Cap 2. Dezvoltarea profesională în domeniul IT Pag.

Capitolul 3.

Dezvoltarea profesională în domeniul IT

Ce învăţăm ?
ƒ Ce înţelegem prin carieră;
ƒ Paşii pe care trebuie să-i urmăm în alegerea şi gestionarea conştientă a
carierei;
ƒ Curriculumul vitae şi scrisoarea de intenţie;
ƒ Reguli pentru susţinerea unui interviu;
ƒ Lucrul în echipă;
ƒ Reguli privind susţinerea unei prelegeri

De ce învăţăm ?
Acest capitol nu este un “ghid complet” privind gestionarea carierei. Scopul
principal este acela de a sensibiliza viitorul absolvent de liceu şi de a-l determina
să conştientizeze necesitatea unui nou mod de a privi integrarea sa pe piaţa
muncii în contextul aderării ţării noastre la Uniunea Europeană.
Pentru a avea o carieră de succes, nu este suficient să posedăm aptitudini
şi nici să acumulăm cunoştinţe şi priceperi, mai avem nevoie să învăţăm cum să
“vindem” aceste calităţi pentru a obţine un loc de muncă generator de satisfacţii.
Pag. 2 Manual clasa a 12-a

Lecţia 1
Întrebări despre cariera
Odată cu apropierea momentului absolvirii liceului, viitorul absolvent începe
să fie din ce în ce mai preocupat de cariera pe care o va urma, fie la finalizarea
studiilor liceale, fie în timpul facultăţii sau după absolvirea acesteia. Educaţia
tânărului pentru planificarea şi dezvoltarea carierei este începută încă din clasele
gimnaziale şi se continuă în ciclul liceal, în cadrul orelor de consiliere şi orientare.
Realizarea celei mai potrivite opţiuni se poate realiza însă prin implicarea directă în
planificarea şi dezvoltarea propriei cariere.
În cele ce urmează vom încerca să răspundem la un set de întrebări,
frecvent întâlnite, referitoare la carieră.

1. Ce înţelegem prin carieră ?

Carieră = o succesiune evolutivă de activităţi profesionale

şi poziţii profesionale pe care le atinge o persoană,
ca şi atitudinile, cunoştinţele şi competenţele
dezvoltate de-a lungul timpului.

Cariera înseamnă mişcarea de-a lungul unui drum, în timp, acest drum având două
laturi:
ƒ Cariera externă – succesiunea de poziţii(posturi) ocupate în cadrul
organizaţiilor în care ne-am desfăşurat activitatea de-a lungul timpului;
ƒ Cariera internă – reprezintă modul în care privim, subiectiv, interior,
poziţiile ocupate de-a lungul timpului;

Cariera externă în cadrul unei firme IT poate urma, de exemplu, următoarea

traiectorie: programator debutant, analist-programator, manager de proiect,
manager general.
Cariera internă reflectă mulţumirea noastră interioară faţă de poziţia ocupată, la un
moment dat, în cadrul organizaţiei. Modul în care privim, subiectiv, poziţia noastră
se poate modifica în timp. Dacă la 20 de ani lucrezi deja ca programator în cadrul
unei firme, iar la 22 ai avansat la treapta superioară, sentimentul este unul de
satisfacţie. Satisfacţia se poate transforma într-un sentiment al neputinţei şi al
ratării dacă la 35 de ani ocupi aceeaşi poziţie ca în urmă cu 10 ani, fără a întrezări
oportunitatea unei schimbări.
Percepţia asupra carierei diferă de la o persoană la alta, fiecare dintre noi
având anumite principii, dorinţe şi aşteptări. Putem considera o slujbă în domeniul
vânzărilor de produse hardware ca pe-o oportunitate deosebită, în timp ce
prietenul nostru o consideră ca fiind o activitate plictisitoare şi fără perspective.
Nu în ultimul rând, cariera oferă individului o anumită identitate
ocupaţională, îi conferă un anumit statut în societate. De multe ori, printre
primele întrebări puse unei cunoştinţe întâlnite întâmplător, după mulţi ani, este:
“Cu ce te ocupi ?”
Cap 2. Dezvoltarea profesională în domeniul IT Pag. 3

2. Ce motive aş avea să muncesc ?

Primul pas în alegerea unei cariere este acela de a conştientiza necesitatea

alegerii unui loc de muncă, a unei ocupaţii. Iată doar câteva motive pentru a munci:
ƒ Starea emoţională şi spirituală. Relaţia pe care o avem cu propriul
EU, devine mai sănătoasă dacă prestăm o activitate productivă. A lucra şi a
fi mulţumit de statutul social şi de nivelul de trai asigurat de activitatea
prestată, are un impact direct asupra echilibrului nostru mental.
ƒ Îmbunătăţirea standardului de viaţă. Locul de muncă aduce, pe lângă
mulţumirile sufleteşti, şi retribuţia materială, bănească, necesară atât traiului
zilnic, cât şi îndeplinirii unor dorinţe personale: petrecerea plăcută a timpului
liber, vizionarea spectacolelor, practicarea unui sport, călătorii în străinătate.
Îmbunătăţirea standardului de viaţă se poate realiza prin gestionarea
conştientă a propriei cariere.
ƒ Devii un model pozitiv pentru familie şi societate. Atunci când
munceşti, copii vor învăţa, privindu-te, ce înseamnă un program adecvat , o
disciplină zilnică şi se vor familiariza de mici cu noţiunile de responsabilitate,
chibzuinţă, realizarea aspiraţiilor.
ƒ Un viitor mai bun pentru tine şi familia ta. Lipsa unui loc de muncă
sau un loc de muncă retribuit insuficient, pe o perioadă îndelungată, poate
duce la năruirea oricărei aspiraţii şi poate afecta echilibrul psihic al
individului. Un loc de muncă sigur şi stabil, retribuit corespunzător, stă la
baza realizării unui viitor mai bun pentru noi şi pentru familia noastră.

3. De unde trebuie să încep construirea carierei mele ?

Construirea unei cariere începe cu faza autocunoaşterii, fază în care trebuie

să stabilim, cu sinceritate, care sunt aptitudinile, cunoştinţele şi aspiraţiile noastre.
Stabilirea căii de urmat se poate baza pe răspunsurile date următoarelor întrebări:
ƒ Există meserii specifice, care îmi plac încă din perioada copilăriei ?
Există aşa-numitele “tărâmuri de vis” (visez să devin programator sau
medic)?
ƒ Ce mă determină să muncesc ?
ƒ Ce mediu de lucru mi-aş dori ?
ƒ Ce nevoi specifice de viaţă am ?
ƒ Ce calităţi individuale posed ? Ce deprinderi şi abilităţi mi-aş putea pune
în valoare ?

Identificarea abilităţilor şi aptitudinilor pe care le avem poate fi realizată fie

pe baza unor teste standardizate, fie prin consultarea persoanelor care se ocupă
cu orientarea şcolară şi profesională în cadrul liceului: dirigintele şi psihologul
şcolar. Un rol important în consiliere îl pot juca profesorii clasei, care ne cunosc
aptitudinile şi capacităţile.
Pentru ca deciziile în privinţa carierei noastre să fie cele mai potrivite, trebuie
să avem în vedere:
ƒ Cunoştinţele de specialitate acumulate şi pregătirea noastră
profesională;
ƒ Cunoştinţele despre dinamica activităţii noastre profesionale în
economia de piata actuală şi despre piaţa muncii în general;
Pag. 4 Manual clasa a 12-a

ƒ Cunoştinţele despre propria persoană: resurse, aptitudini, talente,

abilităţi, dar şi punctele slabe;
ƒ Resursele psihologice, sociale şi materiale, de care dispunem;
ƒ Costurile şi mijloacele necesare atingerii scopurilor profesionale.

4. Crearea unui CV şi reguli de susţinere a unui interviu

Obţinerea postului dorit este finalitatea unui proces de durată, care se

compune din mai multe etape intermediare. Este bine să cunoaştem etapele
procesului prin care firmele îşi recrutează personalul:
ƒ Trimiterea scrisorii de intenţie şi a CV-ului. În unele cazuri este necesar
să completăm un formular de angajare.
ƒ Interviul de selecţie;
ƒ Teste psihologice, probe de cunoştinţe profesionale şi probe de lucru;
ƒ Examinări fizice şi medicale. Verificarea cunoştinţelor.
ƒ Decizia finală.

Fiecare etapă se finalizează prin trierea candidaţilor, doar aceia care corespund
anumitor criterii de selecţie trecând la faza următoare. Înainte de a vă dovedi
cunoştinţele, deprinderile şi abilităţile în faţa angajatorului, trebuie să treceţi “proba
de foc” a CV-ului, a scrisorii de intenţie şi a interviului. Următoarele sfaturi vă pot
ajuta să nu ieşiţi din competiţie doar datorită unui CV redactat neglijent sau din
cauza pregătirii necorespunzătoare a interviului.

Etapa 1. Scrisoarea de motivaţie şi curriculumul vitae

ƒ Se expediază prin poştă (clasică sau electronică) sau se depun la

instituţia/firma solicitantă;
ƒ Folosirea acestora elimină între 60% şi 80% din candidaţi;
ƒ Este de preferat să fie dactilografiate şi nu scrise de mână;
ƒ Modul în care sunt redactate oferă angajatorului şi alte informaţii decât
cele transmise explicit. Câteva elemente ce pot duce la respingerea
candidatului sunt: calitatea redusă a textului, greşeli ortografice sau de
exprimare, exprimare neclară, lipsa formulelor de politeţe şi a semnăturii.

Un curriculum vitae poate fi privit ca o listă completă a abilităţilor,

capacităţilor teoretice şi practice pe care individul le poate pune la dispoziţia
angajatorului pentru obţinerea unui loc de muncă. CV-ul este o adevărată “carte de
vizită” personală, deoarece se constituie într-un rezumat al trecutului personal,
oferind detalii succinte despre educaţia, aptitudinile, pregătirea, experienţa de
muncă şi viaţă a solicitantului unui loc de muncă.
Scopul principal al CV-ului este acela de a convinge angajatorul că tu eşti
persoana potrivită pentru postul vacant.
CV-ul trebuie să fie redactat clar, concis (nu trebuie să depăşească sub nicio
formă două pagini) şi trebuie să conţină următoarele elemente:
ƒ Datele personale: numele complet, informaţiile de contact (adresa, adresa
email şi numerele de telefon unde poţi fi găsit);
ƒ Istoricul educaţiei (pregătirii şcolare) este o listă a tuturor instituţiilor şi
formelor de învătământ absolvite, aranjate invers cronologic. Se vor include
Cap 2. Dezvoltarea profesională în domeniul IT Pag. 5

şi cursurile de calificare profesională, de formare şi perfecţionare, precum şi

toate treptele de pregătire academică (masterat, doctorat, e.t.c) ce au
legătură cu postul vizat.
ƒ Istoricul locurilor de muncă cuprinde lista tuturor activităţilor lucrative
prestate, ordonate de obicei invers cronologic.
ƒ Aptitudini practice. Se vor prezenta abilităţile practice şi aptitudinile de
care dispui şi care sunt relevante pentru locul de muncă dorit.
ƒ Aptitudinile complementare sunt acele aptitudini care vin în completarea
aptitudinilor practice necesare postului vizat. De exemplu, absolvirea unor
cursuri de limbi straine, posesia unui carnet de conducere auto sau abilităţi
dovedite în tehnicile comunicării pot constitui atuuri personale în vederea
angajării.
ƒ Orizonturi de interes personal. Acesta este un punct opţional în cadrul
CV-ului şi cuprinde o enumerare a preocupărilor personale (pictură, sport,
lectură, e.t.c), pe care le consideri de interes pentru angajator.
ƒ Referinţe profesionale. Această secţiune conţine lista completă (nume,
numere de telefon, adrese) cu persoanele care şi-au manifestat intenţia de a
oferi detalii despre experienţa ta profesională şi despre calităţile tale
profesionale.

Pentru a fi capabil să decizi care sunt punctele forte ale CV-ului tău trebuie
sa ai foarte clar in minte ce fel de slujbă iţi doreşti. Iată deci, 5 paşi prin care CV-ul
tău va spune ceea ce trebuie despre tine:
1. Alege ce este relevant din experienta ta pentru postul pe care vrei să-l
ocupi, deci detaliază numai aptitudinile şi abilităţile esenţiale, iar pe celelalte
ajunge doar sa le enumeri.
2. Pune accent pe evolutia permanentă. Chiar dacă te descurci foarte bine
într-un limbaj de programare vechi şi care abia se mai foloseşte, este mai
important să demonstrezi că eşti la curent cu noutăţile din domeniul tău de
acctivitate şi că înveţi mereu programe noi.
3. Foloseşte exemple pentru a-ţi susţine afirmaţiile. Nu spune doar ca ai
abilităţii excelente de comunicare şi negociere, ci descrie(pe scurt) ocaziile
în care ţi-ai manifestat abilităţile şi beneficiile pe care le-ai adus firmelor
pentru care ai lucrat până acum.
4. Creaza mai multe CV-uri. Daca te gândeşti să candidezi la joburi în
domenii diferite crează CV-uri care să se potrivească fiecărui domeniu.
5. Solicita un feed-back obiectiv. Găseşte pe cineva care cunoaşte
domeniul şi cere o părere sau pe cineva care nu te cunoaste foarte bine şi
vezi ce impresie îşi face despre tine citind CV-ul.

Se recomandă ca un CV să fie însoţit de o scrisoare de motivare (sau

scrisoare de intenţie) care nu repetă informaţiile conţinute în acesta. Ea trebuie să
fie mai scurtă, concisă şi, dacă este posibil, redactată într-un stil direct. Poate să
conţină elemente specifice care nu sunt incluse în CV, cum ar fi, de exemplu,
salariul actual, motivaţia pentru noul serviciu etc.

În scrisoarea de prezentare se poate menţiona salariul actual, dar niciodată

nu se va specifica salariul dorit pentru noul post. Această scrisoare trebuie să fie
adresată întotdeauna unei anumite persoane; de aceea este bine să aflăm,
Pag. 6 Manual clasa a 12-a

eventual printr-un telefon, cui trebuie să adresăm această scrisoare. Atunci când
nu avem această informaţie este bine să o adresăm directorului de resurse umane
sau directorului general.

Etapa a II-a Interviul

Interviul este o metodă folosită pe scară largă în recrutarea personalului şi

are două scopuri principale:
ƒ Să informeze candidatul asupra organizaţiei/firmei/instituţiei şi asupra
cerinţelor specifice postului vizat;
ƒ Să dea posibilitatea angajatului să prezinte informaţii cât mai relevante şi
mai ample asupra trecutului său profesional şi asupra aspiraţiilor sale de
perspectivă.

Iată câteva sfaturi care te vor ajuta să te prezinţi bine pregătit la interviu:
ƒ Înarmează-te cu informaţii referitoare la firma/organizaţia
angajatoare, precum şi la exigenţele corespunzătoare postului vizat.
Informaţiile pot fi culese din multiple surse: mass-media, pliante de
prezentare, din surse apropiate organizaţiei (foşti sau actuali angajaţi).
Facând dovada unei bune cunoaşteri a firmei angajatoare, poţi exprima cu
multă claritate motivaţiile şi aspiraţiile tale în legătură cu jobul dorit,
explicând ce beneficii poţi aduce firmei în caz de angajare.
ƒ Ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, adecvată momentului zilei şi
locului în care se desfăşoară interviul. Vestimentaţia neglijentă sau aspectul
neîngrijit pot constitui motive de eliminare. Este bine să alegi calea de
mijloc: nu te prezenta într-o ţinută lejeră, sport, dar nici eleganţa ostentativă
nu poate fi un atu.
ƒ Comportamentul trebuie să fie civilizat, politicos, exprimând respectul
firesc pentru omul din faţa ta. Nu exagera nici printr-o atitudine sfidătoare
sau dispreţuitoare, dar nu etala nici o politeţe extremă, slugarnică.
ƒ Exprimarea trebuie să fie coerentă, logică, fluentă, concisă. Enumeră
abilităţile şi priceperile tale, evocă momentele în care aceste calităţi au adus
beneficii firmelor în care ai lucrat, dar nu te pierde în amănunte
nesemnificative, nu deveni plictisitor.
ƒ Fii pregătit să răspunzi calm întrebărilor incomode. Pentru aceasta
este bine să ştii care sunt întrebările ce te pot pune în dificultate. Fii pregătit
să explici de ce ai schimbat locul de muncă foarte des, sau care sunt
motivele pentru care doreşti să părăseşti compania la care lucrezi pentru un
post de nivel inferior.
ƒ Nu uita că nu tu conduci interviul. Rolul de a dirija modul de
desfăşurare a interviului revine “omului” din faţa noastră. Acest lucru nu
implică un comportament pasiv din partea ta, deci nu te limita doar la a
răspunde punctual întrebărilor. Interviul are ca scop şi propria ta informare
cu privire la condiţiile ce ţi se oferă, prin urmare poţi adresa întrebări cu
privire la fişa postului, posibilităţile de avansare, oferta salarială, etc.

Finalul interviului (acesta durează de regulă 30 de minute) nu înseamnă şi

sfârşitul procesului de recrutare; rezultatul interviului nu este comunicat niciodată
pe loc, decizia eliminării sau acceptării fiind comunicată candidatului după
Cap 2. Dezvoltarea profesională în domeniul IT Pag. 7

intervievarea tuturor candidaţilor. Modul în care intervievatorul se comportă poate

da unele indicii în privinţa rezultatului. De exemplu, dacă interviul durează sensibil
mai puţin decât ar fi normal, iar întrebările finale au fost scurte şi de tip “închis”
(acceptă raspunsuri scurte, de genul “Da” sau ”Nu”) atunci fiţi sigur că nu
corespundeţi acestui post.

5. Reguli de lucru în echipă

Să presupunem că am reuşit să obţinem jobul multvisat. Am scăpat oare de

griji sau responsabilităţile abia acum încep să apară ?
Indiferent de firma sau domeniul în care lucrăm, cu atât mai mult dacă am ales
domeniul IT, vom fi nevoiţi să lucrăm în echipă. Mitul programatorului singuratic
sau al freelancer-ului subordonat doar lui însuşi sunt pe cale de dispariţie.
Lucrul în echipă va necesita respectarea unor reguli de conduită şi, în primul
rând, asumarea conştientă a responsabilităţilor. Iată câteva reguli demne de urmat:
ƒ Primul pas pe care îl facem atunci când intrăm într-o echipă este
luarea angajamentului. E un pas foarte important, pentru că fără asumarea
unui angajament echipa nu va fi atât de reuşită pe cât ar putea fi. E foarte
important de reţinut că atunci când eşti parte a unei echipe, automat trebuie
să îţi asumi 2 angajamente. Unul faţă de echipă şi obiectivele urmărite de
aceasta şi unul faţă de ceilalţi membri ai ei, crezând în ei şi în contribuţia pe
care o aduc la rândul lor echipei.
ƒ Respectă întotdeauna ierarhia. Orice echipă are nevoie de coordonatori,
iar echipele care dezvoltă aplicaţii software au o ierarhie bine structurată.
Încearcă să discuţi întotdeauna, indiferent de problemele pe care le ai, cu
şeful tău direct.
ƒ Nu-ţi depăşi atribuţiile. Fiecare membru al echipei are un rol bine stabilit
şi nişte responsabilităţi precise. Încearcă să te achiţi exemplar de sarcinile
tale şi nu încerca să te implici în activităţi care nu te privesc, riscând să
provoci dispute şi tensiune în cadrul echipei.
ƒ Îndeplineşte-ţi sarcinile de serviciu cu rigurozitate şi exactitate. Nu
încerca să faci inovaţii atunci când nu este cazul sau momentul. De
exemplu, dacă sarcina ta este aceea de a implementa într-un limbaj de
programare specificaţiile realizate de echipa de proiectanţi ai aplicaţiei,
atunci conformează-te sarcinii, fără a încerca optimizări personale (se spune
că optimizarea prematură poate distruge din faşă orice proiect).
ƒ Exprimă-ţi părerile, pe cât posibil, într-un cadru organizat. Realizarea
unor proiecte software complexe implică eforturi corespunzătoare pentru
coordonarea activităţilor şi a echipelor. Dacă ai anumite opinii sau propuneri
de îmbunătăţire a activităţii, atunci exprimă-le în cadrul şedinţelor periodice
şi încearcă să le însoţeşti de argumente pertinente.
ƒ Fiecare dintre noi doreşte să avanseze în carieră. Încearcă să realizezi
acest lucru prin utilizarea calităţilor şi aptitudinilor tale în slujba
proiectelor în care eşti implicat. Nu încerca să avansezi prin evidenţierea
deficienţelor celorlalţi !
Pag. 8 Manual clasa a 12-a

6. Reguli privind susţinerea unei prelegeri

Indiferent de locul de muncă obţinut, cu atât mai mult dacă lucrăm într-o
companie IT, vom fi nevoiţi la un moment dat să susţinem o prelegere sau o
prezentare.
Se pot formula câteva reguli de bază pentru realizarea unei prelegeri eficiente:
ƒ Definirea în mod clar a temei sau problemei care urmează a fi abordată;
ƒ Luarea în considerare a nivelului de cunoştinţe şi a capacităţii de
înţelegere a auditorului;
ƒ Abordarea lucrurilor în aşa manieră încât să concorde cu nivelul de
cunoştinţe şi capacitatea de înţelegere a celor care ascultă;
ƒ Trebuie să se ţină cont de criteriile valorice, de interesele şi de
preocupările auditorului;

Să presupunem că urmează să prezentaţi ultimul produs al firmei la care

lucraţi şi anume o aplicaţie pentru realizarea contabilităţii primare a unei firme mici.
Dacă realizaţi acestă prezentare în cadrul unui congres sau conferinţe IT, unde
publicul este format din specialişti, veţi putea insista asupra tehnologiilor utilizate şi
asupra soluţiilor tehnice deosebite care stau la baza produsului prezentat.
Auditorul este familiarizat cu termenii tehnici din domeniu, deci nu va trebui să vă
temeţi că nu veţi fi înţeles. În schimb, dacă realizaţi o prezentare în faţa unor
posibili clienţi, probabil mici înreprinzători sau reprezentanţi ai acestora, care nu au
experienţă în domeniul IT, va trebui să vă alegeţi cu multă grijă termenii şi veţi
insista asupra unor aspecte precum: uşurinţa în utilizare, eficienţa în realizarea
balanţelor contabile, posibilele reduceri ale cheltuielilor firmei etc.
La baza prelegerii trebuie să stea triada: a explica - a intelege -
a convinge, unde:
ƒ a explica - a incerca să-i faci pe alţii să înţeleagă;
ƒ a înţelege - a crea noi asociaţii de idei în mintea celor care vă ascultă;
ƒ a convinge - a-i face pe alţii să adopte un anumit punct de vedere sau o
anumita atitudine.

Buna pregătire a unei prelegeri nu este însă de ajuns pentru a realiza o

prezentare de succes, modul în care ne comportăm în timpul prezentării fiind
decisiv:
ƒ Pe tot parcursul prezentării trebuie să aveţi o atitudine politicoasă, calmă;
ƒ Nu întoarceţi spatele auditorului, indiferent de punctul în care a ajuns
prezentarea.
ƒ Nu plictisiţi publicul cu amănunte nesemnificative. Prezentarea trebuie să
aibă ritm şi să alterneze momentele de prezentare orală cu prezentarea unor
materiale audio-video;
ƒ Folosiţi modalităţi interactive de comunicare. Pe cât posibil, implicaţi-vă
auditoriul în prezentare. Încurajaţi publicul să ceară lămuriri suplimentare şi
fiţi pregătit pentru întrebări incomode.
Cap 2. Dezvoltarea profesională în domeniul IT Pag. 9

Aplicaţii

1. Firma RoNet Development angajează programatori pentru aplicaţii Web,

care să lucreze în echipa de dezvoltare a unei aplicaţii complexe de
comerţ electronic. Candidaţii trebuie să posede cunoştinţe temeinice în
programarea Web (limbaje de scripting), programare obiectuală, HTML,
CSS, baze de date relaţionale. Cunoaşterea limbii engleze este
obligatorie. Scrisoarea de motivare şi CV-ul se vor trimite, în format
electronic, domnului Costel Gheorghe, director de resurse umane la RoNet
Development (email: costel.gheorghe@x.ro)
Concepeţi o scrisoare de motivare şi un CV pentru a obţine un post la
această firmă.
2. Realizaţi o prelegere în care să vă prezentaţi aplicaţia software realizată
pentru examenul de obţinere a certificatului de competenţă profesională.
Se va crea şi o prezentare PowerPoint, care să ilustreze prelegerea orală.