ANATOMIE

LP 01 – 5.10.2001

Impartirea topografica pe peretele abdominal

1. Împărţirea topografică pe peretele abdominal

2. Canal inghinal
3. Perete antero-lateral al abdomenului
4. Zone slabe ale abdomenului

- Peretele anterior al abdomenului este împărţit de 2 linii orizontale în 3 etaje

abdominale:
- între reperele de proiecţie ale diafragmei (sup) şi linia orizontală ce uneşte
extremitatea anterioară ale coastelor X (inf) – EAS (etaj abdominal superior)
- linia ce uneşte arcul costal (extremitatea anterioară ale coastelor X) şi linia
bispinoasă = EAM
- plica inghinală =plici cutanate ce delimitează peretele anterior al
abdomenului de faţa anterioară a coapsei
- între linia bispinoasă şi plicile inghinale ce delimitează EAI
- fiecare etaj abdominal e împărţit de 2 linii verticale în câte 3 regiuni
EAS conţine :
- regiunea hipocondrului drept
- regiunea hipocondrului stâng
- regiunea epigastrică
- cele 2 linii verticale = linii pararectale (corespund marginii laterale a
muşchiului drept abdominalşi unesc extremităţile de aceeaşi parte C X cu
tuberculul pubicde aceeaşi parte
- ficat : lob drept – hipocondrul drept ; lob stâng – hipocondrul stâng
- are :
+ faţă superioară – diafragmatică
+ faţă inferioară - viscerală
margine inferioară – unirea anterioară a celor 2 feţe
* posterior, peste cele 2 feţe se continuă una cu alta
* viscerele EAS au proiecţie parţială pe peretele toracic pentru că diafragma
e boltită – axul ficat stomac
- stomacul se proiectează în regiunea epigastrică (dacă e plin stomacul se
verticalizează şi ajunge şi în regiunea mezogastrică
* peretele anterior al stomacului se proiectează în regiunea epigastrică
- spina – regiunea hipocondrului stâng
- duoden – 4 părţi
*ulcerul duodenal nu se malignizează niciodată, numai cel gastric ( în ulcer
duodenal se afectează pilorul – constricţie pilorică – stomac mărit de volum
– marea curbură poate ajunge până în regiunea hipogastrică

1/3
ANATOMIE
LP 01 – 5.10.2001

EAM – regiunea laterală dreaptă (flanc drept) se proiectează rinichiul drept

şi CA
- regiunea mezogastrică XCT : megadolicolon = ieşiri ca calibru şi ca
lungime : constipaţie, ocluzie, cancer, echilibrare hidroelectrolitică
- regiunea laterală stângă
EAI – regiunea inghinală dreaptă se proiectează cecul şi apendicele
vermiform
- aanexită dreaptă şi litiază renală dreaptă tot în regiunea inghinală dreaptă
* semnul Giordani : cu marginea ulnară a mâinii – pentru litiazele renale
- în cazul apendicitei acute nu se utilizează antiinflamatoare şi antibiotice
rectal
- în regiunea inghinală stângă : dureri colicative : constipaţie, anexită stângă,
colon sigmoid
- în regiunea hipogastrică – anse intestinale, şi restul colonului sigmoid
* vezica urinară – plină – fundul ei ajunge în regiunea hipogastrică (e
deasupra simfizei pubiene)
* în sarcină , în luna a 2 a fundul uterului e în dreptul sinfizei pubiee, pentru
ca în luna a 8 a să ajungă în dreptul procesului xifoid
- prostata : - transformare benignă – adenom sau malignă – carcinom (din
lobul posterior)
* glob vezical = umplerea exagerată a vezicii urinare până ajunge la ombilic
– chirurgical
- prostata se palpează prin tuşeu rectal (se simte linia verticală de pe lobul
posterior, dacă nu se simte – carcinom

PERITONEU ŞI CAVITATEA PERITONEALĂ

- limitele cavităţii abdominale – superior diafragma şi inferior strâmtoarea

superioară
- pelvis mare – face parte din cavitatea abdominală
Delimitări :
- superior – linia ce uneşte baza sacrului (promontoriu) de marginea
superioară a aripioarei sacrului (pars lateralis) , creste iliace, marginea
anterioară a coxalelor până la tuberculul pubic şi marginea superioară a
simfizei pubiene
- inferior – strâmtoarea superioară a bazinului ; separă pelvisul mare de cel
mic în ginecologie = linie terminală – pct Crouza
- între strâmtoarea superioară şi inferioară se delimitează pelvisul mic sau
canalul pelvian
Peritoneu : cea mai mare seroasă din organismul uman

2/3
ANATOMIE
LP 01 – 5.10.2001

- e formată din :
+ peritoneu parietal ce tapetează peretele cavităţii pelvine
+ peritoneu visceral înveleşte viscerele abdomeno- pelvien conferindu-le cea
de-a 4 tunică seroasă peritoneală
- faringele, esofagul toracic şi cervical au fascie
- esofagul abdominal – peritoneu
* între cele 2 foiţe se delimitează cavitatea peritoneală ce e o cavitate
virtuală ce conţine o lamă fină de lichid peritoneal (75 ml) ce favorizează
alunecarea organelor şi mişcarea lor de destindere
- în condiţii patologice cavitatea peritoneală devine reală prin acumularea de
lichide de origini diferite ( de exemplu de la ulcer gastric perforat ; de la un
vas de sânge ce se deschide în cavitatea peritoneală – hemoperitoneu)
- lichid ce inundă cavitatea peritoneului = peritonită
- peritoneul are proprietatea de a secreta şi reabsorbi în permanenţă lichidul
peritoneal
- când în peritoneu secreţia de lichid este abundentă este o urgenţă
chirurgicală
- cavitatea peritoneală e :
+ închisă la bărbat
+ deschisă la femeie – comunică cu exteriorul prin ostiile abdominale ale
tubelor uterine
- exemplu de infecţii urinare sunt mai frecvente la femei decât la bărbaţi –
uretra se deschide în vagin
*histerectomie

3/3