Antigenul

= Factor care declanseaza RI, indiferent de tip (RIC/RIU)

Paradoxuri:
1. Antigenul stimuleaza SI (prin RIU/RIC) care ataca Ag – in vivo! (??)
2. Ag in vitro (practic) exista! Existenta lui este utilizata in diagnostic ca si marker
de boala (ELISA, aglutinare, etc)
- Determinarea markerilor tumorali (Ag canceroase) – unii sunt
prototipi, altii mai putin specifici
o Localizarea nu este evidentiata prin Ag! (de exemplu:
Lupus, PR)
- Determinarea markerilor virali, bacterieni (biologici)
*Ag in vivo nu exista separat, ci sub forrma unei relatii duble cu SI, fiind
atatactivator, cat si tinta al SI.s
3. Ag nu inseamna mereu ceva rau. Spre exemplu, vaccinul– SI este stimulat de
un Ag in conditii artificiale  creste memoria pentru Ag respectiv a SI
Antigen = orice structura moleculara de origine exo/endogena cu caracter
obligatoriu NON-SELF, ce are proprietatea de a interactiona cu R – Ag solubili
(Ac/Ig) sau membranari (TCR, BCR), indiferent daca aceasta in vivo poate sa induca
sau nu un RIU/RIC.

Proprietatile Ag
Antigenul nu se poate defini pe baza unor criterii morfologice, ci strict
dpdvfunctional:
1. Ag este obligatoriu o substanta non-self
2. Ag interactioneaza cu R Ag (indiferent care sunt acesti receptori) =
SPECIFICITATE
Aceste doua conditii sunt obligatorii.
3. IMUNOGENITATE = capacitatea Ag de a declansa un RI (facultativ)
Daca 1, 2, 3 sunt respectate substanta are calitatea de Ag, insa nu oricare
substantacu calitatea de Ag isi manifesta aceasta calitate.
Exista 4 astfel de situatii:
1. Calitatea de Ag nu este niciodata universala (ex: alergene – pentru un
numarrestrans de membri ai populatiei – polenul este alergen doar pentru
subiectiipredispusi)
2. Calitatea de Ag nu este permanenta: „pana acum a fost declansator al RI,
acum nu mai este”. Spre exemplu, subiectiitratati cu cure de desensibilizare.
3. Calitatea de Ag a unei substante este foarte mult conditionata–un Ag
cunoscut isi modifica proprietatile in functie de modul de patrundere in
organism
4. Calitatea de Ag se manifesta in functie de gradul de maturatie al SI (in
perioada embrio-fetala, SI este imatur, astfel incat pentru oricare contact Ag

Pagina 1 din 4
 apare o stare de toleranta – nu declanseaza RI  se comporta ca tolerogen;
in perioada adulta, contactul cu acelasi Ag se comporta ca imunogen.

1) Caracterul NON-SELF al Ag
Toate Ag, indiferent de originea lor, nu prezinta in structura lor nici un fel de
marker de self/non-self (nu are semn distinctiv). Totusi, SI reactioneaza numai
asupra Ag nonself si niciodata asupra Ag self, intrucat in perioada adulta exista doar
limfocite anti-nonself, limfocitele anti-self fiind distruse in perioada embriio-fetala prin
procesul de toleranta imunologica.
Ag. NONSELF = produse ale unor gene diferite intre ele intra/interspecie. Spre
exemplu,. Albumina este produsa de toata lumea, deci administrata de la un individ
la altul nu apar modificari, insa administrata de la om la animal apardiferente,
intrucat albumina diferainterspecii.
 Transplantul de organe - moleculele histocompatibilitatii (MHC) trebuie sa
existe pentru a putea fi acceptat organul intraspecie de la un individ la altul. SI
realizeaza un control asupra masinariei genetice.
 Transferul de molecule intre organisme diferite filogenetic si diferite genetic
(Ag indepartate filogenetic sunt foarte imunogene).
 Produsirezultati ca urmare a unor defecte genetice soldate cu anomalii de
structura primara si anomalii de conformatiespatiala a moleculei (Ag self
anormale ca structura primara/conformatiespatiala sunt privite ca non-self)
 Oricare molecula s-ar sintetiza anormal, devine din self non-self, daca
defectul genetic apare dupaperioada tolerantei.
 Ag non self au origine exogena (straine) sau endogena (proprii organismului,
dar sintetizate gresit).
2) SPECIFICITATEA
Specificitate – in vivo; antigenticitate – in vitro
Specificitatea reprezinta proprietatea obligatorie a Ag de a interactiona prin
intermediul determinatului Ag de duprafata doar cu un singur situs combinativ pentru
Ag (Ag este recunoscut de un anume R). Determinant Ag (DAg) = portiunea de Ag
care are contact direct cu situsul combinativ pentru Ag (doar o portiune dintr-o
molecula).DAg nu exista in stare libera, ci sunt asociate la o particula structurala mai
mare, numita parte purtatoare.
Astfel, Ag sunt formati din partea purtatoare/carrier si determinantul Ag (DAg).
In functie de partea purtatoare, se descriu Ag solubili – p.p. este o singura molecula
si Ag corpusculate – p.p. este mai complexa – o celula sanguina, o bacterie, un
virus, un parazit.
Specificitatea este proprietate a DAg, nu a Ag in sine. Un singur tip de
determinant Ag poate sa intre in contact cu un singur situs combinativ pentru Ag
relatie absoluta legaturi prin complementaritate de tip „cheie-broasca”.
Organismul trebuie sa elibereze tot atatea structuri receptoare, cate structuri Ag
patrund in organism.

Pagina 2 din 4
Mecanisme genetice de diversificare a ScAg (situsuri combinative pentru Ag):
Toate ScAg au aceeasiconformatie si constitutie (Ac, TCR, BCR). Sunt mici
cavitati care angajeazalegaturi stricte prin complementaritate cu DAg de la suprafata
Ag.
Sunt constituiti din doua lanturi proteice diferite intre ele, plicaturate intens,
astfel incatrealizeaza o cavitate de dimensiuni foarte mici, ce realizeazalegaturi
complementare cu DAg. Sunt elaborate dupa codul unor gene situate pe czdiferiti.
De la segmentul N-terminal, pana la segmentul 95 – gene de variabilitate
(catevasute in organism). Segmentul de diversitate (95-100): gene de diversitate
(cateva zeci in organism). Portiunea terminala (100-110): gene de jonctiune =
portiune de jonctiune ~ asigura legatura intre SCAgsi restul moleculelor de Ac, TCR,
BCR.
Pentru celelaltlant, exista alte tipuri de gene:
- 10^4 de
.......?

3) IMUNOGENITATEA
= capacitatea Ag de a declansa RIC/RIU
- Este conditionata daca substanta este degradabila/procesabila de
catre APC
Este un proces complex, cu 3 etape:
A. Selectia de catre Ag inductor dintr-un repertoriu preexistent de Ly doar a celor
care sunt Ag-specifice (exprima pe suprafata lor R complementar pentru DAg). Dag
patrunde in ggllocoregionalinumeste tipul de LyB (?) care difera in functie de R de
pe suprafata.DAg va fi recunoscut doar de Ly Ag specific respectiv, dat fiind ca
avesta prezinta un SCAg strict complementar pentru acest Ag. Acest limfocit este
reprezentatul unor populatiilimfocitare care poarta denumirea de clone limfocitare.
Toate limfocitele care apartinaceleasi clone prezinta pe suprafataacelasi tip unic de
R Ag, astfel incat toate limfocitele unei clone recunosc acelasi determinant antigenic.
Cu cat o molecula are GM mai mare, cu atat este mai imunogena.
Prima etapa a imunogenitatii este selectiaclonala.
Ag poate fi recunoscut de catre limfocit daca acestea sunt in stare de repaus
– etapa G0 a ciclului mitotic  in aceasta etapa prezinta cantitatea maxima de
receptori pentru Ag (apoi numarul lor scade).
B. Activarea clonala (activare metabolica intermediara a Ly selectate) si
transformarea blastica.
Urmare a actiunii unor stimuli declansatori, este activat metabolismul LyB/LyT,
care trec din faza G0 in interfata G1,S,G2 isi modifica structura morfologica,
devenind limfoblasti.

Pagina 3 din 4
C. Expansiunea clonala
Limfoblastii se divid mitotic, ceea ce duce la o crestere marcata a numarului
de celule per clona activata.
Foarte multe limfocite se modifica a doua oara plasmocite (celule
producatoare de Ac) in numar mare care elibereaza Ac. Acesti Ac sunt specifici,
prezinta SCAg identice cu cele ale limfocitelor – ce recunosc limfocitul parental si
recunosc si Ag.
Ac difuzeaza in tot organismul, realizandu-se interactiunea cu Ag (deci
recunoasterea Ag de catre Ac)  complexe imune Ag – Ac care vor fi
indepartateindepartare Ag (victima declansarii RI de sine)
Aceasta etapa este cea mai importanta – clonele limfocitare sunt foarte mici
(in stare de repaus contin doar cateva mii de limfocite pentru tot organismul care
sunt distribuite foarte dispers), iar când are loc declansarea RI sunt implicate foarte
putine limfocite, insa avem nevoie de un numar foarte mare de Ac. Deci, etapa a IIIa
este foarte importanta, necesitând o activare corecta.

Clasificarea Ag
 In functie de mecanismul de declansare a RI:
1. Ag complete – sunt Ag care au 2 proprietati obligatorii – specificitate si
imunogenitate. In functie de mencanismul de declansare a RI – se clasifica
in:
a. Ag timoindependente (stimuleazaLyB RIU)
b. Ag timodependente(activeazaatat RIU, cat si RIC). Majoritatea Ag
timpodependente sunt de natura proteica. Ele declanseaza RI in
urma unor cooperari celulare la care participa LyT, mai ales LTh.
Toate Ag complete prezinta p.p + DAg.
2. Ag incomplete – sunt Ag care prezinta doar specificitate (pot fi
recunoscute de R, dar nu au imunogenitate). Sunt constituite doar de DAg,
farap.p(carrier) – structura complexa, imunogena, cu GM mare. Astfel, ele
nu pot activa R, deci nu declanseaza RI.
o Haptenaeste o molecula cu GM mica sau foarte mica.
 Singure nu este capabile sa declanseze RI, decat
daca sunt cuplate natural/artificial cu un carrier (p.p)
 In urma contactului R – haptena, apar stimuli
activatori:
 Miniaturali
 Care se exercita la o distanta foarte mare
 Deci,nu apare RI

Pagina 4 din 4