Clase de medicamente aprobate in tratamentul DZ tip 2:

- Secretagogele de insulina de tip non-sulfonilureice

- Biguanide
- Inhibitori de alfa-glucozidaze
- Thiazolidindione
- Agonisti de receptori GLP-1 (peptida umana asemanatoare glucagonului)
- Inhibitori de DDP-IV (dipeptidil peptidaza)
- Inhibitori de SLGT2 (Inhibitorii co-transportorului 2 de sodiu-glucoza)
- Insulina

Se administreaza ADO cand masurile non-medicamentoase nu mai sunt eficiente.

Hiperglicemie redusa (glicemie a jeun <126-199 mg/dl) -> Antidiabetice orale (monoterapie).

Hiperglicemie crescuta (glicemie a jeun 200-250 mg/dl) -> Antidiabeticele orale in

monoterapie pot fi uneori benefice, insa in majoritatea cazurilor, este necesara initierea
tratamentului cu Insulina.

! Insulina este prima alegere la pacientii cu hiperglicemie crescuta (glicemie a jeun <250-
300mg/dl) sau hiperglicemie simptomatica. In combinatie cu ADO, poate creste efectul
acestora, astfel incat, dupa un anumit timp se poate sista administrarea de Insulina.

- Insulinsekretagoga, Biguanidele, Inhibitorii de DDPV-IV, Agonistii de receptori GLP-1

si Thiazolidindionele – au efecte asupra metabolismului glucidic (scadere HbA1c cu
1-2%)
- Nu exista o clasa de medicamente mai eficienta fata de cealalta, insa trebuie luate in
calcul avantajele si dezavantajele fiecarei clase. Daca nu exista contraindicatii pentru
o anumita clasa de ADO, orice tratament trebuie vazut ca avantajos.
- Insulinsekretagoga, Agonistii de receptori GLP-1, Inhibitorii de DDPV-IV, Inhibitorii de
alfa-glucozidaze si Inhibitorii de SLGT2 – efect imediat asupra metabolismului
glucidic, fata de Biguanide si Thiazolidindione, care nuami dupa cateva saptamani
ajung la efectul maximal.
- Nu toate clasele de ADO sunt eficiente pentru pacientii cu DZ tip 2.
- Biguanidele, Inhibitorii de alfa-glucozidaze, Agonisti de receptori GLP-1, Inhibitorii
de DDPV-IV, Thiazolidindionele si Inhibitorii de SLGT2 nu duc direct la
hipoglicemie.
- In cazurile de DZ tip 2 avansat, ADO pot sa nu mai fie eficiente, fiind astfel necesara
administrarea de Insulina.

Prima optiune: METFORMIN (daca nu exista contraindicatii)

! Ghidurile ESC ! Prima optiune: Inhibitori de SGLT-2 sau Analogi de GLP-1 daca pacientul
prezinta afectiuni cardiovasculare.

! Daca exista contraindicatii sau intoleranta la Metforim -> la pacientii cu afectiuni

cardiovasculare preexistente sau nefropatie diabetica -> Inhibitori de SGLT-2
(EMPAGLIFLOZIN) sau Analog de GLP1 (LIRAGLUTID, DULAGLUTID).

! Situatii specifice: pacienti geriatrici – inhibitori de DPP-IV; pacienti subponderali, fara

afectiuni cardiovasculare – SULFONYLUREE

Terapie combinata
- METFORMIN + al 2-lea ADO
- METFORMIN + agonist de receptor GLP-1
- METFORMIN + INSULIN
- INSULINA cu efect de lunga durata + agonist de receptor GLP-1

! ATENTIE !
Prima alegere la pacientii cu afectiuni cardiovasculare preexistente, care au si efecte
cardiovasculare benefice: inhibitor de SGLT2 si analogi de GLP-1.

Germania: METFORMIN + EMPAGLIFOZIN (studiu EMPA-REG -> scaderea mortalitatii si

evenimentelor cardiovasculare).

Stiudiu LEADER si REWIND -> METFORMIN + LIRAGLUTID sau METFORMIN + DULAGLUTID

! Analogii de GLP-1 (Liraglutid si Dulaglutid) efect nefroprotectiv dovedit.

Triplaterapie cu ADO
Eficient – METFORMIN + inhibitor DPP4 + inhibitor SGLT2

ADO in tripla terapie – ineficiente -> trebuie luata in considerare introducerea in tratament a
Insulinei.

! Eficienta mai crescuta in administrarea concomitenta a unor clase diferite de ADO fata de
titrarea crescatoare a unui singur ADO. Complianta este mai crescuta in administrarea unei
doze fixe din mai multe clase de ADO vs titrarea unui singur medicament.

!Glicemie necontrolata (prin controlul HbA1c pe o perioada de 3 luni) dupa o terapie cu 2

ADO -> trebuie luata in considerare initierea tratamentului cu Insulina.

Cand se ajunge in etapa de carenta de insulina (secretie endogena diminuata sau abolita, in
fazele avansate ale DZ tip 2) dupa tratament eficient cu ADO -> se initiaza tratamentul cu
Insulina. Secretie endogena de insulina = se evidentiaza prin controlul ineficient al glicemiei
sub tratament cu ADO care pana in acel punct s-a dovedit eficienta. In aceasta situatie, se
introduce Insulina in schema de tratament, in monoterapie sau in combinatie cu alte ADO.

Tratamentul cu Insulina
Ca prima optiune, este combinatia INSULINA + METFORMIN.

Alternativ, INSULINA + Analogi de GLP-1 sau INSULINA + Inhibitori de SGLT-2.

Pentru preventia hiperglicemiei postprandiale, se poate introduce in tratament Insulina cu

efect rapid.

La o doza necesara de >1 IE/kg de Insulina cu efect prelungit, este necesara adaugarea in
tratament a Metforminului, inhibitori de SGLT-2 sau Analogi de GLP-1.

La doze necesare >200 U/zi, se poate administra Insulina concentrata.