POLUANTI

POLUANTI
CANCERIGENI
CANCERIGENI

Conf.Dr Maria Nitescu

 Introducere
• O.M.S. consideră că circa 80% din totalul
cancerelor sunt asociate cu factorii de mediu
ambiant;

• Poluarea atmosferică creşte riscul cancerigen în

populaţia generală, cancerul bronhopulmonar având
de departe locul privilegiat.
 Clasificarea substantelor
cancerigene (IARC)
• Grupa 1: carcinogeni la om : 107 substante
(arsen, aflatoxine, benzen, estrogeni)
• Grupa 2: probabil carcinogeni la om:59
(benz-antracen, dietil-nitrozamine, bifenil-policlorinati
(PCB).
• Grupa 3: posibil carcinogeni la om: 267 substante
(dioxina)
• Grupa 4: neclasificati carcinogeni la om:508
substante
• Grupa 5: posibil necarcinogeni la om: 1 substanta
 Potenţialul carcinogen al unei
substanţe chimice
Evaluarea se face pe baza a trei criterii stricte:
a)Capacitatea de lezare a materialului genetic în
culturi celulare sau bacteriene;
b)Capacitatea de a provoca cancere la specii animale;
c)Incidenţă crescută a cancerului la persoane expuse
la concentraţii ridicate ale acelei substanţe chimice.
 Stadiile carcinogenezei
Procesul complex al carcinogenezei parcurge trei
stadii:
1.Iniţierea - caracterizată prin schimbări la nivelul moleculei
de ADN, este dependantă de doză: creşterea nivelului de
expunere determină creşterea numărului de celule iniţiate;
2.Promoţia - în cadrul căreia substanţele cancerigene
transformă celulele iniţiate în celule activate anormal, având ca
rezultat proliferarea celulară locală. În acest stadiu tumorile
pot fi benigne.
3.Progresia – stadiu în care tumorile se malignizează, iar
proliferările neristrictive au ca rezultat invazia ţesuturilor
adiacente şi apariţia metastazelor.
• Dintre carcinogenii umani identificaţi până în
prezent, circa o treime induc cancer pulmonar sau
pleural, ei rezultând în principal din procese
industriale.
• Aceşti carcinogeni sunt asociaţi expunerii
profesionale şi numai accidental (accidente
ecologice) ridicând risc pentru sănătatea populaţiei.
• În mediul înconjurător se găsesc însă poluanţi
atmosferici cu mare potenţial cancerigen, dovedit
prin criteriile de asociaţie cauzală; este vorba
despre fumul de tutun şi despre radon. Riscul
cancerigen al altor emisii poluante cu largă
răspândire în mediu (ex. gazele de eşapament) este
în curs de cercetare şi evaluare.
• Fumatul activ este un factor etiologic principal al cancerului
bronho-pulmonar.

• În prezent s-a stabilit o relaţie directă tip doză-efect între

prevalenţa şi intensitatea fumatului pe de o parte şi efectul
cancerigen asupra aparatului respirator pe de altă parte. Riscul
cancerigen este de 30-60 de ori mai mare la fumători faţă de
nefumători.

• Ipoteza că fumul de tutun joacă un rol important în

carcinogeneza pulmonară a fost întărit prin evidenţierea în fumul
de tutun a unui număr impresionant de substanţe cancerigene:
benz(a)piren în concentraţie de 2,5 micrograme/100 ţigări,
dibenzantracen, benzfluorantren, polifenoli, nitrozamine.

• La om, fumul de ţigară acţionează în primul rând prin substanţele

cancerigene conţinute, dar şi prin alterarea mecanismelor de
clearance muco-ciliar şi prin iritarea epiteliului bronşic.
• Alături de fumat, în carcinogeneza inhalatorie
este implicată şi poluarea atmosferică specifică
marilor aglomerări urbane, rezultată prin
combustiile incomplete în procesele industriale
sau în încălzirea domestică, precum şi gazele de
eşapament rezultate din traficul auto.

• În prezent persistă controversele privind

încadrarea unor poluanţi din mediul urban în grupa
cancerigenilor. La aceste neclarităţi contribuie şi
faptul că, în ciuda numeroaselor cercetări privind
riscul cancerului pulmonar prin fumat pasiv sau
prin expunerea la radon în mediul domestic, puţine
studii abordează relaţia dintre cancer şi poluarea
atmosferică în condiţii de expunere
neprofesională, de exemplu prin traficul auto.
 Gazele de eşapament si riscul de
cancer
• Gazele de esapament reprezintă un risc pentru diferite cancere,
care depăşeşte riscul cancerigen asociat cu fumatul pasiv, cu
radonul sau cu factorii de dietă.

• Studii ocupaţionale arată ca :

- riscul cancerigen cel mai crescut asociat expunerii la arderea

combustibilului Diesel îl au meseriile de la căile ferate, garaje de
autobuze, şoferi de camion;

- riscul cancerigen asociat cu combustia benzinei este maxim pentru

controlorii de trafic auto şi pentru şoferii profesionişti.

• Excesul de risc cancerigen este asociat cancerului pulmonar şi

cancerului de vezică urinară
 Dioxinele si riscul de cancer
• Efectul cancerigen al dioxinelor (compuşi aromatici halogenaţi, din
grupa celor difenil-policlorinaţi) a fost confirmat printr-o evaluare
la nivel populaţional a consecinţelor accidentului de la Seveso, Italia
(1978), cauzat de explozia unui rezervor dintr-o uzină chimică, care
a dus la emisia masivă în atmosferă a vaporilor toxici de dioxine.

• În prezent, dioxinele se pot forma în atmosfera liberă ca poluanţi

secundari în urma combustiei materialului fosil (petrol, lemn,
cărbune), a kerosenului şi prin fumat - procese de ardere în urma
cărora rezultă benz(a)piren. Acesta se condensează în atmosferă,
sub formă de particule care absorb gaze (oxigen) şi vapori (clor),
rezultând tetracloro-dibenzodioxina şi omologii ei, produşi cu înaltă
toxicitate şi cu efecte cancerigene confirmate.
 Hidrocarburile policiclice aromatice
CLASIFICARE

• Mononucleare (benzen si derivatii sai:xileni,

toluen, trimetilbenzen, etilbenzen, stiren).

• Polinucleare ( naftalen, HPA).

 Caracteristici
• Lichide ( solventi)
• Nepolare, lipofilie mare ( la conc crescute
actioneaza ca narcoticele - deprimarea SNC)
• Toxicitate variabila-benzenul are toxicitate
crescuta pt SNC, maduva osoasa, etc.
• Toxicitatea depinde de : volatilitate, tensiunea
superficiala si de vascozitate.
• Sufera o biotransformare-hidroxilare - P450
• Biomarkerii de expunere profesionala-metabolitii
excretati urinar.
 Benzenul
• Concentraţia atmosferică a benzenului (hidrocarbură volatilă
extrem de stabilă în mediul ambiant, componentă a petrolului)
este dependentă de intensitatea traficului auto, variind între
1-50 ppb.
• Există si riscul creşterii concentraţiei benzenului în interiorul
autovehiculului până la concentraţii apropiate de nivelul
expunerii profesionale; în acest sens O.M.S. consideră că nu
există un nivel de siguranţă pentru benzen, din cauza efectului
său cancerigen confirmat.

• Solvent in industria chimica si farmaceutica

• Insolubil in apa, volatil, inflamabil

• Relatia cauza-efect intre expunerea la benzen si leucemie se
cunoaste inca din secolul al XIX-lea.
 Expunerea la benzen

• Poluarea atmosferica
• Fumatul
• Fumatul pasiv
• Dieta si apa potabila
• Bauturi racoritoare (benzoat de Na)
Cai de patrundere in organism

- Respiratorie
- Cutanata
- Digestiva
50% din benzenul inhalat se absoarbe, circula legat de
lipoproteine, se distribuie in organele bogate in lipide:creier,
maduva osoasa.
- Eliminare: respirator, ca atare si renal, conjugat; 50 % din
benzenul inhalat se elimina prin expiratie, 15% se depoziteaza
in maduva osoasa, 5% in tesutul adipos si 3-4% in ficat.
 Biotransformarea
• Calea majora: hepatica.
- Hidroxilarea ( metaboliti hidroxilati, se elimina
renal dupa sulfo si glicuronoconjugare);
- Hidratarea, rezulta trans 1,2 dihidrodiol - compus
mielotoxic.

• Calea minora: conjugare cu cisteina sau glutation

in rinichi, compusii rezultati se elimina rapid fiind
mai toxici
 Mecanisme de actiune
• Toxic, de tip narcotic: initial efect excitant pe SNC,
apoi deprimant;

• Iritant pe tegumente si mucoase

• Coroziunea mucoasei digestive, daca este ingerat

• La nivel hematic, produce modificari de tip citopenic,

trombocitopenie cu tendinta la hemoragii

• Blocare grupari tiol, cu carenta de cisteina si glutatiol

 Intoxicatia acuta

• Actiune neurotropa nespecifica

• Actiune iritanta la nivel tegumentar si la nivelul

mucoaselor
 Intoxicatia cronica
 Actiune toxica specifica, directa si indirecta asupra
maduvei hematogene;

- actiune directa: stocarea benzenului si metabolitilor la

nivelul maduvei osoase, rezultand hipoplazie medulara cu
anemie aplastica sau sindrom de pancitopenie, mai frecvent
la femei, sau hiperplazie cu aparitia leucemiei mieloide la
barbati
- actiune indirecta: spolierea organismului in S, cu
perturbarea actiunii glutationului, reducerea acidului
ascorbic.

 Actiune imunosupresoare
Modificari in sangele periferic
• Deprimarea hematopoiezei in sangele periferic se
manifesta prin:

- Pancitopenie
- Bicitopenie
- Monocitopenie
- Scaderea acidului folic, vit.B2, B6, B12, P.
 Etiologia intoxicatiilor

• Intoxicatiile acute: accidentale sau

industriale (apar in avarii).

• Intoxicatiile cronice: profesionale

( 60%) sau voluntare ( toxicomanie).
Factori favorizanti pt actiunea benzenului
• Sensibilitatea individuala data de: stare hormonala,
alimentatie, carenta in vit C, varsta, sex;

• Grupa sanguina (0)

• Microclimatul (temp, presiunea, umiditatea);

• Factori fizico-chimici (radiatii ionizante, expunerea la

cloroform);

• Anumite medicamente (sulfamide, antimalarice de

sinteza).