Sunteți pe pagina 1din 71

nr.

65(5), octombrie 2019

MAGAZIN CRITIC
ADEVĂRUL MAI PRESUS DE TOATE!
REVISTĂ ACREDITATĂ DE INSPECTORATUL
ŞCOLAR JUDEŢEAN GORJ
NR. 8522, ARIA CURRICULARĂ OM ŞI SOCIETATE
Preşedinte de onoare
Ștefan Csukat
Consilier editorial
Lacrimioara Iva
Director marketing Preşedinte fondator
Marius Ionescu Ionel Cioabă
Redactor-şef Redactor-şef adj.
Zenoveiov Ana-Marina Cătălin Mircea Pleșu

Secretar de redacţie Secretar general de redacţie


Fetea Didona-Mădălina Cristina Cioabă

Redactori: Corespondenţi
Isidoros Karderinis Buciumul
Tîrnoveanu Mihai Glasul Moldovei
Eugenia Bucur Cutezător
Mihai-Andrei Aldea Active News (…)
Coperta/Design Concepţie grafică/Design
Ioan Constantinescu Daniel Prof. Murăriţa

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


1
Magazin critic (online) - ISSN 2360 – 3321
ISSN–L 1842 – 8541

• EDITORIAL
03

• ARTICOLE ŞI STUDII
04-51

Anul XIII, Nr. 65(5), octombrie 2019

Revistă acreditată de Inspectoratul Județean Gorj

________________________________________________________________________
© Editura eParadigme

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


2
Cerem public condamnarea legală a regimului comunist în
România! Legea nr. 217/2015 condamnă doar fascistul, legionarul,
rasistul și xenofobul!

Timp de 30 de ani de la revoluție, românii au așteptat nu numai condamnarea legală a


comunismului ci și arestarea celor implicați în genocidul dintre anii 1947-1989 din
România. Răspunsul e limpede: Legea nr. 217/2015 condamnă doar fascistul, legionarul,
rasistul și xenofobul. Citind cu atenție Legea nr. 217/2015, veți putea observa că
această normă este incompletă și antidemocratică. La articolul 2, alin. c, se scrie: „prin
persoană vinovată de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de
crime de război se înțelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanță
judecătorească română ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România,
potrivit legii, pentru una sau mai multe infracțiuni de genocid contra umanității și de
crime de război, precum și persoana din conducerea unei organizații al cărei caracter
criminal a fost constatat prin hotărârea unei instanțe penale internaționale;”.

Prin urmare, în România de astăzi, singurul criminal comunist a fost doar președintele
Nicolae Ceaușescu. Când condamnăm torționarii și pe marele criminal Gheorghe
Gheorghiu Dej, care se face vinovat de moartea a sute de mii de români anticomuniști?
Nu credeți că după 30 de ani de la 1989, ar trebui să ne dați o explicație clară de ce nu
condamnați regimul comunist? Cât mai așteptăm, domnilor EUROPARLAMENTARI?
Voi români, pentru ce ați luptat mai bine de 70 de ani de la instalarea bolșevismului în
România? EURO EDUCATION FEDERATION cere public condamnarea legală a
regimului comunist în România!

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


3
SE STINGE FOCUL DRAGOSTEI..

Un creștinism fără iubire,


Cum astăzi unii ni-l propun,
E doar o biată amăgire
Și pierde ce avea mai bun,

Căci începutul lui și țelul


Și însuși scopul de a fi,
Puterea de-a-l trăi și zelul,
Sunt toate-n verbul A IUBI!

Ne pierdem singuri mântuirea,


Și nu din lipsă de Hristos,
Ci pentru că, pierzând iubirea,
Noi L-am făcut neputincios..

Nici nu ne-ascultă cei pe care


Ne străduim să-i convertim
Și ne privesc cu nepăsare,
Căci simt că noi nu îi iubim.

V-am spus deja: întâi IUBIREA,


Apoi discursuri de-orice fel;
Aceasta-nseamnă mântuirea:
Să crezi în El, iubind ca El!

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


4
Mă doare inima, căci iată,
Trăim un mare paradox:
Avem credința-adevărată,
Dar n-avem.. SUFLET ortodox!

Cândva găseai de amândouă


La neamul nostru cel străbun.
„Rușine să vă fie vouă!”,
Din cer strămoșii azi ne spun,

Căci unii și-au pierdut credința


Și râd de ea și-o necinstesc,
Iar alții și-au pierdut căința
Și sunt trufași și nu iubesc.

Puțini mai reușesc să-și țină


Arzând în piepturile lor
O sfântă inimă creștină
Și-un suflet cald și iubitor..

Să nu ne părăsești, Stăpâne,
Aprinde-ne, căci ne-am răcit..
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
5
Pierduți în poftele păgâne,
În suflete am sărăcit..

Mai dă-ne-un strop de bunătate


Prin harul Duhului Cel Sfânt,
Să fie iar creștinul frate
Cu orice om de pe pământ..

Prin fapte să trăim credința,


Uimind în viața de aici;
Să-Ți răsplătim bunăvoința,
Fiindu-Ți vrednici ucenici!

Preot Sorin Croitoru

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


6
MIHAI EMINESCU DEŢINUT POLITIC?

Verticalitatea fără fisură a conştiinţei sale gazetăreşti i-a atras indezirabilitatea.


Forţele antiromâneşti din afara şi dinlăuntrul ţării îl discreditează în ochii opiniei
publice şi îl extermină, lent, în detenţie.

O versiune incitantă şi, totodată, amănunţit argumentată, asupra cauzelor şi desfăşurării


progresive a degradării fizice pe care a suferit-o Mihai Eminescu, este formulată de
Nicolae Georgescu şi Călin L. Cernăianu, în lucrările: Moartea antumă a lui Eminescu,
Editura Cartier, Chişinău, 2002 şi, respectiv, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului,
Editura Semnele Timpului, Tamaşi, 2000.

Ei opinează c ă, M. Eminescu, devenit, prin natura imposibil de pervertit a conştiinţei lui


gazetăreşti, profund incomod tuturor centrelor antiromâneşti de putere – care-şi exercitau,
din plin, în epocă, influenţa asupra ţării -, a fost distrus, în mod sistematic, de către agenţi
ai acestora – între care, şi nota bene, jucând roluri-cheie, se numărau personalităţi de
primă mărime ale vieţii noastre publice. Strategia de lichidare ce i-a fost aplicată este
structurată pe două etape, astfel: mai întâi, pentru a-l discredita în ochii opiniei publice şi
a i se retrage, fără a provoca acesteia suspiciuni, dreptul de a-şi exprima convingerile în
presă, i-a fost înscenată nebunia, cu efectul corelativ al decăderii sale din drepturile
civile; apoi, în perioada internării lui abuzive în diverse sanatorii
de boli psihice, a fost supus, în mod deliberat, unei barbare şi
continue proceduri de distrugere biologică, concretizată, în
principal, prin administrarea de substanţe chimice nocive, inclusiv
mercur sub formă de injecţii1003., Totodată, eficacitatea derulării
respectivei acţiuni eliminatorii era potenţată prin mediatizarea
intensă, pe tot parcursul ei, a diagnosticului, măsluit (inventat, la comandă, chiar de către
somităţi medicale), de sifilis.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


7
Acesta avea un dublu rol, şi anume:

 a) să adauge dezinteresului conştiinţei publice faţă de persoana lui Mihai Eminescu


(provocat prin pedalarea obsedantă a mass-mediei pe eticheta de nebun – de
asemenea, diametral opusă realităţii) oprobiul moral al întregii societăţi
(manipulatorii fiind fin-cunoscători şi, în acelaşi timp, perfid-speculatori ai
psihologiei şi mentalităţilor omeneşti);
 b) să sporească credibilitatea diagnosticului de nebunie – în ştiinţa medicală
existând o teză potrivit căreia sifilisul produce leziuni pe creier, perturbând, astfel,
grav, totalitatea funcţiilor cerebrale, adică inclusiv gândirea( Călin L. Cernăianu,
op.cit., pag. 196-248; idem, Conjuraţia anti-Eminescu, nr. 3-5, Editura Semnele
Timpului, Tamaşi, 2002, pag. 33-77; Gheorghe Sărac, Documente privind adevărul
despre boala şi moartea lui Mihai Eminescu, Editura Malasi, Bucureşti, 2000,
integral ).

Radu Mihai CRIŞAN, SPRE EMINESCU, Răspuns românesc la ameninţările


prezentului şi la provocările viitorului,

Ed TIBO, București 2008, p. 266-267

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


8
Direcțiunea Școalei profesionale de fete din Târgu Jiu. Document nr. 12
bis/14 Mai 1917 din PRIMUL RĂZBOI MONDIAL.

1917, Mai 14, Târgu Jiu:

Direcțiunea Școalei profesionale de fete din Târgu Jiu No. 12 bis/14 Mai 1917

Domnule Ministru

Domnul Prefect al Județului Gorjiu ne-a pus în vedere Ord. Ministerial 2020/917 relativ
la deschiderea și funcționarea școalelor din acest județ.

Avem onoare a vă aduce la cunoștință următoarele. Cînd am sosit la Târgu Jiu ne-am
prezentat la Komandatură spre a depune permisele de călătorie și am arătat că sunt
directoara Școalei profesionale și că sunt în oraș împreună cu alte două profesoare:
profesoara de limba franceză și maestra de gospodărie și ne-am arătat dorința de a
deschide școala. Dl. Prefect al Komandaturei a și luat dispozițiuni ca Școala să fie
curățită, cerând să-i raportăm dacă avem mobilier, material școlar, numărul elevilor și cu
ce personal începem.

Prin buna voință a Dl. Primar al Orașului, Școala a fost toată spoită cu var, sălile spălate,
dându-mi-se cu împrumut 25 bănci (pupitre), 2 table, 2 mese și 6 bănci lungi de la alte
școale; iar subsemnata am pus de s-au făcut chei și broaște la unele uși în valoare de 70
lei.

Când totul a fost gata am arătat Komandaturei cele ce ne ceruse și prin ordinul No. 556
din 30 Aprilie ne-a autorizat să deschidem școala. Cum însă în acest oraș nu se găsește
nimic în cea ce privește materialul pentru lucrul de mână, am obținut de la Komandatură
permisiunea de a mă duce la Craiova de unde am cumpărat cele necesare. Cu această
ocazie am adus și lada cu partea cea mai importantă a archivei […](1) pe care o
depusesem la Palatul de Justiție din Craiova cu ocaziunea refugierei mele din Târgu Jiu.

[…](2).

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


9
După părerea mea situațiunea acestei școale față cu adresa ministerială No. 2020/917 este
lămurită și mersul ei nu poate fi întrerupt pentru că școala a fost deschisă […](3) mai
înainte de dispozițiunile luate prin sus citatul ordin ministerial.

Este adevărat că în adresa ministerială No. 2020/917 sub No. II stă scris că în general
școalele profesionale vor remâne închise penă la noi dispozițiuni. Binențeles acele școale
care încă nu fu- seseră deschise până la dispozițiile cuprinse în adresa No. 2020/917.

Această decizie ministerială cred că nu poate atinge școala profesională din T. Jiu
deoarece școala a fost deschisă cu autorizațiunea autorităților militare locale.

Cazul acestei școale este prevăzut în adresa ministerială No. 2020/917, sub No. III unde
din partea ministerului se cer domnilor Prefecți informațiuni privitoare la funcționarea
acelor școale care au fost întâmplător deschise cu înștințarea autorităților militare locale
fără să se facă vre-o deosebire asupra felului școalei deja deschise fără să se interzică mai
departe funcționarea unei școli profesionale deja deschise cu cuvenita autorizațiune, fără
în fine să ordonați închiderea acestei școale.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


10
Școala funcționează în următorul număr de eleve: cl. I-12, cl. II-8, cl. III-2, cl. IV-6, cl.
V-5; cu personalul său propriu care se găsește în oraș și anume: D-na Sevastia Vasilescu,
prof. de l. română și directoară; D-na Suzeta Hristescu, profesoară de l. franceză și D-ra
Nat. Dobrovicescu, maestră de gospodărie și secretară. Materiile le-am împărțit între noi
după cum se vede din orariul ce-l alăturăm acestui raport-cu clase contopite, făcând câte
o jumătate de oră; iar lucrul și teoria le face D-ra Dobrovicescu care este și absolventă a
Școalei profesionale. Pentru mai buna funcți- onare a Școalei, vă rugăm, Domnule
Ministru, să binevoiți a dispune ca să fie încunoștințate să se prezinte la post și D-le
Elena Demetrescu, maestră de desen, și D-na Elena Bârsescu, maestră de croitorie,
ambele domiciliate în București prima în Șoseaua Ștefan cel Mare No. 70 și a doua în
Calea Dorobanților No. 90.

Vă mai rugăm a dispune să ni se comunice în scris că acest an școlar va fi socotit ca bun


făcut, deoarece sunt unii părinți care nu voesc să-și trimită fetele la școală, neavând
această sigu- ranță; precum și durata cursurilor acestui an care a început la 1 Mai.

Directoară, Sevastia Vasilescu

Domniei Sale, Domnului Ministru al Instrucțiunii și al Cultelor

SJAN Gorj, fond Școala Tehnică Profesională de Fete Târgu Jiu, dos. 26/1916-1917, f.
16-17, orig., rom.

Gabriel Sarcină, MĂRTURII DESPRE JUDEȚUL GORJ ÎN PRIMUL RĂZBOI


MONDIAL, DOCUMENTE (1916–1919), Vol. I
____________________________________________________________________________________

1 Inițial scris „…ce am putut pune la adăpost, care se găsea depusă de Tribunalul Gorjiu căruia o în-
credințasem“, apoi tăiat.

2 Idem: „În urma autorizației scrise dată de Komandatură, Școala a început să funcționeze regulat,
dându-se mai întâi examenul de corigență așa că ne găsim în situația școalelor menționate la Cap. III al
ord. Ministerial No. 2020/917, adică acele care s’au înscris mai înainte de acest ordin, prin autorizarea
autorităților militare locale“, apoi tăiat.

3 Ad. interlinear: „regulat”.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


11
Fragment din romanul "LA MARGINE DE LUME"
Motto:

” Destinul prinde formă în momentul în care iei o decizie.”

Anthony Robbins

Cap. XV- TENTAȚIILE

Veronica, fiica Mariei și a lui Pamfil absolvise în cadrul Universității din București,
facultatea de limba și literatura română și engleză.

Prin anul doi de facultate l-a cunoscut pe Tiberiu, care pe atunci era student în ultimul an
la politehnică. A fost dragoste la prima vedere. Întâlnirea lor ocazională căzuse ca un
trăsnet peste ea. O electrocutase definitiv și iremediabil.

S-au întâlnit întâmplător în foaierul Ateneului, la festivalul de muzică simfonică ”George


Enescu”. Ea era împreună cu două colege, el singur. La un moment dat fiind în pauză și-
au întâlnit privirile.

Veronica, la vederea lui a simțit cum parcă i-a trecut un cuțit prin inimă ca și când ar fi
avut un atac de cord. O ghiară pusese stăpânire peste inima sa neangajată în nicio iubire
serioasă până atunci. Nu-și mai putea dezlipi ochii de pe bărbatul brunet, înalt și bine
legat, îmbrăcat simplu dar totuși elegant, cu un sacou alb într-un croi sport, închis la un
nasture, cu reverele înguste și colțurile rotunjite la poale, în cămașă neagră fără guler,
închisă pe gât, cu pantaloni bleumarin perfect călcați și cu pantofi tip sport la fel de albi
ca și sacoul. Arăta ca un manechin al vreunei case de modă. La început chiar a crezut că
asta îi este profesia. Prea arăta ca după revistă, îmbrăcat de Georgio Armani, ori ca un
gigolo în căutarea vreunei victime.

Veronica nu-și mai putea lua privirea de la el. Așa a fost surprinsă de Aurelia, colega de
an.

- Alo, doamnă! Mai ești cu noi, sau ai părăsit deja Ateneul? o somase Aurelia trăgând-o
de toarta poşetei sale minuscule.

- Ce, ce-ai spus? răspunse Veronica trezită din visare.

- Ce-ai văzut atât de deosebit de plecasei deja de la concert?

- N...nimic, ce să văd? încercă ea să-și revină și să nu se desconspire în fața colegei.


MAGAZIN CRITIC, NR. 65
12
- Am observat că nu-ți mai dezlipeai privirea de pe bărbatul cu sacoul alb. Îl cunoști?

- Nu, de unde să-l cunosc? răspunse ea, încercând să pară indiferentă.

- Așa am avut impresia după cum îl fixai cu insistență. Individul nu arată rău de loc! făcu
rapid Aurelia o analiză personală a bărbatului. Chiar foarte bine!

- Mda, ai dreptate.

Atunci și Cristina care cercetase în acest timp programul concertului, auzind discuția
dintre colegele sale, își îndreptă privirea spre cel care le captase atenția fetelor.

- Oho, chiar că mi-ar place să fiu tolănită undeva pe niște cearceafuri foșnitoare și să-i
pipăi un pic bicepşii, așteptând ca o pisică leneșă de angora, ca Don Juanul să-mi întindă
paharul cu șampanie bine frapată, își declină tânăra preferințele fără nicio reţinere.

Magnetismul privirilor celor trei îl determină pe tânăr să-și îndrepte atenția spre grupul
lor, atras de insistenta privire a domnișoarelor. Nu a putut să nu-și dea seama că se afla
sub lupa lor cercetătoare. A rămas cu ochii fixați pe cele trei tinere. Ușor și cu paşii unui
leopard plecat la vânătoare, se îndreptă spre locul unde se aflau gazelele. Gestul și
intenția sa vădită, le tulbură liniștea studentelor, mai ales pe cea a Veronicăi, căruia viteza
sângelui îi crescu imediat vertiginos.

- Hopa!!! Vine lupul spre mieluțe!!! Țineți-vă bine fetelor, s-ar putea ca pe una dintre noi
s-o pape lupul în seara asta, mai spuse Aurelia.

- Am mai văzut eu asemenea lupi care s-au transformat mai târziu în niște neajutorați
cățeluși, răspunse Cristina, cu o mai mare experienţă în relațiile cu bărbații decât cele
două colege.

Tânărul își făcu loc și ajuns în dreptul fetelor, fără nicio jenă, le abordă direct:

- Bună seara domnișoarelor! Cred că m-am aflat în atenția voastră acum câteva minute.
Așa mi s-a părut după cum mă priveați. Am dreptate, sau m-am înșelat? Mă numesc
Tiberiu Monescu. Sunt student anul trei la politehnică.

- De ce ai putea fi mă rog în atenția noastră? îi răspunse cu nonșalanță, Cristina. Aurelia


și mai ales Veronica parcă nici nu mai erau prezente când au fost interogate direct de
către Tiberiu. Li se tăiase aerul cum se spune.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


13
- Așa mi s-a părut. Îmi cer scuze dacă m-am înșelat. Cum nu cunosc pe nimeni și nu am
cu cine purta o conversație, sper că nu vă deranjează ca pe timpul pauzei să schimbăm
câteva cuvinte. Tot studente sunteți și voi?

- Scrie așa ceva pe fruntea noastră? îl persiflă în continuare Cristina cu îndrăzneală.

- Cristina, lasă omul în pace interveni Aurelia. Da domnule Tiberiu, suntem studente la
Universitate, la litere. Eu sunt Aurelia, ea este Veronica și ea...

- Cristina, continuă în locul ei Tiberiu. Am mai aflat că este deja cu gheruţele scoase, dar
sunt obișnuit să fac față la asemenea situații. Cum vi s-a părut prima parte a concertului?
schimbă el discuția.

- Minunată, răspunse în sfârșit și Veronica, poziționată chiar în fața tânărului care-i


captivase atenția.

Concerta în acea seară Orchestra Regală Philharmonic din Londra, o mare orchestră atât
ca valoare artistică, cât și ca număr de instrumentiști, fiind formată din o sută șase
persoane, orchestră ce fusese înființată încă de prin 1932 de către Sir Thomas Beecham.

Așa l-au cunoscut cele trei tinere pe viitorul inginer Tiberiu Monescu. Cum s-a ajuns ca
Veronica să se revadă mai târziu cu tânărul, este cu totul o altă poveste. Ăsta le-a fost
hazardul. Să se revadă tot întâmplător la un alt eveniment, așa cum sau cunoscut și prima
dată.

S-au întâlnit la un marș de protest al studenților împotriva guvernului Văcăroiu, protest


care avea ca scop principal reprezentarea intereselor comune ale studenților din România,
apărarea și promovarea drepturilor și obligațiilor acestora, cât și stimularea participării lor
la actul educațional și la viața socială, economică și culturală.

Atunci Tiberiu a fost cel care a descoperit-o pe Veronica alături de colegii săi de la
Universitate. O ținuse minte și a recunoscut-o imediat, chiar dacă ținuta ei vestimentară
nu mai era una de Ateneu, ci de stradă, blugi și o bluză pe corp care îi scotea în relief
trupul zvelt și vigoarea sânilor ce-i străpungeau cu îndrăzneală materialul fin al bluziței
de un bleu pal.

- Bună Veronica, îi șopti la ureche Tiberiu, insinuat pe nesimțite lângă ea.

Veronica când își îndreptă privirea spre cel ce-i vorbise ușor la ureche rămase perplexă.
De unde a mai apărut și fantoma tânărului de la Ateneu tocmai la acest marș de protest?
Cum de a regăsit-o și mai ales cum de a mai cunoscut-o după atâta timp?

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


14
- Aaa, domnul Tiberiu? Cum de m-ați găsit?

- Tiberiu pur și simplu, nu domnul. Contra domnilor suntem aici să demonstrăm. Noi
suntem niște simpli indivizi fără blazoane domnești. Te-am văzut întâmplător și cum
rămăsesem cu discuția din foaierul Ateneului neterminată, m-am gândit să mă alătur de
grupul facultății voastre. Mă primești?

- Ha, ha ha! Aici rămânem toți doar studenți protestatari, nemulțumiți de modul cum
guvernanții conduc această țară, nimic mai mult.

- Mda, așa este, cu toate că știm de la început rezultatul nemulțumirii noastre. Vorba
românului hâtru: ”Câinii latră, ursul își vede de treabă”.

Așa s-au revăzut cei doi tineri și de atunci a început relația lor care s-a finalizat până la
urmă cu o cununie civilă înainte ca Tiberiu să termine facultatea. Anul următor a terminat
și Veronica, iar Monica a apărut doi ani mai târziu.

Era și firesc ca după căsătorie să se mute împreună, închiriind un apartament în Drumul


Taberei. Nu găsiseră la un preț mai accesibil pentru bugetul lor de studenți decât acolo și
cum Tiberiu trebuia ca în timpul facultății să lucreze într-un bar par time să facă rost de
bani, s-au descurcat cum au putut până la terminarea studiilor.

Visurile unui tânăr student sunt la început mărețe. Doar de aceea și hotărăște să-și
definitiveze pregătirea profesională la cel mai înalt nivel.

Tot timpul își creionează planuri de viitor, își proiectează niște repere de viață pe care
încearcă să și le îndeplinească. Și tocmai de aici încep necazurile, uneori chiar deziluziile.
Nimic din ce visează tânărul în acele momente nu se vor regăsi în viața viitoare de zi cu
zi. Mereu apar noi piedici.

Totul este o continuă luptă cu sistemul. Trebuie să nu disperi de la prima deziluzie, să nu


cedezi de la primul obstacol, ci să descoperi și alte oportunități pentru a-ți coagula
visurile mai departe într-o realizare meritorie.

Toate acestea li s-au întâmplat și noilor membri ai familiei Monescu care, căsătorindu-se
încă din timpul studenției, trebuiau s-o ia cum s-ar zice, de la lingură. Nu aveau ca bunuri
materiale decât strictul necesar al vestimentației adecvată anotimpului respectiv și altceva
nimic și acesta procurat tot cu ajutorul familiei. Acum nu se mai pretau să ducă o viață de
boemi, fără niciun sfanț în buzunar, limitându-se doar la subvențiile lunare primite de
fiecare, cum au trăit în toți acești ani de studenție, ci aveau nevoie și de alte bunuri
necesare traiului de cuplu zi cu zi, indispensabile unei conviețuiri în doi.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


15
Și ce scumpă mai era viața în București și plină la tot pasul de tentații! Te simțeai
confortabil doar când îți sosea ”subvenția” lunară, apoi dacă nu erai atent și prevăzător,
descopereai un gol imens atât în buzunar cât și în stomac, de nici nu știai cum să rezolvi
problemele ce apăreau la tot pasul. De aceea Tiberiu apelase la serviciile ocazionale par
time, care prin sumele câștigate ca remunerație, mai acopereau o seamă de necesități
cotidiene.

Anul următor Veronica la terminarea facultății a avut surpriza datorată notelor primite la
examenul de licență, să i se propună un post de cadru didactic în schema Universității și
anume cel de preparator, dar putea să-l aleagă și pe cel de bibliotecar, post vacant în
aceeași perioadă. Era și firesc să-l prefere pe cel de preparator care-i oferea mai multe
oportunități decât cel de bibliotecar. Și remunerația era mai favorabilă în primul caz. Așa
putea să-și pregătească doctoratul și să avanseze în cariera universitară.

În acest timp Tiberiu se angajase într-o firmă privată ce confecționa piese metalice de
construcții. Nu era ce visase, dar era un loc de muncă în care lua pentru prima dată
contact cu oamenii din subordine, cu un patron și mai ales unde putea să-și pună în
practică și să-și dezvolte tot ce învățase în cei trei ani de facultate.

Veronica avea predilecție pentru creațiile literare, reportaje, eseuri, analize critice ale
scrierilor apărute prin diverse reviste, site-uri cu specific literar, sau de socializare, unde
se posta tot ce vrei și ce nu vrei, de la rețete culinare, încercări literare - poezie și proză,
până la anunțuri mortuare.

De-a lungul timpului, scrierile sale au apărut în reviste de specialitate renumite, precum și
în cele virtuale și erau urmărite de nenumărați iubitori de literatură tânără și proaspătă,
desinhibată de pecetea comunismului. Scria cu nerv și uneori cu aciditate când se referea
la unele anomalii ce se întâmplau în societatea românească.

Acestea au reușit să atragă atenția unor nume sonore din conducerea Institutului Cultural
Român, for de cultură subordonat direct Senatului României, care avea ca scop major
sporirea vizibilităţii, cunoaşterii şi prestigiului valorilor româneşti în lumea de astăzi, de
asemeni și promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.

De la absolvirea Universității se scurseseră peste zece ani. În viața lor avuseseră loc
schimbări majore. Apăruse și primul lor copil, o fetiță botezată cu numele de Monica.
Tiberiu își deschisese propria sa firmă de construcții metalice. Le mergea nu chiar foarte
bine, dar se descurcau mulțumitor cu banii. Făceau economii ca să-și cumpere un
apartament, chiar dacă vor fi nevoiți să apeleze și la un credit bancar ipotecar.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


16
Într-o zi pe adresa de e-mail al Veronicăi a apărut o scrisoare venită din partea Institutului
Cultural Român, prin care i se făcea propunerea de a lucra în cadrul institutului, ca atașat
cultural pe lângă ambasada României din Irlanda, unde era un post vacant. Urma în
finalul scrisorii semnată de către secretarul general al Institutului, niște condiții și
termene de răspuns.

Această misivă a fost o mare surpriză pentru ea și imediat a pus mâna pe telefon să-și
informeze soțul. Propunerea venise în momente nu chiar bune pentru tânăra familie.
Fetița era încă mică, în primele clase gimnaziale, căsnicia aflată la începutul ei, chiar
dacă trecuseră zece ani de experiență conjugală. Își luase doctoratul și aștepta să apară un
post vacant de conferențiar în cadrul Universității pentru a putea candida la examenul de
titularizare.

Pe lângă toate acestea, încă mai stăteau cu chirie în apartamentul din Drumul Taberei,
neavând posibilitatea ca din resurse proprii să-și achiziționeze o casă sau măcar un
apartament propriu, într-o zonă mai apropiată de serviciile lor. Nici măcar mașină proprie
nu aveau. Trebuiau să cântărească cu mare atenție avantajele și dezavantajele acestei
oferte.

Înțelegea că odată acceptată slujba, se vor ridica nenumărate și necunoscute obstacole în


bunul mers al viitorului căsniciei lor. Oricât de mult s-ar iubi, nu se poate ca lipsa ei de
lângă cele două ființe dragi, Monica și Tiberiu să nu influenţeze negativ trăinicia acestui
cuplu. Nici naveta săptămânală cu avionul nu putea fi făcută, costurile fiind
considerabile.

Ca și Veronica, Tiberiu a rămas surprins de această știre. Nu-i surâdea ideea de a frânge
într-un fel aripile tinere și încă fragile ale căsniciei lor. Și apoi cu Monica ce vor face? Să
presupunem că rămânea la școala unde învăța acum. Cine o va lua de la școală și apoi ce
va face singură atâtea ore până va veni el de la serviciu, unde de obicei întârzia destul de
mult? Lucra pentru el nu pentru altul și probleme se iveau aproape zilnic, fie de
aprovizionare, fie de livrarea comenzilor, sau de personal calificat. La socri nu o puteau
trimite, aceştia locuind în Buzău, fiecare având un program fix. Trebuia doar s-o ducă la
părinții săi în Ialomița. Dar o școală de la țară se poate compara cu una din București,
chiar dacă aceasta era una de cartier? O femeie care să aibă grija fetiței nu-și puteau
permite să plătească dacă doreau să strângă bani pentru o locuință proprie. Și atunci care
ar fi avantajele aduse de acest post? se întrebau amândoi analizând propunerea venită pe
neașteptate din partea I.C.R.

- Lasă că vorbim când ne întâlnim acasă, îi răspunse el soției, amânând să-i spună ce
gândește de fapt despre acest lucru. Am niște probleme de rezolvat și nu putem hotărî
ceva atât de important prin telefon.
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
17
- Aa, nu desigur. Am vrut doar să-ți dau această veste ca surprinzătoare și pentru mine.

- Felicitări că te au în vedere, dar analizăm acasă ce și cum este mai bine.

- Ok Tibi, te pup.

Veronica a fost luată de val de oportunitățile ce i se puteau oferi pentru cariera sa lucrând
în cadrul Ministerului de Externe, chiar și într-o profesie culturală, dar trebuia să se
gândească și la viitorul familiei sale, nu numai la carieră. Aceasta desigur că era cu mult
mai importantă. Vedea la tot pasul cum se destrămau căsnicii când cei doi parteneri nu-și
petreceau zi de zi viața împreună. Chiar și atunci când te vezi zilnic și împarți atât
bucuriile cât și inerentele necazuri ce se ivesc la tot pasul, pot apărea perturbări în bunul
mers al unei căsnicii, dar despărțiți din cauza serviciilor! Viața nu-i o felie de tort pe care
s-o savurezi cu plăcere de fiecare dată când muști din ea. Ea este ceva complex, uneori
chiar aspră. Nu toate mergeau pe un făgaș normal în societatea românească, cum de fapt
se întâmpla și în alte societăți din Europa, sau din lume. Știrile de pe programele de
televiziune abundau seară de seară cu asemenea cazuri.

Tiberiu luat prin surprindere de știre ca și Veronica de fapt, începu să întoarcă pe toate
fațetele această ofertă. Din punctul său de vedere existau numai inconveniente. Poate că
s-ar fi bucurat de un salariu mai mare și de o altfel de activitate în cadrul Institutului și al
ambasadei, dar în rest nimic nu-i surâdea din despărțirea familiei la acea dată pe termen
necunoscut de lung.

Ce vor face cu Monica? Era încă mică și abia se obișnuise cu situația de școlăriță. El
singur nu putea să aibă grija ei. Se întâmpla adeseori să rămână la lucru peste program.
Cine ar fi luat-o de la școală? El nu era capabil să-și asume de unul singur creșterea ei.

Singura posibilitate era să o ducă la părinții săi, creându-le astfel o obligație demnă de
luat în seamă pentru vârsta lor. S-ar fi adaptat copila cu această situație? Poate că da,
poate că nu, dar se merita un asemenea sacrificiu pentru un post de atașat cultural? Nici
absența Veronicăi de lângă el nu-i surâdea. Era mai comod cu ea acasă ocupându-se de
tot ce însemna menaj conjugal, inclusiv de fiica lor. Această veste îl cam indispuse.

De cealaltă parte, nici Veronica nu putea să nu facă o analiză serioasă a avantajelor și al


dezavantajelor acceptării acestei oportunități. Chiar dacă în cadrul Universității nu se
întrezărea eliberarea unui post de asistent, măcar ea deținând în acel timp funcția de
lector universitar, tot mai bine se simțea în viața universitară decât să se arunce cu capul
înainte în necunoscut. Nici măcar nu avea habar la ce s-ar referi activitatea ei în cadrul
I.C.R. Apoi ce vor face cu Monica? S-o ia cu ea în altă țară mai ales la începutul
activității nici nu se putea vorbi, cum nici să o trimită la unii dintre bunici. Mamă-sa era
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
18
în serviciul de educatoare la grădinița din cadrul unității militară unde lucra tatăl ei și ca
s-o transfere pe copilă la o școala din apropiere, era destul de incomod atât pentru copilă
cât și pentru mamă-sa, având program diferit.

La bunicii de la ţară nici nu se puteau gândi. Cum să iei copilul de la o școală din
București ca să-l trimiți la una de la sat? Este ca și când i-ai rupe aripile unei păsări tinere
ce abia învață să zboare. Mai era și Tiberiu. Obișnuit să găsească tot menajul făcut de
altcineva, s-ar adapta el la situația de a se descurca singur? Trebuia să recunoască în sinea
ei, chiar dacă nu avea curajul să meargă cu gândul până la capăt, lăsându-l singur, nu ar fi
tentat să o înșele? Vorba aceea, ”ochii care nu se văd, se uită repede”. Nu că ar uita-o,
exclus acest lucru, nici nu ar încerca să se gândească la o asemenea eventualitate, dar mai
știi ce se poate întâmpla în atâta timp cât ea va lipsi din sânul familiei?

Toate aceste inconveniente la care singură găsea răspunsuri, dovedeau că încă nu este
pregătită să-și dea acceptul pentru noua și surprinzătoare ofertă venită din partea I.C.R.
Prefera liniștea și siguranța postului din cadrul Universității, în așteptarea unor
oportunități de avansare. Cine știe, putea să apară oricând un post pentru care să
candideze la o altă facultate.

Ajunși seara acasă amândoi soții, după o analiză în


care fiecare și-a spus punctul de vedere, care de fapt
era cam același la amândoi, Veronica a trimis
secretarului general al I.C.R. un e-mail prin care îl
informa că se vede nevoită să refuze oferta, expunând
și argumentele care au determinat-o să ia această hotărâre, dar dacă peste timp, în alte
condiții mai favorabile familiei sale se va mai oferi ocazia, va accepta cu plăcere. Aceasta
s-a ivit când deja Monica era elevă la liceu, iar ea cu mult mai bine cunoscută atât în viața
academică, cât și aceea a scriitorilor, numai că nici atunci nu a avut curajul plecării.

de Virgil Stan

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


19
Economia țării „duduie”! România are nevoie de forță de muncă
ieftină! Diaspora românească s-a „boierit”!

Analiză: Ioan Constantinescu

Într-o țară în care rata sărăciei crește pe zi ce trece, instituțiile statului sunt preocupate
să fie ospitaliere, cu mulți imigranți, dar cu românii noștri, nici pe departe. E dureros,
atâta timp cât de curând, Mediafax anunța că numărul oficial al românilor din diaspora
este de 9.700.000 de cetățeni.

Potrivit revistei Justițiarul, „în iunie 2019, Mircea


Mocanu, șeful Misiunii din București a Organizației
Internaționale pentru Migrație (OIM), anunța într-un
interviu că un nou lot de refugiați (pe principiul „strop
cu strop se face ocean”) va ajunge „legal” în România:
era vorba de 109 persoane provenite din Iordania și
Turcia.”

„Mocanu recurgea cu acel prilej și la o mică viclenie, care a ajuns metodă de lucru
inclusiv la organizația globalistă-partener a OIM, numită Înaltul Comisariat pentru
Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR)”, susține Traian Horia, autorul articolului.

<Mocanu dădea asigurări că „străinii sunt intervievați, în țările în care se află în acest
moment, chiar de funcționari români, pentru a exclude orice risc” și că sunt „verificați
de SIE și de SRI”. Altfel spus, românii să stea liniștiți, sugera Mocanu, fiindcă Imigrările
și SRI lucrează pentru ei ca să le aducă migranți „siguri”, fără „riscuri”: un „interviu”
și „un serviciu secret care verifică” sunt esențialul vieții liniștite, iar românul să stea
acasă fericit, fiindcă SRI, globaliștii din spatele lui Mircea Mocanu, ONG-urile lu Papa
Francisc și presa de duzină – care vânează publicitate pe proiecte de emigrație, îi aduc
acasă refugiați „verificați” tocmai din Iordania.>

Prin urmare, sloganul instituțiilor centrale ale statului „degeaba” e simplu: Economia
țării „duduie”! România are nevoie de forță de muncă ieftină! Diaspora românească s-a
„boierit”!

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


20
Suflet invizibil

Dacă aș ieși afară


încălțată doar la un picior,
nu-i așa că...
aș fi
considerată
o ciudată?
Ce bine că...
nimeni
nu-mi poate vedea
sufletul:
mereu iese afară
“mănușo-încălțat ”
doar la o aripă!

*
Shpirt i padukshëm
Nëse del përjashta
E mbathur vetëm në një këmbë,
A nuk është ashtu se do jem
E konsideruar
Një qenje e çuditshme?
Sa mirë që, askush
Nuk mund të ma shohë
Shpirtin:
Gjithmonë del përjashta
“Dorëz e mbathur”
Vetëm në një flatër!
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
21
*
Âme invisible

Si je sortirais dehors
chaussée seulement à un seul pied,
n'est-ce pas que je serais considérée
bizarre ?
Quel bonheur que personne
ne peut pas voir mon âme:
il est toujours sortit
"gant-chaussé ”
juste sur une aile!

Lăcrimioara Iva

Desen -Lăcrimioara Iva;


Traducere în limba albaneză -Baki Ymeri;
Traducere în limba franceză -Adriana Marfa Saturnin.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


22
Parfum de iubire

Foc, foc şi…. liliac, parfum suav de primăvară,


din grădina veşnicei mele tinereți,
când te-am cuprins prima oară,
printre raze de soare, peste clar de lună,
când îți şopteam din mângâieri-Noapte bună…
Poveste cu aripi îngereşti şi suflet pământesc,
în regăsire îți țes din sentimente strai ales,
să poți cuprinde în rafinament cu privirea dragostea toată presărată şi nemărginirea!

EUGENIA BUCUR

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


23
Marea trecere…

Dincolo de tine e doar neantul


Cu umbre uşoare pictat
Dac-ar fi să le-nţeleg tonul
Din nou aş cădea în păcat!

Împrejurul meu e doar toamnă


Alte anotimpuri nu-s
Tu mai rabdă-mă încă, Doamnă,
Precum ne rabdă Cel-de-Sus!

Alerg continuu fără să ştiu


Unde-i margine-n pustiu
Nu e stea aprinsă-n zbor
Să mă-nveţe cum să mor!

Fără rugi care ne iartă


Când păşeşti pe Marea Poartă!

de Dragoș Gelu

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


24
OGORUL INIMII

Dumnezeu ne dă sămânța printr-un sfânt semănător


Ce cu râvnă o aruncă pe al inimii ogor..
Bobul e de calitate, semănatul e la fel..
Va aduce roadă multă, sau nu va rodi defel?..

Dar mai este o problemă, dacă stăm a cugeta:


Nu ajunge doar sămânța, ci mai trebuie ceva,
E nevoie ca pământul să nu fie prea uscat,
Ci să fie, zice Domnul, umezit și afânat..

Astăzi noi avem pretenții la păstorii lui Hristos,


Acuzându-i fără milă că nu seamănă frumos,
Ne gândim vreodată, însă, că ogorul l-am lăsat
Fără sapă, fără apă, iar pământul s-a uscat?..

Mare, mare uscăciune e în suflete la noi..


E nevoie nu de-o ploaie, ci de ani întregi de ploi!
Mă refer la rugăciunea ce aduce-n suflet dar
Și la Sfânta Liturghie, cu tot harul din Altar..

E ușor să strigi la alții, pe când tu nu faci nimic,


Lenevind duhovnicește, dar ascultă ce îți zic:
Nu-ți lăsa pârlog ogorul, ci-l lucrează conștiincios,
Ca venind în el cuvântul, să aducă rod mănos!

Preot Sorin Croitoru

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


25
DETURNAREA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI ARTA FORTIFICĂRII
PSIHICE INDIVIDUALE

Învăţământul este menit să creeze personalităţi organice. Acestea sunt conştiente că


viaţa este un sistem de interdependenţe multiple şi îşi pun, din proprie voinţă, viaţa în
slujba unui principiu moral supraordonator. Ancorarea profundă în spiritualitatea şi
experienţa neamului lor le ajută să reacţioneze eficient în faţa dificultăţilor, chiar şi
atunci când se ivesc pe neaşteptate. Acum însă, şcoala creează tipul omului universal –
de nicăieri şi de peste tot, lipsit de viziunea globală asupra lumii şi a existenţei. Rupt de
tradiţie şi de mediul în care a trăit, acest om este incapabil să facă faţă neprevăzutului.
Orice bandă politică îl poate manipula, fără ca el să bage măcar de seamă. Îi stă în
putere să se autoredreseze individual, utilizând pârghii precum: gândirea, cultura,
munca, cinstea, economia, gimnastica, meditaţia, contemplaţia şi rugăciunea.

O investigare, amănunţită, a procesului istoric


ce a condus la deprecierea învăţământului
românesc este întreprinsă de Nicolae Iorga.
Acesta comentează: “Idealul educaţiei e să
dezvolţi ceea ce există ca înclinaţie în om şi să
nu încerci a-i da însuşiri ce nu se găsesc, ca
punct de plecare în însăşi fiinţa lui”*.

“Şcoala are datoria de-a ajuta societatea, de-


a merge mână-n mână cu ea, şi nu de a-i sta în cale. Fiecare şcoală trebui să iasă din (să
reflecte n.n.) nevoile societăţii, care trebui cunoscute şi înălţate, ca să ajungă la forma pe
care s-o servească şcoala”(ibidem, pag. 208 ).

“Evul mediu – bazat pe iniţiativa individuală şi pe cea colectivă – avea nevoie de


(îngăduia pe n.n.) orice fel de oameni, care se uneau de la sine: nu-i trebuia un om tip.
Omul era pregătit În acel Ev Mediu, dacă erai creştin, Biserica te creştea ca pe fiul ei,
acolo ţi se dădea lecţia de catehism; acolo învăţai rugăciunile, învăţai să citeşti, să scrii.
Meşteşugar voiai să te faci, îl alegeai ca profesor pe meşterul cel mai bun. Apoi
Universitatea: aceasta era un învăţământ absolut liber. Profesorul trata orice chestiune

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


26
voia, şi aşa cum voia el, iar studentul îl asculta numai dacă îl interesa (conţinutul
prelegerii n.n.)( ibidem, pag. 211, 139).

A venit, pe urmă, vremea stăpânirii monarhilor. Suveranul modern avea nevoie de buni
supuşi. Toate erau aşa întocmite ca să pregătească pe bunul cetăţean, omul cu credinţă
faţă de suveran, bun ostaş şi, mai ales, bun contribuabil. Dar învăţământul acesta nu
mergea până jos. Şcoala primară n-a existat până la revoluţia franceză. Erau doar
anume (câţiva n.n.) c ălugări care învăţau pe aceia care doreau. Revoluţia franceză, ca
şi cea sovietică, avea nevoie de anumiţi oameni; ei îi trebuia să creeze tipul
revoluţionarului. De aceea, a înlăturat toate formele mai vechi de învăţământ, cu aceeaşi
neîmpăcată ură c ăreia i-au căzut jertfă atâtea din aşezămintele capabile încă de viaţă
ale vechii Francii. Creatori fără rezerve, revoluţionarii au înţeles să facă nou în toate,
dând contemporanilor ceea ce le trebuia pentru a nu fi oameni de curte şi de lume, ci
cetăţeni luptători. Se creează, astfel, şcoala publică, comună tuturora şi gratuită. Vine
apoi Napoleon, care, voind să stăpânească lumea în toate, făcu din tot sistemul său
politic o imensă maşină, admirabilă prin puterea şi regularitatea ei aproape militară,
care-i permiteau să fie pusă în mişcare de un singur om. Şcoala lui făcea un fel de
automat în mâna puterii centrale, îmbina mecanic oameni croiţi (educaţi n.n.) pe acelaşi
tip, fără îngăduinţa varietăţilor individuale. Ea (instituţia şcolii n.n.) trebuia să fie un fel
de fabrică de produs oameni, pe care statul poate să-i întrebuinţeze pentru scopurile
sale. Pentru a crea individul ascultător ca un soldat, Napoleon creă şcoalacazarmă,
cuprinsă într-o construcţie de nemiloase linii drepte, care trebuia să primească, în toate
treptele ei, un singur impuls, iar acesta să plece de la monarhul singur. Şeful enormei
cazărmi şcolare e rectorul de Academie, care dispune, în Universitate şi în licee, de o
întreagă oaste disciplinată de profesori, inspectori etc”. (ibidem, pag. 212, 213)

Radu Mihai CRIŞAN, SPRE EMINESCU, Răspuns românesc la ameninţările


prezentului şi la provocările viitorului, Ed TIBO, București 2008, p. 318-319

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


27
Loc de ascunziș pentru Paolo Bruno!

Școala-localitatea Samugheo-Sardinia;
Sala de clasă-muzeul din localitate;
Profesoara – ”doamna care nu te lasă corigent” (preferata elevilor);
Elevi: peste o sută… Puțini ”chiulangii”. Se știa că, va fi scos la tablă doar premiantul
clasei, Paolo Giordano!
Subiectul lecției – ”Corpul uman”;

Știam că, nu voi fi scoasă la tablă, însă… am mers cu lecția pregătită.


Pentru nimic în lume nu aș fi riscat să fiu pusă în situația ridicolă: ”ochii aplecați, umerii
lăsați”.
Vă prezint câteva lucruri uimitoare despre corpul uman:
Când o persoana moare auzul este ultimul simț perceput. Văzul este primul care dispare;
Celulele care compun creierul uman pot absorbi de până la cinci ori mai multă informație
decât cuprinde toată Enciclopedia Britanică;
Corpul utilizează 300 mușchi pentru a ține corpul în poziție stabilă, dreaptă;
Creierul continuă să transmită semnale sub formă de impulsuri electrice timp de
aproximativ 37 de ore după moarte;
Dacă toți cei 600 de mușchi ai corpului uman s-ar încorda în același timp și în aceeași
direcție, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone;
De-a lungul unei vieți, o persoană își petrece șase ani visând;
Din punct de vedere fizic, o femeie poate naște de-a lungul vieții… treizeci și cinci de
copii;
Fătul visează aproape tot timpul. Cei care sunt născuți prematur vor visa mai mult la
maturitate;
Femurul este mai tare decât betonul;
În corpul uman sunt mai mult de 12.00 de km de vase de sânge;
De-a lungul vieții inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori ;
Inima continua să bată după ce este scoasă din corp. Chiar dacă este tăiată în bucăți,
mușchii acesteia vor continua să bată;
Mandibula este osul cel mai dur din organism;
Mușchiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contractă în mai puțin de – o
sutime de secundă;
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
28
Nu se poate strănuta cu ochii deschiși;
Numărul de neuroni din creierul uman este astronomic, cca. 100 de miliarde de celule
nervoase;
Omul are pe cap aproximativ 76 000 de fire de păr;
Sunt necesare aproximativ 200.000 de încruntări pentru apariția unui rid permanent
deasupra sprâncenelor;
Toți bebelușii se nasc cu ochii albaștri. După câteva ore de la naștere, culoarea se poate
schimba. Majoritatea oamenilor ajung până la urmă să aibă ochi de altă culoare;
Urechile pot distinge peste 300 000 de tonalități;
Dacă saliva nu poate dizolva ceva, nu putem simți gustul;
O persoană din 2 miliarde va trăi până la vârsta de 116 ani, chiar mai mult.

O reverență în fața științei și o altă reverență în fața scriitorului Paolo Giordano.


Personajele acestuia, în liniște absolută, liniștea civilizației și a naturii, reușesc să
surprindă, să simtă pulsațiille propriei inimi, zumzetul celorlalte organe interne,
activitatea neîncetată a corpului uman (”l attivita incessante del corpo umano”).

Lecția a decurs conform așteptărilor. Doamna profesoară a pus câteva întrebări, unele
puse cu acel ”meșteșug profesoresc” de-al pune în încurcătură chiar și pe cel mai eminent

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


29
elev. Paolo Giordano nu a fost pus,deși este eminent. Acesta a răspuns la toate întrebările
cu acea siguranță înnăscută sau dobândită,” siguranța premiantului”.

Paolo Giordano nu a fost pus în dificultate nici de întrebările elevilor al căror coeficient
de inteligență le conferă o alură specială, de ”păsări cu aripile mereu în zbor”.
Am stat cu ”aripile deschise în mine”, deși… știam răspunsuri, aveam întrebări .
Am fost și voi rămâne mereu, o pasăre care se exprimă prin tăceri, o pasăre care
îndrăznește să zboare doar în al său interior.
Paolo Giordano, pare un alt tip de pasăre. Dincolo de aparențe, în el s-ar putea să fiu
ascunsă eu, în el s-ar putea să fiu ascunsă eu.

Paolo Giordano –născut la Torino, 19 dicembre 1982.


Tatăl său este medic ginecolog, mama sa este profesoară de engleză.. Paolo are o soră (cu
trei ani mai mare decât el).

În anul 2008, Paolo Giordano a cucerit Premio Strega cu primul său roman, ”La
solitudine dei numeri primi”, roman editat de Arnoldo Mondadori Editore.

În ianuarie 2008, cu acest roman, Paolo Giordano a câștigat Premio Campiello Opera
Prima, Premio Fiesole Narrativa Under 40 , Premio Strega și Premio letterario Merck
Serono.
Paolo Giordano, la 26 ani a devenit cel mai tânăr scriitor care a câștigat premiul Strega.
”La solitudine dei numeri primi” a fost cartea cea mai vândută din Italia în anul 2008, cu
peste un milion de exemplare cumpărate.

În 10 septembre 2010 a putut fi vizionat în cinematografele italiene un film care se


bazează pe acest roman. Este vorba despre o coproducție italiană, franceză și germană, cu
sprijin de la Film Commission Torino Piemonte, o coproducție în concurs la cea de a 67ª
Mostra internazionale d’arte cinematografica di Venezia. În distribuție Alba Rohrwacher
și Isabella Rossellini.

Paolo Giordano este laureat al Universității din Torino, specialitatea fizică. În anul 2010 a
devenit doctor cercetător în fizică.

Paolo Giordano este un scriitor-fizician?! Paolo Giordano este un fizician-scriitor?!


În timpul lecției l-am urmărit cu multă atenție, părea degajat, sigur pe el însuși.
Aproape după fiecare răspuns, în colțul ochilor îi înflorea un surâs.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


30
Personajele create de către Paolo, sunt artiști excepționali, știu masca emoțiile, știu
camufla lacrimile. O face și Paolo?! Da, am această certitudine!

Paolo este un puști care intră pe furiș în grădina cerului și fură de acolo raze de soare și
lună, stele… Niciodată nu se întoarce printre noi fără nimic în ale ochilor buzunare.
Să nu ne mirăm de ce în cămăruțele inimii sale este mereu lumină! Să nu ne mirăm!
După încheierea lecției, cu sfiala-mi binecunoscută, m-am apropiat de Paolo, pentru a
primi un autograf pe cea de-a doua carte a acestuia: ”Il corpo umano”.
Mi-a zâmbit ștrengărește. Știa că-i cunosc secretul? În timp ce-și amprenta aripile, a
acceptat să-mi răspundă la o întrebare.

Eu: ”Paolo, care ar fi decizia ta dacă ar trebui să alegi între a fi laureatul premiului Nobel
pentru literatură și a fi laureatul premiului Nobel pentru fizică?!”

Paolo Giordano (pentru câteva momente ducându-și aripile la frunte): ”Premiul Nobel
pentru literatură!”

Eu: ”Îți doresc să le câștigi pe amândouă!”

Paolo Giordano: ”Vă mulțumesc mult!”

Amprentele de aripi ale lui Paolo Giordano pe fila unei cărți, pe fila unei clipe, pe fila
unei emoții. Vă rog, permiteți-i unei lacrime să se prelingă!

Paolo, lacrimile, doar lacrimile nu-mi sunt timide!

Lacrimioara Iva

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


31
Povești cu tâlc din Marele Război

Cu mai mulți ani în urmă ne-am decis să cotrobăim prin arhivele gorjene în vederea
editării unui volum de documente despre județul Gorj în timpul Primului Război
Mondial. Pe parcursul cercetărilor noastre am găsit nenumărate informații din această
perioadă despre gorjeni sau terțe persoane, despre mai multe locații din județul nostru
care credem noi că trebuie făcute cunoscute și generațiilor din zilele noastre, dar și cele
care ne vor urma. Pentru ca demersul nostru să fie cât mai cuprinzător nu ne-am limitat
doar la bogățiile incontestabile care ne sunt oferite de arhive ci am apelat și la alte surse
de informare și documentare precum presa vremii, diverse cărți de specialitate, reviste și
chiar mărturii ale unor urmași ai celor care au trăit acele vremuri sumbre. Am cules
informații chiar de la mai mulți prieteni și colegii de-ai noștri, unii dintre ei profesori de
istorie și nu numai.

Ei, bine! Toate aceste informații, cumulate, ne-am propus să le reproducem sub forma
unor scurte povestioare, fiecare cu propriul ei tâlc, pe care le vom prezenta episodic pe
pagina noastră de socializare. Nu știm la acest moment câte povești vor fi, noi sperăm să
fie cât mai multe. Cel mai probabil vor fi de ordinul zecilor (!). Ceea ce știm sigur este că
firul narativ al multora dintre ele va depăși cu mult perioada Marelui Război, însă se va
inspira din acesta.

Conținutul poveștilor va fi diversificat. Fie despre persoane, marea lor majoritate mai
puțin cunoscute, fie despre locuri, instituții, clădiri sau edificii publice, dar și altele
cuprinse în arealul județul Gorj și nu numai. Unele dintre povești au tâlcul lor, pentru
restul o să lăsăm cititorul, avizat sau mai puțin avizat, să-l descifreze. Mai trebuie știut că
fiecare poveste va avea un titlu, dat de noi, titlu care sperăm să fie pe placul cât mai
multora.

Adresându-ne publicului larg nu ne-am propus o abordare științifică a acestor povești, de


aici și lipsa aparatului critic și chiar nerespectarea cronologiei, elemente atât de dragi
istoricilor.

De ce acest demers? Deoarece încercăm să menținem în viață aceste povești, să le


rostogolim mai departe pentru a putea fi transmise românilor făcând astfel cunoscut – în
special tinerilor din zilele noastre – unele gesturi minimale de conștiinciozitate/sau nu ale
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
32
unor concetățeni de ai noștri care au înțeles/sau nu au înțeles să-și facă datoria în plin
război.
Tuturor acestora, acum în primul an post centenar, un gând frumos din partea noastră!
prof. Gabriel Sarcină

Povești cu tâlc din Marele Război (I)

Domnișoara profesoară Suzeta Hristescu de la Școală Tehnică Profesională de Fete din


Târgu Jiu

Începem demersul nostru cu o poveste splendidă. Un demers care ar trebui indiscutabil


înscris în cărțile de istorie și urmat de mulți dintre noi, despre o tânără profesoară care a
activat la una din școlile urbei de pe Jiu. Este vorba despre domnișoara Suzeta Hristescu
care își desfășura activitatea la Școala Tehnică Profesională de Fete din Târgu Jiu unde
preda limba franceză, iar în anumite perioade a avut și normă de secretară.

Datele personale despre ea sunt puține. Din documentele găsite știm că s-a născut în anul
1884 fără a ști și unde. Mai știm că la 1 septembrie 1910 a fost numită cu titlu provizoriu
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
33
pe catedra de limba franceză în unitatea școlară mai sus amintită unde avea ca normă de
predare 17 ore pe săptămână. În anul 1914 avea o vechime în învățământ care depășea cu
puțin peste șase ani.

După intrarea României în Primul Război Mondial (14/15 august 1916) a activat și în
cadrul filialei locale a Societății de Cruce Roșie din România. Din această postură a
lucrat la Spitalul Nr. 9 din Târgu Jiu. Aici, între alte atribuțiuni, ea trebuia să păstreze
banii și obiectele de valoare ale răniților internați în această cunoscută unitate
spitalicească gorjeană.

La 13 octombrie 1916, deci în ajunul bătăliei de la Jiu, s-a primit ordinul de evacuare a
spitalului. În grabă, toate aceste obiecte și banii au rămas la ea. Practic, mai mulți soldați
români, dar și străini, și-au lăsat bunurile și banii în mâinile sale. Era vorba despre
„159,20 lei, un ceasornic, două portofele, o iconiță și o listă cu numele soldaților răniți”.
Faptele sale ne sunt cunoscute astăzi datorită doamnei Sevastia Vasilescu, directoare la
aceeași unitate școlară târgujiană, cea care a înaintat și un raport detaliat către prefectul
de atunci al județului Gorj.

Gestul tinerei profesoare trebuie amintit și de noi acum la o sută și mai bine de ani.
Trebuie apreciat și onorat. Ar fi putut foarte simplu să păstreze acei bani sau acele valori
și să le valorifice ulterior, mai ales că vremurile erau foarte grele. A preferat, însă, calea
onoarei și să ofere generațiilor viitoare un model demn de urmat.

Vreau să vă mai spun că după publicarea primului volum de documente despre județul
Gorj din Primul Război Mondial am avut mai multe discuții cu cei care au intrat în
posesia acestei lucrări. Pe cei mai mulți dintre ei i-a impresionat gestul domnișoarei
profesoare Hristescu. Inclusiv pe noi, acesta fiind și motivul pentru care am început acest
mini-serial de povestiri cu ea.

Gabriel Sarcină

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


34
Ora glorioasă a Brexit-ului

În urmă cu trei ani, cu referendumul din 23 iunie 2016, britanicii au decis cu un procent
de aproape 52% și cu participarea 71,8% la ieșirea Marii Britanii din Uniunea
Europeană. Acest rezultat măreț a fost, fără îndoială, prima înfrângere majoră și
dureroasă pentru Uniunea Europeană, a băncilor și multinaționale, care este sub control
german.

Cu toate acestea, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, care era programată să
aibă loc pe 29 martie 2019, dat fiind că exact doi ani înainte fusese activat articolul 50 din
Tratatul de la Lisabona, ceea ce permite statelor membre să părăsească uniunea, în cele
din urmă, nu s-a întâmplat din cauza eșecului de a ajunge la un acord cu birocratic
stabiliment de la Bruxelles. Și nu s-a ajuns la niciun acord din cauza intransigenței
arogante a conclavului de la Bruxelles, care încearcă cu multă aroganță să umilească
Marea Britanie și să o folosească astfel ca sperietoare pentru alte țări care doresc să scape
de închisoarea germană a Uniunii Europene.

Potrivit declarațiilor noului premier Boris Johnson, Brexit se va produce definitiv la 31


octombrie 2019, fie cu un acord, fie fără un acord. Și asta pentru că un Brexit neregulat
este de preferat unui acord prost care va funcționa în mod evident împotriva Marii
Britanii și a poporului britanic. În același timp, acest act de ieșire, care va elibera Marea
Britanie de cătușele Uniunii Europene, arată, pe de o parte, respectul deplin pentru voința
poporului britanic și, pe de altă parte, conflicte cu cei care încearcă în diverse moduri
pentru a întârzia sau chiar a anula mândrul Brexit.

Este mai mult decât sigur că Brexit nu va fi sfârșitul lumii pentru Marea Britanie, așa
cum nu s-a întâmplat atunci când a ales să rămână în afara zonei euro. Și, după cum spun
experți eminenți, economia britanică după o scurtă perioadă problematică va fi
semnificativ consolidată din punct de vedere competitiv. Așadar, pentru orice observator
și analist perspicace nu există nicio îndoială că, pe termen mediu și lung, Marea Britanie,
care va recâștiga pe deplin capacitatea de a continua politica națională în toate domeniile,
va prospera în afară planului nedemocratic și extrem de birocratic în care Germania are
un rol dominant.

Cu toate acestea, susținătorii rămânerii Marii Britanii în Uniunea Europeană doresc, în


esență, ca voința poporului britanic să fie anulată și referendumul, aruncat la coșul de
gunoi, al cărui rezultat nu au provocat crize economice imediate, așa cum avertizează.
Așa că seamănă în mod constant teroare, asigurând că consecințele Brexit-ului fără un
acord vor fi coșmar și haotice, mult mai grave decât chiar bombele lui Adolf Hitler.
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
35
Vorbesc, așadar, despre evoluții și evenimente care vor pune chiar în pericol unitatea
țării, deficite uriașe în alimente, medicamente și combustibil ceea ce îi va determina pe
britanici să alerge ca nebuni în supermarketuri, benzinării și farmacii, „blackout” în
porturile și aeroporturile țării, distrugerea întreprinderilor britanice, lovituri decisive
asupra exporturilor și a sectorului financiar, impact deosebit de negative asupra industriei
turismului care va transforma planurile de călătorie milioane de oameni într-un coșmar de
întârzieri, anulări și birocrație etc.

Însă, toate acestea, în mod logic, nu se vor întâmpla, deoarece cred că guvernul
responsabil al lui Boris Johnson pentru viitorul economiei britanice și al poporului
britanic, va lua măsurile adecvate cu o acțiune prudentă și decisivă, întocmind un plan de
ieșire bine coordonat care va reduce la minimum orice efecte negative ale Brexit-ului.
Acest lucru este confirmat și de declarațiile făcute la 1 august 2019 de ministrul
Finanțelor Marii Britanii Sajid Javid: "Economia noastră este fundamental puternică, așa
că astăzi putem face multe alegeri. Putem alege să investim atât în școlile noastre, cât și
în spitalele noastre, în poliția noastră fantastică, de exemplu, dar ne putem pregăti, de
asemenea, să ieșim din UE. Și, dacă asta înseamnă să plecăm fără niciun acord, tocmai
asta vom face."

În același timp, Brexit nu va avea doar efecte negative asupra Marii Britanii, ci și asupra
Uniunii Europene. Brexit amenință, fără îndoială, unitatea uniunii și creează un exemplu
de secesiune pe care alte țări este probabil să îl urmeze în viitor (Efectul Domino), în
timp ce lipsa contribuției financiare a Marii Britanii (aproximativ zece miliarde anual) va
afecta semnificativ bugetul comunitar. În același timp, principalii parteneri comerciali ai
Marii Britanii (Germania, Franța, Olanda, Italia, Spania și Belgia) vor fi afectați în mod
semnificativ, în timp ce Uniunea Europeană în general va înceta să dețină cea mai mare
pondere din PIB-ul mondial și să fie cea mai mare puterea comercială la nivel
internațional, cedându-și poziția în SUA și China.

Lovitura pentru Uniunea Europeană de la Brexit și, într-adevăr, fără un acord, și având în
vedere solidaritatea SUA care o însoțește și se traduce într-un acord comercial privilegiat
bilateral Marea Britanie-SUA, este mai mult decât crucială și se poate dovedi fatală
pentru Uniunea Europeană și zona euro, într-o perioadă în care aceasta din urmă se
confruntă cu o criză economică și politică prelungită, care a fost în creștere în ultima
perioadă.

Deci, în fața unei concurențe de putere sporite între puterile mondiale (SUA, China,
Rusia, UE), este mai mult decât evident că guvernul Donald Trump și statul profund
american au decis să frâneze influența germană în zona lagărului de vest și să prevină
aplicarea decisivă a testamentelor germane în spațiul european.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


36
Viziunea de astăzi împotriva Uniunii Europene, putredă, totalitară și extrem de
neoliberală, care este experimentul cel mai eșuat al uniunii economice și politice dintre
diferite state-națiune din istorie, nu poate fi decât cooperarea egală între popoarele
europene libere și țările democratice independente suverane de la un capăt al Europei la
celălalt.

În încheiere, aș dori să subliniez cu tărie faptul că orice efecte negative pe termen scurt
ale Brexitului nu pot în niciun caz să reprezinte un obstacol insurmontabil în fața voinței
poporului britanic, care a fost instruit de multe secole cu tradițiile democratice și cu
precepte de libertate și independență, pentru a-și elibera țara de cătușele de fier ale
Uniunii Europene. Cei care, de altfel, se bucură de obstacolele și dificultățile
parlamentare care se află în fața Brexit-ului mândru sau solicită un al doilea referendum
pentru a ieși la iveală ceea ce doresc, adică de fapt pentru a șantaja democrația, trebuie să
știe că câștigătorul final va fi poporul suveran și decizia luată în urmă cu trei ani.

Curriculum vitae

Isidoros Karderinis s-a născut la Atena în 1967. Este romancier,


poet și cronicar. A studiat economia și a absolvit studii
postuniversitare în economia turismului. Articolele sale au fost
republicate în ziare, reviste și site-uri din întreaga lume.
Poemele sale au fost traduse în engleză, franceză și spaniolă și
au fost publicate în antologii poetice, în reviste literare și secții
literare de ziare. A publicat șapte cărți de poezie și trei romane.
Cărțile sale au fost publicate în SUA, Marea Britanie, Spania și
Italia.

Email: skarderinis@hotmail.gr

Facebook: Karderinis Isidoros

Twitter: isidoros karderinis

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


37
CLASA: a II-a A
TEMA ACTIVITĂŢII: ,,TOAMNA”
- Întâlnirea de dimineaţă
SCOP: Participarea şi implicarea activă a copiilor în vederea stimulării comunicării,
favorizării interrelaţionării, împărtăşirii cu ceilalţi şi formării comportamentului empatic
la şcolarii mici.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
să utilizeze formule de salut adecvate momentelor zilei sau în diferite împrejurări ;
să adopte un comportament adecvat în timpul salutului (mimică, gesturi, privire) ;
să sesizeze absenţa sau prezenţa unui coleg;
să observe cu atenţie vremea de afară oferind verbal câteva caracteristici ale
acesteia, marcându-le prin simbolul adecvat;
să schimbe impresii, opinii, păreri transmiţând cu sinceritate experienţele, părerile
despre un anumit eveniment;
să comunice pe baza unei idei elaborate;
să intoneze cântecele propuse pe parcursul activităţii;
să adopte un comportament de relaxare, bună dispoziţie, empatie

SRATEGII DIDACTICE:
o METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia,explicaţia, jocul, problematizarea;
o ELEMENTE DE JOC: mişcarea, surpriza, mânuirea materialelor;
o RESURSE MATERIALE:Catalogul zilei, Calendarul naturii, planşă cu activitati
specifice anotimpului toamna, stimulente cu imagini caracteristice toamnei;
o FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual;
DURATA: 10-15 minute;

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


38
I. SALUTUL
E zi de sărbătoare. Sala de clasă e pregătită să-şi aştepte copiii. Când toţi copiii au
sosit, cu zâmbetul pe buze, cu privirea curioasă, vor intra în sala de clasă şi se vor opri în
locul destinat întâlnirii de dimineaţă în semicerc.
Învăţătoarea saluta elevii, după care salută copilul de pe primul scăunel, iar apoi se
salută copiii între ei.
II. JOCURI DE INTRARE IN ATMOSFERA
“Cum va simtiti azi?”
III. CALENDARUL NATURII
Se analizează mai întâi,cu ajutorul copiilor imaginea reprezentativă a anotimpului
existent.Copiii denumesc ziua săptămânii, data, luna şi anul, iar învăţătoarea indică
jetonul pe care este scrisă denumirea acestora.În continuare, copiii sunt îndemnaţi să
spună ce au obsevat ei dimineaţă când au veni la şcoală pentru a stabili cum este vremea
şi cum ne îmbrăcăm în acest anotimp.
IV. PREZENȚA: nr. fete, nr. băieti, nr. total, absenți(motive cunoscute)
V. NOUTAȚI ALE COPIILOR SAU ALE PROFESORULUI (relatarea
evenimentelor semnificative din viata lor, petrecute in ziua anterioară, anunțarea
unor musafiri, evenimente, etc.)
VI. ORARUL ZILEI-anunțarea temei zilei si a activităților
VII. REGULILE CLASEI:norme explicite &norme implicite
VIII. MESAJUL ZILEI: joc (pentru a-i introduce pe copiii in unitatea tematica)
Așa cum fiecare zi poate începe cu întâlnirea în cerc și sfârșitul zilei îi poate
introduce pe copii în aceeași formație.
Așezarea în cerc/semicerc, pe covor sau pe scaune a membrilor grupului
încurajează interacțiunile permanente și activismul elevilor întărind relațiile dintre
aceștia.
Așadar,la sfârșitul zilei se reine la activitățile anunțate inițial. Fiecare elev este
întrebat despre activitatea preferată a zilei, folosind formulări de genul: Ce ai învățat azi?
sau Cum ti-a fost zi? Se insistă pe oferirea de răspunsuri specifice.
Un aspect important este și atitudinea profesorului în acest moment al zilei.Oricât
de aglomerata sau dificilă a fost ziua, el/ea trebuie să găsească resurse pentru a aprecia
pozitiv și de a încuraja toți elevii.

ÎNVĂŢĂTOR: Zenoveiov Marina

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


39
Vorbirea la şcolarii mici
Prof. înv. primar Cotos Maria
Formarea şi dezvoltarea vorbirii copiilor constituie una din sarcinile de bază ale
şcolii noastre. Încă din clasa pregatitoare, corectarea şi îmbogăţirea vocabularului şi a
exprimării copiilor trebuie să devină o preocupare permanentă a profesorului de
învățământ primar. De multe ori, nu este nevoie decît să le pună cîteva întrebări înainte
de începerea lecţiilor, pe un ton cît se poate de obişnuit, familiar: „Cine ştie să
povestească ce a văzut ieri în excursie?” sau „Cine poate să descrie drumul lui de acasă
pînă la şcoală?”
O povestire liberă, spontană, în care elevul, cu vocabularul lui destul de modest,
cu gesturile şi mimica sa, comunică tot ceea ce a observat, faptele, gîndurile sale
privitoare la subiectul ales de el ori de învăţător, poate fi edificatoare. Sînt clase în care
majoritatea elevilor rămîn tăcuţi la acest îndemn. Explicaţia acestei tăceri nu este greu
de găsit. Desigur, copilul vine la şcoală cu un oarecare bagaj de observaţii. Dacă nu are
posibilitatea exprimării, acesta nu este însă un semn de sărăcie intelectuală. Povestirea,
dialogul şi observaţia celor din jur sînt mijloace excelente pentru stimularea gîndirii şi
vorbirii elevilor.
Numărul copiilor care sînt în stare să povestească curgător şi cu miez o
întîmplare care i-a impresionat, pe care să n-o fi auzit de la nimeni mai înainte şi nici
să n-o fi citit nicăieri, o povestire alcătuită deci numai pe ceea ce au văzut ei, nu este
prea ridicat.Reţinem faptul că dacă aceşti copii se pot exprima cu uşurinţă liber nu este
rezultatul întîmplării, ci urmarea firească a unor exerciţii anterioare făcute în familie.
La clasele mici, sau acolo unde elevii au un nivel mai scăzut de cunoaştere şi
înţelegere al limbii române, Cd-urile au început să capete un rol tot mai însemnat în
formarea deprinderilor de ascultare şi înţelegere. El poate fi utilizat cu bune rezultate şi
în scopul formării la elevi a deprinderilor de citire corectă şi expresivă.
Un alt mijloc eficient de îmbogăţire a vocabularului, de însuşire a structurilor
gramaticale ale limbii îl constituie povestirile. În prezent, există o serie de CD-uri cu

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


40
diferite povești care pot fi folosite cu succes în scopul dezvoltării la elevi a capacităţii
de a înţelege expresivitatea limbii române.
Folosind şi conţinutul anumitor emisiuni de radio şi televiziune, învăţătorul
poate, de asemenea, organiza în clasă lecţii speciale de formare a priceperilor şi
deprinderilor de vorbire. La fel, se poate utiliza în acest scop filmul. La dezvoltarea
vorbirii copiilor contribuie şi recitarea poeziilor. Pot fi puşi să înveţe poezii scurte cu
caracter educativ şi literar. Am constatat că elevilor le plac şi proverbele şi ghicitorile.
În sfîrşit, jocurile didactice contribuie foarte mult la dezvoltarea şi îmbăgăţirea vorbirii
copilului.Foarte important este să-i obişnuim pe copii să facă observaţii în timpul
plimbărilor, al vizitelor, al diferitelor întîmplări. Convorbirile acestea, cît mai ample,
pot fi folosite ca un mijloc pentru deprinderea vorbirii, îmbogăţirea vocabularului şi
dezvoltarea judecăţii.

Din limbajul şcolarilor


Viaţa şcolărească, datorită unor condiţii speciale la care e supusă, oferă, şi din
punct de vedere lingvistic, un material de studiu asemănător aceluia pe care-l oferă orice
categorie socială, care trăieşte, în multe privinţe, la marginea societăţii propriu-zise.
Elevii simt nevoia creării unui limbaj deosebit, pe care-l folosesc între ei cu scopul,
uneori, de a nu fi înţeleşi de toată lumea, dar, în cele mai multe cazuri, ca rezultat gratuit
al unui joc de imaginaţie şi al unui surplus de energie, care, datorită vîrstei cele mai
proprii pentru creaţie, se manifestă şi în acest domeniu.
Aşa se şi justifică termenul „limbaj”, înţelegînd prin aceasta că nu avem de-a face
întotdeauna cu o limbă specială, proprie unui grai social bine determinat” 1, ceea ce se
potriveşte, în general, pentru argou, ci cu o manifestare mult mai largă şi care cuprinde,
pe lîngă cuvinte izolate, expresii şi zicători, uneori şi proverbe sau chiar încercări de
producţii „poetice”, evident ,acestea din urmă, fără să prezinte întotdeauna o valoare
artistică, dar care ne pot conduce, ca şi celelalte, pe drumul dezlegărilor de probleme
lingvistice.

1
Iorgu Iordan, Introducere în studiul limbilor romanice, Iaşi p. 410.
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
41
Însuşirea limbajului reprezintă un proces complex care începe încă din primul an
de viaţă a copilului şi se înfăptuieşte în mod practic prin comunicarea verbală cu cei din
jur şi sub influenţa împrejurărilor concrete de viaţă şi a relaţiilor mereu noi ce se stabilesc
între copil şi realitatea înconjurătoare. Primele deprinderi de comunicare se formează la o
vîrstă fragedă, în familie şi grădiniţă; de aceea, activitatea de educare a limbajului
copiilor desfăşurate de către părinţi sau educatoare se poate cu uşurinţă observa în
vorbire, în exprimarea copiilor. În familie şi în grădiniţă se pun practic bazele culturii
lingvistice a copilului, proces care va continua în şcoală şi pe parcursul întregii vieţi, în
acest caz autocontrolul, autoeducaţia jucînd un rol foarte important, determinant.
Încă din copilărie prin limbaj se face educaţie. Părinţii sînt cei care îl învaţă pe
copil că există „cuvinte frumoase” şi „cuvinte urîte”, „permise” şi „nepermise”,
„decente” şi „indecente” şi îl determină să vorbească, să se exprime cuviincios, civilizat.
Există o estetică a limbajului comun şi acest aspect al comunicării este foarte important.
Componenta estetică a comunicării este adesea asociată unor aspecte ce ţin din latura
morală a educaţiei. Se poate face educaţie morală prin limbaj, iar rezultatele sînt cu
adevărat pozitive atunci cînd ea se face cu tact, cu înţelegere şi grijă, pentru a se evita
orice conflict între generaţii. Părinţii, adulţii în general, nu trebuie să considere orice
cuvînt nou, orice expresie recent apărută în vocabularul copiilor lor drept urît şi să
intervină brutal interzicînd definitiv folosirea acestora. Datoria lor este să explice, să
argumenteze şi să încerce să nu confunde teribilismul vîrstei, dorinţa copiilor de a fi
originali cu violenţa verbală.
Limbajul şcolăresc mai trebuie pus în legătură cu dezvoltarea psihică, paralelă cu
vîrsta, şi cu progresul cunoştinţelor pe care le dobîndesc.
Exersarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica a elevilor se realizează în mod treptat
prin lărgirea relaţiilor cu cei din jur, cu lumea înconjurătoare. Sub aspect lexical, elevii
trebuie să-şi însuşească pas cu pas un bogat fond de cuvinte pornind bineînţeles cu cele
care reflectă realitatea imediată – aspecte concrete ale mediului ambiant. Ştiind deja să
denumească obiecte, însuşirile lor şi acţiunile, elevii trebuie să înveţe să folosească în
mod corect şi conştient diferite cuvinte, atît substantive, adjective, verbe, pronume,
numerale, cît şi părţi de vorbire neflexibile. Ei trebuie să cunoască semnificaţia cuvintelor

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


42
întrebuinţate, să folosescă întreaga rezervă de cuvinte, îmbogăţindu-şi continuu
vocabularul; compatibilitatea combinatorie a cuvintelor este, în acest caz, foarte
importantă.
Cultura lingvistică se dobîndeşte în şcoală, prin toate disciplinele predate şi nu
numai în cadrul orelor de limba română. Normele limbii literare trebuie să fie însuşite
conştient de către elevi, aceştia exersîndu-şi în acelaşi timp deprinderile de exprimare
corectă, clară şi nuanţată şi de selectare a limbajului lexical. Învăţarea dirijată şi existenţa
unui model sînt, fără doar şi poate, cele două coordonate fundamentale ale acestui
fenomen. Ca atare, acum, cînd în actuala etapă de dezvoltare a societăţii româneşti au loc
schimbări uluitoare, şcoala e datoare mai mult ca oricînd să acorde o atenţie sporită
limbajului şi să ofere, să impună modele cît mai bune, mai funcţionale noilor generaţii. În
acest context, profesorul, devenit un model de exprimare în limba literară – trebuie să fie
în permanenţă atent la propria exprimare, la corectitudinea lingvistică a tuturor
materialelor prezentate şi, în general, la folosirea oricărui prilej de corectare a unei
greşeli.
Viaţa de elev trebuie considerată în integralitatea ei, dar analizată secvenţial; e
vorba de o vîrstă cu evoluţiile şi regulile ei oarecum instituite. Deşi elevii conştientizează
importanţa unei exprimări corecte, îngrijite, limbajul lor cotidian este departe de a fi aşa.
Influenţat de o multitudine de factori, acesta este de multe ori prea „colorat”, prea
„împestriţat” cu tot felul de cuvinte şi expresii care mai de care mai „haioase” şi mai
pitoreşti. Dispunînd de o slabă capacitate de selecţie şi aflat la o adevărată răscruce de
influenţe lingvistice, elevul trebuie să înveţe permanent să-şi controleze exprimarea,
limbajul. Sala de clasă, curtea şi culoarele şcolii devin scena activităţilor cotidiene.
Alfabetul emoţional adună prin empatie armonia dintre individ şi grup iar reglarea şi
autoreglarea devin o lege obiectivă a grupului în care toleranţa e o regulă de aur.
Cerinţele individului şi cerinţele grupului operează selectiv. Comunicarea devine
esenţială şi se face atît prin mijloace verbale, în care acţiunile cognitive capătă o
dinamică specială, cît şi prin mijloace nonverbale precum mimica, gestica, tonalitatea,
limbajul trupului. Din această perspectivă, ora de limba şi literatura română trebuie
reconsiderată la justa ei valoare, astfel încît să dobîndească noi valenţe. Lecţiile nu

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


43
trebuie aşadar privite doar ca un mijloc de însuşire de noi cunoştinţe, ci şi ca un factor de
bază în modelarea modului propriu de exprimare a elevilor.
Influenţaţi puternic de toate aspectele mediului în care trăiesc, elevii preiau de la
vorbitorii cu care intră în relaţie de comunicare – membrii familiei, rude, prieteni, colegi
etc. – cuvinte pe care le înregistrează aproape automat, dar al căror sens nu îl înţeleg, din
dorinţa de a sparge tiparele, de „a rupe gura” celor din jur. Aşadar, din dorinţa de a
impresiona anturajul elevii recurg la folosirea unui limbaj „colorat”, „pestriţ”, fapt
observabil mai ales în exprimarea lor din timpul pauzelor, din afara orelor de curs, în
general nesupravegheată, liberă. Cauzele fenomenului sînt multiple: dezinteresul şi
indiferenţa elevilor (din ce în ce mai evidente) faţă de valorile şcolii, atitudini care îşi au
rădăcina în realităţile societăţii contemporane, mediocritatea, promovarea nonvalorilor,
invazia comercialului în toate domeniile artisticului (film, carte, muzică), absenţa
acţiunilor cu caracter cultural etc. Lipsa preocupării pentru cultură se observă şi în felul
cum elevii privesc şi practică lectura; mulţi dintre ei preferă să-şi petreacă timpul liber –
puţin, de altfel – în faţa televizorului sau a calculatorului, făcînd „mişto” cu colegii sau
vorbind la telefon. Pe de altă parte, programul de şcoală solicitant, cerinţele tot mai
numeroase şi mai complexe, stresul îşi pun amprenta asupra elevului, silit să-şi îndrepte
atenţia mai mult asupra pregătirii zilnice pentru şcoală şi mai puţin asupra lecturii, factor
fundamental în formarea unei culturi solide, a unui vocabular bogat şi nuanţat – condiţie
în iniţierea şi realizarea cu uşurinţă a unei comunicări.
Elevii nu cunosc sensul multor cuvinte preluate din limba engleză, aşa-numitele
„anglicisme”, cuvinte care cîştigă din ce în ce mai mult teren în detrimentul cuvintelor
româneşti, fiind frecvent utilizate în revistele şi programele radio – TV destinate tinerilor
şi considerate de aceştia la modă (chiar realizatorii şi moderatorii de emisiuni pentru
tineri promovează astfel de cuvinte şi expresii). Citind o revistă sau urmărind o emisiune
de tineret, ai uneori impresia că parcurgi sau urmăreşti un text într-o limbă străină şi,
pentru că nu înţelegi prea bine mesajul, simţi nevoia să consulţi un dicţionar. Concluzia
este amară, dureroasă pentru că asistăm la o continuă alterare a limbii române, la o
înlăturare a ei în favoarea altora. Cuvinte şi structuri întregi preluate din engleză sînt tot
mai des utilizate de elevi, care le-au inclus în vocabularul lor activ; astfel, nu se mai

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


44
spune: „Cum ţi-ai petrecut sfîrşitul de săptămînă?”, ci „Cum ţi-ai petrecut week-end-ul?”,
cuvîntul „fan” 1-a înlocuit pe autohtonul „admirator”, „cool” pe „grozav”, „extraordinar”,
„look” a luat locul cuvîntului „înfăţişare”, „imagine” etc. Ei nu ştiu ce înseamnă cuvinte /
structuri precum: „talk-show” (preferat în loc de „masă rotundă”, structură considerată
insuficient de cuprinzătoare pentru a reda complexitatea fenomenului) „summit”, „stuff”,
„hold-up”, termeni frecvent întîlniţi în limbajul publicistic, în limbajul ştirilor radio – TV.
Neavînd cunoştinţe foarte temeinice de limba engleză şi neputînd traduce exact aceste
cuvinte în română, elevii nu pot înţelege clar şi complet ştirea, articolul, emisiunea,
mesajul lor. Prezenţa acestor neologisme are, fără îndoială şi partea ei bună pentru că
acestea redau realităţi noi; multe dintre ele însă nu fac altceva decît să înlocuiască termeni
deja existenţi în limbă, în virtutea unei mode.
Nu trebuie considerată greşeala orice încercare de înnoire a vocabularului,
deoarece este ştiut faptul că limba, vocabularul şi sistemul de norme sînt într-o
permanentă modificare datorată noilor realităţi ce se cer acoperite pentru a se realiza
concordanţa dintre gîndire şi exprimare. Nu greşeşte acela care îşi diversifică exprimarea,
cel care inovează, ci acela care preia fără discernămînt cuvinte pe care le întrebuinţează
incorect din dorinţa de a epata anturajul sau din spirit de frondă.
În plus, apare tentaţia folosirii termenilor argotici, preferaţi de generaţia tînără în
exprimarea de zi cu zi pentru culoarea şi pitorescul lor: „mişto”, „naşpa”, „şmenar”,
„nasol”, „tip”, „gagică” etc. Cuvintele şi expresiile argotice, periferice – existente într-un
număr foarte mare şi într-o gamă foarte diversificată în vocabularul elevilor – nu fac
altceva decît să degradeze, să altereze limba. Mai mult, utilizarea lor intensă conturează o
anumită agresivitate (violenţă) verbală, vizibilă în conduita şi comportamentul elevilor.
Strada e legată de timpul liber, de relaţia cu ceilalţi; intrapersonalul din casă se conjugă în
acest caz cu interpersonalul din relaţia stradală. ABC-ul inteligenţei emoţionale adună
prietenii conform unor preocupări comune, dar şi a unor defecte comune. De aceea apar
multe grupuri cu un lider ce-şi „urlă” într-un limbaj suburban neputinţa, slăbiciunea,
eşecul. Strada diferenţiază printr-o igienă socială pe frecventatorii ei avînd o funcţie
autoreglatoare.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


45
Multe din aceste mostre de comportament verbal nu sînt considerate de elevi
corecte, cuviincioase sau necesare, ci mai degrabă sînt privite ca un mijloc de a putea
brava, de a epata sau chiar de a-şi demonstra originalitatea; nu trebuie uitat nici spiritul de
frondă, specific vîrstei. Elevii sînt cei mai aspri judecători, dar ei nu au capacitatea de a
discerne, de a selecta; de aceea, unii dintre ei acceptă cu destul de multă uşurinţă, ca pe
ceva firesc, trivialităţile. Este adevărat că limba vorbită nu este atît de conformă normelor
şi regulilor precum limba literară, dar nu avem voie să adoptăm o atitudine pasivă, de
resemnare faţă de influenţele negative care transformă limba română într-un amalgam de
cuvinte preluate fără discernămînt din limbile de circulaţie internaţională şi cuvinte
periferice, vulgare.
Cel mai mare pericol pentru exprimarea elevilor din clasele gimnaziale îl constituie
preluarea masivă a cuvintelor şi expresiilor la modă şi antrenarea în comunicare a unor
cuvinte rămase la nivelul neliterar al limbii, cuvinte utilizate de vorbitorii cu un grad de
cultură foarte redus. Copiii trebuie lămuriţi că aceste cuvinte sau expresii la modă, deşi
par a fi cunoscute, accesibile, interesante, le sînt doar nişte prieteni falşi, care ocupă un
loc nemeritat în vocabularul lor. Ei trebuie să muncească mult pentru a putea jongla cu
cuvintele, trebuie să înveţe sensurile denotative, conotative şi figurate ale acestora.
Cultivarea vocabularului şi a comunicării presupune atît bogăţie lexicală, cît şi
corectitudine în exprimare şi în construcţia gramaticală. De aceea, elevii trebuie să
dobîndească deprinderea de a se exprima corect sub aspect gramatical. Numai însuşindu-
şi în mod corect structura gramaticală a limbii elevul va dobîndi capacitatea de a se
exprima închegat, de a putea transmite unele idei cît mai exact şi cu toată bogăţia de
nuanţe şi corelaţii. Astfel, elevul va fi obişnuit să schimbe formele verbale după persoană,
timp şi număr, să folosească în mod corect timpurile verbale cunoscute, să realizeze
acordul adjectivelor cu cuvintele pe care le însoţesc şi să redea în vorbire anumite grade
de comparaţie etc. Treptat, elevul va învăţa să construiască enunţuri dezvoltate, fraze,
texte pe diferite teme.
În întregul proces de cultivare a limbajului, atît în activităţile specifice, cît şi în alte
împrejurări se urmăreşte:

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


46
- formarea deprinderilor de exprimare corectă sub aspect fonetic, lexical, gramatical,
de vorbire coerentă şi expresivă la elevi;
- activizarea limbajului şi a gîndirii, însuşirea limbajului monologat şi dialogat,
însuşirea simbolurilor verbale cu caracter generalizator, în funcţie de particularităţile de
vîrstă, formarea deprinderii de exprimare ordonată a gîndurilor, ceea ce contribuie la
pregătirea pentru activitatea lor instructiv-educativă viitoare.
Un rol de o deosebită însemnătate îi revine profesorului de limbă română care,
dincolo de influenţa mediului familial sau de cea a străzii, rămîne forţa de întărire mai
puternică a exprimării elevilor săi reprezentînd modelul ce i se oferă elevului şi i se
impune în acelaşi timp ca autoritate supremă. Comunicarea didactică trebuie privită
mereu din prisma sensibilităţii elevilor iar actul predării – considerat ca un gest încărcat
de semnificaţii fundamentale în formarea elevului ca bun vorbitor de limbă română. Prin
lecţiile de limbă română se va dezvolta la elevi capacitatea de a percepe frumuseţea şi
armonia limbii române, normele de comunicare orală, dialogată şi monologată,
exprimarea nuanţată prin utilizarea unor expresii artistice, proverbe, zicători însuşite
anterior.
Şcoala este locul unde elevul, prin obiectivele bine propuse, prin conţinutul
informaţional transmis, prin sistemul de atitudini şi valori predate / asimilate, prin natura
relaţiilor elev – profesor şi elev – elev, devine o fiinţă de sine stătătoare, care învaţă să-şi
cucerească propria independenţă şi autonomie în procesul complex de liberă exprimare,
de autorealizare şi personalizare.
Elevul este o fiinţă activă, polivalent dotată, aflată într-o permanentă schimbare, ce
se produce treptat, în etape succesive. Pentru a-l putea influenţa pozitiv, profesorul
trebuie să-1 cunoască şi să-1 „redescopere” mereu în dinamica „ipostazelor” mereu
inedite ale individualităţii în devenire.
Profesorul trebuie să abordeze sarcinile cultivării vocabularului, ale vorbirii
elevilor într-o viziune interdisciplinară, să intuiască şi să valorifice la maximum fiecare
posibilitate de cultivare a exprimării verbale şi scrise a elevilor în diferite împrejurări
strîns legate de acţiunile acestora, să aibă în vedere vorbirea elevilor şi comunicarea
dintre ei în timpul orelor dar şi în afara lor.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


47
Bibliografie

Abrudan, Viorica, Limbajul şi tulburările lui la şcolarul mic, Casa de Editură


Dokia, Cluj-Napoca, 2010
Anca, Maria; Haţegan, Carolina, Terapia limbajului: o abordare interdisciplinară,
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008
Biletul

 Biletul cuprinde un scurt mesaj scris, adresat unei persoane apropiate.


 Biletul nu se trimite prin poştă.

 El cuprinde: - data
- formula de adresare
- conţinutul
- semnătura

 Prin mesajul transmis: - informăm


- mulțumim
- solicităm (cerem)
- ne scuzăm

15. 1. 2019 10. 2. 2019

Mama, Irina,

Am plecat împreună cu George la Te rog să-mi împrumuți cartea


derdeluș. Nu întârzii! Nu fi „Crăiasa Zăpezii” de Christian
îngrijorată! Andersen. Mulțumesc!

Andrei Colega ta,


Corina

Exemple bilete:

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


48
Țin sfat cu mine

ADRIAN MUNTEANU

*
IDEEA MEA DE ZBOR ŞI DE FIINŢĂ

Ideea mea de zbor şi de fiinţă


Nu e făptura, slabă desfătare.
Ea nu-i decât arίpă plutitoare
Şi dorul de a fi, după voinţă.
Să nu mă tem de somn şi nemişcare,
De nesfârşit, de este cu putinţă,
Ca să-mi păstrez o clipă de silinţă
Pentru oprirea clipelor fugare.
Să nu mă plec când visul se ridică,
Sperând să am statornic panaceu
În bâjbâiri de gest ce se implică.
Să nu mă cred un bulgăre de seu.
La moarte de-oi gândi, fiindu-mi frică,
Nu voi putea să mă transform în zeu.
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
49
*
PRIVIRE ȘERPUITĂ

Privire şerpuită, temătoare,


Recondensări firave de speranţă,
Zvâcnire fadă, surdă, de romanţă,
Acelaşi rost retras din întrebare,

Monosilabe fără importanţă,


Coclită şansă de-a stârni hotare,
Dezgust în carne, crudă nemişcare,
Un zâmbet stins, stupidă relevanţă,

Pornirile-n eter prea des blocate.


Aşa apar. Nici nu cunosc alt ţel
Şi voi rămâne-n timpuri separate

Cu-acelaşi trup şi cu acelaşi zel,


Oricât ar trece vremea peste toate,
Precum celeste corpuri sunt la fel.

*
ȚIN SFAT CU MINE

Ţin sfat cu mine-n colţ ferit de lume.


Cuvântul mă mai crede o epavă.
Reînnoit la mijloc de octavă
Nu şi-a găsit sub tâmpla mea un nume.

E frig destul pe-a sufletului navă!


Prin carotidă se preling cutume
Consoanele nu-s tată şi nici mume
Atâtor clipe subţiate-n lavă.

De unde-atâta verticalitate
Când glasuri te-nconjoară şi te ard?
Dar eu rămân şi cred că se mai poate,

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


50
Iar gândul meu, murind tăcut pe gard,
S-a scurs în ochiu-n care se mai zbate
Un timp ascuns sub strat aprins de fard.

MU, CEL DIN ÎNĂLŢIME, NE SALVEAZĂ!

“Mu, cel din înălţime, ne salvează!


Priveşte! Steaua Bal s-a frânt pe mare
Şi templele vuiesc în destrămare,
Căci nimeni nu-i la porţi să stea de pază!“

“Voi veţi pieri. Şi muntele dispare.


Sclavi şi stăpâni cu haina lor de vază
Neant ajung, iar timpul recrează
O altă seminţie din uitare.

Şi ea târziu, de-şi va uita avântul,


Cu toţi născuţi în falnice cetăţi,
Îşi va găsi pieirea şi mormântul!“

Potop de vorbe, crude judecăţi …


Flăcări şi fum înăbuşă cuvântul.
Pământul a pierit, rupt în bucăţi.

*
HAI SĂ VORBIM DE NOI!

Hai să vorbim de noi! îmi spui pe seară,


Dorinţelor să le trasăm cărarea,
Să logodim speranţa cu visarea
Şi-un mal tihnit să nu-l lăsăm să piară.

Rostesc ceva şi îţi admir paloarea


De alabastru, ca turnat în ceară,
Dar gândul meu sălbatic te compară
Cu-n alt destin ce-mi tulbură uitarea.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


51
Leg punţi mereu şi cred că-i împlinire
În tot ce spun, ce fac, ce cred, ce ştiu.
Confrunt un rost cu-n altul, în neştire.

Dar răvășind tărâmul nostru viu,


Legând iubirea-n lanţuri de gândire,
S-a destrămat în cerul ei pustiu.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


52
SPIRALA A EVOLUAT ȘI-N CENTRU ERAM EU…

BOGDAN LUCREȚIA INȚA

*
Iubirea pe de-a ntregul
Frigul din suflet se-nvăluie-n iubire
când firea mea hoinară țese vers
urzit pe-o matrice apolinică,
din vise și din dor stârnind demers…
Când globul azuriu din mâna sorții
arată o corabie demult trează
pe marea lină cu acel albastru
ce-n două inimi revelează…
În două inimi ce se-aleargă
noapte și zi, cu cer ademenesc
doar astre ce-n lumină se încheagă,
dar niciodată nu se întâlnesc…
Prin străluciri de nuri și lacrimi
ne sunt, de fapt, un EL și-o EA reali,
duioși, modești și plini de patimi,
Conchid târziu că sunt duali…
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
53
Renasc apoi prin două curcubeie
ce se-mpletesc prin buze și morminte,
străbat și-acum Calea Lactee,
ținîndu-se de mână prin cuvinte…

*
Paznic de far în noapte
Eu nu pot să privesc
umbra visului tau
și nu-mi întorc privirea
sa nu-mi simt împietrirea
Visele altora sunt visele tale
iar visul meu s-a risipit în unde
pe-o apă curgătoare
și-i lacrimă pe mare
Prin nori și printre raze
eu îmi urmez cărarea
a vieții aspre soarte
cu buze și morminte
iar tu ești acum mit
un vers de un preț rar
și culmea ironiei
dincolo fericit
aici prin simțăminte
paznic de far în noapte…

*
Hei, unde ești, Ulise?
Cine-mi poate spune
cum stă treaba dincolo?
Aici îmi bate foamea-n geam…
(Foamea de mister şi setea de iubire)
Hei, unde eşti, Ulise-al mării domn?
Mâinile mele scapără raze,
ţesându-mi pânza din doruri şi nesomn…
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
54
Oare cu cine te mai vezi
în lumi crepusculare?
Eu amân tinereţea dând restart
de n-şape mii de ori pe reiterare…
Cui i-ai aprins rugul în ochi
de nu-ți mai văd corabia-n zare?
Din creştetul lunii cad aripi de îngeri,
dar tu mi le-ai zidit în mal
cu lacrimi și cuvânt de priveghere…
Negociez cu ziua pentru o înălţare;
negociez cu noaptea pentru o cădere,
iar cu viaţa măretia din val.
„Ridică-te, te-a îngheţat aşteptarea,
Zborul de fulg nu îl opri,
Înalţă-te şi nu te topi!”
(E gândul inimii… tăcerea!)

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


55
*
Necuvintele nu se pierd
Veneau necuvintele din vară,
cădeau ca frunzele în miez de toamnă
şi se aşezau pe nuanţe într-o spirală
pe teme diverse într-o noapte astrală…
Le-am spus: „Ce faceţi? Pentru Dumnezeu…”
Spirala a evoluat şi-n centru eram eu…
Ele mi-au răspuns: „Aruncă-ţi sufletul în soare,
nu-ţi fie teamă, nu mai doare!”
Şi mi-au mai spus necuvintele toate,
să nu le mai caut pe-aproape
că au plecat în ţări cu palmieri!
Să le caut în zori de primăveri?
Când îmi şopteau într-o doară:
Urcă-te repede pe-o scară
când el te mai cheamă în zori,
lin, ca o lebădă, la noi zbori!
Atunci am zburat pe un câmp cu maci,
am vrut să strig „iubesc”, ele mi-au spus „taci”…
S-au dus necuvintele-n colţul din stea,
le regăsesc suave în aburi de cafea!

*
Inimă de fluture

Am primit o inimă
prea mare,
dar vă pot păstra în ea
pe voi, visători
şi cuvinte creatoare
din stea!
E un fluturaş
ce zboară lin
prin credinţa
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
56
şi harul divin
al celor ce
iubirea înalţă
şi o desăvârşesc,
măreaţă…
Nu contează ierarhia,
ci prietenia
oamenilor dragi
sufletului meu
dintr-un popor
creat de Dumnezeu…
Aud iar,
pentru a câta oară
cântecul de vioară?
Inimă poezie,
perpetuă devenire
din adâncă suferinţă
în aripă de iubire,
tainic înrourată,
du-mă la fericire!
Tu, dor de minune,
fii propria-mi rugăciune
curată, vie, blândă,
izvor de limbă sfântă !

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


57
NICHITA DANILOV
*
PERSPECTIVĂ
Altădată consultam ceasul solar
și zodiile ce se perindau noaptea pe cerul înstelat
ca să ne orientăm în timp și spațiu,
iar azi aruncăm o privirea
pe ecranul smarthponelor care ne indică
cu exactitate toate coordonate referitoare la mediu
la viața noastră socială, dar și la cea lăuntrică,
astfel că nu trebuie să facem nici un efort
ca să aflăm locul și ora unde ne aflăm,
curând însă va veni timpul când
nu vom putea mișca un deget
fără să consultăm îngerul nostru protector,
smartphone-ul nostru din ce în ce mai inteligent
din ce în ce mai redus ca dimensiuni
făcut după chipul și asemănarea
chipului nostru interior.El ne va da cele mai mici detalii
despre starea vremii,
dar și despre starea noastră lăuntrică,
ne va povățui să alegem meniul
și ne va pregăti micul dejun
masa de prânz și, bineînțeles, cină frugală;
ne va sfătui ce să cumpărăm
și ce lucruri să aruncăm la pubelă,
la ce oră să ne sculăm, la ce oră
să mergem la sală de fitnes
și, bineînțeles, la ce oră să ne punem capul pe pernă.
Ne va sfătui cum să ne îmbrăcăm
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
58
în funcție de-o împrejurare sau alta,
cum să răspundem la întrebări și
ce gesturi să facem atunci
când conversăm cu colegii noștri de la slujbă.
El ne va sugera ce întrebări să punem altora,
și nouă înșine; ne va sugera când și cum
să ne ținem sentimentele în frâu
și când să ne dăm arama pe față.
Tot el, la momentul oportun,
ne va alege după criterii foarte bine stabilite,
iubirea ideală și ne-o va aduce,
folosind tot felul de strategii
în casă chiar de la celălalt capăt al lumii.
Și tot el, alegând din nou momentul cel mai propice,
ne va comunica anul, ziua, ora, minutul și clipa
în care sufletul nostru se va despărți de trup;
el ne va povățui cui și cum să facem ultimele confesiuni,
el ne va dicta testamentul,
el ne va cufunda trupul într-un somn adânc
și ne va călăuzi asemenea pe ultimul drum,
având grijă ca pașii sufletului nostru să se deprindă
cu bezna adâncă a lumii de apoi.
El va fi sclavul și îngerul nostru păzitor,
el, smartphone-ul nostru invizibil,
sclavul fără de care nu vom putea exista.
*
LEGE
Plin de durere simţit-am atingerea:
un veac nu mi-a fost de ajuns,
nici două, nici trei şi nici patru.
Ani în şir mercurul şi plumbul
au clocotit sub Saturn.
Secole-ntregi oceanul de sînge
a fumegat sub Venus.
Am zis că mă nasc
şi nu m-am născut.
Am zis că mor şi nu am murit…
Lege a alcătuirii mele,
continuu mă surp, înlăuntru-mi!
*

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


59
RAZĂ A LUCIDITĂŢII
Ca o leucemie neagră a stelelor
sufletul meu se întoarce la sine
tot mai singur şi tot mai bolnav.
Deasupra, aceleaşi dezolante privelişti
ale întunecatei tale singurătăţi
şi jos, negre privelişti!
Nici depărtatul ţipăt de dragoste
şi nici chemarea nostalgică a morţii
nu mai tulbură înăuntru nimic.
Şi doar neîndurătoarea rază a lucidităţii
străbate tot mai rece şi necruţător
orice ‘ndoială, orice speranţă, orice fior!
*
Cuşti de aur
Seara voi înjunghia Rîul,
ca pe o piele de cal îl voi întinde în pod.
Pe aceste păsări flămînde
şi pe aceşti cîini hămesiţi
cu măruntaie aburite de frig îi voi hrăni.
Peştii ce se zbat în zăpadă,
cu solzi de aur şi suliţe-n gură,
nu sînt chiar peşti: în zale de aur,
au venit cavaleri mîndri,
prin frig au străbătut, pe cai albi,
ţinuturi întinse, oraşe bogate;
în urma lor numai praf, numai scrum au lăsat
şi apoi cu tot cu cai,
cu tot grosul armatei,
cu tot cu tobe, cu tot cu tunuri şi flamuri
au intrat sunînd din goarnă în Rîu şi n-au mai ieşit…
…Voi atîrna de nori apa,
de cer, seara, în cuie
ca pe o piele de cal
rîul îl voi întinde şi-l voi lăsa să se zvînte în vînt.
Cei care tac îşi merită soarta, spun.
În marile oraşe, femeile
au pene de vultur pe cap
şi ochi de linx în cap.
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
60
Ouă de vultur clocesc,
în timp ce bărbaţii se învîrt prin bucătării,
spală vase şi curăţă peşti.
În cuşti de aur voi închide mîini
şi le voi pune să cînte la harfă.
În cuşti de aur voi închide
mîini şi gîtlejuri şi le voi pune
să cînte cîntece vechi
într-o limbă nemaiauzită la uşi.
*
Pată pe perete
Îmi privesc patria
căzută în genunchi
cum își întoarce încet fața
spre perete.
Pe o parte a străzii
trec oameni fără mîini,
pe cealaltă mîni și picioare;
șchiopătînd ușor pe trotuar,
se opresc unii în fața altora și conversează.
Norii își deschid scîrțîind
ușile de lemn: oamenii
stau ascunși în dulapuri
cu genunchii la gură: își rod unghiile
se încruntă, se strîmbă unii la alții.
Din dulapul deschis
curg haine, umerașe, pălării,
pantofi, curele de ceas,
bigudiuri, brelocuri, jobenuri.
Încerc să scap de această viziune:
îmi închid ochii,
ies pe scări,
dau buzna în stradă,
gonind după umbrele lor,
care, iată, mi se împleticesc printre picioare…
De la depărtare
aud patria căzută în genunchi
cum își izbește
în tăcere capul de ziduri.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


61
Fucțiile cercetării pedagogice şi inovarea în învăţământ

Cercetarea pedagogică este o acţiune de observare şi investigare, pe baza căreia


cunoaştem, ameliorăm sau inovăm fenomenul educaţional. Nu toate fenomenele
educaţionale pot fi supuse unei experimentări riguroase (de exemplu, formarea
sentimentelor morale). Inovarea în învăţământ se realizează atât prin generalizarea
experienţei avansate, cât şi prin experimentare. Practica educativă constituie, pentru
cercetător, o sursă de cunoaştere, un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor şi
de generalizare a experienţei pozitive. În acelaşi timp, cercetarea pedagogică, prin
concluziile ei, contribuie la inovarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ şi de
educaţie.

Cercetarea pedagogică poate fi fundamentală şi aplicativă, observaţională sau


experimentală, spontană sau ştiinţifică.

Rolul cercetării pedagogice constă în: explicarea, interpretarea, generalizarea şi inovarea


fenomenului educaţional prin schimbări de structură, sau prin introducerea de noi
metodologii mai eficiente.

Funcţiile cercetării pedagogice sunt:

 funcţia explicativă;
 funcţia praxiologică;
 funcţia sistematizatoare;
 funcţia referenţial-informaţională;
 funcţiile de evaluare şi control ştiinţific a procesului de instruire şi

formare a personalităţii, raportate la cerinţele sociale;

 funcţia de perfecţionare şi inovare a învăţământului şi educaţiei;


 funcţia predictivă.

Funcţia explicativă este specifică cercetării pedagogice fundamentale, orientată spre


noutate ştiinţifică, ce conduce la elaborarea unor modele teoretice explicative, necesare
cunoaşterii legităţilor fenomenelor educaţionale.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


62
Funcţia praxiologică in sensul că, cercetarea aplicativă, prin investigaţiile empirice
contribuie la creşterea eficienţei acţiunilor educaţionale şi la inovarea practicii şcolare,
prin introducerea de noi modele acţionale.

Funcţia sistematizatoare – cercetarea pedagogică oferă baza logică de sinteză, de


organizare şi prelucrare a datelor experimentale.

Funcţia referenţial-informaţională asigură culegerea informaţiilor cu privire la


funcţionalitatea procesului instructiv-educativ, raportând datele cercetării pedagogice la
un sistem teoretic general, cu valoare explicativă.

Funcţia de perfecţionare şi inovare a învăţământului şi educaţiei, în raport de cerinţele


dezvoltării ştiinţei, tehnicii, culturii şi economiei de piaţă.

Funcţia predictivă, adică de anticipare a unor modele educaţionale, cerute de


perspectivele dezvoltării social-economice.

Inovarea pedagogică este o mişcare de la tradiţie la modernitate, prin introducerea unor


schimbări, în scopul creşterii eficienţei procesului de instruire şi formare a personalităţii
omului contemporan. Inovaţiile în domeniul învăţământului pot fi realizate sub forma
unor schimbări de concepţie privind sistemul de organizare, programele, manualele
şcolare şi metodele de învăţământ, schimbări referitoare la relaţiile interpersonale, ca spre
exemplu relaţia profesor-elev, sau schimbări de natură materială, dacă ne referim la
mijloacele de învăţământ şi la laboratoarele de tehnologie didactică.

Implementarea inovaţiilor în învăţământ se realizează prin reforme educaţionale sau prin


introducerea diferitelor schimbări la nivel structural şi funcţional în scopul perfecţionării
procesului educaţional.

Procedeele tehnice de aplicare a inovaţiilor sunt:

 remanierea, care vizează schimbări de structură, ca spre exemplu noua structură a


învăţământului liceal şi superior;
 substituirea, de exemplu, înlocuirea unui manual cu altele mai moderne (manuale
alternative);
 restructurarea, spre exemplu a planului de învăţământ, prin introducerea unor noi
discipline (informatica, ecologia);
 adăugarea, adică introducerea unor elemente noi în învăţământ, a planurilor cadru,
a calculatorului ş.a.;

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


63
 eliminarea unor forme învechite cum sunt relaţiile autoritare şi înlocuirea lor cu
cele democratice în relaţia profesor-elev.

Proiectul de cercetare este o sinteză a organizării cercetării pe etape şi poate să aibă


următoarea structură:

 tema (problema) de cercetat: importanţă şi actualitate;


 motivarea alegerii temei: scopul şi modul de evaluare;
 istoricul cercetării problemei; stadiul actual;
 ipoteza generală, ipoteze parţiale şi obiectivele cercetării;
 metodologia cercetării: durata cercetării, locul, echipa de cercetare, etape,
variabile dependente şi independente, eşantion, metode, tehnici şi mijloace de
învăţământ, instrumente de cercetare (teste, proiecte didactice);
 verificarea ipotezei de cercetare prin teste finale sau alte modalităţi;
 finalizarea cercetării şi valorificarea ei (elaborarea unei lucrări ştiinţifice,
implementarea concluziilor etc.).

Etapele cercetării în ştiinţele educaţiei

1. Organizarea cercetării

a) Formularea temei (a problemei de cercetat), care trebuie să respecte mai multe


condiţii:

 să aibă caracter original; să fie de actualitate sau de perspectivă;


 prin rezolvare să contribuie la ameliorări sau la progresul teoretic sau
practic;
 să fie aleasă cu rigurozitate şi să fie precis delimitată;
 să fie importantă sub aspect teoretic sau practic;
 să fie integrată într-un domeniu mai larg teoretico-metodologic;
 să servească unor priorităţi teoretico-metodologic sau practico-
aplicative;
 să poată fi verificată în situaţii educaţionale;
 să asigure cunoaşterea ştiinţifică a fenomenului educaţional şi să
propună soluţii de ameliorare a lui.

b) Documentarea şi elaborarea instrumentelor de cercetare

 precizarea bibliografiei şi a surselor de documentare;


 utilizarea metodelor de documentare: lectura ştiinţifică, fişe-conspect, pe probleme,
fişe de idei şi de citate respectând aparatul ştiinţific (autorul, anul, denumirea lucrării,
editura, paginile etc.);
 elaborarea instrumentelor de cercetare: teste iniţiale, teste finale, proiecte didactice
experimentale, grafice, diagrame etc.

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


64
c) Elaborarea proiectului de cercetare;

d) Formularea ipotezei generale şi parţiale;

e) Precizarea obiectivelor pe baza ipotezelor, respectând mai multe cerinţe:

 ipoteza să anticipeze soluţia sau soluţiile;


 să fie corect formulată şi să se bazeze pe date reale;
 să dirijeze întregul proces de cercetare;
 să poată fi completată pe parcursul cercetării;
 să fie verificabilă în procesul educaţional;
 să poată fi confirmată prin cercetare.

f) Precizarea metodologiei cercetării:

 stabilirea etapelor de cercetare: preexperimentală (de constatare), etapa


experimentală şi finală;
 fixarea metodelor de cercetare, a tehnicilor şi mijloacelor;
 precizarea eşantionului de elevi şi a echipei de cercetare;
 stabilirea variabilelor independente şi dependente;
 fixarea modalităţilor de experimentare şi de culegere a datelor.

1. 2. Desfăşurarea cercetării pe etape şi aplicarea proiectului

 etapa preexperimentală, când se aplică testele iniţiale pentru a constata


nivelul de la care începe cercetarea;
 etapa experimentală, când se aplică instrumentele de cercetare (proiecte
didactice etc.);
 etapa finală când se aplică teste finale.

1. 3. Finalizarea cercetării prin:

 analiza, interpretarea şi sintetizarea datelor experimentale;


 compararea rezultatelor obţinute prin experimentare, cu clasa de control şi a
rezultatelor obţinute prin tehnica rotaţiei grupelor (de control şi experimentare);
 verificarea ipotezei generale şi a ipotezelor parţiale;
 confruntarea rezultatelor cercetării cu obiectivele acesteia, rezultate din ipoteza
generală;
 elaborarea unei lucrări ştiinţifice care să cuprindă: tema, motivarea alegerii acesteia,
scopul cercetării, metodologia cercetării (capitole, subcapitole), concluzii şi
bibliografia;
 implementarea cercetării şi evaluarea rezultatelor.

Clasificarea metodelor şi tehnicilor de cercetare:

 lectura ştiinţifică;
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
65
 rezumatul;
 conspectul;
 metoda observaţiei;
 metoda studiului de caz;
 analiza produselor activităţii şcolare;
 experimentul pedagogic;
 eşantionarea;
 metoda testelor;
 interviul şi chestionarele scrise;
 metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentale;
 metoda scărilor de opinii şi atitudini.

1.Lectura ştiinţifică este consemnată în fişe pe probleme şi subprobleme care cuprind:


autorul, titlul lucrării, locul apariţiei, anul, editura şi pagina. Fişele sunt de mai multe
tipuri: fişe de idei, de citate şi de sinteză, care cuprind şi judecăţi de evaluare a ideilor.

2. Rezumatul simplu, de adnotare sau informativ, conţine ideile de bază dintr-o lucrare.

3.Conspectul ca formă mai complexă de rezumat, alături de referat, recenzie şi sinteză


sunt de asemenea folosite pentru informarea şi documentarea ştiinţifică.

4. Metoda observaţiei este utilizată pe scară largă pentru investigare şi culegere a datelor
experimentale, respectându-se unele cerinţe: formularea unui scop precis al observării,
alcătuirea unui plan de observare, înregistrarea fidelă a datelor (video, audio sau clasică),
clasificarea, compararea, raportarea şi interpretarea datelor. Observarea poate fi spontană,
ştiinţifică, de explorare şi de experimentare.

5. Metoda studiului de caz cuprinde:

 prezentarea cazului;
 analiza cazului;
 propunerea de soluţii şi testarea acestora;
 aplicarea soluţiei mai eficiente.

6. Analiza produselor activităţii şcolare care sunt: planificări, proiecte didactice,


cataloage, lucrări efectuate de elevi la disciplinele opţionale.

7. Experimentul pedagogic constă în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii


unuia sau mai multor factori experimentali – spre exemplu: introducerea instruirii cu
calculatorul. Experimentul se desfăşoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe
care se experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală şi de control), având
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
66
aproximativ acelaşi nivel de cunoştinţe şi tehnica rotaţiei factorilor, când grupa de control
devine grupă experimentală, iar aceasta grupă de control.

8. Eşantionarea reprezintă alegerea unui număr de subiecţi din populaţia şcolară ce


urmează a fi supuşi experimentării sau controlului cercetării. În aceste cazuri, se foloseşte
numai eşantionul experimental, testându-se înainte de experimentare, situaţia la care se
porneşte.

9. Metoda testelor. Testul este o probă precis determinată, ce implică o temă sau un grup
de sarcini. Aplicând testul la un eşantion (grup de referinţă) obţinem etalonul, sau tabelul
de notare, care este o scară cu repere numerice.

În funcţie de ceea ce măsurăm, întâlnim teste pedagogice (de cunoştinţe, deprinderi,


abilităţi), teste psihologice şi sociometrice, care măsoară relaţiile interpersonale din grup.
Cerinţele unui test sunt: validitatea (să poată măsura ceea ce ne propunem), etalonarea,
pentru a corespunde vârstei sau clasei de elevi testată), standardizarea, adică aplicarea şi
corectarea uniformă pentru toţi subiecţii, să permită exprimarea rezultatelor în unităţi de
măsură şi să folosească notarea dihotomică (răspuns corect sau greşit). Punctajul general
al unui test rezultă din totalul punctelor obţinute la itemii care-l compun.

10. Interviul şi chestionarele scrise, convorbirea individuală sau în grup, ancheta


psihopedagogică şi studiul documentelor şcolare constituie tehnici eficiente pentru
culegerea şi interpretarea datelor necesare cercetării pedagogice. În aceste cazuri, se
precizează problema de cercetat, eşantionul şi indicatorii la care ne raportăm
răspunsurile.

11. Metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentale, prin clasificarea şi


ordonarea acestora, folosind calculul statistic, curbele statistice de mărime, de distribuţie
şi de corelaţie, al cărei coeficient exprimă gradul de legătură între şiruri de măsuri
corespunzătoare – spre exemplu, între inteligenţă şi randamentul şcolar s-a constat că
există un coeficient de corelaţie de 0,50.

12. Metoda scărilor de opinii şi atitudini, în care rezultatele se distribuie pe o scară cu


mai multe intervale. De exemplu, opinii sau atitudini: corecte, incorecte, mai puţin
corecte etc. Rezultatele la învăţătură la o clasă pot fi distribuite pe o scară cu 4 intervale
de câte 5 puncte fiecare sau pe o scară de calificative: foarte bine, bine, suficient,
insuficient.
MAGAZIN CRITIC, NR. 65
67
Instituţiile implicate în cercetarea educaţională sunt:

 Institutul de Ştiinţe ale educaţiei – Bucureşti;


 Universităţile prin departamentele de cercetare şi catedrele;
 Învăţământul preuniversitar (cadrele didactice din învăţământul preuniversitar care,
pentru obţinerea gradului didactic I, sunt obligaţi să elaboreze o lucrare metodico-
ştiinţifică).

Investiţiile sunt efectuate de către M.E.C., Banca Mondială şi de către Uniunea


Europeană prin diferite programe, în vederea realizării reformei în învăţământul
românesc. Dintre temele prioritare cităm: reforma curriculară, elaborarea programelor şi a
manualelor alternative pe baza unei concepţii didactice moderne, managementul
educaţional, informatizarea învăţământului, formarea formatorilor, evaluarea în procesul
de învăţământ etc.

Prof. Înv. primar Cristina Cioabă

___________________________________________________________________

Bibliografie

1. Marin Stoica – Pedagogie şi Psihologie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura
Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002;

2. Stan Liliana, Cercetarea pedagogică şi inovarea în învăţământ, în vol. Psihopedagogie, Editura Spiru
Haret, Iaşi, 1994

3. Hassenforder, L., Inovaţia în învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


68
Anul XIII, Nr. 65(5), octombrie 2019

APARIŢIA
Revista (ziarul online de atitudine civică) “Magazin Critic” este editată
periodic la cererea cadrelor didactice şi se găseşte de vânzare la sediul
redacţiilor din Judeţul Gorj.
CONTACT
Motru: Str. Primăverii, Nr.3, Bl M4, Sc.1, Ap 16
Târgu Jiu: Ecaterina Teodoroiu, Nr. 4, Bl. 4, Sc. 2, Ap 16
Telefon: 0770529500 sau 0728353441.
http://www.magazincritic.ro/ .
E-mail: magazincritic@yahoo.com sau cdi7910@yahoo.com
COLABORARE

Aşteptăm colaboratori serioşi. Textele tehnoredactate*, în Microsoft


Word, Office XP, şi semnate pot fi trimise pe adresa de e-mail a revistei:
magazincritic@yahoo.com, până la data de 20 a fiecărei luni.

Tehnoredactarea se va face cu font Times New Roman, corp 10-12, pagină


format A5, folosindu-se diacritice. Responsabilitatea textelor publicate
aparţine în exclusivitate autorilor. O echipă redacţională va selecta articolele
în vederea publicării acestora. Atenţie la plagiat! (*Reguli minime de
tehnoredactare: Înainte de punct, virgulă, punct şi virgulă, două puncte, trei
puncte, semnul exclamării, semnul întrebării, nu se pune spaţiu. Spaţiul se va
pune după aceste semne de punctuaţie, precum şi înainte de deschiderea unei
paranteze.)
CONCEPŢIE GRAFICĂ / MACHETARE / DESIGN
Asociaţia culturală Semn – Târgu Jiu, www.acsemn.wordpress.com
EDITURA
eParadigme
Powered By
EURO EDUCATION FEDERATION
Magazin critic (online) - ISSN 2360 – 3321
ISSN–L 1842 – 8541

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


69
Magazin critic (online) - ISSN 2360 – 3321
ISSN–L 1842 – 8541

MAGAZIN CRITIC, NR. 65


70