A DOUA CARTE CU APOLODOR

de GELLU NAUM
1. Iată-l pe Apolodor 4. Amintim că orice minge
Fost, pe vremuri, călător. Prin culoare se distinge.
Să reţinem cel puţin
Faptul că e pinguin. Câte una se mai poate
(Dacă are greutate)
Lângă el e Amedeu, Fără vina nimănui
Cel mai cumsecade leu, Să producă un cucui.
Cântăreţ la clarinet
Şi, din când în când, poet. De-asta e Apolodor
Şi la sport prevăzător…
Blondul din fotografie 5. Cum, de fapt, orice cântar
Este cangurul Ilie. Te înşeală foarte rar,
Fiind cangur, aşadar, Am să aflu, gram cu gram,
Are şorţ cu buzunar. Câte kilograme am…

Pe toţi trei, iubindu-i foarte, Prea sunt greu! Sau e stricat,

Vi i-am adunat în carte. Sau acest automat
2. Câteodată, foarte rar, Nu-şi cunoaşte nici măcar
Amedeu e grădinar. Meseria de cântar.

Azi, pe când stropea şi el Mă temusem de pomană:

Un ghiveci cu muşeţel, A avut şi el o toană…
Ploaia a-nceput să pice 6. Pentru că la piaţă, azi
Şi, deodată, Amedeu, Se aflau atâţia brazi,
Încruntat ca orice leu, Până seara Amedeu
Tremură puţin şi zice! Şi-a făcut un pom de leu.
-Vai, săracul muşeţel!
Ce să-i faci? Păcat de el! Iată pomul lui Ilie:
Ploaia asta o să-l strice… N-are nici o jucărie.
Pentru canguri sunt normale
Şi-a fugit la adăpost. Darurile vegetale.

Iar sărmanul muşeţel, Mai adaug şi susţin

Părăsit şi fără rost, Că, făcut din crengi de pin,
S-a simţit destul de prost Pomul pentru pinguin
Până când Apolodor E frumos când este plin.
I-a sărit în ajutor. 7. Zilele de carnaval
3. Muzica e o minune Se sfârşesc cu „Mare Bal”.
Când o faci cu pasiune.
Deci, aflând acestea toate
Ce ne cântă Amedeu? Din afişe colorate
Uvertura la Orfeu… Şi gândindu-se, cei trei,
De la bal că nu se poate
Dar, când stai prea mult la soare, Să lipsească tocmai ei,
Dacă nu-ţi pui pălărie, Şi-au făcut în graba mare
Chiar şi fără melodie, Toate cele necesare.
Capul, sigur că te doare.
Şi acuma, când au mască,
Cunoscând acest simptom, Cine să-i mai recunoască?…
Deseori văzut la om, 8. Bulgărele mic (fireşte,
Iată că Apolodor Dacă se rostogoleşte)
Împreună cu Ilie Se preface în morman,
Cară umbra unui pom
Lângă muzicantul lor… Iar un morcov şi-un tăciune
Fac din bulgăre un june
Pinguin sau pelican.
Dar un pinguin răceşte,
Cât ar fi de dolofan,
Chiar când este pelican
(Dacă este frig, fireşte)
Deci, e foarte necesar
Să-i pui şapcă şi fular.
9. Sigur că Apolodor
Este cel mai bun schior.
Îl vedeţi cum se descurcă?
Unde e nevoie, urcă.
Ştie cum să ia, la pantă,
Poza cea mai elegantă
Şi porneşte mai departe
Chiar cu schiurile sparte…
10. -Soarele de la amiază
Văd că nu prea se bronzează
Nici pe gât şi nici pe piept,
Nici pe spate, nici pe faţă.
Fii şi tu băiat deştept,
Vino mai de dimineaţă.
Cum e el ascultător,
A venit Apolodor
Pe la cinci şi jumătate
Şi a stat mai mult pe spate
Şi-a făcut, pe îndelete,
Raze ultraviolete.
Şi pe urmă, a mai stat
Până s-a decolorat.
11. Dacă vezi că nu e chip
Să faci plajă pe nisip,
De căldură şi dogoare,
Te arunci frumos în mare.
Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti,
Printre alge, printre peşti,
Prin talaze, peste stânci,
Pe sub apele adânci,
Printre sute de catarge
Ale navelor pierdute,
Printre scoicile tăcute,
Unde unda nu se sparge,
Şi înoţi, înoţi, înoţi,
Până simţi că nu mai poţi.
Astfel, înotând de zor,
Pentru plajă, tocmai jos
A găsit Apolodor
Locul cel mai răcoros.
Şi acum doarme profund
Pe nisipul de la fund…
15. Coborârea e plăcută
12. -Se cuvine fiecare
Să aducă demâncare!
Astfel, răspicat şi greu,
Îşi încheie Amedeu
Înţeleapta cuvântare.
Şi, cu pasul lor uşor,
Au pornit la drum, apoi,
Gospodarii amândoi:
Leul şi Apolodor.
Iar Ilie a rămas.
Şi-a trecut aşa un ceas.
Şi pe când şedea Ilie
Singur în bucătărie,
Ce aduce Amedeu?
Caşcaval de Penteleu…
Mai târziu, Apolodor
Vine cu un peştişor….
13. -După ultimele ştiri,
Astăzi vom avea la masă
Şi vreo câţiva musafiri.
Şase ouă ai în plasă,
Du-le tu, frumos, acasă.
Fii atent să nu le spargi:
Plasa are ochiuri largi…
De atent, a fost atent,
N-a uitat nici un moment;
Preţiosul aliment
Nu i-a fost indiferent:
Nu că-i fac un compliment,
Dar l-a dus cu sentiment,
L-a purtat uşor şi lent,
Dând dovadă de talent.
L-a ferit şi de ciment,
Şi de zid, şi de curent.
S-a purtat cu el prudent,
Dar n-a fost suficient.
-Ghinionul, evident!
Şi cum plasa n-a fost nouă
Au ieşit, prin accident,
Şase musafiri, din ouă…
14. -Ce balon ai, Amedeu!
Dă-mi-l să mă joc şi eu…
Când te roagă cineva
Ce-ţi rămâne de făcut? –
I l-a dat cu împrumut –
Se putea să nu i-l dea?
Iar acum, Apolodor,
Tot el strigă: – Ajutor!
Amedeu! Nu vezi că zbor?
Nu-i plăcut şi nici uşor
Cu oricare paraşută,
Mai ales când eşti decis
Să o faci cu scop precis.
Astfel, cel care coboară,
Dacă are multă sfoară
Şi mai are şi un zmeu,
Chiar de-ar coborî mereu,
Zmeul, e de presupus
Că se va urca mai sus
Şi, de-acolo, n-o să cadă,
Ba, adeseori, în plus,
O să dea voios din coadă,
Mulţumit şi zâmbitor.
(Teoria de mai sus
E a lui Apolodor.)
16. -Iar faci mofturi la mâncare….
Spune, cum vrei tu să creşti?
Să-ţi mai pun un pic de sare?
Dacă nu mănânci, slăbeşti…
Să-ţi aduc salată crudă?
Poate vrei să-ţi fac un ceai…
Dar Ilie, să n-audă!
Nu mănâncă, nici să-l tai…
Stă cu ochii în tavan,
N-are chef nici de răspuns…
Şi aşa, după un an,
Iată, bietul ce-a ajuns…
17. S-a-ntâmplat ceva grozav:
Azi, Ilie e bolnav,
După cât se pare, grav!
Înţeleptul Amedeu
(E şi doctor, va să zică)
Priceput, ca orice leu,
Îl consultă şi explică:
-Unii canguri, fac aşa:
Când mănâncă, trag la fit,
Ţin mâncarea pe măsea,
Mestecă, dar nu înghit,
Şi, păstrând mâncarea-n gură,
Fac un fel de umflătură
Care, când e uriaşă,
Leii o numesc toltoaşă.
Deci, Ilie are încă
Boala asta. Ce să fac?
Nu cunosc decât un leac:
Să înghită ce mănâncă…
18. …Deci, găsind în almanah
Nişte note, Amedeu
A lăsat jocul de şah,
Preferat de orice leu
Şi a spus: – Priveşte! Ah!
Numai melodii de Bach
Pentru clarinetul meu.
Ţine-le, Apolodor…
Ca să fiu operativ
Dacă ţii ceva prea mult,
Ba e chiar obositor.
Deci, a spus Apolodor:
-E un ceas de când te-ascult,
Prea iubite Amedeu…
Mulţumesc. Acuma, ah!
Mai slăbeşte-mă cu Bach.
Pentru mine e cam greu…
Dar mai cugetând un pic,
Pentru bunul meu amic
A găsit el o metodă –
Foarte simplă şi comodă
Ca să cânte cât vrea, ah!
Melodiile de Bach.
19. Cel mai mare cititor
Este tot Apolodor.
Iată-l, a ajuns acum
La al treilea volum
Şi ia carte după carte
Şi citeşte mai departe.
Ce-o fi învăţat din toate
Paginile studiate
Meşterul Apolodor?
Cum se face un vapor…
20. Am notat în calendar:
Azi e ziua lui Ilie.
Să intrăm în florărie;
Un buchet e necesar.
Vai, cu câtă bucurie
O să pună la ierbar
Florile primite-n dar
Şi ce vesel o să fie!
Iată clipa! Am ajuns!
Iar Ilie, bine tuns
Şi cu şorţul din portret,
De emoţie pătruns,
A mâncat, încet, încet,
Jumătate din buchet…
(A compus acest sonet
Amedeu, leul poet.)
21. Astăzi, Amedeu mi-a spus că
Nu admite nici o muscă,
Ba mi-a arătat şi câte
Sunt murdare şi urâte.
Uite una, pe covor!
M-a simţit…Porneşte-n zbor
Şi se-aşază fără teamă
Drept la Amedeu pe coamă.
Dar se vede din portret
Şi s-o prind definitiv
Trebuie să fac un salt
Mai precis şi mai înalt.
…La sfârşit, o constatare:
Unde dai şi unde doare…
22. Ca să creşti, eşti obligat,
Când e ora de culcat,
Să te urci frumos în pat.
Spune-i asta lui Ilie!
Nu se culcă, orice-ai face.
De culcat, nu vrea să ştie.
Parcă patul are ace…
Azi aşa, mâine la fel,
Când să-l culci, fuge pe stradă
Ia uitaţi-vă la el:
Parcă a-nceput să scadă…
Peste-un an şi jumătate
Cam aşa o să arate…
23. -Zgomotul e foarte rău
Pentru cei din jurul tău.
Îl suport destul de greu
Chiar şi nervii mei de leu…
Astfel zice Amedeu!
Şi adaugă: – În fine!
A plecat…E foarte bine…
După ce-am scăpat de chin
Să mă liniştesc puţin.
După care, împăcat,
Şade pe fotoliul pat
Şi apasă pe buton.
Vai, ce mare ghinion!
Astăzi la televizor,
E program Apolodor…
24. Sportul e folositor
Pentru toţi.
Apolodor
Boxul face muşchi de fier,
Dar mănuşile de piele
Pentru mine sunt cam grele
Să le port numai pe ger.
Printre altele, un sport
Mă atrage cel mai tare:
Să ridic, fără efort,
Greutăţile uşoare…
25. Cangurii, precum se ştie,
Suferă de anemie.
Iată marele motiv,
Iată pricina ciudată
Pentru care niciodată
N-am putut să fiu sportiv.
P.S. Unde-un un cuvânt mai greu
Că, deşi nu sunt atlet,
Mi-am făcut un şorţ de sport
Şi, din când în când îl port.
26. -Mare om a fost acela
Care-a inventat umbrela!
După cum putem vedea
Cel ce cugetă aşa
Este leul Amedeu.
Iar după un sfert de ceas,
Când îi cade-un strop pe nas,
Cugetă, acelaşi leu:
-Orice ploaie, va să zică,
Până ce porneşte, pică.
O să plouă. Este clar.
Să deschid umbrela…
Dar,
Laolaltă, trei umbrele
S-ar ciocni rău între ele,
De n-ar fi Apolodor
Şi un pic inventator…
27. Printre alte vorbe vechi
A rămas de la strămoşi
Vorba că pe mincinoşi
Îl cunoşti după urechi.
Chiar adevărat să fie?
Cam de şase ori pe lună,
După câte ştiu, Ilie
Spune câte o minciună….
28. E ştiut că orice peşte
În borcan se plictiseşte.
Deci, având Apolodor
Prin vecini, cam de un an,
Un prieten bicolor –
Corcitură de biban –
Şi aflând Apolodor
Că amicul bicolor
I se plictisea de moarte,
I-a făcut cadou o carte.
De atunci, acel biban
Cere zilnic un roman…
29. Orice fluture se cere
Pus între lepidoptere.
Dar un lucru pare clar:
Până-i vezi în insectar
Aripa de chihlimbar
Poţi fi sigur, uneori,
Că gonindu-l printre flori
Fluturele nu se lasă
Până nu te vede-n plasă…
Câte unele (nu toate)
(Cum ar fi lepidoptere),
Întrebaţi-l pe-Amedeu,
Vă răspunde cu plăcere.
30. La culcare, nu-i frumos
Şorţul să-l arunci pe jos.
Pune-l pe un scăunel.
Lui Ilie nici nu-i pasă,
Parcă n-ai vorbi cu el.
Şorţul, tot pe jos îl lasă.
Dimineaţa, şorţul cui
E mototolit şi şui?…
31. Ce-o fi oare în borcan?
Mere, pere, suc de hrean
Sau sirop de leuştean?
Eu sunt vegetarian…
O fi plin? Sunt curios…
Ia să-l trag puţin în jos.
După cum puteţi vedea,
În borcan era vopsea…
32. Pinguinii – doi la mie -
Sunt pescari de meserie.
Ceilalţi, ca Apolodor,
Numai dacă au răbdare,
Prind şi ei, de ziua lor,
Câte-un peşte foarte mare.
De asemenea, se ştie
Că Apolodor, din apă,
Scoate câte o scrumbie
Afumată sau cu ceapă.
Cel mai greu se pescuieşte
Unde nu există peşte,
Dar şi-acolo, deocamdată,
El a pescuit o gheată.
33. Cine e acest erou
Încălţat şi cu tricou?
E nevoie să mai spun?
Cum de este cel mai bun
Şi mai glorios portar?
Cum de este lăudat
Chiar în „Sportul Popular”?
Cum de are pieptul lat?
Cum a devenit atlet
Şi de unde i-a fost tras
Faima lui de mare as?
Cred că nu e un secret:
Poate învăţaţi la şcoală
Sau aflaţi de la părinţi
Că Apolodor se spală
Zilnic, de trei ori, pe dinţi…
34. Pe sub vechile cetăţi
Se găsesc antichităţi.
Totuşi, prin telegrafie,
S-au păstrat pe jumătate.
Deci, săpând, Apolodor
A găsit o jumătate
Dintr-un antic senator
Cu veşminte colorate
Şi i-a spus lui Amedeu:
-Ăsta e pentru muzeu.
Ia te uită cum îl dreg:
În oglindă e întreg…
35. -Unde fugi, Apolodor?
Pentru ce atâta zor?
N-auzi? – strigă Amedeu –
Stai puţin că vin şi eu.
Iată, după ei, Ilie
Vine ca o vijelie:
-Unde fugi, Apolodor?
Pentru ce atâta zor?
Ce te-oi fi grăbind aşa?
Poate arde undeva.
Strigă şi el, de pomană,
Şi pe urmă, ţin-te goană…
La sfârşit e mai uşor
Să expunem într-o frază
Goana lui Apolodor:
El, savant cum altul nu e,
Vrea să vadă o statuie
Şi să afle personal,
Dacă e sau nu pe cal.
36. Peste piatră, peste lut,
Merge un astronaut;
Merge în necunoscut,
Calcă grav, calcă tăcut
Şi e foarte precaut…
Câtă cale-a străbătut
Prin acest lunar ţinut!
Pe deasupra, cerul mut
Se întinde ca un scut.
Cum spuneam la început,
Peste piatră, peste lut,
Merge un cosmonaut.
Şi mai merge un minut
Tot aşa de precaut.
Dar, deodată, ce-a văzut?
S-a temut, nu s-a temut?
Lângă el a apărut
Încă un cosmonaut
Foarte, foarte cunoscut…
37. După cum e şi normal
Nu oricine are parte
Să primească personal
Telegrame de pe Marte.
Şi-a rămas acel copac
De la postul receptor
S-a primit pentru Ilie
Şi pentru Apolodor,
În mai multe exemplare,
Telegrama următoare:
„Stop. Sosim cu prima navă,
Doar un ceas ne mai desparte.
Zoe nu mai e bolnavă.
Verişorii de pe Marte.”
. Cu pistil sau ciocolată
Vai, ce mare bucurie!
(Cred că nu mai e nevoie
Să vă spun că nu se ştie
Cine-i marţiana Zoe
Şi de ce a fost bolnavă.)
. Pata galbenă, rotundă,
Şi-a sosit ca o săgeată
Falnica aeronavă
Fix, la ora anunţată,
.
Şi acum, priviţi în carte
Cine sunt şi cum arată
Verişorii de pe Marte…
38. A ieşit Apolodor
În costum de vânător
Are gloanţe, fel de fel,
Să ne ţinem după el.
Merge crunt, merge pe jos
Înarmat şi fioros.
O să fie, parcă văd,
Jale mare şi prăpăd.
Am greşit şi nu mă mir:
În pădure, pentru tir,
Fiindcă-i mare ochitor,
E poftit şi dumnealor
Să le fie profesor…
39. Vara, într-un copac
Locuia un pitpalac
Şi cânta fermecător
Şi-l iubea Apolodor,
Îl iubea ca un copil
Şi-i ducea mereu pistil
Ba, în cuib, câteodată,
Îi punea şi ciocolată
(Aliment pe care încă
Pitpalacii îl mănâncă).
Dar aşa a fost să fie:
Toamna, păsările fac
Marea lor călătorie
Deci, adio, pitpalac!
Singur, ca o colivie
Părăsită şi pustie.
Şi atunci, Apolodor,
Trist şi copleşit de dor,
A urcat, foarte curând,
Sus, în cuib, un difuzor.
Şi aşa, din când în când,
Mai stătea şi el, oftând.
Iar dacă venea vreodată
Îi ploua de sus, în cale,
Melancolic şi agale
Mii de note muzicale…
40. Totul e ca într-un joc.
Roşu spune: „Stai pe loc!”
Ce poate să spună, deci?
„Mai aşteaptă o secundă!”
Dar cea verde? „Poţi să treci!”
Greu e numai prima oară.
Iar când ştii pe dinafară
Fiecare ce arată,
Nu treci singur niciodată!…
41. -Eşti puternic, Amedeu,
Dar să ştii că nu e greu.
Am să-ţi dovedesc din plin
Forţa mea de pinguin.
Şi aşteaptă Amedeu
Răbdător ca orice leu.
Iată că peste o clipă
S-a întors Apolodor
Şi-a ieşit învingător
Cu o singură aripă…
42. Aş putea să-ţi dau un sfat:
Spală-te şi fii curat.
Uite, astăzi te cam strică
Petele de pe burtică.
Socotind că n-ar fi rău
Să te speli într-un hârdău,
Cred că leacul cel mai bun
E clăbucul de spun…
Tace leul înţelept
Şi atunci Apolodor
Spune: – Ce e drept, e drept!
Spală-mă, pe gât, pe piept,
Vreau să fiu strălucitor.
Cu săpun şi cu leşie
L-au spălat apoi, vârtos,
Amedeu şi cu Ilie.
Şi apoi,ce bucurie
Când l-au aşezat, frumos,
Printre rufe, pe frânghie…
43. Cum vedeţi, Apolodor
Ţopăie într-un picior
Graţios ca un dulap
Şi cu un butoi pe cap.

Iată, vine şi Ilie.

-Ce-i cu tine?
-Ce să fie?
Vreau să cumpăr şi să car
Mere de la Aprozar.
Hai să mergem amândoi.
Dacă ai de gând să vii,
Lasă jos acest butoi.
Ştii că merele sunt grele…

-Cui să-l las?

-Păi văd că-l ţii…
-Eu? Nici gând… Stă pe proptele…
44. Cine-i mare gospodar
Şi nu rabdă nici măcar
Colţul unui geam murdar?
Sigur că Apolodor…

Dar aşa, e foarte greu…

Iată, vine Amedeu

Şi, pe limba lui, fireşte,
Ca un înţelept vorbeşte:
-Folosind această scară,
Orice muncă e uşoară.
Scara mai e bună dacă
Ţi se face chef de joacă…

Cum vedeţi, Apolodor

A descoperit uşor
O metodă foarte bună.

Geamul, o să iasă lună.

(Text integral: GELLU NAUM, A DOUA CARTE CU

APOLODOR, Editura Tinetretului,
Bucureşti,1970).