DIVERSITATEA SPECIFICĂ

A BENTOSULUI ÎN MAREA NEAGRĂ

(litoralul românesc)
 Foraminifera: 129 specii în Marea Neagră
(9 specii incerte sedis), 38 specii la litoralul românesc

Ammonia tepida

Elphidium macellum

Lagena hexagona
Lagena clavata
 Ciliate psamofile

• studiate de Adriana PETRANU, Ion łUCULESCU, Constantin DRAGESCO

• 77 specii din care 22 boreale, 10 atlantice, 38 mediteraneene, 4 cosmopolite
şi trei specii endemice: Kentrophoros ponticum, Trachelocerca variabilis,
Trachelonema sulcata

Blepharisma clarissimum
specie boreală
Euplotes vanuus Trachelocerca variabilis
specie medideraneana specie endemică

Dintre speciile boreale (22), un număr de 16 specii sunt

comune cu Marea Caspică
Porifera - studiate de BORCEA, 1934, 1937, Gomoiu, 1964
• 55 specii în Marea Neagră
• 13 specii la litoralul românesc
• 5 specii în câmpul cu Phyllophora

Dysidea fragislis

Haliclona sp.

Suberites domuncula Sycon ciliatum

Halichondria panicea
 COELENTERATA – studiate de MANEA1959,1961,1967,1968,1971,1972,1975,1976, 1977-1979

Hydrozoa Scyphozoa Anthozoa

61 sp în Marea Neagră 1 specie în Marea Neagră 13 specii în Marea Neagră

40 sp la litoralul românesc 1 specie la litoralul românesc 4 specii la litoralul românesc

Aglaophenia pluma
Blackfordia virginica
Bougainvillia ramosa
Campanullaria flexuosa
Cordylophora caspia
Eudendrium rameum
Eudendrium ramosum
Hydractinia carnea
Obelia longissima
Podocoryne(Hydractinia)carnea
Rathkea octopunctata
Sarsia (Coryne) tubulosa

Foto A. TEACĂ
Scyphozoa Diversitatea specifică a scifozoarelor şi a
antozoarelor din NV-V Mării Negre(după A.TEACĂ)

Lucernaria campanula

Briozoare

Foto A. TEACĂ
 Hydrozoa – substrat dur

Eudendrium ramosum

Eudendrium rameum

Gonothyraea loveni – 57% pe substrat dur

Obelia longissima – 11% pe substrat dur (foto A. TEACA)

 Anthozoa

Actinothoe clavata

Pachycerianthus solitarius

Actinia equina

în etajul periazoic, pe scrădiş paleo-

dreisenifer se găseşte Bougainvillia ramosa
ce constituie specia conducătoare în
biocenoza aflată la limita zonei lipsite
de viaŃă pluricelulară
 TURBELLARIA – studiate de Codreanu, Valeria MACK-FIRĂ, Maria NĂSTĂSESCU

70 specii în Marea Neagră

13 la litoralul românesc

Allostoma pallidum
Cheliplana euxeinos
Convoluta convoluta
Itaipusa karlingi
Macrostomum erminii
Leptoplana tremellaris
Stylochus tauricus

Leptoplana tremellaris

Convoluta convoluta

Stylochus tauricus (foto Aliona NOVAC)

NEMATODA – studiate de G. PALADIAN, I.ANDRIESCU, Elena GROZA-ROJANKOVSKI, Teodora ONCIU, Mihaela MUREŞAN

193 specii în Marea Neagră

100 la litoralul românesc

Axonolaimus ponticus
Chromadora cricophana
Comesoma dubia
Cyatholaimus gracilis
Desmoscolex bacescui
Enoplus euxinicus
Enoplus littoralis
Enoplus maeoticus
Eurystomina ornata Cyatholaimus gracilis
Halichoanolaimus clavicauda
Linhomoeus filiformis
Monhystera collaris
Oncholaimus brevicaudata
Metaparoncholaimus campylocercoides
Oxystomina elongata
Quadricoma bacescui
Symplicosoma longicole
Theristus littoralis
Tripyloides marinus
Viscosia cobbi

Eurystomina ornata
KINORYNCHA – 13 sp în Marea Neagră; 10 sp la litoralul românesc; studiate de Victoria łIGĂNUŞ

GASTROTRICHA – 36 sp în Marea Neagră; 32 sp la litoralul românesc; studiate de S.-P. GODEANU

NEMERTINI – studiate de G.I.MÜLLER

51 specii în Marea Neagră

40 la litoralul românesc

Emplectonema gracile

Emplectonema neesi
POLYCHAETA – studiate de D.MANOLELI, V.SURUGIU, Gabriela PARASCHIV
 Polyplacophora

Lepidochitona cinereus Middendorfia caprearum

-zona infralitorala pietroasa de la sud de Constanta

-asociatia Actinia equina – Sphaeroma – Middendorfia caprearum

Middendorfia caprearum este o specie cu frecventa redusa dar cu populatii

numeroase in anumite perioade sau zone
 GASTEROPODA – studiate de Alexandru GROSSU, Călin TESSIO

Nassa reticulata (nisip)

nisip Rapana venosa
(stanci)

Cyclope neritea (nisip)

nisip
 Gasteropoda

Theodoxus pallasi

Trophon (Trophonopsis) muricatus

breviatus este o specie larg raspandita pe
fundurile maloase de la adancimi de la 27 la
80-100 m, in asociatia cu bivalvele Modiolus
phaseolinus si Abra alba pe seama carora
se hraneste.
hraneste
 Nudibranhiat ce măsoară 7-9 mm, carnivor,
consumă briozoare

Doridella obscura

Embletonia pulchra si
Tergipes tergipes sunt destul de
comune pe fundurile nisipoase la
30-40 de metri adancime sau in
asociatiile de midi.

Embletonia pulchra Tergipes tergipes

 BIVLAVIA – studiate de Marian Traian GOMOIU
Mytilus galloprovincialis
Bivalvia
Molusca cea mai
comună de la litoralul
românesc. În
infralitoralul stâncos
formează colonii întinse
pe toate suprafeŃele dure
disponibile, pe care se
ataşează cu ajutorul
firelor de bissus.
În circalitoralul
superior formează cuiburi
mai mici, răzleŃe, dispuse
neregulat pe fundul
sedimentar până la 55m
adâncime.
Specie comestibilă,
uşor cultivabilă. (Müller,
1995)
 Bivalvia
Mytilaster ( Brachyodontes) lineatus

Formă de masă în zona superioară a infralitoralului

stâncos şi chiar în mediolitoral. Colonii compacte dar nu
prea mari se întâlnesc până la 3-4 m adâncime,
alternative sau în amestec cu Mytilus, pe acelaşi substrat.
Sub 10 m se întâlneşte rar. (Müller,1995)
 Bivalvia
Modiolus phaseolinus

Această zonă poartă numele de « zona

faseolinoidă », pe baza faptului că aici abundă exclusiv
această specie, nu şi M.adriaticus. Această zonă se întinde
ca un brâu neîntrerupt, in jurul Mării Negre. Are o asociaŃie
particulară de animale. (Grossu, 1962)
Substratul caracteristic este cel al mâlurilor albe,
compacte, bogate în scrădiş. (Muller, 1995)
M. phaseolinus este un relict boreal, asociaŃii
similare găsindu-se în prezent doar la latitudini mult mai
nordice (Oceanul Atlantic de Nord) iar păstrarea lor în
Marea Neagră se datorează particularităŃilor deosebite ale
acesteia care împiedică amestecul apelor sale cu cele ale
Mediteranei. (Skolka, 2003)

http://blacksea-
education.ru/bivalvia.shtml
Fabulina fabula Tellina exigua Abra ovata

Foto : http://www.conchology.be
Foto : original

Foto : original

Mactra corallina Spisula subtruncata Solen vagina

Bivalvia
C.simile
C. paucicostatum
C. exiguum

Foto. http://blacksea-education.ru

Foto : http://www.echinologia.com
Foto. http://gl.wikipedia.org

Venus gallina Pitar rudis

Polititapes discrepans

Bivalvia
 Irus irus Lithophaga lithophaga Donacilla cornea

Foto : original
Foto : original
Foto : original

Donax trunculus Gastrana fragilis Moerella tenuis

Foto : original
Bivalvia
Lentidium mediterraneum Pholas dactylus

Foto : http://elrinconmarinos-nogasteropodos.iespana.es

Foto :http://blacksea-
education.ru/bivalvia.shtml
Barnea candida

Bivalvia
BRYOSOA – studiate de Oltenia SKOLKA

Bryosoa
 SPECIALIŞTI ÎN ECOLOGIE
BENTALĂ

Marian Traian GOMOIU

Ileana NEGOESCU (Isopoda)
Mihai BĂCESCU (Cumacea,
Mysidacea, Decapoda)
Zarui MURADIAN (Cumacea)
M.-T.GOMOIU şi Tania BEGUN Modest GUłU (Anisopoda)
(Mysidacea) Geza Iuliu MÜLLER

CRUSTACEA

Adrian TEACĂ
 CRUSTACEA Cirripedia
Balanus improvisus

CRUSTACEA Peracarida

Cumacea

Isopoda: Idotea baltica; Sphaeroma pulchellum

Tanaidacea
Amphipoda

Mysidacea
 Subclasa Cirripedia
În Marea Neagră, Balanus improvisus (Darwin, 1854) este singura specie din Subclasa
Cirripedia.
• Specie euribiontă;
• Se fixează pe orice substrat dur imersat in apa;
• Rezistă la apele intens poluate.

Balanus improvisus
 Ordinul Amphipoda
• viaŃă predominant bentală ;
• populează toate tipurile de substrat;
• strict legate de biocenozele nisipoase;
• pereiopode au aspectul unor căngi prehensile, servind la căŃărat;
• cu aceste picioare amfipodele se deplasează pe una din laturi;
• primele perechi de pleopode sunt lăŃite, servind la înot;
• ultimele perechi de pleopode sunt alungite, îndreptate posterior şi
servesc la sărit.

Bathyporeia guilliamsoniana Perioculodes longimanus

 Crustacee bentale
Ordinul Cumacea
Marea majoritate a cumaceilor sunt marini, stenohalini şi locuitori tipici de fund.

• cei mai mulŃi cumacei sunt locuitori de ape puŃin adânci, mergând chiar până în zona de
spargere a valurilor.

Iphinoe maeotica - specie psamofilă.

• populează sedimentele nisipoase cu o granulometrie medie spre grosieră.
• se întâlneşte de la 0,2 m la 6 m adâncime.
• sunt indiferenŃi la lumina artificială.

Iphinoe maeotica
Crustacee bentale

Ordinul Mysidacea
In zonele litorale ale Mării Negre întâlnim specii ale genului Paramysis printre
care :
• Paramysis króyeri (Czerniavsky, 1882), cu o netă preferinŃă pentru zonele
nisipoase, alături de Gastrosaccus sanctus (van Beneden, 1861).

Paramysis króyeri Gastrosaccus sanctus

 CRUSTACEA
Decapoda-Natantia – Palaemon adspersus şi Crangon crangon

Decapoda-Reptantia-Anomura

Diogene pugilator
Crustacee bentonectonice
Dintre decapode, Crangon crangon (Linné,
1758) - valoarea trofică cea mai ridicată.
Crangon crangon
Palaemon elegans (Rathke, 1837) este creveta
obişnuită peste tot la noi pe fundurile pietroase
acoperite cu alge;
• eurihalină, euribiontă;
• stă în lumină căŃărată pe pereŃii laterali ai
stâncilor;
• regim de viaŃă carnivor;
• prezintă crustă subŃire (ca urmare este
transparentă), telsonul este lăŃit, ajutând la
deplasare.
Palaemon elegans
 Crustacee bentale Decapodele sunt prezenŃe constante ale
crustaceelor în zona nisipurilor, pereiopodele
perechilor 5 - 8 servind la deplasare .

Carcinus mediterraneus (Czerniavsky, 1884),

prezintă un anumit grad de toleranŃă la poluare;
Upogebia pusilla (Pentagna, 1792) - specie
• este cel mai euriterm crab de la litoralul gregară, galericolă
românesc al Mării Negre.

Diogenes pugilator (Roux,1828) Liocarcinus holsatus (Fabricius, 1798)

Crustacee bentale
Athanas nitescens (Leach, 1813) decapodă lucifugă;
• crevetă de formă îndesată;
• cleşte păros şi nu foarte tăioase;
• comună la Ńărmul românesc de la ConstanŃa în jos;
• tipic locuitor pentru fundurile pietroase, trăind în crăpături şi anfractuozităŃi;
• stă sub pietre în tovărăşia misidelor, comună şi în golurile din jurul tufelor de
Zostera;
• larvele sunt pelagice, doar crevetele adulte sunt strict bentonice, mergând ca nişte
raci în miniatură pe suprafaŃa pietrelor (între algele prinse acolo);
• speriate, sar înapoi prin bruşte bătăi de coadă, mişcări foarte vii, datorită
musculaturii abdominale foarte bine dezvoltate, tocmai pentru a putea mişca
enorma paletă înotătoare, iar pleopodele sunt mereu în mişcare.
Eriphia spinifrons

CRUSTACEA Decapoda-Reptantia

Liocarcinus holsatus
 Crustacee bentale
Decapodele au poate cel mai variat regim de hrană dintre toate speciile de crustacee
de la Marea Neagră. Liocarcinus holsatus (Fabricius, 1798)
• substratul nisipos-mâlos cu pietre rare sau
Rhithropanopeus harrisi tridentatus (Maitland, 1874) zone cu stancă masivă;

• nisip, piatră, la adâncimi mici. • regim carnivor;

• chelele primelor pereiopode sunt mai puternice şi • pentru a se înfunda în nisip, dactilopoditul
adesea asimetrice, una (cea mică) servind la prins, cea ultimului apendice locomotor este lăŃit, sub
mare la sfărâmat prada. formă de lopăŃică.

Rhithropanopeus harrisi tridentatus

Liocarcinus holsatus
 Crustacee bentale

Eriphia verrucosa (Forskal,1775) Pilumnus hirtelus (Linné, 1766)

• cel mai mare şi cel mai greu crab din apele
româneşti;
• formă petricolă, trăind în partea de adânc a Ńărmului
stâncos;
• este cea mai fecundă specie din decapodele Mării
Negre după crabul-de-iarbă.
• specie petricolă, sedentară
• cade victima îngheŃurilor şi marilor furtuni
• se apără prin camuflare
• necrofag şi amator de scoicuŃe pe care se
pare că le sparge cu cleştele şi le mănâncă.

Pilumnus hirtelus

Eriphia verrucosa
Pachigrapsus marmoratus

CRUSTACEA
Decapoda-Reptantia-Brachyura

Xantho poresa