Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Valentin Dan
DANIIL DE LA ru.NAU
(SANDU TIIDOR)
Ce e omul?
Edilia a II-a,
revdzutd qi adlugitl
ingrijitorii ediliei:
Alexandru Dimcea
@ Alexandru Dimcea - 2003 Maica Hnstofgla Moldoveanu
@ A.F'.M.C. <<Christiano>
pentru prezenta edifie
Carte'fipnritI cu binecuv6ntarea
Editura Christiana - Str. Theodor Sperantia 104, PREA FERICITULUI PARINTE
bl. 526, sc. 3, ap. 66, sector 3, Bucuregti, cod 030939; . TEOCTtrST
tel. 021 13225798 sau tel. 03 1419067 6- PATRI,ARHUL BISERTCII ORTODO.XE ROMANE
e-mail: editurachristiana@yahoo.com
www.editurachristiana.ro
Introducere - pag. 9
NotI asupra edifiei I - 19
NotI asupra edifiei all-a-2t
CE E OMUL?
[Ce e omul ?J -25
[Omul e centrul simbolic al fndumnezeirii LumiiJ -27
[Omul este ofipturd sabaticdJ *27
fOmul este marele centru de taind al FdpturiiJ *31
Chip Si asemdnare. Ritmurile Lumii -33
Chip Si asemdnare -35
[Dumnezeu este chipul sau icoana Omului pentru ca,
prin asemdnare, Omul sdfie icoana lui DumnezeuJ -38
[Adevdratul centru al omului este DumnezeuJ - 40
[Cunoagterea binelui qi a rdului
este lucrarea asemdndrii in noiJ - 43
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romflniei [Omul adamic nu era tntr-un raport de inferioritate
TUDOR, SANDU fa1d de Dumnezeul - 47
Ce e omul? / ieroschimonahul Daniil de la Rar6u [Omul, defapt, e supranaturalJ -48
(Sandu Tudor) ; pref , ingrrj. ed.: Alexandru Dimcea. [Firea, lipsitd de har, decadeJ - 52
Ed,. a2-a, rev. - Bucuregti : Editura Christiana,20lT [Patru potfi cdderile omuluiJ - 53
ISBN 97 8-97 3-t91 3-3 5-3 Datul sacru al vielii noastre, care prin cddere
a ajuns trufie - 54
I. Dimcea, Alexandru (pref.) (ed.) [Ramura lui lesei sau arborele lui ]esei,
arborele genealogic al Domnului lisus HristosJ - 56
821.135.1-97 [Puterea dragostei lui Hristos ne-a redat Pomul VieliiJ - 57
Ce e omul?
intrebarea aceasta ar trebui sd fie de prisos. Totuqi,
ceea ce e ciudat e cd ea e vepnic6. Se pune pururi omului.
Ea e de fapt mdsura wedniciei noastre. Noi nu gtim ce
c omul tocmai pentru ci trebuie sd devenim unul.
inainte de a putea rdspunde ce e omul, ne dim seama
c6 e greu gi de multe ori foarte dureros de a fi Om.
$i chiar dacd nu qtim ce e omul, ne d5m seama totdeau-
na daci ne-am indepdrtat de el, ne-am abdtut de la Chipul lui.
De aceea, totdeauna, intrebarea aceasta, aga de stranie
pe buzele noastre, inseamni prima intoarcere cltre firea noas-
tri adevirati, c[tre autenticitatea noastr6.
Asta inseamn6, de fapt, si afli adev[rul omului.
Uneori ins6, omul, cdnd ajunge s6-9i puni o astfel de
intrebare, nu e destul de limpezit ca si-qi poatd da qi un rds-
pms. $i atunci, el intreabi pe al1ii. Gregeala lui cea mai grav6.
Aqa, el este ingelat, inqelAndu-se gi robindu-se falselor
icoane de om, care nu-l ating in nici un chip.
Totdeauna, ins6, omul simte ca o inEelare intrebuinfa-
rea fdpturii sale la niqte scopuri care sunt dincolo de el.
Munca, necesitatea, natura gi chiar idealul nu-lmult6-
nresc gi uneori iltiranizeazd. Pentru el, atunci, toate acestea
sunt mai mult dec6t o ingelare, el le simte ca o nedreptate, de
care oric6nd se va pldnge qi va incerca s5 se scuture.
De aceea, intrebirii: Ce e omul? ii urmeazd o altd in-
trebare: E omul un scop sau un miiloc?
Cel mai intunecat qi mai nelSmurit dintre oameni,
chiar dacd nu va putea s[ rdspundd ceva la aceastd noui
intrebare, se va purta totugi aga ca qi cAnd el insuqi ar fi linta
intregii Firi.
Ca si rdspundi mai bine gi mai simplu, cineva recurgea
la aceastd frdntur[ de catehism:
25
,,Intrebarea: Pentru cine a fXcut Dumnezeu lumea?
Rdspunsul: Pentru om." [Omul e centrul simbolic
,,Fie, aqa trebuie s[ rdspundi omul care e om. Dacd al tndumnezeirii LumiiJ
furnica gi-ar da seama qi ar fi o personalitate con$tiente de
sine, ar da acest rdspuns: Pentru furnicd, qi rdspunsul ar fi
bun. Fiindci lumea e fdcutd pentru congtiintS, pentru fiecare
conqtiint5." Omul e centrul simbolic al indumnezeirii Lumii. Toa-
Pentru congtiin[i e frcutd lumea. Sau, mai bine, acest td crea\ia e in relalie cu omul, in relatie de sensuri, de semni-
,,pefltru", acest g6nd de scop, de sfhrqit, de finalitate, mai fica{ie. Rostul omului e de a gisi qi pistra hfelesul simbolic
mult un sim{Imdnt dec6t o idee, acest sentiment teologic nu al lucrurilor.
se na$te decdt acolo unde este o congtiintS.
,,$i Domnul Dumnezeu, Care frcuse din pdmdnt toate
Conqtiin![ qi finalitate nu sunt dec6t unul qi acelapi lucru. hiarele c0mpului qi toate pasdrile cerului, le aduse la Adam,
ca sd vadd cum le va numi; aga c[ toate fiin[ele vii si se nu-
meascd precum le va numi Adam. $i a pus Adam nume tu-
turor animalelor qi tuturor plsdrilor cerului qi tuturor hiare-
lor silbatice." (Facerea 2, 16;20)
Numele este acel ft nevdz;trt, spiritual, prin care chemi
la tine qi intri in legdtur6 cu cineva sau cu ceva, ca si-!i slu-
jeascd sau s5-i slujegti.
Mugru, aceasti spiritualitate decdzutL, e tocmai qtiinla ex-
terioard a numelor pentru st6p6nirea Lumii dupd voia proprie.
In numele func{iunii acesteia central-simbolice a omu-
lui, el are &eptul de a stdp6ni creatia. ,,StdpAnili gi domnili
peste peqtii mdrii, peste pasdrile cerului, peste toate anima-
lele, peste toate vietdlile, ce se migci pe pdmAnt gi peste tot
p5m6nful." (Facerea 1, 28)
Dar st5pAnirea aceasta el trebuie sI o facl in numele
unei qi mai inalte slujiri.
in aceastS domnie a Lumii, omul nu poate decAt si slu-
jeascd sau sE se slujeascI, dupi cum intrebuinleazd mijloacele
sale pentru scopurile lui proprii sau pentru cele simbolice
ale Lumii.
De felul cum iqi cheltuieqte omul puterile at6rnd uma-
rizarea sau dezumanizarca omului. El e inzestrat cu umani-
lute fn proporlia tn care el Si-o creeazd, realizdndu-gi sluji-
)7
rea lui simbolicl. Omul e un centru cilIuzitor, dar nu e un
scop in sine, gi, prin urmare, mAntuirea lui std in implinirea [Omul este o fdpturd sabaticdJ
just[ slujiri.
a acestei
Dac[ omul se abate de la aceasti slujire, igi pierde ca-
litatea lui de om, gi intru atdt imbogdlegte sau sdrdcegte 9i
omenirea in intregul ei. Atunci, oare, omenirea e un scop in Omul este o frpturd sabatici. Ce inseamnd aceasta?
sine? Nu, ci numai o formi inmulli6 a aceluiaqi* om.
l)up[ Scripturd, a fost creat la sfhrqitul zilei a qasea. intreaga
Deosebirea e numai cI slujirea omenirii poate pirea
,,[hcere", geneza Lumii era sfhrgiti, gi ,,Dumnezeu s-a uitat
cu mult mai indrept[{iti, ddndu-ne iluzia unei depIgiri, unei
la toate cdte f[cuse gi a vdzut cd erau bune".
slujiri dezinteresate. De aci, o gi mai mare primejdie de de-
cddere gi dezumanizare, de pierdere a chipului omenesc. A- $i Scriptura ne descoperi: ,,qi dupi aceea", Dumnezeu
ir zis: ,,s[ facem pe om".
ceastl slujire a omenirii, pentru omenire ca scop in sine, nu
e dec6t o amplificare la infinit, pdnd la delir, a eului omului.
Omul a fost creat, prin urmare, in vecernia celei de-a
Sub formele sale individuale, colective, na(ionale, imperiale, ;asea zile, in vecernia Vinerii, care este inceputul Sdmbetei.
acest delir al Eului poate atinge proportii neauzite gi diabo- Omul se deosebegte de celelalte f5pturi prin acest caracter sa-
lice. Aceastd frdnturd trecitoare a unei durate de conqtiinf[ hatic. Numai el cunoagte sensul sdrbitoresc al vietii. Sabatul
este ridicat[ pe soclu de idol suprem. cste ziua odihnei, a bucuriei, a plin6tdlii, a claritd{ii de con-
ltiinfi. Semnul omului este plindtatea luminoas[ a cugetului.
( )glindirea in sine a cugetului, cugetarea, este o bucurie
inte-
riuar5, lumina sufletului temeinicd gi hrinitoare. Gindul in
sine, in inteles dumnezeiesc, este o odihnd, dar o odihnl mig-
t'iltoare, o pace slltitoare, profund limpede gi implinitoare.
Cel mai mare adevir al omului despre om, pe care anti-
cl gi sffinta Scripturi ni-l d[ ca venit de dincolo de ea insigi,
rk: dincolo de scrisoarea gi inceptrturile ei, de peste ceea ce
e unoagtem gi numim istorie, din cdp[tiile de urzeali ale ome-
29
$i Dumnezeu a frcut pe om dupd al S[u chip, dupi
chipul lui Dumnezeu l-a fbcut; fdcutu-l-a b6rbat qi femeie." [Omul este murele centra
(Geneza 1,26-27) de taind al FdpturiiJ
*
Se strecoarl in cuvintele acestea, ajunse pdn[ la noi,
ceva din misurile gi ritmurile enigmaticului Eden. Sonoriteli
pentru noi pecetluite, cu care auzirea gi infelegerea de azinu Omul este marele centru de tain[ al Fipturii.
se mai poate invoi, nu se mai poate hrdni. Vefi spune repe- A rezolva problema omului e a rezolva problema lui
de: da, aga este. l)umnezeu. in om e inchisd enigma universului.
Din uguritate insd, si nu ne ingel6m. Pulin6 incredere Dezlegarca aceasta se face prin Flristos. Fkistos e liber-
\a atdta antichitate care ii std garant6. Sunt adevlruri necu- tatea in suferinti gi Antihristrrl e fericirea in constrdngere.
prinse, cov6rgitoare sau at6t de sub{iri, de strdvezii, de gin- *
gage incdt nu pot fi spuse de-a dreptul decdt prin legendd.
tn on gi prin om este cu putinli cunoaqterea fiinlei qi
Nu o ndscocire, un neadevlr este o legend6, ci, dim- n lui Dumnezeu, pentru ci Dumnezeu S-a fEcut om. Cregti-
potriv[, forma cea mai prielnicd gi potriviti Adevdrului. lrismul e teandric.
Fdrd indoiali, paradoxul, care este miezul legendei, se infr-
t(
liseazd totdeauna ca un sdmbure de scandal. Ca si poti ins[
avea adevirul de viaf[ din cel mai de nemistuit sAmbure i{i Cregtinismul nu se mdrgineqte la soteriologie; el nu
trebuie puterea care si spargd sau sd putrezeasci coaja cea thrce numai la mdntuirea in parte a omului, ci la nigte conse-
tare. Numai aqa, din miez, se nagte viala sau se ddruie si fie cinfe sociale gi cosmice; e chemat a transfigura crealiunea, a
mistuit de cdtre via15. sclrimba lafa[d Lumea. (Aceasti schimbare lafaldnu trebu-
Dar care este standardul acestui adevdr care a rdsunat ic infeleasi numai prin viziunea riscumpdrlrii, ca un act de
creator de ziua a $asea a facerii qi la lumina c6ruia Dumne- nrintuire care e dus la limit6, lIrgit de la ins la toat6lumea.)
zeu Cuv6ntul intdi l-a rostit pe om qi apoi l-a infEptuit de-a Schimbarea la fald depiqegte ideea izbdvirii de pdcat,
dreptul din ldrAni qi din duh? ;i a unei simple reintegrdri a omirlui in starea lui raii[, de
De la intdia privire, un intreg qirag de nelimuriri, ne- Adam izbivit.
potriviri, contraziceri. Schimbarea la fald ca sd o in(elegem, sI ne amintim
Ia sd vedem care sunt qi, frrI a le ocoli, sd le cercetdm nccl g0nd de tain6, deschizdtor de perspective al Sfintului
frlig qi in amlnunt. ('hiril de Alexandria: chiar dacd omul nu ar fi picdtuit, Hristos
lrcbuia si vind, gi aceasta, hotdrdt [fiind] mai dinainte de vea-
r:uri. Lumea a fost creatd tocmai pentru ca la timpul hot6r6t
l)umnezeu s[ Se intrupeze.
Actul intrupirii lui Dumnezeu e scopul qi implinirea
('rea{iunii. Prin acest act Creatorul inal16 creatura pdn6 la
31
Sine, e deplin wednici de El, indumnezeindu-se astfel. f,i
Chip Ei osemdnare. Ritmurile Lumii
aceasta prin Om, care este centrul intregii firi Si Jdpturi.
Aqa, Omul-creqtin nu are numai s6-qi ispiqeascl p5-
catul, ci el trebuie sd devind un Hristos, nu Hristosul, adicd
prin Dumnezeul-Creator un dumnezeu-creat, care prin aceas- Lumea nu e o materialitate stearp[, un amestec absurd
ta este cu adevirat chip qi asemlnare a lui Dumnezeu' tle iner{ii, ci e pitrunsl concret de ordinea paradoxali qi vie
Ce inseamni aceasta? Omul, prin Hristos, nu e numai a Logosului, principiul liuntric care o poartd. Lumea e a-
rdscumpirat; el este gi adSugat, cu ceva in plus. Aqa trebuie ccastd gindire in potenl6, e susfinuti de conqtiinle vii, ea din-
infeleasd aceafelix Culpa. Prin Hristos mdntuirea e mai mult
luie pe vdrful simfurilor 9i al gdndului, pe via{[. Ob6rgia Lu-
decdt o qtergere a p[catului gi o intoarcere inapoi la un privi- rnii e Sf6nta Via!6, un neant chemat la viald. Tiria Lumii e,
legiu pierdut. Prin Hristos omul tSi descoperd adevdratul sdu prin urmare, nu inerfia, ci numai credinta. Lumea diinuieqte
rost, acela de chip Si asemdnare a lui Dumnezeu, de crea' numai datoritd unei eterne credinle, care e continuitatea qi
tor. Omul trebuie sd se invredniceasci de adevirata lui de- identitatea ei tare.
sivArqire, care de fapt e o totald depiqire organici' Aceastd De aici o anume desfrqurare dinamicd gi dramaticd a
invrednicire constd in a c0gtiga darul ultim al omeniei noas- l.umii. E la temelia ei un anume lirism f69nit din conjugarea
tre, puterea creatoare. Prin ea ne vom na;te a doua oard, ritmicd a Firii qi a Fipturii, a naturii gi a vie{ii. Ritmul acesta
cre6ndu-ne pe noi inqine. Numai aqa grdbim velirea Imp[- c caracteristica fundamentald a firii 9i a fbpturii vii, condilia
r6{iei lui Dumnezeu, descoperind qi realizdnd imp[rblia in oricdrei intrupdri qi ddinuiri.
noi. Aceasta se tffiptuieSte realizdnd Crucea tn noi. Dinamica aceasta a ritmului Lumii nu poate fi ins[
in{eleasi daci nu ne ddm seama c6, de fapt, ea e urmarea
runui al treilea termen, a prezenlei unui inefabil, al tainei, al
dumnezeiescului.
Ritmul cel mare universal e, prin urmare, aceastd ui-
rnitoare insolire veqnicd a Duhului cu Lumea, care naqte
via{6 qi infbptuire vie, altminteri spus, ritmul este eterna
nuntire a Logosului cu Fiptura. E in inima lumilor un Sf6nt
(lhip care se rdsfr6nge in totul qi in toate qi care este atot-
(iitor. Vietatea gi natura mimeazd ca in oglindd aceasti fi-
gurd, aceastd Formd a formelor plind de strdlucire, orbitoare.
O mimeaz[, o urmeazi qi incearc5 si o repete.
Existi astfel un paralelism intre Crealie qi Creator.
()realia ni se descoperl astfel drept rispunsul simfonic, de
irnsamblu, inmu[it la nesffirqit, dat acelui covdrqitor ,,Si fie
lumin6" al inceputurilor.
33