Sinziana Popescu - Andilandi PDF

Sînziana Popescu - Andilandi * Cãlãtoria lui Vlad în Celãlalt Tãrâm Editura LiterNet, 2005
Cuprins
Celãlalt Tãrâm 6
Strigoiul Iona 9
Conacul Muntenilor 12
Ielele 16
Fraþii 19
Ursitoarele 22
Castelul 24
Calul Nãzdrãvan 28
În lumina lunii 32
Palatul Doamnelor 35
Falsa Sânzianã 40
Blajinii 45
Dincolo de Apa Sâmbetei 48
Copiii Blajinilor 50
Noaptea, în Grãdina Blajinilor 53
De vorbã cu Sfânta Duminicã 58
Fiul lui Aram 61
Plecarea Drãgaicelor 67
3
Micile Zmeoaice 69
Sala Armelor 72
Cina Zmeilor 78
Drãgaicele în Împãrãþia Zmeilor 84
Sfatul Mai-Marilor Împãrãþiei 88

Întâlnirea Drãgaicelor cu Lina 91
Aripa Crãiesei 94
Pãcãlirea Zmeilor 98
Regatul Cãpcânilor 102
Zob, Prinþul Cãpcânilor 107
Ascunzãtoarea 111
Prizonierii lui Zob 115
Oul Fermecat 119
Regele Horºti ºi Regina Cana, stãpânii tuturor Cãpcânilor 124
Lucia, fetiþa Uriaºã 128
Ultimii Uriaºi 132
Limba uitatã 137
Pãdurea Fiarelor 139
Iazul Balaurului 144
La sãniuº 147
Sfânta Vineri, protectoarea sãlbãticiunilor 151
Îngenuncherea Doamnelor 155
4
Cum se nasc Balaurii? 157
...ºcoala Solomonãreascã 160
Urcând spre luminã 166
Sânzienele, suratele mele 168
Celãlalt Tãrâm
elor ce se întreabã cine ori ce anume cercare. Sã fii nevoit sã iei o decizie care, într-un fel sau
C
poate fi Andilandi, le voi spune cã nu altul, te va afecta pentru tot restul vieþii. Atât.
e un copil. Tot aºa cum le voi spune Pentru a vã lãmuri la ce mã refer, voi lua drept
cã nu e nici numele vreunui animal exemplu cazul lui Vlad Ionescu, care a descoperit-o pe
de casã, numai bun de smotocit sau al Andilandi tocmai atunci când familia lui aºtepta, cu ne-
unui joc pe computer (cel puþin nu rãbdare, sosirea unui nou membru. Pãrinþii nu-l anunþa-
încã). Andilandi nu e nici mãcar de- serã încã dacã va fi un frãþior ori o surioarã, dar, orice ar
numirea unei prãjituri deosebit de gustoase sau a unui fi fost, trebuie sã vã spun de la bun început cã Vlad nu
extraterestru simpatic, venit în vizitã. Nu! Nu e om, nu era deloc încântat de idee. Tot aºa cum nu era încântat
e animal, nu e joc ºi, în mod sigur, nu e nici ceva dulce nici de faptul cã fusese exilat din Bucureºti, mai exact
ºi bun de mâncat. Lucru care n-o face însã mai puþin din casa în care locuise atât de confortabil pânã atunci,
importantã decât toate cele anterior înºirate. Dimpotri- tocmai în Hoghiz, la familia Munteanu, bunicii din par-
vã! Este de nepreþuit. ªi, deºi mulþi dintre voi nu vã mai tea mamei. Adicã într-un sat pe care, dacã-l veþi cãuta cu
amintiþi, sunt convinsã cã aþi întâlnit-o deja, în mare atenþie pe hartã, îl veþi gãsi în Transilvania, undeva
momentul primei mari încercãri a vieþii voastre. pe lângã Pãdurea Bogãþii.
Fiindcã, vedeþi voi, pentru a o zãri, nu trebuie sã fii Pânã acum, nimic deosebit veþi zice, poate, ºi n-aþi
dintr-un loc anume ori sã ai cine ºtie ce calitãþi speciale fi foarte departe de adevãr. Mai ales cã, la prima
- cum ar fi: sã ºtii sã zbori (cu sau fãrã Cal Nãzdrãvan), vedere, nici oamenii ce trãiesc în micul cãtun de la
sã ºtii sã respiri în apã, aºa cum fac ºerpii înainte de-a poalele pãdurii, nici pãdurea în sine nu par a avea ceva
6
deveni Balauri, ori chiar sã ºtii sã iei forma lucrurilor sau deosebit. Dar asta era doar ce se vedea pe hartã ori pe
fiinþelor din jur, precum o fac Doamnele. Nu conteazã geamul autocarului cu care Vlad ajunsese acolo.
nici câþi ani ai, dacã eºti tuns ori ba, dacã îþi legi singur Fiindcã, o datã coborât din autocar, bãiatului nu i-a
ºireturile sau dacã mãnânci repede ºi tot din farfurie. trebuit mult sã priceapã cã aici toate erau altfel decât la
Nicidecum. Trebuie doar sã treci printr-o mare în- el acasã.
Din ce cauzã? În primul rând, pentru cã în satul cu foarte tare, fiindcã el era dintre aceia care pânã nu vãd,
pricina, mã credeþi, nu mã credeþi, nu existã electricitate. nu cred. Cu alte cuvinte, superstiþiile legate de
Cel puþin nu exista când am dat eu ultima oarã pe acolo. asemenea fiinþe, fie ele binevoitoare ori duºmãnoase,
Aºa cã adio televizor, calculator ºi multe alte aparate de nu numai cã nu le putea înþelege ori accepta, dar îl
care, cu siguranþã, nu vã mai puteþi dezlipi acasã. Acolo lãsau de-a dreptul rece.
nu existã nici magazine mari, nici parcuri de distracþii, O datã cu trecerea zilelor însã, poveºtile despre
nici locuri de joacã special amenajate, nici cofetãrii, nici aceste creaturi fermecate, spuse de bunici ori de nea
mãcar vreun cinematograf, rãtãcit, aºa, din întâmplare. Vasile (povestitorul autorizat al satului), începuserã sã-i
Cu alte cuvinte, din motive care-þi scãpau la început, cam placã. Dar numai cu titlul de poveºti, se înþelege.
oamenii trãiau pe acele meleaguri ca la începutul Mai ales cã altã sursã de distracþie, în afara ºezãtorilor
secolului trecut. Iar asta n-ar fi fost nimic, dacã sãtenii din sat, nici nu se gãsea pe acolo. Iar acestea se desfã-
,3n-ar fi pãstrat ºi felul de-a gândi al acelor vremi. ºurau în felul urmãtor: toþi copiii din sat se adunau sea-
Pe Vlad începuserã sã-l amuze foarte repede toate ra, într-o casã ori, dacã era varã, în grãdina cuiva, sã-l
superstiþiile lor. Cel mai tare îl distra faptul cã þãranii de asculte pe nea Vasile care þinea loc de televizor. Adicã
acolo nu numeau Pãdurea Bogãþii aºa cum s-ar fi le spunea curioºilor adunaþi acolo vreo douã trei
cuvenit s-o facã ºi cum era trecut ºi pe hartã, decât a- poveºti cu Strigoi, cu Blajini ori Sânziene (de regulã la
tunci când vorbeau cu tine, care erai strãin. Dacã cerere), dupã care îi trimitea pe toþi la culcare.
apucai sã ciuleºti bine urechile, când îºi vorbeau unul Dacã la început, Vlad rãmânea gurã-cascã pe la
altuia, ai fi auzit cum îi spuneau Celãlalt Tãrâm. În ºezãtorile acestea, numai ca sã necãjeascã povestitorul
opinia lor, acesta nu era un loc ca oricare altul, ci unul cu tot felul de întrebãri obraznice, în aceea searã de
magic, populat cu o sumedenie de fiinþe fantastice, varã în care l-am întâlnit eu prima datã, trecea într-o
despre care, sunt absolut convinsã cã voi n-aþi auzit nouã fazã. Tãcea. Semn cã povestea începuse sã-l fure,
decât în basme. Un loc bântuit de creaturi ciudate cum sã se strecoare încet-încet în sufletul lui.
7
sunt Doamnele (Ielele), Solomonarii, Zmeii, Cãpcânii, Chiar se surprinsese întrebându-se dacã Pasãrea
Strigoii ori Pasãrea Mãiastrã. Mãiastrã, despre care tocmai le povestea moºul, nu
Vlad îi mai auzi spunându-ºi cã acestea pot fi cumva exista cu adevãrat. ªi dacã da, ce bine i-ar fi fost
vãzute aievea, dar numai de cãtre copiii încercaþi. Nu lui s-o întâlneascã ºi s-o poatã folosi pe loc. Doar avea
prea ºtia el exact ce înseamnã asta, dar nici nu-l interesa atâta nevoie...
Desigur, Vlad nu credea în existenþa Celuilalt Când l-am zãrit atunci, þinându-se scai de ceilalþi
Tãrâm ori a fiinþelor stranii ce-l populau, dar începuse pui de þãrani, care nu îl prea aveau la inimã, nu ºtiam
sã-ºi doreascã foloasele pe care le-ar fi putut trage de pe multe despre el. Era un bãiat obiºnuit, cu pãr bãlai ºi
urma acestora, dacã ele ar fi existat cu adevãrat. Ca ochi negri, ce nu pãrea sã fi trãit mai mult de ºapte veri.
atunci când îþi doreºti sã existe Balauri, doar fiindcã ai Dupã paloarea feþei ºi dupã straiele cu care era
vrea sã cãlãreºti pe ei. Ori îþi doreºti sã existe Zmei, îmbrãcat, mi-am dat seama de îndatã cã nu era din
pentru cã vrei sã le iei palatul, sã-l faci mic de tot, ºi sã partea locului. Semãna tare mult cu copiii ce-i mai
te întorci cu el în buzunar acasã. Sau îþi doreºti sã existe vãzusem prin oraºe, atunci când mã apuca dorul de
Ursitoare, doar fiindcã vrei sã-þi îndeplineascã o dorinþã ducã ºi începeam sã bântui lumea.
tainicã. Una pe care nimeni altcineva nu þi-ar putea-o Iar faptul cã era strãin de loc, vã spun drept, l-a
îndeplini. fãcut total neinteresant. Atât de neinteresant, încât era
Seara în care începuserã sã-l frãmânte asemenea cât pe ce sã-i întorc spatele, ºi lui ºi celorlalþi. ªi poate
gânduri era una ca oricare alta. De-abia cã aº fi fãcut-o, dacã n-aº fi observat cum, de grupul
se terminase o astfel de ºezãtoare ºi vesel, se apropia cu paºi leneºi un Strigoi.
copiii, printre care se afla ºi Vlad Puii de þãrani se împrãºtiarã rapid, când auzirã cã
atunci, se împrãºtiau care încotro. încep sã cânte atât de tare cocoºii. Lucru care nu se în-
Unii plecarã, cuminþi, spre tâmplã seara, decât atunci când înaripaþii încearcã, în
casele lor, iar alþii o tãiarã, ca naivitatea lor, sã cheme soarele. De ce? Pentru cã, pânã
Vlad, brambura peste dea- ºi ei ºtiu: Strigoilor nu le place sã stea la plajã! Vlad în-
luri. Bine... Dacã l-aþi fi întrebat atunci, sã, care habar n-avea ce se întâmplã, se gândi cã poate
încotro se îndreaptã, mai ales cã ora ceilalþi copii nu vor sã se joace cu el. Ceea ce n-ar fi fost
era destul de înaintatã, v-ar fi spus cã pentru prima datã. De când venise în sat, toþi îi spu-
se duce acasã. Ceea ce nu era adevãrat, neau ºmecher de Bucureºti ºi nu prea voiau sã se joa-
8
dar n-aþi fi putut sã-l contraziceþi, fiindcã ce cu dânsul. Aºa cã, destul de amãrât ºi plictisit, se
conacul bunicilor, la care el fusese lãsat gândi sã se ducã totuºi acasã. ªi, pentru cã n-am vãzut
sã stea peste varã, era undeva între sat ºi urmã de teamã pe faþa bãiatului, m-am hotãrât sã rã-
pãdure. Deci, se putea spune cã se ducea mân. Sã vãd ce se întâmplã. Nu de alta, dar pãrea sã mã
într-acolo. aºtepte o scenã de zile mari.
Strigoiul Iona
tunci când þi-e dat sã întâlneºti un sã-i recunoascã, istoria devine mai degrabã de râs,
Strigoi, e de la sine înþeles cã acesta nu decât de plâns.
A trebuie sã strige în gura mare ce hram

poartã, pentru ca tu sã-l recunoºti de
îndatã. E suficient doar sã fie ceva mai
alb la faþã, cu ochii ceþoºi ºi sprâncene-
le unite, cã poþi pune capãt imediat cer-
cetãrilor tale. Mai ales dacã e pe înserat ºi te afli în cimi-
tirul satului, lângã vreo pãdure ori în cine ºtie ce alt loc
uitat de lume. Cu alte cuvinte, dacã-i vezi, nu ai nevoie
de un manual de instrucþiuni pentru a-i recunoaºte ºi a
Imaginaþi-vã doar ce-ar face unul dintre dinþoºii
aceºtia, când ar vedea cã vine spre el - atenþie! - fãrã sã-l
bage în seamã, un omuleþ cu bascheþi în picioare ºi nã-
dragi scurþi pe el, aºa cum au
domniºorii de la oraº, numai bun
de muºcat. I-ar sãri în spinare, aþi
zice, poate. Dar ce-ar face dacã
puiul de om i-ar mai da ºi bi-
neþe? Cui? Nemortului, fireº-
fugi de dânºii. Cel puþin aºa procedeazã transilvãnenii. te! Aºa, în doi peri, cum dai
Iar Vampirii, cum le spuneþi voi, ori Strigoii, cum li se strãinilor pe la þarã, doar fi-
mai spune prin partea locului, sunt obiºnuiþi cu indcã ºtii cã acolo se salutã
asemenea reacþii din partea copiilor încercaþi - singurii cu toþii între ei. Ei bine, eu
care, în zilele noastre, mai pot sã-i vadã. Mai ciudat li se zic cã Strigoiul ar amuþi de
pare fiarelor, atunci când lucrurile nu decurg ca la carte. uimire. Cel puþin aºa a pãþit
Adicã atunci când micuþii nu se tem. De ce? Simplu. Iona (singurul colþos ce
Pentru cã nu cred în existenþa lor. ªi dacã nu crezi, nici mai rãmãsese prin Hoghiz)
9
nu vezi! Cel puþin nu ceea ce trebuie... atunci când l-a întâlnit, pentru
Desigur, astfel de lucruri se întâmplã rar prin satele prima datã, pe Vlad.
acestea, despre care vã spuneam cã sunt locuite de Nici n-a apucat sã-l vadã
oameni simpli ºi temãtori din fire. Dar atunci când mai prea bine la faþã, cã s-a ºi
rãsare câte un strãin prin zonã, strãin care nu se pricepe pomenit cã mutulicã îi
trânteºte liniºtit un Sã trãieºti, bade! ºi îºi vede mai de marea loviturã. Aº da orice s-o mai am iarãºi, mai
departe de drum. Iar Strigoiul, obiºnuit fiind cu þâncii zise zâmbind ºãgalnic, în aºteptarea unui binemeritat
care, dacã pot sã-l vadã, atunci îl recunosc ºi fug rãcnet din partea interlocutorului.
mâncând pãmântul ori mãcar înþepenesc de spaimã, nu Într-adevãr, Iona apelase la metode ceva mai neor-
se pricepu cum sã reacþioneze mai întâi. Se mulþumi todoxe de speriat. Se apucase sã-i vorbeascã lui Vlad, în
doar sã meargã la pas, pe lângã Vlad, mãsurându-l cu loc sã-ºi arate dinþii, ghearele ori bãnuþii cu care-l îngro-
atenþie din priviri. paserã ºi pe care îi purta în buzunare, de douãzeci de
Ce e în neregulã cu bãiatul ãsta? se frãmântã diha- ani. Dar aceasta i se pãruse, cel puþin pentru moment,
nia care, trebuie sã vã spun cã nu se afla tocmai întâmplã- calea cea mai eficientã de înspãimântat o pradã care,
tor pe acolo, ci era în cãutarea unui anumit copil din sat. din cauza întunericului ce se lãsase, nu-l vedea prea bi-
De ce nu-mi recunoaºte soiul ºi nu se teme de mine? ne. Pentru cã, atunci când îþi zice cineva aºa o vorbã, în
mai spuse în sinea lui Strigoiul, uimit peste mãsurã. beznã sã fii ºi, dacã ai o brumã de creier în dotare, tot
Iona ºtia cã ceva mai încolo, între sat ºi Pãdurea te prinzi încotro bate.
Bogãþii, se înãlþa conacul Muntenilor, dar era foarte si- Vlad însã nici pomenealã sã reacþioneze ca la car-
gur cã nu mai rãmãsese nici urmã de prunc pe acolo. Cu te. Ba din contrã, începu sã râdã, ca dupã o glumã bu-
toþii crescuserã ºi plecaserã printre strãini, lãsând în coº- nã, ºi se scuturã de mai avea puþin ºi se împrãºtia în
cogeamitea cãsoiul doar doi bãtrâni ºi-o servitoare. Co- toate direcþiile.
pilul ãsta însã pãrea, în ciuda tuturor calculelor sale, cã - Foarte bunã, bade! Ai haz! Cum îþi zice?
tocmai într-acolo se îndreaptã. Aºa cã se hotãrî sã intre - Iona...
mai întâi în vorbã cu Vlad. Nu de alta, dar ar fi fost mare - Pe mine mã cheamã Vlad Ionescu. Îmi pare bine
pãcat sã-l scape, dacã era potrivit pentru ce cãuta el. de cunoºtinþã! adãugã, întinzându-i politicos mâna.
- ªi tu sã trãieºti, mãi bãiete, cã tare-i scumpã ºi - ªi... mie...
frumoasã viaþa asta! - Vrei sã-i furi pâinea lui nea Vasile?
10
- Aºa e, bade, mare dreptate ai dumneata! i-o - Care Vasile?...
întoarse zãludu. E foarte frumoasã, dar grea. Nu crezi? - Ei, care! Nea Vasile, televizorul satului, îl infor-
- Eh, aºa ziceam ºi eu... pe vremuri. Acum însã mã vesel puiul de om. Eu o iau încolo, îi mai spuse apoi,
m-am lãmurit cã-i mai mult frumoasã decât grea, îi când vãzu cã Iona tace. Dupã care, îi arãtã conacul spre
rãspunse tacticos Iona, dupã care luã o pauzã, înainte care Strigoiul bãnuise mai înainte cã se îndreaptã.
- Stai la conac? - Eºti arendaº? continuã senin pruncul, neînþele-

- Provizoriu. Ai mei m-au depozitat la bunici, pânã gând de ce tace omul. Te vãd aºa, mai bine îmbrãcat
naºte mama, îi mãrturisi Vlãduþ. ªi dintr-o datã se întu- ºi miroºi bine.
necã la faþã, când îºi aminti ce cãuta el acolo. Asta chiar cã pune capac la toate! se înfurie Iona.
- Naºte?... îl îngânã Iona, care începea, încetul cu Dupã ce-i urase sã trãiascã, acum îi mai spunea ºi cã
încetul, sã-ºi mai vinã în fire. miroase bine. Dacã-ºi râdea de el, cumva? îºi zise supã-
- Da. ªi sper s-o facã cât mai repede, cã m-am plic- rat Strigoiul, hotãrât sã-l trãzneascã.
tisit de vãgãuna ãsta. Vreau sã mã întorc la Bucureºti! - Nicidecum. Eu sperii oameni, domniºorule. Sunt
Care va sã zicã, nu vederea lui Vlãduþ era de Strigoiul satului.
vinã gândi Strigoiul. Copilul, deºi avea sufletul încer- - ªi, ce mai stai? De ce nu mã muºti? îi rãspunse
cat, deci putea sã-l vadã, nu-i recunoºtea soiul, pentru Vlad, dupã care se puse iar pe un râs, de ziceai cã mai
simplul motiv cã nu credea în el. Nefiind din partea are puþin ºi explodeazã.
locului, se pare cã poveºtile, pe care i le ziceau þãranii, - Bã, io-s mort! se burzului ºi mai tare la el Iona,
erau doar niºte simple poveºti, pentru el. dar fãrã nici un rezultat. Vlad nu mai putea fi oprit.
- Dumneata încotro? îl întrebã apoi, aºa într-o doarã, Râdea în hohote, ca un apucat.
încercând sã abatã vorba de la subiectul naºterii care, în - Mort ori nemort?
mod clar, nu-i prea fãcea plãcere. Ai vreo treabã? - Cum vrei, da viu nu mai sunt de douãzeci de ani!
- Eu? - ªi unde îþi sunt colþii? I-ai uitat în copârºeu? i-o
- Da cine? Mai vezi pe altcineva pe aici? întoarse puiul de om, râzând în continuare, în timp ce
Bineînþeles cã Iona mai vedea. Auzi colo, întreba- urca treptele conacului.
re? Cum sã nu vadã cum culeg Ielele mere pãdureþe, la Vlad cam avea dreptate, fiindcã, vedeþi voi, lui
marginea pãdurii? Sau cum zbura Solomonarul Mar, Iona nu-i creºteau dinþii decât atunci când era recunos-
deasupra lor, cãlare pe Fulger, Balaurul lui alb? Dar cut, iar prãzii i se fãcea fricã. Dar acum, cã bãiatul râ-
11
n-avea nici un sens sã-i arate lui Vlad. Dacã pe el îl dea de nu mai putea, de unde fricã, de unde colþi?
vedea ºi-l trata ca pe un viu, cu siguranþã cã nu i-ar fi Neºtiind ce sã-i mai spunã, Strigoiul se hotãrî
recunoscut nici pe aceºtia. De Balaur ar fi zis cã-i vreun sã-l lase, cel puþin deocamdatã, în plata Domnului
nor ciudat ori cine ºtie ce altã nãzbâtie, iar pe Doamne, ºi-a bunicilor ºi sã-ºi vadã de drum. Mai ales cã nici
cu siguranþã, le-ar fi vãzut ca pe niºte fete oarecare. conacul nu-i fãcea bine arãtãrii, din cauza usturoiu-
lui cu care bunicii lui Vlãduþ, oameni bisericoºi ºi cu spunã ºi alte glume. Se întoarse din mers ºi-i promise
capul baniþã de superstiþii, unseserã tocurile uºilor ºi cã are sã mai vinã ori cã, în tot cazul, se vor mai
geamurilor. Aºa cã Iona se îndepãrtã cu repeziciune întâlni ei, nu peste multã vreme. Lucru deloc îmbu-
de locul cu pricina, nu înainte însã de a-l auzi pe curãtor, dacã luãm în seamã faptul cã urâþii ãºtia îºi
Vlãduþ cum îi striga sã mai treacã pe acolo, sã-i mai cam þin promisiunile.
Conacul Muntenilor
-aº vrea sã vã imaginaþi, acum cã ceva decât cavalerii Jedi. Pentru a ajunge la uºa de la
N
încerc sã vã povestesc despre conacul intrare, mare cât o zi de post, trebuia mai întâi sã urci
Muntenilor, cã ar fi un castel în cele câteva trepte ale cerdacului, ce coteau uºor spre
adevãratul sens al cuvântului. Aºa, un stânga. ªi dacã erau trepte, e limpede ca lumina zilei
fel de palat domnesc... Dar nici la o cã exista ºi o balustradã pe care te puteai da, la o
casã obiºnuitã n-aº vrea sã vã gândiþi. adicã, de câte ori ai fi avut tu chef. La fel cum te-ai fi
Fiindcã acesta se afla undeva între cele putut da ºi pe balustrada, mult mai lungã, din interior,
douã, ca mãrime ºi formã. Construit în stilul conacelor care pornea de la etaj. Loc unde se afla camera
boiereºti de pe vremuri, se distingea de casele din provizorie a lui Vlãduþ, baia ºi camera din totdeauna
vecini ºi se putea spune, cu mâna pe inimã, cã anii a Saftei, fata în casã.
nu-i sãpaserã atât de adânc zidurile. Astfel cã, în ciuda Deºi nu fãcu zgomot atunci când intrã în hol, Vlad
12
aerului bãtrânesc, rãmãsese plãcut vederii. nu scãpã în odaia lui aºa, cu una, cu douã. Nu apucã
Avea un cerdac mare în faþã, acoperit în întregime sã se descalþe bine ºi sã facã vreo câþiva paºi, cu
cu viþã de vie ºi era înconjurat din toate pãrþile de bascheþii în mânuþã, cã se ºi deschise uºa de la camera
ferestre înalte, cât pereþii, aºa cum nu vedeþi voi pe la bunicii sale ºi, iaca, apãru ºi dânsa în prag. Aºa, ca un
apartamentele de oraº, chiar dacã vã concentraþi mai munte supãrat, cu lampa de gaz în mânã.
- Pe unde umbli, mãi bãiete?

Þinând seama de câte riduri apãruserã, brusc, pe
fruntea ei, era clar cã trebuia sã încropeascã degrabã
un rãspuns cât mai înþelept ºi mai de bun simþ cu
putinþã. Un rãspuns capabil sã-i descreþeascã fruntea
bãtrânei ºi sã-l lase pe Moº Niculaie (ºtiþi voi la care
Moº mã refer!) în cui, acolo unde îi era ºi locul.
- Vezi dumneata, Buni, mã plictiseam de moarte
aºa, fãrã televizor... ºi...
- ªi, ce þi-ai spus? Ce-ar fi sã umbli lelea, pânã se
însereazã?
- Cine, eu? Nici vorbã! Am fost la ºezãtoare... care...
- ... s-a terminat de vreo orã!
- Ba nu! Azi a þinut mai mult. Pentru cã... dupã
ce-a terminat nea Vasile, a mai venit încã un tip, sã ne
spunã ºi el poveºti.
Era aºa de mândru de ideea ce-l trãznise astfel, pe
nepusã masã, de-i venea sã se felicite ºi sã se
pupe-ntruna. Atât i se pãrea cã se deºteptase în ultima
vreme. Putea îmbrobodi pe oricine! Voi, care aþi aflat
cum au decurs lucrurile, ºtiþi cã minþea. Dar trebuie sã
vã spun cã Vlad putea fi foarte convingãtor atunci când
începea sã toarne gogoºi. Atât de convingãtor, încât,
13
de multe ori, ajungea ºi el sã creadã toate câte le
îndruga, cu atâta patos, celorlalþi.
Acum... de ce anume o fãcea, n-aº putea sã vã
Construit în stilul conacelor boiereºti spun. Mai ales cã bãiatul nu era drãcos din fire. N-aº
de pe vremuri, se distingea de casele din vecini. vrea sã-l lãsaþi de la inimã, gândindu-vã cã era din soiul
acela rãu. Dimpotrivã! Vlãduþ era un copil tare blând îºi privi mai atent nepotul, îi vãzu ºi faþa seninã, cu un
de felul lui, bun la învãþãturã ºi, mai cu seamã, vesel. zâmbet poznaº în colþul gurii.
De ceva vreme încoace însã, de când ºtia cã urmeazã - De câte ori te-am rugat sã nu mai minþi?
sã aibã un frate ori o sorã mai micã, iar el fusese exilat - Dar...
la bunici, începuse, încet-încet, sã capete apucãturi noi. - Nici un dar! Deci asta vã învaþã alde Vasile, nu?
Unele dintre ele nu tocmai frumoase, e adevãrat. Se Cum sã râdeþi de sufletele rãposaþilor!
apucase, aºa cum v-am zis, sã umble brambura, sã - Care rãposaþi?...
vorbeascã cu cine se nimerea, aºa, fãrã nici un - De mâine nu mai ai ce cãuta la ºezãtorile astea!
discernãmânt ºi, mai cu seamã, sã fabuleze câte-n lunã Dacã vrei sã te joci cu vreun copil, îl aduci aici. Sau
ºi în stele, de fiecare datã când prindea ocazia. rãmâneþi pe lângã conac, sã vã vãd eu ce faceþi ºi, mai
- Nu mai spune, veni promptã replica bunicii care, ales, cu cine staþi de vorbã. M-ai înþeles?
în ciuda tuturor eforturilor lui, nu pãrea convinsã de Era atât de pornitã, încât Vlad plecã ochii ºi dãdu
scuza încropitã de Vlad. încet din cap, în semn de aprobare.
- Da. ªi tipul ãsta era foarte simpatic... Avea umor. N-avea rost sã mai insiste cã minþise doar pe
Ne-a spus o poveste cu Strigoi, de-am râs întruna, mai jumãtate ºi cã, într-adevãr, cunoscuse un om cu numele
adãugã, încercând s-o impresioneze. ãsta, în drum spre casã. Oricum n-ar fi fost crezut.
- Aþi râs, spui? Mãi sã fie! îi fãcu bunã-sa jocul. ªi Trombonise atât de mult în ultimul timp, încât, acum,
cum spuneai cã-l cheamã pe tip? ajunsese ca Petricã cu lupu.
Vlãduþ ºtia cã ea îi cunoaºte pe toþi þãranii din sat, - Treci ºi spalã-te pe mâini ºi apoi du-te la tine în
aºa cã se gândi sã aducã argumentul hotãrâtor. odaie! îi spuse bãtrâna, obositã deja de cât îºi rãcise
- Iona! gura de pomanã cu el. Þi-a dus Safta mâncarea acolo.
- Doamne fereºte ºi apãrã... murmurã bãtrâna, în Dar þine minte, asta e pentru ultima oarã! Dacã mai vii
timp ce-ºi fãcu câteva cruci mãrunþele ºi dãdu draperia la ore târzii, rãmâi nemâncat! îi mai zise, înainte de a
14
la o parte, pentru a studia atent împrejurimile. închide uºa odãii sale.
Nevãzând pe nimeni din unghiul acela ºi nici vreun Când se vãzu scãpat, Vlad nu mai rãmase mult pe
semn pe copil, gândi cã lui Vlãduþ îi ardea de glume gânduri ºi-o ºterse în camera lui, zicându-ºi cã are sã-i
proaste. Doar cum altfel putea fi numitã ºaga fãcutã pe treacã ei supãrarea ºi cu asta, bunã pace. O datã ajuns
seama sufletelor morþilor? Unde mai pui cã atunci când acolo însã, nu apucã sã ciuguleascã decât puþin din
mâncarea ce-o gãsise lângã pat, cã ºi începu sã-l scrobitã, anume fãcute parcã sã însoþeascã un om pe
încerce un somn greu, de i se lipeau pleoapele. Aºa cã, ultimul lui drum. Unde mai pui cã ºi pãrul nins, retezat
dupã ce-ºi schimbã hainele, se întinse pe pat, cu la baza urechii, fãcea acum cu þoalele un contrast de
mâinile sub ceafã. Cum dormea el de obicei. ªi poate zile mari. Altfel spus, Iona arãta aºa, vãzut de departe,
cã s-ar fi lãsat liniºtit în seama lui Moº Ene, dacã nu i-ar ca un gândac alb-negru. Sau ca ceva pe care culorile,
fi venit un gând, aºa, de nicãieri. De parcã l-ar fi urmãrit la fel ca ºi viaþa, pãreau sã-l fi uitat cu desãvârºire. ªi
de nu ºtiu când ºi-l ajunsese, gâfâind, de-abia acum. dacã ºi-ar fi întors atunci faþa spre conac, cu siguranþã
Cum adicã Doamne fereºte? îl trãzni, înainte sã copilul ar fi zãrit-o, în sfârºit, aºa cum era. Adicã prea
închidã ochii. ªi mai ales, ce vroia sã spunã bunã-sa, albã. Cu niºte sprâncene prea negre ºi unite la rãdãcina
cu sufletele rãposaþilor ? Din douã una, îºi spuse: ori nasului, asemeni aripilor unui vultur gata sã-ºi ia
îl ºtia pe Iona ºi nu era de bunã-credinþã... Ori era zborul.
altceva, putred, la mijloc... Dar Iona nu se întoarse. Înainta, privind undeva în
Astfel începu Vlad sã se gândeascã ºi sã se adâncimea pãdurii, spre un loc de unde venea o
zvârcoleascã, de nu mai reuºi sã punã geanã pe geanã luminã puternicã. Putea fi un luminiº doldora de
multã vreme. Era pentru prima datã când în sufleþelul licurici ori vreun lac, mângâiat de razele lunii, gândi
lui, ºi aºa prea mult încercat în ultima vreme, se atunci pruncul, care nu înþelegea cum de putea sã vadã
strecura îndoiala legatã de ceea ce crezuse ori, mai atât de departe, fãrã efort. Aºa cã, destul de speriat, se
degrabã, nu crezuse pânã atunci. frecã la ochi. Pânã se dezmetici, Strigoiul apucã sã intre
Cum nu reuºea sã adoarmã, se ridicã ºi se apropie deja în pãdure.
de fereastrã. Voia s-o deschidã, sã respire aer curat. În Astfel cã Vlad nu se lãmuri dacã ceea ce vãzuse, îi
depãrtare, spre mare lui uimire, îl zãri pe Iona cum arãtaserã ochii minþii ori ceilalþi, de fiecare zi. Ce nu
înainta agale spre Pãdurea Bogãþii. ªi aºa, vãzut de la ºtia puiul de om era cã, începând din acea clipã, tot ce
distanþã, îi pãru dintr-o datã tare ciudat îmbrãcat. Cu îi va fi dat sã vadã n-avea nici o legãturã cu ochii, ci
costumul lui negru, dichisit ºi cu cãmaºa albã, bine doar cu sufletul lui.
15
Ielele
oamnele ori ªoimanele, cum le mai vãzuse Soarele de vreo douãzeci de ani bãtuþi pe
D
spun oamenii când vor cu orice preþ sã muchie, nu se putea spune cã era puþin lucru.
le caute în coarne ori, pur ºi simplu, sã Iona auzise, pe vremea când era încã viu, tot felul
le îmbuneze, se numãrã printre spiritele de grozãvii despre Iele, de la oamenii de la moºie. Toþi
întunecate ale Celuilalt Tãrâm. Dar ziceau cã ar fi rele ºi nebune. Cã le place sã danseze
sunt, aºa dupã cum spun cei ce le-au goale noaptea în pãdure. Cã zboarã, aºa, fãrã aripi,
vãzut (ºi n-au rãmas tocmai întregi la când le vine lor ºi trec prin copaci, case, oameni ori
minte), de o frumuseþe rarã. Foarte înalte, cu picioare fiare ca prin brânzã. Cã rãpesc feciorii, dacã-i pune ºar-
lungi ºi subþiri ca fusurile. Cu pãrul drept pânã-n cãlcâ- pele sã se zgâiascã la hora lor, în toiul nopþii. Dupã care
ie, de te miri cã nu se împiedicã la fiecare pas din cau- le sucesc minþile ºi-i lasã cu ele aºa, sã râdã ceilalþi de
za lui ºi nu cad late, cât sunt ele de lungane. ªi sunt!... ei. Ori cã îi duc într-un loc tainic, de nu-i mai vede ni-
O sã-mi spuneþi acum cã, în loc sã le descriu cu meni, niciodatã. Prostii! Bazaconii! Scorneli! se gân-
atenþia ºi respectul cuvenit unor zâne, fie ele ºi rele, eu dise atunci Iona ºi-ºi râsese în mustaþa ce de abia-i mi-
încerc sã le discreditez. Ei bine, m-aþi prins! Asta fac, jea, de toate babele care încercau sã-l sperie. ªi iatã-l
fiindcã mie nu-mi plac deloc. Dar, în ciuda antipatiei ce acum, trecut bine de prima tinereþe, ba chiar mort de-a
le-o port, n-am încotro ºi trebuie sã recunosc cã sunt binelea, s-ar putea spune, cum sprijinea copacii
nemaipomenit de frumoase. Altfel n-aþi înþelege nici privindu-le vrãjit ºi numai a râde nu-i mai venea.
voi de ce rãmãsese Iona sã priveascã vrãjit spre - Ruja! se trezi c-o strigã pe una dintre Doamne.
luminiºul unde acestea îºi dansau hora. Pentru cã, aºa Era, aºa, un murmurat, cã doar atâta minte îi mai
16
dupã cum îl vãzuse ºi Vlad de la fereastrã, Strigoiul asta rãmãsese ºi lui, sã ºtie cã pe Doamne n-ai voie sã le
fãcea: le privea pe Doamne cum danseazã, zicându-ºi strigi pe nume. Viu, mort, de pe tãrâmul ãsta sau
în sinea lui cã sunt atât de frumoase, cã la Soare te-ai celãlalt, n-ai voie. De ce? Pentru simplul motiv cã lor
putea uita, dar la Dânsele ba!. Þinând cont cã nu le place sã fie strigate pe nume ºi, dacã îndrãzneºti
asemenea vorbe veneau din partea lui, care nu mai sã te ridici împotriva Doamnelor, s-a zis cu tine.
- Îþi trece viaþa prin faþa ochilor, Iona? îl întrebã, - Dar ãsta e pui, nu om în toatã firea! Tot ce spui tu
aºa, în batjocurã Ruja, care, o datã chematã, îºi fãcu n-are nici o noimã! Recunoaºte mai bine cã þi-a fost
imediat apariþia lângã el, þinându-ºi pãrul lung ºi roºu lene sã-l aduci.
ca para la subsuoarã. - Mãritã Doamnã, e pui într-adevãr, dar nu e
- N-am vrut sã... deprins sã gândeascã ca unul de vârsta lui. Nefiind de
- Sã te uiþi? prin partea locului, nu crede. Pentru el, poveºtile
- Da. despre noi sunt doar niºte simple scorneli.
- Ei, aº! Parcã poþi sã te þii! îi spuse Doamna, în - Atunci fã-l sã creadã! ªi repede! Trebuie sã
timp ce-i dãdea ocol ºi privea atentã în jur, de parcã ar vorbeºti cu el înainte de-a ajunge la Ursitoare, altfel iar
fi cãutat ceva ori pe cineva anume. Am vãzut cã ai pierdem pasãrea. Spune-mi, mãcar e frumos la chip ? îl
gãsit, în sfârºit, puiul de om. Cãrãuºul, mai adãugã ea întrebã ea dupã aceea, ceva mai potolitã. Cã aºa, de
dupã, vãzând cã Iona tace. departe, nu l-am vãzut prea bine.
- Mai degrabã m-a gãsit el pe mine... - Da... Zici cã-i... icoanã, se cãzni Iona sã spunã
- Atunci, de ce nu l-ai adus? ultima vorbã.
- Pentru cã nu-i gata încã, începu sã se scuze - ªi sufletul?
Strigoiul ºi parcã i se ºi înroºirã puþin urechile. Aºa cum - Curat.
se întâmplã cu cei prinºi cu degetul în borcanul cu - Bine, dar dacã are sufletul curat, de ce ne-ar
dulceaþã. Nu putea sã-i spunã Doamnei cã ajunsese da-o nouã, dupã ce-o primeºte? i-o întoarse cu dispreþ
chiar de râsul plozilor. Ar fi fost prea mult... Ruja, furioasã cã nu înþelege de ce Strigoiul e atât de
- Cum sã nu fie? Nu te vedea?! calm. Atât de sigur pe el.
- Ba da... , dar nu mã recunoºtea. - Fiindcã e încercat, Doamnã! Am simþit cum
- Cum aºa? îl întrebã uimitã Doamna. încolþeºte în el...
17
- Aºa bine! Ca toþi ceilalþi þãrani din sat. Mã vede - Mândria?
aºa cum arãtam când trãiam. Oamenii din sat sunt atât - Nu. Ar fi fost mai sigur aºa, dar nu-i asta.
de deprinºi sã creadã cã doar copiii tulburaþi ne pot ve- - Atunci ce? îl mai iscodi Doamna.
dea, încât ei trec pe lângã noi fãrã sã ne recunoascã Inutil însã, fiindcã era limpede cã Iona nu vroia
felul. sã-ºi vândã secretele meseriei. Strigoiul se gândea
desigur la gelozia ce pãrea sã rãsarã în sufletul neprihã-

nit al puiului de om. Gelozia faþã de fratele ori sora ne-
nãscutã încã. Dar nu voia sã-i spunã Rujei. Dacã ar fi
fãcut-o, la ce-ar mai fi avut ea trebuinþã de munca lui?
- Mai ai o zi, Iona! Dacã nu-l convingi nici pe ãsta
sã te urmeze, ºtii ce te aºteaptã! îl informã Doamna,
înainte sã disparã împreunã cu miile de licurici ce i se
aciuiserã în pãr, dornici sã i-l punã ºi mai mult în va-
loare.
Iona se uitã dupã ea cum se depãrteazã, ca o nãlu-
cã, trecând prin copacii ieºiþi în cale, de parcã aceºtia
nici n-ar fi fost acolo. Apoi o pierdu din priviri, la fel ca
ºi pe celelalte, ce dispãrurã din luminiºul unde-ºi
18
jucaserã pânã nu demult hora. Putea sã rãsufle uºurat.
De data asta scãpase destul de ieftin. Se pare însã cã
intrase într-o încurcãturã ºi mai mare. Pentru cã, sã-l
facã pe Vlad sã-l urmeze de bunã voie în pãdure, aºa
cum apucase sã-i promitã Rujei, nu va fi tocmai uºor. Iona se uitã dupã ea cum se depãrteazã...
Fraþii
afta avea cea mai bunã metodã de tre- venise la conac pe vremea când mama lui era
S
zit din lume. Era suficient sã se apropie domniºoarã ºi acolo rãmãsese. Din toate punctele de
de patul lui Vlad cu un pahar de lapte vedere! Unde mai pui cã nici nu-l prea plãcea pe tatãl
cald ºi-o farfurie de gogoºi cu ciocolatã lui Vlad, care-i rãpise odorul de acasã, ºi-l privea
sau de clãtite cu gem, îngheþatã ori ºer- chiorâº când dãdea pe acolo, mai ceva ca bunã-sa,
bet, proaspãt preparate, cã acesta, frânt de-ai fi zis cã amãrâtul avea douã soacre, nu una.
de obosealã sã fi fost, ºi tot s-ar fi sculat - Surpriza asta e bãiat ori fatã? o întrebã morocãnos
în capul oaselor ºi-ar fi întins mâna spre ele. Dupã care, Vlad, în timp ce continua sã înfulece.
aºa cum era firesc, îºi deschidea frumuºel ochiºorii, ca - Ei, asta-i acum! Dacã-þi spui, nu mai e surprizã. Nu?
sã vadã mai bine pe unde sã-ºi îndese bunãtãþile în gu- - Pe mine, oricum, nu mã prea intereseazã, o
rã, ºi gata. Era treaz! Pentru cã, dupã vreo douã-trei îm- informã Vlad cu gura plinã ºi rãu fãcu, fiindcã nu trecu
bucãturi ºi un gât de lapte, n-ar mai fi putut adormi la mult ºi Safta, supãratã foc, îi luã farfuria din faþã. Dupã
loc, oricât s-ar fi cãznit. care se îndreptã cu ea spre uºã.
La fel se întâmplã ºi în dimineaþa urmãtoare, când - Sãrut mâna pentru masã! o zgândãri Vlad, înainte
bãiatul, deºi avea capul greu de nesomn ºi de vise urâte de-a se cuibãri la loc în aºternut.
cu Strigoi ºi Iele, se târî totuºi la marginea patului ºi - Pãi, ce faci, domniºorule?
începu sã înfulece, ascultând sporovãiala servitoarei. - Nu se vede? Mã culc la loc!
- A venit duduia Simina, domniºorule! începu Safta Safta rãmase pironitã în uºã ºi-l privi de parcã ar fi
turuiala, cu ochii strãlucind de bucurie. Are o surprizã trãznit-o cineva în moalele capului. Nu putea înþelege
19
pentru tine! de ce nu se bucurã. Ea, sã fi fost în locul lui, imediat ar
Duduia Simina era mama lui, care nu mai era fi sãrit sã vadã pruncul. Sã-l pupe ºi sã-ºi clãteascã ochii
duduie de vreo zece ani buni, de când se mãritase ºi-l cu vederea lui aducãtoare de belºug ºi sãnãtate. Cãci
fãcuse pe el, iar acum, probabil, ºi pe altul, dar era aºa se zice, pe la þarã, cã o datã cu nou-nãscutul vin ºi
inutil sã-i faci vreo observaþie Saftei pe tema asta. Ea o grãmadã de bucurii în casele care ºtiu sã-l primeascã.
Sã fie bolnav? murmurã ca pentru sine Safta. Sã-l fi Zmeilor, ºi intrã. Aici, ce sã vezi? Plin ochi de lume.
deocheat careva? se mai frãmântã ea, ºi dupã ce-l privi Veniserã de prin sat ºi de la casele din vecini sã vadã cu
concentratã vreo câteva secunde, îi aduse la cunoºtinþã toþii pruncul. Era o hãrmãlaie ºi-un du-te vino acolo,
urmãtoarele: de-ai fi zis cã nimerise într-o salã de spectacol, înainte
- Dacã nu cobori în salon, te spui maicã-ti cã de începerea reprezentaþiei. Protagoniºtii nu-ºi fãcuserã
bântui seara prin sat ºi dormi ziua, ca strigoii! încã apariþia, aºa cã Vlad se aºezã cuminþel într-un colþ,
Când auzi uºa trântindu-se în urma ei, Vlad sãri în pentru a putea studia mai bine distinsa adunare.
picioare ºi se duse aþã la oglindã. Sã-ºi studieze, aºa Nimeni nu pãrea sã-l observe. Nici Safta, care
cum era de aºteptat, beregata. Îºi aminti de Iona ºi de fugea dintr-o parte în alta a camerei sã-i serveascã pe
bãnuiala ce-l lovise înainte de-a adormi, cum cã musafiri cu cozonac ºi palincã. Nici bunicii, mult prea
individul s-ar putea sã nu fi fost chiar atât de glumeþ din ocupaþi sã facã pe gazdele perfecte, adicã sã
fire. N-avea însã nici un semn pe gât sau în altã parte, plictiseascã, pardon, sã întreþinã lumea. Nici mãcar
aºa cã se mai liniºti puþin. ªi, la scurtã vreme, uitând cu pãrinþii, care apãrurã ºi ei la scurt timp, cãrând fiecare
totul de întâmplare, se îmbrãcã ºi ieºi din încãpere. câte ceva în braþe.
Înainte de a coborî în salon, pe balustradã, aºa Vlad se ridicã atunci de pe scaun, pentru a-i vedea
cum obiºnuia s-o facã de fiecare datã, în ciuda mai bine. Nu reuºi însã sã vadã mai nimic, fiindcã
protestelor bunicilor, trecu ºi pe la baie, unde, în mod musafirii nãvãlirã cu toþii peste ai lui sã-i felicite ºi sã-i
festiv, se spãlã pe mâini ºi pe faþã. sãrute, fãcând în jurul lor un fel de zid viu.
Uºa salonului, în faþa cãreia zãbovi preþ de un Nu trecu mult timp ºi unii dintre pupãcioºi
minut-douã, pentru a-ºi face curaj sã intre, era din lemn catadicsirã sã se dea la o parte. Moment în care Vlad
masiv de stejar. Pe fiecare dintre laturi avea sculptat putu ºi el sã-ºi vadã, în sfârºit, pãrinþii. A fost suficientã
câte un cap de urs, cu gura larg deschisã. Douã o singurã privire pentru ca bãiatul sã simtã cã nu mai
cãpãþâni fioroase, pe care Vlad le considera de rãu are aer. Nu-i venea sã leºine. Nu! Mai degrabã s-ar
20
augur. Nu de alta, dar parcã de fiecare datã când intra putea spune cã-i venea sã urle, sã tropãie ºi sã se
acolo, încercau sã-l avertizeze: dacã îndrãzneºti sã tãvãleascã pe jos, de ciudã ce i se fãcuse. În trecut, nu
treci, ai s-o încurci! se manifestase în acest sens, dar acum, nu ºtiu de unde
Îºi luã avânt, apucã clanþa imensã care avea ºi-o ºi cum, îl nãpãdise aºa o furie, de ar fi fost în stare sã
cheie pe mãsurã, de-ai fi zis cã era de la castelul mute munþii din loc.
Cum era cu putinþã? Mama lui þinea în braþe un Pãreau sã fi uitat complet de existenþa lui. Erau atât de
alt copil? îºi zise Vlad pe nerãsuflate. Bine, o sã-mi fericiþi toþi patru, atât de desprinºi de toate cele aflate în
spuneþi, dar era limpede cã asta urma sã vadã. Doar jur, ºi mai cu seamã de toþi ceilalþi, încât Vlad nu
pentru ce altceva îl pregãtiserã cei ai casei de atâta îndrãzni sã mai facã nici un pas în faþã. Se simþea exact
vreme? Da, am sã vã rãspund, dar nimeni nu-i spusese aºa cum ar trebui sã se simtã a cincea roatã la cãruþã.
cã ºi tatãl lui va þine în braþe un al doilea prunc. Cãci în Mai bine plec! gândi bãiatul, în timp ce lacrimi
aceasta consta marea surprizã: erau doi! Judecând dupã mari stãteau sã þâºneascã din ochii lui negri, ca doi
culoarea albastrã ºi cea galbenã a hãinuþelor, se putea tãciuni încinºi. Nu se poate spune cã-mi duc dorul!
spune, dintr-o privire, cã Vlãduþ al nostru avea acum un îºi mai zise Vlad în sinea lui. Ba, mai mult chiar, par
frãþior ºi o surioarã. sã nici nu mã observe!
I se pãru cã timpul s-a oprit în loc, preþ de câteva Iar aici, mã vãd nevoitã sã spun cã aºa stãteau
clipe. Nu mai auzea ºi nici nu mai vedea nimic în jur. lucrurile. Cel puþin la prima vedere. Fiindcã, în forfota
Privea doar feþele luminoase ale pãrinþilor lui, care-ºi ºi îmbulzeala generalã, nimeni nu avea ochi pentru
legãnau zâmbind preþioasele odoare. Îi legãnau, în timp Vlad. Bineînþeles, n-o fãceau dinadins, dar, cu intenþie
ce draperiile imaculate, ce acopereau ferestrele din sau fãrã, ignorându-l în asemenea momente, rezultatul
spatele lor, îi mângâiau, umflându-se în bãtaia vântului. era acelaºi.
21
Ursitoarele
lad îºi ºterse repede lacrimile, în timp - Nu le dau mai mult!
V
ce înainta spre uºã. Era hotãrât s-o - Dar nu le-ai dat nimic! îi rãspunse supãratã sora
ºteargã la el în odaie, cât mai repede cea mare. Cum adicã sã fie norocoºi, aºa, tam-nesam ºi
cu putinþã. Însã, înainte de a ieºi, privi- fãrã un ban?
rea îi fu atrasã, ca un magnet, de niºte - Pentru cã-i voi face eu înalþi ºi frumoºi la chip,
fete stranii care pãreau sã aibã trupuri- numai buni de iubit, încerca sã le împace mijlocia, însã
le înconjurate de prea multã luminã. fãrã prea mare spor. ªi poate cã s-ar fi certat mai
Când spun prea multã, mã gândesc la faptul cã acestea departe, dacã nu l-ar fi zãrit pe Vlad lângã ele, privin-
stãteau lângã fereastra opusã, ce dãdea spre cerdac. du-le cu niºte ochi mari cât cepele.
Deci, era firesc sã fie mângâiate de razele soarelui. Dar - Ãsta ne vede! zise cea mai mare dintre surori,
lumina ce le înconjura era prea puternicã, ca un soi de dupã care fu prima care-ºi luã picioarele la spinare.
aurã. ªi, deºi în rest arãtau ca niºte simple þãrãnci, ce se - Ia colacul ! îi ordonã mezina mijlociei. ªi haide
asortau de minune cu distinsa adunare, Vlad înaintã de-om purcede!
spre ele, sã audã ce-ºi spuneau atât de aprins una alteia. Zis ºi fãcut! Mai ales cã lângã fereastra cu pricina
Cea mare, care era o femeie cãruntã, se contrazicea se afla o masã încãrcatã cu bunãtãþi. Cu toate cã numai
cu mezina, ce nu pãrea sã aibã mai mult de nouã-zece ani- la asemenea pocinog nu se aºtepta Vlad din partea lor,
ºori. Asta în timp ce mijlocia, care sã tot fi avut vreo cinci- sãri de îndatã pe fereastrã ºi încercã sã le prindã. Poate,
sprezece, încerca sã le despartã. Arãtau ciudat toate trei. dacã avea noroc, gândea el, o apuca mãcar pe cea
Ditamai muierea dând socotealã unui þânc neastâmpãrat, mijlocie, ce rãmãsese în urma celorlalte. Aceasta alerga
22
iar a treia, care numai la vârsta înþelepciunii nu se afla, pã- cu mai puþinã uºurinþã, din cauza colacului furat. Vlad
rea sã aibã mai multã minte decât celelalte douã la un loc. o auzea strigându-i în pilde toate minunile, doar-doar
- Sã aibã minþile înþelepte ºi norocul sã-i aºtepte! l-o face sã se rãzgândeascã ºi s-o lase.
ºoptea cea mare, þinându-i privirea mezinei, care se - Cine catã sã ne-asculte, va muri de moarte iute!
rãstea întruna, dupã cum îi era felul. Cine ne merge pe urme, cu un singur picior se alege! îi
striga fata, încercând sã-l sperie. Dar Vlad nu mai avea

mult ºi-o ajungea din urmã.
- De ce þi-e dat, doar eu pot sã te scap! Cã omul,
de-ar ºti, dinainte s-ar feri.
Dupã o alergãturã zdravãnã, Vlad o prinse ºi-o
þinu strâns de o mânã, în timp ce-i apucã colacul cu
cealaltã.
- Spune-mi: de ce-ai furat?! îi porunci puiul de om.
În versuri, dacã se poate! mai adãugã de îndatã, luând
în râs felul ciudat de-a vorbi al fetei.
- N-am furat! Al meu era tot ce-am luat. Oamenii
mereu ne lasã câte ceva bun pe masã, pe pervaz, la
oglindã ori mãcar afarã-n tindã.
- Vrei sã-mi spui cã eºti Ursitoare? o întrebã Vlad,
fãcând ochii ºi mai mari decât îi avea înainte.
Când vãzu cã fata, atunci când nu vorbeºte în
versuri, tace - nãrav ºi mai enervant decât primul -,
Vlad îºi luã inima în dinþi ºi-i spuse:
- Dacã aºa stau lucrurile, din câte ºtiu eu, trebuie
sã-mi îndeplineºti o dorinþã. Pentru asta, mai adãugã, în
timp ce îi întindea colacul.
Dupã ce-ºi primi ploconul înapoi, fata fãcu stânga
împrejur ºi pe aici þi-e drumul. Vlad credea cã n-are
s-o mai vadã, când copila se întoarse, se uitã lung la el
23
ºi-i fãcu semn s-o urmeze. I se pãru cã îi spune chiar
s-o urmeze. Dar, atunci când o privi mai bine, vãzu cã
Cea mijlocie rãmãsese în urma celorlalte. nu-ºi miºcase buzele. Se înþelege îºi zise puiul, gân-
Aceasta alerga cu mai puþinã uºurinþã, dind cã, dacã ar fi fãcut-o, cu siguranþã i-ar fi fost dat sã
din cauza colacului furat. mai audã vreun proverb, douã.
Castelul
e mãsurã ce înaintau prin Pãdurea Bogã- Vlad nu mai întrebã care noi?, cãci îi fu
P
þii, viaþa i se pãru lui Vlad ceva mai uºor suficientã o singurã privire aruncatã într-acolo, pentru a
de suportat. Mai tihnitã, mai sigurã. Aºa rãmâne mut de uimire ºi admiraþie. Întâi i se pãru cã
cum nu i se arãtase decât cu mult timp în viseazã. Asta fiindcã, de când trãia, nu-ºi amintea sã fi
urmã, pe vremea când de-abia se nãscu- vãzut vreo construcþie asemãnãtoare.
se. Furia care-l cuprinsese atunci, în su- Din castelul pe care i-l arãtase fata nu mai rãmãsese
fragerie, dispãruse ca prin farmec, lãsând decât o ruinã. Un schelet! Care, luat la bani mãrunþi,
loc unui ciudat amestec de liniºte ºi curiozitate. Deºi în aducea destul de bine cu vechile ziduri ale cetãþii de lân-
jurul lui nimic nu arãta schimbat, totul era acum altfel. gã sat. Dar numai aducea, fiindcã aºa-zisul castel, ce le
I se pãru cã Soarele îºi ia picioarele la spinare ºi pleacã stãtea acum înaintea ochilor, nu mai avea ziduri exterioa-
în întâmpinarea Lunii, care-l aºtepta zâmbind pe linia re. Astfel încât toate odãile lui de odinioarã se arãtau la
orizontului. Pentru ca apoi, þinându-se de mânã, cei doi vedere, precum miezul unui caºcaval proaspãt ros de
sã disparã lãsând în urma lor un crepuscul ce aducea ºoareci. Rãmãseserã pradã tuturor ochilor indiscreþi ce
mai degrabã a searã. Vlad simþea cã, atunci când calcã, reuºeau sã priveascã într-acolo, ignorând atâta luminã.
parcã ar zbura. Cã pluteºte într-un spaþiu în care Timpul Fiindcã asta era! În asta-i stãtea mãreþia sau vraja, dacã
nu putea rãmâne. Dacã-ºi þinea rãsuflarea, îl auzea vreþi. Se fãcea cã palatul era inundat de lumina provenitã
chiar cum îi zbârnãie pe la urechi, zburând în sens de la zeci de mii, de la zeci de milioane de candele, ce
opus lor - spre conac, spre oameni, spre viaþã. nu pãreau sã se sinchiseascã de bãtaia vântului.
Nu îndrãzni sã-i spunã fetei nimic din ceea ce Vlad nici nu bãgã de seamã când ºi cum anume, se
24
simþea, gândind cã poate avea vedenii, dar se strãdui, atât pomenirã lângã porþile acestuia, atât de greu îi fu sã-ºi
cât îi stãtu în putere, sã înþeleagã ce se întâmpla cu el. desprindã privirea de la o asemenea minunãþie. Se trezi
- Ajungem cât ai clipi, îi spuse dintr-o datã copila, doar cã la un moment dat îl trage cineva de mânecã,
arãtându-i în depãrtare, în mijlocul unui lac uriaº, un dincolo de uºã. Iar acolo, aºa cum se aºteptase de altfel,
castel. Acolo stãm noi! le gãsi pe celelalte douã fete, scriind ceva într-o carte.
- Bine cã au lãsat deschisã poarta... zise fata cea - Exact aºa cum eºti ºi tu! Depinde cine-mi iese-n
mare, scriind mai departe. cale. De mã întâlnesc cu un tânãr în putere, arãt aºa, îi
- ªi fereastra, o completã mezina. zise ºi se învârti o datã, preschimbându-se într-o femeie
- Altfel nu-ºi întâlneau micuþii Soarta, mai adãugã pârguitã, de vreo treizeci de ani. Iar de mã vede vreun
ºi mijlocia, apropiindu-se ºi trântind victorioasã colacul moºneag, îmi iau de bunã seamã alt chip. Nu trecu
pe masã. Cãci despre câþi oameni nu se spune, cã n-au mult ºi se preschimbã într-o bãtrânã. Nu avea coasã,
Soarta în astã lume? dar priveliºtea fu îndeajuns de cruntã pentru ca lui Vlad
- Soarta! sãrirã cele douã la vederea mijlociei, sã i se facã rãu de fricã ºi sã leºine, alunecând pe un jilþ
bucurându-se ºi îmbrãþiºându-se. aflat în preajmã.
Apoi cele trei surori se întoarserã spre Vlad ºi-l Când îºi reveni, puiul de om vãzu trei fiinþe atât de
mãsurarã cu atenþie. Vlad le mãsurã ºi el pe ele. Ce era luminoase, încât îi veni foarte greu sã le priveascã
sã facã? ªi cu toate cã mezina, de departe ºi din motive direct în faþã. Aºadar, era adevãrat... Cele trei erau
tainice numai de fete ºtiute, pãrea ºefa de clan, Vlad nu într-adevãr Ursitoarele, îºi spuse Vlad în sinea lui. Iar
i se adresã ei, ci mijlociei. flãcãrile acestea, ce ardeau cât cuprindeai cu ochii, nu
- Nu mi-ai rãspuns la întrebare. puteau fi decât sufletele omeneºti. ªi el, care-ºi luase-n
Fata nu-i rãspunse nici acum, dar îi zâmbi râs Soarta ºi nu-ºi bãgase deloc în seamã Moartea...
curtenitor în continuare. - Îmi pare rãu, începu Vlad sã dea din colþ în colþ, cã-
- Eu sunt Naºterea! interveni atunci sora cea mare, utând în ochii lor îndurare. Numai aºa nu m-am gândit cã
vãzându-l încurcat. Ea e sora noastrã, Soarta, iar arãtaþi! le zise, dupã care, se trase câþiva paºi îndãrãt,
mezina-i Moartea! mai adãugã apoi, arãtând pe rând privind atent cãtre cea micã, ce pãrea cã-l luase la ochi.
spre celelalte douã. - E adevãrat cã le mai puneþi undelemn celor ce vã
Vlad le studie cu luare aminte, gândind cã numai sunt simpatici? mai spuse el, arãtând timid spre cande-
aºa nu ºi le imaginase. Unde erau zânele înveºmân- le. Care-i a mea?...
25
tate-n aur de care-i vorbiserã þãranii? Unde era baba cu Naºterea îi arãtã una dintre candele ºi Vlad se mai
coasa, pe care toþi o numeau Moarte? Ce cãuta fetiþa liniºti puþin. Era încã în viaþã.
asta în locul ei? Nimic nu se potrivea... - Spune-ne, ce dorinþã vrei sã-þi îndeplinim? îl
- Aºa tânãrã? îºi luã el inima-n dinþi ºi-o întrebã pe chestionã mezina. Repede, pânã nu mã rãzgândesc!
mezinã. Vrei multe dulciuri? Jucãrii?... Sau orice alte avuþii?
- Nu. nu prea ºtiuse ce anume sã cearã. Rãspunsese la

- Îþi doreºti vreun dar anume? îl întrebã cu întrebãrile lor mecanic, cu nu, nu, nu!, aºa cum fãcea
blândeþe sora cea mare. Apoi îi mai spuse, citind din el când dorea sã tragã de timp. Dar acum, cã fetele
carte ca dintr-un tabel: Putem sã te învãþãm sã zbori, sã tãcurã, iar el avusese puþintel timp de gândire, îi deveni
înþelegi graiul animalelor, sã... din ce în ce mai limpede ce anume îºi doreºte. Sau mai
- Nu! exact, ce nu-ºi doreºte. Fiindcã el nu voia, nici în ruptul
- Atunci... poate vrei mai multã minte? insistã mezi- capului, sã se mai întoarcã acasã. Aºa cã le spuse:
na, care începuse sã-ºi cam piardã rãbdarea. Spune-mi, - Vreau sã rãmân aici!
n-ai vrea sã iei tot timpul premiul întâi la ºcoalã? Auzindu-i cererea, Ursitoarele se posomorârã.
- Îl iau oricum! rãspunse Vlad, care între timp Apoi se privirã în tãcere, de parcã s-ar fi aºteptat la un
începuse sã prindã curaj. Mai ales cã Ursitoarele erau asemenea rãspuns. Cu toate cã, în mod limpede, nu le
departe de a-i dori rãul. Vroiau doar sã-l rãsplãteascã. era pe plac.
Vãzându-l cât de hotãrât era, fetele tãcurã. Mai - Nu vreau sã mã mai întorc acasã! întãri atunci
ales cã strãdaniile lor, menite doar sã-l deturneze, Vlad, când le vãzu cã stau în cumpãnã. Niciodatã!
pãreau a fi eºuat ºi de data asta. De fiecare datã se Dupã care murmurã mai mult pentru sine: Nu mã mai
întâmpla la fel, gândirã Ursitoarele. Atunci când pruncii vor... De ce m-aº întoarce?
ajungeau la ele, fie urmãrindu-le, fie aduºi de forþe mai Ursitoarele însã, care puteau citi în sufletul lui ca
puþin luminoase, cereau mereu ºi mereu acelaºi lucru. într-o carte deschisã, ºtiau ce-l încearcã. ªtiau ce-ºi
Vreau sã rãmân aici! spuneau cu toþii. Oricât încercau doreºte, de fapt. Dar pentru cã Vlad se încãpãþâna sã
ele sã-i convingã sã accepte altceva drept platã ºi sã se cearã altceva, nu aveau ce face. Erau nevoite sã-i
întoarcã frumuºel la casele lor, nu reuºeau s-o facã. îndeplineascã dorinþa. Sau mãcar sã mai amâne puþin
Vreau sã rãmân aici! le rãsunau încã în urechi îndeplinirea ei, sperând ca, în scurt timp, puiului de
glãscioarele celorlalþi copii, care parcã ieri trecuserã pe om sã-i vinã totuºi mintea la cap.
26
acolo. ªi care, la fel ca ºi Vlad acum, crezuserã cã fuga - Aici e Celãlalt Tãrâm..., încercã sã-l lãmureascã
din faþa unei probleme era singura ei rezolvare. Soarta.
Fãrã sã bãnuiascã mãcar în ce se bãga, trebuie sã - ªi? întrebã Vlad, mai încãpãþânat decât un catâr.
vã spun cã ºi lui Vlad îi încolþise în minte exact aceeaºi Nu primiþi refugiaþi în Celãlalt Tãrâm? Sau care-i pro-
idee. La început, se pierduse atât de tare cu firea, încât blema?
- Asta nu e o dorinþã oarecare! tunã Moartea. Înþe- Vlad nu ºtia sã înoate

legi care e problema?! prea bine, dar pânã la urmã
- Pentru a rãmâne la noi, îi întrerupse împãciuitoa- reuºi sã ajungã la mal,
re Naºterea, va trebui sã duci la bun sfârºit un lucru tai- dând disperat din lãbuþe ºi
nic, pe care þi-l vom cere. þinând pasãrea pe cap, ca
- Parcã v-am dat colacul, bombãni înciudat bãiatul. un adevãrat acrobat.
Dupã care cãzu degrabã la pace, gândind cã, dacã mai Singura soluþie de bun
comenteazã mult, Ursitoarele îl vor expedia acasã cu simþ, în situaþia lipsitã cu desã-
viteza gândului. vârºire de aºa ceva, în care singur se vârâ-
- Trebuie sã duci pasãrea asta la Sânziene, îi spuse se, ar fi fost sã se întoarcã la conac. Risca o urechealã
Soarta, în timp ce îi punea în mânã o pasãre micã ºi zdravãnã, într-adevãr, dar era mai bine decât sã doarmã
cenuºie, care aducea foarte mult c-o privighetoare sub cerul liber, în pãdurea asta plinã de ciudãþenii. Asta
obiºnuitã. Nimeni nu trebuie sã ºtie de ea! cam aºa era! Numai cã Vlad era atât de pornit sã nu se
- De ce? mai întoarcã acasã, încât pãrea cã nu mai gândeºte,
- Pentru cã... toatã lumea o vrea. vede ori aude nimic în jur.
- Te sfãtuiesc, prieteneºte, sã n-o dai decât Sânzie- Iar aici, n-aº vrea sã vã sperii prea tare, dar
nelor! îi mai zise Soarta. trebuie sã vã spun cã de vãzut nu-l vãzu nici mãcar pe
- În regulã. Spuneþi-mi pe unde s-o iau, mai încercã Iona, care îl urmãrea de dupã unul dintre copacii de
Vlad sã le tragã de limbã. În câteva clipe însã nu mai avu pe mal. Nu ºtia încã în ce fel ajunsese Vlad în
pe cine ori de ce sã tragã, fiindcã o luminã puternicã, mijlocul lacului, dar nici nu-l interesa. Se bucurã doar
produsã parcã de o explozie, îl forþã sã-ºi închidã ochii. cã fusese scutit de corvoada cu care-l însãrcinase
Apoi, copilul simþi cum se scufundã. Atunci când deschise Ruja. ªi, dupã ce-l urmãri cum se afundã singur-
ochii, înþelese ºi de ce. Se afla în mijlocul lacului. Adicã singurel în pãdure, Strigoiul plecã spre Palatul Doam-
acolo unde nu mai era nici un fel de castel, fiindcã fetele nelor. Se grãbea sã le dea de ºtire acestora cã bãiatul
27
dispãruserã împreunã cu toate acareturile din dotare. le stãtea acum la dispoziþie.
Calul Nãzdrãvan
upã vreun ceas de învârtealã fãrã rost, - Nu þi-au spus Ursitoarele? se interesã, nedumerit,
D
Vlad hotãrî sã se opreascã ºi sã-ºi punã bidiviul.
gândurile în ordine. Trebuia sã vadã ce Copilul îºi fãcu curaj ºi se întoarse spre cal, privin-
era de fãcut în situaþia datã ºi, mai cu du-l þintã. Acesta se dãdu înapoi, preþ de vreo douã co-
seamã, sã se decidã încotro s-o ia. Nu pite. Aºadar, vorbesc cu caii! îºi zise în sinea lui Vlad.
mai apucã însã sã-ºi punã nimic în or- Dacã mi-am pierdut minþile? se mai întrebã el, din ce
dine, fiindcã, de undeva din spatele în ce mai speriat. Eu n-am cerut sã vorbesc cu mârþoa-
lui cineva îl întrebã: gele! Le-am rugat doar sã mã lase sã rãmân aici. Atât!
- Te-ai rãtãcit, Cãrãuºule? - De unde ºtii unde am fost ºi încotro mã îndrept?
Examinã cu luare aminte împrejurimile, dar nu zãri pe ªi mai ales, cum de poþi vorbi? îl întrebã, mai apoi, cu
nimeni. Pe nimeni care sã poatã vorbi, se înþelege. Altfel, glas tare.
era plin de necuvântãtoare în jur. Unele dintre ele, chiar - Vorbesc, fiindcã sunt un Cal Nãzdrãvan. Iar tu ai
stranii. Pãsãri care îi pãreau prea mici sau gângãnii luminoa- fost la Ursitoare, pentru cã aºa se cade. Pe acolo trec
se ºi flori care parcã-ºi fereau petalele din calea paºilor lui, toþi Cãrãuºii înainte de-a porni în marea încercare.
ºuºotind între ele. Unde mai pui cã aproape de el vãzuse - Ce sunt ãºtia, un fel de Feþi-Frumoºi?
chiar ºi-o mârþoagã. Arãta a cal, dar animalul, sãrmanul, era - Desigur. Nu te-ai vãzut de mult în oglindã ori...
atât de costeliv ºi de bubos, de-þi fãcea mai mare mila. de ce mã întrebi?
Se depãrtã, sperând în sinea lui cã nu îi vorbise Vlad se privi cu atenþie. ªi mare-i fu mirarea când
calul. Mai ales cã lui, titlul de Cãrãuº nu-i spunea vãzu cã acum era îmbrãcat cu alte haine. În picioare
28
absolut nimic. purta niºte cizme înalte ºi fine, din piele de cãprioarã,
- Stai puþin, cã nu mai sunt chiar aºa în putere. Te iar în loc de tricou avea o ie de borangic, cusutã cu fir
duci la Sânziene, nu? aurit ºi-o mantie de catifea roºie, aºa cum nu mai
- Da, îi rãspunse politicos Vlad, neîndrãznind însã vãzuse vreodatã. Despre paloºul ce-i atârna la brâu, ce
sã-l priveascã. ªtii cumva pe unde s-o iau? sã mai vorbim? Copilul îl privea înmãrmurit.
Când se întoarse, dãdu cu ochii de figura jovialã a Sânziene. Doar trebuia sã fie ºi el prezentabil când vor
calului, care-l privea admirativ ºi fãrã grai. Fãrã grai, aºa poposi pe pãmântul acestora. Altfel, s-ar putea sã-l
cum ar fi trebuit sã fie, o sã-mi spuneþi. Dar pentru un Cal confunde cu vreun cal de Cãpcân.
Nãzdrãvan cum era acesta, sã tacã nu era puþin lucru. - Uite ce e, îl informã Vlad la un moment dat, când
- Frumoase straie! îl informã el, pãtruns. nu se mai putu abþine, atât de tare reuºise smucitul sã-l
- Sunt Fãt-Frumos?!... se minunã bãiatul. enerveze. Vãd cã tu pricepi mai greu, deºi mie mi-au
Calul îl privi chiorâº. spus þãranii despre voi, Caii Nãzdrãvani, cã sunteþi
- Pãi, ce-ai fi vrut sã fii? Zmeu? deºtepþi nevoie mare. Aºa cã-þi spun mai pe înþelesul
Vlad începu sã se gândeascã. Aºadar, Ursitoarele îi tãu. Nu sunt Fãt-Frumos! Nici Cãrãuº! E clar?
dãduserã o nouã identitate. O faþã nouã, pentru o lume - Îhî... Tu nu eºti Cãrãuº, iar eu sunt calul lui Aram,
nouã. O lume fermecatã, în care nu mai avea hainele îi nechezã Nãzdrãvanul, aºa, în batjocurã.
lui prãfuite de joacã. O lume în care era îmbrãcat ca un - Cine mai e ºi ãsta?
prinþ ºi vorbea cu fiinþe fantastice. Cum era cu putin- - Craiul Zmeilor. Asta nu þi-au mai spus þãranii?
þã? se întrebã puiul de om, certându-se parcã pe sine. - Sunt om! se enervã Vlad, neºtiind ce sã-i mai zicã.
Doar el ºtia bine cine este ºi cum îl cheamã! - De bunã seamã. Eºti Cãrãuºul pornit sã ducã Pa-
- Când îmi primesc porþia de jãratec? îi întrerupse sãrea Mãiastrã la Sânziene. Andilandi, pentru cunoscã-
Nãzdrãvanul firul gândurilor ºi aºa mult prea subþire ºi tori, îi spuse încet la ureche.
destul de încâlcit. - Ce sã ducã? mai apucã sã murmure Vlad, cu
- Roagã-l pe Fãt-Frumos sã þi-o dea, îi zise Vlad cu ochii cât dovlecii, urmãrindu-l din priviri cum se învâr-
nãduf. Cine ºtie? Poate, dacã vorbeºti mai puþin, ai s-o te în jurul lui, în timp ce turuia întruna, ca o moarã stri-
ºi capeþi. catã. Stai o datã locului, cã ameþesc!
Se lãsã o tãcere grea, stânjenitoare, care nu durã - Iar eu, continuã fãrã sã se sinchiseascã prea
însã mult, fiindcã armãsarul nu se mai putu þine ºi-o luã mult de vorbele copilului, sunt Calul tãu Nãzdrã-
29
iar de la capãt, cu ºirul interminabil al întrebãrilor ºi-al van. Ursitoarele m-au rugat sã te însoþesc ºi, bineîn-
pãlãvrãgelilor care lui Vlad i se pãreau fãrã rost. Calul þeles, sã-þi port de grijã! Deocamdatã nu arãt eu cine
vroia sã afle când pornesc, deºi Vlad nici nu ºtia prea ºtie ce, dar stai sã vezi cum m-oi preschimba dupã
bine încotro se îndreaptã. Apoi, când îl va face ºi pe el ce-ai sã faci focul ºi-ai sã-mi dai ºi mie niºte jãratec.
frumos, dacã tot se grãbeau aºa de tare sã ajungã la Mi-e foame! Ce e aºa de greu de înþeles? Crezi cã
muritorii trec pe aici toatã ziua bunã ziua?! Te aºtept

de o grãmadã de ani, aºa cã... fã bine ºi dã-mi de
mâncare.
Vlad îl lãsã în plata Domnului, sã tot vorbeascã
pânã n-o mai putea, ºi se apucã sã strângã surcele.
Vroia, nu vroia trebuia sã facã totuºi focul, pentru ca
sã-ºi usuce hainele. Se uita din când în când cu
coada ochiului la cal, sã verifice dacã-l mai vede. Cu
lucrurile ce i se întâmplau lui în ultima vreme, nu se
ºtia niciodatã când gloaba asta putea dispãrea, lãsând
sã aparã cine ºtie ce altã dihanie, poate mai puþin
guralivã, dar ºi mai puþin prietenoasã. Oricum, nu
îndrãznea încã sã recunoascã, dar începuse sã-i
placã. El în Celãlalt Tãrâm! ªi Fãt-Frumos, pe
deasupra! Dacã se gândea mai bine, merita sã-ºi dea
ºi minþile pentru asta.
Dupã ce fãcu focul, se aºezã la o oarecare distanþã
de Calul Nãzdrãvan ºi privi cu luare aminte pasãrea,
încercând sã descopere ceva deosebit la ea. Vreun
semn. O anume luminã în priviri. Pene ceva mai
colorate. Darul vorbirii sau, cine ºtie, poate chiar vreun
cântec de-o frumuseþe nemaiauzitã. Nici vorbã de aºa
ceva însã. Pasãrea arãta ca o privighetoare obiºnuitã ºi
30
tãcea chitic.
- Uite ce e... dacã te deranjeazã aºa de tare, n-am
sã-þi mai spun Fãt-Frumos.
Vlad îi întoarse spatele, fãrã sã se sinchiseascã Dupã ce fãcu focul, se aºezã la oarece distanþã de
prea tare, prefãcându-se încã supãrat. Deºi, vã pot Calul Nãzdrãvan ºi privi cu luare aminte pasãrea.
spune, supãrarea îi trecuse. Apoi, ca o ultimã mãsurã putea adormi. Cel puþin, nu aºa: noaptea, fãrã foc -
de precauþie, bãgã pasãrea în sân ºi îºi înnodã calul i-l înfulecase - ºi cu burta goalã. Aºa cã nevoia îl
frumos ia. fãcu sã-ºi aminteascã de gogoºile Saftei... ªi, o datã cu
- Nici Cãrãuº! încercã sã-l mai îmbuneze gloaba. asta, din una în alta, îºi aminti ºi de ai lui.
Oricum, singurul lucru care are cu adevãrat Cât de mult m-au iubit! îl strãbãtu aºa, un gând.
însemnãtate pentru mine e cã eºti pui de om. Muritor. ªi cât de fericit eram!, mai veni apoi altul, rãsucind ºi
Dupã un timp, Vlad domoli focul ºi se dãdu în mai mult cuþitul în ranã. Fusese nespus de fericit înainte
lãturi, lãsându-l sã mãnânce tãciunii încinºi. de apariþia pe lume a moþaþilor...
- Spune-mi, cum sã-þi zic atunci? Omule? Mãi, co- - Pãroºilor! zise Vlad, aproape cu voce tare,
pile? Mãi, dragã? îl mai iscodi, cu gura plinã, mârþoaga. gândindu-se, desigur, la fratele lui albastru ºi sora lui
- Cum vrei... galbenã, care tocmai îl detronaserã din sufletul
- Cum vrei nu-mi place! Cum te cheamã? Pe nu- pãrinþilor lui. Oare ce-am fãcut, sã merit aºa ceva? îºi
mele de botez? mai spuse copilul, în timp ce lacrimi amare începurã
- Vlad. Þi-am mai zis. sã-i cadã pe obraz, fãrã voia lui. Am fost chiar atât de
- Nu mie, îl informã calul, degustând recunoscãtor rãu? se întrebã, cuibãrindu-se lângã cal.
bucatele fierbinþi din faþã. ªi aºa era. Lui Iona îi Nãzdrãvanul, care se întinsese sã adoarmã, acum
spusese, nu lui. Se vede treaba cã Nãzdrãvanul cã-ºi umpluse bine foalele, la fel de costeliv însã ºi de
devenea din ce în ce mai rezonabil, pe mãsurã ce-ºi bubos cum era înainte, îi vãzu lacrimile, dar nu-l
umplea burdihanul. Bãiatului, în schimb, începuserã întrebã ce are. Nici unul nu mai spunea nimic. Se uitau
sã-i cam chiorãie maþele. Unde mai pui cã nici nu doar la lunã, printre gene. Era plinã.
31
În lumina lunii
ricât de tare s-ar fi cãznit cele douã nasul meu, am s-o umplu de muci! se gândi Vlãduþ,
O
Rusalce sã nu facã zgomot, pãºind cochetând din ce în ce mai mult cu ideea de a deschide
uºurel, în picioarele goale, tot se mai ochii. În definitiv, ce-i putea face aºa de grav? Când
auzea câte un sfârâit, când ºi când, ºi zânele începurã sã vorbeascã însã, se prefãcu adormit,
se vedea firicelul albãstrui al fumului ca sã poatã auzi ce-ºi spun una celeilalte.
rãmas dupã iarba ce-o ardeau cu - Gata? rãsunã vocea mai îndepãrtatã a Ruxandei
sârguinþã sub tãlpi. Din cauza asta care rãmãsese la o parte, privind cu silã cãtre cei doi
mergeau ºi se opreau. Apoi mergeau ºi se opreau iarãºi, adormiþi.
luând forma copacilor, tufelor ori jivinelor ieºite Tiranda clãtinã din cap cã nu. Continua sã-l
întâmplãtor în cale. Fiindcã, deºi aºa putea pãrea, nu priveascã pe Vlãduþ, de parcã ar fi încercat sã-i reþinã
era totuºi puþin lucru pentru ele sã se ascundã de ochii fiecare trãsãturã, fiecare mic detaliu al feþei ºi trupului.
iscoditori ai viilor întâlniþi în cale. Se oprirã la câþiva Iar lucrul acesta, pe care doar Rusalcele puteau sã-l facã
paºi de Vlad, care n-apucã sã le zãreascã decât dintre toate Ielele, era numit învãþare. Vã veþi întreba,
gleznele ºi vârful pletelor ce le atârnau pânã-n cãlcâie, poate, la ce le folosea învãþarea asta. Ei bine, vã voi
cã ºi închise repede ochii, simulând cum se pricepu el rãspunde: prin învãþare Rusalcele puteau lua forma
mai bine o respiraþie regulatã. Lângã el, Calul celui studiat.
Nãzdrãvan nu simula nimic. Dormea dus, fãrã griji, ºi - Haide o datã! îi zise, printre dinþi, Ruxanda. Nu
fornãia molcom, visându-se probabil înaripat ºi frumos mai suport sã privesc mârþoaga asta!
peste mãsurã. Tiranda (aºa o chema pe una dintre - Oare ce cautã aici, cu puiul? întrebã Tiranda, care
32
Rusalce!) se aplecã peste bãiat atât de tare, încât acesta se depãrtase de cei doi pentru a putea vorbi mai tare.
îi simþi respiraþia rece ca gheaþa lângã obraji. Câteva - Nu ºtiu ºi nici nu mã intereseazã. Sã mergem!
fire rãzleþe de pãr îi atingeau ca o adiere faþa, apoi - E foarte frumos, continuã Tiranda, care nu-ºi
nãsucul, pe mãsurã ce Doamna îºi întorcea capul, mai lua ochii de pe Vlãduþ. Irodia se va bucura de aºa
pentru a-l vedea mai bine. Dacã nu-ºi ia pãrul de pe minunãþie...
- Sã vedem de ce e în stare minunãþia! tunã

Ruxanda. Dacã nici ãsta nu ne dã pasãrea, praful se va
alege de noi!
Bietele, nici nu bãnuiau cã Pasãrea Mãiastrã era
chiar sub nasul lor! Fiind însã mult mai micã decât o
ºtiau ele ºi bine ascunsã în sânul bãiatului, n-o vãzurã.
- Tare mi-ar fi plãcut sã-l luãm cu noi!
- ªi gloaba? veni tãios rãspunsul Ruxandei. Nu-i
vezi cum stau înlãnþuiþi?
- Ba da...
- Mã apucã sila! ªi oricum... nu pentru asta am fost
trimise. Ci sã-l învãþãm, îi rãspunse Ruxanda, dupã
care-i zise aºa, într-o doarã, cã vorbeºte ca o Mãiastrã.
Auzind cum îi spune, Tiranda îºi urmã surata, dar
nu înainte de a-i arunca pe la spate o privire urâtã, de
care, cu siguranþã, v-ar fi fost fricã, dacã aþi fi vãzut-o.
Mai ales cã, oricât de frumoºi ar fi ochiºorii negri ai
Doamnelor, cu gene nemaipomenit de lungi ºi dese,
neavând ºi albul obiºnuit ochilor omeneºti, prea plã-
cuþi la privit nu sunt. Rusalcele merserã un timp în tã-
cere, în drumul lor spre Palatul Doamnelor. Ruxanda în
faþã, aºa cum îi stãtea bine unui lider, iar Tiranda în
spate, cãutând împreunã un animal ori o pasãre care
33
le-ar fi putut transporta mai uºor la palat. Cele douã Ru-
salce erau tot Iele de felul lor ori Doamne, dacã vreþi,
dar din cel mai rãu soi cu putinþã. Pe lângã alte caste,
Tiranda se aplecã peste bãiat atât de tare, încât cum sunt cele ale Drãgaicelor, Linelor, Mândrelor ori
acesta îi simþi respiraþia rece ca gheaþa lângã obraji. Mãiestrelor, Rusalcele sunt nãprasnice. Au vorba rãstitã.
Sunt mereu puse pe harþã, astfel încât o întrec în rãutate - Taci ºi cautã!
ºi pe împãrãteasa tuturor Ielelor, Irodia. - ...cã ne dã târcoale o Strigã, na! nu se lãsã aºa, cu
- Mãiastrã zici? scrâºni Tiranda dupã un timp. Eu?! una, cu douã, Tiranda. În definitiv era ºi reputaþia ei în
- De bunã seamã, cã a Rusalcã nu mai aduci. Te-ai joc. Pentru cã Irodia le poruncise sã vinã cât mai repe-
prostit peste noapte! îi rãspunse Ruxanda, zâmbind rãu- de la palat, nici una dintre ele nu-ºi dorea sã întârzie.
tãcioasã. ªtia cã o rãneºte, dar nu-i pãsa. Ea le era cârmu- Mai întâi, cele douã privirã în pãmânt, cum umbra
itoare Rusalcelor ºi n-avea sã-i dea nici uneia socotealã. imensã a Strigii creºtea, furând în zborul ei tãcut
- Vrei sã spui cã nu þi-ar fi plãcut sã-l vezi la palat, lumina lunii. Se fãcea tot mai mare, din ce în ce mai
într-o cuºcã? mare, semn cã dihania, dornicã de sânge, cobora.
- Mã ºtii pe mine strângãtoare, ca pe nebunele Plonja încrezãtoare, neºtiind ce-o aºteaptã. Mai bine
acelea de Mãiestre? spus, cine o aºteaptã.
- Nu... - Vine, vine, bãtu încetiºor din palme Tiranda,
- Atunci? De câte ori trebuie sã-þi repet cã nu scoþând icnete înãbuºite de plãcere, ca niºte sughiþuri.
pruncul, ci doar pasãrea lui conteazã? - ªººº! Sã nu cumva sã te miºti înainte de vreme, cã
Pentru cã Ruxanda avea dreptate în privinþa puiului aici rãmâi! Ai înþeles?!
de om ºi a pãsãrii sale, Tiranda nu mai spuse nimic. Mai Doamnele stãteau nemiºcate, cu privirea în jos,
ales cã ºi Mãiestrelor le fãcuse o caracterizare reuºitã. aºteptând-o cu sufletul la gurã sã se apropie. Puteau
Acestea erau într-adevãr bolnãvicios de strângãtoare. vedea din ce în ce mai bine conturul aripilor imense, ca
Adunau ºi puneau la pãstrare, în colivii aurite, toate su- de liliac, ale Strigii. Ori ciocul ei gigantic ºi ghearele-i
fletele ce avuseserã proasta inspiraþie de a-ºi gãsi sãlaº în ca de vultur, ce oricãrui muritor i-ar fi dat fiori reci pe
vreun trup frumos de om, pasãre ori jivinã. Singura pie- ºira spinãrii. Ielele însã, departe de-a fi speriate, de-abia
sã ce lipsea acum neasemuitei lor colecþii era, bineînþe- mai puteau sã-ºi astâmpere nerãbdarea.
les, Pasãrea Mãiastrã, de la care îºi trãgeau numele. ªi - Acum? întrebã Tiranda.
34
pentru care se fãcea acum atâta zarvã. Atâta cãutare! Ruxanda nu-i rãspunse. O strânse doar tare de
- Nu vãd nimic, murmurã Ruxanda mai mult mânã, în timp ce cu cealaltã începu sã numere clipele
pentru sine. Nici o jivinã. Ce se întâmplã? Au murit ce-i mai rãmãseserã Strigii. ªi, când pasãrea ajunse la o
chiar toate?! aruncãturã de bãþ de ele, gata-gata sã le înhaþe, numai
- Vroiam sã-þi spun doar... o datã ce se întoarserã spre ea zãludele ºi... þuºti! Îi
intrarã-n mãruntaie ºi... pe-aci þi-e drumul! Asta, se întoarserã ca pe o corabie ce-ºi gãsise, în sfârºit,
înþelege, înainte ca zburãtoarea, îngrozitã de vederea cârmaciul ºi zburarã în ea la palat. Fiindcã, împreunã
lor, sã mai poatã fugi, þipa ori face ceva anume. Apoi o cu ea nu se putea zice c-o fãceau.
Palatul Doamnelor
ând Striga, îngrozitã la culme, pãtrun- - Ce faci, Tirando? îºi dojeni Ruxanda surata,
C
se în lãcaºul Doamnelor, zburã mai îngrijoratã fiind de deriva în care li se afla corabia.
întâi în neºtire prin niºte coridoare Rusalca nu apucã însã sã-ºi încheie vorba, cã
lungi ºi întortocheate, ce pãreau sã nu Striga, zãrindu-se în una dintre oglinzi, se sperie atât de
se mai termine. Încerca zadarnic sã tare, crezând c-o atacã altã Strigã, încât era cât pe ce sã
gãseascã o portiþã de scãpare. Rusalce- cadã. N-o fãcu însã. În schimb, dãdu cu tãrtãcuþa de
le n-ar fi lãsat-o s-o ia la sãnãtoasa, dar toate cele aflate în preajmã. De pereþi, de oglinzi, de
ea cãuta disperatã o ieºire, mai mult din instinct. Acolo pereþi... Mã rog, asta era tot ce avea la dispoziþie.
însã, nici urmã de fereastrã ori de uºã. Oriunde þi-ai fi - Lasã-mã pe mine s-o întorc! zise, nervoasã,
întors privirea, vedeai numai pereþi cenuºii, de mar- Ruxanda, care preluã cârma, salvând situaþia în ultimul
murã, înalþi pânã-n cer ºi luminaþi din loc în loc de câte moment. Smuci cu forþã Striga care, cu un ultim strigãt
o fãclie, uitatã anume pe vreun perete. Sau pusã parcã de groazã, trecu de cealaltã parte a oglinzii, în sala de
în glumã, dupã un colþ, ca sã te sperii de propria-þi bal. ªi dacã-i bal, atunci bal sã fie! Pentru cã aici, sub
35
umbrã când coteai. privirile lipsite de expresie a sute de ochi reci, adunaþi
Pereþii erau reci ºi simpli, iar în locul fãcliilor, acolo ºi aranjaþi frumos - doi câte doi - pe feþele
uneori, dãdeai de oglinzi. Cu alte cuvinte, dacã nu Doamnelor, Striga fãcu trosc-pleosc în mijlocul sãlii ºi...
reuºeai sã mori de fricã vãzându-þi umbra, þi se oferea praful se alese de ea. Nu durã decât o secundã pentru
ocazia s-o faci, privindu-te pe tine însuþi. ca Rusalcele, de-abia þinându-se sã nu râdã, ºi scuturân-
du-ºi iile de parcã nimic nu s-ar fi întâmplat, sã se arate

adunãrii.
Ielele stãteau pe jilþuri de marmurã, aranjate în ar-
curi de cerc, ridicate astfel încât ºi cele aflate în ultime-
le rânduri sã poatã privi nestingherite. Dacã te-ai fi uitat
la ele, aºa, razant, ai fi zis cã-i numai una singurã ºi cã
te-ai lovit tu, la cap, de vezi mai multe. Atât de tare se-
mãnau între ele! Din loc în loc puteai zãri un pãr de
altã culoare, dar la fel de lung ºi de drept, ori niºte ochi
mai întunecaþi, cu gene ceva mai lungi ºi mai stufoase
decât ale altora, dar lipsiþi cu toþii de albul firesc doar
muritorilor de rând.
Când Irodia înaintã, ieºindu-le în întâmpinare Ru-
salcelor, mai întâi nici n-o vãzurã de unde se ridicã ºi
din ce parte vine. Mai ales cã Doamnele nu aveau un
jilþ construit anume pentru împãrãtese. Niciodatã nu
ºtiai de unde sare ori unde ar fi trebui sã sari tu, la o
adicã, de þi-ar fi cãºunat s-o ataci vreodatã.
Irodia le dãdu ocol celor douã Rusalce privind,
plictisitã, pulberea ce le zãcea cuminte la picioare.
Apoi o dãdu mai încolo, de parcã s-ar fi debarasat de
cine ºtie ce gunoi care îi stãtea în cale.
- Nu puteaþi sã vã þineþi firea, nu? întrebã Îm-
36
pãrãteasa, sãtulã de mizeria pe care Rusalcele o fãceau
aproape de fiecare datã, omorând. Ucigând fãrã milã
Când Striga pãtrunse în lãcaºul Doamnelor, trupurile în care apucau sã intre.
zburã mai întâi în neºtire prin niºte coridoare - Tocmai acum v-aþi gãsit sã vã purtaþi
lungi ºi întortocheate. necuviincios? Când avem oaspeþi?!
Ruxanda ºi Tiranda se aºezarã pe douã jilþuri din þate, de pe jilþuri. Toate voiau sã vorbeascã, voiau sã ºtie
primul rând, depunând mari eforturi sã-ºi stãpâneascã cine era mârþoaga aia buboasã pe care Tiranda le-o
râsul. Nu-l vãzuserã pe Iona, cum stãtea tãcut undeva arãtase întocmai aºa cum o vãzuse: stând lângã Vlad.
mai în spate, lângã Line, dar ºtiau cã e acolo. - Destul! spuse Irodia. Cum îndrãzneºti sã ne arãþi
- Aþi învãþat Cãrãuºul? întrebã Irodia. aºa ceva?
- Da. - Nu v-a plãcut pruncul, Înãlþimea Voastrã? întrebã
- Frumos?... Tiranda, în timp ce se strecura ºerpeºte spre scaunul ei.
- Nespus de frumos, mãritã Doamnã, rãspunse - ªi calul? Cum ai putut învãþa un Cal Nãzdrãvan?
Tiranda. Nu eºti în toate minþile?!
- Atunci, sã-l vedem ºi noi, spuse Irodia, îndem- Un nou val de groazã strãbãtu sala, când
nând-o sã meargã în mijlocul sãlii, pentru a fi vãzutã Doamnele auzirã despre o fiinþã ce fãcea parte, clar, din
mai bine. Nu de alta, dar sã ºtim pe cine vom vâna de cealaltã tabãrã.
acum înainte! - N-ar fi trebuit sã aibã aripi?... mai îndrãzni
Tirandei, cãreia oricum îi plãcea sã fie mereu în Tiranda, destul de derutatã.
centrul atenþiei, nu-i trebui mult sã ia forma celui pe În primul rând, ea nu-ºi amintea sã fi învãþat decât
care tocmai îl învãþase. Numai cã nu se transformã omul, iar în al doilea rând, ºtia foarte bine cum aratã un
într-un pui de om frumos, aºa cum se aºtepta adunarea Cal Nãzdrãvan. Era înaripat ºi frumos! N-ar fi îndrãznit
ºi voi, probabil. Ci într-un prunc frumos ºi un cal urât. sã înveþe o fiinþã luminoasã, desigur, oricât ar fi fost ea
De ce anume se întâmplase asta? Simplu. Mintea de frumoasã, dar ce-i reproºa Irodia i se pãrea o prostie.
Rusalcei, nu foarte strãlucitã de altfel, înregistrase fãrã Cum sã fie mârþoaga aceea un Cal Nãzdrãvan?
sã separe imaginea lui Vlad de cea a Calului - Era înaintea facerii, toantelor! veni de îndatã rãs-
Nãzdrãvan, lângã care acesta se cuibãrise. punsul. Din cauza asta n-avea încã aripi! ªtiþi ce în-
Aºa cã vã puteþi da lesne seama ce murmur de seamnã asta, nu? le mai întrebã Irodia pe Rusalce, cres-
37
groazã strãbãtu adunarea, atunci când Doamnele dãdu- când treptat tensiunea, în aºteptarea loviturii de graþie.
rã cu ochii de pocitania copitatã. Se auzirã gemete, Cã puiul de om fusese deja pe la Ursitoare!
scrâºnete de dinþi ºi chiar câteva strigãte înãbuºite. Iele- - Iertare Irodia, îngenunche Tiranda ºtiind ce-o aº-
le, nemaiputând sã vadã asemenea urâþenie, îºi întoar- teaptã. Ruxanda însã, orgolioasã din fire, rãmase pe jilþ,
serã privirea. Unele chiar cutezarã sã se ridice, neanun- înfruntând privirea Împãrãtesei.
- Cãrãuºul avea asupra lui pasãrea, continuã Irodia care mai de care mai lipsite de noimã. Þipau cã ãsta e
înaintând spre nefericite, iar vouã nici mãcar nu v-a dat sfârºitul lor ºi dãdeau vina una pe cealaltã, aºa cum se
prin minte asta! întâmplã în asemenea situaþii. ªi poate cã ar fi þinut-o
Nu trecu mult de la ultima ei vorbã, cã se ºi porni aºa mult ºi bine, dacã Irodia nu ºi-ar fi abãtut mâna ei
o isterie aºa cum scrie la carte. Doamnele începurã sã lungã asuprã-le. N-aº vrea sã fiu greºit înþeleasã. De
þipe, sã tropãie ºi sã punã toate bunã seamã cã nu era chiar atât
deodatã întrebãri, de-ai fi putut jura, de lungã, încât sã le poatã
de nimereai atunci la ºedinþã, cã nu trage câte una peste ceafã,
te afli pe Celãlalt Tãrâm, în Castelul aºa cum ar fi meritat cu sigu-
fermecat al celor mai aprige spirite ranþã unele dintre ele. Dar fo-
malefice, ci, mai degrabã, într-un losindu-se de magie, de care
parlament de-al oamenilor. Irodia nu se putea zice c-ar fi
Dacã Ielele ar fi avut încãlþãri, fost tocmai strãinã, fãcu sã-i
poate cã nu s-ar fi sfiit sã aparã în mâna stângã un bici
arunce cu ele în Irodia sau în de foc. ªi începu sã dea cu el
oricine altcineva ar fi fãcut în dreapta ºi-n stânga, ples-
imprudenþa de-a lua cuvântul. nindu-le pe câte unele chiar
- Eu am o propunere! urla peste faþã, de-ai fi putut jura
cât putu una dintre Mãiestre, cã cel mai furios Solomonar
Liodiana. dresându-ºi Balaurul era ni-
- Care? o întrebarã într-un glas mic pe lângã dânsa.
celelalte. - Liniºte! Liniºte!
- Am... uitat..., veni rãspunsul, ªi liniºte se fãcu. Cât ai
38
ce nu era singurul de acest fel pe clipi! Simplu ºi eficient. Nu
care-l puteai auzi în hãrmãlaia trecurã decât câteva se-
generalã. Cãci Doamnele, indiferent cunde pentru ca distinsele
de casta din care fãceau parte, se Doamne, aflate nu întâm-
întreceau parcã în a spune lucruri plãtor pe burtã ori pitite
Liodiana Irodia
prin spatele jilþurilor, sã-ºi reia locurile ca niºte ºoricuþi arãtând spre casta Vrãjitoarelor ce-i stãteau alãturi, în
cuminþi. ultimele rânduri.
- Iona! - Prea bine... Sã meargã Rujalina! porunci Irodia. ªi
- Doamnã... pentru cã nu era în toane prea bune, nimeni nu
- Mi se pare mie sau ai pornit-o cu stângul? îndrãzni sã-i conteste decizia.
- Cursa de-abia începe, Înãlþimea Voastrã! Nu - Sã nu cumva sã vã întoarceþi fãrã Andilandi! mai
conteazã cu cine a venit aici Cãrãuºul, ci doar cu cine strigã Împãrãteasa în urma celor doi, care pãrãseau în
va pleca la urmã. grabã sala.
- Ba, conteazã! i-o întoarse furibundã Irodia. Irodia îi petrecu cu privirea, gândindu-se cã poate
Lumina e înaintea noastrã. Nu mai avem nici o clipã de n-ar fi stricat sã cearã ºi ajutorul Zmeilor. Mai cu seamã
pierdut! Pleacã! cã aceºtia îºi fãceau sârguincios treaba, atunci când
- Singur?... erau plãtiþi cum se cuvine. Puneau întrebãri puþine ºi
- Tu cunoºti cel mai bine sufletul oamenilor, pentru nu subestimau puterile adversarilor, aºa cum o fãcea
cã ºi tu ai fost unul. Promite-i puiului orice þi-ar cere, în înfumuratul de Iona. Dar lãsã asta pentru mai târziu.
schimbul pãsãrii. Vremea negocierilor nu sosise încã. Se întoarse spre
- ªtiþi doar cã nu pot umbla ziua... Daþi-mi mãcar salã ºi le spuse Ielelor cã sunt libere. Adunarea se
pe una dintre Line, drept ajutor, mai spuse Strigoiul, încheiase.
39
Falsa Sânzianã
doua zi dimineaþa, Vlad deschise sã te miºti repede, fiindcã acesta e un tãrâm plin de
ochii ºi vãzu aripile Calului Nãzdrã- pericole! Dupã care adãugã, mai mult ca sã-l
A van, în care el stãtea tolãnit ca într-un

hamac. Privind în jur constatã, cu ui-
mire, cã nu mai erau în pãdure, ci pe
un drum prãfuit, care mergea paralel
cu un râu. Puiul de om nu ºtia, dar
râul cu pricina nu era unul oarecare, ci chiar Apa Sâm-
betei, despre care bãtrânii din Hoghiz erau convinºi
cã izvorãºte în lumea oamenilor ºi ajunge
pânã în Celãlalt Tãrâm, unde trece, în
impresioneze pe Vlad:
- În timp ce unii trãgeau la aghioase, eu m-am
pregãtit: mi-am luat o înfãþiºare nouã ºi am ascuns
pasãrea în urechea mea dreaptã. Stã mai bine acolo.
Asta în cazul în care te întrebi de ce n-o mai ai în sân.
- Mulþumesc! îi rãspunse bãiatul care, în sfârºit, îºi
dãdu seama cam ce-ºi dorea Nãzdrãvanul. Nu ºtiu ce
m-aº fi fãcut fãrã tine...
- Nici eu!
primul rând, pe lângã Grãdina Blajinilor. - Mai ales acum, de când te-ai transformat
Calul îl simþi pe Vlad cum se întinde ºi într-un cal atât de arãtos,
cascã, dar nu nechezã nimic. Aº- de puternic...
tepta, desigur, sã fie compli- - Era tot ce-mi lipsea,
mentat pentru noua lui înfãþi- zise Nãzdrãvanul mer-
ºare. Lui Vlad însã nici nu-i gând þanþoº înainte. Cã min-
trecu prin minte sã-i spunã te am avut, slavã Domnului,
vreun cuvânt de laudã. Îl întrebã doar de de la bun început.
40
ce a pornit la drum, fãrã sã-l trezeascã ºi Pe Vlad mai-mai sã-l buºeas-
pe el. Calul îi rãspunse, cu nãduf, cã aici cã râsul, când îl vãzu ce þanþoº se þi-
nu te scoalã nimeni cu gogoºi calde ori ne, dar nu se putu abþine sã nu-l admire.
cu clãtite cu îngheþatã. ªi cã e bine sã Nu atât pentru felul în care arãta acum. Adicã
nu stai prea mult în acelaºi loc. Trebuie întocmai cum îi spuseserã oamenii din Hoghiz
- robust, alb ºi cu o frumoasã pereche de aripi - ci, mai spun de îndatã. Pentru cã doar Zmeii ºi Cãpcânii
ales, pentru încrederea pe care o avea în sine, ºi din vorbesc cu gura plinã, dragii mei. Iar Nãzdrãvanul nu
care, vrând-nevrând, îi mai transmitea ºi lui. Vlãduþ slujea ºi nici nu schimba vreo vorbã cu asemenea
începuse chiar sã-l bãnuiascã cã vorbeºte aºa de mult dihãnii, lipsite cu desãvârºire de cei ºapte ani de acasã.
doar pentru a-i alunga lui din minte gândurile triste, Pânã la urmã, Vlad îºi dãdu seama cã n-avea cu cine
care-l strãbãteau uneori. discuta în timpul mesei, ºi mai cu seamã printre plescãi-
Îl mângâie timid pe grumaz, iar Nãzdrãvanul îi turi, aºa cã tãcu. Cel puþin pânã terminã de mâncat.
rãspunse printr-un fornãit prelung. Era pentru prima - Mulþumesc, spuse Vlad ºi vãzu cum, dintr-o datã,
datã, de când îl cunoscuse, cã se bucura de compania îi dispare din mânã castronul gol, cu lingurã cu tot.
lui. Simþea cum între ei doi se înfiripã o frumoasã - Sã-þi fie de bine! rãspunse calul. Îmi pare rãu cã
prietenie. Aºa cum Vlad (copil unic ºi cam rãsfãþat din ai fost nevoit sã mãnânci în timpul mersului, dar trebuia
fire) nu ºtiuse sã lege pânã atunci. sã plecãm de acolo. Din cauza Ielelor. În zori, am vãzut
- Auzi, dar ceva de mâncare n-ai prin urechi? zise iarba arsã ºi urmele tãlpilor lor. Cred cã ne-au dat
Vlãduþ. Oamenii cred cã pe lângã multe obiecte târcoale în noaptea trecutã.
magice, prin urechile voastre se mai gãseºte ºi halealã. - Da, îl informã Vlad, dornic sã fie ºi el cu ceva de
- Dreapta sau stânga? îl întrebã calul, de parcã l-ar folos. Ne-au scanat asearã.
fi îndemnat sã aleagã între doi pumni strânºi. Fiindcã el - Ce au fãcut?
n-avea pumni, era clar cã-l punea sã aleagã între urechi. - S-au uitat la mine... Dar m-am fãcut cã dorm!
- Dreapta! spuse Vlad, zâmbind. Dupã care bãgã - N-ai de ce te teme! îi nechezã Nãzdrãvanul. Atâta
mâna în urechea lui dreaptã ºi scoase de acolo un timp cât eºti cu mine ºi nu le dai pasãrea, eºti în siguranþã!
castron cu lapte ºi cereale trase-n ciocolatã. adãugã apoi, pãtruns de misiunea ce i se încredinþase.
Se apucã imediat sã le mãnânce, dar, ca ºi voi - ªtiu, spuse amuzat Vlad. Nu le prea plãcea sã te
poate, Vlad se aºteptase la altceva - la ceva mai dulce, priveascã.
41
mai spectaculos. Aºa cã nu-ºi putu stãpâni curiozitatea Dupã care, îl întrebã pe cal dacã Ielele erau
ºi-l întrebã pe frumosul armãsar: într-adevãr atât de rele pe cât credeau oamenii. Dacã
- Ce aveai în stânga? dãdeau foc caselor sau dacã aduceau grindina asupra
Nãzdrãvanul nu-i rãspunse însã. ªi, dacã unii satului, atunci când le cãºuna lor sã se rãzbune pe
dintre voi se întreabã de ce anume n-o fãcuse, am sã vã cineva care le pronunþase numele. ªi, mai ales, dacã
era adevãrat cã îi înnebuneau pe cei în jurul cãrora îºi - Cel mai bine ar fi sã-mi dai mie Pasãrea Mãiastrã.
dansau hora. Nãzdrãvanul îi rãspunse cã asta nu era Te-aº scuti de atâta obosealã, mai adãugã fata.
nimic pe lângã cât rãu puteau acestea sã facã. - Sã nu cumva... încercã sã-l avertizeze Nãzdrãva-
ªi tocmai când vroia sã-l instruiascã cât mai bine nul pe Vlad, dar nu putu sã-ºi mai continue vorba, cãci,
în legãturã cu felul de a fi al Doamnelor ori al celorlalte dintr-o datã, nu mai era în stare sã grãiascã.
dihãnii aflate în tabãra întunecatã, le ieºi în întâmpinare De ce? Pentru cã (aºa dupã cum sunt convinsã cã
o cãruþã. O vãzurã doar atunci, fiindcã drumul o cotea v-aþi dat deja seama!) fata respectivã nu era o Sânzianã
la dreapta, dupã un deal pleºuv. Deal dupã care nu adevãratã, adicã o zânã bunã, ci era o veche cunoºtinþã
prea aveau cum s-o vadã. de-a noastrã, pe nume Rujalina. Aceasta fiind una
Pe caprã stãtea o fatã foarte frumoasã, îmbrãcatã în dintre cele mai iscusite vrãjitoare, îºi luase înfãþiºarea
straie þãrãneºti de duminicã. Adicã foarte curate ºi unei Sânziene pentru a-l pãcãli pe Vlad, iar sub
dichisite, din cele cu care fetele se îmbracã doar atunci coviltirul cãruþei, ferit de lumina Soarelui, îl purta pe
când merg la bisericã sau când sunt gata sã-ºi Strigoi. Cu care, de acum încolo, va face un cuplu de
întâmpine peþitorii. Vlad se uitã la pãrul lung ºi bãlai al zile mari, lucrând în douã schimburi.
fetei ºi la cununa de flori de Sânziene pe care o purta Vlad, când vãzu cã Nãzdrãvanul începe sã se agite
pe cap. Mai întâi nu ºtiu ce sã creadã despre ea, fiindcã aºa cum numai caii (fie ei nãzdrãvani sau nu) ºtiu s-o
arãta exact aºa cum îºi imaginase el aceste zâne. facã în preajma vrãjitoarelor, începu sã bãnuiascã cã
- Bunã ziua, Vlad! îi spuse fata cu un glas ce pãrea ceva nu e în regulã. Iar atunci când Nãzdrãvanul nu-i
sã-l învãluie ca o vrajã. rãspunse la întrebãri, deveni sigur cã aºa-zisa zânã îi
- Salut! îi rãspunse copilul. fãcuse ceva. Vã daþi seama? Calul tãcea. Culmea! Unde
- Sânzienele, suratele mele, m-au rugat sã-þi ies în mai pui cã privind-o mai atent pe fatã, i se pãru prea
întâmpinare... frumoasã ca sã fie adevãratã. Parcã ar fi fost desprinsã
- Serios? din paginile unei cãrþi ilustrate ori ale vreunui joc. Mai
42
- Da. Ne-am gândit sã nu mai baþi atâta cale de po- întâlnise el capcane din astea, în care un rãu se deghiza
manã pânã la noi. Mai ales cã pe tãrâmul ãsta te pândesc într-un bun doar ca sã pãcãleascã eroul, mai ales în
atâtea pericole, îºi continuã ea vorba unsã cu miere. jocurile pentru computer.
- Asta cam aºa e, Doamnã! nechezã Nãzdrãvanul, - Nu cred cã eºti o Sânzianã! îi rãspunse Vlad, în
care-ºi dãduse de îndatã seama cu cine are de-a face. timp ce inima îi bãtea gata sã-i sarã din piept.
Nu i se fãcuse chiar fricã, dar avea totuºi bunã voie. Faptul cã asupra sa n-avea nici o pu-
emoþii. Cam ca atunci când eºti scos la tablã ºi tere, era bine venit. Dar, fiindcã-i amuþise ºi în-
nu ºtii încã din ce lecþie urmeazã sã fii ascultat. þepenise Calul Nãzdrãvan, fãcându-l incapabil
Sau nu te ºtii stãpân pe poezia pe care tocmai sã-l ajute în vreun fel, era un dezavantaj major.
ai învãþat-o. Acum se afla singur în faþa pericolului.
- Aºa e, sunt o Doamnã! îi rãspunse - Pãcat, îi rãspunse Ruja. Mare pãcat! Da-
atunci Ruja ºi i se arãtã cu adevãrata ei cã mi-ai da-o, ai putea trãi alãturi de noi, la
faþã. Vãd cã eºti un bãiat deºtept, adãugã Palat. În liniºte ºi pace, mai adãugã Doam-
apoi. ªtii sã recunoºti adevãrata frumu- na, în timp ce-ºi apropia urechea stângã
seþe, chiar ºi atunci când se ascunde de coviltirul cãruþei, de unde Iona îi su-
sub un chip comun. Pentru cã-mi fla ce sã zicã. Ori te pomeneºti cã vrei
placi, îþi voi da în schimbul pãsãrii sã te întorci acasã?
orice mi-ai cere. - Nu...
- Nu-mi trebuie nimic de la - La Palatul nostru ai fi iubit,
tine! îi rãspunse Vlad, gândind cã ca nimeni altul. Cãci Doamne-
Doamna asta avea tupeu nu glu- le adorã frumuseþea. Iar tu ai cu
mã. Dupã ce încercase sã-l pã- ce sã te lauzi.
cãleascã, acum îi cerea pasãrea de - Nu-þi dau pasãrea! îi rãs-
parcã ar fi fost de la sine înþeles cã ar punse Vlad, cu toate cã o micã ezi-
trebui s-o capete. Iar el, Vlãduþ, urma tare se putea simþi deja în vorba lui.
sã fie rãsplãtit pentru asta, doar - Iubirea noastrã ar fi doar pentru tine!
fiindcã îi plãcuse ei, nu din altã pricinã. Vlad tãcu, cãci Doamna, ghidatã de
Fãrã sã-i spunã mai multe, Vlad încercã sã ur- Ruja Iona, îl lovise exact acolo unde îl durea mai tare.
43
neascã Nãzdrãvanul din loc, pentru a depãºi cãruþa. Dar Apoi, bãiatul se uitã pe rând când la ea, când la cal. Nu
calul nu se miºcã. Hopa! îºi spuse copilul în sinea lui. ºtia ce sã-i rãspundã...
Se îngroaºã gluma. Din câte îºi dãdea el seama, Ruja - Ai fi singurul nostru prunc, adãugã Ruja, în timp
avea putere asupra calului sau asupra oricui altcuiva, în ce întindea mâna pentru ca Vlad sã-i dea pasãrea. Iar
afara lui. Pe el trebuia sã-l convingã sã-i dea pasãrea de noi am fi singura ta familie.
Norocul lui Vlad veni, în acel moment, din altã ce-au pãþit puii dinaintea ta, care n-au vrut sã mi-o dea!
parte. Tocmai când Doamna câºtiga în mod îngrijorãtor - Poate cã nu mã intereseazã, îi rãspunse Vlad,
teren, Vlad se uitã spre Apa Sâmbetei. De ce? Pentru cã care nu-ºi mai lua ochii de la plutã. Acolo, omul tocmai
acolo era un om care-i fãcea cu mâna. Din cauza asta. îºi încruciºase ochii în cel mai comic mod cu putinþã.
Iar omul respectiv nu era unul oarecare, ci unul care Moment în care Vlad începu sã râdã de-a dreptul. ªi-o
avea o faþã atât de zâmbitoare, încât nu puteai sã-l þinu aºa, privindu-l cum imitã, ca un mim desãvârºit,
ignori ori sã nu-i zâmbeºti ºi tu înapoi. ªi, când Vlad se fiecare gest ori miºcare a Doamnei.
uitã mai atent la el, i se pãru cã acesta îi fãcea semn sã Dacã aceasta îl ameninþa pe copil cu mâna stângã,
nu-i dea Doamnei pasãrea. omul fãcea ºi el acelaºi gest, dar îºi încruciºa ºi ochii,
Bãrbatul stãtea pe o plutã, pe care ºi-o legase de maimuþãrind-o ca la carte. Dacã Ruja, furioasã, îºi
una dintre sãlciile de pe malul apei ºi se uita la ei. ridica mâinile spre cer, omul le ridica ºi el, dar îºi miºca
Bineînþeles, zâmbind. Dar nu oricum, ci cu fiecare în acelaºi timp ºi dosul, în modul cel mai caraghios cu
trãsãturã a feþei sale. Râdea cu ochii, cu sprâncenele ºi putinþã. Astfel cã Vlad nici n-o mai auzea pe Doamnã,
cu pomeþii. Râdea cu gura ºi chiar cu urechile. Aºa cã, cum îi înºirã niºte grozãvii, pe care, dacã le-ar fi luat în
Vlad zâmbi ºi el, dupã care se întoarse spre Ruja ºi-i serios, i-ar fi ridicat pãrul mãciucã în cap.
zâmbi ºi acesteia. Doamna însã, când îl vãzu cã nu-i - Nu mai râde, obrãznicãturã! îi striga aceasta prun-
rãspunde, ba mai cuteazã sã-i ºi rânjeascã în faþã, se cului. Tu n-auzi ce-þi spun? mai adãugã ea, vãzând cã nu
înfurie ºi începu sã-l ameninþe. e bãgatã în seamã. Vlad observã însã cã Nãzdrãvanul
- Aºadar, nu vrei? îl întrebã furioasã, în timp ce se începe sã se dezmorþeascã. Aºa cã-i dãdu pinteni ºi
dãdea jos de pe caprã ºi înainta spre el. Poate cã nu ºtii înaintã spre omul de pe plutã, dornic sã-l cunoascã.
44
Blajinii
ãrbatul îl ajutã sã urce pe plutã, dupã Vlad se uitã mai atent la Blajin ºi vãzu cã acesta nu
care o pornirã spre era tocmai tânãr, dar arãta înfloritor. Era înalt, bine fãcut ºi
B Grãdina Blajinilor sau

Rohmanilor, cum le
mai zic unii. Bineînþe-
les, nu înainte sã-i
spunã lui Vlad:
- Bunã sã-þi fie inima, puiule!
Eu sunt Ion, Blajinul!
- Eu sunt Vlad. Iar el e Calul
meu Nãzdrãvan, zise ºi Vlad
avea trupul învelit doar cu o pânzã de sac, legatã la mijloc
cu un ºnur. Dacã nu i-ar fi vãzut pãrul cãrunt, ar fi putut
jura cã nu are mai mult de un sfert de veac. Cu toate
acestea, aflã, din vorbã în vorbã, cã Ion adunase de douã
ori mai multe veri. Nenea ãsta nu se prea enerveazã!
gândi atunci pruncul. ªi cam aºa era, fiindcã Blajinii erau
oameni tare buni din fire ºi foarte evlavioºi. Nu se certau
niciodatã, nu se mãcinau pentru nimic ºi se iubeau unii pe
ceilalþi la fel de mult cum îi iubeau ºi pe oameni, pentru
când vãzu cã bidiviul nu putea care se rugau întruna, considerându-i cam pãcãtoºi din
încã sã deschidã botul. fire. Astfel cã, trãind atât de cuminte, de cumpãtat, te pu-
ªi, cu toate cã Blajinul pãrea teai mira doar cã ºi Blajinii mor, la fel ca toþi ceilalþi.
sã nu fi observat problema Nãzdrã- - Bine ai fãcut cã nu i-ai dat-o! îi spuse cu blândeþe
vanului, se fãcu repede de folos, pu- Ion. Sânzienele nu aratã aºa.
nându-i acestuia niºte frunze de pe- - Dar, cum aratã? se interesã Vlad, dornic sã afle
lin pe hãþuri. Frunze despre care câte ceva despre cele spre care se îndrepta.
auzise ºi Vlad cã erau numai bune - Ghici! veni rãspunsul, însoþit de cel mai frumos
45
pentru alungarea vrãjilor fãcute de zâmbet din lume.
Iele. Ba, la o adicã, cu frunzele de - Bine, se învoi el. Dar am nevoie mãcar de un indiciu.
pelin te puteai feri din capul locu- - Sunt diferite... Doamnele sunt identice! Toate ara-
lui de farmecele Doamnelor, aºa cum tã exact la fel cu cea pe care ai întâlnit-o acum, zise Ion,
e ºtiut cã usturoiul alungã Strigoii. cu un zâmbet ºugubãþ în colþul gurii.
- Ca gemenii... comentã Vlad, cu gândul desigur la - Sânzienele erau rele?...

negativii pe care-i lãsase în urmã. - Nu. Pe atunci toate erau Zâne-copile, nici bune,
- Nu, rãspunse Rohmanul, amuzat de comparaþie. nici rele. Aºa cum sunt copiii, îi explicã rãbdãtor
Doamnele sunt precum picãturile de rouã. Blajinul Ion. Toatã ziua nu fãceau altceva decât sã
- Aha! Un fel de clone..., murmurã puiul de om în danseze, sã râdã ºi sã zboare, cum fac toate zânele
timp ce se încrunta de atâta efort. Pãi... dacã Doamnele care se respectã. Numai cã nimic n-a mai fost la fel,
sunt atât de frumoase ºi Sânzienele sunt diferite de din ziua în care zâniºoarele s-au întâlnit cu Timpul
acestea, atunci trebuie sã fie urâte. care tocmai se plimba pe acolo, vesel ºi lipsit de griji.
- Rece, rãspunse Ion, de parcã s-ar fi jucat cu el. Vãzându-l, Irodiei nu i-a trebuit mult sã se gândeascã
- Aºa ºi aºa! mai încercã încã o datã Vlad. ªtiu! Au ce bine le-ar sta lor nemuritoare sau mãcar sã trãiascã
un chip comun, aºa cum a spus ºi Doamna. cu vreo câteva sute de ani mai mult decât trãiau zânele
- Cãlduþ! îl încurajã Blajinul. de obicei. Aºa cã le-a spus, în ºoaptã, celorlalte: Ce-
- Diferite nu numai de Doamne, ci ºi una de cea- ar fi sã ne dansãm hora în jurul Timpului, ca sã-l
laltã! nechezã calul, o datã ce se desfãcu vraja ºi reuºi scoatem din minþi? Ar fugi de noi ºi am rãmâne mereu
ºi el sã vorbeascã. Parcã n-ai avea urechile fãcute sã as- tinere ºi frumoase!.
culte! Nici nu-i de mirare cã era sã ne prãpãdeºti pe - ªi multe au urmat-o! continuã Blajinul. Iana însã,
amândoi, adineauri, îi spuse Nãzdrãvanul. auzind vorba Irodiei, a spus Nu!. Pentru cã i se fãcuse
ªi se retrase într-un colþ al plutei, chipurile supãrat tare milã de Timp ºi fiindcã nu înþelegea de ce multe
foarte tare pe Vlad. Bãiatul nu-i rãspunse nimic, deºi îl dintre suratele ei puteau gândi dintr-o datã atât de urât.
cam mânca limba sã-i zicã vreo douã. Cine s-a gãsit sã Apoi, dupã ce s-au certat crunt pe tema în cauzã, ºi-au
necheze? gândi Vlad, privindu-l chiorâº pe cal. scos limba una alteia ºi s-au tras de pãr ºi de urechi,
Tocmai el, care toacã ca o moarã stricatã ºi nu-i ascultã micile Doamne au decis sã se despartã. Cele care au
vorba niciodatã! îºi mai spuse. Apoi se opri. Nu de plecat împreunã cu Iana de la Palatul Doamnelor s-au
46
alta, dar Blajinul pãrea sã se fi decis sã-i spunã povestea numit de atunci Sânziene. Începând cu aceea zi, nici
celor spre care trebuia sã se îndrepte. una dintre acestea nu mai danseazã, în semn de protest
- Bãtrânii povestesc cã Sânzienele sunt surorile faþã de întâmplarea cu pricina, ºi aratã precum
Doamnelor. ªi cã a existat o vreme când toate trãiau în muritoarele de rând. Adicã altfel decât suratele lor, de
bunã pace ºi înþelegere. care s-au dezis ºi de care le era atâta ruºine.
- Altfel spus, sunt diferite! zise calul. Una dintre - Ursitoarele mi-au spus sã n-o dau nimãnui,
Sânziene e puþin prea durdulie, alta cam slãbuþã, alta pentru cã toþi o vor.
foarte scundã. I se ºi spune Mãrunþica. Iar Iana, care - Aºa e. Vezi tu Vlãduþ, pasãrea nu are numai un
fusese cândva ºefa tuturor Drãgaicelor, are pãrul scurt, singur dar. Bãtrânii spun cã dacã Andilandi îþi vorbeºte,
aºa cum îl ai ºi tu. Dacã te uiþi de departe la ea, îþi pare ea îþi spune viitorul. Sau, dacã o mãnânci, te ridici din
mai degrabã un bãieþoi decât o zânã. morþi ori te vindeci de vreo boalã gravã. ªi, mai ales, cã
- Toate astea fiindcã le-a fost milã? întrebã Vlad, ºtie sã citeascã în sufletele oamenilor. ªtie care e cea
cãruia acesta nu i se pãrea un motiv suficient de mai tainicã dorinþã a lor ºi le-o poate spune.
întemeiat pentru o ceartã de asemenea proporþii. - Prostii! Toþi ºtim ce vrem, îi spuse Vlad. Moment
- Mila e primul pas cãtre luminã, îi spuse Ion. Mila în care calul îi aruncã o privire crâncenã ºi-i zise:
faþã de cel aflat în suferinþã, faþã de cel mai slab decât - Tu, dragul meu, eºti cel mai bun exemplu cã
tine, dar mai ales faþã de cel care depinde de tine. habar n-aveþi!
- Ce sã ºtie el? comentã Nãzdrãvanul. Lui nu-i e Vlad îl ignorã, fiindcã n-avea deloc poftã sã se
milã decât de sine... certe cu el ºi i se adresã din nou Blajinului.
Vlad însã se fãcu cã nu-l aude ºi-l întrebã pe Blajin, - Sã nu te superi, dar mie nu mi se pare cu nimic
ce s-a întâmplat cu Timpul. deosebitã. Nu vorbeºte, nu aratã cine ºtie ce ºi nici mã-
- A înnebunit, sãracul. Numai cã dupã ce car nu cântã. Numele e interesant, dar atât. Andimandi...
Doamnele ºi-au dansat hora în jurul lui, n-a fugit, aºa - Andilandi, prostovane! interveni Nãzdrãvanul,
cum crezuserã ele cã va face, ci s-a nãpustit asuprã-le. atât de supãrat pe Vlad, de mai-mai cã-i venea sã dea
Întocmai cum muºcã câinii turbaþi mâna care i-a lovit. cu el în apã. Dar se abþinu. Doar le promisese
A început sã le bântuie. Revine mereu, tot mai Ursitoarelor sã aibã grijã de el.
nãvalnic, încercând sã le prindã singure. Doar atunci le - Aºa se întâmplã mereu, îi rãspunse Blajinul
mai poate albi din plete. ªi poate cã le-ar fi ucis de pruncului. Cel mai puþin o preþuieºte cel care o are.
47
mult, dacã ele n-ar fi gãsit Pasãrea Mãiastrã. Vezi tu, Vlãduþ, pasãrea asta e ca fericirea. Nu ºtii s-o
- Pasãrea le ajutã? apreciezi când o ai, dar întotdeauna îþi aminteºti cu
- Când reuºesc sã punã mâna pe ea, desigur. Cine plãcere de clipele în care ai avut-o.
o aude cântând pe Andilandi, întinereºte dintr-o datã! îi Mai multe nu reuºirã sã vorbeascã acolo, pe plutã,
explicã Blajinul. fiindcã dintr-o datã li se arãtã în faþa ochilor o grãdinã
frumoasã, plinã de flori de toate culorile ºi soiurile Blajinii nu-l aºteptau cãlcându-se în picioare ºi nici nu
pãmântului. doreau sã-i smulgã hainele. Voiau doar sã-l ajute. Astfel
Privind-o, te-ai fi gândit poate cã ai ajuns în Rai, cã atunci când pluta ajunse în dreptul lor, Blajinii mai
atât era de colorat ºi de plãcut mirositor totul acolo. Iar tineri intrarã în apã ºi o legarã de unul dintre copacii
dintre mirosuri, cel mai puternic pãrea a fi cel de apropiaþi de mal. Apoi îl ajutarã pe Ion sã treacã peste
salcâm ºi cel de iasomie. Ce de lume... se gândi Vlad apã un sac plin cu cãrþi de poveºti.
pe mãsurã ce se apropiau de mal ºi grupul ce-i aºtepta Cãrþi pe care, aºa cum avea sã afle Vlad mai
acolo se vedea din ce în ce mai limpede. Se simþi, încolo, Blajinii le primiserã pomanã de la oameni.
brusc, atât de important, de parcã ar fi devenit cine ºtie Alãturi de multe jucãrii vechi ºi hãinuþele ce le
ce vedetã de film peste noapte. Cu singura deosebire cã rãmãseserã mici copiilor acestora.
Dincolo de Apa Sâmbetei

uja stãtea în cãruþã, privindu-l pe Strigoi - Este, zici? Atunci de ce râdea când îl ameninþam?
de parcã ar fi fost gata-gata sã-l Eu îi spuneam cã am fiert în ulei fiecare plod ce nu
R mãnânce. Îl considera vinovat pentru

tot ce se întâmplase. Pentru felul, mai
mult decât prostesc, în care-l pierduserã
pe bãiat. Iona o privea la rândul sãu cu
inima cât un purice, gândind cã
Doamna putea oricând sã tragã coviltirul cãruþei ºi sã-l
mi-a dat pasãrea ºi el rânjea! Eu îi ziceam cã am sã-l
jupoi de viu ºi el râdea în hohote, zise Ruja, fremãtând
de mânie. Dacã asta nu-i scrântealã, atunci ce e?!
fire.
- Din nefericire pentru noi, puiul de om e vesel din
- Vesel? Cam puþin spus!
48
lase pradã luminii Soarelui, doar aºa, ca sã-ºi astâmpere - ªi cred cã de data asta nu era singur, mai îndrãzni
mânia. Fãrã cea mai micã remuºcare. Iona.
- De ce nu mi-ai spus cã nu-i întreg la minte? - Am vãzut un Blajin, ceva mai încolo, îl informã
- Pentru cã este, Doamnã, se încumetã Iona s-o atunci Ruja. Dar ãºtia sunt simpli muritori, fãrã vreun dar
contrazicã. anume. ªi dacã vrei pãrerea mea ºi fãrã pic de minte!
- Cãrãuºul a plecat cu el? veni la noi sã ne dea pasãrea. Sã mai avem puþinã
- Da, murmurã Ruja cu gândul la cu totul altceva. rãbdare, zise Strigoiul.
Probabil, l-au luat sã-i spele ºi lui creierul. Ca ºi cum - Nu cred cã va fi atât de uºor. Mai bine ne
n-ar fi fost ºi aºa destul de curat ºi de neted, spuse întoarcem la Palat, sã chemãm ajutoare.
Doamna, apoi se retrase din nou spre capra cãruþei. - Ajutoare? zâmbi Iona. Sã fim sinceri, Doamnã!
O datã ajunsã acolo însã, nu ºtia ce sã facã. Stãtea Nu ºtiu ce te aºteaptã pe Domnia Ta acolo, dar sunt
cu biciul în mânã ºi nu se hotãra dacã sã îndrume calul sigur cã Irodia ascute deja un þãruº pentru mine.
înspre Palat, pentru a-ºi anunþa suratele despre cele Auzind acestea, Ruja nu mai stãtu în cumpãnã ºi
întâmplate, sau sã fugã cât mai departe. De ruºine, dar dãdu bice calului care, dupã ce o porni la drum, se
mai ales de teama pedepsei ce-ar fi aºteptat-o de s-ar fi vedea limpede cã nu era un armãsar obiºnuit, ci doar o
întors cu mâna goalã. Scorpie care-i ridicã în zbor, bãtând nebuneºte din
- Eu cred cã nu e totul pierdut, Doamnã. aripile-i imense de vultur ºi unduindu-ºi coada de
Tulburarea pruncului e datã de gelozia pentru fraþii lui ºarpe, pentru a despica mai bine aerul. Zbura de
mai mici. Gelozie care n-a dispãrut încã. ªi pe care noi cealaltã parte a râului, adulmecând cu nãrile ei largi de
o putem ajuta sã creascã... hoaºcã bãtrânã mirosul omului, pe care doar Scorpiile
Auzindu-l, Ruja lãsã biciul jos. Nu mai avea puteau sã-l simtã de la mii de kilometri distanþã.
oricum nimic de pierdut, astfel cã ascultã mai departe La un moment dat, aceasta se opri în dreptul
ce-i spunea Iona. Grãdinii Blajinilor. ªtiind însã cã aici nu era de dânsa,
- Trebuie sã-i amintim de ce a ajuns aici! îi mai Scorpia aterizã de cealaltã parte a apei. Iar Ruja ºi Iona
spuse Strigoiul. Trebuie sã-l minþim, sã-i spunem cã nu hotãrârã sã-l aºtepte pe Vlad acolo, pânã când va pleca
mai e iubit, cã nu mai e aºteptat acasã. Iar atunci când de la Blajini. ªi atunci vor vedea ei unde anume aveau
va crede cã nu mai are la cine se întoarce, singur va sã-l încerce iarãºi.
49
Copiii Blajinilor
datã ajuns printre Blajini, Vlad aflã împânzitã de ele. Erau acolo zeci de mese acoperite
O
numaidecât cã aceºtia tocmai sãrbãto- toate cu pânzã albã scrobitã ºi având fiecare mulþi
reau Paºtele lor. Care se þine cam la o Blajini în jurul lor.
sãptãmânã dupã Paºtele oamenilor, în Vlad se aºezã în locul indicat ºi acesta fu norocul
duminica Tomei. Auzind aºa ceva, vã lui. Fiindcã, dacã n-ar fi stat jos, cu siguranþã ar fi cãzut
daþi seama cã lui Vlad nu-i trebui mult când ar fi vãzut ce-l aºtepta acolo. Poate credeþi cã erau
sã-i întrebe unde þineau mielul sau o grãmadã de bunãtãþi pe masa respectivã. Multe
pasca. La aºa o întrebare nãstruºnicã, Blajinii începurã sucuri ºi prãjituri delicioase. Bomboane gumate,
sã râdã, ca dupã o glumã bunã. Vlad râse ºi el cu ei. ªi îngheþatã sau torturi cu friºcã. ªi cã din cauza asta se
nici nu se putea altfel, cãci Blajinii aveau feþele atât de holba Vlad, de impresionat ce era. Nici vorbã! vã voi
frumoase ºi de senine, încât nu te-ai fi putut supãra pe rãspunde. Nu era asta. În mijlocul mesei stãteau,
ei ori în preajma lor, orice þi s-ar fi întâmplat. cuminþi, nici mai mult nici mai puþin, decât un ou fiert
Blajinul Ion desfãcu frâul Calului Nãzdrãvan ºi-l tare ºi un pahar cu apã.
lãsã sã se odihneascã. Apoi, se întoarse spre Vlad ºi-i - Vã mulþumesc, dar mi-a trecut foamea! le spuse
spuse: atunci Vlad, înghiþind în sec.
- Vãd cã eºti flãmând. - Nu-þi face griji! E destul pentru toatã lumea, îi
- Puþin spus! N-am mâncat decât un castron cu spuse zâmbind bunica Blajinã, apoi se ridicã ºi tãie oul
lapte ºi... în bucãþi egale, astfel încât cu toþii sã capete câte o
- Atunci, pofteºte la masã! îi zise, împingându-l bucãþicã la fel de micã.
50
uºurel spre o masã mare, în jurul cãreia stãteau adunaþi ªi dupã ce-i puse fiecãruia înainte bucata lui,
cel puþin nouã Blajini. Pãreau o familie numeroasã, cu începurã cu toþii sã se roage. Vlad - care nu ºtia decât
vreo ºase copii ºi-o bãtrânicã, care cu siguranþã era Îngerelul, ºi pe acesta numai parþial - începu ºi el sã
bunica mesenilor. ªi aceasta nu era singura masã ºi mormãie ceva alãturi de dânºii. Astfel, bãiatul aflã cã
familie de prin zonã! Toatã grãdina pãrea sã fie Blajinii mulþumeau oamenilor care-ºi aruncaserã pe
Apa Sâmbetei cojile de ouã rãmase de la masã ºi La început, lui Vlad nu-i cãzu prea bine, doar el
Domnului care transformase acele cojiþe în ouã era eroul, dar pânã la urmã se împãcã cu ideea. Zâmbi
adevãrate, pânã sã ajungã în dreptul sãlaºului lor. chiar, gândindu-se cã lucrurile în Tãrâmul Acesta nu
Când terminarã, se uitarã toþi la Vlad. Mai întâi bãia- erau rânduite foarte diferit faþã de cel din care tocmai
tul nu pricepu ce se întâmplã, dar în scurtã vreme îºi dã- venise. Acasã, pãrinþii îl trimiteau dupã pâine sau apã
du seama cã aceºtia nu se atingeau de bucãþica lor de ou, mineralã, tot aºa cum îl trimiseserã ºi Ursitoarele cu
pânã când nu se hotãra ºi el sã mãnânce alãturi de ei. pasãrea la Sânziene. Nu-l prea bãgau în seamã, atunci
- La noi mâncarea, la fel ca ºi iubirea, se împarte! când îºi dãdea cu pãrerea, întocmai ca Nãzdrãvanul.
îi spuse blând bunica. Ori îl trimiteau sã se joace, atunci când aveau ceva
- ªi vã ajunge? cutezã el, uºor jenat, s-o întrebe. important de discutat, exact cum fãceau acum Blajinii.
- Pãi, cum altfel? Ea nu poate fi nici mai multã, nici Aºa cã se ridicã de la masã împreunã cu ceilalþi
mai puþinã! Ori e, ori nu-i. Iar atunci când este, ca copii ºi plecã sã se joace undeva mai încolo, la umbra
acum, fireºte cã e de ajuns pentru toatã lumea. Oricât unui mãr falnic.
de mulþi am fi la masã. - Cum vã jucaþi voi, în Celãlalt Tãrâm? îl întrebã
Vlad nu ºtia exact dacã prin ea, bãtrâna înþelegea unul dintre bãieþii care pãrea mai apropiat de vârsta lui.
mâncare, dragoste sau pe amândouã la un loc, dar - Eu mã joc singur, îi rãspunse Vlad. ªi îºi aminti pe
dintr-o datã se fãcu roºu la faþã, ca o sfeclã. Altfel spus, datã cum îl ocoleau copiii din sat.
se simþi cu musca pe cãciulã, deºi nimeni nu-i fãcuse Auzind asemenea minune, copiii Blajinilor cãscarã
vreun reproº direct. Mulþumi ºi bãgã repede bucata de cu toþii gura mare ºi stãturã cu ea aºa preþ de câteva secun-
ou în gurã. Dupã el o bãgarã ºi ceilalþi. Apoi, fiecare de. Nu înþelegeau cum se poate juca cineva singur. Doar
bãu câte o înghiþiturã de apã, din paharul aflat acolo. jocul e fãcut pentru mai mulþi, altfel nu-i joc. Se înþelege!
Lui Vlad nu se poate spune cã-i trecuse foamea, - N-ai fraþi? îl întrebã o fetiþã, cãreia parcã i se
obiºnuit fiind cu mult mai mult, dar mãcar le dãdu de lu- fãcuse milã de el.
51
cru maþelor, împiedicându-le sã mai chiorãie. Se ridicã de - Sã zicem...
la masã când îi vãzu ºi pe ceilalþi cã se ridicã. Apoi se - Ce sã zicem?
întâmplã un lucru ciudat. Toþi oamenii în putere ºi - Am. Dar sunt prea mici. De-abia s-au nãscut! le
bãtrânii satului se adunarã în jurul Calului Nãzdrãvan sã explicã Vlad, rapid, dorind sã încheie subiectul
facã sfat, cicã, iar pe el îl expediarã sã se joace cu copiii. respectiv cât mai curând cu putinþã.
- Lasã, nu te necãji, îi spuse fetiþa. Cresc ei ºi ai sã jucau Zmeii ºi Blajinii, care semãna foarte mult cu
ai cu cine te juca! Hoþii ºi Vardiºtii. Ori De-a pititelea, care era un fel
Apoi copiii Blajinilor începurã sã-i explice lui Vlad de V-aþi ascunselea. Se jucau Ciupitul, care era un
cum se jucau ei acolo. ªi atunci, veni rândul lui Vlad sã fel de Bâza. Sãreau sfoara, în loc de coarda. Tot aºa
caºte gura mare. Asta, fiindcã pruncii aceia reuºeau sã cum se jucau cu funia fermecatã, cum îi spuneau ei, cu
se mulþumeascã cu foarte puþin. care fãceau tot felul de împletituri ºi noduri, dupã care
Cel mai mult le plãcea sã se joace un joc numit devenea din nou o simplã sfoarã. Aveau mingii de
pietrele, care semãna foarte mult cu bãnuþii pe care cârpã, umplute cu fân, care nu se prea rostogoleau ca
Vlad îi juca acasã. Ce fãceau? Aruncau pietricelele suratele lor de cauciuc ºi erau grele ca niºte ghiulele,
încercând sã le plaseze cât mai aproape de o linie, iar dar lor le plãceau ºi nici nu prea înþelegeau cum s-ar fi
cel care reuºea sã arunce chiar pe linie, le lua pe toate. putut rostogoli altfel.
Apoi, bineînþeles, le împãrþea celorlalþi ºi jocul o lua de Vlad nu le explicã cum, bineînþeles, fiindcã era la ei
la capãt. acasã ºi nu voia sã-i supere. Dar, se mirã foarte tare, când
Vã veþi gândi poate cã greºeau, fiindcã pietrele vãzu cã în leagãnele de lemn te dãdeai mai bine decât
sunt mult mai greu de manevrat decât banii. Ei bine, am în cele de plastic. Sau cã prin jgheaburile montate pe
sã vã spun atunci cã Blajinii nu auziserã de bani. Deci malul apei alunecai mai uºor decât în toboganele pe
n-aveau cum sã se joace cu ei. Tot aºa cum nu puteau care le încercase el pânã atunci. Motiv pentru care ºi sãri
sã-ºi cumpere nici mingi, triciclete, pãpuºi, biciclete, de atâtea ori în Apa Sâmbetei, încât ceilalþi nu mai ºtiau
role sau mãcar jocuri pentru computer. Fiindcã n-aveau cum sã-l opreascã. ªi atunci, când Vlad le vãzu cãsuþele
cu ce ºi n-aveau nici de unde! din copaci, împletite din nuiele precum cuiburile
Probabil începe sã vi se facã milã de ei, acum cã pãsãrilor, aproape cã-i dãdurã lacrimile de bucurie. Mai-
v-am spus toate astea. Ar fi o prostie însã, cãci ei aveau mai cã nu-i mai venea sã plece de acolo. Ba chiar se
jocurile lor. Care, dacã am sta sã le analizãm cu atenþie, hotãrî, în sinea lui, sã se întoarcã la ei, dupã ce avea
nici n-ar pãrea cu mult mai diferite de ale voastre. Ei se sã-ºi ducã la îndeplinire importanta lui misiune.
52
Noaptea, în Grãdina Blajinilor

pre searã, Blajinii încheiarã consfãtuirea - De ce?
S
ºi-ºi anunþarã copiii cã Vlad rãmâne la ei - Cãpcânii sunt în rãzboi cu Zmeii, îi rãspunse Bla-
peste noapte. Aceºtia sãrirã în sus de bu- jinul Ion. Am aflat cã în noaptea asta se dã ultima luptã
curie. Toatã lumea era încântatã, de parcã din sezon. Aºa cã ar fi mai cuminte sã porniþi doar mâi-
ar fi urmat sã plece într-un parc de distrac- ne în zori.
þii, la vreun film ori teatru. Tropãiau, chiu- - Pentru ce se luptã? întrebã Vlad, stârnind fãrã vo-
iau ºi sãltau aºa cum mingiile lor n-o fãcu- ia lui ºi fãrã sã înþeleagã din ce pricinã, râsetele tuturor.
serã niciodatã. Vã spun toate astea ca sã înþelegeþi cã puii - Cearta lor a început de la graniþã, îi rãspunse buni-
Blajinilor nu erau monumente de cuminþenie. Adicã, nu ca Blajinã, în veselia generalã. Nu se cunoaºte exact cine
erau þânci din aceia numai buni de puºi în ramã, care nu a început primul, dar cu mult timp în urmã, pe vremea
strigã, nu zburdã ºi nu vorbesc decât atunci când sunt bunicilor mei, un Zmeu ori un Cãpcân a mutat graniþa
întrebaþi. Copii care nu fac nici un fel de gãlãgie, cum sunt dintre cele douã împãrãþii cu o laturã de palmã mai înco-
copiii florilor, pe care, unde-i sãdeºti, acolo îi gãseºti, lo, în regatul vecin. Dorind, bineînþeles, sã mãreascã îm-
indiferent cât timp lipseºti sau ce treabã ai de fãcut. Dar, pãrãþia din care fãcea parte. Numai cã nici adversarii nu
când venea vorba de lucruri importante - cum era culcatul s-au lãsat mai prejos ºi-au mutat-o în noaptea urmãtoare
la o anumitã orã, spãlatul pe mâini înaintea fiecãrei mese în sens opus, intrând cu o palmã în regatul celor dintâi.
sau a dinþilor dupã - nici unul nu protesta. - De atunci tot mutã graniþa, completã un alt Blajin,
- Ce bine! Ce bine! bãtu din palme o micuþã pe nume Matei, în râsetele generale. În fiecare searã! ªi
Blajinã, cu pãrul de abanos, pe care o chema Maria. la rãzboi pornesc an de an. Mereu pentru acelaºi lucru.
53
- ªi eu mã bucur cã mai rãmânem, dar nu înþeleg - Pentru o palmã de pãmânt! spuse Ion, printre su-
de ce? întrebã Vlad. S-a întâmplat ceva grav? ghiþuri.
- Noi avem drum spre munþi, prin regatul Adunarea era pe jos de râs. ªi dintre toþi, cel mai
Cãpcânilor, îi rãspunse Nãzdrãvanul. Iar acum nu tare se distrau copiii care erau obiºnuiþi de mici sã facã
putem trece pe acolo. haz pe seama lãcomiei acestor dihãnii.
- Dar asta e o prostie, zise Vlad, derutat peste urechi, luat de mijloc ºi bãgat în pãmânt. ªi multe altele,
mãsurã. de nu te mai puteai dumiri cine interpreteazã (adicã
- Normal, veni imediat rãspunsul Calului bate) pe cine, acolo, ori de ce. ªi, ca ºi cum lucrurile nu
Nãzdrãvan. Ai auzit tu de vreo luptã iscatã din prea deveniserã ºi aºa destul de încurcate, mai sãrirã ºi copiii
multã deºteptãciune? aflaþi în preajmã, dornici sã arate ºi ei cum se miºcã sau
Vlad nu mai spuse nimic ºi începu ºi el sã râdã. cum vorbesc puii Cãpcânilor. Astfel încât, în scurtã
Mai ales cã nu durã mult ºi un grup de Blajini începu, vreme, nu mai auzeai nimic din ce-ºi spuneau ºi nici nu
la rugãmintea copiilor, sã imite Zmeii ºi Cãpcânii. Erau mai vedeai aproape nimic din ce fãceau acolo.
atât de caraghioºi cum se încruntau unii la alþii, ca niºte Desigur, nimeni nu se bãtea de-adevãratelea. Doar
curcani înfuriaþi, încât copilul se trezi cã strigã ºi el încercau sã interpreteze niºte roluri, pentru care însã nu
împreunã cu ceilalþi Limba! Limba!. Asta, deºi nu prea repetaserã deloc înainte. Din aceastã cauzã nici nu
ºtia exact ce înseamnã. Dar se dumiri de îndatã ce îl erau prea organizaþi, dar de oprit nu se oprirã decât
auzi pe unul dintre Blajini vorbind limba Cãpcânilor. atunci când cãzurã cu toþii pe spate, în aplauzele
- Hondro-bondro? întrebã primul luptãtor, în timp generale. Aplauze care venirã prea repede, fiindcã din
ce se bãtea cu pumnul drept în piept ca un cimpanzeu marea de trupuri rãmase pe falsul câmp de bãtãlie, se
furibund care-ºi apãrã tribul, ºi arãta cu stângul spre o mai ridicã în patru labe unul. Nu se ºtia exact din ce
linie invizibilã aflatã, chipurile, între ei. neam era, dar el îºi fãcu datoria. Trasã graniþa, acolo
- Techere-beghere-mechere! rãspunse cel de-al unde credea cã se cuvine, zicând un ultim ºi memora-
doilea luptãtor, în timp ce-ºi bãtea cu nonºalanþã bil cuvânt:
pumnii, fãcându-i în necaz. - Sâc!
- Harºt! spuse atunci cel dintâi, care nu mai stãtu Dupã care, cãzu lat pe graniþa respectivã ºi
mult pe gânduri ºi-i cãrã adversarului un pumn peste aplauzele izbucnirã din nou.
ceafã, în timp ce ºtergea aºa-zisa linie cu piciorul. Vlad nu-ºi amintea sã se fi distrat vreodatã atât de
54
- Uu-uu! Dudu-mudu! strigã atunci luptãtorul bine, la teatrul de pãpuºi ori la teatrele pentru copii
numãrul doi ºi începu sã-ºi fâlfâie mâinile într-un fel pe mari, la care mai fusese. Iar distracþia, aºa cum avea sã
care Vlad îl gãsi nespus de jignitor la adresa celuilalt. afle în scurtã vreme, era departe de a se sfârºi. Asta,
Într-un cuvânt se încinse o ciomãgealã cum scrie la fiindcã o datã terminat spectacolul acesta, altul, dat de
carte. Cu pumni în cap, picioare-n dos, tras de pãr ºi de animale, avea în curând sã înceapã.
Pentru cã lui Vlad i se fãcuse din nou foame, - I-am întrebat, veni senin rãspunsul micuþei.
trecurã mai întâi pe la stupi. Mai exact, pe la Palatul - ªtiþi graiul animalelor? întrebã atunci Vlad, cu
albinelor, pentru a lua niºte faguri. glasul sugrumat de emoþie.
- Crãiasa noastrã nu-i aici! îi anunþã oficial una - Bineînþeles, îi rãspunse Dan, de parcã acesta ar fi
dintre paznicele stupului. Dar am sã vã dau voie sã fost cel mai simplu lucru din lume. Nu e greu de învã-
luaþi un fagure ºi fãrã ordin scris. þat, atâta timp cât nu-i mãnânci, îi mai spuse micul
- Mulþumim! îi spuse Maria, în timp ce Vlad ºi un Blajin.
alt bãiat Blajin, pe nume Dan, se serveau deja cu miere - Aha, rãspunse Vlad, dupã care tãcu mâlc. Nu de
ºi faguri, mânjindu-ºi mâinile ºi gura, pânã la urechi. alta, dar el nu era vegetarian.
- Nu veniþi ºi voi la spectacol? o mai întrebã fetiþa, - Dar ºi tu înþelegi, spuse, nedumeritã, Maria. Am
mai mult din politeþe, pe albina-paznic. vãzut cã-þi înþelegi calul ºi mãnânci ca noi ceilalþi.
- Avem prea multã treabã! îi rãspunse aceasta, - Bine, dar Calul e Nãzdrãvan, rãspunse Vlad
intrând degrabã în stup. încercând s-o dea cotitã. De fapt, nu vroia sã
Astfel, Vlad aflã cam ce mâncau Blajinii ºi în afara recunoascã cã el se hrãnea ca toþi ceilalþi Blajini, doar
sãrbãtorilor. Fiind apicultori, albinele îi lãsau sã ia de când ajunsese acolo.
miere. ªi asta nu era tot. Fiindcã, pe lângã miere, ei mai - Aici toate animalele sunt Nãzdrãvane! îl informã
mâncau ºi multe fructe deosebit de gustoase. Desigur, fetiþa, care pãrea sã le ºtie pe toate, întocmai ca un om
fãrã zahãr sau friºcã, aºa cum unii dintre voi obiºnuiþi mare.
sã mâncaþi acasã. Dar fructele lor erau atât de dulci ºi Vlad privi atent iepurii cu pricina, care înaintau în
de zemoase, încât nici n-ai fi putut sã mai adaugi urma unui moº Blajin, încolonaþi ºi plini de importanþã.
altceva peste ele. Ar fi fost prea greþoase. Familia era compusã dintr-un tatã, o mãmicã, doi bu-
Atunci când începurã sã soseascã animalele, Vlad nici, patru copii ºi douã mãtuºi. Despre acestea din ur-
împreunã cu Dan tocmai trecuserã la degustarea mã, aflã ulterior cã erau domniºoare bãtrâne. Când
55
piersicilor ºi merelor. Aceeaºi Maria cu pãr de abanos ajunserã în faþa copiilor, iepurii se ridicarã în douã lã-
fu prima care remarcã sosirea iepuraºilor ºi-i atenþionã buþe ºi începurã sã-ºi miºte buzele de parcã ar fi vorbit.
pe ceilalþi, cu un aer matur. Vlad nu înþelesese la început ce spun, dar ajutat de Ma-
- Priviþi! le spuse ea. E familia Morcov! ria, care îi mai traducea câte un cuvânt mai complicat,
- De unde ºtii cum îi cheamã? o întrebã uimit Vlad. începu sã priceapã ºi sã râdã împreunã cu toþi ceilalþi.
Asta, fiindcã familia Morcov era o familie de clovni, iar

cele ce spuneau ei acolo erau bancurile de încãlzire.
Nu reþinu exact cât durã spectacolul animalelor,
fiindcã, pe lângã iepurii clovni, mai apãrurã ºi ariciul
acrobat, campion la rostogoliri þepoase, alãturi de
vulpea ce mergea pe funie sau de Misha, pisica
sãlbaticã, cea mai bunã trapezistã din Celãlalt Tãrâm.
La un moment dat, tocmai când mâþa se pregãtea sã
execute sãritura mortalã deasupra Apei Sâmbetei,
reprezentaþia fu întreruptã.
- E ora de culcare! îi informã o mãmicã Blajinã.
Vlad, obiºnuit fiind sã nu respecte sau, cel puþin,
sã negocieze ora cu pricina, era gata-gata sã comenteze
ceva, dar se opri când vãzu cã toatã lumea se ridicã ºi
se îndreaptã în liniºte spre cãsuþele din copaci. Aºa cã
se ridicã ºi el ºi-i urmã.
Întrucât se lãsase noaptea, cãsuþele arãtau,
luminate acum de ghemuri de licurici, exact aºa cum
Vlad le visase. ªi, dacã ar fi stat mai bine sã se
gândeascã, cam tot ce trãise alãturi de Blajini (cu
excepþia mâncãrii, poate) fusese întocmai ca-n visele
lui cele mai tainice ºi mai dragi. Îi privi pe copiii Blajini
cum stãteau la rând pentru a fi sãrutaþi cu toþii pe
56
creºtet, înainte de culcare, ºi inima începu sã-i batã tare
de tot. Îºi aminti de pupicul pe care mama lui i-l dãdea
întotdeauna pe frunte înainte de culcare ºi de felul ei
cald în care-i spunea: Cãsuþele arãtau, luminate acum de ghemuri
- Noapte bunã, Soarele meu! de licurici, exact aºa cum Vlad le visase.
Lui Vlad i se fãcu atât de dor de ea în descreþeascã fruntea ºi sã-i lumineze

acele momente, încât aproape cã-i pãru sufletul. ªi, fiindcã devenise ceva
rãu cã plecase. Ce mare brânzã ar fi mai blajin decât de obicei, înce-
fost sã stau la rând pentru un sãrut, pu sã se întrebe dacã nu
atâta timp cât ºi pentru mine ar fi cumva îºi judecase prea as-
existat unul? gândi Vlad atunci ºi, parcã pru pãrinþii. Poate cã nu-l
pentru prima datã de când ajunsese aco- vãzuserã atunci, în salon,
lo, era dispus sã împartã. Sau mãcar sã doar dintr-o nefericitã în-
încerce. Mai ales cã, oricât ar fi fost de tâmplare. Poate cã-i duceau
frumos aici ºi oricât de mult îºi dorise ºi ei dorul ºi porniserã în cã-
înainte sã-ºi gãseascã un rost în Tã- utarea lui. Poate cã-l mai iu-
râmul Acesta, ºtia cã nu putea rãmâne. beau totuºi, îºi spuse Vlãduþ ºi
Vedea, în adâncul sufletului lui, cã nu închise ochii. Din cauza asta, nu vãzu
aici îi era locul. cum Pasãrea Mãiastrã, care ieºise din
Desigur, mai putea cãuta. Doar de- urechea calului, îl privea tãcutã,
abia ajunsese acolo, dar ziua asta, trãitã veghindu-i gândurile, visele ºi lumina ce pãrea
alãturi de Blajini, avusese puterea sã-i sã-i creascã din ce în ce mai mult în suflet.
57
De vorbã cu Sfânta Duminicã

a plecare, Blajinii îi dãdurã pruncului treacã peste momentul despãrþirii. Iar atunci când Nã-
L
niºte fructe ºi-o ploscã cu apã, zdrãvanul îºi luã zborul, bãtând puternic din aripi, îi fu
binecuvântându-le cãlãtoria. mult mai uºor sã-ºi ºteargã ºi lacrimile care între timp îi
- Ne vom ruga pentru tine, îi spuse ajunseserã pânã în bãrbie.
fetiþa cu pãr de abanos. - Las cã þi-o trece pânã te însori! îi zise Nãzdrãva-
- În regulã, îi rãspunse Vlad. Rugaþi-vã, nul, încercând sã-l mai înveseleascã.
pânã mã întorc! Vlad nu-i rãspunse. Se gândea, fireºte, cã zicala
- Aici sau acasã? îl întrebã bunica Blajinã, asta nu avea nici o legãturã cu el. El nu era trist deloc
punându-l imediat pe gânduri. Sã ai mare grijã de ºi nici n-avea de gând sã se însoare vreodatã. Tot aºa
Andilandi! îl povãþui mai apoi, vãzându-l cã tace. cum nu avea de gând sã pupe niciodatã vreo fatã. Beh!
Abia în acest moment, se gândi ºi Vlad sã verifice Se hotãrî sã admire împrejurimile. Doar nu se putea lã-
rapid dacã o mai are. Iar asta avea sã fie prima datã uda cã zbura cu Cai Nãzdrãvani în fiecare zi. ªi, pentru cã
când o fãcea, fiindcã nu se putea spune cã-i pãsase de drumul printre nori era neasemuit de frumos, pruncul în-
Pasãrea Mãiastrã pânã atunci. Tot aºa cum nu-i prea cepu din nou sã zâmbeascã. Privi pasãrea, care-i stãtea
pãsase de nimeni altcineva în afarã de el. acum înaintea ochilor ºi, dintr-o datã, i se pãru mult mai co-
- E pe coama mea, adãugã Nãzdrãvanul, în timp loratã ºi mult mai mare decât fusese doar cu puþin timp în
ce-l îndemna sã le facã cu mâna Blajinilor, pe care urmã. Parcã penele cozii îi deveniserã mai lungi decât în
tocmai îi lãsau în urmã. ziua precedentã. Aºa cã nu se putu abþine ºi-l întrebã pe cal:
- Nu uita sã râzi, când þi-o fi mai greu! îl mai auzi, - Eºti sigur cã e ea? Pare schimbatã...
58
strigându-i, pe Blajinul Ion. - Pare, dar nu e, îi rãspunse Nãzdrãvanul. Tot aºa
Lui Vlad nu-i plãceau despãrþirile, dar fãcu faþã cum tu nu pari, dar eºti!
onorabil situaþiei, gândindu-se cã poate, cine ºtie, îi va - Schimbat?...
mai întâlni altã datã. Cã aceasta nu avea sã fie chiar ul- - A dat bunul Dumnezeu ºi s-a fãcut puþinã luminã
tima oarã când îi vedea. ªi aºa îi fu mult mai uºor sã ºi-n capul tãu! îi rãspunse râzând Calul Nãzdrãvan.
- Tu nu vezi cã e coloratã? îl întrebã Vlad. ªi cã are Vlad vroia s-o întrebe la cine-i duce, nu unde
coada mai lungã decât ieri?! anume. Din cauza emoþiei însã nu reuºise sã se facã
- Bunã ziua, cumãtrã! spuse bidiviul, lãsându-l pe înþeles. Se uitã îndelung dupã ea, pânã ce pasãrea se
Vlad tablou. Neºtiind mai întâi ce l-a apucat, copilul topi în zare. Sã fi fost aievea? se întrebã copilul. Ori
privi în jur. Atunci vãzu cã Nãzdrãvanul nu-i rãspunse- era doar vreo grijã ce-i trecuse prin faþã, dornicã parcã
se lui, ci îi dãdu bineþe unei berze care înainta zbu- sã-i aminteascã din ce cauzã poposise el pe aceste
rând, cu un coº cu doi feþi în cioc. meleaguri.
- O fi bunã, da pentru alþii! spuse ea, miºcând - De ce o întrebai? Voiai sã ºtii cine va mai pãtimi
coºul dintr-o parte în alta a ciocului, cu multã bãgare alãturi de tine? îl ºicanã calul.
de seamã. Pe mine mã omoarã pãrinþii ãºtia. Mai nou, - Nu. Mi s-a pãrut doar cã semãnau cu... Dar nu se
toþi vor sã-ºi vadã odraslele înainte de soroc. poate! mai adãugã el, de parcã s-ar fi certat cu sine.
- De ce? o întrebã Nãzdrãvanul, studiind-o cu Se gândea, desigur, la fraþii lui. Dar ei se nãscuserã
luare aminte. deja, deci nu puteau fi aceia, îºi spuse copilul. Sã nu
- Vor sã ºtie dacã-i flãcãu ori fatã! Ori dacã au vreo mai vorbim de faptul cã, între timp, el fugise într-o altã
hibã, rãspunse barza. Uite, nu mai departe de ãºtia! mai lume. Aºa cã îºi alungã gândul, spunându-ºi amuzat cã
adãuga ea supãratã, arãtând spre bebeluºii din faºã. Nu barza în tãrâmul asta funcþiona pe post de ecograf.
mai au mult ºi vin pe lume, dar ai lor tot insistã sã-i vadã. Dacã ar fi reuºit sã vadã însã dincolo de linia orizon-
A nu ºtiu câta oarã! tului, cu siguranþã nu s-ar mai fi amuzat aºa de tare, când
- Ce vor fi? întrebã Vlad, care cãscã ochii cât putu ar fi zãrit-o pe Ruja cum plonja lângã cãruþã, dupã ce
el de mari, în timp ce imaginea copiilor din coº ieºise din barzã. ªi cum pasãrea îºi ºi luã zborul, speri-
începea sã se suprapunã încet-încet peste cea a fraþilor atã, purtând în cioc cei doi feþi, care acum arãtau altfel.
lui, vãzuþi atunci în salon. - Þine-te bine de hãþuri! îl avertizã Calul
- Un bãiat ºi o fatã, rãspunse barza dupã care se Nãzdrãvan. Aterizãm!
59
îndepãrtã de ei. Vlad nu mai apucã sã întrebe de ce, cã se ºi trezi
- Hei! strigã Vlad îngrijorat în urma ei. Unde-i duci?! la marginea unei câmpii întinse, brãzdate la mijloc de
- Cum unde? În visul pãrinþilor lor! rãspunse o linie dreaptã, albã. Iar aici, nici þipenie de om. Sau cel
aceasta, înainte de a se face nevãzutã, bãtând puþin aºa îi pãru lui, la prima vedere. Pentru cã nu trecu
sârguincioasã din aripi. mult ºi Vlad vãzu cã în dreapta lui rãsãrise, ca din
senin, o femeie cam pe la patruzeci de ani, înveº- - Pentru cã n-o pui pe cea care trebuie! interveni
mântatã în alb. exasperat Calul Nãzdrãvan. Dupã care acesta se adresã
- N-ai vrea sã cumperi ceva, voinice? îl întrebã femeii, cu sfialã:
aceasta, scoþând la ivealã (numai ea ºtie de unde) multe - Iertare, preabunã Duminicã. Cãrãuºul nu te-a
perii aurite, brâuri din cea mai finã piele, fusuri ºi bice. recunoscut. Lasã-mã pe mine sã te întreb în locul lui...
- Îmi pare nespus de rãu, dar n-am bani, rãspunse Femeia înclinã capul în semn de aprobare.
politicos Vlad. - Pe unde s-o luãm?
- Dar ceva d ale gurii ai? - Dacã o veþi lua la dreapta, vã veþi cãi. Iar dacã o veþi
Vlad se cãutã în desagã ºi îi întinse primul fruct lua la stânga, vã veþi cãi iarãºi, spuse femeia, dupã care
care-i cãzu în mânã, la întâmplare. Dupã care dãdu sã dispãru, lãsând peria sã cadã la picioarele pruncului.
treacã mai departe, dar femeia îl opri, ridicând în sus - Perfect, comentã Vlad, cãutând din priviri
mâna dreaptã. Apoi îi întinse o perie de aur, zicându-i: aprobarea Nãzdrãvanului. Ne-a lãmurit buºtean!
- N-ai vrea totuºi o perie? Calul însã nu comentã nimic. Îl îndemnã din
- Ce sã fac cu ea?... priviri pe Vlad sã culeagã peria din þãrânã ºi sã i-o punã
- E fermecatã, îi ºopti calul puiului de om, în urechea dreaptã, apoi o porni agale ºi foarte
îndemnându-l sã i-o bage în ureche. îngândurat pe linia care era trasatã de-a lungul câmpiei.
- Dacã vrei în schimbul ei pasãrea, nu mã inte- Când ajunse cam pe la jumãtatea drumului, Nãz-
reseazã! rãspunse cu dârzenie Vlad. drãvanul se întoarse din nou spre puiul de om ºi îi
- Þi-am spus eu cã vreau ceva în schimb? întrebã, ordonã sã-i strângã bine chingile ºi sã-i bage pasãrea
zâmbind, femeia. înapoi, în urechea dreaptã. Vãzându-l atât de sobru,
- De ce îmi rãspunzi la o întrebare cu o altã în- copilul nu-l mai întrebã nimic ºi executã de îndatã
trebare? poruncile.
60
Fiul lui Aram
lad privi în jur. Nimic. Nici o miºcare. hãnii, fioroase, înaintând spre ei. Zmeii nu arãtau foarte
Nici un animal, nici o pasãre, nici mã- diferit de oameni, dacã nu i-ai fi luat la bani mãrunþi, dar
V car vreo insectã. Lucrul i se pãru curios,

mai ales cã, încet-încet, începu sã-ºi
audã doar bãtãile inimii ºi zgomotul
înãbuºit fãcut de copitele Nãzdrãvanu-
lui care înainta acum la trap. Toatã na-
tura pãrea sã aºtepte, cu sufletul la gurã, sã se întâmple
ceva. Ceva despre care toþi, cu excepþia lui Vlad, pãreau
a fi avizaþi. Vlad nu îndrãznea sã-l întrebe pe Nãzdrãvan
ce se petrece, dar avea sã se lãmureascã în curând, când
fiind mult mai înalþi ºi mai vânjoºi decât aceºtia ºi având
capetele mari, cât dovlecii, lui Vlad îi pãrurã mai urâþi
decât erau în realitate. Mai
ales cã atât Zmeii, cât ºi
caii lor erau îmbrãcaþi din
creºtet pânã-n copite în
zale. Aveau zale pe cap,
zale pe piept ºi pe pi-
cioare. Zale pe botul
calul se opri ºi se ridicã agitat, în douã picioare. bidiviilor ori de-a lun-
În aceeaºi clipã, ca la comandã, tot pãmântul înce- gul picioarelor aces-
pu sã tremure. Sã geamã sub o povarã de care Vlad, tora, de-ai fi zis, vã-
deºi nu reuºise numaidecât s-o identifice, se sperie atât zându-i, cã le-a
de tare, încât începu sã urle ca din gurã de ºarpe: croºetat bunica
- Cutremur! lor un costum
- Mai rãu, spuse calul, ridicându-se uºor în aer ºi potrivit pentru
privind neliniºtit atât în dreapta, cât ºi în stânga lui. Vin! jocul de-a
- Cine vine? mai apucã sã articuleze puiul de om. rãzboiul. Nu-
- Zmeii ºi Cãpcânii! zise Nãzdrãvanul, înclinând mai cã urâþii
capul în partea dreaptã. ãºtia erau departe de-a
Când Vlad întoarse ºi el capul într-acolo, mai întâi se juca de-a ceva,
încremeni de spaimã. Asta, fiindcã vãzu o mare de di- iar zgomotul înfio-
rãtor, produs în miºcare de zalele cu pricina, ar fi pus pe erau Nãzdrãvanii, caii Zmeilor ori ai oamenilor - caii
fugã o armatã întreagã, nu numai un amãrât de pui de Cãpcânilor erau foarte urâþi. Plini de bube coapte ºi de
om cu calul lui, fie el Nãzdrãvan sau nu. rãni supurânde, ce ar fi putut întoarce pe dos stomacul
Privindu-i cum îºi roteau deasupra capetelor buz- oricui s-ar fi apucat sã le studieze prea îndeaproape.
duganele de aur, argint ºi aramã, primul impuls al bãia- Vlad îºi rãsuci capul de vreo câteva ori, când la
tului fu sã tragã de hãþurile Calului Nãzdrãvan în partea dreapta, când la stânga, încercând sã decidã care erau
opusã. Dar atunci când dori sã se îndrepte spre stânga, mai fioroºi. ªi cu care dintre aceºtia i-ar fi mers lui mai
îi vãzu pe Cãpcâni înaintând spre ei, cu feþele lor crân- bine dacã s-ar fi încumetat s-o ia în vreo direcþie. Dar
cene, jumãtate om-jumãtate câine ºi se rãzgândi, brusc. nu reuºi sã decidã nimic. În schimb, înþelese rapid cam
- Ce cautã ãºtia aici?! întrebã, disperat, Vlad. pe unde se aflau ei. Dacã nu v-aþi lãmurit încã, trebuie
- Se luptã! îi rãspunse Nãzdrãvanul, care coborî sã vã spun cã Vlad ºi Nãzdrãvanul sãu nimeriserã exact
din nou pe pãmânt, încercând sã evalueze situaþia. în mijlocul unui câmp de bãtãlie. Doar ei doi,
- Acum? Nu asearã s-a dat ultima luptã?... împotriva tuturor. Ori mai exact, în drumul tuturor.
- Se pare cã nu ºi-au încheiat socotelile, îi spuse - Ce ne facem? întrebã Vlad, cu un glas atât de pie-
Nãzdrãvanul, în timp ce se strãduia sã-ºi adune rit de-ai fi zis cã mai are puþin ºi se scurge din ºa. Atât
gândurile ºi sã-ºi pãstreze calmul. de fricã i se fãcuse!
Vlad privi cu atenþie Cãpcânii ºi vãzu cã aveau în - N-avem decât o perie, spuse Nãzdrãvanul mai mult
mâini lanþuri ºi securi. Asta n-ar fi fost nimic, fiindcã ºi pentru sine. Bagã mâna în urechea mea dreaptã ºi caut-o!
fãrã aceste arme, Cãpcânii erau atât de hidoºi, încât nici Vlad începu sã scotoceascã în urechea stângã a ca-
nu-þi venea sã te uiþi în direcþia lor. Pe lângã faþa lor în- lului (cu foarte mult zel!) ºi scoase la repezealã Pasãrea
fiorãtoare cu bot de buldog, mai erau ºi foarte graºi, pe Mãiastrã.
deasupra. Te ºi mirai cum de reuºesc sã se þinã în ºa ºi - Am gãsit pasãrea... N-o putem folosi? întrebã co-
sã cãlãreascã atât de bine. Sau cum de puteau sã-i pilul, pe care disperarea îl transformase într-un încurcã
62
poarte caii. lume de clasa întâi.
Dar caii lor erau cei mai puternici din Celãlalt Tã- - Am spus urechea dreaptã! pufni supãrat Nãzdrã-
râm. Deºi mult mai scunzi decât caii Zmeilor, erau vanul. ªi pune pasãrea înapoi!
foarte rezistenþi, capabili sã ducã pe umeri pânã la do- Vlad bãgã atunci mâna în urechea dreaptã a
uã sute de kilograme. Spre deosebire de alþii însã - cum Nãzdrãvanului ºi începu sã scoatã de acolo, la fel de
zelos ca mai înainte, tot felul de obiecte printre care un se fãcurã praf. Asta, în timp ce pe zid nu se vedea nici
fus de aur, un brâu ºi multe altele. cea mai micã fisurã.
- De ce nu faci ordine aici? întrebã Vlad, în loc sã Zmeii nu pãþirã acelaºi lucru, fiindcã se aflau ceva
tacã ºi sã caute mai departe. mai departe. Astfel încât reuºirã sã-ºi opreascã bidivii la
Când îl auzi ce spune, Nãzdrãvanul se enervã aºa timp, trãgându-i puternic de hãþuri. În schimb buzduga-
de tare, încât era cât pe ce sã-l trânteascã jos din spina- nele lor, pe care apucaserã sã le azvârle deja, se lovirã de
re. Dar se abþinu, gândindu-se cã Vlad intrase în pani- zid unul dupã altul. Se auzirã atunci niºte zgomote ciu-
cã, fiindcã nu mai vãzuse pânã atunci asemenea dihã- date, ca niºte schelãlãituri, dar Vlad nu le dãdu atenþie.
nii. Aºa cã-l tratã cu mai multã indulgenþã decât de obi- - Cine eºti tu, pui de Zmeu? se auzi o voce
cei ºi preluã el comanda întregii afaceri. Începu sã sarã puternicã în spatele puiului de om.
pe picioarele din dreapta ºi sã-ºi încline capul într-aco- Vlad se întoarse ºi dãdu cu ochii de Aripã-frumoa-
lo, ca atunci când vrei sã scoþi apa din ureche, dupã sã. Adicã de Calul lui Aram, Craiul tuturor Zmeilor. ªi
ce-ai fãcut duº. ªi astfel, într-o clipã doar, mult-cãutata când spun cã dãdu cu ochii de cal, nu de Zmeu, nu gre-
perie picã exact în mâna lui Vlad. ºesc deloc. Încerc doar sã vã arãt cam la ce nivel se afla
- Arunc-o în stânga noastrã! îi porunci atunci, fãrã Vlad, cãlare pe Nãzdrãvanul sãu, faþã de Zmeul ce le
drept de apel, Nãzdrãvanul. Cât mai departe! stãtea acum înaintea ochilor.
Vlad executã comanda ºi dintr-o datã vãzu cum se - Vlad, îi rãspunse pruncul dupã ce-ºi ridicã
înalþã un zid imens, în locul în care aceasta cãzuse. Creº- privirea spre Aram.
tea ca prin farmec, piatrã cu piatrã, de parcã mii de mâini - Al cui eºti tu, voinicule? îl mai întrebã Zmeul,
nevãzute s-ar fi strãduit sã-l construiascã, luându-se la dezvelindu-ºi dinþii într-un fel de zâmbet.
întrecere care terminã prima. - Al cui sã fiu? spuse Vlad, care nesimþindu-se
Nemaivãzând pânã atunci asemenea minunãþie, foarte ameninþat, îºi mai veni în fire. Al pãrinþilor mei!
decât în desene animate, Vlad se uita spre zidul care se - Rãspuns incorect! se auzi atunci o voce din spa-
63
construia singur, cu niºte ochi cât farfurioarele. Atât i se tele lor. Eºti al tatãlui tãu! Mama nu conteazã!
pãrea de înalt, de lat ºi de puternic! Iar asupra ultimului - Te-a întrebat cineva ceva, Crângule? zise Aram,
aspect avea sã primeascã confirmãri în câteva secunde privind peste umãr.
doar, când auzi cum unii dintre Cãpcânii, aflaþi acum - Nu, sã trãiþi! se auzi din nou aceeaºi voce, dar
de cealaltã parte a zidului, dãdurã cu bostanul de el ºi acum ceva mai spãºitã.
- Atunci, þine-þi fleanca! tunã Aram. Dupã care, se - Sã-i abandoneze! Sã creascã laolaltã cu toþi oa-
lãsã uºor pe spate, pentru a se putea consulta cu celãlalt menii, mai mormãi Aram, printre dinþi.
sfetnic al lui, Pogan. - Ruºine! încercã ºi Crângu sã se gudure puþin pe
- Hm! Cam mic, murmurã Aram. lângã Crai, dar fãrã succes însã, fiindcã nu reuºi decât
- Mult prea mic, Înãlþimea Voastrã, începu Pogan sã-l enerveze ºi mai tare.
sã-i cânte în strunã. Poate avea Zmeitã... - Ce-aþi zis de tata? întrebã Vlad, care nu înþelegea
- Asta n-ar fi o problemã. Se trateazã cu plimbãri mai nimic din ce tot ºuºoteau ei acolo.
nocturne ºi-o alimentaþie corespunzãtoare. Dar nu cred - De azi înainte nu mai ai de ce te teme, fãtul meu!
sã fie numai asta, mai zice Craiul, dupã care le fãcu îi spuse Aram, pãtruns, în timp ce îi punea mâna pe
semn lui Crângu ºi Pogan sã se apropie. Cred cã e prea creºtet, acoperindu-l în întregime. Dacã n-ai avut pânã
mic sã fie al vreunei Zmeoaice. acum un tatã, care sã-þi poarte de grijã, aflã cã acum
- Poate e Cãrãuºul! se trezi vorbind din nou þi-ai gãsit unul.
Crângu, în loc sã tacã. Nu miroase a pui de zmeoaicã. Dupã care îi întoarse spatele, adresându-se cu
- Mama mea nu e Zmeoaicã! strigã atunci Vlad, emfazã trupelor.
care auzind vorba lor se simþi jignit peste mãsurã. - Ascultaþi aici, Zmeii mei! le spuse Aram celor
- Exact de ce mã temeam, comentã Aram. adunaþi acolo. Acest pui, care s-a dovedit a fi mai viteaz
- ªººº! îi spuse Crângu lui Vlad, punându-ºi decât voi toþi la un loc, se numeºte Vlad. Vreau sã-l
arãtãtorul în dreptul buzelor ºi privind bãnuitor în jur, priviþi cu luare-aminte, le mai spuse, în timp ce-l smulse
sã vadã dacã nu le aude nimeni discuþia. Care, era pe Vlad de pe cal, pentru a-l arãta mulþimii. ªi sã bãgaþi
limpede, nu era pentru urechile Zmeilor de rând. bine la cap ce am sã vã spun.
- Iar tatãl tãu, copile? îl mai chestionã, aparent - Nimeni! continuã Aram, scuturându-l pe Vlad
îngrijorat, Craiul. prin aer. Dar nimeni n-are voie sã clinteascã un fir din
- Pãi, se bâlbâi Vlad. Nu-i aici... Vreau sã spun cã pãrul lui! S-a înþeles?
64
nu locuieºte în zonã. - Nþeles, Mãria ta!
- Nemernicul! scrâºni atunci Aram, cãtre urechile - Puiul acesta este un erou!
celorlalþi. Niciodatã n-am înþeles cum pot unii sã-ºi lase - Uraaaa! urlarã Zmeii, ca bezmeticii.
puii în grija muritoarelor! - Un viteaz fãrã pereche!
- Nici eu! comentã Pogan. - Uraaa! Trãiascãããã! mai zbierã mulþimea.
- Un Zmeu adevãrat, care v-a scãpat vouã pielea, - Adicã, surd prin definiþie! completã Aripã-fru-
miºeilor! le zise Aram ºi mulþimea tãcu chitic, în moasã. Apoi, se puse împreunã cu Nãzdrãvanul pe un
aºteptarea predicii de rigoare. Care a cutezat sã le þinã râs, care la ei era un fel aparte de-a necheza, de-ai fi zis
piept celor mai aprigi dintre Cãpcâni, sacrificând ceea cã se cunosc ºi sunt prieteni de când lumea.
ce avea el mai de preþ: peria lui! Dar, în ciuda gãlãgiei ce-o fãceau, nimeni în afara
Acestea fiind zise, Aram îl puse pe Vlad înapoi în lui Vlad nu pãrea sã-i audã. Toþi Zmeii stãteau sã asculte
ºa. Dar dacã vã imaginaþi cumva cã discursul se discursul moralizator al Craiului, care nu dãdea semne
sfârºise, vã înºelaþi amarnic. Din nefericire pentru toþi sã se apropie de sfârºit. Pânã la urmã însã acesta obosi
cei aflaþi acolo, Aram era departe de a încheia. sã-i acuze pe alþii de ceea ce nici el nu era în stare sã
- ...Adicã ceea ce nici unul dintre voi n-a fost în sta- facã ºi le dãdu ordin sã se întoarcã cu toþii acasã.
re sã sacrifice, pentru a pune capãt acestui rãzboi. ªi mai
ales pentru a fixa hotarul acolo unde trebuie, urlã Aram.
- Hai, lasã-mã! se auzi atunci un glas, plictisit din
cale afarã de toatã vorbãria aceea fãrã rost.
Vlad trecu rapid în revistã feþele din primul rând,
încercând sã se lãmureascã cine vorbise. Nimeni nu
pãrea sã-ºi fi miºcat buzele. Tot aºa cum, nici unul
dintre cei prezenþi acolo nu pãrea sã fi auzit
comentariul cu pricina. Vlad s-ar fi gândit cã aude în
plus, poate, dacã Aripã-frumoasã nu ºi-ar fi coborât
privirea spre ei, dornic sã le ofere mai multe amãnunte.
- El are cinci perii la palat. Dar nu s-a îndurat sã se
despartã de nici una, le mai spuse, zeflemitor, calul
65
Zmeului. E un ipocrit!
- Vorbeºte mai încet! Poate te aude, îl îndemnã
copilul.
- Ce sã audã amãrâtul ãsta? E Zmeu! se bãgã atunci
în vorbã ºi Nãzdrãvanul. Aripã-frumoasã
- De ce nu vrea sã se despartã de perii? Vlad însã nu mai era atent la cai. Aram se aplecase
- Din douã pricini: iubeºte aurul ºi nu vrea sã se spre el, spunându-i, mândru:
termine rãzboiul. Nici unul dintre ei nu vrea, de fapt. - Bine ai venit în Împãrãþia noastrã!
Dar nici nu vor sã recunoascã. De când am ajuns eu la Puiul de om privi în direcþia indicatã ºi admirã
ei, nu fac altceva, le mai spuse Aripã-frumoasã. ªi, din fãrã rezerve priveliºtea. Nici sã fi vrut n-ai fi putut
câte am apucat sã-i cunosc, nici nu cred cã ºtiu sã facã ignora o împãrãþie construitã numai din metale ºi
altceva. pietre preþioase. Prea multe, parcã. Dar atât de
- Ar fi pierduþi pe timp de pace, îºi dãdu cu pãrerea strãlucitoare, încât reuºeai sã treci cu vederea chiar ºi
ºi Nãzdrãvanul. Dupã care, îl întrebã pe Aripã-frumoa- lipsa de gust în privinþa aranjamentelor, tipic
sã cum ajunsese el acolo. Zmeiascã, de altfel. Iar Vlad, care nu mai vãzuse aºa
- Poate n-o sã mã credeþi, dar am venit de bunã ceva pânã atunci, se lãsã imediat copleºit. Era chiar
voie, le spuse acesta. Voiam sã am un trai tihnit. Cel intimidat de atâta bogãþie. Admira în tãcere cam tot
puþin la bãtrâneþe... Braþul meu de fân zilnic, gãleata ce-i ieºea în cale: casele Zmeilor, construite doar din
mea cu apã, un acoperiº deasupra capului... Mã aur, argint sau aramã, zidurile acestora, încrustate cu
înþelegi, îi spuse Aripã-frumoasã Nãzdrãvanului, care-l fel de fel de pietre preþioase, în funcþie de blazonul
aproba dând din bot a jale. Sã nu-þi fie cu supãrare, fiecãrei familii. Unele cu rubine, altele cu smaralde
adãugã calul Craiului privindu-l pe Nãzdrãvan, dar eu sau cu diamante mari cât ouãle de raþã - asemeni
nu eram fãcut sã bântui lumea, încãrcat de ani ºi de palatului regal, de exemplu.
bube, în cãutarea Feþilor-Frumoºi. Prea multã aventurã Astfel încât, în puþinul timp ce-l avusese la
ºi prea puþinã stabilitate pentru gustul meu. ªi niciodatã îndemânã, Vlad constatã cã în Împãrãþia Zmeilor
nu ºtii peste cine dai, mai zise Aripã-frumoasã, nimic nu era construit dintr-un material obiºnuit.
apropiindu-ºi botul de urechea Nãzdrãvanului, pentru Pânã ºi drumul, pe care tropãiau caii, era fãcut din
a nu fi auzit de Vlad. cea mai frumoasã marmurã neagrã pe care el o
66
- Asta cam aºa e. Dar se pare cã nici pentru tine vãzuse vreodatã. Iar atunci când le vãzu grãdinile,
planurile de acasã nu s-au potrivit cu cele din târg, i-o pline de meri cu poame de aur, copilul fu cucerit în
întoarse înþepat Nãzdrãvanul. Dupã care, amândoi se întregime. Mai ales cã ºtia, din poveºtile citite sau
îndepãrtarã în tãcere, gândind fiecare despre celãlalt cã ascultate (aºa cum sunt convinsã cã ºi voi ºtiþi!), ce
fãcuse o alegere greºitã. ascundeau aceste mere.
Plecarea Drãgaicelor
ntre timp, la Palatul Doamnelor neliniºtea cre- - Doamnã, încercã timid s-o întrerupã din visare
I
ºtea. Tot aºa cum creºtea ºi numãrul firelor albe una dintre Mândre.
din pãrul acestora sau mânia Irodiei asupra a tot Irodia se întoarse. Era Lacargia, sfetnica sa de
ºi toate. Asupra Rujei, pe care ar fi dorit-o mai nãdejde. Îi fãcu semn cã o ascultã ºi cã pot vorbi
degrabã Babã-Cloanþã decât Doamnã, atât o liniºtite, în felul lor. Adicã, în vorba gânditã, auzitã
considera în acele clipe de neputincioasã. Asu- numai de Mândre ºi de Solomonarii care le învãþaserã.
pra Strigoiului ºi-a mândriei lui prosteºti, care pã- - Rusalcele vor sã se revolte. Spun cã puterea ta a
rea s-o încurce din ce în ce mai tare. Asupra celorlalte Iele slãbit.
care, în loc de sprijin de nãdejde, îi deveniserã peste noap- - Asta ne mai lipsea...
te mai mult o povarã. ªi, nu în ultimul rând asupra sa, - Ruxanda, mai cu seamã, le incitã pe Line ºi pe
fiindcã nu ºtia ce sã facã. Timpul trecuse de nenumãrate Mãiestre. Le spune cã, dacã o vom pierde ºi de astã datã
ori prin grãdinã, iar ea tot nu reuºise sã prindã încã Pasãrea pe Andilandi, vom îmbãtrâni, fiindcã Timpul va ataca ºi
Mãiastrã. Aproape cã nu mai ºtia cum aratã. Nu-ºi mai ne va surprinde din nou fãrã apãrare.
aducea aminte decât o micã parte din cântecul ei, dãtãtor - ªtiu, ºtiu! o întrerupse Irodia, încercând sã parã
de tinereþe. Dar atât ºi nimic mai mult! cât mai nepãsãtoare cu putinþã. Vom bântui lumea ca
Nu îndrãznea încã sã admitã, dar cu siguranþã ar fi niºte babe scofâlcite. Prostii!
reuºit sã treacã pe lângã aceasta fãrã s-o recunoascã. Numai cã aceste vorbe numai prostii nu erau. ªi
Privea cum, în una dintre cuºtile aurite din grãdina lor, toate Ielele, indiferent de casta din care fãceau parte, de
un pãun îºi desfãcea coada. ªi se strãduia din rãsputeri asta se temeau cel mai tare. Ca de un blestem. Nici una
67
sã-ºi aminteascã cum arãta Andilandi, Pasãrea Mãiastrã. dintre ele nu-ºi dorea sã cutreiere lumea, sub o
Cât de colorate erau penele acestei preaiubite fiice a lui asemenea înfãþiºare hidoasã.
Adonai? Dar, oricât se strãduia, nu reuºea sã-ºi amin- - Cheamã-o pe Dumernica! îi spuse Irodia. Spune-i
teascã. Nu mai era sigurã de nimic. De nimic, în afara sã-ºi ia cu ea câte Drãgaice vrea. O aºtept lângã cuºca
Timpului care i se juca în plete, albindu-le treptat. Ghionoaiei.
Irodia se întoarse ºi înaintã spre cuºca cu pricina, - Trebuie sã mergeþi la Zmei, sã-mi aduceþi Cãrãuºul,
în timp ce Lacargia o luã în direcþia opusã, spre Palat. le spuse Doamna, privind bãnuitoare în jur. Dacã acolo
Irodia trecu pe lângã trei dintre Line - Sãndãlina, nu-l veþi gãsi, veþi merge la Cãpcâni ºi, o datã ce-l veþi
Savatina ºi Margalina - care o salutarã parcã prea afla, oferiþi orice în schimbul lui.
cucernic. Chiar ºi pentru niºte linguºitoare desãvârºite, - Iertare, Doamnã, dar la Cãpcâni va fi cam greu.
cum erau Vrãjitoarele curþii. Sau poate mã înºel? Noi nu ºtim sã lãtrãm pe limba lor, îi aminti Todosia.
gândi Irodia. Am început sã vãd comploturi peste tot! - Bãiatul lui Horºti...
Dar nu se înºela. Pe mãsurã ce înainta, grãdina rã- - Zob! punctã Lemnica.
suna de ºoaptele Doamnelor nemulþumite de cârmui- - Da... Parcã aºa îl cheamã. El o mai rupe pe limba
rea ei. ªopo-ºopo! se auzea din toate pãrþile. Irodia noastrã. Cereþi sã vã tãlmãceascã.
are sã ne distrugã! ªopo-ºopo! Irodia va pierde din - Dacã dãm de Ruja ori de Iona, ce sã facem? se
nou pasãrea! ªi cu fiece glas ori murmur ce strãbãtea mai interesã Dumernica.
grãdina, sfârºitul domniei Irodiei pãrea sã se apropie. - Rujalinei spuneþi-i cã-mi e tare dor de Dânsa ºi cã
Când Crãiasa ajunse lângã cuºca Ghionoaiei, Drã- vreau s-o vãd degrabã! zâmbi Irodia, rãutãcioasã. Iar
gaicele o aºteptau deja acolo, în dreptul ciocului imens Strigoiului aº vrea sã-i daþi un dar. Dacã se poate în
ca de papagal al giganticei femei-pãsãri, sorã bunã cu timpul zilei, le mai spuse ea Drãgaicelor, în timp ce-i
Scorpia. Drãgaicele erau patru: Lemnica, Roºia, Todosia punea Todosiei un þãruº în mânã.
ºi Dumernica, noul lider al Drãgaicelor de la înlocuirea Cele patru Drãgaice fãcurã o plecãciune ºi se în-
Ianei ºi, bineînþeles, de la plecarea Sânzienelor încoace. depãrtarã þanþoºe, cu spadele ºi cuþitele zãngãnindu-le
- Poruncã, Doamnã! îi spuse Dumernica, îngenun- la brâu. Irodia le petrecu cu privirea ºi se gândi cã dacã
chind în dreptul ei. Pe cine trebuie sã scurtãm de cap? nici acestea nu aveau sã se mai întoarcã, va fi nevoitã
Pentru cã Drãgaicele, ca orice militari ce se respectã, sã strângã întreaga armatã. Nu înainte însã de a se sfãtui
nu prea înþelegeau mare lucru din ce trecea dincolo de spa- cu vechiul ei învãþãtor, Solomonarul Mar, de sprijinul
da lor, Irodia se simþi datoare sã le dea mai multe lãmuriri. cãruia avea acum mare trebuinþã.
68
Micile Zmeoaice
orþile grele ale Palatului Regal se dãdurã care trebuiau sã-l întâmpine pe Aram, ai fi putut jura cã
P
în lãturi, mugind din toate încheieturile. nu vor reuºi sã se aranjeze în careu, la timpul potrivit.
Aram descãlecã ºi, dupã obicei, îºi trimi- Când Vlad pãºi, în urma Craiului ºi-a acoliþilor lui,
se buzduganul înainte. Vlad, care între în holul palatului, careul era deja gata. ªi toþi ai casei
timp descãlecã ºi el de pe Nãzdrãvan erau aranjaþi frumos, ca la expoziþie.
(ºi-l lãsã sã fie dus la grajduri), privi - Bine ai venit, Înãlþimea Ta! îi spuse unul dintre
amuzat cum buzduganul zbura, mârâind Zmeii-bucãtari lui Aram, în timp ce îi întindea o tavã pe
ºi lãtrând din rãsputeri. Sau cel puþin aºa i se pãru lui, care era pregãtit un ciolan afumat ºi un pocal cu vin.
mai ales cã nu zãri nici un câine prin preajmã. Vãzu Aram nu-l bãgã în seamã. Studie doar adunarea,
doar cum buzduganul se trânteºte de uºã ºi cum urcã pentru a vedea dacã lipseºte cineva, dupã care le spuse,
apoi treptele aurite, spre primul etaj. ªtia însã (tot din mândru:
poveºtile citite!) cã buzduganul cu pricina avea sã se - Am învins!
loveascã încã o datã ºi de masã, anunþându-le celor din Moment în care toatã lumea izbucni în aplauze ºi
casã sosirea stãpânului. Dupã care, se va agãþa singur ºi ovaþii. Aram! Aram! strigau cu toþii, pânã când îl
nesilit de nimeni în cui. Adicã, acolo unde îi era locul. vãzurã pe Crai cã le face un semn scurt, militãresc, sã
Ceea ce nu ºtia Vlad însã, ºi nici mãcar nu putea tacã. Aram se îndreptã spre fete ºi, dupã ce-i aranjã
sã-ºi imagineze, fu forfota care puse stãpânire pe între- uneia gulerul cãmãºii ºi alteia bretonul (care nu-i stãtea
gul personal al castelului, la vederea buzduganului suficient de drept), se întoarse spre Vlad. Se ridicã uºor
aruncat de stãpân. Toþi servitorii, bucãtarii, grãjdarii, pe vârfuri ºi-l arãtã cu degetul. Adicã, exact aºa cum voi
69
alãturi de doica Zbârcea ºi cele trei fete ale lui Aram se ºtiþi cã nici un om bine crescut n-ar face-o.
bãteau cap în cap, alergând înnebuniþi pentru a face ul- - Am învins datoritã acestui viteaz! Vlad, fã-te
timele retuºuri înainte de prezentarea la raport. Dacã i- încoace, puiule! îi mai spuse Aram, în timp ce Vlad
ai fi vãzut cum alergau ca zãnaticii pe holurile castelu- fãcu câþiva paºi spre Crai, sub privirile scrutãtoare ale
lui, punându-ºi în ordine straiele, pãrul sau bucatele cu întregii curþi.
Cel mai crunt se uitau la el fetele lui Aram, desigur. - Una nu, dar trei? i se puse contrã doica. Care era
Nu le era deloc pe plac sã vadã cum tatãl lor acordã singura reprezentantã a curþii ce putea sã-l contrazicã
atâta atenþie unui strãin. ªi micile Zmeoaice nu erau pe Aram, fãrã sã pãþeascã mare lucru. Cel puþin, aºa
singurele care-l priveau cu urã. Pentru cã nici bucãtarii stãteau lucrurile de când mama celor trei fete, Crãiasã
nu se uitau frumos la Vlad, considerându-l prea mic a Zmeilor, murise.
pentru un Zmeu adevãrat. Tot aºa cum nici grãdinarii Aram nu rãspunse. Era de neclintit în hotãrârea lui.
nu-l aveau la inimã, gândind despre el cã arãta mai Dorea sã-i lase tronul lui Vlad ºi cu asta basta!
degrabã a bastard, decât a Zmeu de neam. Ceea ce - Tatã, eu am rupt piciorul unui câine azi, piui mica
însemna cã oricând putea sã le ia pâinea de la gurã. Zmeoaicã Samca, într-o tentativã disperatã de a-i
- Dacã ãsta nu-i fãcut cu vreo muritoare, sã nu-mi câºtiga admiraþia.
spui mie Scatolcea! îi ºopti unul dintre grãdinari lui - ªi, ce-i cu asta? întrebã Craiul. Te bagi ºi tu în vor-
Zbârcea. bã, ca musca-n coada calului!
- Zât! îi rãspunse baba, îndemnându-l din priviri sã - Eu am înecat trei pui de mâþã, Înãlþimea Ta! adãugã ºi
tacã. Pâca, cealaltã fatã a Craiului, fãcând hotãrâtã un pas în faþã.
- Dacã vrea sã-l facã grãdinar ºi pe ãsta, eu plec. - Aveþi ceva important sã-mi spuneþi sau doar
Îmi cer transferul la palatul lui Pogan! pierdem vremea cu fleacuri?
Nici unuia nu-i trecea însã prin minte ce avea de - Eu am prãjit o albinã, îndrãzni atunci ºi a treia
gând Craiul sã facã cu bãiatul. Habar n-aveau cã Aram dintre fiicele sale, pe nume Coaja.
voia sã-l înfieze, dupã care plãnuia sã-i lase lui întreaga - Tãceþi, Rohmanelor! urlã Aram, ajuns la capãtul
împãrãþie ºi apoi sã se retragã. Cel puþin asta le declarã rãbdãrilor. Iar Rohmanelor, la Zmei, e o vorbã de oca-
lor, în urmãtoarele clipe, lãsându-i pe toþi cu gurile rã, cum ar fi proastelor, fraierelor sau altceva mai
cãscate. Apoi, le povesti cum copilul luptase singur urât, ce nici mãcar nu meritã a fi amintit aici.
împotriva Cãpcânilor, punând capãt rãzboiului: - Era Crãiasa albinelor, tatã! strigã Coaja, când îl vã-
70
- E un erou! le explicã Aram. Deci îºi meritã locul. zu cu ce faþã vine spre ea.
- Bine, dar fiicele tale, Craiule?... cutezã Zbârcea. Auzind asta, Aram se mai potoli. Ba chiar o mân-
- Ce-i cu ele? o întrerupse Zmeul Zmeilor, nelã- gâie pe creºtet, spunându-i, mai mult în ºoaptã: Bine!.
sând loc pentru alte comentarii. Sunt femei! Doar n-ai Apoi, le porunci tuturor sã-l respecte pe Vlad, ca pe un
vrea sã las pe tronul împãrãþiei mele o muiere?! prinþ. Bucãtarului îi spuse sã-l treacã la regim, fiindcã
bãiatul avea Zmeitã. Deci, sã gãteascã special pentru Vlad privi mai întâi urºii ce tronau cu gurile cãsca-
dânsul, astfel încât acesta sã se întremeze, cât mai te pe cele douã laturi ale uºii. Dacã aceºtia (la fel ca ºi
curând posibil. Oricum, înainte ca el sã-l prezinte uºa de altfel) n-ar fi fost din aur masiv, ar fi putut jura cã
oficial tuturor Zmeilor, drept moºtenitor. Iar fetelor le ajunsese din nou în salonul bunicilor. Atât de tare
porunci sã-l însoþeascã în camera de oaspeþi pe noul pãreau sã semene între ele uºile cu pricina. Apoi
lor frãþior. ªi sã aibã mare grijã de el, fiindcã altfel va copilul bãgã, destul de precaut, capul înãuntru. Pentru
pune buzduganul pe ele ºi le va îndoi cocoaºa. a se asigura cã nu-l pândeºte nici un pericol. ªi nu-l
Vlad se luã dupã Zmeoaice, într-un adevãrat tur al pândea! Dãdu doar cu ochii de o camerã obiºnuitã,
palatului. Îi luceau ochiºorii precum unei coþofene, aranjatã în stil Zmeiesc. Adicã, de o încãpere cu
când privea bogãþiile din jur, dar pe Zmei îi considera mobilã înaltã, din lemn masiv de nuc, cu draperii din
urâþi, rãi ºi ipocriþi. Deocamdatã însã n-avea de ales. catifea ºi tapet aurit, cu pardosealã din marmurã
Trebuia sã-i lase sã creadã cã e fiul unui Zmeu, fãcut neagrã, acoperitã din loc în loc de blãnuri. Constatã, de
c-o muritoare, aºa cum devenise limpede cã aceºtia mai asemenea, cã geamurile erau destul de mici ºi odaia
obiºnuiau sã facã. Cã e un erou ºi multe alte baliverne cam întunecoasã, cel puþin pentru gustul lui. Dar cã era
înºirate de Craiul Aram. Cel puþin, pânã se lãsa seara luminatã cu destule fãclii, pentru a pune în valoare cam
sau chiar pânã a doua zi dimineaþa, când se gândea tot ce strãlucea pe acolo. Podoabe, mici bibelouri cu
s-o uºcheascã de acolo, împreunã cu Nãzdrãvanul. Aram în diverse ipostaze, scrumiere, multe perii ºi, nu
Cel mai înþelept ar fi fost, desigur, sã plece din în ultimul rând, talerelele cu zaharicale, de la care Vlad
Împãrãþia Zmeilor cât mai degrabã. Cu prima ocazie ce nu-ºi mai putu lua ochii. ªi asta, nu pentru cã ar fi fost
se nimerea sã rãmânã singur. Numai cã ceva îl oprea, to- el prea pofticios din fire, ci fiindcã aºa ceva nu se mai
tuºi. Nu-ºi dãdea seama încã ce i se întâmplã, dar parcã- pomenise în tãrâmul lui de baºtinã. Nu mai vãzuse
parcã începuse sã-i placã atenþia pe care i-o arãta Aram. niciodatã vreun pitic din cacao, unt ºi alune, nici
ªtia cã acesta e o dihanie rea ºi veninoasã, dar încã nu Balauri traºi în zahãr ars ori vreun cal zaharisit, numai
71
era în stare sã ignore faptul cã îl trata preferenþial. buni de rupt ºi ultimii dinþi cu care te mai puteai lãuda.
Începuse chiar sã se gândeascã cã e plãcut sã fii îndrãgit - Simte-te ca acasã! îi spuse, mai mult în batjocurã,
mai mult decât altcineva ºi în ciuda tuturor parcã. Coaja.
- Aici e odaia oaspeþilor! îl informã Pâca, deschi- - Mãria Ta, completã Samca. Dupã care fetele
zând uºa imensã, în faþa cãreia se opriserã. începurã sã chicoteascã.
- Aºa voi face! le rãspunse Vlad, încercând sã nu se dupã ce-ºi bãgã piciorul între uºã ºi tocul acesteia,
lase intimidat de primirea nu foarte cãlduroasã. pentru a le împiedica pe fete s-o închidã, se opinti din
- Noi ne retragem în Sala Armelor, îl informã Pâca. toate puterile, încercând s-o dea de perete. Nu reuºi, bi-
- Cu permisiunea Domniei Voastre, întãri, rânjind, neînþeles, fiindcã raportul de forþe era clar în
Samca. defavoarea lui, dar, tocmai când micile Zmeoaice (care
- Unde? întrebã Vlad, care devenise brusc foarte împingeau din partea opusã) erau gata-gata sã-i
interesat. zdrobeascã ºi mâinile ºi piciorul, o auzi pe Samca, cum
- Acolo unde pruncii n-au ce cãuta! i-o trânti le ordonã celorlalte douã:
Coaja. Dupã care, fetele o ºi rupserã la fugã, în capãtul - Lãsaþi-l, sã vedem de ce e în stare!
culoarului. Cãci, acolo se afla sala cu pricina, care avea Moment în care fetele se dãdurã din dreptul uºii,
o uºã asemãnãtoare cu cea a camerei de oaspeþi, fãcându-i loc sã intre.
construitã însã în întregime din bronz.
Vlad nu se lãsã cu una cu douã ºi-o zbughi, de
îndatã, dupã ele. Era tare curios sã vadã cum arãta sala
asta ºi, mai ales vroia sã vadã armele Zmeilor. Aºa cã,
Sala Armelor
ând Vlad izbuti sã se strecoare înãun- frumuºel pe grupe de vârstã, pe locuri de origine, pe
tru, vãzu o încãpere mare, cu pereþii mãrimi sau în funcþie de materialele din care erau con-
C doldora de arme de toate tipurile ºi

mãrimile. Erau acolo, aranjate frumos
în cuie aurite, o sumedenie de bice,
iatagane, sãbii, cuþite ºi cuþitaºe, suliþe,
lanþuri, ghioage ºi buzdugane. Sortate
fecþionate. Iar atunci când copilul fãcu câþiva paºi spre
peretele din stânga, constatã cã acolo exista o zonã
auritã - unde gãseai doar arme de aur. Apoi, zãri ºi-o altã
zonã de aramã ºi alta pentru cuþitele încrustate cu pietre
preþioase, de nu mai ºtia încotro sã priveascã ºi ce sã 72
de pe ele, aruncând-o spre calul ce

trona demn în mijlocul încãperii,
îmbrãcat din cap pânã-n copite numai
în zale. ªi, pentru cã armãsarul nu i se
pãru, la prima vedere, cu nimic deose-
bit, se întoarse din nou spre peretele
din stânga, dornic sã surprindã armele
în acþiune. Acestea însã nu se mai miº-
carã. Parcã prinseserã de veste cam ce
avea de gând sã facã Vlad ºi acum
vroiau sã-i joace o festã.
- Sunt vii! îi spuse Samca,
privindu-l amuzatã. ªi nu trebui sã mai
adauge altceva pentru ca toate armele
sã înceapã sã miºune, ca la comandã,
scoþând niºte sunete înfiorãtoare.
Vlad se sperie aºa de tare atunci,
cã se dãdu imediat doi paºi în spate ºi
Erau acolo, aranjate frumos în cuie aurite, o sumedenie de bice, se lovi de calul care pãrea singurul ce
iatagane, sãbii, cuþite, suliþe, lanþuri, ghioage ºi buzdugane... nu se miºca din întreaga încãpere. Îi
puse mâna pe bot ºi constatã cu groazã
admire mai întâi. Lui Vlad i se pãru cã acestea miºcau ºi cã era rece. Altfel spus, animalul era împãiat,
scoteau sunete ciudate. Unele dintre bice pãreau sã îmbãlsãmat, umplut cu lut sau cu altã drãcovenie, dar
sâsâie, iataganele chiþãiau ca niºte ºobolani supãraþi, în viu nu era în nici un caz!
73
timp ce multe dintre buzdugane mârâiau în toatã regula. - Liniºte! le ordonã aceeaºi Zmeoaicã armelor. Iar
Aºa cum fac câinii dresaþi special pentru a se sfâºia între armele tãcurã mâlc ºi, dupã ce se mai foirã un pic, luarã
ei sau pe alþii, aflaþi întâmplãtor prin preajmã. din nou poziþia mortului.
Crezând din nou cã i se nãzare, Vlad îºi puse în Aceºtia erau Zmeii! Mari iubitori de arme ºi rãzboi-
gând sã le verifice. Îºi desprinse pentru o clipã privirea nici fãrã pereche. Fiind însã ºi Magicieni, erau în stare
sã dea viaþã celor lipsite de ea. ªi, mai ales, sã-i lipseas- bicele aflate pe pereþi se desprinde de la locul lui, cu
cã pe cei ce-o aveau, dar pentru care ei, Zmeii, nu dã- miºcãri ºerpeºti, unduitoare, pentru a zbura direct în
deau nici o ceapã degeratã. ªi aici nu mã refer doar la mâna fetei. Întocmai cum unele specii de ºerpi tropicali
amãrâtul ce zãcea împãiat, în mijlocul încãperii, pot plonja de pe crengile copacilor. Apoi, nu trecu mult
fiindcã bidiviul nu era singura vietate-moartã de prin ºi-o auzi ºi pe Coaja cum îºi fluierã scurt buzduganul,
preajmã. Privind cu atenþie în jur, Vlad vãzu puii de ce stãtea aranjat frumos pe unul dintre pereþi ºi vãzu
mâþã, recent încorliþi, câinele ºchiop ºi albina despre cum acesta aleargã în zbor spre ea, i se gudurã puþin
care se fãcuse mai înainte vorbire. printre picioare ºi-i sare în mâna stângã. Desigur,
Bãiatului nu-i plãcu deloc priveliºtea, aºa cã des- mârâind ºi lãtrând, gata pentru luptã.
chise uºa ºi dãdu drumul câinelui, care plecã de acolo Vlad se întoarse, rapid, spre Pâca. Aceasta însã nu
cât putu de repede. ªi, pentru cã puilor de pisicã nu îºi chemã în ajutor nici o armã. Înaintã doar spre el,
mai avea ce sã le facã, se apropie de Crãiasa albinelor cu mâinile în ºold ºi cu picioarele crãcãnate, pânã când
care stãtea pe pervazul ferestrei, legatã de niºte beþe de puiul de om dãdu cu nasul de gâtul ei. Apoi, fata îl îm-
chibrituri, mai mult moartã decât vie. pinse câþiva paºi în spate, aºa cum fac cocoºii de luptã.
- Dezleagã-mã pruncule ºi-þi voi fi recunoscãtoare! - Spune! Cum vrei sã ne batem? întrebã Pâca. Speciali-
grãi, ca prin vis, albina. tatea mea e lupta dreaptã, îl mai informã ea, înainte de a-l
Vlad se apucã sã-i desfacã aþa, dar nu durã mult ºi apuca de mijloc ºi de a-l bãga în pãmânt pânã la glezne.
o mânã de Zmeoaicã îl trânti cât colo. - Eu nu mã bat cu fetele! ciripi Vlãduþ, de acolo de
- Ce crezi cã faci? se rãsti la el Coaja. unde ajunsese.
- Nu se vede? Îi dau drumul, rãspunse Vlad. Ar - Laºule! Laºule! Laºule! strigarã toate într-un glas.
trebui sã vã fie ruºine! - Ce fel de Zmeu eºti tu, dacã nu ºtii sã lupþi?
- E a ta? îl chestionã fata, în timp ce se posta în întrebã Coaja.
dreptul ferestrei, pentru a-i bara trecerea. - ªi ce fel de Crai vei fi, dacã habar n-ai sã
74
- Nu, dar... mânuieºti biciul? întãri ºi Samca. Ori mãcar
- Dar, ce?! Dacã o vrei, luptã pentru ea! strigã buzduganul! adãugã dupã, privind-o cu un aer superior
Zmeoaica, în timp ce întindea mâna cãtre un perete. pe sora ei Coaja, specialistã în ale buzdugãniei.
În primele secunde, Vlad nu înþelese ce se - N-am spus nu ºtiu, ci nu vreau! punctã Vlad. Eu
întâmplã, dar nu durã mult ºi vãzu cum unul dintre nu mã bat cu fetele, fiindcã sunt un domn. Asta e spe-
cialitatea mea! le mai spuse el, uºor ironic. Apoi ieºi apucã urgent paloºul, trântindu-l cât colo. ªi fetele se
din pãmânt ºi vru sã treacã printre ele. Nu apucã însã nãpustirã asupra lui, scoþând niºte strigãte de luptã
sã facã mai mult de un pas cã se ºi trezi pe jos. Asta, cumplite. Coaja îi întoarse o mânã la spate, în timp ce
fiindcã biciul Samcãi i se încolãcise de gleznã, împie- sora ei, Pâca, îl apucã de pãr ºi începu sã-l scuture zdra-
dicându-l sã mai înainteze. vãn. Exact aºa cum scuturau ele merii din livadã.
Fetele nu ºtiau ce înseamnã cuvântul domn, aºa - Mai vrei?
cã-ºi imaginarã cã e vreo vorbã de ocarã ºi cã Vlad le - Mai dã-i!
provoacã doar. Ce sã ºtie niºte Zmeoaice cum aratã, - Mai vrei? insistã din nou prima voce.
cum vorbeºte sau cum se poartã un adevãrat domn, - Mai dã-i! rãspunse din nou a doua voce, în locul lui
când lor nu le fusese dat niciodatã sã întâlneascã vreu- Vlad, care se încãpãþâna sã nu spunã nimic. Ba chiar îºi ºi
nul? Pentru ele iubirea însemna doar ceartã ºi bãtaie. încleºtase dinþii, aruncându-le Zmeoaicelor un rânjet crunt,
- Te dai deºtept, bastardule? de adevãrat luptãtor. Apoi, pentru a pune ºi mai mult paie
- Blajinule! pe foc, Vlad le mai scoase ºi limba, spunându-le:
- Pui de nãpârcã! - Ne-ne-ne-ne-ne-ne!
Pânã aici! gândi Vlãduþ. El nu era puiul nici Vãzând aºa neobrãzare, Samca se pregãti sã-i ardã
unei dihãnii! Cã l-au fãcut Blajin (adicã fraier, în graiul vreo câþiva pumni în stomac. Dar n-apucã sã-ºi ducã la
Zmeilor), mai treacã meargã. Auzise el ºi prostii mai îndeplinire planul, fiindcã Vlad îi trase un picior în ge-
mari decât astea, dar, fiindcã au vorbit atât de urât de nunchi, în timp ce-i ºuierã printre dinþi:
mãmica lui, Vlad se fãcu roºu ca un rac fiert. ªi nu-i - Na, þine!
trebui mai mult de o secundã pentru a-i cãra Coajei o Ceea ce cred, e limpede pentru toatã lumea cã nu
palmã zdravãnã peste faþã. Atât de puternicã, încât fata era frumos deloc. Dar Vlad uitase parcã, dintr-o datã, ce
cãzu la pãmânt. Dupã care, înainte sã apuce celelalte înseamnã bunele maniere. ªi, coborându-se la mintea
douã sã protesteze, le cãlcã zdravãn pe picioare, îºi Zmeoaicelor, devenise fãrã sã bage de seamã asemãnãtor
75
scoase paloºul de la brâu ºi fugi într-un colþ al sãlii. Bã- acestora. Dacã te-ai fi uitat mai atent la el atunci, în în-
nuia cã Zmeoaicele, laºe cum erau, aveau sã-l atace în vãlmãºeala luptei, ai fi vãzut chiar cã-i mai crescuse pu-
grup organizat. þin scãfârlia. ªi cã privirea îi era cu mult mai întunecatã
Lucru care se ºi întâmplã, de altfel. Ceea ce nu decât înainte, în vremurile parcã de mult apuse ale
luase Vlad în calcul însã, fu faptul cã biciul Samcãi îi bunãtãþii ºi candorii sale.
Nu trecu mai mult de un minut-douã, pentru ca - Ajutoooor! striga Vlad, care, de speriat ce era, nu
cei patru sã se amestece aºa de tare, într-un ghem ºtia când ar fi fost mai bine sã-i dea drumul turbatului
compact de luptãtori, de nu mai puteai distinge cine de buzdugan care schelãlãia ºi fugea ca un apucat.
trage de pãr pe cine, acolo. Cine rage ori se strâmbã - Lasã-l o datã! insistã din nou cotoroanþa, care
mai abitir sau cine loveºte mai tare din picioare. n-auzea mai nimic de atâtea lãtrãturi.
- La masã! se auzi atunci, de undeva din spatele Zmeoaicele însã râdeau în hohote. Asta, pânã
lor, glasul gâjâit al doicii Zbârcea. când Zbârcea le arse câte una dupã ceafã, zicându-le
Dar nimeni nu pãrea s-o bage în seamã. Singurã printre cei doi dinþi din faþã:
Pâca (care era cea mai micã ºi cea mai neºtiutoare dintre - Dacã nu-l daþi jos imediat, vã transform pe toate
surori) avu, aºa, un moment de ezitare. Se întoarse puþin trei în broaºte râioase!
spre doicã, neºtiind dacã s-o asculte ori ba. În acea clipã, - Aport! strigã atunci Coaja.
Vlad profitã de împuþinarea trupelor adverse ºi întinse Auzind cuvântul magic, spus de cine trebuia,
mâna în cãutarea paloºului, care-i cãzuse undeva, în buzduganul se prezentã imediat la sol, târându-l pe
zona în care ajunseserã ei, dupã multiple rostogoliri. Vlad dupã el, mai mult mort decât viu. Doica sãri ºi-i
- La masã, oamenilor! tunã din nou Zbârcea, înain- descleºtã pe nefericiþi, dupã care se întoarse spre fete,
tând fioroasã spre câmpul de luptã. Dar nimeni n-o arãtând cu degetul ei noduros spre uºã:
auzea. Vlad cel puþin în curând nu mai avea nici sã va- - La masã!
dã mare lucru. Fiindcã, în febra cãutãrii paloºului, pu- - ªi el?... întrebã Samca, care tare ar mai fi vrut
sese mâna din greºealã pe buzduganul Coajei. Iar aces- sã-i tragã lui Vlad vreo douã.
ta, simþind cã-l atinge o lãbuþã strãinã de cea a stãpânei - Lasã-l sã întârzie, îi spuse baba în ºoaptã, în timp
lui, dintr-o datã sãri pe unul dintre pereþi, târându-l pe ce le împingea pe toate spre uºã. ªi, dupã tonul ei, era
Vlad dupã el. ªi de acolo þuºti! pe tavan, apoi iar pe un limpede cã deºi îl salvase pe copil, tot Zmeoaicelor
perete ºi iar la sol. Buzduganul fugea de rupea pereþii le þinea partea. Asta fiindcã, acelora care întârziau la
76
ºi Vlad dupã el. Buzduganul se scutura, Vlad se scutura masa de searã, consideratã de Crai atât de importantã,
ºi el. Buzduganul sãrea, Vlad, desigur, sãlta ºi el. nu le era prea moale.
- Dã-i drumul! strigã baba, gândind cã dacã i se Când le vãzu cã ies, Vlad depuse un mare efort ºi
întâmplã ceva puiului, Aram are sã le omoare pe toate, se ridicã în patru labe. Apoi, încercã sã salte în douã
în chinuri groaznice. picioare, dar nu reuºi. Se târî pânã în mijlocul sãlii,
unde, sprijinindu-se de mârþoaga moartã, apucã totuºi - Nu sunt Zmeu.

sã se ridice. ªi, dupã ce rãmase o vreme aºa, lipit de - Mã gândeam eu, dar nici Cãpcân nu pari a fi,
unul din picioarele calului, fãcu un pas. Apoi încã unul nici...
ºi încet-încet învãþã din nou sã meargã. Poate credeþi cã - Sunt om, o întrerupse plictisit copilul. Când
exagerez, acum cã v-am descris cu lux de amãnunte ajungi la Blajini, te rog sã le spui cã sunt în regulã...
cum s-au întâmplat lucrurile, dar nu e deloc aºa. - Eºti Cãrãuºul?... Stai! Unde pleci? Ia aripa asta ºi
Fiindcã lupta cu Zmeoaicele fusese crâncenã, iar Vlad foloseºte-o cu chibzuinþã! îi spuse cu repeziciune
era la pãmânt. ªi la propriu ºi la figurat! Avea hainele în Crãiasa, când îl vãzu cã se îndepãrteazã. Te sfãtuiesc sã
dezordine, faþa zgâriatã, smocuri de pãr lipsã ºi tot nu mai zãboveºti prea mult aici! Nu-þi prieºte.
corpul pãrea sã-l doarã atât de tare, încât fu nevoit sã Vlad luã aripa bombãnind Bine, bine!, dar
facã mari eforturi ca sã-ºi revinã. gândind mai degrabã ceva de genul: Cã ºi are nevoie
Când ajunse în dreptul ferestrei, unde se afla cineva de sfaturile tale, gâzã afumatã!. ªi, în loc s-o
Crãiasa albinelor, aproape cã nici nu mai ºtia ce cãuta întrebe pe Crãiasa albinelor cum putea folosi aripa
el acolo. Aºa cum se întâmplã de obicei, dupã primitã, se îndreptã cu o privire crâncenã spre uºã. Nu
terminarea unei bãtãlii, când nimeni nu ºtie, cu se gândea decât la cum le putea aranja mai bine pe
exactitate, de la ce-au pornit toate. cele trei graþii, o datã ce ar fi reuºit sã ajungã din nou
- Dezleagã-mã, te rog! îi aminti atunci Crãiasa. lângã ele. Am sã le arãt eu Zmeoaicelor ãstora! îºi
Vlad era prea obosit ca sã mai vorbeascã. Se zise, în timp ce înainta, din ce în ce mai hotãrât ºi mai
simþea de parcã ar fi alergat o zi întreagã. Aºa cã, nu-i sigur pe el, spre uºã. Înainte sã iasã din încãpere, o mai
rãspunse nimic, se mulþumi doar s-o dezlege, în tãcere. auzi pe Crãiasa albinelor strigându-i tot soiul de sfaturi
- Îþi mulþumesc din suflet, Zmeule! îi zise Crãiasa înþelepte, de genul ai grijã cu cine te joci, cã cine se
albinelor, privind cu mare atenþie capul copilului aseamãnã se adunã ori spune-mi cu cine te însoþeºti,
(acum ceva mai mare) ºi fruntea ce-i devenise, în toiul ca sã-þi zic cine eºti, dar Vlad nu se mai uitã înapoi.
încleºtãrilor, mai bombatã. Ai o inimã mare! Ieºi din Sala Armelor, trântind uºa dupã el.
77
Cina Zmeilor
i îmbulinat-o, Înãlþimea Ta! îl luã în pri- ataci primul, îl mai sfãtui Scatolcea. Cum intri acolo,
A
mire o voce groasã, de îndatã ce ajunse pac! Pârãºte-o! Nu ierta nimic!
în holul cel mare al castelului. Toþi Dacã Vlad ar fi auzit ce-i spusese Scatolcea Zbâr-
domnii s-au adunat deja la masã, nu- cei despre el, atunci când tocmai ajunsese la palat, ar fi
mai dumneata lipseºti. ºtiut sã se fereascã de linguºeala vorbelor lui. ªi, mai cu
Pentru cã pe culoare miºunau o grãma- seamã, ar fi înþeles mai multe despre Zmei. Despre fe-
dã de slugi, Vlad nici nu catadicsi sã se lul fãþarnic de a fi al acestor fiare. Vlad însã luã imediat
uite cine vorbise. Coborî doar cât putu el de þanþoº de bun sfatul primit de la acesta, fãrã sã se gândeascã
scãrile, fãrã sã se întoarcã. Zmeul respectiv însã nu se nici mãcar o clipã cã în lumea Zmeilor nimic nu era pe
lãsã prea repede dat la o parte. gratis. Nici mãcar un sfat aparent dezinteresat, cum era
- Craiul e tare furios! mai insistã Zmeul. Care nu acesta.
era altul decât grãdinarul veºnic nemulþumit, pe nume - Viaþa la curte nu e deloc uºoarã, Crãiºorule! îl
Scatolcea. Dupã care, îl ºi redirecþionã pe copil cãtre mai informã Zmeul. Dar aici poþi sã-þi gãseºti ºi slugi
ultimul etaj, unde curtea îºi servea de obicei cina. credincioase...
- ªi, ce-i cu asta? - Aºa ca tine? îl întrebã Vlad, în timp ce se întoarse,
- Cum ce sã fie, Mãria Ta? Craiul îi pedepseºte din mers, studiindu-l mai bine.
drastic pe cei ce întârzie la masa de searã. Pentru Zmei, - Scatolcea, oricând la dispoziþia Domniei Voastre!
adicã pentru... noi, aceasta e cea mai importantã dintre rãspunse acesta, înclinându-se. Dacã aveþi nevoie de
mese, mai adãugã linguºitor Scatolcea. mine, mã puteþi gãsi în Livada Merilor de Aur!
78
- Zãu? - Mulþumesc, zise Vlad ºi intrã pe uºa ce i-o
- Iar zgripþuroaica aia de doicã a apucat sã-i spunã indicase, în imensa lui mãrinimie, Zmeul. Pe care, dacã
cã te-a chemat, dar Domnia Ta n-ai vrut sã vii. ar fi fost ceva mai atent când se îndepãrta, l-ar fi auzit
- Minte! cum bombãnea privind spre încãpere în care intrase
- Atunci ar fi bine sã i-o spui Craiului! Trebuie sã Vlad: Mânca-v-ar pe toþi puricii!.
Iar Scatolcea prin toþi înþelegea toþi Zmeii de - Îmi pare rãu de întârziere, zise Vlad.
neam, adicã aceia nãscuþi din mamã Zmeoaicã. ªi care, - Eu i-am spus sã vinã, Înãlþimea Ta! sãri ca arsã
în opinia lui (care era de altfel ºi cea generalã, în rândul Zbârcea.
slugilor), aveau parte pe nedrept de tot aurul ºi onorurile - Dar nu mi-ai spus ºi unde! îi rãspunse puiul de
din lume. În timp ce el, care era nãscut din nefasta ºi om, în timp ce se aºeza cu nonºalanþã pe un scaun
grabnica unire a unui Zmeu c-o muritoare, n-avea parte rãmas liber, lângã Crai.
de nimic. De nimic în afara marelui privilegiu de a le Cu toate cã mesenii se arãtarã uimiþi de îndrãz-
îngriji celorlalþi pomii, caii, de a fabrica arme sau de a le neala copilului, nu le dãdu mâna sã crâcneascã în
face de mâncare. Asemeni tuturor pruncilor zãmisliþi în vreun fel. Nu îndrãznirã sã ºopteascã ceva ori sã se pri-
afara cãsniciilor, care deveneau automat servitorii celor veascã unii pe ceilalþi, atât de mare era tensiunea ce
dintâi. ªi cu toate cã-l invidia de moarte pe Vlad, plutea deasupra cãpãþânilor lor. În special, deasupra
considerându-l un parvenit fãrã pereche, Scatolcea se cãpãþânii Craiului, unde parcã se adunase grãmadã, în-
gândi cã n-ar strica sã se punã totuºi bine cu el. Gândind, tocmai cum se adunã norii înainte de furtunã. Astfel cã
desigur, cã acesta i-ar fi putut deveni util în calitate de Zmeii aflaþi la masã se mulþumirã doar sã-ºi priveascã
Crai, aºa cum se lãudase Aram cã ar vrea sã-l facã. stãpânul, aºteptând cu sufletul la gurã ca acesta sã ia o
Vlad nu bãnuia nimic. Ba, mai mult chiar, se putea decizie. Adicã, sã pedepseascã pe cineva. Dupã care,
spune cã nici nu cugeta mare lucru în ultima vreme. Nu puteau începe ºi ei sã deguste bucatele ce le zãceau
se gândea la Calul lui Nãzdrãvan, pe care-l lãsase la înaintea ochiºorilor, atât de frumos ornate.
grajduri de dimineaþã ºi de soarta cãruia nu se interesa- - Nu-i nimic, rãspunse surprinzãtor de împãciuitor
se încã. Nu se gândea nici la siguranþa Pasãrii Mãiastre, Aram. Vlad n-avea de unde sã cunoascã toate obiceiu-
nici la planurile lui de evadare din Împãrãþia Zmeilor rile curþii noastre, mai zise Craiul, privindu-le insistent
sau la Doamnele ce-l urmãreau, dorind sã obþinã ceea pe doicã ºi pe fetele sale. Se vede treaba însã cã e bãiat
ce avea el mai de preþ. Tot aºa cum nu se gândea nici deºtept ºi descurcãreþ! adãugã Aram ºi-l mângâie pe
79
mãcar la pãrinþii lui, la care aproape cã hotãrâse sã se Vlad ostentativ pe creºtet.
întoarcã dupã ce avea sã ducã pasãrea la Sânziene. - Începe sã vã semene, îndrãzni atunci Pogan,
Iar atunci când pãºi în sala special amenajatã aºezat la stânga Craiului.
pentru cinã, deºi nu ºtia exact în ce ape se scaldã, Iar lui Vlad nu-i trebui sã audã mai multe! Se umflã
înaintã cu capul sus ºi privirea þintã în ochii Craiului. atât de tare în pene, aruncându-le Zmeoaicelor priviri
pline de superioritate, încât aproape cã nici nu-l auzi pe - Mulþumesc rãspunse Vlad care bãgã în gurã
Crângu, care mormãia ceva din spatele scaunului sãu. bucata de salam, fãrã sã-ºi punã prea multe întrebãri.
- Dã-te jos! bombãni Zmeul. E locul meu! încerca Aram îl privi cu coada ochiului, cum mestecã ºi în-
el sã-l lãmureascã pe Vlad, în timp ce scutura uºurel ghite cu dificultate, dupã care îºi tãie ºi lui o halcã mare
scaunul pe care acesta tocmai se aºezase. dintr-un purcel de lapte, o pulpã de fazan umplut cu
- Cine merge la plimbare, pierde locul de onoare! alune, o tartã din inimi de miel ºi o imensã felie din
îi zise Aram lui Crângu, stârnind râsul întregii sãli. ªi tortul în formã de castel ce îi trona înaintea ochilor. Apoi
gândindu-se, bineînþeles, cã era obligatoriu sã îºi umplu pocalul cu vin roºu ºi-l ridicã, arãtându-l
pedepseascã totuºi pe cineva. Mãcar aºa în batjocurã, curþii. Iar acesta nu era un simplu gest de închinare în
altfel nu s-ar fi putut numi Zmeu ºi în nici un caz Crai. cinstea noului venit ori a celor aflaþi acolo, aºa cum se
- Dar Înãlþimea Voastrã m-a trimis sã-l caut, încercã mai obiºnuieºte pe la casele de creºtini, ci era un sem-
sã se apere amãrâtul, indicându-l disperat pe Vlad. nal. Ceva asemãnãtor cu focul de start tras înaintea di-
Aram însã nu-i rãspunse. Îi arãtã doar cu cuþitul (pe verselor competiþii ºi care, în cazul Zmeilor aflaþi acolo,
care ºi-l scosese de la brâu pentru a tãia carnea), un loc rã- nu fãcea altceva decât sã dea frâu liber la halealã.
mas liber lângã Samca. ªi de-abia atunci observã Vlad cã ªi dacã vã imaginaþi cumva cã Zmeii, înainte de-a
masa la care stãtea avea trei nivele. Cel mai înalt fiind cel începe sã mãnânce au spus vreo rugãciune zmeiascã
la care era aºezat el ºi toþi Zmeii de neam ai curþii. Urmat ori au þinut vreun discurs de mulþumire închinat
de cel al femeilor, unde trona la loc de cinste Zbârcea, vreunui zeu de-al lor sau mãcar lui Aram, pentru masa
alãturi de alte câteva pocitanii de Zmeoaice, pe care Vlad lor atât de îmbelºugatã, am sã vã informez cã nici vorbã
nu le mai vãzuse pânã atunci. ªi, în sfârºit, al treilea nivel de aºa ceva. Au nãvãlit pur ºi simplu asupra purceilor
ºi ultimul unde erau aºezaþi copiii, pe niºte scãunele mici de lapte, a viþeilor fripþi, a fazanilor umpluþi ori asupra
ºi cu destul de puþinã mâncare înaintea ochilor. fructelor zaharisite, precum sãlbaticii. Vlad nu mai po-
Vlad se gândi cã ãsta era un lucru urât, dar nu menise una ca asta, aºa cã înþepeni cu furculiþa în mâ-
80
protestã, nu-ºi arãtã fãþiº dezaprobare. Era prea frumos sã nã, privindu-i din ce în ce mai îngrozit.
fii tratat regeºte ºi sã stai, lipsit de griji, la dreapta Craiului. Priveliºtea, trebuie sã vã mãrturisesc, era oribilã.
- Salamul ãsta e fãcut special pentru tine! îi explicã Zmeii se înghionteau, se plezneau peste labe ºi îºi lin-
Aram ºi-i puse în farfurie o bucatã destul de mare. Ca geau atât de abitir degetele noduroase cu gheare
sã te întremezi. murdare ori farfuriile dupã ce terminau de înfulecat,
încât, privindu-i, îþi venea sã dai afarã tot ce-ai apucat - În sfârºit, ai sosit! nechezã armãsarul.
sã mãnânci la ultima ta masã. Iar atunci când începurã - Pregãteºte-te! Mâine în zori plecãm, îi spuse Vlad
sã râgâie sau sã dea vânturi, Vlad se gândi cã asta era ºi-l mângâie pe bot.
prea mult pentru el. Astfel cã se ridicã frumuºel de la - Nu mâine, astãzi! Acum! insistã Nãzdrãvanul, când
masã ºi dãdu sã plece. vãzu cã Vlad dã sã plece. Nu trebuie sã mai rãmâi nici o
- Vãd cã nu mai vrei, îi zise Pogan, în timp ce îi lua clipã în preajma lor! Zmeii sunt vicleni! Se poartã frumos
restul de salam din farfurie. doar atunci când vor ceva de la tine, insistã Nãzdrãvanul.
- M-am sãturat. Mã duc sã mã plimb, îi rãspunse el Degeaba însã. Vlad îi întoarse spatele ºi înaintã
mai mult Craiului, înainte de-a se ridica de la masã. tacticos spre uºã. Vãzând asta, calul nu ºtiu cum sã
- Foarte bine, copile! Trebuie sã te plimbi mult la interpreteze gestul, aºa cã-l întrebã direct:
lumina lunii. Face bine la boala ta... - N-auzi ce-þi spun?!
- Nu ºtie ce-i bun, mormãi Pogan cãtre Crai, în Pauzã.
timp ce Vlad se depãrta cu paºi repezi de masã. - Vlad! mai insistã Nãzdrãvanul, din ce în ce mai
Salamul de cal face capul tare! agitat.
Poate cã Pogan ar fi spus mai multe, dacã Aram nu Zadarnic însã. Puiul de om nu-l mai auzea, iar voi,
i-ar fi fãcut semn sã tacã, strângându-l cu putere de în- care aþi citit cu mare atenþie toate cele ce v-am înºirat
cheietura mâinii. Bãiatul oricum nu auzi nimic din ce- pânã aici, ºtiþi ºi din ce cauzã.
le spuse de acesta, fiindcã se afla deja destul de depar- - Ai fost la ei la masã? întrebã atunci calul.
te, iar Zmeul vorbise cu gura plinã. Aºa cã Vlad înaintã Dupã care se ridicã agitat pe picioarele dinapoi ºi
liniºtit ºi oarecum uºurat spre grajduri, pentru a-l asi- începu sã batã tare de tot din aripi, de parcã ar fi vrut
gura pe Nãzdrãvan cã vor pleca a doua zi, în zori. Nu sã-ºi tragã vreo câteva peste bot. Atât de supãrat era.
de alta, dar vederea Zmeilor hãmesiþi îi aminti brusc cã Auzind hãrmãlaia ce-o fãcea Nãzdrãvanul, Vlad se
el avea de dus la îndeplinire o anume treabã. întoarse sã vadã ce l-a apucat. ªi pentru cã nu înþelesese
81
Grajdurile regale erau aranjate în spatele castelului. din prima clipã, îl ºi întrebã:
Cam cum sunt plasate uneori garajele în spatele blocurilor. - Hei! Ce te-a apucat?
Motiv pentru care lui Vlad nu-i trebui mult sã le gãseascã. - Rãspunde-mi! insistã Nãzdrãvanul. Ai fost sau nu?
Iar o datã ajuns acolo, îl vãzu ºi pe Nãzdrãvan cã nechea- - Nu se vede? comentã sec Aripã-frumoasã, care
zã ºi dã fericit din aripi, în semn de recunoaºtere. rumega niºte fân pe undeva, prin preajmã. Uitã-te ºi
tu ce i-a crescut bostanul! Aratã deja a Zmeu în toatã Vlad deprinsese, în puþinul timp pierdut pe acolo, destul
regula! de multe din obiceiurile, felul de a simþi, dar mai ales
- Ia mai taci! se înfurie ºi mai tare Nãzdrãvanul. din modul de a gândi al dihãniilor care-l gãzduiserã. Nu
- Tu n-auzi ce te întreb? se supãrã ºi Vlad. Eºti se hotãrâse încã dacã vrea sã devinã Craiul Zmeilor sau
surd?! dacã vrea sã meargã mai departe, încotro îl trimiseserã
- Ba surd eºti tu, prostovane! nechezã Ursitoarele. Dar, dacã s-ar fi uitat mai bine la penele
Nãzdrãvanul, cãruia îi venea sã plângã la gândul cã cenuºii ale Pãsãrii Mãiestre, poate cã s-ar fi dumirit cã
Vlad se îndrepta cu paºi mãrunþi, dar repezi, spre ceva, nu tocmai bun, începuse sã i se întâmple.
drumul pierzaniei. Vlad se depãrtã bombãnind. În loc sã se întrebe
- Aºadar, de ãsta-mi eºti... continuarã amândoi unde anume greºise, în ultimul timp, se simþea
aproape într-un glas. Desigur, fãrã sã se audã. Dupã persecutat. Tocmai acum, când mã gândeam s-o întind
care Vlad adãugã: de aici, s-a trezit ºi mârþoaga asta sã facã figuri! îºi zise
- Te-ai supãrat fiindcã te-am lãsat singur aici, o zi puiul de om. Înainta atât de preocupat, încât nu-l vãzu
întreagã, nu? pe Scatolcea, care, dupã ce asistase la întreaga scenã
Vlad credea cã Nãzdrãvanul va reveni totuºi la din grajd, se strecura acum pe lângã el ca o umbrã.
sentimente mai bune. Cel puþin pânã a doua zi dimi- Apoi, Zmeul se dãdu pierdut într-una dintre intrãrile
neaþã. Privindu-l însã, îºi dãdu seama urgent cã existau tainice ale castelului.
puþine ºanse ca aºa ceva sã se întâmple. Asta, fiindcã Iar asta n-ar fi fost nimic, dacã Vlad, adâncit în
Nãzdrãvanul nu numai cã nu spunea nimic, dar se ºi gânduri cum era, i-ar fi vãzut mãcar pe Iona ºi pe Ruja,
strâmba zdravãn la el, scoþându-i limba ºi împrãºtiind care-i stãteau înaintea ochilor. Dar nu-i vãzu nici pe
salivã în toate direcþiile, de parcã ar fi fost o cãmilã. aceºtia, cel puþin pânã nu ajunse exact în dreptul lor,
- Bine... Atunci, ia dã tu pasãrea încoace! ªi dacã nu mai-mai sã-i dãrâme de pe picioare. Cei doi erau pre-
vrei sã vii cu mine mâine, sã ºtii cã am sã plec singur! schimbaþi în fraþii lui gemeni, ceva mai mãricei acum.
82
- Dacã ai sã mai apuci! nechezã iritat Nãzdrãvanul. - Bunã seara, Vlad!
Imediat ce-o scoase pe Andilandi, Vlad o bãgã în - Bunã.
sân, fãrã s-o priveascã cu atenþie, ºi-o zbughi afarã din - Noi suntem fraþii tãi!
grajd. Era limpede cã bãiatul se schimbase. Mã refer, - Alþii?... Câþi copii are Aram? se minunã Vlad,
bineînþeles, nu atât la aspectul fizic, cât la interiorul sãu. privindu-i pe cei doi cu mare atenþie.
Curios! Semãnau cu cineva, dar nu-ºi mai amintea ce azvârli pasãrea sub o laviþã, se aruncã deasupra
cu cine anume. Iona ºi Ruja schimbarã între ei priviri patului atât de nãvalnic, încât acesta trosni din toate
nedumerite. Se aºteptau sã fie recunoscuþi în calitatea încheieturile. Un arc se ºi rupse ºi ieºi prin saltea,
lor de fraþi umani, nu zmeieºti. Astfel cã începurã sã-ºi fãcându-i parcã în ciudã.
dea coate ºi sã se fâstâceascã, ca doi ºcolari puºi în Deja nu ºtia ce sã mai facã, încotro s-o apuce ºi,
încurcãturã de profesor. Nu prea ºtiau ce tacticã sã mai ales, pe cine sã mai creadã. Pânã atunci lucrurile
adopte în continuare. Aºa cã, Iona îºi luã inima-n dinþi fuseserã simple. Fugise de acasã, unde era clar cã,
ºi începu sã improvizeze: indiferent cât ar fi lipsit, pãrinþii erau datori sã-l aºtepte.
- Am crescut de când ne-ai vãzut ultima oarã, Ajunsese într-o lume unde întâlnea la tot pasul numai
atunci, în coºul berzei... ciudãþenii. Unde vorbea cu animalele ºi unde avea de
- Timpul curge altfel aici, îi þinu ºi Ruja isonul. îndeplinit o misiune însemnatã, în ciuda tuturor rãilor,
- Vreþi sã-mi spui cã sunteþi...?... Dar Vlad nu-ºi pentru ca Ursitoarele sã-l lase sã rãmânã acolo. Sau
terminã întrebarea, pentru cã dintr-o datã îºi dãdu mãcar sã-l ajute sã se întoarcã acasã, în cazul în care...
seama cu cine semãnau copii. Cu el, când era ceva mai s-ar fi rãzgândit.
mic ºi desigur ºi cu mama lui, cu care toatã rudele Cel puþin, asta trãise pânã ieri. Acum parcã toate se
cãzuserã de acord cã ar semãna. întorseserã pe dos. Sarcina lui legatã de pasãre i se
- Tu crezi cã au trecut doar câteva zile de când ai pãrea din ce în ce mai lipsitã de noimã, având în
plecat de la conac, dar au trecut ani, îi spuse Doamna, vedere cã descoperise recent cã putea rãmâne în
cu glas tremurând. Iar noi am crescut! Celãlalt Tãrâm ºi cu, ºi fãrã permisiunea Ursitoarelor.
- Am venit doar sã-þi spunem cã nu mai ai la cine De exemplu, în calitate de fiu a lui Aram. Ceea ce, în
sã te întorci. Nimeni nu te mai aºteaptã acasã. ciuda câtorva obiceiuri zmeieºti deranjante, nu pãrea a
- Minciunã! fi rãu deloc. Calul Nãzdrãvan, care-i fusese pânã ieri
- Te-au uitat, pentru cã acum ne au pe noi! îi mai sprijin de nãdejde, acum refuza, din motive doar de el
83
informarã cei doi, dupã care se ºi fãcurã nevãzuþi. ºtiute, sã-i mai vorbeascã. Iar pãrinþii, care ar fi trebuit
- Minciunã! Minciunã! Minciunã! strigã Vlad din sã-l aºtepte la nesfârºit, uitaserã de el. ªi, dintre toate
rãsputeri ºi, dupã ce sãri pe loc de vreo douã ori, alergã câte se schimbaserã în viaþa lui, cred cã nu trebuie sã
spre odaia de oaspeþi, de parcã ar fi vrut sã uite de un vã mai spun, cã acest ultim aspect îl deranja pe Vlad
vis urât. O datã ajuns acolo, trânti uºa dupã el ºi, dupã cel mai tare.
Drãgaicele în Împãrãþia Zmeilor

ând Vlad se trezi a doua zi dimineaþa, - Vreau sã fiu Zmeu! îºi spuse, agitând în cel mai
C
primul lucru pe care-i cãzurã ochii fu fioros mod de care era atunci în stare, buzduganul cu
un pui de buzdugan ce stãtea cumin- pricina.
te lângã perna lui, împreunã cu un Apoi, bãiatul plecã spre curtea castelului unde plã-
manual pe care scria cu litere mari, au- nuia sã-i aplice buzduganului primele lecþii de dresaj.
rite: 33 REÞETE PENTRU DRESAREA Mãreþele lui planuri furã spulberate însã de sosirea la
BUZDUGANELOR MICI ªI MIJLOCII. palat a celor patru Drãgaice, pe care Vlad le vãzu
Tocmai când puiul de om se întreba de la cine urcând treptele centrale ale palatului, în ultima clipã.
primise darul, vãzu ºi un bilet care-l impresionã mai Dumernica mergea în frunte, scotocind cu privirea ei
mult decât ar fi trebuit ºi pe care scria: Fiului meu agerã fiecare ungher ori faþã întâlnitã-n cale, în timp ce
Vlad, cu toatã dragostea! Semnat, Aram. Ãsta da Roºia, Todosia ºi Lemnica o urmau, la fel de atente, pã-
cadou, gândi pruncul, admirând micuþul buzdugan ºind în monom.
care, din lipsã de ocupaþie (ori cunoºtinþe), dãdea ºi el Vlad se trânti la pãmânt, în dreptul balustradei din
fericit din coadã. Copilul îºi aminti cum mama lui îi partea stângã a scãrilor. ªi bine fãcu, fiindcã exact în
dãduse câinele unor prieteni, doar fiindcã n-avusese momentul respectiv Lemnica îºi îndreptã privirea într-
grijã de el. E o responsabilitate, nu o jucãrie! o auzea acolo, dar nu mai vãzu nimic. Puiul de om era deja lipit
spunându-i de fiecare datã, când Vlad încerca s-o de podea, cu unul dintre pumni adânc îndesaþi în gu-
convingã sã-l cearã înapoi. Trebuie spãlat, curãþat, ra buzduganului care, fiind mic ºi neºtiutor, se apucase
plimbat! Trebuie sã ai grijã de el! ªi câte ºi mai câte de mârâit taman când îi fu stãpânului sãu lumea mai
84
motive din acestea, de om mare, nu fabrica la minut, de dragã. Astfel cã Vlad n-avu încotro ºi-i astupã botul, cel
fiecare datã când prindea ocazia. Dar iatã cã în sfârºit puþin pânã Doamnele apucarã sã se îndepãrteze de ei.
venise ºi vremea lui! Acum avea voie sã þinã un fel de Atunci când vãzu cã Doamnele intrã în Sala de
câine (care, culmea, putea sã-ºi poarte singur de grijã). Consiliu, Vlad eliberã buzduganul, se ridicã ºi vru sã
Astfel cã din acel moment Vlad se decise. plece. Nu fãcu însã mai mult de doi-trei paºi, cã dãdu
nas în nas cu Samca, Coaja ºi Pâca, care-l priveau rân- mânt pe Vlad, cât ai spune peºte. Nu de alta, dar acesta
jind. ªi dacã el n-ar fi avut ochi decât pentru Drãgaice, avea mâinile ocupate cu buzduganul ºi cartea de dresaj
în ultimele minute, ar fi ºtiut ºi din ce pricinã îi zâmbeau ºi n-avu cum sã riposteze la pumnul pe care-l primi din
Zmeoaicele atât de rãutãcios, atât de sigure pe ele. partea Samcãi, exact între sprâncene. Apoi leºinã ºi fu
Pentru cã îi aflaserã secretul! Pentru cã ºtiau cã era om! târât de pãr pânã în Sala de Consiliu, unde Zmeoaicele
ªi dacã nu v-aþi dumirit cu ce ocazie descoperiserã îl trântirã pe masã, spre uimirea Doamnelor ºi mai ales
Zmeoaicele taina puiului de om, vã voi lãmuri de a lui Aram.
îndatã spunându-vã cã în timp ce Doamnele urcaserã - E om, tatã! îi zise Samca.
treptele, cele trei surori, aflate atunci în dreapta lor, - Ne-a spus grãdinarul, Scatolcea! insistã ºi Coaja.
avurã o foarte scurtã (dar instructivã!) discuþie cu - Iar noi l-am crezut!
Scatolcea. Iar acesta, în schimbul unui inel, le dezvãlui Apoi, fetele se dãdurã câþiva paºi înapoi, pentru a
micilor Zmeoaice adevãrata origine a lui Vlad. urmãri cu sufletul la gurã derularea ostilitãþilor. Mai ales
- Eºti sigur? îl întrebase atunci Pâca. cã auziserã foarte multe lucruri interesante despre Doam-
- Cum mã vezi ºi cum te vãd, Înãlþimea Ta! spuse ne, cu toate cã de vãzut, nu vãzuserã pânã atunci vreuna.
mieros Scatolcea. Asearã l-am urmãrit la grajduri. ªi, - Ce-þi spuneam adineauri, Craiule? zise
dacã nu l-am auzit vorbind cu calul, sã-mi pice mie tot Dumernica. E Cãrãuºul!
pãrul din cap. - Îþi dãm în schimbul lui orice ne-ai cere! completã
- Care pãr? Doar eºti chel, comentã destul de Roºia.
scepticã Coaja. - Orice... Cam vag, le rãspunse Aram, parcã mai
- Ei, asta-i acum! îi rãspunse ofuscat Zmeul, în timp mult în ºagã.
ce înhãþa inelul întins de Samca. Orice þânc ºtie cã Dacã te-ai fi uitat atunci, ceva mai atent la faþa
Zmeii nu cunosc graiul animalelor. Dacã nu-i om, Craiului, n-ai fi ºtiut ce sã crezi. Se lãsase convins de
atunci e Blajin, dar Zmeu nu e în nici un caz! Drãgaice, iar acum doar se tocmea? Nu credea nici
85
- Aºa e! rãspunserã fetele ºi dupã asta o pornirã mãcar o iotã din ce-i tot îndrugau acestea ºi vroia sã
spre camera de oaspeþi sã-l ia pe Vlad de chicã. De râdã de ele? Ori ºtiuse de la bun început cine era Vlad
ajuns nu mai apucarã însã sã ajungã acolo, fiindcã, aºa cu adevãrat ºi avea alte planuri, tainice, cu dânsul?
cum v-am spus adineauri, copiii dãdurã nas în nas, în Eroul nostru, care se dezmeticise între timp, nu se
partea stângã a scãrilor. Iar acolo, fetele în puserã la pã- ridicã de pe masã. Aflându-se, în schimb, într-o poziþie
prielnicã se mulþumi sã-l priveascã pe Crai printre gene. la atac. Acolo, în biroul lui, unde îl aflaserã singur, lipsit
Se uita la faþa lui arsã de soare, la obrazul neras ºi la de ajutoare. Doar pe copii nu-i puteai pune la socotea-
privirea lui pãtrunzãtoare ºi se gândea cã acum era lã. Cu toate acestea, Aram nu se pierdu cu firea!
momentul. Acum va afla cu siguranþã dacã Aram þinea - Se poate Dumernica? Chiar nu vedeþi nici una ce
într-adevãr la el, atât de mult cât declarase pânã atunci. cap mare are pruncul? îi spuse Craiul, care, deºi nu mai
- Spune-ne numai ce-þi doreºte inima, Craiule! zise era în stare sã-ºi mute privirea de la ele, încerca sã le
Lemnica. facã faþã. Vã luaþi dupã gelozia Zmeoaicelor mele?
- Voi credeþi cã sunt chiar atât de uºor de Copilul e de-al nostru!
cumpãrat? Eu?!... Un Zmeu ºi Crai pe deasupra! le - Întreabã-l de pasãre! porunci Dumernica.
spuse cu nestãpânitã mândrie Aram, dupã care începu - Întreabã-l de Andilandi! repetarã într-un glas
sã râdã de se cutremurarã pereþii. Priviþi în jurul vostru, celelalte, care între timp se înmulþiserã cu atâta spor,
le îndemnã el pe Drãgaice, ºi spuneþi-mi ce-aº putea încât sala devenise neîncãpãtoare pentru ele.
sã-mi mai doresc? - Pasãrea Mãiastrã? întrebã candid Craiul,
- Aur! îi rãspunse fãrã sã clipeascã Dumernica, încercând sã mai tragã de timp.
cunoscând desigur slãbiciunea Zmeilor. - Faci pe prostul, Aram? Cu noi nu-þi merge! veni
- Aur! o completarã apoi celelalte trei, într-un singur tãios rãspunsul Dumernicii.
glas. Iar acest fel de a vorbi, în cor, era o tacticã de inti- - Cu noi nu-þi merge! repetarã ºi celelalte aflate
midare a adversarului, folositã în Celãlalt Tãrâm numai acolo, care, de multe ce deveniserã în ultimul timp,
de cãtre Drãgaice. Cei care le priveau atunci când Drãga- furã nevoite sã deschidã uºa ca sã încapã.
icele grãiau astfel, cãdeau mereu în cea mai teribilã cap- Aram ºtia foarte bine cã totul e o iluzie, dar îi fu
canã. Vedeau din ce în ce mai multe Drãgaice spunându- foarte greu sã-ºi desprindã privirea de la ele ºi, mai ales,
le ceva în acelaºi timp. ªi, dacã de una sau de patru sã înceteze sã le mai numere.
dintre ele nu þi-ar fi fost chiar atât de fricã, de-ai fi vãzut - Puiul e Zmeu, e fiul meu ºi, dacã chiar vreþi sã
86
o sutã, cu siguranþã ai fi început sã reevaluezi situaþia, ºtiþi, aflaþi atunci cã face cât tot aurul din lume! le in-
încercând sã gãseºti în mare grabã noi tactici de luptã. formã el, ºtiind cã surpriza asta le va distrage puþin
Lucru care i se întâmplã ºi lui Aram, când vãzu cã atenþia. Lucru care se ºi întâmplã în urmãtoarea clipã,
acestea încep sã se multiplice. Se lãmuri rapid cã vre- când toate cele patru adevãrate Drãgaice se privirã une-
mea negocierilor se scursese ºi cã Doamnele trecuserã le pe altele, cu mirare. Se uitarã ºi la Vlad. Iar Craiului
nu-i trebui mai mult de o clipã de neatenþie din partea ori în jur ºi ieºirã. Samca sãri imediat ºi închise uºa în
Doamnelor, pentru a-l apuca pe copil de încheietura urma lor, dupã care se alãturã suratelor sale.
mâinii ºi a-l trage la pieptul lui. Dupã care, se dãdurã - Vlad puiule, tu du-te pe uºa din dos, în Livada
peste cap împreunã, fãcându-se urgent nevãzuþi. Merilor de Aur ºi dreseazã-þi buzduganul! îi zise Craiul
- Dacã nu plecaþi imediat, chem gãrzile ºi prea imediat ce, coborând la sol, devenirã din nou vizibili.
moale n-are sã vã fie! le anunþã Aram ferm, de parcã ar ªi îi arãtã copilului uºa pe care ar fi trebuit s-o ia.
fi fost undeva lângã ele. Dar nu mai era demult acolo. - Da, tatã!
Vlad ºi Craiul le priveau acum pe Drãgaice de pe tavan, - Eu mai am o vorbã cu surioarele tale! mai adãugã
unde se refugiaserã nevãzuþi de nimeni. Craiul, privindu-le pe fete de parcã ar fi vrut sã le
Era ºtiut cã Zmeii (în special nobilii acestora), pe mãnânce.
lângã faptul cã puteau deveni invizibili dându-se peste Vlad bãnuia cã Zmeoaicele aveau s-o încaseze
cap, dacã se concentrau foarte tare, reuºeau sã ºi zdravãn pentru zarva creatã, dar nu spuse nimic în
zboare puþin. Nu foarte mult timp ºi nu la înãlþimi prea apãrarea lor. ªi, mai cu seamã, nu îi fu deloc milã de
mari, dar ºi un asemenea dar limitat era binevenit în ele. Ba chiar se bucurã în sinea lui, gândind cã aºa le
situaþii critice cum era aceasta. trebuie, dacã au îndrãznit sã-l atace (ºi încã atât de
Drãgaicele (care între timp reveniserã la numãrul josnic) tocmai pe el, care, acum era limpede pentru
iniþial), vãzând cã nu mai aveau sorþi de izbândã, se toatã lumea, devenise favoritul Craiului. Uitase, din
înclinarã ºi se îndreptarã spre ieºire. Nu se grãbeau, dar pãcate mult prea repede, ceea ce parcã ieri-alaltãieri îl
mare lucru nu mai aveau oricum de fãcut. Trecurã agale învãþaserã Blajinii. ªi anume cã atunci când iubirea
pe lângã micile Zmeoaice, care le priveau cu ochii unui pãrinte pentru copiii lui existã, ea e aceeaºi pentru
bulbucaþi ºi gurile cãscate. Se mai uitarã de vreo douã fiecare dintre ei ºi, desigur, suficientã pentru toþi.
87
Sfatul Mai-Marilor Împãrãþiei

mediat ce Vlad ieºi din camerã, Aram se în câteva clipe, Zmeoaicele începurã sã se împingã,
I
apropie de fete ºi, tocmai când ai fi putut dorind sã ocupe fiecare o suprafaþã cât mai mare din
jura cã urmeazã sã le pocneascã, le spuse piciorul patern sau, de ce nu, chiar unul întreg. Aºa
cu câtã afecþiune era el în stare sã ofere: cum, pânã la urmã, dupã multe înghionteli, reuºi
- Proastelor! Cum aþi putut crede cã aº da Samca. ªi dacã-l priveai pe Aram, a-i fi putut vedea cât
vreun om pentru voi, fie el ºi bãiat? de nerãbdãtor era, de fapt, sã scape de micile orãtãnii
- V-am zis eu cã se preface! zise Pâca, bãtând ce i se lipiserã de picioare precum cãpuºele.
veselã din palme. Iar aici mã vãd nevoitã sã-i dau - Toantelor! Pe mine mã iubeºte tata cel mai mult!
dreptate. Într-adevãr, le spusese încã de la bun început. zise Samca, înghiontindu-ºi de zor suratele.
Dar, fiind prea micã, n-o bãgaserã nici una în seamã. - Ba, pe mine! o corectã imediat Coaja, în timp ce
- Bravo, Bâca! o cãlca zdravãn pe unul dintre picioare.
- Pâca, îl corectã timidã mezina. - Nici una nu v-aþi prins cã pe el nu-l iubeºte deloc!
- Pâca, desigur! rãspunse imediat Aram, încercând punctã Pâca, dupã care le arãtã celorlalte douã limba
sã-ºi dreagã gafa. Pâca! Asta vroiam sã spun. Doar cã m- ei lungã, roºie-zmeurie. Nu-i aºa, tatã?
am pierdut cu firea... - Desigur... Pâca! rãspunse Craiul fericit cã-ºi
Fetele se lipirã de picioarele Craiului ca niºte câini amintise de data asta cum o cheamã. Dupã care-i ºopti
urgisiþi, dornici de multã afecþiune. Îl incomodau, ce-i uºor la ureche:
drept, dar Aram le lãsã un timp, le rânji cât putu el de - ªtii doar cã pe tine te iubeºte tata cel mai tare!
frumos ºi chiar le mângâie uºor pe cãpãþânile lor mari Momentul de tandreþe nu durã mult, fiindcã din
88
cât dovlecii. Dacã cineva s-ar fi apucat atunci sã le facã spatele unei uºii secrete îºi fãcurã apariþia Crângu ºi
o pozã, ar fi putut jura, privindu-i, cã avea de-a face cu Pogan. Aram le îndepãrtã urgent pe fete, spunându-le
o familie fericitã. O familie ce trãia în legea iubirii, în cu glas autoritar, de Crai:
pace ºi bunã înþelegere. Dacã acelaºi cineva însã ar fi - Dacã ºi voi mã iubiþi, atunci va trebui sã mi-o
avut un aparat de filmat, ar fi putut observa cum, doar dovediþi!
- Cum? întrebarã toate într-un glas. început, când îl adusese pe Vlãduþ acolo ºi-l zmeise aºa
- Prindeþi un moment prielnic, când Vlad nu-i în cum se cuvine. Se pare însã cã cineva, care aflase ce
odaia lui, ºi uitaþi-vã dupã pasãre. Vedeþi unde o þine! hram purta copilul, ciripise. ªi încã mult.
- Aºa vom face, rãspunserã Zmeoaicele ºi plecarã - Cine v-a spus de Vlad?
val-vârtej din odaie. - Grãdinarul Livezii de Aur, Înãlþimea Ta! rãspunse
- Fii cu mare bãgare de seamã! îi zise Craiul Pogan. Scatolcea!
Samcãi, rãmasã mai în urma celorlalte. Omul nu - Aºadar, tot el... Prea bine, atunci va trebui sã-l
trebuie sã bãnuiascã nici o clipã cã am pune ceva la scurtãm de limbã! le spuse Craiul ºi era limpede cã,
cale! Pe tine contez cel mai mult. deºi vorbise la plural, aceasta era noua lor sarcinã.
Samca îi rânji recunoscãtoare ºi-o ºterse dupã cele- - Am înþeles, Înãlþimea Ta! rãspunserã cei doi
lalte. Apoi Aram se întoarse spre Zmei care, se pare, într-un glas.
aveau ceva foarte important sã-i spunã, dacã þinea cont de - Vom grãbi procedurile de adopþie, îi mai informã
cât se foiserã, se scãrpinaserã ºi-ºi dreseserã glãscioarele Aram, cu toate cã el vorbea mai mult cu sine. ªi numai
în spatele lui, dornici sã-i vorbeascã cât mai degrabã. în acele momente, dacã i-ai fi privit atent faþa, þi-ai fi
- E om, Înãlþimea Voastrã! declamã, triumfãtor, Crângu. putut da seama cât de mult îºi dorea de fapt pasãrea ºi
- ªtiam ce e, zevzecule! Încã de la bun început. cât de iscusit era într-ale pãcãlelilor. Pentru cã nimeni,
- Serios? bãlmãji Crângu cu un zâmbet tâmp, nici chiar cei apropiaþi lui, nu bãnuiserã pânã atunci
încremenit în colþul buzelor. ce-ºi dorise el cu adevãrat.
- Foarte! tunã Aram. Iar tu nu mai aveai mult pe - N-ar fi mai simplu sã-l scurtãm pe om de limbã,
câmpul de bãtãlie ºi-mi stricai planurile, cu gura ta stãpâne? Sau sã-i smulgem unghiile?! Aºa ne-ar da mult
mare cât o poartã! mai iute Pasãrea Mãiastrã, insistã Crângu.
Poate e Cãrãuºul, Înãlþimea Voastrã! Poate fi - Cãrãuºul trebuie s-o dea de bunã voie, îi explicã
Cãrãuºul! îi aminti Craiul cam ce trãncãnise el atunci, Pogan. Altfel, aceasta nu ne mai poate fi de folos. N-am
89
dupã care, începu sã se plimbe de colo-colo, ca un leu dreptate, Înãlþimea Voastrã?
în cuºcã. Deja aflase prea multã lume despre copil, iar Aram însã nu-i mai auzea. Se adâncise din nou în
asta îl încurca teribil. Ideal ar fi fost, bineînþeles, ca gânduri, privind încruntat harta Celuilalt Tãrâm. Pe ea
nimeni sã nu ºtie nimic, pânã când Vlad nu i-ar fi dat puteai vedea Împãrãþia Zmeilor, Grãdina Blajinilor,
noului sãu tatã pasãrea. Cel puþin aºa plãnuise el la Palatul Doamnelor, Regatul Cãpcânilor, Iazul Balaurilor,
90
Munþii unde locuiau Uriaºii, Poiana Sânzienelor, alãturi slãbiciunile Uriaºilor ºi modul cum i-ar fi putut
de nenumãrate domenii pe care Aram pusese de multã îngenunchea, cum puteau ajunge la Sânziene ºi, de ce
vreme ochii ºi peste care s-ar fi dorit stãpân absolut. nu, chiar ºi la Solomonari.
Conducãtor suprem al întregului Tãrâm! Nimic din - Invincibili... murmurã Aram, întinzând mâna lui
toate acestea nu se putea realiza însã fãrã puterile imensã deasupra hãrþii. Am deveni invincibili! Nimic
Pãsãrii Mãiestre. Cãci, doar cu ajutorul ei Zmeii ar fi nu mi-ar mai sta în cale! îºi mai zise apoi, aproape cu
ºtiut mereu cum, când ori unde sã-i învingã pe Cãpcâni glas tare, în timp ce ochii îi scânteiau drãceºte. Nimeni
sau pe Doamne. Tot Andilandi le-ar fi dezvãluit ºi nimic!
Întâlnirea Drãgaicelor cu Lina

ntre timp, Drãgaicele, ajunse în holul cel mare - Cât de curând? interveni zeflemitoare Roºia.
de la parterul castelului, dãdurã nas în nas cu Înainte sau dupã ce vom albi în întregime?
I Ruja, care se îndrepta spre camera lui Vlad. ªi,

cu toate cã aceasta din urmã îºi luase
înfãþiºarea unei Zmeoaice (pentru a nu trezi
bãnuielile celor din jur), suratele ei o
recunoscurã de îndatã ºi-o întrebarã:
- Încotro aºa grãbitã, soro?
Auzind glasul Todosiei, Rujalina înlemni de
spaimã. Se strãdui însã sã n-o arate ºi le rãspunse,
- Spuneþi-i Irodiei sã nu se îngrijoreze, bãtu Ruja în
retragere. Totul e sub control!
- De ce nu i-o spui chiar tu? o întrebã atunci
Lemnica, în timp ce Roºia ºi Dumernica se apropiau cu
miºcãri aproape insesizabile, dorind s-o înconjoare.
- Doar ne-a trimis sã te aducem la palat, întãri ºi
Dumernica. Ne-a rugat sã-þi transmitem cã-i e tare dor
de tine...
91
zâmbind cât putu ea de frumos: - De tine ºi de dinþos! comentã rãutãcioasã Roºia.
- Alerg spre camera puiului de om! zise Lina. Am ªtii cumva pe unde-ºi odihneºte leºul?
pus la cale împreunã cu Iona un plan straºnic, prin care ªi, dacã Rujalina n-ar fi vãzut rapid þãruºul din
vom ajunge foarte curând în stãpânirea Pãsãrii mâna Todosiei (care rãmãsese tãcutã, ceva mai în
Mãiestre... spate), poate cã le-ar fi spus cã-l puteau gãsi în pivniþele
castelului. Atât de tare îºi dorea sã scape de ele. Vãzând terialele din care erau alcãtuite. Odatã ce-ºi terminase
însã cã Drãgaicele erau puse pe fapte mari, nu dezvãlui treaba în acest loc, Ruja urcã în camera de oaspeþi (care
unde se ascundea Strigoiul, ºi-ºi fãcu de îndatã planuri între timp devenise a lui Vlad), unde începu sã bolbo-
cum sã le înfrunte. roseascã din nou ceva. Nu mã întrebaþi ce anume, fiind-
- Nu zãu! Eu cred cã v-a trimis sã negociaþi cu cã eu una n-am înþeles o iotã din ce-ºi tot spunea aco-
Aram pentru copil, numai cã aþi dat greº! lo, dar oricum pãrea sã se priceapã. Ca de altfel mai toa-
- Uite cine s-a trezit sã vorbeascã de greºeli! i-o te Linele care, dintre Doamne, erau cele mai aprige Vrã-
întoarse Dumernica. Dupã care, le fãcu semn scurt cu jitoare. Tot ce vã pot spune cu certitudine despre întâm-
capul celorlalte s-o înhaþe. plarea cu pricina e cã Doamna îºi terminã descântecul
Dar pânã sã apuce acestea s-o prindã, ºi mai ales (ºi dispãru de la locul faptei) exact în momentul în care
sã-i astupe gura (aºa cum se proceda de regulã cu Line- Vlad deschise uºa încãperii. Dupã toate probabilitãþile,
le, ca sã nu te poatã fermeca), Ruja se ºi ridicã deasupra copilul pãrea sã se întoarcã din curte, unde îºi dresase
capetelor lor. Unde, cu mâinile întinse ºi pletele flutu- intens buzduganul (nu de alta, dar printre þepii acestuia
rând sãlbatic în toate direcþiile, începu sã bolboroseas- se puteau vedea clar urme de pãr animal).
cã blesteme numai de ea ºtiute. Iar vântul iscat parcã Când îºi vãzu camera, Vlad rãmase paf în prag ºi spuse:
din senin, atunci când Doamna începuse sã-ºi înºire - Ce-i asta?
vorbele negre, devenea din ce în ce mai puternic. Izbea Iar întrebarea se referea, desigur, la felul în care i
de pereþi uºile de prin preajmã, spãrgea geamurile ºi se schimbase odaia, în ora în care el lipsise. Aceasta se-
muta lucrurile cu greutate din jurul lor, de parcã acestea mãna acum cu fosta lui camerã de la Bucureºti, cu di-
ar fi fost niºte simple jucãrii de pluº. Jilþuri, covoare, ferenþa, notabilã de altfel, cã era plinã ochi de poze.
arme, oglinzi, chiar ºi portretul lui Aram (ce stãtuse Poze cu o familie fericitã (compusã doar din patru
pânã atunci agãþat cuminte pe unul dintre pereþi) înce- membri) din care el, bineînþeles, lipsea. Apropiindu-se
purã sã zboare ºi sã se izbeascã unele de altele fãcând puþin, constatã cu groazã cã fostele lui hãinuþe erau
92
un zgomot cumplit. Iar nebunia provocatã de vraja pe purtate acum de altcineva. ªi cã multiubitele lui jucãrii,
care Lina o arunca asupra Drãgaicelor nu se opri decât bicicleta ºi computerul sãu ajunseserã, între timp, în
atunci când acestea din urmã se transformarã în patru stãpânirea aceloraºi mâini hrãpãreþe. Iar dacã vouã
curci inofensive. Atunci toate celelalte lucruri cãzurã la toate cele înºirate mai sus nu vi se par, poate, cine ºtie
pãmânt ºi se fãcurã praf ori þãndãri, în funcþie de ma- ce (obiºnuiþi fiind sã împãrþiþi jucãriile cu fraþii ori cu
prietenii), pentru Vlad acestea anunþau apropierea dreapta ºi, printr-un noroc chior (din care Vlãduþ al
sfârºitului lumii. Astfel cã, la vãzul acelor grozãvii, nostru se pare cã avea cu carul), ajunse la grajdurile
care-l luaserã cu totul pe nepregãtite, Vlad se fãcu regale, unde intrã, cât putu de iute, în urechea dreaptã
negru la faþã ºi începu sã zbiere: a Nãzdrãvanului.
- Ce-mi pasã mie? Eu sunt Zmeu! - Au! spuse calul, care se trezi brusc din somn,
De pãsat îi pãsa, bineînþeles, dar nu vroia nici în atunci când Andilandi îl lovi cu putere în timpanul
ruptul capului s-o recunoascã. Unde mai pui cã, urechii drepte. Ce s-a întâmplat?
neavând nici cea mai vagã idee despre autorul acestei - S-a întors pasãrea, îl informã Aripã-frumoasã. Iar
schimbãri, se enervã ºi mai tare. Aºa cã-ºi luã frumuºel tonul lui era de-a dreptul oficial, fiindcã se supãrase pe
buzduganul ºi începu sã zdrobeascã tot ce-i pica în Nãzdrãvan, atunci când acesta îl pusese la punct
cale, întocmai cum procedeazã sãlbaticii cu lucrurile, spunându-i ceva de genul: Ia mai taci!.
fenomenele sau oamenii pe care nu reuºesc sã-i - ªi copilul? întrebã agitat Nãzdrãvanul, care-l
înþeleagã. Atât de mult ajunsese sã se schimbe în aºteptase pe Vlad încã din zori sã vinã ºi sã plece o datã
ultimul timp. Iar de terminat, nu terminã în odaia de acolo.
respectivã sau, mai bine zis, nu se declarã satisfãcut - Zmeul? întrebã provocator Aripã-frumoasã.
pânã nu stricã cam tot ce era de stricat pe acolo. ªi, ca - Nu, omul! strigã Calul Nãzdrãvan, care ºi el se
ºi cum toate câte fãcuse nu fuseserã ºi aºa suficiente, cam ciufulise pe Aripã-frumoasã, de când acesta
atunci când lui Vlad îi picarã ochii pe Andilandi, se începuse sã necheze întruna despre metamorfoza
îndreptã spre ea atât de ameninþãtor, încât eu sã fi fost stãpânului sãu.
în locul pãsãrii, cred cã aº fi murit de fricã înainte sã mã - Vlad! adãugã dupã un timp.
atingã. Vlad însã nu-i fãcu nimic grav. Atâta doar cã o Aripã-frumoasã nu se mai obosi sã-i rãspundã.
înºfãcã rapid ºi-o aruncã pe geam, þipând: Fornãi doar a profundã dezaprobare ºi privi în altã
- Nici de tine nu mai am nevoie! Acum sunt fiu de direcþie.
93
Crai! Vãzând cã se îngroaºã gluma, Nãzdrãvanul ieºi
Apoi trânti cu putere geamurile ºi privi cum rapid din grajduri ºi zburã pânã în dreptul geamului lui
pasãrea (care, între timp, ajunsese din nou de mãrimea Vlãduþ. Dar pentru cã nu putea sã-i vorbeascã, ori mai
unei vrãbii) zbura înnebunitã, neºtiind în ce direcþie ar bine spus fiindcã puiul de om nu mai putea sã-l audã,
fi fost mai bine s-o apuce. Pânã la urmã o coti spre calul se mulþumi doar sã zboare în dreptul ferestrei sale,
bãtând nebuneºte din aripi. Încã mai spera cã Vlãduþ îºi gulã cu soiul ãsta de cai plãmãdiþi din aluatul prietenilor
va bãga minþile în cap, îi va sãri în spinare ºi vor zbura adevãraþi. Chiar dacã uneori se aprind prea repede sau
împreunã cât mai departe de împãrãþia asta nefastã. Vlad vorbesc prea mult, ºtiu sã ºi ierte, la o adicã. ªi, mai ales,
însã nu pãrea sã se miºte. Stãtea în dreptul ferestrei ca o ºtiu sã te ajute atunci când ai cu adevãrat nevoie. Iar dacã
stanã de piatrã ºi îl privea încruntat. Aºa cum priveºti o voi vã gândiþi, citind toate acestea, cã Vlad nici mãcar nu
slugã ori un strãin care-þi este foarte antipatic. Acum se merita un asemenea prieten credincios (luând în calcul,
putea vedea mai bine decât oricând cât de mult îi desigur, toate prostiile pe care le fãcuse în ultimul timp),
crescuse tãrtãcuþa ºi cât de urâte cãutãturi era în stare am sã vã rog sã aveþi puþinã rãbdare ºi sã nu-l judecaþi
sã-i arunce Calului sãu Nãzdrãvan, dar acesta nu plecã prea aspru. Din câte am auzit eu, oamenii mai greºesc ºi
de acolo. Nu-l lãsã la greu. Aºa cum se ºi întâmplã de re- prietenii mai iartã. Sau pe la voi nu se întâmplã la fel?
Aripa Crãiesei
lad privea pe fereastrã, la Nãzdrãvan. - Dacã nu, pun buzduganul pe tine! mai insistã
Iar calul continua sã-l fixeze, la rândul Vlad, arãtându-i Nãzdrãvanului pumnul.
V sãu, în ciuda faptului cã afarã se întu-

necase ºi începuse sã plouã mãrunt.
Fiindcã obosise, credinciosul armãsar
nu mai zbura acum, ci se retrãsese sub
unul dintre merii aflaþi în dreptul
ferestrei de la camera lui Vlad. ªi, de acolo, insista sã-i
Calul însã nici nu se clintea. Dãdea doar din cap
ºi fornãia prelung, de parcã ar fi vrut sã-i spunã:
Prostovane, prostovane!.
- Tu n-auzi? îl întrebã copilul, în timp ce-i arãta ºi
celãlalt pumn.
Nu! pãrea sã-i rãspundã Nãzdrãvanul. Dupã
94
arunce puiului de om priviri acuzatoare. care, trase un nechezat din acela, straºnic, cu limba ºi
- Carã-te! îl ameninþã de vreo câteva ori bãiatul, dinþii la vedere, de Vlad nu mai îndrãzni sã riposteze.
care se cam simþea cu musca pe cãciulã. Asta, bineîn- Atât de tare pãreau sã-l acuze toate.
þeles, cu toate cã el nu avea nici o cãciulã ºi pe acolo - Treaba ta, îi spuse într-un târziu puiul de om,
nu circula nici o muscã. Dar ºtiþi voi la ce mã refer! dând din mânã, chipurile a mare lehamite. Apoi plecã
la masã. Nu mai înfulecase nimic din seara trecutã ºi la masã, dar asta e o altã poveste). Ce conta atunci e cã
fusese anunþat cã Aram avea ceva foarte important sã-i Vlad se emoþionase pentru cã în curând avea sã aibã o
spunã. viaþã nouã, într-un regat nou, nemaipomenit de frumos
De-abia când ajunse la masã (de data asta la timp) ºi de bogat. ªi, mai ales, avea sã capete o familie nouã.
ºi se aºezã din nou la loc de cinste în dreapta Craiului, Iar asta se putea întâmpla - iatã! - ºi fãrã ajutorul Ursi-
puteai sã vezi cu adevãrat cât de mult se schimbase. ªi, toarelor, care, din câte îºi dãduse el seama, nici nu-l
mai cu seamã, cât de mult se strãduia sã se integreze în prea doreau pe acolo, ci voiau sã-l expedieze cât mai
grupul acela, oribil, de dihãnii urâte ºi prost crescute. degrabã la el acasã. Fãrã ajutorul Sânzienelor, Nãzdrã-
Fiindcã mi-e ºi jenã sã vã povestesc, dar Vlad începu ºi vanului (cu care el hotãrâse sã nu mai aibã de-a face)
el sã se înghesuie cot la cot cu ei, sã le dea unora peste ori al Vrãbiei, aceleia, de Pasãre Mãiastrã, cãreia
labe, pe scurt, încerca sã ia el partea leului sau, dacã oricum nu-i desluºise rostul.
vreþi, a Zmeului. Cu alte cuvinte, Vlad nu bãnuia nimic. Nu-ºi
ªi Zmeii îl încurajau. Pogan ºi Crângu nu mai ºtiau dãdea seama în ce cuib de viespi nimerise ºi cât de
cum sã-l complimenteze, Zbârcea îi zâmbea ºi încã greu îi va fi sã iasã de acolo. În cazul în care mai avea
destul de amabil, iar Aram, care se arãta tare mândru sã iasã vreodatã, bineînþeles.
de el, îi ºi spuse: Copilului nu i se pãru suspectã nici mãcar
- Bravo! Se pare cã te-ai vindecat definitiv de atitudinea binevoitoare a micilor Zmeoaice, care-i
Zmeitã. surâdeau - culmea!, fãrã rãutate. Iar atunci când ele se
- Mulþumesc, rãspunse pãtruns copilul. Asta, cu ridicarã de la masã ºi plecarã din odaie urându-i Poftã
toate cã el habar n-avea cu ce se mãnâncã boala bunã!, el le rãspunse printr-un zâmbet larg, prin care
respectivã. Dar se bucura nespus cã intrase, în sfârºit, în le arãtã cam tot ce avea în acele momente în gurã.
rândul Zmeilor. Acum, dacã fãcuse asta dinadins, ca sã le scârbeascã
- Mâine te voi prezenta oficial curþii, îi zise Aram. (ceea ce între noi fie vorba, ar fi fost o mãgãrie fãrã
95
Ca viitor moºtenitor, desigur! margini) sau, pur ºi simplu, când le zâmbise uitase cã
- Desigur, repetã roboþelic Vlad, care se emoþiona- are gura plinã, nu ºtiu sã vã spun exact. Pentru cã Vlad
se atât de tare, încât era cât pe ce sã se rãstoarne cu îºi schimbase atât de mult felul de a fi, încât devenise
scaunul. Se legãna pe picioarele dinapoi ale acestuia deja prea greu sã-þi dai seama când fãcea intenþionat
(aºa cum ºtiu cã sunteþi la curent cã nu se cade sã faci vreo nefãcutã ºi când uita sau se abþinea sã facã una.
Dar nu asupra acestui aspect vroiam sã insist, ci, aºa se întâmplã. Tare ar fi vrut s-o întrebe pe Zmeoaicã ce
cum vã spuneam ºi mai înainte, asupra faptului cã Vlad cãutau, ea ºi restul trupei, în camera lui, dar se abþinu.
habar n-avea ce puseserã la cale Zmeii. - Nu vãd pe nimeni, le mai spuse Pâca în timp ce
Când terminã de înfulecat, puiul de om se ridicã se strecura înãuntru în odaie.
de la masã ºi se îndreptã spre camera lui. Era foarte Poate ai nevoie de ochelari! gândi Vlad, care deºi
liniºtit. Se gândea la marea ceremonie ce avea sã aibã îºi dãdu seama imediat cã Zmeoaicele vorbeau despre
loc a doua zi ºi care, într-un fel, îi era dedicatã. La cum el, nu se dumiri din prima clipã ºi de ce nu-l vedeau. În
îi va sta lui pe post de prinþ, împãrat sau ce anume avea urmãtoarea secundã însã, de parcã cineva i-ar fi simþit
sã fie de atunci încolo. ªi în loc sã-ºi facã griji, el îºi nedumerirea ºi-ar fi vrut sã-l lumineze, îi cãzurã ochii pe
fãcea planuri. Unele mãreþe! aripa albinei. Iar atunci bãiatul îºi zise, lãmurit pe deplin:
Vãzu uºa de la camera lui întredeschisã. ªi cu - Aha!
toate cã nu-ºi amintea s-o fi lãsat astfel la plecare, nu-i Apoi, intrã rapid în odaie ºi le urmãri pe fete cu o
acordã prea mare atenþie. În unul dintre buzunare gãsi imensã satisfacþie. Scuzabilã la o adicã, dacã þinem
aripa pe care i-o dãduse, nu cu mult timp în urmã, cont de faptul cã toþi ne-am dorit, mãcar o datã în viaþã,
Crãiasa albinelor. Pentru Vlad însã pãreau sã fi trecut sã devenim invizibili ºi sã asistãm liniºtiþi la o discuþie
secole de atunci. Nu-ºi mai aducea aminte când o importantã, la care nu am fost invitaþi. Iar aripa datã de
cãpãtase, de la cine anume, ºi mai cu seamã la ce Crãiasa albinelor puterea asta þi-o dãdea: sã fii invizibil,
folosea. (Asta dacã ºtiuse vreodatã!) atâta timp cât o þineai în mânã.
O þinea doar în mâna dreaptã ºi se uita la ea, cu - Trebuie sã recunosc cã e un maestru al
mare bãgare de seamã. Iar aceasta fu ºi poziþia în care-l dezordinii! declarã Coaja, cu o oarecare dozã de
aflã Pâca, atunci când îºi iþi capul pe uºa camerei lui. admiraþie în glas.
- Nu! le anunþã ea, probabil pe celelalte douã - Prea multe picturi cu oameni, comentã Samca,
Zmeoaice, aflate deja în odaie. privind câteva din pozele lui Vlad ºi strâmbându-se, de
96
- Eºti sigurã? se auzi din interior glasul autoritar al parcã ar fi vãzut cine ºtie ce scârboºenie. Behhh!
Samcãi. - Dacã îi e dor de ei, de ce nu se întoarce? le
Vlad, care se afla exact în faþa ochilor Pâcãi, se întrebã Pâca pe surorile ei mai mari, care, cel puþin
opri ºi rãmase stanã de piatrã cu aripa în mânã. Nu teoretic, ar fi trebuit sã fie ºi mai înþelepte. Aici oricum
spunea nici pâs, dorind de bunã seamã sã înþeleagã ce nu-l vrea nimeni...
- Pentru cã e prost! îi explicã plinã de sine Samca. de ce nu l-aº pãstra? rãspunse Craiul, zâmbind ºugubãþ.
Ca toþi oamenii, de altfel. Într-un mãr, desigur!
- N-ai vãzut cât de uºor a fost de pãcãlit? completã - Desigur! rãspunse Pogan. Apoi se puserã
ºi Coaja. Ãsta chiar crede cã tata are sã-i lase lui amândoi pe un râs, de se cutremurarã pereþii.
Împãrãþia, când de fapt tot ce vrea de la el e pasãrea. Râdeau, fireºte, imaginându-ºi cam ce faþã avea sã
Lui Vlad i se tãie rãsuflarea. Ce-i auziserã urechiu- facã Vlad atunci când, o datã intrat în palatul anume
ºele, în acele clipe, erau prea cumplite pentru a fi ade- pregãtit pentru el, va vedea cum toate se micºoreazã în
vãrate. Într-un cuvânt, fusese luat ca din oalã! Se dãdu jurul sãu. Pânã când palatul, împreunã cu tot ce avea în
speriat vreo câþiva paºi înapoi, pânã ieºi pe uºã, dupã interior, se va integra într-un mãr de aur, argint sau
care o zbughi din nou în holul din care venise. De þâº- aramã.
nit, þâºnise însã atât de tare, încât era cât pe ce sã-i dã- În tot acest timp, Vlad îi privea cum se depãrteazã
râme pe Pogan ºi Aram de pe picioare. Printr-un mare ºi se gândea cã nu mai auzise un râs mai oribil decât al
noroc însã nu se izbi de ei ºi cum aceºtia nu-l vedeau, Zmeilor de când trãia el. Iar aici, cred cã exagera puþin.
îi urmã, cu inima cât un purice, pentru a afla ce-ºi spun. Râsul Zmeilor era într-adevãr groaznic (de parcã aceºtia
Zmeii se îndreptau spre Sala de Consiliu, acum cã ar fi fost pe cale sã se asfixieze), dar Vlad era dãrâmat
tot terminaserã masa ºi discutau despre Vlad. pentru cã aflase adevãrul, nu din altã cauzã. Aflase, în
- Îi voi cere Pasãrea Mãiastrã mâine, în toiul sfârºit, cã Aram nu-l iubea! ªi cã, asemeni Doamnelor,
ceremoniei. Pentru binele Împãrãþiei, desigur! o vroia doar pe Andilandi.
- Desigur, îl îngânã Pogan. Trebuia sã recunoascã cã Zmeul gãsise cea mai
- Sã vedem dacã-i dã mâna sã mã refuze, dupã eficientã cale de a da de Pasãrea Mãiastrã (deci, se
toate câte am fãcut pentru el, mai adãugã, foarte sigur putea spune cã într-un fel ciudat îl ºi admira puþin
pe el, Craiul. pentru ºiretenia lui). Cu toate acestea, în momentul cu
- Mã întreb însã, Mãria Ta, ce veþi face cu omul dupã? pricina îi venea sã-l strângã de gât. Iar mintea pãrea
- Dacã învaþã sã trãiascã în legea noastrã, nu vãd sã-i coacã întruna doar planuri crunte de rãzbunare.
97
Pãcãlirea Zmeilor
lad se uita atât de concentrat ºi cu atâta cum dispar, înghiontindu-se ºi aruncând vina pentru
V
urã în urma celor doi Zmei, încât nici nereuºitã una asupra celeilalte, Aram intrã împreunã cu
nu-ºi dãdu seama când aripa de albinã Pogan în Sala de Consiliu.
îi alunecã din mânã, fãcându-l din nou Acum ce se petrecuse între timp în spatele dra-
vizibil. Noroc cu mâna ce-l trase periei ºi mai ales cine îl trãsese pe Vlad acolo, nu cred
atunci dupã una dintre draperiile ce cã e chiar atât de greu de ghicit. Mai ales dacã þinem
ornau pereþii holului cu pricina, altfel cont de faptul cã între timp se înserase ºi cã nu numai
Aram l-ar fi vãzut. De ce? Pentru cã exact în aceea clipã Zmeii ori Doamnele erau dornici sã punã lãbuþele pe
Zmeul se întorsese, scrutând cu mare atenþie nepreþuita Andilandi.
împrejurimile ºi trãgând cu forþã aer pe nãri. - Ca sã vezi, îi spuse Iona bãiatului. (Fiindcã el
- Ciudat, zise Craiul. Îi simt mirosul... era!) Cât de mic e Tãrâmul Acesta!
- Vi se pare, Înãlþimea Voastrã. - Acesta sau Celãlalt?
- Mie? - Tot glumeþ? Tot glumeþ?
De vãzut, nu vãzurã într-adevãr pe nimeni, aºa cã - Ei, încercam ºi eu sã fac conversaþie, rãspunse
Aram se mai liniºti puþin. Iar atunci când îºi zãri fetele, Vlad cu ochii þintã la Strigoi.
care se strecurau afarã din încãperea lui Vlad, se liniºti Iona avea acum pletele, ghearele ºi dinþii ceva mai
definitiv, gândind cã din moment ce uºa acelei încãperi lungi decât la prima lor întâlnire. (Asta, de când unora
era crãpatã, mirosul de om venea de acolo. De la li se cam fãcuse fricã, fireºte!)
hainele ºi lucrurile sale. Copilul nu era încã sigur dacã Iona vrea sã-l muºte
98
- N-am gãsit-o! îi explicã mai mult prin semne ori ba, dar pentru siguranþã se trãsese ceva mai departe
Coaja, referindu-se, bineînþeles, la Andilandi. de el. Atât cât îi permitea draperia.
- M-aº fi mirat sã faceþi voi ceva cum se cuvine, îi - Sã înþeleg cã te-ai lãmurit cu Zmeii?
rãspunse tot prin semne Craiul, dupã care le spuse s-o Vlad nu rãspunse, dar tãcerea lui spunea mai mult
ºteargã cât mai repede din zonã. ªi dupã ce le vãzu decât o mie de cuvinte.
- Dacã mi-ai da mie o anume pasãre, te-aº putea - Ba da, ba da. Verificam doar. Sunt atâtea lucruri
ajuta sã te rãzbuni pe ei, îi spuse aºa, într-o doarã, Iona. care nu se potrivesc... ºi...
Bineînþeles, dacã eºti interesat de un asemenea târg. - ªi ce?
- Sunt! rãspunse Vlad pe nerãsuflate, deºi ºtia - Nimic, continuã.
foarte bine cã el nu mai are Pasãrea Mãiastrã. Doar cu - Problema care se ridicã acum e de unde ai sã faci
o searã înainte o aruncase pe fereastrã. Dar, fiindcã bã- tu rost de un bici. Presupun cã n-au fãcut greºeala sã-þi
iatul devenise viclean ºi rãzbunãtor ca un Zmeu, nu-i dea vreunul.
spuse Strigoiului cã el nu mai are ce da la schimb. - Am un buzdugan.
- Mâine, când Aram te va îndemna sã intri în palatul - Nimicuri, comentã cu dispreþ Iona. Va trebui sã
pe care þi-l va dãrui, tu sã nu-i dai ascultare, îl povãþui Iona. smulgi biciul de la unul dintre Zmeii aflaþi prin
- Îl las pe el! preajmã. Dar fii rapid ºi cu mare bãgare de seamã.
- Dacã ar fi aºa de simplu, se amuzã Strigoiul. Va tre- Armele Zmeilor sunt foarte credincioase stãpânilor lor.
bui sã-l pãcãleºti sã intre. Sã-l momeºti cu ceva! Altminteri - ªtiu, spuse Vlad, care, cu ocazia asta, îºi aminti
nici el ºi nici un alt Zmeu nu va trece pragul acelui palat. de episodul cu buzduganul Coajei.
Toþi ºtiu ce-ar putea deveni, la o simplã pocniturã de bici. - Eu am sã te aºtept la noapte, în dreptul graniþei cu
- Un mãr, mormãi Vlad, gândindu-se cã dacã n-ar Regatul Cãpcânilor, îi zise Iona. Ca sã-mi dai pasãrea...
fi avut ºansa sã descopere ce i se punea la cale, proba- Vlad îi rãspunse: Bine! ºi îi zâmbi frumos. Asta, cu
bil cã el ar fi sfârºit a doua zi într-un asemenea fruct. toate cã în gând îi zise: Aºteaptã-mã tu! Aºteaptã-mã!
- Aruncã înãuntru o altã pasãre, îi zise Iona. ºi-i scoase ºi limba. Dar numai în gând, bineînþeles.
Gãseºti destule în curtea animalelor ºi pãsãrilor de Dupã ce se despãrþirã, Vlad coborî la grajduri sã-l
sacrificiu, aflatã lângã grajduri. Iar atunci când o vei anunþe pe Nãzdrãvan de schimbãrile ce interveniserã
azvârli, spune-i Craiului cã acesta e cadoul tãu pentru în program. Când bãiatul se apropie de cal, avea o
el. Drept mulþumire cã te-a înfiat! privire atât de întunecatã ºi o cãpãþânã atât de mare,
99
- ªi când pocnesc din bici? încât Nãzdrãvanul aproape cã nu-l recunoscu.
- Dupã ce intrã, normal. - Ai câºtigat! îi zise Vlad, Nãzdrãvanului. Plecãm
- Normal! întãri copilul. Pocnesc o singurã datã? în zori!
- De trei ori! Tu chiar n-ai citit nici o poveste cu - Parcã am mai auzit undeva vorba asta, nechezã
Zmei pânã acum? se înfurie Strigoiul. supãrat calul. Dupã care mai fãcu o ultimã ºi disperatã
tentativã de a-l deturna, în timp ce arãta cu botul în timp), Calul Nãzdrãvan ºi Vlad fãcurã ochii mari ºi-l
zare: privirã pe Scatolcea. Zmeul se agita în jurul lor,
- De ce nu plecãm chiar acum? încercând sã le spunã ceva foarte important. Tot el
- Mai am niºte treburi de rezolvat, mormãi, mai fusese ºi cel care-i trezise, scuturându-i straºnic, altfel
mult pentru sine, Vlad, fiindcã de auzit tot nu-l auzea somnoroºii ar mai fi tras mult ºi bine la aghioase.
pe Cal. ªi, luându-l de hãþuri, se îndreptarã împreunã - Hei! îi spuse Nãzdrãvanul.
spre grajduri. - Hei! îi zise ºi Vlad, dar degeaba. Scatolcea
Pentru mai multã siguranþã, Vlad hotãrâse sã continua sã se agite, sã mormãie ceva de neînþeles ºi sã
doarmã împreunã cu Nãzdrãvanul. Aºa ar fi ºtiut mult le arate întruna uºa.
mai repede când aveau sã vinã zorile (fiindcã armãsarul - E mut, îi informã Aripã-frumoasã, care era în
ar fi þinut loc de ceas deºteptãtor) ºi ar fi fost mai temã cu mai toate bârfele ce circulau prin palat. Am
aproape de ograda pãsãrilor, de unde Vlad plãnuia sã auzit cã i-au tãiat ieri limba.
se serveascã a doua zi dimineaþã cu o zburãtoare de - De ce? Întrebarã Vlad ºi Nãzdrãvanul, într-un
rând, întocmai aºa cum îl povãþuise Iona. singur glas.
Adormi însã foarte greu. Se gândea întruna la planul - Pentru cã ºtia prea multe, îi rãspunse calm
sãu de rãzbunare. Se mãcina, se zvârcolea, scrâºnea din armãsarul Craiului, de parcã acesta ar fi fost cel mai
dinþi, ºi-ºi repetã schema de atac de atâtea ori, de parcã normal lucru din lume. Cred cã vrea sã vã spunã cã a
aceasta ar fi fost cine ºtie ce poezie importantã, pe care început ceremonia.
avea sarcinã s-o reþinã dumnezeieºte pânã la serbarea de Auzind ultima veste, Nãzdrãvanul sãri de îndatã în
a doua zi. Se strãduia din rãsputeri sã-ºi fixeze cât mai bine copite. Dupã care sãri ºi Vlad în picioare ºi cei doi ie-
toate etapele, aºa cum le pusese la punct împreunã cu Io- ºirã val-vârtej pe poarta grajdului. Aºa, fãrã mulþumesc,
na. Sã le vadã cu ochii minþii. Sã nu cumva sã omitã vreun fãrã la revedere sau altã vorbã de bun rãmas. Erau foarte
detaliu. Detaliu ce s-ar fi putut dovedi fatal la o adicã. Ast- grãbiþi! Mai ales Vlad, care se gândea cu groazã cã nu
100
fel încât, chiar ºi atunci când reuºi sã adoarmã, începu sã se trezise la timp ºi cã precis avea sã dea totul peste cap
viseze ce le fãcea ºi le mai dregea el Zmeilor ãstora lipsiþi din cauza asta. Trecând pe la ograda pãsãrilor, bãiatul
de inimã, care reuºiserã sã-l ducã de nas ca la carte. înºfãcã, în mare grabã, o prepeliþã ºi-o bãgã în sân.
În zorii dimineþii urmãtoare (care nu mai erau zori Nãzdrãvanul vãzându-l ce face, tare ar mai fi vrut
de vreo câteva ore bune, fiindcã cei doi nu se trezirã la sã-l întrebe ce i-a cãºunat aºa, dintr-o datã ºi mai ales ce
pusese la cale. Din pãcate însã, demult nu mai avea cu nou sã vorbeascã. Cu toate cã ºtia cã vorbeºte singur!
cine discuta. Aºa cã-l urmã în tãcere spre curtea cea - Mulþumescu-þi Þie, Doamne! nechezã el, vesel
mare a palatului (unde erau adunaþi toþi Zmeii), nevoie mare. Nu credeam sã mai scãpãm de aici.
gândind cã el îi va sta alãturi, orice pocinog ar mai face. Numai Vlad nu pãrea sã se bucure. Crezuse la
ªi cã, bineînþeles, îl va ajuta, atât cât îi va sta în putinþã. început, la fel ca majoritatea oamenilor, în gustul dulce
O datã ajuns la ceremonie, lucrurile au decurs însã al rãzbunãrii. Îºi imaginase, în imensa lui naivitate (ca
conform planului. Ba chiar mult mai simplu. Fiindcã, sã nu spun altceva), cã rãzbunarea asupra Craiului îi va
atunci când Vlad îl invitã înãuntru pe Aram, spre mare aduce o mare bucurie dupã. Sau mãcar puþinã uºurare.
lui surprizã nu intrã numai acesta ci ºi Ruja, aflatã nu Nici vorbã de aºa ceva însã, fiindcã lui Vlad rãzbunarea
întâmplãtor în mulþime. Astfel cã, atunci când Vlad asta i se pãru, dintr-o datã, mai acrã decât o murãturã.
pocni din biciul pe care-l furã de la Crângu, se putu - Acum, încotro? se întrebã el, cu glasul stins, mai
spune cã scãpã de doi dintr-o loviturã. ªi, de îndatã ce mult pe sine.
castelul se preschimbã într-un preafrumos mãr de aur - Spre Sânziene, rãspunse de îndatã Nãzdrãvanul.
(împreunã cu dihãniile ce se aflau atunci în el), copilul Dar cine sã-l audã?... Vãzându-l pe Nãzdrãvan cã
înºfãcã mãrul, încãlecã pe Nãzdrãvan ºi pe aici þi-e tace, copilul se amãrî ºi mai tare ºi se închise în sine.
drumul. Sau, mai precis, pe aici þi-e zborul, fiindcã de Nu îndrãznea sã-i spunã acestuia cã, între timp, el
plecat de acolo, plecarã în zbor, lãsându-i pe toþi Zmeii mântuise pasãrea, mai precis o aruncase pe geam. ªi cã
cu gurile cãscate. n-avea nici un rost sã-ºi mai continue cãlãtoria. Fiindcã,
Iar de întâmplarea cu pricina, pe moment, cel mai pe oriunde ar fi luat-o de acum înainte, cu oricine ar fi
tare se bucurã Nãzdrãvanul. El îºi cam luase gândul cã vorbit sau oriunde ar fi ajuns, nimic n-ar mai fi fost ca
vor mai scãpa vreodatã teferi din mâinile Zmeilor. Aºa înainte.
cã, atunci când se vãzu în înaltul cerului, cu Vlad în - Ce mai conteazã?... mormãi copilul, în timp ce se
spinare ºi pasãrea în ureche, se bucurã atât de tare cã gândea cu amãrãciune cã el nu mai avea pentru ce sã
ieºiserã cu bine din încercarea asta, încât începu din lupte. Doar o pierduse pe Andilandi...
101
Regatul Cãpcânilor
tunci când calul Nãzdrãvan aterizã din- minici, de pe urma cãruia, chiar dacã-l folosise pe mo-
A
colo de zidul ce despãrþea mai nou Îm- ment aºa cum se cuvenea, nu trãsese nici un folos, graþie
pãrãþia Zmeilor de Regatul Cãpcânilor, prostiilor pe care le fãcuse în lanþ dupã aceea. Îºi aminti
deja se înserase. În jur nu se auzea de- de Ursitoare, de încercãrile lor discrete de a-l convinge
cât cântecul vesel al greierilor, bu- sã accepte altceva, de a-l face sã se întoarcã acasã. Apoi
curoºi cã, în sfârºit, au putut sã-ºi reia îºi aduse aminte cum, la mânie, el le ceruse sã rãmânã.
petrecerile, acum cã se terminase rãz- Dar oare, într-adevãr, asta îmi doresc? se întrebã
boiul. Dar cântecul acestora nu pãrea sã-l liniºteascã pe el atunci, pentru prima datã. Chiar vreau sã prind
Nãzdrãvan, care înainta cu prudenþã, întorcându-ºi bo- rãdãcini în tãrâmul ãsta plin de pericole? Departe de
tul când la dreapta, când la stânga. tata ºi de mama? Iar rãspunsul nu întârzie sã aparã. La
Calul ar fi vrut sã-i spunã lui Vlad sã fie cu mare început, crezuse cã e în stare sã se descurce singur, iar
bãgare de seamã, fiindcã graniþa putea fi în continuare sarcina ce-o primise i se pãruse simplã. La mintea
pãzitã, dar n-o fãcu. Iar asta din douã motive. Unu, bã- cocoºului chiar! Însã, de când se dovedise incapabil
iatul nu pãrea deloc interesat de traseu. Doi, el se cam s-o ducã la îndeplinire, începuse sã aibã mari îndoieli
plictisise sã vorbeascã singur. Astfel cã se hotãrî sã tacã în privinþa gradului ei de dificultate. ªi aventura în sine
ºi sã facã, gândind cã Vlad, oricum, mai avea ceva foa- nu i se mai pãrea deloc amuzantã. Mai ales acum, de
me de rãbdat pânã sã-l poatã auzi din nou. când realizase cu cât de multe dihãnii avea de-a face.
Iar despre puiul de om, vã pot spune cã era dãrâ- Parcã prea multe pentru puterile lui...
mat. În sfârºit, pãrea sã realizeze cât de crunt îi dezamã- Nãzdrãvanul observã cã, de când îºi luaserã
102
gise pe cei care avuseserã, într-adevãr, încredere în el. zborul de la Zmei, omuleþul îi evita privirea. ªi el ºtia
Singurii care-i dãduserã în lumea asta vreo mânã, aripã mai bine decât oricine cã atunci când un om (în special
ori copitã de ajutor! Îºi aminti de poveþele înþelepte date un pui!) nu se uitã în ochii tãi, înseamnã cã are ceva de
de Blajini ori de Crãiasa albinelor. Lui toate îi intraserã pe ascuns. Sau, la fel ca în cazul de faþã, cã se simte
o ureche ºi-i ieºiserã pe alta. Apoi, de darul Sfintei Du- vinovat dintr-o anume pricinã. Cã îi este ruºine!
- Te pomeneºti cã te-oi fi gândind la pasãre? - A meu! ripostã urgent celãlalt, care era fratele
nechezã Nãzdrãvanul privindu-l cu coada ochiului. Fii celui dintâi ºi se numea Cran.
pe pace, e la loc sigur! Apoi dãdu din cap a dojanã ºi Dupã care, se porni o ceartã în toatã regula, cu
adãugã: Mãmãliga ta de copil! Era cât pe ce s-o vorbe iuþi ºi stranii, din care Vlad nu pricepu o iotã ºi
prãpãdeºti iarãºi!. ªi poate cã Nãzdrãvanul, pornit cum de care nici nu-i mai venea acum sã râdã. Cel puþin, nu
era atunci, l-ar fi muºtruluit pe cinste dacã în acel aºa cum o fãcuse cu doar puþin timp în urmã la Blajini.
moment nu s-ar fi apropiat de ei doi Cãpcâni. Dacã ar fi fost ceva mai atent însã, cu siguranþã ºi-ar fi
Vãzându-i cum înaintau agitându-ºi unul lanþul ºi dat seama cã aceºtia nu vorbeau o altã limbã, ci, fiind
altul furca (care aducea foarte bine cu o furculiþã supra- foarte proºti ºi needucaþi, o stâlceau doar pe cea pe
dimensionatã), calul încercã sã-ºi ia din nou zborul. care o vorbea ºi el. De exemplu, Meu însemna Zmeu în
Prea târziu însã! Lanþul pe care unul dintre urâþi îl az- aºa-zisa limbã a Cãpcânilor! Iar Marat vroia sã-i spunã
vârlise asupra sa, îi imobilizã urgent aripile. Iar atunci fratelui sãu: Zmeul e al meu!.
când Vlad încercã sã se apere cu buzduganul, eºuã - Sã ºtiþi cã nu mai am Pasãrea Mãiastrã! îi anunþã
lamentabil. Pentru cã arma era prea micã ºi nedresatã Vlad solemn, crezând cã aceºtia îl vor lãsa în pace.
cum s-ar fi cuvenit, o ºterse de la locul faptei cu coada - Parcã ºi ºtiu ei ce e aceea, bolborosi supãrat,
între picioare. Astfel cã, în doar câteva secunde, Vlad Nãzdrãvanul.
cãzu prizonier cu Nãzdrãvan cu tot. Bine, mai întâi, - Pe cuvânt de onoare! mai insistã bãiatul,
fiindcã unul dintre Cãpcâni îl îmbrânci puternic, cãzu vãzându-i pe Cãpcâni cum se privesc nedumeriþi. Am
de pe cal. Dar atunci când îºi reveni din leºin se putea aruncat-o pe geam, când eram la Zmei...
spune cã era deja prizonierul acestor fiare. Asta pentru - ªi, din fericire pentru tine, încã o mai ai,
cã era legat fedeleº de ºaua Nãzdrãvanului, care era completã Nãzdrãvanul.
legat la rândul sãu de unul dintre caii Cãpcânilor. Cai - Mei? îl chestionã, ceva mai interesat Cran.
cu care, mã vãd nevoitã sã vã spun încã de la bun - Nu, Zmei!
103
început, nu se putea face conversaþie. Erau foarte înceþi - Mei! îl contrazise fãrã drept de apel Cãpcânul, în
la minte. La fel ca ºi stãpânii lor. timp ce-l împungea cu arãtãtorul lui noduros în coºul
- Meu meu! bolborosi unul dintre Cãpcâni, pe pieptului.
nume Marat, dupã ce-l pipãi bine pe Vlad, sã vadã dacã - Eu sunt om, încercã Vlad sã-i lãmureascã, atunci
e suficient de pufos pentru gustul lui. când îºi dãdu seama cã aceºtia îl confundaserã cu un
Zmeu ºi cã fusese luat pe nedrept prizonier de rãzboi, Cãpcânilor, pãrea sã se accentueze. Sã-l înãbuºe. Sã-l
cu toate cã rãzboiul se terminase. Lucru care nu pãrea învãluie, încercând parcã sã-l târascã cu de-a sila într-
însã sã aibã vreo însemnãtate. un loc urât ºi întunecat. Iar atunci când puiul de om le
- Taci in gura! zbierã atunci Marat, fãrã ca mãcar sã vãzu corturile din piei de caprã sau cazanele grele în
întoarcã capul spre el. care fierbeau vaci întregi, fu pe deplin încredinþat cã
Vlad tãcu. Înþelesese cã Taci in gura! era de fapt acesta avea sã fie sfârºitul cãlãtoriei sale.
taci din gurã, þine-þi fleanca sau altã variaþiune pe De cum intrã în tabãra Cãpcânilor (fiindcã mie, regat
aceeaºi temã, dar nu ripostã. Privindu-i mai bine, îºi îmi vine cam greu sã-l numesc în continuare), Vlad se
dãdu seama cã oricum, n-avea cu cine discuta. vãzu înconjurat de o ceatã zgomotoasã de Cãpcânei. Le
Se mulþumi doar sã le studieze cu atenþie cefele. spun Cãpcânei, nu pentru cã aº simþi aºa, vreun imbold
Tot îi erau la îndemânã sau, mai exact, înaintea ochilor. sã-i alint, ci doar pentru a vã
ªi vãzu cã ele erau groase. Apoi îºi coborî privirea spre lãmuri cã vorbesc despre
trunchiul lor imens, care se revãrsa ca o avalanºã puii acestor dihãnii. Dar þin
asupra spinãrii cailor, înghiþindu-i aproape în întregime. sã vã informez cã nu arãtau
ªi vãzu cã pielea Cãpcânilor era de un pãmântiu-vânãt, cu mult diferit faþã de pãrinþii
iar pe ea se prelingeau întruna broboane imense de lor. Atâta doar cã umblau goi,
sudoare. Antrenate parcã sã facã slalom printre toate aveau încã pãr care, deºi era
cicatricele ºi bubele rãscoapte ce le ornau din loc în loc cleios de prea mult jeg, tot pãr
spatele. Dar, dintre toate cele înºirate, nimic nu pãrea se numea ºi nu erau chiar
sã întreacã în scârboºenie miasmele pe care aceste fiare atât de graºi.
le rãspândeau cu atâta generozitate în jurul lor. Fiindcã - Meu puþit! îi stri-
miroseau a carne împuþitã. A hoit! gã unul dintre Cãpcâ-
Vlad nu-ºi dãdu seama pe moment dacã mirosurile nei. Ceea ce însem-
veneau de la pieile ºi blãnurile proaspãt smulse de pe na, desigur, Zmeu
104
spinãrile animalelor, cu care Cãpcânii încercau sã-ºi împuþit!, dupã
acopere goliciunea, sau pur ºi simplu, ãsta era mirosul care îi scoase
lor natural. Dar chiar dacã ºi-ar fi dat seama, ce mai limba.
conta? Mirosul, oricum, nu dãdea semne sã disparã. Ba Apoi îºi apropia-
mai mult chiar. Pe mãsurã ce se apropiau de Regatul rã cu toþii boturile de
Vlad ºi-l amuºinarã straºnic. Asta, în timp ce-ºi arãtau Vlad nu se dumiri dacã dihãniile reuºeau sã vorbeascã
care mai de care colþii ºi balele ce le curgeau din corect doar atunci când se enervau straºnic. Sau pentru ei
abundenþã. Unul îl mârâi chiar, împroºcând salivã în corect însemna de fapt greºit. Dar nici nu-l interesa prea
toate pãrþile, fiindcã nu era tocmai expert în domeniu. tare. Bietul de el, era din ce în ce mai speriat. Iar atunci
Vlad ripostã anemic, încercând sã facã acelaºi lucru, când intrã, împreunã cu tartorii lui ºi cu caii, de-a valma,
dar un altul îl muºcã atât de tare de piciorul stâng, încât într-un cort, avea deja inima cât un purice. Cei doi Cãpcâni
puiului de om îi dãdurã urgent lacrimile. însã nu acordarã prea mare importanþã stãrii lui de spirit.
- Alea (adicã Valea)! zbierã atunci Marat, alungând Erau foarte grãbiþi sã-i prindã mãcar pe câþiva dintre micii
cu lanþul ceata ce-i încercuise. agresori de mai înainte ºi sã le smulgã urechile. Aºa cã-l
- Alea! întãri ºi Cran, care, cu toate cã nu-ºi agita agãþarã pe omuleþ într-un cârlig (legat fedeleº cum era ºi cu
nimic, era cam la fel de fioros ca ºi fratele sãu. picioarele în sus), dupã care ieºirã la trap, afarã din cort.
Vãzându-i atât de porniþi, Cãpcâneii se depãrtarã. În puþinul rãgaz ce-i rãmãsese pânã la întoarcerea
De plecat însã, vezi sã nu plece. Fiind obiºnuiþi sã-i fiarelor, Vlad studie disperat cortul cu pricina. ªi, cu
urascã pe Zmei de mici (cu toate cã nici n-aveau pentru toate cã atârna cu capul în jos, îºi dãdu seama cã ajun-
ce ºi nici nu ºtiau foarte precis de ce anume o fac), puii sese într-un fel de bucãtãrie sau cãmarã. În orice caz,
de Cãpcâni începurã sã arunce spre Vlad cu tot ce le într-un loc destinat halitului. Peste tot puteai zãri doar
cãdea la îndemânã. ªi pentru cã tocmai în acele maºini de tocat, teluri, oale, oliþe, tigãi, cazane, linguri,
momente treceau printr-o piaþã improvizatã, plasatã furci ºi furculiþe, precum ºi multe alte instrumente, mai
exact în faþa cortului regal, micii sãlbatici aruncarã cu puþin familiare vouã, pe care le puteþi vedea doar în
zarzavaturi rãmase prea mult în soare, cu fructele carmangerii. (Deºi, eu una cred cã n-ar fi prea bine nici
zborºite ºi cu vreo câteva oase. Pânã la urmã, pentru cã sã le vedeþi, nici sã vã familiarizaþi cu ele!)
se strãduirã mult, îl pãlirã ºi pe Marat în cãpãþâna lui Iar printre toate ustensilele acelea, ce zãceau aran-
pleºuvã. jate ca într-un altar închinat mâncãrii, puteai zãri ºi ne-
105
- Vã omor! le explicã urgent Marat. numãrate cãrnuri, în special afumãturi. Slãninã afuma-
- Pe toþi! interveni ºi Cran susþinându-ºi fratele. tã, ºuncã afumatã, hãlci imense de carne, costiþe afuma-
- Marat prostu, câinele nostru, latrã ºi muºcã la te ºi, bineînþeles, neîntrecuþii cârnaþi afumaþi ai Cãpcâ-
mine-n cuºcã! le rãspunse rânjind gaºca. nilor, fãcuþi dupã toate reþetele posibile ºi, în general,
- Las cã vã arãt eu, fii de cãþea! cam din toate fiinþele prezente în Celãlalt Tãrâm.
- Ieºi odatã afarã ºi dezleagã-mã! strigã Nãzdrã- - N-am ºtiut cã muºc din prieteni..., începu sã se
vanul. tânguie puiul de om.
Calul sãrea pe picioarele din partea dreaptã ºi îºi - Hai sã nu dramatizãm, nechezã calul care,
scutura capul tot într-acolo. Iar de vorbit, vorbea fiindcã nu se pierduse cu firea, cãuta în continuare o
bineînþeles cu Andilandi, singura ce i-ar mai fi putut portiþã de scãpare.
ajuta în asemenea momente de restriºte. - ªi am aruncat ºi pasãrea, mormãi mai apoi omul,
- Tu n-auzi?! Of, suntem pierduþi..., mormãi Nãz- mai mult pentru sine. N-o mai am!
drãvanul, vãzând cã pasãrea nu dãdea semne c-ar vrea - Înceteazã, cã se întorc! nechezã Calul
sã iasã. Deci, nici gând sã-i ajute cineva. Nãzdrãvan, dar Vlad tot nu-l auzea.
Lui Vlad i se rupea inima când îl vedea pe - Nu sunt bun de nimic...
Nãzdrãvan cum sare ºi se zbate. Dar aºa, legat fedeleº - ªººº!
ºi atârnat într-un cârlig cum se afla, nu prea avea cum - Iartã-mã, te rog, cãluþule! Vorbeºte cu mine. Te
sã-l ajute. Înþelesese însã, în sfârºit, de ce anume era rog!!!
bidiviul lui atât de agitat. Pe una dintre etichetele ceva - Asta fac! ªi nu mai urla aºa, încercã sã-l potoleascã
mai apropiate ale unui salam, vãzu scris cu litere de Nãzdrãvanul, oprindu-se din nechezat ºi privindu-l fix.
tipar ALAM DE AL. Adicã SALAM DE CAL! Ceea ce Vlad însã tot nu-l auzea. Astfel cã-ºi continuã
lui Vlad i se pãru însã cel mai sinistru, ºi-l fãcu sã-i îngrozit inspecþia nu demult începutã, pânã când
disparã definitiv pofta de mâncare, pe care mirosurile ajunse cu privirea undeva, în dreapta lui. Unde, pe ce
de prin preajmã i-o cam stârniserã, nu era doar credeþi cã-i cãzurã ochiºorii? Pe o altã etichetã, pe
desluºirea compoziþiei salamului, ci faptul cã îi care scria la fel de mare ºi de citeþ ca ºi pe prima
recunoscu mirosul ºi culoarea. Îºi aminti cã el mâncase NAÞ DE MEU!. Apoi pe o alta cu OASTE DE
ceva asemãnãtor la Zmei. ªi cã, începând din acel MEU EXTRA!. Nu ºtiu dacã voi v-aþi prins despre ce
moment, în mod cu totul misterios, începuse sã nu-ºi era vorba, dar lui Vlad nu-i trebuirã mai multe
106
mai audã credinciosul tovarãº de drum. explicaþii pentru a înþelege cam ce-l aºtepta pe el
- Iartã-mã! spuse atunci Vlad, cu lacrimi în ochi. acolo. Pentru cã, sunt sigurã cã unii dintre voi (mai
N-am ºtiut... talentaþi în tãlmãcirea altor limbi) ºi-au fãcut deja o
- Bine, bine! rãspunse Nãzdrãvanul. Greºeala idee asupra grozãviilor ce se petreceau în regatul cu
recunoscutã e pe jumãtate iertatã! pricina, n-am sã mai insist.
Zob, Prinþul Cãpcânilor

jutor! Ajutor! strigã disperat puiul de Într-un târziu, când deschise din nou ochii, vãzu
om. cã acum stãtea culcat pe spate. Iar în faþa lui îl zãri ºi pe
A Era pentru prima datã când i se

fãcuse atât de fricã, încât, cu siguranþã,
ar fi dat orice sã scape de acolo. Aºa cã
nu ratã ocazia ºi mai strigã încã o datã,
ceva mai tare:
- Ajutoooor!!!
Degeaba însã. Spre marea lui dezamãgire, nici
urmã de salvator prin preajmã. Iar el nu mai era în stare
de nimic. Motiv pentru care fãcu ºi el tot ce era capabil
Cãpcânelul cu pricina, care-l privea uºor jenat. Cu toate
astea, mica dihanie fu prima care sparse tãcerea. Nu de
alta, dar Vlad nu era în stare sã articuleze vreun cuvânt.
- Ai liniºtit! îi spuse acesta. Nu întorc pân
dimineaþã...
Apoi se opri. Nu vroia sã-i spunã prizonierului cã
dimineaþa, când aveau sã aparã bucãtarii regelui, el
urma sã fie gãtit. Sau mãcar preparat pentru proces ºi
gãtit dupã, în funcþie de toanele pãrinþilor lui.
în acele momente - adicã fãcu pe el! ªi cum, în cele - Zob, îi mai spuse Cãpcânelul arãtându-se pe sine.
mai multe cazuri, legea gravitaþiei funcþioneazã ºi în - Vlad.
tãrâmul acesta, nu cred cã trebuie sã vã mai explic din - Meu? îl mai întrebã Zob.
ce cauzã hainele, faþa ºi pãrul i s-au udat subit ºi au Vlad scuturã din cap în semn de negare.
început sã miroasã foarte rãu. Unde mai pui cã bãiatul - Cãrãuº?...
începuse sã ºi plângã în hohote, cu lacrimi de crocodil Puiul de om nu-i rãspunse în prima clipã, dar îl
ºi cu gura deschisã, din care i se prelingea în neºtire privi atât de uimit, încât Zob simþi de îndatã nevoia sã-i
salivã ca dintr-o cascadã. explice de unde anume ºtia atâtea despre el. Îºi duse
Pe scurt, nu era tocmai plãcut sã-l priveºti în acele douã degete în dreptul tâmplelor ºi se cãzni atât de tare,
107
momente. N-arãta bine deloc. Iar atunci când vãzu încât reuºi pânã la urmã sã se facã pe deplin înþeles.
ieºind dintr-un cotlon umbrit un Cãpcânel, destul de - Strigoi ne-a spus cã tu nu meu!
mare ºi de fioros pentru vârsta lui, Vlad nu mai pierdu - ªi eu care credeam cã-am scãpat de el...
nici o clipã ºi leºinã. - Prins! punctã Zob, referindu-se desigur la faptul
cã ºi Iona fusese prins la rându-i de alþi Cãpcâni, în - Nu înþeleg ce vreþi de la mine, începu Vlad sã se
timp ce-l urmãrea pe Vlad. plângã când îl vãzu cã ezitã. Zmeu nu sunt, pasãrea
- Zice cã ai o pasãre ºi cã vrei sã rãmâi aici, n-o mai am... Ce vreþi de la mine?!
continuã Zob. Adevãr? - Nu mai ai Pasãre Mãiastrã?
- Era... M-am rãzgândit între timp, îi explicã Vlad - Nu! rãspunse Vlad cu ultimele puteri. Am
disperat. Te rog, dezleagã-mã! aruncat-o pe geam alaltãieri.
Zob scuturã din cap ºi zise, foarte hotãrât: Pare - Atunci, hai cu mine! îi spuse Zob. ªi-l azvârli cât
rãu, dar n-am voie! Nu e bine sã placi... prizonieri!. Iar ai zice peºte pe ºaua Calului Nãzdrãvan. Dupã care,
acesta nu era nimic altceva decât un mod mai elegant acoperi spinarea acestuia cu un sac aflat pe masa
de-ai spune cã nu e bine sã te ataºezi de mâncare. alãturatã, chipurile pentru camuflaj. Apoi îºi duse un
Dupã care Zob, aducându-ºi parcã aminte cã el nu prea deget în dreptul botului lui imens, îndemnându-l astfel
avea voie acolo, se ridicã ºi dãdu sã plece. pe Vlad sã nu facã zgomot, ºi ieºirã împreunã din cort.
- Vorbeºti foarte bine limba noastrã, îl compli- Afarã erau atât de mulþi Cãpcâni, adunaþi care mai de
mentã Vlad. care în jurul vreunui cazan cu mâncare ori înfulecând câte
- Au bãtaie! îi rãspunse Zob, fãrã sã se întoarcã. ceva în preajma corturilor lor, încât Vlad închise ochii ºi se
- Te rog... cuibãri mai bine sub sacul cu pricina. Nu vroia sã vadã
Auzindu-l, Cãpcânelul se mai înmuie. Apoi se opri. cum aveau sã fie din nou prinºi ºi trimiºi în cãmarã.
Tare ar fi vrut sã-l ajute pe puiul de om, fiindcã îl plãcuse. Ajunsese la capãtul puterilor. ªi, cu siguranþã, n-ar mai fi
Dar dacã s-ar fi aflat cã el l-a luat din cãmarã, precis ar fi în- putut suporta una ca asta. Nu! Nu! Nu! îºi ºi zise el în
casat o bãtaie sorã cu moartea. Aºa cã stãtea în cumpãnã. gând, dupã care îºi strânse ºi pumnii pentru noroc. Mai ales
Înþelesese cã Vlad nu era o capturã oarecare, bunã doar cã ºi recunoscuse glasurile celor care-l luaserã prizonier, pe
pentru supã ori fripturã, atunci când îl auzise pe tatãl sãu undeva prin preajmã. Trãgând mai bine cu urechea însã,
vorbind cu Strigoiul. Aflase cã, dacã puiul de om le-ar fi dat puiul de om se dumiri de îndatã cã aceºtia nu aveau treabã
108
lor nu ºtiu ce Pasãre Mãiastrã, aceasta ar fi vindecat boala cu ei. Tocmai îi capturaserã pe doi dintre Cãpcâneii agre-
tatãlui sãu - un capcinomul cât toate zilele, pe care acesta sori ºi se pregãteau sã le lungeascã urechile, ciorovãindu-se
îl avea în ficat. Cel puþin aºa le explicase Iona. Dar cum unii cu ceilalþi, întocmai ca la uºa cortului. Iar atunci când
Zob, ca marea majoritate a Cãpcânilor, nu ºtia mare lucru Zob, urmat de Nãzdrãvanul camuflat, ajunse în dreptul lor,
despre Andilandi, se cam îndoia de spusele Strigoiului. îl auzi destul de limpede pe Marat salutând politicos.
-Sara, Nãlþimea Voastrã! zise slugarnic ºi Cran. Toate dihãniile pãreau sã-l respecte ºi sã se teamã de el.
Lucru care pe Vlad îl puse imediat pe gânduri. Astfel Ceea ce, pentru niºte fiinþe atât de primitive cum erau
cã-ºi adunã bruma de curaj pe care o mai avea în dota- Cãpcânii, nici nu însemnau douã lucruri distincte.
re ºi ridicã uºor sacul, pentru a vedea ce se întâmplã. Îl Ce nu ºtia Vlad însã, ºi nici mãcar nu bãnuia, era
zãri pe salvatorul sãu dând a lehamite din laba dreaptã, faptul cã Zob risca enorm încercând sã-l salveze. Sau sã-l
în semn de salut, cãtre toþi Cãpcânii pe lângã care ascundã, aºa cum avea sã facã în curând. Cãci pentru
treceau. Copilul observã cã, deºi unele dintre aceste furtul prizonierilor din cãmara regalã se primea pedeapsa
dihãnii se înclinau pânã la pãmânt, fãcând mãtãnii capitalã. Pedeapsã despre care, cu riscul de a vã speria
atunci când îl vedeau, Zob nu se sinchisea sã le rãspun- tare de tot, trebuie sã vã spun cã în Regatul Cãpcânilor
dã la salut decât eventual printr-o simplã ridicare de însemna gãtitul inculpatului în cauzã. Bineînþeles, fãrã sã
mânã. ªi de cele mai multe ori nu fãcea nici mãcar asta. se þinã cont din ce neam eºti, ce limbã vorbeºti sau dacã
Aºadar, Zob era nobil! gândi Vlad. Putea fi chiar faci parte ori nu din aceeaºi tabãrã cu cei care urmau sã
regele lor îºi mai zise, dupã care alungã urgent gândul te înfulece. Într-un cuvânt, toþi cei gãsiþi vinovaþi urmau sã
cu pricina. E cam tânãr pentru un asemenea rang. Cu împartã aceeaºi soartã ºi, desigur, aceeaºi oalã. Poate
siguranþã mai are fraþi mai mari ori pãrinþi. Adicã niºte totuºi pentru Zob (þinând cont de rangul pe care-l avea)
dihãnii buboase, grase ºi pleºuve, asemãnãtoare lui s-ar fi fãcut o excepþie. Cel puþin în privinþa pedepsei
Marat ºi Cran, îºi încheie Vlad ºirul gândurilor. Iar de capitale. Lucru care nu l-ar fi scutit însã de la o bãtaie sorã
greºit, nu greºea foarte tare, fiindcã în curând avea sã cu moartea, în cazul în care ar fi fost prins.
afle cã Zob era chiar Prinþul Cãpcânilor, unicul fiu al - Mulþumesc, de aici mã descurc, îi spuse Vlad,
Regelui Horºti ºi a Reginei Cana. Deocamdatã, chiar atunci când ajunserã în spatele unui cort mai retras,
dacã nu ºtia cu exactitate cine era Zob cu adevãrat, în aflat undeva la graniþa taberei. Te rog, dezleagã-mi ºi
sufletul lui Vlad încolþise din nou speranþa. Devenea mâinile, înainte de plecare.
din ce în ce mai sigur cã, dacã Cãpcânelul acesta ar fi - ªººº! îi ºuierã Zob, în timp ce-i arãtã douã gãrzi
109
vrut sã-l salveze, atunci cu siguranþã ar fi putut s-o facã. fioroase, care tocmai treceau prin zonã, fãcându-ºi dupã
Nimeni nu pãrea sã îl întrebe ce carã dupã el, ce fel de toate aparenþele rondul de noapte. Afarã, pericol! îi mai
cal e acesta (deºi Nãzdrãvanul lui, chiar ºi acoperit cum explicã nobilul Cãpcânel, dupã depãrtarea acestora. Apoi
se afla, era mult mai slab decât caii urâþilor), unde trase cu forþã de hãþurile Nãzdrãvanului ºi intrarã cu toþi
anume se duce sau, în general, ce învârte. Dimpotrivã. în interiorul cortului retras. Aici, din cauza întunericului,
Vlad nu reuºi sã vadã mare lucru, dar constatã cã acesta

nu era nici pe departe punctul terminus, mai exact locul
în care Zob vroia sã-l ascundã. ªi se convinse definitiv de
aceasta, atunci când îl vãzu pe Cãpcânel cum deschide o
trapã ºi începe sã-l împingã pe Nãzdrãvan în gaura ce
tocmai se cãscase, cu atâta generozitate, în pãmânt.
- Ce faci? începu Vlad din nou sã se agite. Nu ne
dai drumul?!
- Afarã, pericol!
- Asta ne-ai mai spus-o de vreo câteva ori.
- Aici, siguranþã! mai adãugã Zob, dornic de altfel
sã le dea cât mai multe amãnunte. Apoi închise
frumuºel trapa ºi trase o blanã de urs deasupra ei.
- Hei! Ai înnebunit?! se mai interesã Vlad, de acolo
din vãgãuna în care ajunsese. Nu ne dai drumul?
- Întorc imediat! le spuse Zob, dupã care o ºi
zbughi afarã.
Hei! Dã-ne drumul! strigã Vlad de vreo câteva
ori, înainte ca, din cauza agitaþiei, sã alunece din nou
de pe spinarea Nãzdrãvanului. O datã ajuns la nivelul
solului însã, tãcu. Nu spuse nici mãcar: Au, mã
doare!. (Cu toate cã se lovise straºnic, în cãdere, ºtiþi
voi unde.) Nu mai strigã dupã ajutor. Nu zise nici pâs.
110
Se ridicã precaut în capul oaselor ºi privi, cu mare
atenþie, în jurul sãu. Studie uimit, dar ºi temãtor în
acelaºi timp, locul în care ajunsese. Asta, fiindcã de
pretutindeni îl studiau la rândul lor multe perechi de De pretutindeni îl studiau la rândul lor
ochi strãlucitori. multe perechi de ochi strãlucitori.
Ascunzãtoarea
u trebuie sã vã temeþi, fiindcã ochii cu vomite. Cu toate acestea, refuzã politicos, întocmai
N
pricina, ce luceau atât de straniu în pivni- cum proceda el în vremurile bune:
þa lui Zob, nu aparþineau altor Cãpcâni, ci - Nu, mulþumesc! îi zise Cãpcânelului, în timp ce
erau ai unor pui de animale, aflaþi acolo împingea cu capul blidul cu tocanã.
din aceeaºi pricinã ca ºi Vlãduþ: cãzuserã - Obosit, mânci! insistã Zob, scãrpinându-l dupã
prizonieri! În prima clipã, Vlad amuþi de una dintre urechi, apoi sub bãrbie, aºa cum procedaþi
emoþie ºi de spaimã, imaginându-ºi cã fi- voi, poate, cu pisicile ori cu unii dintre câinii mai
inþele din jur (pe care el nu le vedea din cauza întunericu- micuþi (ºi mai rãsfãþaþi), atunci când nu vor sã mãnânce.
lui) ar putea fi agresive, cã l-ar putea ataca. Dar nici vorbã - Nu! spuse Vlad, de data asta ceva mai ferm, dar
de aºa ceva. Copilul se dumiri în doar câteva clipe cã ochii ºi mai agitat. Pentru cã i se pãrea tare ciudat felul în
respectivi erau cam la fel de speriaþi ca ºi ai lui. Iar unii care-i vorbea ori se purta cu el Cãpcânelul.
dintre aceºtia erau nespus de triºti. De lovit, nu încercase sã-l loveascã, nu-l brutalizase
Ce Dumnezeu se întâmplã aici? se întrebã în nici un fel, dar de când îl salvase se purta de parcã Vlad
Vlãduþ atunci. ªi, fiindcã nu putea înþelege nici în ajunsese, dintr-o datã, câinele lui de companie. Acum,
ruptul capului ce cãutau toate fiinþele acelea cam ce simþea puiul de om, în noua lui calitate de cãþeluº
îngrãmãdite una în cealaltã, începu sã se târascã spre de salon al altui cãþel, nu cred cã e greu de ghicit, fiindcã
ele. Acestea însã, speriate peste mãsurã, se retrãgeau pe faþa lui se putea citi limpede uimirea ºi teama.
din calea lui. Când Vlad reuºise sã desluºeascã în prima Într-un cuvânt, Vlad se simþea groaznic! N-ar mai
linie un pui de urs, unul de vultur ºi unul de vulpe, auzi lipsi decât sã mã punã sã ridic douã lãbuþe! îºi zise
111
deschizându-se din nou trapa. copilul în sinea lui. Sã latru ori sã-mi aducã la masã
- Papa! Apa! zise Zob, în timp ce-i punea în faþã numai oase ºi costiþe!
douã strãchini. Una dintre acestea plinã ochi cu o - Dacã nu mânci, vrei sã joci? îl întrebã Zob, în
tocanã ºi alta cu apã, la fel de curatã ca cea din care timp ce încerca sã-l momeascã cu o mingiucã fãcutã,
beau probabil porcii. Privindu-le, lui Vlad îi veni sã dupã câte mi-am dat eu seama, din piele de viþel.
- Nu, rãspunse Vlad. Aº vrea sã plec, dacã nu te Cãpcân. Iar faptul cã nu-i mâncase pe amãrâþii aceºtia
superi! se putea socoti totuºi un progres.
- Bin! rãspunse Cãpcânelul, de parcã n-ar fi auzit Vlad se mulþumi, la început, sã tacã ºi sã
ultima replicã a lui Vlad. Dacã nu mânci, dau la alþii! priveascã. Îl urmãri pe Cãpcânel cum se chinuia sã
- Tu n-auzi? Vreau sã plec de aici! împartã celorlalþi, cât mai echitabil, mâncarea ce-i
Zob nu-i rãspunse. Se îndepãrtã tacticos undeva în fusese destinatã iniþial lui. Când vãzu însã cum se
adâncimea pivniþei ºi aprinse un felinar. Abia atunci reped puiuþii la mâncare, semn clar cã Zob îi cam
putu sã vadã ºi Vlad, în sfârºit, animalele din jur, iar lãsase sã flãmânzeascã, pe Vlad începu sã-l mãnânce
priveliºtea nu era deloc una obiºnuitã. Lui Vlad, cel tare de tot limba. Cãpcânelul, care nu pãrea sã observe
puþin, i se puse de îndatã un nod în gât, când vãzu ce nemulþumirea omului, aprinse liniºtit unul dintre
impresionantã colecþie de pui, din toate speciile felinare. ªi Vlad reuºi atunci sã identifice rãnile lãsate
cunoscute sau necunoscute lui, reuºise Zob sã adune pe lãbuþele puilor de lanþuri, ceea ce puse capac la
acolo. Începu chiar sã-i tremure uºor glasul ºi privi toate câte îi vãzuserã pânã atunci ochii.
jalnica adunare cu toatã compasiunea de care era el în - Ce cautã toate animalele astea aici?!
stare. Cu mare pãrere de rãu, trebuie sã vã spun cã toþi Zob mormãi, destul de mândru de altfel, cã el îi
acei amãrâþi de pui, fãrã nici o excepþie, stãteau în cuºti salvase. Fuseserã prinºi de cãtre vânãtori, dar el îi furase
ori erau legaþi cu lanþuri grele de labe ori de aripi. Vlad din cãmarã ºi-i adusese aici, unde se aflau în deplinã
înþelesese acum care era rostul mãnunchiului imens de siguranþã. Dupã care se întoarse spre Vlad ºi-l privi
chei pe care-l remarcase încã de la început la brâul lui foarte sigur pe sine, aºteptând, din partea celuilalt puþin
Zob. Atunci nu îndrãznise sã-l întrebe la ce-i foloseºte, respect ºi, de ce nu, chiar un dram de admiraþie. Puiul
dar acum se lãmurise pe deplin care îi era rostul. de om însã avea o cãutãturã rece, acuzatoare. Lucru
În primele clipe, deºi condiþiile în care erau þinute care nu-i fu deloc pe plac Cãpcânelului. Mai ales cã
animalele i s-au pãrut deplorabile, puiul de om depuse Vlad nu se opri acolo cu acuzaþiile, ci îºi continuã
112
un mare efort ºi se abþinu de la orice comentarii. Aºa interogatoriul, din ce în ce mai supãrat.
cum v-am mai spus, avusese ºi el cândva un câine ºi nu - Îi þii mereu închiºi?
se putea spune cã îl îngrijise tocmai aºa cum s-ar fi - Ce are face? îi întoarse vorba Zob, ceva mai rãstit
cuvenit. Astfel cã acum se gândi cã n-ar fi corect sã-i de data asta. Fiindcã în sinea lui se simþea vinovat
judece pe alþii. Mai ales cã aici era vorba de un pentru faptul cã þinea animalele mereu închise.
- Aici siguranþã! mai insistã Cãpcânelul, încercând - Ce ºtii, omule? i-o întoarse Cãpcânelul, în timp
zadarnic sã-l convingã pe omuleþ cã, de fapt, el le ce-ºi apropie atât de tare ºi de fioros botul de faþa lui
fãcuse animãluþelor de acolo un imens serviciu. ªi cã Vlad, încât copilul simþi cum îi vine din nou sã leºine.
nu le dorea rãul. Dimpotrivã! Veghea asupra lor ºi De data asta nu de fricã, ci de scârbã. Atât de urât îi
încerca sã aibã grijã de ele în mãsura posibilitãþilor, puþea gura Cãpcânului. Cu siguranþã, acesta nu auzise
desigur. Vlad însã pãrea sã aibã, în ciuda tuturor în viaþa lui cã dinþii se mai ºi spalã. Dacã nu de douã
eforturilor lui, o cu totul altã pãrere. ori pe zi, atunci mãcar din când în când.
- Un animal de suflet nu e o jucãrie, ci o - ªtiu, fiindcã odatã am avut ºi eu un câine... Rex,
responsabilitate! se trezi Vlad dintr-o datã cã-i vorbeºte aºa îl chema. Era un fox-terrier, încercã sã-i mai explice
exact cum o fãcuserã mai demult pãrinþii lui. Trebuie Vlad, în disperare de cauzã. Dar, fiindcã Zob îl privea
hrãnit la timp! Mai ales dacã e vorba de un pui... cu niºte ochi cât cepele, neºtiind desigur ce era acela
- Eu am grijã! Mâncã! bãlmãji Cãpcânelul, ce un fox-terrier, nu mai insistã asupra rasei câinelui.
fusese luat prin surprindere de reacþia destul de - N-am prea avut grijã de el, continuã bãiatul firul
violentã a puiului de om. povestiri care, spre exasperarea lui Zob, pãrea una des-
- Când mãnâncã? O datã pe lunã? i-o întoarse tul de moralizatoare. Uitam destul de des sã-l hrãnesc
omul care, o datã pornit, nu dãdea semne cã avea sã se sau sã-l plimb... Stãtea mai mult închis în camera mea
mai opreascã. Unde mai pui cã ar fi bine sã strângi ºi de bloc. Pânã într-o zi, când nu l-am mai gãsit...
mizeria dupã ei! continuã Vlad pe acelaºi ton de om - Fugit? întrebã Zob care, pe mãsurã ce povestea
mare. Dar mai ales trebuie sã-i laºi liberi. Afarã! evolua, devenea din ce în ce mai interesat, simþindu-se
Înþelegi? bineînþeles vizat. Doar ºi el uita de multe ori sã-ºi
- Niciodatã! Afarã - mor. hrãneascã animalele, iar de plimbat ori de lãsat prin
- ªi asta vrei sã zici cã e viaþã? rãspunse Vlad care, ogradã nici nu putea fi vorba.
graþie tuturor încercãrilor prin care trecuse în ultima Vlad clãtinã cu tristeþe din cap, apoi zise, destul de
113
vreme, pãrea sã se fii maturizat. Pãrea sã fi devenit mai jenat:
puternic. Mai înþelept. - Pãrinþii mei îl dãduserã unor prieteni.
- Liniºtea! ripostã Zob care, fiindcã nu ºtia cum - Rãi! spuse de îndatã Cãpcânelul.
anume sã se apere, începuse sã se enerveze. - Aºa am crezut ºi eu atunci, îi explicã pe un ton ceva
- Nu e corect! mai potolit Vlad. Dar acum îmi dau seama cã au avut
dreptate. Câinele a fost mult mai bine îngrijit acolo. Noii Aºadar, asta era! îºi spuse în sinea lui Vlad,
lui stãpâni n-aveau copii ºi toatã ziua nu fãceau altceva privind în urma Cãpcânelului. Nici Zob nu era iubit de
decât sã se ocupe de Rex. Sã-i dea de mâncare, sã se joace, pãrinþii lui! Din cauza asta þinea atâtea animale închise
sã-l plimbe. Unde mai pui cã aveau ºi o curte mare, unde în pivniþã: ca sã se joace cu ele. Pentru cã nimeni
câinele putea zburda în voie, îºi putea îngropa ºi oasele... altcineva n-o fãcea în afara lor, nimãnui nu-i pãsa de el.
ªtii, atunci când e vorba de animale, trebuie sã te gândeºti Vlad înþelese astfel cã, atunci nu sunt iubiþi, copiii
întotdeauna la ce e mai bine pentru ele, nu pentru tine. se pot schimba. O pot lua pe cãrãri greºite. Pot deveni
- Dar gândesc! Afarã pândesc pericole. Dacã las rãi, aºa cum se întâmplase cu fetele lui Aram, care
libere, vor muri! rãspunse Cãpcânelul. chinuiau toate animalele din jurul lor. Ori egoiºti, aºa
Vãzându-l cã se încãpãþâneazã, Vlad se gândi sã cum, dupã toate probabilitãþile, i se întâmplase lui Zob.
adopte altã tacticã de sensibilizare. O altã metodã prin Copilul pricepuse cã puii oricãror fiinþe se puteau
care sã-l convingã pe Zob cã bunul cel mai de preþ al schimba, chiar ºi atunci când doar se credeau lipsiþi de
oricãrei fiinþe e libertatea. iubire. Când se simþeau ameninþaþi, când îºi imaginau
Bineînþeles, puiul de om se gândea cã, dacã-l cã vor pierde totul, aºa cum i se întâmplase chiar lui.
convinge sã-i elibereze pe toþi cei aflaþi în beci, va Ce prostie din partea mea! îºi spuse cu amãrãciune
scãpa ºi el. Deci, se putea spune cã avea micul sãu omuleþul. Trebuia sã fug de acasã ºi vãd cât de prost o duc
interes. Pentru prima datã de când ajunsese acolo însã, alþii, ca sã-mi dau seama cât de iubit am fost eu, de fapt!
nu se gândea numai la el. Nu-ºi mai plângea de milã ºi gândi Vlad. Mi s-au nãscut doi fraþi. ªi ce dacã? îºi mai
vroia sã-i ajute ºi pe alþii, ce, asemeni lui, se aflau în zise el dupã. Asta nu înseamnã cã mama ºi tata mã vor
suferinþã. Astfel cã îi spuse Cãpcânelului, ceva mai iubi mai puþin de acum înainte. Numai un Zmeu ori un
blând de astã datã: Cãpcân poate gândi atât de strâmb! ªi, dintr-o datã, îºi
- Sunt convins cã ºi pãrinþii tãi îºi fac griji pentru aminti de vorbele pline de înþelepciune ale bunicii Blaji-
tine, atunci când te lasã nesupravegheat. Cu toate astea, ne: Atunci când iubirea unui pãrinte pentru copiii lui exis-
114
nu te-au închis în nici o cuºcã. Eºti liber sã pleci când tã, ea nu poate fi nici mai multã, nici mai puþinã. Existã. ªi
pofteºti. e de ajuns pentru noi toþi. Oricât de mulþi ar fi la masã.
- Greºit! Nu pasã de mine, zise Zob, apoi ieºi din Vlad dãdu un picior blidului de mâncare, atât de
cort cât putu de repede. ciudã i se fãcuse pe sine. ªtia cã greºise, dar nu ºtia cum
- Stai! Unde pleci? sã-ºi îndrepte greºeala. Cum sã iasã la luminã din toatã
povestea asta încurcatã, în care singur-singurel se Ori, mãcar, cum sã iasã din hruba asta întunecatã, în
vârâse. Iar acum, de când mântuise Pasãrea Mãiastrã, care ajunsese ºi care pãrea sãpatã undeva, în fundul
nici sã fi vrut sã ajungã acasã nu mai ºtia cum s-o facã. pãmântului.
Prizonierii lui Zob

n cursul zilei urmãtoare, Zob îºi mai fãcu de - Vrei sã joci? îndrãzni sã-l întrebe Zob la un
vreo câteva ori apariþia în pivniþã. Ba pentru a moment dat.
I schimba uleiul lãmpilor. Ba pentru a deretica ºi

aerisi. Ba pentru a se îngriji, chipurile, de
hrana animalelor, cãrora le dãdea acum parcã
prea mult de mâncare. Ori pentru a strânge, cu
un zel de-a dreptul suspect, mizeria din jurul
lor. Unora chiar se apucã sã le panseze aripile sau
lãbuþele. Iar în vreo douã rânduri îi întinse ºi lui Vlãduþ
câte o strachinã de tochiturã. Sperând desigur, ca puiul
de om sã revinã între timp la sentimente mai bune.
- Da, dar afarã! rãspunse Vlad, în timp ce continua
sã-l priveascã cât putea el de urât.
- Nu dau drumul! venea aproape automat
rãspunsul Cãpcânelului. Afarã, pericol!
- De când am ajuns în Tãrâmul Acesta, am fost
mereu în pericol, dar m-am descurcat. Singur ori cu
ajutorul celor din jur! mai adãugã Vlad cu subînþeles.
- Nu dau drumul!
Apoi tãceau amândoi. Cel puþin pânã la urmãtoarea
Dar Vlad nu se atingea de mâncare ºi, desigur, nu vizitã, când, dacã Zob fãcea imprudenþa sã-l întrebe din
se arãta deloc impresionat de toate eforturile lui Zob. nou ceva, i se rãspundea la fel. Vlad îi cerea libertatea lui
Dimpotrivã! Continua sã-l priveascã chiorâº. Se ºi a celorlalþi colegi de celulã. Pânã când, odatã, omuleþul
prinsese cã tot ce fãcea Cãpcânelul era demonstrativ. nu mai rãbdã ºi fiind amãrât, flãmând ºi nervos peste mã-
115
Era limpede ca lumina zilei cã Zob dorea sã-i arate, cu surã îi spuse Cãpcânelului Zob cam tot ce credea despre el.
orice preþ, cã greºise în privinþa lui. Cã îl judecase în - ªtii ce cred eu, Prinþe? îl întrebã Vlad care, de
pripã atunci când îl acuzase cã nu ºi-ar îngriji tare ce se supãrase, parcã fãcuse ºi clãbuci la gurã.
animalele. Pe care el - iatã! - cât de mult le iubea ºi cu Zob tãcu ºi-ºi vãzu mai departe de treburi. (Asta,
câtã pasiune le purta de grijã. cu toate cã era limpede c-ar fi vrut sã ºtie ce credea
Vlad!). Dar continuã sã deretice, fãrã ca mãcar sã-l - Ei prietenii mei! îi spuse Cãpcânelul lui Vlad,
priveascã pe puiul de om. printre sughiþuri, în timp ce arãta cãtre puii adunaþi
- Cã eºti un mincinos fãrã pereche! tunã atunci Vlad. acolo.
- Neadevãr! - Nu aºa te porþi cu un prieten, rãspunse
- Ba adevãr! îl maimuþãri copilul. neînduplecat bãiatul.
- Ba nu! - Eu iubesc...
- Ba da! îi închise Vlad botul, cel puþin pentru scur- - Dacã i-ai iubi cu adevãrat, le-ai da drumul! îi zise
tã vreme. Nu te intereseazã cu adevãrat animalele tale. atunci Vlad. Le-ar fi mult mai bine afarã, în pãdure,
Nu-þi pasã dacã au sau nu ce mânca, dacã se simt bine decât închiºi aici!
aici sau nu. Nici mãcar dacã sunt cu adevãrat în sigu- Cãpcânelul se uitã lung la animale. Apoi îl privi pe
ranþã! Singura ta preocupare e sã-i þii închiºi aici, ca sã Vlad. Apoi se uitã din nou spre animale ºi nu ºtia ce sã
te poþi juca cu ei! Fiindcã nimeni altcineva n-o face. facã. Nu ºtia dacã sã le dea drumul ori ba. Stãtea în
- Neadevãr! cumpãnã! Pânã la urmã însã se întoarse spre Vlad ºi îi
- Ba e un mare adevãr! continuã Vlad. Eºti un rãspunse scurt ºi la obiect: Nu! Dupã care ieºi afarã
egoist! Îi þii închiºi aici, fiindcã n-ai prieteni! din pivniþã ºi închise trapa dupã el, în murmurul de
- Am... încercã Zob sã riposteze, dar nu reuºi sã-ºi dezaprobare al tuturor.
ducã fraza la bun sfârºit, pentru cã dintr-o datã simþi - Degeaba! comentã mucalit puiul de urs, Brad,
cum i se leagã limba. Apoi, cum i se împãienjenesc care, asemeni celorlalþi puiºori aflaþi acolo, urmãrise cu
ochii ºi cum încep sã i se adune lacrimile în marginile sufletul la gurã derularea negocierilor. Dupã cum bine
ochilor lui saºii. Astfel cã strânse tare din pumni ºi spunea bunicul meu, Cãpcânul tot Cãpcân rãmâne!.
plecã capul, nedorind sã-i arate lui Vlad cã fusese lovit - Zi-i mersi cã nu ne-a mâncat! se bãgã în vorbã un
exact acolo unde-l durea mai tare. pui de iepuraº, pe nume Suru, care era mai temãtor din
- Pentru cã nimeni nu te iubeºte! Nici mãcar fire. Aºa cum au fãcut cu pãrinþii noºtri!
116
pãrinþii tãi! - De ce eºti atât de sigur?! interveni atunci Muc, un
Auzindu-l pe puiul de om ce spune, lui Zob îi pui de vulpe, ceva mai dezgheþat la minte. Poate ei nici
dãdurã lacrimile de-a binelea. ªi, în scurtã vreme, n-au cãzut prizonieri ºi ne aºteaptã în pãdure! îi spuse
începu sã plângã în hohote. Iar de plâns, sã ºtiþi cã el iepuraºului. Apoi i se adresã timid Calului Nãzdrã-
plângea cu adevãrat. Nu se prefãcea. van, cãutând în ochii lui aprobare:
- Nu-i aºa, nenea? chiar se putea spune cã ajunsese la limita rãbdãrilor, nu

- Aºa e! rãspunse Nãzdrãvanul. Existã o foarte micã le fãcu nimic. Le spuse doar, cu tot calmul de care era
probabilitate sã fi fost prinºi! el atunci în stare:
- Nenea îl îngânã atunci pe Muc un pui de râs, - LINIªTE! Asta, în timp ce cu copita dreaptã-faþã
care venise ºi el ceva mai în faþã pentru a-ºi face loc la îi indica pe Vlad, adãugând: îl deranjaþi pe bãiat!
taifas. Apoi se puse pe un râs gâjâit ºi destul de Puii tãcurã. Apoi îl privirã cu toþii pe Vlad, cu un
enervant. respect izvorât tocmai din strãfundurile micilor lor
- Te deranjeazã? i-o întoarse de grabã micuþul Muc. fiinþe. Îºi amintirã subit cã noul venit luptase cu vitejie
Pãrinþii mei m-au învãþat sã fiu politicos cu cei bãtrâni. pentru drepturile animalelor, pe care nu numai cã nu le
- Cei mari! îl corectã cochet Nãzdrãvanul, dar cine respectau urâþii aceia de Cãpcâni, dar pe care nici
sã-l audã? Micuþii se traserã roatã în jurul lui ºi începurã mãcar ei nu se putea spune cã le cunoscuserã pânã
sã se certe. Puiul de râs continuã sã râdã de micul Muc, atunci. Unii dintre pui ar fi vrut chiar sã vorbeascã cu
despre care toþi ºtiau cã doar inventeazã poveºti despre noul lor lider, dar calul îi lãmuri cã bãiatul nu-i aude.
pãrinþii lui, fiindcã fusese prins înainte de-a miji ochii. Cel puþin, nu încã.
Deci nu-i cunoscuse. Muc îi rãspundea desigur cã nu e Dupã care, Nãzdrãvanul întocmi o listã lungã, cu
adevãrat, cã ºtia el mai bine ce ºi cum ºi cã râde ciob înscrierile la vorbã, pentru când Vlad avea sã-i înþelea-
de oalã spartã. Iepurele Suru nu prea ºtia ce sã mai gã din nou ºi desigur fu nevoit sã le mai rãspundã mi-
creadã, iar ursuleþul Brad încerca, atât cât îi sta în cuþilor la câteva întrebãri. Cei mai mulþi dintre ei vroiau
putere, sã-i împace spunându-le mereu: Tãceþi, mãi sã ºtie ce soi de fiinþã era Vlad. Un pui de acvilã, pe nu-
fraþilor!. El tare ar mai fi vrut liniºte, fiindcã îi era cam me Vâju, chiar îºi dãdu cu pãrerea cã ar fi un Blajin. ªi
somn. Se apropia iarna ºi se pregãtea de hibernare. se fuduli în faþa celorlalþi cã ºtia, fiindcã mai demult tre-
Pânã la urmã cel care-i fãcu sã tacã, fu tot Calul cuse în zbor deasupra Grãdinii Blajinilor, împreunã cu
Nãzdrãvan, care nechezã o datã atât de straºnic, încât mama ºi fraþii lui, ºi-i vãzuse cum arãtau.
117
adunarea încremeni. La început, crezurã cã Nãzdrã- - Blajinii înþeleg graiul animalelor! îl contrazise
vanul se supãrase atât de tare pe ei, încât urma sã le urgent veveriþa Cranþ. Deci nu poate fi un Blajin!
lungeascã urechile. ªi, dintre toþi cei adunaþi acolo, cel - Ei, na! zise Vâju, dupã care tãcu mâlc. Fiindcã
mai tare se agitã iepuraºul Suru, care le avea ºi aºa prea asta cam aºa era, ºi el nu se gândise la toate amãnunte-
lungi. Calul însã, cu toate cã era destul de supãrat, ba le, înainte de-a deschide ciocul.
- E om, porni sã-i lãmureascã Nãzdrãvanul. pânã la sfârºit. Se pricep la farmece, aºa ca Zmeii ori
- Aha! rãspunserã atunci cu toþii ºi pãreau sã fi înþe- Solmonarii?
les. Pãreau, spun, fiindcã de priceput, nu pricepuse nici - Nu prea, îi spuse Nãzdrãvanul.
unul nimic. Nu ºtiau cum sunt oamenii ºi, bineînþeles, - Nu ºtiu nici mãcar o vrajã micã, acolo?
nici puii acestora, dar nici nu prea se înghesuiau s-o arate. - Nu ºtiu! ªi acum, culcaþi-vã!
- Vine tocmai din Celãlalt Tãrâm ºi poartã cu el - Of! zise Muc ºi se îngrãmãdi alãturi de Brad, care,
Pasãrea Mãiastrã! fiind mai grãsuþ, îi þinea de cald. ªi eu care credeam cã
- Aha, rãspunserã din nou puii, care parcã nu mai ne va scoate de aici...
ºtiau sã spunã nimic altceva. În schimb, cãscau - Eu unul sunt convins c-o va face, pânã la urmã!
boticurile ºi pliscurile din ce în ce mai tare, a mirare, pe rãspunse Nãzdrãvanul.
mãsurã ce Nãzdrãvanul le dãdea mai multe amãnunte În tot acest timp, Vlad îi privea, fãrã sã înþeleagã
despre Vlad. ªi acesta, vãzând cã are prizã la micuþi, ce-ºi spun. Fãrã sã-i treacã mãcar prin minte ce-i
începu sã le povesteascã, cu înfloriturile de rigoare, frãmântã ori despre cine anume vorbeau. Îi vãzu doar
toate pericolele pe care Vlad le înfruntase de când cum se adunã unii lângã ceilalþi ºi cum adorm pe rând.
ajunsese la ei. Le povesti de pãþania cu Doamnele, de Iar priveliºtea acelor micuþi, atât de singuri, de speriaþi,
vizita la Blajini, de Aram ºi de Zmeii lui ºi câte ºi mai dar mai ales aflaþi atât de departe de tãticul ºi de
câte nu le spuse, crezând cã poate-poate reuºeºte sã-i mãmica lor, îl întristã pânã la lacrimi. Aproape tot atât
adoarmã totuºi. Ca sã se poatã odihni ºi el, atunci. de mult pe cât îl amãrî soarta lui, care pãrea sã se
- Ce fel de animale sunt oamenii? îl întrebã Muc, confunde din ce în ce mai mult cu cea a animalelor
care, spre deosebire de alþii ce picoteau deja, rezistase aflate în jurul sãu.
118
Oul Fermecat
a scurtã vreme dupã ce adormise, puiul - Ce e mai trist, e cã o face degeaba, interveni
L
de om fu trezit brusc de niºte þipete în- mormãind ºi ursuleþul Brad. Aºa dupã cum bine spunea
fiorãtoare. Cineva plângea, dar Vlad nu moºul meu, puiul care nu se bate de vorbe, nu se bate
se dumiri cine anume. Cineva striga du- de toate lemnele din pãdure.
pã ajutor, în limba bolovãnoasã a Cãp- - Care lemne, mãi Brad? se burzului vulpoiul. Tu
cânilor, dar nu se ºtia de unde o face. crezi cã aici ai de-a face cu ai tãi care, atunci când
Ori ce anume spune, fiindcã se afla la fãceai nãzbâtii, îþi gâdilau codiþa c-o nuia de alun?
mare depãrtare. Iar strigãtele lui se topeau ori se ames- Cãpcânii îºi bat puii cu lanþul!
tecau unele cu altele pânã sã ajungã la urechile celor - Pentru ei nu e o metodã de corecþie! interveni
din pivniþã. ªi de auzit se auzeau, la intervale regulate, doctã ºi veveriþa Cranþ. Îi bat doar aºa, pentru cã
ºi niºte vâjâituri scurte. Semn cã acel cineva era lovit rit- îndrãznesc sã cearã de mâncare. Îi bat pentru cã
mic cu o joardã, o curea sau chiar cu un bici. vorbesc, pentru cã le trec uneori pe dinaintea ochilor,
Auzind toate acestea, lui Vlad, de emoþie, începu pentru cã respirã, pentru cã existã, pentru cã îºi
sã-i batã tare de tot inima. Încercã de îndatã sã se ridice, amintesc de ei. Dar mai ales pentru cã lor, celor mari,
dar, având încã mâinile legate, nu reuºi sã-ºi þinã cum le face plãcere.
se cuvine echilibrul ºi cãzu în genunchi. Privi în jur ºi - Credeþi cã din cauza asta ne þine Zob aici? puse
vãzu cã puii se treziserã ºi ei, ºi începurã sã se agite. ºi iepuraºul Suru degetul pe ranã. Pentru cã e un pui
- Iar îl bate! zise Vâju, dupã care îºi întinse aripile chinuit?
ºi încercã sã zboare, atât cât îi permitea lanþul. - Ceva îmi spune cã acum e altceva, putred, la
119
- E Zob? întrebã Nãzdrãvanul. mijloc, interveni Nãzdrãvanul. Poate cã ai lui vor sã le
- Da, rãspunse cu tristeþe Suru. Îl bate Regina destãinuie unde ne-a ascuns, pe mine ºi pe om.
Cana, muma lui. În timp ce puii dezbãteau atât de aprins problema
- Numai un Cãpcân poate face aºa ceva puiului în cauzã, Vlad se apropie de ei, ciulindu-ºi din ce în ce
sãu! punctã vulpoiul Muc. mai tare urechile. I se pãrea cã aude din nou animalele
vorbind. Mai ales acum, de când rãgetele acelea îndrãznea sã scoatã vreo vorbã. Tãceau chitic, nu se
sinistre încetaserã, ºi se fãcuse puþinã liniºte. Iar de mai foiau ºi priveau îngroziþi cum Marat se apucase sã
greºit nu greºea defel, pentru cã într-adevãr asta se încerce pe rând cheile. Dihania vroia sã vadã care
întâmplase. Pentru cã trecuse destul de multã vreme de dintre acestea se potriveau la cele douã lacãte: al
când Vlad nu mai mâncase carne, începea acum încet- bidiviului ºi al puiului de om. Dar cheile erau multe. ªi
încet sã înþeleagã din nou graiul animalelor. Omuleþul Zob nu mai apucase sã le spunã, înainte de-a leºina de
nu apucã însã sã se lãmureascã dacã îi aude într-adevãr durere, care dintre ele erau cele bune. Astfel cã cei doi
sau nu, fiindcã, în aceeaºi clipã, trapa se dãdu la o parte începurã sã se certe.
ºi în pivniþã îºi fãcurã apariþia fioroºii Marat ºi Cran. - Bun de nimic! spuse Cran, care i se adresã fãrã
De cum le vãzurã feþele hidoase, cu boturi imense nici o îndoialã lui Marat, fiindcã în timp ce vorbea îl
ce nu li se puteau închide din cauza colþilor prea mari, arãta ºi cu degetul. Lucru de care doar fiarele de teapa
puii începurã sã zbiere ca apucaþii. Iar printre cele mai lor erau în stare! Apoi îi smulse mãnunchiul de chei ºi
repetate strigãturi se numãrau Ajutor! ori Nu vrem sã începu ºi el sã le încerce. De luat însã o luã, bineînþe-
fim gãtiþi!. Asta, desigur, în timp ce animãluþele se les, de la capãt, fiindcã asemeni tuturor Cãpcânilor ºi
ciocneau cap de cap sau bot în bot ºi îºi împleteau Marat era tare greu de cãpãþânã. Nu ºtia sã numere ºi
lanþurile, încercând sã se ascundã cât mai bine unul în nici mãcar nu-l ducea mintea sã le sorteze dupã mãri-
dosul celuilalt. mea broaºtei lacãtului. Sã le trieze în vreun fel.
- Sã luaþi ºi alul! se auzi atunci un glas spart de - Dã mie, rostule! mormãi dupã doar câteva clipe
femeie, de undeva de lângã trapa deschisã. Cran, care, plictisindu-se de moarte, smulse din nou
Era Cana, Regina Cãpcânã, care, dupã ce-ºi inte- cheile din mâna fratelui sãu.
rogase ca la carte fiul, reuºise sã afle unde îºi ascundea ªi o þinurã tot aºa! De fiecare datã însã nici unul
acesta comorile. Astfel cã îºi puse slugile sã cotrobãie dintre ei n-apuca sã încerce ºi ultimele douã chei. Care,
printre orãtãnii ºi sã-i aducã degrabã puiul de om ºi bineînþeles, erau cele mult-cãutate. La un moment dat,
120
alul acestuia, aºa cum tocmai le strigase, mai înainte. chiar se luarã la bãtaie din aceastã pricinã, scãpând în
- Da, Nãlþimea Voastrã! rãspunse Marat, rânjind mare grabã cheile pe jos. ªi, dacã Vlad n-ar fi întins
tâmp, în timp ce se apropia, de Nãzdrãvan. mâna dupã ele ºi nu ºi-ar fi deschis singur lacãtul lui ºi
Când puii se lãmurirã cã nu ei erau þinta acestei apoi pe cel al Calului Nãzdrãvan, poate cã ar mai fi
invazii, se mai liniºtirã. Cu toate acestea nici unul nu rãmas acolo cu toþii mult ºi bine.
- Hei, urâþilor! le strigã puiul de om, de-îndatã ce Peste tot zãceau, pe jumãtate putrezite, tot felul de
se ridicã în picioare, amãrât ºi plictisit peste mãsurã. oase, ori chiar resturi de cârnaþi ºi hãlci întregi, pe care
Mergem, oriunde aþi vrea voi sã mergem sau nu? Eu colcãiau viermi ºi se bãteau în toatã legea muºte mari
unul m-am cam sãturat sã zac aici! ºi greþoase, din acelea cum uneori mai vezi cã necãjesc
- aidem! lãtrarã într-un glas cei doi fraþi Cãpcâni, vacile ori caii aflaþi la pãscut. ªi asta nu era totul!
dupã care se oprirã numaidecât din luptã ºi îi luarã pe Fiindcã, pe lângã miasmele ºi mizeria din jur, cei doi
sus. Marat pe Vlad ºi Cran pe Nãzdrãvan. Apoi ieºirã conducãtori ai Cãpcânilor aveau îngrãmãdite acolo, de-
din pivniþa lui Zob ºi se îndreptarã spre Cortul Regal, a valma, blãnuri ºi piei smulse de pe spinãrile ani-
unde erau aºteptaþi. Desigur, nu înainte ca Marat sã-i malelor. Le înºiraserã pe jos, printre resturile de
spunã, plin de importanþã, fratelui sãu: mâncare, pe patul lui Horºti ºi, nu în ultimul rând, pe
- Vezi? în timp ce-i împungea fruntea cu cheile ei, pe post de haine sau ce or fi fost acelea.
smulse din mâna lui Vlad. Astea erau! Ceea ce lui Vlad i se pãru de neprivit însã fu
Dihãniile reuºirã sã purceadã cãtre cortul regal, imaginea lui Zob, pe care-l identificã la un moment dat,
unde, o datã ajunse, îi depozitarã degrabã pe zãcând într-un colþ, plin de vânãtãi. Iar lângã el vãzu ºi
inculpaþi la picioarele stãpânilor lor. Mai precis ai lanþul cu care muma lui îl bãtuse. Asta, omuleþul nostru
stãpânei, fiindcã, dupã multiple rostogoliri, Vlad se nu mai putu îndura ºi închise ochii.
trezi dintr-o datã cã miroseau picioarele puturoase ºi Între timp Cana, Regina Cãpcânã, începu sã-l pipã-
vineþii ale Canei. ie ºi sã-l miroasã, vrând sã vadã pentru ce categorie de
- Ridicã! auzi atunci ºi glasul ei tunãtor. produse culinare ar fi Vlad mai potrivit ca materie pri-
Vlad îi executã, fãrã prea mare tragere de inimã, mã. Dar Vlad nu se miºca. Stãtea drept ca un bãþ ºi-ºi
porunca ºi, scrutând împrejurimile, constatã cu groazã þinea ochii, dinþii ºi pumnii strânºi tare.
cã ajunsese în cel mai cumplit loc din câte vãzuse - Om! îºi dãdu Cãpcâna verdictul, vorbindu-i lui
vreodatã. Iona, ce se înfiinþase pe nesimþite în spate lor.
121
Copilul privi îngrozit resturile de mâncare - Ce v-am spus eu, Înãlþimea Voastrã? întãri
împrãºtiate prin tot cortul ºi nu-i veni sã-ºi creadã Strigoiul. E om, nu Zmeu!
ochilor. Aºadar, Cãpcânii aceºtia îºi meritau renu- - Carne pui om! strigã ea entuziasmatã, în timp ce
mele! îºi spuse Vlad în sinea lui. Se pare cã erau într- se lingea pe bot în cel mai sugestiv mod cu putinþã. Mai
adevãr cele mai hãmesite lighioane pe care le întâlnise. bun ca meul!
- Sunt convins cã e foarte gustos, Mãritã Doamnã! - Am sã încerc, rãspunse Vlad stins ºi deschise ochii.
rãspunse Iona, în timp ce încerca sã-l tragã uºurel pe - Dacã vrei sã te scap ºi de aici, va trebui sã mi-o
Vlad din ghearele Canei. Dar... ce-ar fi sã trecem acum dai pe Andilandi.
la treburi mai serioase? - N-o mai am, îl informã omuleþul.
- Foarte bun! tunã din nou Cana. De data asta însã - Nu glumesc! îi spuse Strigoiul ºi-l sãgetã c-o pri-
strigã atât de tare în urechea lui Iona, încât acesta fu vire atât de urâtã, încât pentru o clipã a-i fi putut jura cã
nevoit sã se tragã doi paºi îndãrãt. (Nu de alta, dar nu scoate fulgere pe ochii. Îþi ofer din nou viaþa în schim-
vroia sã surzeascã!) Apoi îi aruncã Reginei Cana o bul pãsãrii ãleia nenorocite. Te conjur, acceptã o datã!
privire încãrcatã de greaþã. - Nu înþelegi cã n-o mai am? întrebã Vlad distrus.
Era limpede cã Strigoiul depunea mari eforturi sã Eºti Cãpcân?
comunice cu asemenea brute. ªi cã le suporta doar - Nu se poate... Dacã ai fi pierdut-o sau dat-o
fiindcã, asemeni celorlalte creaturi pe care le întâlnise altcuiva, n-ai mai fi fost aici, mormãia Strigoiul mai mult
Vlad pânã atunci, îºi dorea la nebunie Pasãrea pentru sine. Apoi îl îndemnã pe Vlad sã caute mai bine
Mãiastrã. De ce? Pentru cã mâncând-o ºi-ar fi îndeplinit în urechea Calului sãu Nãzdrãvan. Lucru pe care Vlad
cea mai arzãtoare dorinþã: sã trãiascã din nou! se apucã sã-l facã. Mai mult ca sã scape de gura dihã-
- N-aþi dori sã-l întreb totuºi de Pasãrea Mãiastrã? niei, decât din alte motive. Pentru cã el era sigur cã nu
- Vreau Pasãre! rãcni atunci ºi Regele Horºti, ce mai avea Pasãrea Mãiastrã. La un moment dat însã, tot
zãcea, mai mult mort decât viu, într-un pat imens, scotocind prin urechea dreaptã a Nãzdrãvanului, puiul
plasat exact în mijlocul cortului. Doare burta tare! de om dãdu de ceva tare ºi foarte neted. Pentru cã nu
- De îndatã, Înãlþimea Voastrã! îi rãspunse simþi nici urmã de panã, era cât pe ce sã pipãie mai de-
linguºitor Iona, dupã care începu sã-i spunã Canei ceva parte. În acelaºi moment însã, Ceva-ul cu pricina începu
la ureche. De spus, nu ºtiu exact ce-i spunea, fiindcã sã pulseze ºi Vlad, intrigat peste mãsurã, îl scoase la
n-am auzit aproape nimic, dar, dupã câteva mârâieli de ivealã. Era un ou mare. Cam de mãrimea celui de raþã.
122
protest, Regina Cãpcânã acceptã, fãrã prea mare tragere - Dã-mi-o! îi spuse atunci Iona, cu o dorinþã
de inimã, sã plece de lângã ei. Se postã în dreptul nestãpânitã. ªi întinse spre Vlad mâna lui ca o ghearã,
patului unde zãcea atât de grav bolnav Horºti. dorind sã apuce oul.
- Þi-aº fi profund recunoscãtor dacã a-i înceta sã mai - Asta e... Andilandi?... întrebã Vlad, care nu-ºi mai
cazi prizonier, îi spuse printre dinþi Iona puiului de om. putea lua ochii de la oul ce-l þinea în mânã. Doar atât
a mai rãmas din ea? gândi amãrât peste mãsurã puiul cã, sãrmanul, de când ajunsese acolo nu mai ºtia cum
de om. Numai eu sunt de vinã pentru asta! îºi spuse se râde. Învãþase doar cum sã se încrunte, sã se certe ori
apoi în gând ºi lacrimi amare începurã sã i se prelingã sã plângã.
încet pe obrazul palid. Înþelesese, pentru prima datã de - Cãluþul meu drag! strigã Vlad plângând ºi
când pornise în aceastã cãlãtorie, care era rostul celei îmbrãþiºându-l. De-ai ºtii cât mã bucur cã te pot auzi
mai preþioase dintre pãsãri. Se dumirise cã ea era nici din nou!
mai mult, nici mai puþin decât oglinda sufletului celui - Atunci de ce plângi? Bucurã-te! îl îndemnã
ce o purta. Strãlucea atunci când omul ducea cu sine Nãzdrãvanul. Râzi!
doar gânduri bune ºi se micºora atunci când sufletul - Îmi pare tare rãu pentru tot ce-am spus ºi-am fã-
Cãrãuºului se întuneca din vreo pricinã anume. cut acolo, la Zmei, îi spuse Vlad ºi se strãdui din rãspu-
Vlad privi oul ºi se gândi cã el cãlcase strâmb de teri sã zâmbeascã, întocmai cum îl povãþuise calul. Dar
tot. Dacã pasãrea devenise ou, înseamnã cã greºise nu-i reuºi prea bine, fiindcã se simþea tare vinovat.
crunt faþã de cei care-l îndrãgiserã ºi care avuseserã - Nu-i suficient sã-þi parã rãu, nechezã atunci
încredere în el. Nãzdrãvanul. Va trebui sã îndrepþi tot rãul fãcut!
- Dã-mi-o o datã! îi spuse Strigoiul care, - Aºa voi face! rãspunse Vlad. Voi avea mare grijã
nemaistãpânindu-se, îl prinse pe puiul de om cu de-a de ou ºi-l voi duce Sânzienelor!
sila de încheietura mâinii ºi-l trase cu putere spre el. - Aiureli! comentã rãutãcios Strigoiul. Dacã n-ai de
Spune cã mi-o dai! Spune asta cu voce tare! gând sã mi-o dai mie, vei fi nevoit sã le-o dai lor! spuse
Vlad însã nici gând sã zicã ceva. Se uita doar Iona arãtându-i pe Cãpcâni care, deºi continuau sã stea
înmãrmurit cum oul se micºora tot mai mult. Pe mãsurã la distanþã, nu-i scãpau din priviri. Ai uitat unde te afli?
ce mâna i se apropia de Iona, oul devenea din unul de Nu mai ai scãpare!
raþã, unul de gãinã. ªi tot aºa, pânã când ajunse de Dar Vlad nu-l mai auzea. ªi dintr-o datã, spre ma-
mãrimea unuia de bibilicã. Atunci, Vlad reuºi sã spunã rea uimire a tuturor celor prezenþi, pe faþa puiului de om
123
tare ºi rãspicat: înflori un zâmbet nespus de frumos. Un zâmbet care
- Nu! creºtea! Un zâmbet care, pâº-pâº, se apucã sã cuprindã
- Foarte bine faci copile! glãsui Calul Nãzdrãvan. întreaga gurã, dezvelindu-i dinþii albi ºi regulaþi, ca un
Iar Vlad, dupã atâta vreme, îl auzi din nou. ªi se bucurã ºirag de perle. Un zâmbet care nu se lãsã pânã când lui
atât de tare, încât izbucni în lacrimi de fericire. Pentru Vlad nu-i apãrurã în obraji ºi douã gropiþe de toatã fru-
museþea. Iar atunci, când tot surâsul cu pricina se Un ghemotoc de puf începuse sã se foiascã pe sub ia
transformã într-un râs cristalin ce rãsuna cu o forþã ne- lui, exact în dreptul locului în care, doar cu puþin timp
maipomenitã în acel loc, în care oricui altcuiva nu i-ar în urmã, strecurase oul. Vlad pricepu atunci cã Andi-
fi venit decât a plânge, nu mai exista nici o îndoialã. Era landi era acum un pui ieºit din gãoace ºi cã începuse sã
limpede cã ceva se întâmplase cu Vlad! Ceva îl fãcuse creascã. Din cauza asta râdea omuleþul. Pentru cã sub
mai puternic. Îi dãduse speranþã ºi încredere în sine. ia lui, feritã de privirile veninoase ale fiarelor din jur,
ªi asta aºa era! Pentru cã, în timp ce dihãniile de Pasãrea Mãiastrã creºtea. Creºtea asemeni luminii ce
acolo se întrebau uimite, fiecare pe limba ei, ce l-a apu- poposise din nou în sufletul lui. Creºtea ºi se fãcea din
cat, Vlad simþea cum un pufuleþ fin îl gâdilã pe burticã. ce în ce mai mare, mai frumoasã ºi mai aurie.
Regele Horºti ºi Regina Cana, stãpânii tuturor Cãpcânilor

ã-te frate cu Cãpcânii, zise Nãzdrãvanul Dacã cere Pasãrea Mãiastrã pentru el, nu pentru mine,
atunci când îi vãzu cum se apropiau, aºa cum ne fusese la început învoiala? scrâºni Horºti.
F intrigaþi, de puiul de om. Desigur, doar

pânã ieºim de aici, mai adãugã el. ªi
apoi îi mai spuse ceva la ureche. Pãrea
a fi ceva important. Un fel de plan de
evadare!
O datã ajunºi lângã dânºii, Cãpcânii îl privirã mai
- De ce râd? îl întrebã, bãnuitoare, Cana pe dinþos,
în timp ce-l arãta pe Vlad. ªi de ce nu dã Pasãre?
- Rãbdare, Mãritã Doamnã! o îndemnã, cât putea
el de umil, Iona.
Cãpcânii însã nu aveau aºa ceva. ªi dacã mã
gândesc mai bine, nici nu cred sã fi avut vreodatã.
124
întâi pe Vlad, pentru a se lãmuri din ce pricinã râde. Astfel cã lãtrarã într-un glas, arãtând spre Iona:
Dar nu se dumirirã, aºa cã îl luarã la ochi ºi pe Iona, - Gãrzi, luaþi!
care li se pãru mai alb ca piatra-i de mormânt ºi cu mult Iar fârtaþilor Marat ºi Cran nu le trebuirã mai mult
mai furios decât la început. Dacã Strigoiul încearcã sã pentru a-l înhãþa ºi-a începe sã-l târascã spre uºã. Stri-
ne tragã în piept? îºi ºoptirã, unul celuilalt, Cãpcânii. goiul începuse sã cearã îndurare. Înãlþimea Voastrã!
se bâlbâi el, adresându-se mai întâi lui Horºti. Doam- În tot acest timp, în cortul regal, Zob reuºise cu
nã! o rugã mai apoi din priviri pe Cana. Mai lãsaþi-mã greu sã se ridice din locul unde pânã atunci zãcuse, le-
puþin cu omul! Voi izbândi de astã datã! Cãpcânii însã ºinat. Tot aºa cum reuºise sã se strecoare neauzit spre
nici vorbã sã-l mai asculte. Se sfãtuiau cum s-ar putea ieºire. La un moment dat, când ajunse destul de
distra mai bine pe seama Strigoiului, acum cã tot nu le aproape de puiul de om, privirile lor se întâlnirã. Iar
mai era de trebuinþã. Gãtit? se interesã Cana. Horºti Vlad, profitând la rându-i de învãlmãºeala creatã pe so-
strâmbã din bot, apoi îi spuse cã n-a ajuns chiar atât de coteala Strigoiului, îi ºopti neauzit de ceilalþi:
rãu încât sã fie nevoit sã mãnânce mortãciuni. Lui îi - Ai vãzut? Nici o ascunzãtoare nu e suficient de
plãcea carnea crudã. Iar animalul, dacã se putea, sã fie sigurã.
încã viu atunci când îl mânca. Astfel încât, cei doi - Îhî, rãspunse abia auzit Cãpcânelul.
cãzurã de acord sã-l prãjeascã pe Iona doar aºa, pentru - Dã-le drumul! îl rugã în ºoaptã Vlad, vorbind des-
distracþie. Sã-l lege cu un lanþ undeva în mijlocul pre micuþii din pivniþa Cãpcânelului. Trebuie sã înveþe
taberei ºi sã-l lase acolo pânã la ivirea Soarelui, spre sã înfrunte pericolul, nu sã se ascundã mereu de el. La
amuzamentul tuturor supuºilor. fel ca ºi tine.
- Nu puteþi face aºa ceva! le strigã Iona, disperat. Zob, deºi cãzuse de îndatã pe gânduri, nu-i
Am avut o înþelegere. Vã dau Pasãrea, îmi lãsaþi viaþa! rãspunse, ci continuã sã înainteze spre ieºire. Înainte sã
- Care viaþa? îl întrebarã Cãpcânii, dupã care iasã, auzi glasul spart al Canei, care îl vãzuse ºi îi striga
horcãirã straºnic, aºa cum obiºnuiau ei, de fapt sã râdã. batjocoritoare:
- Pielea! se corectã degrabã Iona. Dar îºi rãcea gu- - Pleci sã aperi pui, Zob? Fugi repede cã poate nu
ra de pomanã, fiindcã atunci când Cãpcânilor le intra mai gãseºti! Poate sunt în oalã!
ceva în cãpãþânã, era foarte greu de extras de acolo. Dupã care, se porni împreunã cu Horºti sã horcãie
Cum ziserã ºi fãcurã! Strigoiul, o datã scos din cort, fu din nou, de parcã ar fi fost pe cale sã se înece cu
legat cu lanþuri de un ciot, exact în mijlocul taberei. Mo- propria salivã. Iar când se oprirã din horcãialã, cei doi
125
tiv pentru care se ºi adunarã în jurul lui o grãmadã de stãpâni ai Cãpcânilor se ocuparã de Vlad. Dupã
curioºi, dornici de senzaþii tari. Iar Iona, trebuie sã vã metodele lor.
spun, era tare ocupat în acele momente. Se apucase - Tu eºti pasãre? întrebã Regina.
sã-ºi sape singur groapa, gândind cã dacã reuºeºte sã se - Nu sunt, dar o am! rãspunse Vlad, dupã care îi
ºi acopere cu þãrânã pânã rãsare soarele, ar putea scãpa. râse în faþã Reginei Cãpcânilor.
- Nu-i întãrâta! îi certã calul. Fã cum te-am povãþuit! Când vãzu mãrul, Cana întinse degrabã laba dupã
Vãzând cã Vlad râde de ea, Canei nu-i cãzu prea el. Dar copilul duse mâna la spate ºi zise:
bine. Bestiilor le plãcea sã facã haz de alþii, dar nu - Ne-ne-ne-ne! Mai întâi va trebui sã dezlegaþi
suportau ca ceilalþi sã râdã pe socoteala lor. Horºti aripile armãsarului meu. Altfel i-l arunc din nou în
neînþelegând o iotã din ce se vorbise, gândi cã Regina urechea ºi nu mai aveþi cum sã-l înhãþaþi.
fãcuse vreo greºealã. Astfel cã nu stãtu prea mult pe Horºti o îndeamnã atunci pe Reginã sã dezlege ca-
gânduri ºi-o îmbrânci zdravãn. Cana nu se lãsã nici ea lul. Ceea ce pocitania, dupã multe mârâieli de protest,
aºa, cu una cu douã ºi-i dãdu Mãriei sale Regele o pal- ºi fãcu. Iar atunci când aripile Nãzdrãvanului furã libe-
mã, exact peste cãpãþâna lui mare, vineþie ºi pleºuvã. ªi re, Cana nu mai aºteptã nici o clipã ºi-i smulse lui Vlad
aºa, în doar câteva clipe, o adevãratã luptã se porni mãrul din mânã. Apoi dãdu sã-l muºte, crezând cã e
între cei doi. O luptã cu mârâieli ºi cu multe lãtrãturi, ceva bun de mâncat. (Doar ce altceva ar fi putut gândi
cu pumni în cap ºi picioare-n dos, întocmai cum Vlad un Cãpcân?!) Cum mãrul era din aur masiv, Cana nu
vãzuse, nu cu atât de mult timp în urmã, în spectacolul reuºi decât sã-ºi rupã un dinte ºi, bineînþeles, sã
Blajinilor. Aºa cã puiul de om începu din nou sã râdã stârneascã din nou râsul copilului. Motiv suficient de
de ei. ªi dacã Nãzdrãvanul nu ar fi nechezat puternic, întemeiat pentru Horºti s-o pocneascã din nou ºi sã-i
atenþionându-l cã el avea totuºi altceva, mai însemnat, latre cã-l face de râs. ªi uite aºa era cât pe ce ca fiarele
de dus la bun sfârºit, poate cã nu i-ar fi oprit pe cei doi sã purceadã din nou la luptã, una împotriva celeilalte,
multã vreme. Erau mult prea distractivi! dacã omul nu le-ar fi oprit zicându-le:
- Îmi pare nespus de rãu cã trebuie sã vã întrerup - Mãrul e fermecat! Îl am din Împãrãþia Zmeilor. Iar
Mãriile Voastre, dar cred cã pasãrea nu v-ar fi fost în el se aflã duºmanul vostru de moarte, Aram.
oricum de nici un folos, le zise Vlad. ªi acestea fiind zise, Cãpcânilor nu le trebuirã mai
Cãpcânii, auzindu-l, se oprirã ºi-l privirã cu mare multe pentru a uita cu desãvârºire de puiul de om.
atenþie. Strânserã rândurile în jurul mãrului, privindu-l,
126
- Am în schimb altceva, le spuse pruncul. Ceva ce scuturându-l, mirosindu-l, de-ai fi zis cã cine ºtie ce
cu siguranþã vã este de mare trebuinþã, le mai zise el în minune descoperiserã. Iar atunci când dihãniile reuºirã
timp ce scoase din urechea dreaptã a Nãzdrãvanului sã vadã în interiorul mãrului ºi micul palat de aur, cu
frumosul mãr de aur în care zãceau ascunºi Aram ºi prea micul Aram în dânsul, prinserã a rânji ºi-aº trage
Ruja. ghionturi, fericiþi nevoie mare.
În tot acest timp Nãzdrãvanul ºi Vlad se îndreptau dupã puteri, sã-ºi salveze pielea ori blana.
tiptil spre ieºire. Mergeau cu spatele ºi cu ochii aþintiþi Regele Horºti era, dintre toþi, cel mai disperat.
spre dihãnii, iar puiul de om le vorbea acestora, pentru Privea cum îi fugea mâncare dinaintea ochilor ºi nu-i
a nu le trezi vreo bãnuialã. Le spunea cã, dacã vor poc- venea sã creadã. Îºi smulgea puþinul pãr pe care-l mai
ni de trei ori dintr-un bici, vor aduce din nou palatul la avea pe cap. Urla, îºi cãra pumni lui ori Canei.
dimensiunile normale ºi se vor putea rãfui în lege cu Degeaba însã. Puii erau departe. Aproape cã intraserã
Împãratul Zmeilor. Astfel încât, deºi Cãpcânii îl auzeau în pãdurea de la poalele munþilor. Un pic le-ar mai fi
pe Vlad vorbind, parcã uitaserã de dânsul. Parcã lipsit ºi-ar fi ieºit din Regatul Cãpcânilor. Ar fi ajuns în
uitaserã cã puiul de om ar putea evada. Iar asta durã munþii Uriaºilor, acolo unde dihãniile astea urât
vreo câteva minute bune. Timp berechet pentru ca cei mirositoare nu i-ar mai fi putut atinge.
doi prizonieri, de-acum eliberaþi de lanþuri, sã iasã din ªi, ca ºi cum toatã supãrarea celor doi stãpâni ai
cort ºi s-o rupã la fugã încotro vãzurã cu ochii. Cãpcânilor n-ar fi fost ºi aºa de ajuns, le mai trecu ºi
Iar atunci când Regele tuturor Cãpcânilor îºi dãdu Zob, þanþoº, pe dinaintea ochilor, spunându-le:
seama cã prizonierii lui evadaserã, fu prea târziu. Zadar- - Aþi avut dreptate! Când m-am dus sã caut puii, nu
nic fugirã urâþii dupã dânºii. Zadarnic lãtrarã cât puturã mai erau!
de tare Prinde omu! Prinde alu! trezind întreaga tabã- Dupã care, se îndreptã demn spre cortul lui. ªi
rã, fiindcã Vlad ºi Nãzdrãvanul lui erau deja departe. ªi trebuie sã vã spun cã niciodatã nu vorbise Zob mai
împreunã cu dânºii alergau ºi puii de animale, pe care corect decât atunci. Parcã dintr-o datã ar fi devenit mai
Zob între timp îi eliberase ºi care încercau acum, fiecare omenos, mai bun decât ceilalþi Cãpcâni.
127
Lucia, fetiþa Uriaºã

entru fugarii noºtri, situaþia nu stãtea toate tufele ori vietãþile întâlnite-n cale. Iar, o datã cu
P
tocmai pe roze. Adicã, aºa cum i se arborii smulºi din rãdãcini, se alegea praful ºi de atâtea
pãruse de la distanþã lui Horºti ºi, ca sã cuiburi de pãsãri. Se nãruiau vizuinile atâtor veveriþe,
vã spun drept, ºi mie. Puii câºtigaserã bursuci, vulpi ori iepuri.
într-adevãr teren, dar erau deja extenuaþi. Cãpcânilor însã nu le pãsa, cãci ei nu ºtiau ce e
Rãnile mai vechi de pe lãbuþe se mila. ªi atunci când era vorba de mâncare, nimeni ºi
deschiseserã ºi începuserã sã sângereze. nimic nu le putea sta în cale acestor creaturi odioase,
Ca sã nu mai amintesc cã animalele fuseserã captive atât de hulpave ºi de negre la suflet.
prea multã vreme, astfel cã nu mai ºtiau sã fugã ori sã Aºa stând lucrurile, puii, Vlad ºi Calul sãu
zboare, aºa cum s-ar fi cuvenit. Nu ºtiau sã-ºi Nãzdrãvan nu mai aveau mult ºi-ar fi cãzut din nou
drãmuiascã puterile! Iar Calul Nãzdrãvan, din cauza prizonieri. Nãzdrãvan îi ºi povãþui pe micuþii lor
aripilor rãnite, nu mai putea nici el sã zboare. tovarãºi de drum astfel:
Cãpcânii în schimb, alertaþi de poruncile - Împrãºtiaþi-vã! le nechezã el puilor de animale.
stãpânilor lor, reuºiserã sã-ºi încalece bidivii ºi sã le ia Mãcar voi sã scãpaþi cu viaþã!
urma destul de repede. Iar de alergat, dihãniile alergau - N-aveþi teamã, zise ºi Vlad. Cãpcânii se vor lua
mult prea iute ºi rãcneau cât puteau ele de fioros în dupã noi!
urma fugarilor: - Mulþumim Vlad, îi rãspunserã cu toþii, dupã care
- Prinde om! Prinde al! strigau unii dintre Cãpcâni. o luarã fiecare în altã direcþie. Nu înainte însã, ca
- Moarã om! Moarã al! completau ceilalþi, în timp vulpoiul Muc sã-i spunã puiului de om: Mulþumim
128
ce tropotul asurzitor al cailor lor grei prinse a zgudui pentru vraja prin care ne-ai salvat! .
din rãrunchi pãdurea. ªi pãdurea, sãrmana, gemea! - Nu þi-am spus cã Vlad nu se pricepe la farmece?
Pentru cã urâþii, ce fugeau atât de aprig pe urmele zise Nãzdrãvanul.
puilor de animale, nu alergau oricum. Ci goneau ca - Cum nu? Nu el ne-a transformat stãpânul într-un
vântul turbat al iernii, ce culca la pãmânt toþi copacii, bun prieten? zise vulpoiul, dupã care o luã la sãnãtoa-
sa, convins fiind cã Nãzdrãvanul glumea ºi cã oamenii

erau cei mai mari magi din câþi existau în acest Tãrâm
ºi în Celãlalt.
Atunci când animalele fugirã ºi se ascunserã cum
puturã mai bine, prin tufe ori vizuini, Cãpcânii luarã
urma puiului de om ºi a calului acestuia, întocmai cum
prevãzuse Vlad. ªi se apropiau din ce în ce mai tare.
Atât de tare, încât la un moment dat ajunseserã sã le
sufle fugarilor în ceafã. ªi tocmai când erau gata-gata
sã-i înhaþe, ce sã vezi? O umbrã imensã se coborî
asupra tuturor. Era o mânã uriaºã! O mânã ce aparþinea
unei fetiþe pe mãsurã, care, dupã ce-i culese uºurel pe
Vlad ºi pe Cãluþul lui Nãzdrãvan, îi puse în cãuºul
palmei drepte, ridicându-i deasupra tuturor Cãpcânilor.
- Astupã-þi urechile! mai apucã sã-l povãþuiascã
Nãzdrãvanul pe puiul de om, înainte ca fetiþa sã
închidã pumnul în care se aflau. Vlad îl ascultã pe
Cãluþul Nãzdrãvan. Iar eu vã spun acum, ferice de acel
pui cã fusese ascultãtor! Altfel cu siguranþã ar fi surzit
ori chiar ar fi murit, asemenea Cãpcânilor care îi
urmãriserã pânã atunci. ªi care începurã cu toþii sã se
zvârcoleascã de durere, sã strige ºi sã-ºi dea pe rând
duhul. Asta în timp ce cãpãþânile lor mari explodau
129
una câte una, de parcã ar fi fost niºte pepeni scãpaþi de
la înãlþime. ªi motivul pentru care li se întâmplase O mânã ce aparþinea unei fetiþe pe mãsurã,
Cãpcânilor asemenea grozãvie, era unul simplu: vocile care, dupã ce-i culese uºurel pe Vlad ºi pe
Uriaºilor erau atât de puternice, încât cu greu puteau fi Cãluþul lui Nãzdrãvan, îi puse în cãuºul palmei
suportate de urechile altor fiinþe. drepte, ridicându-i deasupra tuturor Cãpcânilor.
Cãpcânii, desigur, ºtiau toate acestea. Dar atunci - Eu sunt Lucia! Am trei sute de ani. Locuiesc în a
când o vãzurã pe fetiþa Uriaºã, era prea târziu ca sã mai treia peºterã de aici ºi am un frate mai mare pe care-l
fugã undeva ori chiar sã-ºi astupe urechile. Fiindcã, în cheamã Andrei, mai adãugã micuþa care, o datã ce
doar câteva clipe, tot cerul se umplu de râsete. Era cel începuse sã vorbeascã, nici gând s-o mai poatã opri
mai frumos, dar ºi cel mai puternic râs pe care l-ai fi cineva.
putut auzi vreodatã. Era râsul unui copil mic ce se - Ne pare bine de cunoºtinþã! rãspunserã cei din
bucura de jucãria gãsitã. Cãci fetiþa Uriaºã, pe care mai palmã. Iar pãrul, ia bãiatului ºi coama Nãzdrãvanului
târziu Vlad aflã cã o chema Lucia, râdea pentru cã îi fluturarã stârnite fiind de vântul ce ieºea din gura fetei
gãsise pe ei. Râdea în cascade de hohote cristaline ºi o datã cu fiece rãsuflare ori vorbã a acesteia. Pentru cã,
sãlta în sus de bucurie, fãcând sã i se cutremure deºi Uriaºa nu mai vorbea tare (nedorind sã le facã
pãmântul sub tãlpi. vreun rãu), cei mici tot erau afectaþi de ºoaptele ei
În momentul în care micuþa Uriaºã se opri, Vlad ºi ºuierãtoare. Acestea veneau spre dânºii ca un vânt
Nãzdrãvanul puturã sã se bucure ºi ei. Nu de alta, dar puternic ºi rece ce le rãscolea mãruntaiele.
prea moale nu le fusese nici s-o audã (chiar ºi aºa cu Fetiþa însã nu-ºi dãdea seama de toate acestea,
urechile astupate tot o auzeau!), nici sã se ciocneascã fiind prea micã. Astfel cã, în timp ce mergea spre
unul de celãlalt în pumnul ei, atunci când fata tresãlta. peºtera ei (fãrã sã priveascã prea bine pe unde calcã), le
Dar, cum toate pãreau sã se fi terminat cu bine, puiul ºi vorbea întruna tovarãºilor ei de drum.
de om ºi calul se mai liniºtirã. Apoi privirã în sus, spre - Vã place rochiþa mea? îi întrebã ea cu sufletul la
fetiþã. Aceasta nu pãrea sã aibã mai mult de vreo doi, gurã.
trei aniºori (ceea ce pentru Uriaºi însemna cam douã- - Desigur! veni de îndatã rãspunsul celorlalþi.
trei sute!) ºi era de o frumuseþe rar întâlnitã. Avea pielea - Mama mi-a croºetat-o! îi informã fata, mândrã
albã ca zãpezile din înaltul munþilor, obrãjorii bucãlaþi nevoie mare. O iubesc tare mult! Îl iubesc ºi pe tata! ªi
ºi nãsucul cârn, aºa cum au de obicei copiii oamenilor. pe Andrei ºi pe Tata Moºu! le mai spuse Lucia, care
130
Pãrul îi era cârlionþat ºi verde, asemeni brazilor din vorbea atât de mult ºi de repede, încât cei din palmã se
preajmã, iar ochii ei, imenºi ºi senini ca cerul, o fãceau întrebarã dacã mai ºi respirã între timp.
sã parã un înger enorm, cãzut pe pãmânt. - Nu-þi fie cu supãrare, micuþo, cutezã
Uriaºa îºi privi ºi ea noii prieteni. Dupã care le Nãzdrãvanul s-o întrerupã la un moment dat. Dar unde
spuse în ºoaptã: anume mergem?!
- Nu vreþi sã-mi vedeþi cãsuþa? întrebã Lucia ºi, Calul nu putu sã-i spunã mai multe, fiindcã micuþa
dintr-o datã, faþa ei frumoasã se întristã. Lucia începu din nou sã le vorbeascã. Sã turuie întruna
- Mai încape vorbã? rãspunse repede Nãzdrãvanul, vrute ºi nevrute, aºa cum fac de multe ori copiii cu jucã-
când o vãzu cã se întristeazã într-atât, încât e gata-gata riile lor. Foarte grijulie, micuþa se opri sã culeagã pentru ei
sã plângã. Eu ºi Cãrãuºul vom veni cu tine! niºte fructe. Vlad se minunã foarte mult când vãzu cã
- Adevãrat? fructele cu pricina - mure, frãguþe, afine, zmeurã - erau
- Ai cuvântul de onoare al unui Cal Nãzdrãvan! ne- coapte, în ciuda ninsorii de afarã, ºi cã se fãceau din ce în
chezã straºnic frumosul armãsar. Dupã care-l lãmuri pe ce mai mari, pe mãsurã ce se apropiau de vârful muntelui.
Vlad cã peºtera Uriaºilor, oricum, le era în drum. ªi cã Vlad rupse la un moment dat doar o
nu le-ar strica nici lor puþinã odihnã ºi ceva de ale gurii. bucatã din bobul unei mure, fiindcã nu
- Eºti sigur cã nu vom fi noi mâncarea? se interesã era în stare sã ducã mai mult. ªi, pentru
Vlad, în ºoaptã. cã n-o putu înghiþi pe toatã, o împãrþi în
Nãzdrãvanul îi asigurã cã aºa ceva n-avea sã se douã. El mâncã o jumãtate, iar pe
întâmple, fiindcã Uriaºii erau cei mai buni dintre cealaltã o aruncã unui bãtrân spân ºi
oameni. Vlad, uimit peste mãsurã, îl întrebã cum se zdrenþuros, care tocmai trecea pe la
poate ca ºi aceºtia sã fie tot oameni, iar calul îl lãmuri picioarele Luciei.
cã ei fuseserã cei dintâi care populaserã pãmântul. Pruncului i se pãru cã omul
Uriaºii trãiserã mult, mii de ani chiar ºi avuseserã (care era îmbrãcat ca un cerºetor)
suflete generoase ºi mari, pe mãsura trupurilor lor. Din voia ceva de pomanã. Altfel de ce
pãcate însã, se împuþinaserã ºi se retrãseserã din altceva l-ar fi privit aºa fix, cu o
tãrâmul oamenilor. Calul nu era sigur, dar bãnuia cã cei privire ce parcã ar fi vrut sã-i
la care urmau ei sã înnopteze erau ultimii Uriaºi. sfredeleascã în suflet? Spre mare lui
- Din ce cauzã s-au împuþinat? întrebã omul. mirare însã, presupusul cerºetor nu
- Pentru cã acum e vremea celor mãrunþi, îi rãspun- cerea de pomanã. ªi, în loc de
131
se cu jumãtate de bot Nãzdrãvanul. Iar de vorbit vorbise bogdaproste, luã bucata de murã ºi-
astfel pentru cã nu vroia cu nici un chip sã arunce-n o aruncã cât colo, pentru a fi vãzut ºi
cârca unui pui, o vinã pe care el, unul, avea sã le-o de copii ºi de Nãzdrãvan. Apoi le în-
reproºeze doar oamenilor aflaþi în puterea vârstei. toarse spatele ºi se fãcu nevãzut.
- Acesta era un Solomonar, le zise calul. cu seamã pe Vlad, care era mai bine sã nu ºtie ce avea
- De ce a aruncat pomana? întrebã Lucia, când îºi mai sã-l aºtepte, nu peste multã vreme, din partea acestuia.
reveni din uimire. Dacã nu îi trebuia, ar fi putut s-o dea Pornirã cu toþii mai departe, pânã când ajunserã în
altcuiva, doar dar din dar se face rai! Aºa spune Tata Moºu! dreptul unui munte cãruia, de înalt ce era, nu i se vedea
- Ei n-au nimic de-a face cu raiul, rãspunse cu vârful dintre nori. Lucia îi dãdu ocol ºi dintr-o datã se
amãrãciune Nãzdrãvanul. înfãþiºã înaintea lor o poartã aproape cât muntele de
Dar nu le dãdu copiilor mai multe lãmuriri despre înaltã. Era atât de mare încât lui Vlad, care o privea de
Solomonari, pentru cã nu avea de gând sã-i sperie. Mai jos, i se pãru cã nu se mai terminã.
Ultimii Uriaºi
e îndatã ce intrã pe uºã, Lucia întinse prizonier. Apoi Blajinul Ion alergase în peºtera lor ºi le
mâna spre pãrinþii ei arãtându-le, povestise, la rându-i, cum puiul ce cãra Pasãrea
D victorioasã, puiul de om.

- Mamã! Tatã! zise fetiþa Uriaºã.
Acesta e Vlad, Cãrãuºul! ªi dupã felul în
care pãrinþii fetei îºi zâmbirã ºi-ºi strân-
serã mâinile unul altuia, puiul de om îºi
dãdu seama cã ei se bucurau de venirea lui. Mai mult
chiar, i se pãru cã fusese aºteptat ºi cã, prin poposirea lui
în peºterã, le luase acestora o piatrã grea de pe inimã.
Mãiastrã se afla în împãrãþia Zmeilor.
- Ne-a rugat sã te gãsim ºi sã te ajutãm. Când am
ajuns noi acolo, tu nu mai erai, zise amuzat tatãl Uriaº.
Fugisei, din câte am priceput eu, cu împãratul lor cu tot!
- Iar dupã asta nimeni n-a mai ºtiut nimic despre
tine! adãugã mama Uriaºã. Parcã te înghiþise pãmântul!
- Am fost tare îngrijoraþi pentru soarta ta! îi spuse
ºi Andrei, fratele mai mare, despre care le vorbise
132
Vlad aflã cã toate încercãrile grele prin care Lucia. ªi care, la prima vedere, pãrea de aceeaºi vârstã
trecuse în ultima vreme, nu fuseserã un secret pentru cu Vlad. Adicã avea, dupã calendarul Uriaºilor, cam
nici una dintre vietãþile Acestui Tãrâm. Tatãl Uriaº îi ºapte sute de ani ºi jumãtate.
povesti cum Crãiasa albinelor, o datã eliberatã din - Dar iatã cã rugile ne-au fost ascultate ºi pruncul
ghearele Zmeilor, îi anunþase pe Blajini cã Vlad cãzuse a reuºit sã le scape! se bãgã în vorbã ºi bãtrânul
familiei, care era chiar Tata Moºu despre care Lucia le Moºu îºi coborî arãtãtorul pe capul lui Vlad ºi îl
vorbise pe drum cu atâta dragoste. mângâie cu atâta blândeþe, încât bãiatului îi trecu pe
Ascultându-i pe Uriaºi, lui Vlad îi venea tare greu loc bruma de teamã ori intimidare, pe care o mai avea
sã-ºi creadã urechilor. Niciodatã nu-i trecuse prin încã în faþa Uriaºilor ºi începu sã zâmbeascã. Omuleþul
minte, în clipele acelea de neagrã deznãdejde, cã prinse dintr-o datã a se simþi în acea peºterã cam la fel
cineva se gândeºte la el ºi, chiar dacã nu-l gãsise încã, de bine cum o fãcuse, nu cu foarte mult timp în urmã,
îl cãuta! Sau cã vreun suflet se rugase pentru sãnãtatea în Grãdina Blajinilor. Atâta doar cã aici, gazdele fiind
ºi norocul lui. Tot astfel cum nu-i trecuse niciodatã prin mai puþine - o singurã familie caldã, primitoare - ºi
minte cã el, Vlad Ionescu, nu era dator sã facã decât un atmosfera era mai intimã. Iar mirosul care-i împresura
singur lucru: sã nu renunþe la speranþã. Sã lupte, pânã din toate pãrþile nu mai era cel al florilor de salcâm, ci
când va reuºi sã ajungã la mâna ce îi e întinsã oricãrei al tãmâii care ardea în candelele ce împânzeau locul.
fiinþe aflate în durere. Cu toate acestea, Vlad, care vãzuse parcã prea
- Eu credeam cã nimãnui nu-i pasã... Nici mãcar multe grozãvii în ultima vreme, vru sã se asigure cã în
þie! îi spuse Nãzdrãvanului, în timp ce-l mângâia pe peºtera Uriaºilor lucrurile erau într-adevãr în bunã
coamã. Credeam cã sunt singur! rânduialã. Astfel cã privi cu bãgare de seamã în jurul
- Singur ai ºi fost! rãspunse Moºu, cu un zâmbet sãu ºi vãzu cã acolo aproape totul era cioplit din lemn.
poznaº în colþul gurii. Ceea ce nu înseamnã neapãrat un Masa, scaunele, laviþele, lingurile ce atârnau deasupra
lucru rãu. Sunt clipe de mare cumpãnã în viaþa unui om, sobei, paturile acoperite cu cergi mari ºi flocoase, pânã
când acesta trebuie sã înveþe sã ia singur o hotãrâre. ºi cãsuþa pentru Cãrãuºi a Luciei era o delicioasã
- ªi sã suporte consecinþele! nechezã Nãzdrãvanul. miniaturã, fãcutã din aºchii de lemn ºi din foste beþe de
- Dupã caz, continuã Moºu, trãgându-i calului cu chibrituri, lipite unul de celãlalt.
ochiul. Dar sã crezi cã nimeni nu se gândeºte ori nu se Uriaºii aveau cu toþii deasupra iilor veste croºetate
roagã pentru binele tãu, cã nimãnui nu-i pasã, apoi asta cu mare pricepere ºi migalã de mama Uriaºã. Iar în
133
dragul moºului, iartã-mã cã þi-o spun aºa pe ºleau, da ceaunul pus la fiert, în colþul destinat gãtitului, fierbea
nu-i lucru bun. Asemenea gânduri n-ar trebui sã-ºi cu bulbuci o pastã galbenã. Puiul de om nu ºtia încã
gãseascã niciodatã locul în mintea unui pui. Iar dacã, despre ce era vorba, dar aroma ce venea dintr-acolo i
dintr-o pricinã ori alta, lucrul ãsta se întâmplã totuºi, se pãru tare îmbietoare. ªi pentru cã îi era foame, uitã
atunci puiul acela trebuie sã înveþe cum sã le alunge. ºi gura deschisã.
- Spãlaþi-vã pe mâini ºi pe faþã! le spuse mama ªi nu fu nevoie de mai multe vorbe pentru ca
Uriaºã copiilor, indicându-le fermã spãlãtorul. Apoi tuturor celor de faþã sã le vinã inima la loc ºi sã înceapã
poftiþi la masã! sã râdã. Desigur, în ºoaptã.
Auzind acestea, lui Andrei ºi Luciei nu le trebuirã Vlad intrã apoi în cãsuþa pentru Cãrãuºi a Luciei, unde
mai multe pentru a ajunge într-o clipã lângã spãlãtor, gãsi niºte hãinuþe de schimb, foarte moi ºi cãlduroase. Avea
care era de fapt un jgheab, construit anume pentru acolo iþari, o altã ie, ceva mai groasã decât prima, o pereche
firicelul subþire de apã ce izvora din munte ºi ieºea de opincuþe ºi-o cãciulã croºetatã, pe care le îmbrãcã nu-
printr-o micã spãrturã din stâncã, transformându-se maidecât. ªi poate n-o sã mã credeþi, dar acestea îi veneau
afarã într-un râu repede ºi rece. ca turnate! Devenise parcã alt Vlad. Unul nou-nouþ. ªi, ºtiþi
- N-aþi uitat nimic? îºi întrebã tatãl Uriaº copiii, ceva? Mie acesta mi s-a pãrut mai simpatic decât primul.
indicându-le cu capul micul musafir. Ce bine-mi vin! gândi mogâldeaþa, în timp ce nu
Lucia, ruºinatã peste mãsurã de gafa fãcutã, lãsã mai contenea sã se admire în mica oglindã pusã deasu-
deoparte leºia ºi ºtergarul ºi se întoarse spre Vlad. Îl puse pra laviþei. Dupã care, dumirindu-se unde se aflã, înce-
în palmã ºi îl transportã în graba mare pânã pe marginea pu sã studieze cele ce se gãseau în jur. ªi vãzu cã în cã-
jgheabului, scuzându-se întruna. Din cauza vitezei însã, suþa din beþe de chibrit, Lucia îºi adunase o zestre con-
ºi a faptului cã fetiþa avea deja mâinile pline de leºie, siderabilã. Avea o sumedenie de linguri, cergi, cuiere,
Vlad alunecã ºi cãzu direct în apã. Iar pentru puiul de dulãpioare, o mãsuþã cu scãunele, covoraºe, aranjate se
om, acest râu nu era tocmai un firicel subþire, ci era cea pare, dupã toate regulile artei, special pentru Cãrãuºi.
mai mare apã pe care o vãzuse vreodatã. Vlad se sperie Cu toate acestea, privind cu ceva mai mare atenþie în
când se vãzu ajuns, aºa, pe nepusã masã, în valurile reci jur, Vlad observã cã acestea erau noi. ªi cã, în afara pa-
ºi învolburate, dar reuºi sã se stãpâneascã ºi începu sã tului, poate nimic nu fusese folosit. Cu siguranþã Cãrã-
înoate, cât putu el de bine, în sens opus curentului. uºii nu dorm aici mai mult de o noapte, douã. îºi spu-
Iar strãdania lui nu durã mult ºi fu pe deplin se copilul, dupã care se trezi comentând cu voce tare:
134
rãsplãtitã. În doar câteva clipe, mama Uriaºã, ajunsã ºi - Parcã aº fi în Muzeul Satului...
ea la locul faptei, îl pescui. Apoi îl puse din nou pe - Ce e acela? întrebã Lucia.
masã, aºa ud cum era, ºi-i zise: Fetiþa ridicase între timp acoperiºul cãsuþei (care
- Mãtãluþã aveai nevoie de o baie bunã! Nu de alta, era detaºabil), pentru a vedea dacã oaspetele ei se
dar miroseai întocmai ca un Cãpcânel. simte bine acolo.
- Un loc în... Celãlalt Tãrâm, unde cât vezi cu ochii - Mãmãligã cu brânzã ºi smântânã, îi spuse cu
dai doar de cãsuþe din astea, îi explicã Vlad. Cred cã modestie mama. Îmi pare rãu cã n-am avut mâncãruri
þi-ar plãcea acolo! Dacã mã gândesc mai bine însã, mai alese cu care sã te ospãtãm, dar... suntem sãraci.
pentru tine lumea noastrã întreagã ar fi un asemenea - Mie îmi pare bine, comentã mucea. Nu cã aþi fi
muzeu, mai zise Vlad pe care deja îl umfla râsul, sãraci, Doamne fereºte, ci cã mi-aþi dat o mâncare
închipuindu-ºi-o pe Lucia circulând slobodã, printre beton, ca asta! E super! Tare de tot! prinse glas puºtiul,
semenii lui. în limba lumii ºi a vremii lui.
Lucia râse ºi ea de râsul bãiatului, cu toate cã nu - Era tare?! se interesã destul de îngrijoratã mama.
înþelesese mare lucru, dupã care îl invitã, foarte - Nu... Vroiam sã spun cã era tare bunã!
curtenitoare, la masã. - Trebuie sã-þi fi fost foarte foame, râse Uriaºa, dupã
- Pofteºte la masã, voinicule! care se îndepãrtã cu strãchinile goale, pentru a le curãþa.
Iar Vlad, simþind mirosul mâncãrii, pofti - Bãiatul are dreptate! se bãgã în vorbã ºi Moºul.
numaidecât. Cã de mirosit, trebuie sã vã spun, mirosea Doar ce-i bun ºi îngerilor le place. Bãtrânul Uriaº se
dumnezeieºte! Copilul se aºezã în dreptul unei mici ridicã uºurel de la masã, boscorodind în barbã: Cã tot
strãchini din lut ars, pregãtitã de Lucia anume pentru el, veni vorba de dânºii.
ºi studie plin de curiozitate pasta galben-aurie ce-i Vlad îl urmãri cu coada ochiului cum se îndreaptã
zãcea acum înaintea ochilor. Privind-o mai atent, vãzu mai în adâncimea peºterii, spre un loc în care þinea
cum în ea pluteau fãrâmiþe de brânzã ºi cã deasupra multe cãrþi, mici pentru Uriaºi, dar mari pentru oameni.
acesteia trona o bucatã de smântânã cât farfuria. Pentru Tot acolo avea înghesuitã ºi-o presã pe mãsura cãrþilor,
cã nu mai mâncase niciodatã aºa ceva, mai întâi trase multã pânzã ºi aracet. Moºul se aplecã sã vadã dacã
cu ochiul la Uriaºi ºi, când vãzu cã aceºtia amestecã una dintre cãrþile aflate în presã s-a uscat. Mai exact,
toate ingredientele cu lingura ºi pe urmã le aruncã dacã aracetul cu care o lipise se închegase deja ori ba.
grãbiþi în gurã, fãcu ºi el acelaºi lucru. - Ce face acolo? îl întrebã atunci Vlad pe Andrei,
135
- Foarte gustoasã mâncarea asta! zise Vlad dupã ros de curiozitate.
cinci minute, când apucã s-o termine. Pentru cã, aºa - Tata Moºu?... Leagã cãrþile îngerilor, rãspunse
cum bãnuiþi poate, la gura lui se bãtuserã între timp senin bãiatul. Cu asta se ocupã dumnealui, de când nu
turcii. Atât de nemaipomenite i se pãrurã bucatele! mai e în putere ºi nu mai poate umbla cu oile. S-a
- Cum se numeºte? apucat de legãtorie!
Puiul de om nu mai spuse nici pâs. Rãmãsese doar pãzitori. Iar Tata Moºu nu voia ca o asemenea grozãvie
cu gura ca la dentist ºi cu ochii þintã asupra bãtrânului sã se întâmple! Astfel cã le spuse, cu voce tunãtoare:
Uriaº. Acesta deschise un geam din tavan, prin care - La rând, ºcolerilor!
dãdurã nãvalã o sumedenie de fiinþe înaripate ºi ªi, în ciuda unor vociferãri venite mai din spate, în-
luminoase. Iar acele creaturi înaripate, care pe lângã gerii se aliniarã cum se pricepurã ei mai bine. Adicã pe
Uriaºi arãtau ca o ceatã de zâne plãpânde, erau îngerii. douã-trei rânduri. Vãzându-i de cât de puþinã ordine erau
- Din partea lui Rafael! îi spuse cântat unul dintre în stare, bãtrânul oftã, zicându-ºi în sinea lui cã o ceatã
înaripaþi lui Tata Moºu, în timp ce îi întindea plin de de prunci neastâmpãraþi ar fi fost cu siguranþã mai uºor
importanþã o carte. de strunit. Apoi începu sã le ia cãrþile ºi sã le treacã
ªi el nu era singurul ce dorea sã fie luat în seamã. numele lor (ori al celui ce-i trimisese), într-un registru.
Toþi cântau câte ceva ºi îi întindeau bãtrânului Când îºi mai reveni din uimire, Vlad privi în jur ºi con-
cãrticelele þinute în mâini. Altfel spus, era o îmbulzealã statã cã era ºi singurul care se mirã. Uriaºii nu pãreau deloc
acolo de-ai fi zis cã cineva tocmai sunase clopoþelul, impresionaþi de scena în derulare. Fiecare îºi vedea, în liniºte,
pentru recreaþia mare. Privindu-i cu cât zel se de treburile lui - copiii terminau de mâncat suplimentul, ma-
împingeau, se cãlcau pe picioare ori se trãgeau de ma spãla strãchinile, iar tata le ºtergea. Nimeni nu acorda
aripi, Moºul gândi cã n-ar strica sã se grãbeascã, sã ia vreo importanþã gãlãgioºilor înaripaþi ce nãvãliserã peste bie-
mãcar vreo câteva dintre cãrþile întinse. Nu din altã tul bãtrân, precum o ceatã de þânci puºi pe ºotii. ªi asta se în-
cauzã, dar dacã îi mai lãsa mult în legea lor, se putea tâmpla fiindcã Uriaºilor li se pãrea firesc sã vorbeascã cu în-
întâmpla ca mulþi dintre oameni sã rãmânã fãrã îngeri gerii. Doar erau mai aproape de cer decât muritorii de rând.
136
Limba uitatã
ot sã te întreb ceva? îi zise Andrei, bãia- - Nu eram gelos, încercã Vlad sã se apere. Îmi era
tul Uriaº, puiului de om. doar teamã cã pãrinþii mei nu mã vor mai iubi!
P - Îhî...
Vlad nu-l auzi din prima clipã. Era
mult prea ocupat sã studieze gemuleþul
acela, care pãrea sã comunice într-un
mod atât de armonios cu cerul. Pentru cã
Andrei nu era dintre cei care sã se lase aºa
cu una cu douã, reuºi, în cele din urmã, sã se facã auzit.
- Vlad! Pot sã te întreb ceva?!
- Ce le vei cere Ursitoarelor, dupã ce o vei da pe

- Gelozia tot din teamã îºi are sãmânþa, rãspunse
Uriaºul. Împreunã cu toate celelalte rele!
Dupã ce terminase de ºters strãchinile, tatãl Uriaº se
apropie din nou de masã ºi se aºezã la dreapta lui Andrei.
Îºi drese glasul ºi începu sã-i explice mai pe îndelete omu-
leþului nostru de ce n-ar trebui sã-ºi facã prea multe griji
din pricina fraþilor lui. Astfel aflã Vlad cã cei mici nu tre-
buiau priviþi ca o concurenþã de temut. Cel puþin nu dupã
legea Uriaºilor, care nu se temeau de prezenþa oamenilor
Andilandi Sânzienelor ºi toate se vor fi sfârºit cu bine? pe pãmânt, cu toate cã, iatã, cei mici le luaserã, încet-
întrebã, pe nerãsuflate, Andrei. încet, locul. Iar ei erau ultimii dintre Uriaºi.
- Sã mã trimitã acasã, îi rãspunse puiul de om. Aici - Niciodatã n-am înþeles de ce voi, oamenii mici,
nu mai e de stat! Oricât am încercat sã-mi gãsesc un loc, vã faceþi asemenea socoteli nãstruºnice! zise ºi mama
n-am reuºit. Poate nu ºtiai, dar atunci când am plecat de Uriaºã. De când vã naºteþi ºi pânã muriþi cântãriþi
acasã, tocmai mi se nãscuserã doi fraþi, îºi începu Vlad, întruna dacã sunteþi iubiþi ori ba. ªi cât de mult anume.
destul de emoþionat, povestea. Mi s-a pãrut cã sunt în ªi, înainte sã apuce Vlad sã întrebe ceva, continuã: Cel
plus, cã ai mei nu mã mai vor, acum cã îi au pe ei... Aºa mai nimerit ar fi sã vã gândiþi dacã sunteþi voi în stare
cã le-am cerut Ursitoarelor sã rãmân aici. Aº fi plecat sã iubiþi la rându-vã! Iubirea nu-i un târg, ci e cel mai
137
oriunde. Orice loc mi se pãrea de o mie de ori mai cald de preþ dar pe care-l poþi face cuiva, fãrã sã aºtepþi
ºi mai primitor, decât cel pe care-l lãsasem în urmã... nimic în schimb.
- Aºadar, aceasta era tulburarea ta, Cãrãuºule! îl - Iubeºte-þi fraþii! adãugã tatãl Uriaº, în timp ce-i
întrerupse tatãl Uriaº, clãtinând din cap cu tristeþe. zâmbea lui Vlad cald, încurajator. Fii un adevãrat Uriaº
Gelozia nu e puþin lucru. pentru ei!
- Cred cã aveþi dreptate, mormãi - Lasã, cã ai s-o scoþi tu la capãt, pânã la urmã! îi
puiul de om. ªi, dupã cum l-am vãzut eu ºopti el puiului, vãzându-l îngândurat. Noaptea e un
atunci cã se concentreazã, cu sfetnic bun!
seriozitate, devenise limpede - Nu pot sã dorm...
chiar ºi pentru un necunoscãtor, - Trebuie! Pânã sã ajungi la Sânziene mai ai de
cã bãiatul începe sã se gândeascã la strãbãtut Pãdurea Fiarelor. Iar acolo, prea moale nu îi
fraþii sãi. Iar de fãcut, o fãcea altfel este celui care intrã. Trebuie sã fii odihnit! adãugã bã-
decât înainte. Mai tihnit. Cu inima trânul, dupã care îndemnã omuleþul sã se lungeascã în
mai uºoarã ºi mai seninã. patul Cãrãuºilor. Apoi îl acoperi cu cerga, îºi sãrutã
Între timp, Uriaºii se pregã- buricul arãtãtorului ºi i-l lipi de frunte, zicându-i:
teau de culcare. Lucia ºi An- - Noapte bunã, pui de om! Somn uºor, vise
drei, schimbaþi deja în cãme- plãcute, puricii sã te sãrute tot din cinci în cinci minute!
ºuþe curate de noapte, se bãga- Din colþul în care, cicã, dormeau duºi Andrei ºi
serã sub aºternuturi, iar pãrinþii Lucia, se auzirã chicoteli urmate de râsete înfundate, de
stinseserã opaiþele în odaia lor. parcã cineva ºi-ar fi astupat gura cu pãtura, pentru a nu
Singur, doar Tata Moºu se chinuia fi auzit. Vlad îi zâmbi ºi el bãtrânului, mai ales cã ura-
sã închidã uºiþa în nãsucurile pâ- rea aceasta, ca ºi multora dintre voi poate, nu îi era
se ºi aurite ale anumitor înari- tocmai strãinã.
paþi agitaþi, încercând zadar- - Noapte bunã! rãspunse Vlad.
nic sã le explice cã ºi Moºul se îndreptã din nou spre patul lui. Dar nu ajun-
mâine era o zi. ªi cã se nici de astã datã pânã acolo, pentru cã cineva tuºi sem-
cei care nu apucaserã nificativ în spatele lui. Apoi, pentru cã bãtrânul încerca sã
sã-i lase încã preþioase- facã pe surdul, acelaºi cineva întrebã cu glas subþire:
le cãrticele, cu siguranþã o - Tata Moºu, nu ne citeºti o poveste?
138
vor putea face în ziua urmãtoare. Pânã la urmã, dupã Astfel cã bãtrânul, deºi obosit peste mãsurã, n-avu
un efort demn doar de un Uriaº, bãtrânul reuºi sã-i încotro ºi deschise una dintre cãrticelele proaspãt
trimitã ºi pe îngerei la culcare. Apoi aranjã frumuºel recondiþionate. Un miros puternic de aracet ºi tãmâie
cãrticelele primite lângã presã, pentru reparaþiile de a se rãspândi atunci în întreaga peºterã. Iar alãturi de
doua zi dimineaþã ºi se îndreptã ºi el, pâº-pâº, spre pat. acesta, se auzi ºi glasul straniu al bãtrânului Uriaº.
Ascultându-l, lui Vlad i se pãru cã bãtrânul nu vorbea, Ce mi s-a pãrut de neînþeles atunci, privindu-i, era
ci cânta. Iar limba în care o fãcea nu era una cunoscutã lui. faptul cã Moºul putea citi, cu toate cã el nu ºtia în mod
Nu era nici mãcar una de care auzise sau din care ºtia obiºnuit s-o facã. Tot astfel cum copii pãreau sã
vreun cuvânt, douã. Altfel spus, nu aducea cu nimic din înþeleagã, deºi nici unul dintre ei nu fusese instruit la
ceea ce puiul de om mai întâlnise pânã atunci la ºcoalã, ºcoalã ori acasã, în tainele tãlmãcirii acelei limbi. Toate
în vreo bibliotecã ori în alte locuri prin care se preumblase se întâmplau de parcã cei patru, aflaþi acum în pragul
în cãutare de cãrþi. Nici la televizor nu o auzise, pe nici unui somn adânc, se întâlneau cu limba pe care o
unul dintre canale. Nu aducea cu nimic cunoscut! Iar eu cunoscuserã cândva. O limbã de mult uitatã, dar dupã
vã spun acum cã aºa ceva nici n-ar fi fost cu putinþã, care tânjeau cu toþii. O limbã pe care, doar aºa, în prag
fiindcã limba în care bãtrânul le citea era limba îngerilor. de vis, ºi-o puteau aminti ºi înþelege cu toþii.
Pãdurea Fiarelor
n peºtera Uriaºilor, totul era atât de plãcut, atât Doamnele nu renunþaserã încã. Nu-ºi luaserã gândul
de primitor ºi de sigur, încât vã veþi gândi poate de la Andilandi, preafrumoasa Pasãre Mãiastrã, al cãrei
I cã acolo nimic rãu n-avea cum sã i se întâmple

puiului de om. ªi asta aºa era! Pentru cã acea
peºterã era un lãcaº sfânt. Numai cã, vedeþi
voi, drumul Cãrãuºului nu se termina în peºte-
ra oamenilor mari, ci mergea mai departe. Iar
cântec le aducea mult-râvnita tinereþe. ªi, cu toate cã
dãduserã greº în repetate rânduri, acum se adunaserã
din nou în sala de bal, pentru a se sfãtui.
Ielele îmbãtrâniserã atât de mult în ultima vreme,
încât deveniserã de nerecunoscut. Pãrul lor, odinioarã
139
fiarele ce-l pândeau nu pieriserã încã. De cele mai lung ºi mãtãsos, devenise nins ºi ros. În pielea ce le
multe scãpase, într-adevãr. Acum nu-l mai urmãrea nici fusese atât de întinsã ºi de catifelatã, Timpul sãpase fãrã
Iona, nici Ruja ori Drãgaicele, iar pe Zmei ºi pe Cãp- milã riduri adânci. Nu arãtau încã precum Babele-hâr-
câni îi lãsase departe, în urma lui. Ce nu ºtia Vlad însã ce, dar nici mult nu mai aveau pânã acolo. Iar priveliº-
ºi, ca sã vã spun drept, nici mãcar nu bãnuia, era cã tea ce rãsãrea din acea salã ticsitã cu bãtrâne Doamne,
eu cred cã era tare tristã. Cãci ce poate fi mai greu de Ruxanda, apucaserã sã le întoarcã deja împotriva câr-
îndurat decât frumuseþea ce dispare de pe feþele celor muirii Împãrãtesei, sã le convingã cã este de rãu augur.
prea obiºnuiþi s-o poarte? Hârcele, Cotoroanþele, Zgrip- - Liniºte! Potoliþi-vã! le strigã Irodia, pentru a se
þuroaicele n-o avuserã niciodatã. Chiar ºi tinere fusese- face totuºi auzitã. E vremea sã strângem rândurile!
rã urâte ºi bãtrânicioase. Astfel cã nu ºtiau s-o aprecieze N-avem timp pentru aºa ceva...
ºi, poate, chiar se credeau frumoase în hidoºenia lor. - Ei, n-avem! interveni cu obrãznicie Ruxanda,
Doamnele însã cunoscuserã frumuseþea. Iar acum, iatã, stârnind râsetele celor din jur. E Timp din belºug. S-ar
n-o mai aveau! putea spune cã nu mai ºtim ce sã facem cu dânsul!
- Mi-a ieºit un neg! strigã Liodiana, una dintre - Dupã cum bine ºtiþi, nici Drãgaicele nu s-au mai
Mãiestre. Iar vocea ei era atât de stridentã, atât de întors! E vremea sã ne unim forþele, suratelor! îºi
disperatã, încât pãrea cã nimic altceva nu mai conta în continuã Irodia vorba nu de mult începutã. Vom pleca
afara marelui necaz ce se abãtuse asuprã-i. toate de astã datã ºi-l vom încolþi în Pãdurea Fiarelor.
- Aici pe gât! Priviþi!... - Dacã nu ne dã pasãrea? întrebã Margalina.
- De ce sã privim? Am greºit cu ceva? întrebã Ru- - Vom sfârºi ºi noi asemeni Rujei? interveni ºi
xanda, care-ºi îndemnã mai apoi Rusalcele sã întoarcã Sãndãlina, care, ca mai toate Linele, începuse sã prindã
capul în altã direcþie. Sã nu vadã dezgustãtorul buboi ce teamã de Cãrãuº. De când Ruja dispãruse de pe faþa
trona acum, ca la el acasã, pe gâtul lung al Liodianei. pãmântului, toate fermecãtoarele curþii cãzurã de acord
- Creºte, le mai informã îngrozitã Mãiastra. Se cã acest pui de om nu era aidoma celor ce mai
coace! trecuserã pe acolo. Cã era vreun Mag rãtãcit. ªi, mai cu
- Mai bine acoperã-l! E oribil! îi porunci, seamã, cã el le rãpusese conducãtoarea de castã.
dezgustatã peste mãsurã, Lacargia. - Fiþi pe pace, ne-o va da! rãspunde Irodia.
- ªi taci! se bãgã în vorbã ºi Tiranda. - Ei, ºi dacã n-o va face? interveni Ruxanda. Ce
- Îmi mai apare unul, anunþã Liodiana, înainte de a porunci vei mai avea atunci pentru noi, Înãlþimea Ta?
140
leºina lângã jilþul de pe care de-abia se ridicase. - De nu ne-o dã, îl vom sfâºia. Vom pieri cu el de gât!
- Liniºte! încercã sã le potoleascã Irodia. Din cauza Auzind vorba Împãrãtesei, ºi mai cu seamã simþin-
gãlãgiei însã, nimeni n-o mai auzea. Iar de ascultat, du-i teama, Ruxanda se ridicã de pe jilþul ei ºi înaintã
n-o mai ascultau nici mãcar Mândrele ei. Cât despre ce- spre centrul sãlii. Spre locul în care, acum singurã, Iro-
lelalte caste, ce sã mai vorbim? Rusalcele, în frunte cu dia încerca sã þinã piept adunãrii în rândurile cãreia
nemulþumirea creºtea. ªi în urma Rusalcei ºi-a suratelor
ei se ridicarã ºi multe dintre Mãiestre. Apoi câteva
Drãgaice. Iar dupã ele, mai precaute precum le era
firea, se ridicarã chiar ºi vreo douã Line. Toate înaintau
spre Împãrãteasã încercând ca împreunã sã punã capãt
unei cârmuiri ce le adusese numai bãtrâneþe ºi teamã.
- Mãritã Doamnã, Mãritã Doamnã, clãtina din cap
cu ironie Ruxanda. Cum îþi mai arde de ºagã. Sã pierim
zici? E chiar atât de simplu?
- Era doar o vorbã... zbu-
- Dacã ºtii cum sã convingem Timpul sã ne secere ciume. Cea mai
dintr-o datã, atunci spune-ne ºi nouã! continuã Ruxan- finã marmurã se
da, stârnind rânjetele întregii sãli. Cred cã multe dintre transformase parcã în pla-
noi ar vrea mai de grabã sã moarã, decât sã bântuie lu- stilinã ºi, pentru o clipã, toþi
mea încã vreo câteva sute de aniºori, arãtând astfel! pereþii începurã sã freamãte, sã se
Irodia nu rãspunse, dar se dãdu câþiva paºi îndãrãt. miºte, scoþând la ivealã mii de mâini, ca-
Avea nevoie de spaþiu pentru a face sã-i aparã în mâna pete, aripi ºi labe, dornice sã scape, sã iasã la luminã. Totul
stângã temutul bici de foc, aºa cum procedase în repe- durã însã doar o clipã. Pânã sã te dumireºti ce ºi cum, ori
tate rânduri, în momentele de crizã. Acum însã nu mai cine ºi mai cu seamã de ce îndesase toate dihãniile acelea
avea loc, cãci Doamnele strângeau rândurile în jurul ei, între ziduri, un Balaur imens trecu prin perete ºi aterizã în
urmând-o pe Ruxanda. ªi poate cã acestea ar fi reuºit centrul sãlii. Dupã care, rãmãºiþele fiarelor cu pricina (de
chiar s-o înhaþe, dacã în acea clipã unul dintre pereþi fapt moarte de multã vreme) furã înghiþite din nou de zid
n-ar fi început sã se miºte. ºi toate se fãcurã întocmai cum fuseserã.
Ielele îºi întoarserã capetele spre zidul ce îndrãznea Vãzându-l, Doamnele îl recunoscurã de îndatã.
141
sã le deranjeze într-un moment atât de nepotrivit. ªtiau cã Era Fulger, Balaurul alb al Solomonarului Mar, care
cineva (ori ceva!) avea sã treacã prin el dintr-o clipã în alta. fusese trimis cu un mesaj din partea stãpânului sãu. ªi,
Astfel cã, din precauþie, se îndepãrtarã din locul unde se deºi pãrea cã venise-n pace, nici una dintre ele nu
aflau, în unul mai ferit, urmãrind însã cu mare bãgare de îndrãznea sã se apropie ori mãcar sã-l priveascã. Ba
seamã, de acolo, mãruntaiele peretelui ce continuau sã se mai mult chiar! Prinserã a se retrage în bloc, abia simþit
ºi cu privirile plecate, cãtre cel mai îndepãrtat colþ al - Stãpânul m-a trimis dupã Domnia Voastrã, slãvitã
sãlii. Ajunse aici, începurã sã se îngrãmãdeascã una în Împãrãteasã! zise Fulger, în timp ce-ºi pleca grumazul
cealaltã, împingându-se care mai de care în primele pânã la pãmânt, pentru a fi încãlecat mai uºor.
rânduri. - Unde mergem? întrebã Irodia, urcându-i degrabã
Privindu-le, n-ai fi ºtiut ce sã crezi mai întâi. Te-ai în spinare.
fi gândit, desigur, deja cunoscându-le obiceiurile, cã le - Spre Iazul Balaurului, zise Fulger. Stãpânul ne
era prea silã sã-l priveascã. Dar nu putea fi asta, fiindcã aºteaptã acolo!
dihania nu era urâtã. Era chiar surprinzãtor de frumoasã Iar din gura lui, o datã cu fiece vorbã, ieºeau aburi
pentru o fiarã de teapa ei. În primul rând, Balaurul era reci de iarnã. ªi, deºi Fulger ºtia c-ar fi putut sã le
alb ºi luminos, dupã cum îi spunea ºi numele. Prea îngheþe sala într-o clipitã, n-o fãcu. Nu fusese trimis
luminos parcã! Avea solzii ca de gheaþã ºi pielea pentru asta. Desigur, acest lucru nu-l împiedicã sã se
precum norii. Într-un cuvânt, nu era urât privirii. Din amuze puþin pe cheltuiala Doamnelor. Astfel cã mai
contrã! Ielele însã se temeau de el. Cãci despre asta era întâi privi cu coada ochiului spre locul ce devenise
vorba, le era fricã! Iar atunci când Fulger înaintã câþiva dintr-o datã atât de aglomerat. Adicã spre acel colþ al
paºi spre ele, fãcând sã se cutremure întreaga salã, nici sãlii, unde Ielele se buluceau acum una în alta, nu
una dintre Doamne nu îndrãzni sã-l întâmpine. ªtiau cã numai din cauza fricii, cât, mai ales, a frigului ce
ar fi fost suficientã o singurã suflare, pentru ca Balaurul dãduse peste dânsele. Apoi îºi drese glasul, rânji
sã le îngheþe pe toate, dacã ar fi vrut. Aºa cã se puseserã drãceºte în colþul botului, ºi zise:
la adãpost. Nu vroiau sã riºte. - Stãpânul mi-a poruncit sã vã spun cã omul a
Dintre toate numai Irodia, cu ochii þintã la dihanie, ajuns deja în peºtera Uriaºilor...
îi þinu calea. Iar în mâna stângã începu sã-i creascã, - Ne pare rãu sã auzim asta, se încumetã sã-i
abia simþit, acum cã tot se fãcuse atâta loc în preajmã, rãspundã Tiranda, în timp ce dinþii începurã sã-i
biciul de foc. Aºa, pentru orice eventualitate... clãnþãne atât de tare, de nu se mai înþelegea aproape
142
- Grãieºte! îi porunci Irodia, care, deºi îi era ºi ei nimic din ce zicea.
teamã, nu putea sã nu se bucure de norocul ce dãduse - ...ºi cã va trebui sã-l încolþiþi în Pãdurea Fiarelor,
peste dânsa. Pentru situaþia criticã în care se aflase ea, mai adãugã Fulger încurajat ºi de privirile Irodiei, care,
doar cu câteva clipe în urmã, apariþia Balaurului putea dându-ºi seama cam ce voia aceasta sã facã, i se ºi alã-
fi numitã doar într-un singur fel: noroc chior! turã în ale rãutãþilor, dornicã sã profite de întreaga situ-
aþie. Cãci ea era acum cãlare pe Balaur, nu suratele ce Rusalca nu-i rãspunse. Orgolioasã cum era, mai
tocmai i se împotriviserã! Aºa cã, de ce sã nu-l folo- degrabã ar fi îngheþat decât sã-ºi cearã iertare. Stãtea
seascã împotrivã-le, dacã putea? Asta ca sã nu mai pu- chircitã într-un colþ, tremurând ca varga alãturi de
nem la socotealã faptul cã tot ea era cea care, în mâna celelalte, în timp ce Împãrãteasa ºi dihania îºi zâmbeau
stângã avea acum biciul de foc, ce-o încãlzea destul de complice.
bine. Deci era ºi singura dintre Doamne neafectatã de Ielele continuarã sã tremure, ca o imensã gelatinã,
schimbarea bruscã a temperaturii din jur. încã multã vreme. La un moment dat, se fãcu atât de
- Prea bine! rãspunserã într-un glas Ielele. frig în jur, încât nici una dintre ele nu mai putu sã miºte.
ªi cu toate cã glasurile lor erau nespus de mieroa- Ba chiar, atunci când frigul le ajunse pânã în mãduva
se, era limpede cã nu mai ºtiau cum sã-l ia pe Fulger ori oaselor, începurã sã ºi geamã. Apoi sã se vaite, iar
ce sã-i spunã pentru a-l face sã tacã. Le era deja atât de într-un sfârºit câteva glasuri apucarã chiar sã cearã îndu-
frig, încât ar fi dat orice ca dihania sã nu mai deschidã rare. ªi de-abia atunci Irodia, cârmindu-l cum se cuvine
gura ºi, mai cu seamã, s-o vadã plecatã de acolo. Bala- pe Fulger, îºi luã zborul de lângã ele, cruþându-le, cel
urul însã nici gând sã plece. Continua sã le vorbeascã puþin provizoriu. Împãrãteasa pãrãsi sala de bal în
Doamnelor, rar ºi rece. acelaºi fel în care Balaurul ajunsese acolo, trecând prin
- De nu, ºtiþi cã va ajunge la Celelalte Doamne. perete. Înainte de-a se face nevãzutã însã, le spuse mult
- Nu mai sunt Doamne de multã vreme, îl corectã prea înfriguratelor ei surate:
tacticoasã Irodia. Acum îºi zic Sânziene... - Pe cele ce vor sã mã urmeze, le voi aºtepta mâine
- Aha... în Pãdurea Fiarelor! Celor ce n-o vor face însã, n-am sã
- Iar noi le spunem trãdãtoare! îi mai explicã ea Ba- le spun decât un singur lucru: nu cutezaþi sã-mi staþi în
laurului, fãcându-i în continuare jocul. N-am dreptate, cale! Nici acolo, nici aici, când m-oi întoarce! spuse
Ruxando? Împãrãteasa, cu ochii þintã la Ruxanda.
143
Iazul Balaurului
ulger zbura sus de tot, printre norii cei cu norii ºi având în permanenþã treabã cu ei. Doar e
F
din înalturi. Aºa cum nu obiºnuiau s-o ºtiut de cãtre toþi, cã Solomonarii, stãpânii acestor fiare,
facã Balaurii de foc ce planau la micã sunt vrãjitori meteorologici. Dintre cei care aduc furtu-
distanþã de pãmânt, aproape de pãduri, nile, viscolul, zãpezile înalte ori vântul uscat al verii. În
de lacuri ori cãtune. Pe acolo, de bunã general, cam toate urgiile naturii, la care oamenii ºi
seamã, mai puteau pârjoli câte un animalele nici mãcar nu vor sã se gândeascã.
bordei-douã ori fura niscaiva galbeni din ªi tot ei, Solomonarii, sunt cei care plãmãdesc Ba-
visteriile celor avuþi. Pentru cã Balaurilor, dupã cum laurii (coloraþi sau Albi, aºa cum era ºi Fulger), arun-
bine ºtiþi, tare le mai place aurul. E cunoscut cã nu pot când un descântec asupra ºerpilor pribegi. Fiindcã, ve-
trãi fãrã dânsul, iar de dormit nici vorbã s-o facã fãrã. deþi voi, pe la noi, Balaurii nu se nasc din ouã, aºa cum
Fulger însã, fiind Balaur de Solomonar, nu avea am auzit cã se întâmpla în vremuri foarte îndepãrtate
aceleaºi apucãturi ca ºi confraþii sãi de rând. Fusese (înainte de apariþia Uriaºilor), în tãrâmul acum ocupat
instruit de tânãr sã-i dispreþuiascã pe oameni. Sã îi de oameni. Ci se nasc din ºerpi, printr-un descântec, o
considere nevolnici ºi mãrunþi. Astfel cã nu se obosea vrajã cunoscutã ºi spusã numai de cãtre Solomonari.
nici mãcar sã-ºi coboare privirea cãtre ei, darãmite sã le Pentru a se ajunge acolo însã, trebuie ca ºerpii sã
cearã ori sã le porunceascã ceva anume. Pentru el, îndeplineascã anumite condiþii. Ei sunt nevoiþi sã se
oamenii nu existau! Tot astfel cum nu pãrea sã existe lepede de cele lumeºti, alãturi de iubirea pãrinteascã ºi
nici o altã fiinþã neînzestratã cu darul magiei. Cu alte sã plece în pribegie. Timp de ºapte ani, aceste târâtoare
cuvinte, dacã nu erai vrãjitor, pentru Fulger nu erai vor fi obligate sã se fereascã de ochii muritorilor, fie ei
144
deloc! oameni, pãsãri ori jivine. Nimeni nu va trebui sã-i vadã!
De dormit, dormea doar pe cãrbuni încinºi. Altfel Cu trecerea anilor, vor pierde din culorile trupului, ºi
se putea întâmpla, ca în timpul somnului, când nu avea ale vieþii, devenind albi. ªi de-abia dupã ce se vor fi
un control atât de bun al respiraþiei, sã îngheþe totul în scurs aceºti ºapte ani, pribegii vor fi slobozi sã se
jurul lui. Iar de zburat o fãcea sus de tot, fiind obiºnuit îndrepte spre Iazul Balaurului, din care, o datã intraþi
ºerpi, vor ieºi Balauri. Desigur, în urma descântecului cum o zãri. Iar vorba lui era atât de ternã, atât de
spus de un Solomonar. monotonã, încât era cât pe ce sã adorm cu ochii deschiºi.
Acum, ce anume spun Solomonarii ca sã le dea Cam aºa cum se întâmplã când eºti hipnotizat, cum spun
naºtere, nu mã întrebaþi, fiindcã vã spun sincer cã habar oamenii. Salcia însã, binevoitoare ca de obicei, mã plezni
n-am. Chiar dacã mi s-a mai întâmplat sã trag cu ochiul, iute peste ochi, astfel cã mã trezii de îndatã. Adicã taman
de pe margine, la o asemenea ceremonie, nefiind la timp ca s-o pot auzi pe Irodia, rãspunzându-i:
instruitã în vorba lor gânditã, asemeni Mândrelor, - N-am mai auzit de mult cântul Pãsãrii Mãiestre,
niciodatã n-am înþeles ce spun (ori, mai bine zis, învãþãtorule, adãugã destul de înciudatã Împãrãteasa.
gândesc) aceºtia. Nici mãcar de discuþia ce avu loc Apoi îl întrebã pe Solomonar de ce-o chemase.
atunci, între Irodia ºi Mar, nu-mi amintesc s-o fi înþeles - Trebuie sã-þi aduni degrabã Doamnele în Pãdurea
întru-totul. Am vãzut doar cum Doamna aterizeazã Fiarelor!
împreunã cu Fulger într-o parte a iazului, iar - Le-am dat deja poruncã, îl informã foarte plinã de
Solomonarul Mar se afla exact în partea opusã. Cu toate sine Irodia.
astea, cei doi nu se apropiarã mai mult ºi nici nu se - Prea bine, rãspunse Solomonarul, în timp ce pe
apucarã sã-ºi miºte buzele. Pãreau sã se înþeleagã de buze îi înflori un zâmbet ironic. Vãd cã ai rãmas
minune, vorbind aºa gândit, puºi la adãpost de aceeaºi zâniºoarã harnicã ºi silitoare pe care am avut
urechile indiscrete ale animalelor ºi pãsãrilor pãdurii cinstea s-o instruiesc cândva. Aceeaºi zânã mândrã,
ori chiar de ale mele. ªi trebuie sã vã mãrturisesc cã, frumoasã ºi parcã prea dornicã de tinereþe. De
dacã o bãtrânã salcie plângãtoare nu ºi-ar fi fãcut prospeþime... Ehe, cum a trecut Timpul, Irodia, zise
pomanã atunci cu mine, sã-mi traducã ce se punea Mar, cu un sarcasm demn doar de un Solomonar.
acolo la cale, cu siguranþã aº fi cãscat mult ºi bine gura Fiindcã, orice ar zice unii, mie mi s-a pãrut o cruzime
ºi urechile. Bineînþeles, nici vouã n-aº fi ºtiut ce sã vã fãrã margini sã-i aminteºti unei bãtrâne de frumuseþea
povestesc acum. Aºa cã am ascultat-o ºi, dupã ce mi-am ce fusese cândva. Mai ales când ºtii, mai bine decât
145
bãgat douã crenguþe de-ale ei în urechi, am început sã nimeni altul, cã pentru ea doar asta conta. Acum, cã
aud tot ce vorbeau cei doi. Fiindcã, dintre toþi, doar întâmplarea fãcea ca þinta ironiilor ºi rãutãþilor lui Mar
copacii puteau sã-i mai înþeleagã. sã fie o Doamnã, mulþi dintre voi vã veþi gândi poate,
- Vãd cã ai lãsat cam mult Timpul sã se joace în pãrul cã aºa-i trebuia. ªi cã, fiind ºi ea o zânã rea cât încape,
tãu, Doamnã! îi spuse Mar, nu fãrã rãutate, Irodiei, de ºi-o merita.
Poate cã o merita sau poate cã nu... Nu prea cred - Farmecul vostru? i-o întoarse Mar de îndatã, îm-
cã suntem noi chemaþi sã judecãm ori sã împãrþim piedicând-o sã-ºi încheie vorba. Care farmec, Irodia?
dreptatea între fiare. ªi oricum, nu asta merita reþinut cu Care efect? continuã el s-o necãjeascã cu cruzime solo-
adevãrat din întâmplarea cu pricina. Ci faptul cã, deºi monãreascã pe Împãrãteasã. La cum aþi ajuns voi sã
Solomonarul dorea acelaºi lucru ca ºi Irodia, deºi îi era arãtaþi de un Timp încoace, cine crezi cã n-ar fi ferit de
într-un fel aliat, nu se putea abþine sã n-o rãneascã farmecul vostru?...
aproape cu fiece vorbã. Iar acest fel de a fi, dragii mei, Dupã care, Mar se puse pe un râs ce aducea cu
nu cred cã poate fi catalogat decât ca rãutate, în forma sâsâitul unei ºopârle sau ceva asemãnãtor, ceva menit
ei cea mai purã. O rãutate ce izvora tocmai din doar sã zgârie timpanele celor ce, printr-un mare neno-
strãfundurile fiinþei Solomonarilor. O rãutate ce fãcea roc, apucau sã-l asculte. Astfel cã eu una n-am mai su-
sã parã alte dihãnii, cum erau Zmeii ori Cãpcânii, niºte portat! Cu riscul de a pierde o bunã bucatã din conver-
bãieþi simpatici ºi de cuvânt. Fiindcã, ãºtia mãcar nu-i saþie, mi-am scos crenguþele sãlciei din urechi. Apoi am
rãneau pe cei cu care se aliau, pe cei cu care cãdeau la stat preþ de câteva secunde, pânã ce Mar a încetat sã
învoialã pentru vreo pradã anume. mai râdã ºi m-am apucat sã trag din nou cu urechea.
Solomonarii însã, care considerau cã toate li se - Va trebui sã intraþi mai întâi în trupul unor jivine,
cuvin, ºi se purtau de parcã ar fi fost stãpânii cerului ºi o sfãtui Solomonarul. În lupi, de exemplu. Tot e iarnã ºi
ai pãmântului, nu se sfiiau sã-ºi rãneascã nici mãcar ei atacã în haitã. Altfel nu cred cã v-aþi putea impune.
aliaþii. Iar asta, fiindcã le plãcea sã facã rãu, cu fapta ori Dacã omul v-ar vedea aºa cum aþi ajuns sã arãtaþi, cu
cu gândul, aºa cum vouã vã place sã faceþi bine. Le plã- siguranþã i-aþi stârni mai degrabã mila, decât teama,
cea sã râdã de alþii, lovind direct acolo unde-i durea mai adãugã Solomonarul. Dupã care îi atrase atenþia Irodiei
tare, tot aºa de mult cum vã place vouã sã mâncaþi cio- sã fie cu mare bãgare de seamã la Vlad, fiindcã bãiatul
colatã. ªi când fac o asemenea comparaþie, sã ºtiþi cã nu pare destul de puternic.
exagerez prea tare. În Acest Tãrâm, cel puþin, nu cred sã - Puternic?... De ce spui asta, învãþãtorule? Dintre
146
existe niºte fiinþe mai negre la suflet decât aceºti Magi. puii de om pripãºiþi pe la noi, aproape toþi au sfârºit
- Înconjuraþi-l, aºa, ca într-o horã ºi cereþi-i pasãrea cursa mult mai repede decât el! îi aminti Împãrãteasa.
în schimbul vieþii lui, îi mai spuse Mar Doamnei. - Sã nu uitãm însã, cã Vlad a avut ºi un drum foarte
- Hora noastrã n-are efect decât asupra celor în pu- greu. A înfruntat cele mai temute spirite întunecate, fãrã
tere. Pruncii, fiind curaþi, sunt feriþi de farmecul nostru... sã piardã ori sã înstrãineze pasãrea. Din cauza asta, eu
îl consider un caracter puternic! ªi-l vreau întreg, dupã - ªtiu! rãspunse iritatã Doamna. Numai cã n-am
ce-i vei lua pasãrea. priceput cui îi va rãmâne, pânã la urmã, Andilandi...
- Dacã nu ne-o va da? întrebã atunci Irodia, ce - A voastrã are sã fie! Fii pe pace! o liniºti
parcã începuse sã se îndoiascã de reuºita asaltului ce-l Solomonarul. ªtii doar cã pe mine nu mã intereseazã
puseserã la cale. vrabia aceea, ci doar ca ea sã ajungã în tabãra noastrã.
- Atunci, cu siguranþã, mi-o va da mie! îi spuse Mar, Fiindcã, asta înseamnã cã bãiatul va fi al meu.
zâmbind ironic. Nu-þi mai face atâtea griji, Irodia. ªtii Înseamnã cã eu voi avea un nou elev la ºcoala
doar cã grijile aduc dupã ele riduri... Prea multe riduri! Solomonãreascã!
La sãniuº
eparte de toate spiritele întunericului, - Tu n-auzi? Trezeºte-te! insistã Andrei, suflându-i
ce plãnuiau sã-l piardã, Vlad dormea din nou cerga de pe el. Vreau sã-þi arãt ceva!
D dus. Dormea atât de adânc, încât nu

auzi nici mãcar când acoperiºul
cãsuþei ce-l adãpostea se dãdu la o
parte. Astfel cã Andrei, care-ºi iþise
capul deasupra-i, reuºi sã-ºi apropie
nesimþit faþa de puiul de om. ªi, o datã ajuns foarte
aproape de patul acestuia, cu un zâmbet ºmecher în
colþul gurii, începu sã-i sufle uºurel cerga cu care era
Puiul de om miji ochii ºi întrebã: Hî? (adicã
Ce?). Andrei îºi puse un deget în dreptul buzelor ºi-i
indicã hainele de pe marginea patului, rugându-l din
priviri sã le îmbrace degrabã. ªi dacã se putea în mare
liniºte, fiindcã locul în care vroia sã-l ducã era unul
tainic, în care restul familiei nu trebuia sã afle cã au pus
piciorul. Apoi, bãiatul Uriaº, se ascunse sub masa
mare, alãturi de surioara lui Lucia, împreunã cu care
147
acoperit. prinse a se târî pe podea.
- Vlad... Trezeºte-te!... Copiii se strãduiau din rãsputeri sã nu facã zgomot,
- Mmmm! zise puiul de omul care, prin pipãieli deºi trãgeau dupã ei o cofã de rufe, destul de mare ºi de
repetate, apucã sã-ºi gãseascã cerga ºi sã se acopere din grea, pe care plãnuiau s-o foloseascã pe post de sanie. Iar
nou cu dânsa. de auzit, nu pãrea sã-i audã cineva. Tatãl Uriaº nu mai
era de mult în peºterã. Ieºise o datã cu ivirea zorilor sã - Vin, vin! încercã sã-l liniºteascã omuleþul. Cu
vadã dacã oile sunt bine. Moºul sforãia dus, pe scãunelul toate cã adevãrul adevãrat era cã nu-i prea ardea de
pe care adormise cu doar o searã înainte, în timp ce le mers în alt loc. ªi poate cã nici vouã nu v-ar fi ars, dacã
citea povestea, iar mama era mult prea ocupatã cu coptul aþi fi fost în pielea lui atunci. Toate miroseau ºi arãtau
pâinii, al pascãi ºi-al cozonacilor pentru a-i bãga în atât de bine, încât Vlad se gândi de îndatã cã Andrei îl
seamã. Astfel cã Andrei ºi Lucia reuºirã sã se strecoare trezise direct în Paradisul Prãjiturilor. Astfel cã nu putea
fãrã dificultate, pânã sub gemuleþul prin care, nu demult, înþelege unde îl zoreau atât copiii Uriaºilor? Unde
se buluciserã micii înaripaþi. Apoi îl aºteptarã ºi pe Vlad. altundeva putea fi mai bine decât acolo?
Pentru puiul de om însã, drumul fu mult mai lung - Hai, cã mãnânci când ne întoarcem, îi ºopti Lucia
ºi mai anevoios. În primul rând, fiindcã el fu nevoit sã în timp ce îl extrãgea din miezul brânzoaicei în care
strãbatã întreaga masã. Masã care era mult prea mare Vlad tocmai intrase ºi din care înfuleca grãbit în timpul
pentru un omuleþ atât de mic. Asta, fãrã a mai pune la mersului. Acum mergem la sãniuº!
socotealã ºi alte piedici ce se ivirã în calea lui. Piedici - Unde? mormãi printre plescãituri omuleþul, în
cum erau, de exemplu, faptul cã Nãzdrãvanul se culca- timp ce urca în palma fetei.
se exact în dreptul uºii cãsuþei. ªi, ca sã nu-l trezeascã, - Lângã geam! rãspunse Lucia.
copilul fu nevoit sã sarã pe geam. Apoi, o datã ieºit din Se urcarã cu toþii pe un butoi cu varzã, apoi pe un
casã, îl izbirã niºte mirosuri atât de plãcute, ce veneau borcan mare de zacuscã, aranjat deasupra butoiului, iar
din cuptorul în care se rumeneau cozonacii, încât Vlad în final, pe un borcãnel cu castraveþi, plasat taman în
aproape cã uitã ce avea de fãcut ºi unde anume trebuia vârful construcþiei. Fiindcã, vedeþi voi, chiar dacã copiii
sã ajungã. Mai ales cã, în lungul lui drum pe masã, dã- erau Uriaºi, la geamul cu pricina nu era uºor de ajuns.
du ºi peste o mulþime de blide pline vârf cu mac ames- El se afla sus de tot, aproape de tavan, într-un loc în
tecat cu miere, cu nuci mãcinate, cu brânzã dulce, za- care numai un Uriaº adult putea ajunge. Bineînþeles,
hãr ºi stafide. Apoi dãdu chiar de câteva brânzoaice, dacã se ridica mai întâi pe vârfuri ºi întindea mâinile,
148
gata rumenite ºi încã aburinde, ce zãceau cuminþi alã- aºa cum proceda de regulã Tata-Moºu, atunci când se
turi de multe alte prãjituri cu gem, nuci ºi alune deja afla cu treburi prin zonã.
preparate de mama Uriaºã. Ajuns primul în vârf, Andrei bãtu în gemuleþ de
- Haide o datã! îl vãzu Vlad pe Andrei cum îi striga trei ori lung ºi cu putere, apoi o datã scurt, dupã care,
pe muþeºte. cei trei copiii aºteptarã cu sufletul la gurã. Nu trecu
mult ºi Vlad vãzu cã gemuleþul mic era înglobat într-o - Pe mine mã cheamã Colþ de stâncã, veni de
parte de stâncã mobilã, pe mãsura Uriaºilor, ºi cã aceas- îndatã rãspunsul.
ta începu sã se miºte. Mai întâi se crãpã un pic, atât cât - Colþ de stâncã, se auzi atunci ºi glãsciorul Luciei,
sã se poatã vedea venind din spatele ei o luminã puter- care dorea sã facã pace între cei doi, te rugãm din suflet
nicã, dupã care, copiii auzirã un glas subþirel, ce-i între- sã ne dai drumul. Promitem sã nu zãbovim prea mult!
bã, pe deplin pãtruns de importanþa misiunii sale: Am vrea doar sã-i arãtãm lui Vlad... Cãrãuºului... cum
- Cine bate? ne jucãm noi, iarna. Atât!
- Ei, cine? Noi: eu ºi Lucia! îi rãspunse Andrei, - Prea bine! se învoi atunci numitul Emanuel, zis ºi
plictisit de întrebarea ce pãrea sã-i fie mai mult decât Colþ de stâncã. Dar cu o condiþie. Omul va trebui sã-mi
familiarã. Dã-ne drumul o datã! Altfel ne vede mama. rãspundã la o ghicitoare. Dacã ºtie rãspunsul, trece,
- Te rugãm! insistã ºi Lucia, când vãzu cã vocea dacã nu, rãmâne!
stãtea în cumpãnã. - Dã-i drumul! zise atunci Vlad. Trebuie sã vã spun
- Sunteþi singuri?... cã nu-i picarã tocmai bine cele anterior discutate.
- Nu... L-am luat ºi pe Cãrãuº cu noi, rãspunse uºor Adicã ce vroia sã spunã Emanuel, codiþã de purcel
stânjenit bãiatul Uriaº. ãsta, cã eu nu pot trece decât dacã îndeplinesc anumite
- Aha! ªtiam eu! rãspunse de îndatã glãsciorul, care condiþii? gândi Vlad în sinea lui. ªi dacã da, atunci de
între timp devenise mult prea important pentru vârsta ce? Oamenii sunt mai prejos decât locuitorii Celuilalt
lui. Dacã se poate spune astfel. Pentru cã vocea pãrea Tãrâm? Ha, las cã mai vedem noi ce ºi cum!
a unui þânc, care se joacã de-a omul mare. ªi nu de-a - De e bine ori e rãu, ei legaþi vor fi mereu! Nu
unul oarecare, ci unul cu funcþie grea, care le spuse cum sunt mama cu tata, ci prin sânge au legãmânt sã se
scurt ºi rãspicat: ajute atât cât sunt. Sã trãiascã în iubire, liniºte ºi
- Îmi pare rãu, dar Cãrãuºul nu poate trece! armonie! rãspunse, dintr-o suflare parcã, Colþ de
- Emanuel! se rãsti atunci Andrei, care îºi pierduse stâncã. ªi adãugã, chicotind ca un ºoricel:
149
deja rãbdarea. Terminã cu jocurile astea de pici! N-avem - Eu zic cã e simplã... Pânã ºi un pici ar putea s-o
vreme pentru aºa ceva! Nu înþelegi?! dezlege!
- Emanuel? Emanuel? murmurã glasul, dus chipu- Lucia ºi Andrei se arãtarã de îndatã unul pe altul, fi-
rile pe gânduri. Nu-l cunosc! indcã ei ºtiau care era rãspunsul la ghicitoare. Vlad însã
- Cu tine vorbesc! tunã Andrei. nu prea ºtia ce sã zicã. ªi faptul cã Uriaºii se arãtau unul
pe celãlalt îl încurcã ºi mai tare pe puiul de om. Sã fi fost atenþionã Colþ de stâncã. Cerul e proprietate privatã!
vorba oare de o fetiþã sau de un bãieþel? Ghicitoarea Dacã vã vede cineva, eu nu ºtiu cum aþi ajuns aici!
vorbea de vreun om? Ori de un Uriaº? ªi ce vroia sã spunã M-aþi înþeles?
cu legãmântul de sânge? Oricât se muncea Vlad, nu pu- - Mulþumim Emanuel, îi rãspunse Andrei. Fii
tea sã-ºi dea seama ce cãutau mama ºi tata în toatã ghici- liniºtit, nimeni n-are sã ne vadã!
toarea asta. ªi, cu toate cã stãtu în cumpãnã mai bine de Dupã care, cu o tandreþe surprinzãtoare pentru un
un minut, tot codindu-se ºi privindu-i uimit pe Andrei ºi bãrbat cãlit ºi dur cum se afla, se apropie de colþul de
Lucia (care continuau sã se arate, cu încãpãþânare, unul pe stâncã ºi îl mângâie. Apoi îi dãdu un pupic exact în
altul), Vlad tot nu reuºi sã gãseascã rãspunsul la ghicitoa- locul în care ºtia el cã se gãseºte unul dintre obrajii
re. Nimic din cele înºirate nu pãrea sã aibã vreo noimã. frãþiorului lui mai mic. Fiindcã Emanuel îi era frate! ªi
- Eºti singur la pãrinþi? îl întrebã atunci Emanuel pe dacã unii dintre voi se mirã, neînþelegând (la fel ca ºi
Vlad, vãzându-l încurcat. Vlad, la început) cum de puteau fi Uriaºii fraþi cu
- Ce are a face? rãspunse, destul de þâfnos, puiul de stâncile, am sã vã lãmuresc de îndatã. Ori mai degrabã,
om, ce continua sã se simtã persecutat. cred cã vã veþi lãmuri singuri, atunci când vã voi spune
- Pãi, cam are, chicoti numitul Emanuel, spre cã, dupã ce mor, Uriaºii se transformã în munþi. Cam
disperarea lui Vlad ºi a fraþilor Uriaºi, ce nu mai sperau tot aºa cum se întâmplã cu oamenii, despre care am
sã poatã trece vreodatã prin fereastra cu pricina. Pânã auzit cã s-ar transforma în þãrânã. Cu singura diferenþã
la urmã însã, dezlegarea ghicitorii îi fu sugeratã puiului însã cã sufletele Uriaºilor, fiind prea mari ºi prea pline,
de om, fãrã intenþie desigur, chiar de ce-l ce i-o pusese, nu pot urca în cer. Astfel cã rãmân de-a pururi în vârful
atunci când acesta îi atenþionã pe Uriaºi: munþilor, laolaltã cu fostele lor trupuri, cu care
- Dacã mai suflaþi, acolo veþi rãmâne! ªi nici fraþi vegheazã împreunã împãrãþia norilor, împiedicând
n-o sã ne mai numim de acum înainte! trecerea viilor pe acolo.
- Fraþi!... Ãsta e rãspunsul la ghicitoare, spuse de Când i-am vãzut însã pe cei trei copiii pãºind
150
îndatã Vlad. ªi, dupã doar câteva secunde, stânca se atunci pe acoperiºul de nori al lumii, m-am lãmurit pe
dãdu singurã la o parte, lãsându-i pe toþi sã treacã. Iar datã cã Uriaºii, uneori, mai fac ºi excepþii. Cel puþin,
vocea mormãi supãratã foc cã se dãduse singurã de gol: pentru fraþii de care se aflau atât de apropiaþi ºi de care,
- Bine, poftiþi... Da fiþi cu bãgare de seamã, cã nu iatã, nu se puteau înstrãina, indiferent de locul în care
sunteþi pe pârtia de sãniuº de pe moºia voastrã! îi mai fiecare dintre ei ajungeau sã sãlãºluiascã.
Neputând sã-i urmez atunci, nu prea ºtiu cum s-au în acea clipã, începea sã ningã. ªi asta sã ºtiþi cã v-am
distrat la sãniuº. Tot ce pot sã vã povestesc însã, e cã povestit-o cu titlu strict confidenþial! Ca sã ºtiþi cã atunci
râsetele ºi chiuiturile lor se auzirã pentru multã vreme când ninge ºi vã puteþi bucura din plin de sãniuº, cu
pânã jos, în vale. Iar atunci când sania le atingea un nor siguranþã Uriaºii s-au dat ºi ei cu sania, doar cu puþin
prea încãrcat, acesta se apuca sã cearnã zãpadã. Ceea timp înaintea voastrã. Bineînþeles, pe un alt derdeluº,
ce însemna cã într-un anumit loc de pe pãmânt, chiar plasat ceva mai sus decât al vostru.
Sfânta Vineri, protectoarea sãlbãticiunilor

e mâncat, toþi cei ai peºterii, reuºirã nevoiþi sã strãbatã Pãdurea Fiarelor. Loc prin care n-ar
s-o facã de-abia spre orele prânzului. strica sã treacã cât încã era luminã, fiindcã lighioanele
D Sãrirã peste micul dejun, atât din

cauza copiilor, întorºi prea târziu din
tainica lor escapadã la înãlþime, cât ºi
din pricina pregãtirilor pentru
sãrbãtori. De-abia acum înþelese Vlad
de ce vãzuse, în zori, atâtea prãjituri pe masã. Pentru cã
era ajunul Crãciunului!
- Cât de repede trece timpul pe aici, murmurã
Vlad, privind forfota din jurul mesei. Mai ales atunci
ce-ºi duceau traiul pe acolo erau destul de flãmânde
acum, în toiul iernii.
Puiul de om le mulþumi Uriaºilor pentru gãzduirea
cãlduroasã ºi sfaturile primite, dupã care îºi cârmi
Nãzdrãvanul cãtre pãdurea ce se înãlþa falnicã dincolo
de peºtera Uriaºilor, fãrã sã aibã nici cea mai vagã idee
asupra a ceea ce îl aºtepta acolo.
Vremea se înrãutãþise, fãcând loc unui vânt rece ce
rãsturna nestingherit troienele de prin preajmã, dar
când te simþi cu adevãrat bine. Parcã ar alerga! bãiatul era bine dispus ºi încrezãtor în forþele proprii.
151
- Þi se pare doar, îi rãspunse Nãzdrãvanul. Timpul se Purta pasãrea pe braþ, ca pe un ºoim, iar aceasta era
miºcã cu pas mãsurat, þinu sã-l asigure calul. Mereu la fel! acum mai mare ºi mai strãlucitoare ca niciodatã.
Dupã care, cu mare pãrere de rãu, Nãzdrãvanul îi De jur împrejurul drumeþilor, în acea pãdure vrãji-
spuse lui Vlad cã a sosit vremea sã-ºi ia rãmas bun ºi de tã, copacii vorbeau. Îºi povesteau unul celuilalt despre
la Uriaºi. Pânã sã ajungã în Poiana Sânzienelor, erau Solomonar ºi Doamne ºi despre ce anume le pregãtise-
rã aceºtia noilor veniþi. Iar vorba lor, pornitã de la salcia - Cum de nu, rãspunse bãtrâna, privind Pasãrea
plângãtoare, fu purtatã, pe rând, din creangã în Mãiastrã pe care Vlad o purta atât de þanþoº pe braþul
creangã, pânã când ajunse la urechile unui stejar drept. Iar le ard cãlcâiele dupã Andilandi! De data asta
bãtrân ºi gârbovit de ani, pe lângã care Nãzdrãvanul ºi însã, Mar a cam întrecut mãsura! zise bãtrâna, necãjitã
Vlad tocmai se întâmpla sã treacã. ªi, cu toate cã peste poate. N-avea voie sã aducã Doamnele în pãdu-
stejarul acela era singurul din toatã pãdurea, care în rea asta. ªi în nici un caz nu trebuia sã lase cele ªtime
ciuda iernii din jur, avea încã frunzele verzi, puiul de sã intre în lupii mei.
om trecu de el, fãrã sã-i acorde atenþia cuvenitã. Nu - Nu te necãji, preabunã Vineri, încercã s-o împace
bãnui nici mãcar o clipã cã în el se afla chiar Sfânta stejarul. ªtii doar cã pentru un Solomonar nimic nu-i
Vineri, protectoarea pãdurii ºi a sãlbãticiunilor. În ciuda sfânt pe lume. Gândeºte-te cât de urât e în stare sã se
strãdaniei lui Mar ºi-a Irodiei, aceasta aflase, în cele din poarte chiar ºi cu Balaurii ce i-au jurat credinþã. Cum îi
urmã, de cele ce puseserã ei la cale. biciuieºte ºi ce vorbe grele ºtie sã le arunce.
- Aºa deci, marþafoii ãºtia au de gând sã-mi Ascultând spusele stejarului, Sfânta Vineri cãzu de
înnebuneascã puii! zise supãratã bãtrâna. Las cã am eu îndatã pe gânduri. Uita uneori cã Solomonarii nu mai
ac de cojocul dumnealor! mai spuse, dupã care începu erau de multã vreme oameni. Cã nu mai ºtiau, de ani ºi
sã se gândeascã cum ar putea sã-ºi salveze nepreþuiþii ei ani, nici mãcar ce-i milostenia faþã de foºtii semeni,
lupi, din ghearele spiritelor întunecate. darãmite faþã de animalele din preajmã. Uita cã aceºtia,
Pentru cã, oricât vi s-ar pãrea vouã de curios, de devenind Magi, îºi vânduserã sufletele întunericului,
îndatã ce Sfânta Vineri auzi de planurile întunecate ale laolaltã cu celelalte dihãnii cum erau Strigoii, Ielele,
lui Mar ºi ale Doamnelor, se gândi în primul rând la Zmeii, Cãpcânii ori Balaurii care, dintr-o pricinã ori
binele odraslelor sale, nu la Vlad, care pentru ea nu era alta, îi juraserã credinþã.
decât un strãin. Un drumeþ oarecare. Pe când lupii erau - Cum zicea-i cã îi spuneau puiului de om?
copiii ei de suflet! Copiii pe care Sfânta Vineri, spre - Vlad.
152
deosebire de marea majoritate a oamenilor, îi iubea - Prea bine! Atunci mã voi baza pe dânsul, zise
mai mult decât lumina ochilor ºi-i considera la fel de Sfânta, privind cu luare-aminte în urma pruncului.
folositori ca pe oricare dintre lighioanele pãdurii. ªi cu toate cã Sfânta Vineri vãzu cât de mare ºi de
- Acesta e noul Cãrãuº, pe care vor sã-l piardã, îi strãlucitoare era Andilandi, lucru care se întâmpla doar
mai spuse bãtrânei stejarul. atunci când omul ce-o purta avea sufletul bun, se gândi
sã-l încerce, totuºi. Asta, fiindcã ea considera cã nu te poþi - Nu pot sã-l înham la aºa povarã, rãspunse Vlad
numi cu adevãrat om bun decât atunci când ºtii sã în- printre dinþi, în timp ce trãgea sania cu toatã forþa de care
drãgeºti toate animalele, pãsãrile, copacii ºi florile întâl- era în stare. De-abia i s-au vindecat rãnile de pe aripi.
nite în cale. Astfel cã Sfânta Vineri, ieºind din stejarul în - Atunci leagã pasãrea, îl mai încercã Sfânta Vineri,
care stãtu ascunsã, îi tãie calea puiului de om, zicându-i: în timp ce zâmbea ºmechereºte sub nãframa pe care
- Îndurã-te de mine, puiule, ºi ajutã-mã sã car sania ºi-o legase întocmai cum o fac bãtrânele, peste gurã.
aceasta pânã la coliba mea din vârful dealului! - Hodoronc-tronc! rãspunse cu nãduf Vlad, care
- Nici o problemã, zise Vlad, care, deºi se grãbea, deja începuse sã simtã cã bãtrânei îi cam ardea de ºagã
se gândi cã ar face un lucru bun dacã ar ajuta-o pe pe socoteala lui. De ce-aº lega-o, ca s-o omor? Am
bãbuþã. Mai cu seamã cã el tocmai trecea printr-o sarcinã s-o duc întreagã acolo unde îi e locul!
perioadã în care vroia sã-ºi demonstreze, cu orice chip, Dupã care, o vreme, nici unul dintre ei nu mai
sieºi, cã e un copil cuminte ºi cu minte. spuse nimic. Vlad - fiindcã de-abia mai putea sufla, iar
Dupã care, punând-o pe Andilandi pe ºaua Calului bãbuþa - pentru cã, prinzând drag de copil, se gândi sã
Nãzdrãvan, se apucã sã tragã sania. Pe mãsurã ce urca nu-l mai încerce. Câte auzise pânã atunci îi fuseserã
însã, sania devenea tot mai grea. ªi Vlad, deºi se strãduia suficiente pentru a se lãmuri cã, deºi puiul de om era
din rãsputeri, înainta anevoios. La un moment dat chiar se cam slobod la gurã, era bun la suflet. Aºa cã, atunci
prãvãli în zãpadã, din cauza efortului. Dar nu se lãsã nici când Vlad, ostenit peste poate, reuºi sã ducã sania pânã
atunci, ci se opinti ºi începu sã tragã sania mai departe. în vârf, aceasta îi spuse cine era cu adevãrat. Dupã
- Ce cari aici, tanti? o întrebã Vlad, pe care-l care, sania împreunã cu aºa-zisele lemne din ea
trecuserã deja toate sudorile. Bolovani?! dispãrurã fãrã urme.
- Iaca, niºte vreascuri pentru foc, rãspunse - Eu sunt Sfânta Vineri, Cãrãuºule! îi spuse ea lui
bãtrânica. Vreau sã-mi încãlzesc ºi eu niþel oasele astea Vlad, care o privea ca pe una dintre minunile lumii sale.
bãtrâne ºi bolnave... - Bãnuiam eu...
153
- Nu înþeleg... cum le-ai putut cãra... pânã sã mã - Pentru cã mi-ai demonstrat cã poþi fi bun atât cu
întâlneºti pe mine? oamenii, cât ºi cu pãsãrile ºi animalele, aº vrea sã te
- Ei, acum par mai grele fiindcã urci dealul, rãsplãtesc! îi mai spuse bãtrâna.
rãspunse cu ºiretenie bãtrânica. De ce nu înhami calul - Lãsaþi, nu e nevoie, rãspunse Vlad gândind cã
la sanie? Vãd cã þi-s tare grele! cine ºtie ce glumiþe îi vor mai da prin cap bãbuþei sã-i
trânteascã. Deja se însereazã ºi eu mai am încã mult de - Vreau un cufãr mic!

mers... ªi poate nici vouã nu v-ar fi fost uºor dacã aþi fi
- Hei! îi nechezã atunci, în urechea dreaptã, Nãz- vãzut toate lãzile acelea imense ºi strãlucitoare, ce
drãvanul. Poartã-te cuviincios! Dacã preabuna Vineri pãreau sã adãposteascã, care mai de care, jucãriile ºi
vrea sã-þi dea vreun dar, ia-l ºi þine-þi fleanca! bomboanele pe care orice copil ºi le-ar fi dorit
- Ehe-hei, planurile de acasã nu se potrivesc vreodatã! Astfel cã, privindu-le, te ºi aºteptai sã se crape
întotdeauna cu cele din târg, îi spuse bãbuþa puiului de vreuna dintre ele, lãsând ochii sã se bucure de grãmezi
om, în timp ce continua sã zâmbeascã ºãgalnic pe sub de acadele, praline ºi Zmei de ciocolatã. Alãturi,
nãframã. Mai bine ai face sã-mi primeºti darul. Altfel, bineînþeles, de mulþi soldaþi de jucãrie, înarmaþi cu
tare mi-e teamã cã mult prea scurt are sã-þi fie drumul. flinte aurite, cuþitaºe încurbate ºi de sãbii împodobite
Dupã care, fãrã alte vorbe, îl împinse pe Vlad în co- cu safire ori smaralde, aºa cum Vlad era deja la curent
liba ei, unde îl îndemnã sã aleagã un cufãr, drept platã cã era la modã pe aceste meleaguri. În ciuda tuturor
pentru strãdaniile sale. Sfânta Vineri avea acolo foarte acestor ispite însã, Vlad alese, într-un sfârºit, pe cel mai
multe cufere, de toate dimensiunile ºi formele. Vlad se mic cufãr din câte erau acolo.
apropie ºi vãzu cã unele dintre acestea erau mari cât un - Eºti sigur? întrebã Sfânta Vineri, când îl vãzu cã ia
stat de om ºi pline ochi cu jucãrii sau cu bãnuþi din în braþe o cutie micã din lemn de brad, care era atât de
ciocolatã ºi bomboane din zahãr ars, de toate formele ºi modest lucratã, încât de-abia se putea numi cufãr.
culorile (care semãnau cu pietrele preþioase vãzute la - Da! zise puiul de om, în timp ce-ºi þinea pumni
Zmei, dar erau dulciuri!). În timp ce alte cufere erau atât ºi dinþii strânºi tare.
de mici, de bine ferecate ºi de simplu lucrate, încât era - De ce nu iei una mai mare? Poate e plinã cu
greu de crezut cã puteau adãposti vreo comoarã. jucãrii?
- Ei, alege! Ce mai stai? îl îndemnã bãtrâna, când îl - Pentru cã vreau sã ajung acasã! rãspunse ferm
vãzu cât de adânc începuse sã se concentreze. puiul de om. Iar un cufãr prea mare, nu m-ar ajuta în nici
154
Vlad însã tot nu se putea hotãrî. ªtia, desigur, ca orica- un fel s-o fac. Ba mai mult chiar, mi-ar îngreuna drumul!
re dintre voi, cã cine se lãcomeºte o încurcã. Cel puþin din Auzind asta, Sfânta Vineri se bucurã foarte tare în
propria-i experienþã, dacã nu din povestea Fata unchia- adâncul sufletului ei. ªi îi spuse puiului de om cã a
ºului cea cuminte. Dar îi era tare greu sã ºi acþioneze în fãcut o alegere înþeleaptã, fiindcã adevãratele comori
consecinþã. Adicã, sã deschidã frumuºel guriþa ºi sã spunã: sunt ascunse, întotdeauna, în cutii mici. Iar dacã voi vã
întrebaþi cumva ce comoarã nemaipomenitã adãpostea întâmpla sã-l audã. Lucru nemaipomenit, dar ºi
cufãrul cu pricina, am sã vã spun cã era vorba de un îngrijorãtor în acelaºi timp, dacã þinem cont de faptul
nai. Desigur, nu de unul oarecare, ci de unul al cãrui cã Vlad se nimerea sã primeascã asemenea daruri
cânt avea puterea sã adoarmã pe datã, orice jivinã ce se minunate, doar în ajunul unor mari încercãri.
Îngenuncherea Doamnelor
e mãsurã ce înaintau prin Pãdurea Fiarelor, - Cred cã de acum înainte va trebui sã gãseºti rãs-
lui Vlad i se pãrea cã aceasta aduce din ce punsuri la întrebãrile tale, în ciocul Pãsãrii Mãiestre...
P în ce mai mult cu Pãdurea Bogãþii, de la

începuturile cãlãtoriei sale. Atâta doar cã
acum era iarnã, nu început de varã cum
fusese atunci. Altminteri, ar fi putut jura cã
se învârtise în cerc, aºa de tare-i semãnau
împrejurimile cu cele vãzute nu cu mult timp în urmã.
Dupã ce se mai dezmetici puþin, omul vru sã-i
cearã chiar ºi calului pãrerea în aceastã privinþã, dar
Nãzdrãvanul i-o luã înainte, având lucruri mai
Vlad, auzindu-l pe Nãzdrãvan, mai întâi rãmase
fãrã replicã. De ce s-o întreb pe Andilandi? se gândi
de îndatã copilul. Doar era limpede cã-i mutã! Pânã
atunci nici nu vorbise, nici nu ciripise! De lãmurit
însã, puiul de om nu mai avu timp sã se lãmureascã,
fiindcã nu durã mult ºi se vãzu înconjurat de o haitã de
lupi, ce nu pãrea foarte diferitã de celelalte, la prima
vedere. Dar, atunci când una dintre fiare i se adresã cu
glas omenesc, Vlad pricepu pe datã cã n-avea de-a face
importante de nechezat. cu lupi obiºnuiþi, ci cu niºte animale ce pãreau sã
- Brrr! ºuierã calul. Auzi?... acþioneze sub puterea altor dihãnii.
- Sunt urletele lupilor? - Dacã pui vreun preþ pe viaþa ta, va trebui sã ne-o
155
- Aºa par..., dar ar putea fi mai rãu de atât, îi dai pe Andilandi! îi spuse Irodia. Cãci ea era cea care
rãspunse Nãzdrãvanul în timp ce-ºi întorcea capul în venise împreunã cu celelalte Doamne sã-i ia Pasãrea
toate direcþiile, presimþind apropierea pericolului. Mãiastrã. ªi trebuie sã vã spun cã în afara Ruxandei,
- Cum adicã? întrebã Vlad de îndatã, neînþelegând toate se adunaserã acolo, întocmai dupã cum le fusese
vorbele încâlcite ale calului. învoiala. Îºi strânseserã ultimele puteri ºi intrarã în
trupul acelor lupi flãmânzi, cu gânduri dintre cele mai mã ce mârâieli cumplite puteau sã scoatã în acele cli-
negre la adresa copilului. pe. Þi se fãcea pãrul mãciucã, nu alta! ªi cu toate cã
- Hai ºi ia-o, dacã-þi dã laba! rãspunse Vlad, cu scena n-a durat decât câteva clipe, mie mi s-a pãrut cã
dârzenie. Dupã care o îndemnã pe Andilandi sã zboare a þinut o veºnicie.
de pe braþul lui, sã se punã la adãpost. ªi Pasãrea Dintr-o datã însã, când îmi pierdusem orice speran-
Mãiastrã zburã deasupra lor, pentru a vedea ce se þã, ba chiar mã hotãrâsem sã intervin, indiferent de con-
întâmplã. secinþe, am auzit naiul. Am auzit muzica lui dãtãtoare
- Aºadar, nu vrei sã mi-o dai de bunã voie... de liniºte ºi armonie ºi chiar am început sã sar în sus de
- Mai bine mor! o informã, destul de calm pentru bucurie. Am început sã chiui ºi sã bat din palme ca o
gravitatea situaþiei, puiul de om. zãludã, fiindcã ºtiam cã Vlad câºtigase bãtãlia. Nu-mi
- Atunci aºa sã faci! mârâi Doamna, dupã care le dãdeam seama cum, nici când anume avusese rãgazul
fãcu suratelor sale un semn scurt din bot, asmuþindu-le necesar pentru a-ºi duce naiul la buze, dar o fãcuse. ªi,
asupra lui Vlad. o datã cu primele acorduri izvorâte din acel instrument
Doamnele, care se strãduiau sã execute ordinul magic, dihãniile începurã sã cadã, una câte una, într-un
Irodiei, strângeau cercul în jurul fugarilor. Timp în care, somn adânc. Sã adoarmã împreunã cu Doamnele din
Nãzdrãvanul se ridicã degrabã în douã copite ºi-i spuse ele ºi sã se întindã, aºa, claie peste grãmadã, formând un
lui Vlad sã cânte din naiul fermecat. grup compact de trupuri, ce pãreau sã-l fi acoperit pe
- Care nai?... Vlad ºi pe Nãzdrãvanul lui în întregime.
- Cel din cufãr! îl povãþui Nãzdrãvanul. ªi repede, În câteva clipe însã, Vlad reuºi sã iasã deasupra ºi
cã poate nu mai apuci, mai adãugã calul înainte de-a continuã sã cânte. Asta, pânã când bãgã de seamã cã atât
cãdea la pãmânt, muºcat de una dintre fiare. Nãzdrãvanul, cât ºi Pasãrea Mãiastrã nu mai miºcau.
Moment pe care, eu n-am sã-l uit prea curând. Pu- De-abia atunci îºi desprinse naiul de la buze ºi strigã:
team jura cã acela avea sã fie sfârºitul cãlãtoriei lui - Trezeºte-te! zise puiul de om, agãþându-se de
156
Vlad, în Celãlalt Tãrâm. Lucru pe care l-ar fi gândit, cu grumazul Nãzdrãvanului.
siguranþã, oricine s-ar fi nimerit atunci prin preajmã ºi - Treziþi-vã! Andilandi?!...
ar fi vãzut cu ce vitezã se nãpustiserã Doamnele asupra Degeaba însã. Nici Calul Nãzdrãvan, nici Pasãrea
calului cãzut ºi-a puiului de om. Sau, cum le mai lu- Mãiastrã nu mai miºcau. Iar copilul, disperat cum era
ceau ochii, cât de ascuþiþi le erau colþii, dar mai cu sea- atunci, crezu, în primul moment, cã aceºtia muriserã.
Deºi, cred cã e limpede pentru toate lumea cã atât cade aceastã pãdure, se afla Poiana Sânzienelor, locul în
lul, cât ºi pasãrea adormiserã din cauza naiului. Lucru care trebuia sã ajungã ºi s-o lase pe Andilandi. ªtia cã
asupra cãruia se edificã ºi puiul de om, dupã ce se aple- numai aºa putea ajunge acasã ºi cã numai aºa avea sã-ºi
cã asupra acestora ºi auzi cã încã le mai bate inima. mai vadã vreodatã pãrinþii, bunicii ori fraþii. Iar asta îi
Pentru cã nu ºtia cum sã-i trezeascã, Vlad îºi sãrutã dãdu putere sã meargã mai departe. Sã înfrunte
de rãmas-bun credinciosul bidiviu, luã Pasãrea ºi, þi- troienele de zãpadã, care parcã, pe mãsurã ce înainta,
nând-o strâns la piept, porni mai departe. ªtia cã dincolo deveneau din ce în ce mai mari, mai greu de depãºit.
Cum se nasc Balaurii?

rivit de sus, Vlad arãta ca o furnicã mulþumi doar sã-l priveascã pe Mar cu toatã rãceala de
îndârjitã ce înainta cu greutate, dând la o care era el în stare, în timp ce Solomonarul îl studie la
P parte troienele de zãpadã ºi þinând

pasãrea strâns la piept. ªi dacã vã întrebaþi
cumva ce mi-a venit sã-l privesc de acolo,
am sã vã lãmuresc spunându-vã cã, din
cer, nu-l urmãream eu, ci Fulger. Sau mai
bine zis Mar, pentru cã Balaurul alb niciodatã nu-ºi
cobora privirea asupra oamenilor. Considerându-i, aºa
cum v-am spus, puþin importanþi.
Astfel cã, atunci când Vlad ajunse în mijlocul unui
rându-i cu luare aminte.
- Te rog, mai adãugã Mar, dar cu atâta dificultate,
de-ai fi putut jura cã nu mai rugase pe nimeni nimic, în
toatã viaþa lui.
- N-am de gând sã þi-o dau pe Andilandi, îi
rãspunse calm Vlad.
- Þi-am cerut eu ceva? Oricum trebuia sã treci pe
la mine înainte de-a ajunge la Sânziene, rãspunse Mar,
cu viclenie Solomonãreascã.
157
luminiº, Fulger nu mai aºteptã mult ºi aterizã exact în La auzul vorbelor lui, puiul de om nu mai ºtiu ce
faþa puiului de om, barându-i trecerea. sã creadã. Îl minþea oare sau chiar nu-ºi dorea pasã-
- Urcã! îi porunci atunci Mar copilului. rea?... Greu de spus, dacã þinem seama cã Solomonarul
Vlad, bãnuind cã Solomonarul vrea pasãrea, nu se fãcea parte din tabãra întunecatã. Deci, din rândul ace-
clinti. Iar de vorbit, nu spuse nici mãcar un cuvinþel. Se lora care de obicei i-o cereau pe Andilandi. Aºa cã Vlad
îl privi cu mare atenþie, încercând sã se dumireascã

dacã minte ori ba. Pe faþa lui Mar nu se clinti însã nici
un muºchi. Nimic nu pãrea sã-i trãdeze adevãratele
intenþii. Doar ochii lui, parcã prea mici ºi prea
întunecaþi, ar fi putut atrage atenþia unui om în putere,
cu experienþã în tãlmãcirea caracterelor. În nici un caz
n-ar fi putut însã sã-i spunã ceva unui þânc inocent, care
habar n-avea cu cât de multe feþe e înzestrat rãul.
- Ori te pomeneºti cã te temi sã zbori în spinarea
unui Balaur? îl provocã Solomonarul, când îl vãzu
adâncit în gânduri.
- Nicidecum, rãspunse Vlad ºi urcã de îndatã lângã
Mar. Numai aºa, demonstrativ. Ca sã-i arate el lui, cât e
de viteaz.
Solomonarului nu-i trebui mai mult de atât, pentru
ca sã-ºi cârmeascã Balaurul ºi sã porneascã de acolo
cât mai repede. Iar Fulger, dintr-o datã, fu în înaltul
cerului! Sus de tot, printre nori, acolo unde nici mãcar
pãsãrile de oþel ale oamenilor nu se încumetau sã
zboare.
Vlad îºi propusese sã rãmânã mereu în gardã,
atent la cei cu care tocmai se însoþise, dar, atunci când
se vãzu în aer, nu se putu abþine sã nu admire
158
priveliºtea de sub ei. Sã nu priveascã copacii, care din
arbori uriaºi deveniserã niºte piticanii, fãcute parcã din
Atunci când Vlad ajunse în mijlocul unui luminiº, plastilinã, ori animalele ºi pãsãrile, ce arãtau, atunci
Fulger nu mai aºteptã mult ºi aterizã exact când reuºeai sã le distingi, ca niºte gâze nevinovate.
în faþa puiului de om, barându-i trecerea. Într-un cuvânt, totul era atât de nou ºi de frumos, încât
Vlad uitã sã-i mai punã lui Mar întrebãrile ce poate s-ar de statura lui Fulger, dar care, spre profunda
fi cuvenit în asemenea circumstanþe. Nu-l întrebã nici nemulþumire a asistenþei avizate, nu era alb, ci verde.
unde merg, nici ce vrea de la el. Lucruri care, dacã stai Altfel spus, în urma descântecelor lui Minus se nãscuse
sã te gândeºti bine, nu erau tocmai de ici, de colo. nu un Balaur de gheaþã, aºa cum acesta era limpede
Când Fulger aterizã lângã Iazul Balaurilor, acolo unde cã-ºi dorise, ci unul oarecare. Unul, care la o adicã, pu-
unul dintre discipolii lui Mar tocmai fabrica o tea avea orice culoare, care scuipa flãcãri ºi dormea pe
asemenea arãtare, Vlad se dezmetici în sfârºit. ªi dacã grãmezi de galbeni. Lucru ce se întâmpla doar atunci
nu avusese pânã atunci prezenþa de spirit sã întrebe când ºerpii pribegi erau zãriþi de ochii altor jivine.
unde mergem?, se încumetã sã întrebe acum: - Pe ãsta cine l-a mai vãzut, de a ieºit aºa de verde?
- Unde am ajuns? întrebã supãrat Minus, în timp ce se apropia de Mar.
- La Iazul Balaurilor, îi rãspunse Mar, de parcã Iarba?!
acesta ar fi fost cel mai firesc lucru din lume. Dupã Mar îl mângâie pe creºtet, surprinzãtor de tandru,
care, îl îndrumã pe Vlad sã se apropie ºi sã urmãreascã spunându-i: Nu Minus, doar vreo ºopârlã poate!.
cu mare atenþie ceremonia pe care o prinseserã în curs Solomonarul se referea, desigur, la faptul cã Balaurul ce
de desfãºurare. tocmai ieºise din lac, fusese vãzut de-o ºopârlã sau de
- Nu se ºtie niciodatã, încercã sã-l îmbie Magul. orice altã vietate verde, în timpul celor ºapte ani de
Poate vei avea ºi tu poftã vreodatã sã faci un Balaur... pribegie. Aºa se face cã acum cãpãtase culoarea pieii
Vlad nu-i rãspunse. În primul rând, fiindcã aici lu- acelei fiinþe, ºi nu ieºise alb, aºa cum se întâmpla cu
crurile nu-i pãreau întocmai curate ºi în al doilea rând, ºerpii ce reuºeau sã se fereascã de privirile tuturor.
pentru cã atenþia îi fu captatã în întregime de bolboro- - Data viitoare, Minus! îi spuse Mar micului sãu
selile ºi poziþia, ciudatã a micului fabricant de Balauri. elev. Data viitoare! Dupã care, Magul îi fãcu cunoºtinþã
Pentru cã Minus (discipolul lui Mar) stãtea tocmai în cu Vlad, prezentându-l drept unul dintre cei mai buni
mijlocul lacului. ªi nu oricum, ci pe suprafaþa apei. Iar elevi ai sãi. Fãrã sã-i pomeneascã lui Vlad, însã, cã
159
de spus, spunea niºte lucruri atât de ciudate ºi de încâl- acesta era unul dintre copiii care, în trecut, cedase
cite, încât Vlad nu-ºi mai putea lua ochii de la dânsul. pasãrea ºi convenise sã devinã Solomonar.
Mai ales atunci când vãzu cum din ºarpele alb, care se Privindu-l mai de aproape, lui Vlad i se pãru cam
strecurase în iaz înainte de începerea ceremoniei, ieºi înfumurat, motiv pentru care, atunci când acesta se
un Balaur de toatã frumuseþea. O dihanie imensã, cam prezentã Minus, Vlad îi rãspunse prompt Plus, deºi
ºtim cu toþii cã pe el nu-l chema aºa. Micul Solomonar, - Nu þi-ar plãcea sã faci ºi tu Balauri?
drept rãsplatã, îl lãsã cu mâna întinsã. Apoi le întoarse - Am alte hobby - uri.
spatele ºi dispãru fãrã urmã, într-o vãgãunã care se - Sau poate ai vrea sã porunceºti vremii, norilor? îl
deschidea în pãmânt, la vreo câþiva paºi de ei. iscodi Mar.
- Unde se grãbeºte aºa? - Ca ce chestie? zise puiul de om, dupã care dãdu
- La ºcoalã, îi rãspunse Mar, îndemnându-l ºi pe el sã plece. Se opri însã, atunci când îl auzi pe Mar
sã coboare în vãgãuna cu pricina. ªcoala Solomonã- spunându-i cã singurul drum spre Poiana Sânzienelor
reascã! îi mai explicã dupã, dar atunci când se întoarse era pe la el, prin vãgãunã. Astfel cã Vlad nu prea avu
spre Vlad, vãzu cã acesta nu avea de gând sã-l urmeze. încotro ºi se hotãrî sã-l urmeze spre...
...ºcoala Solomonãreascã
cãrile pe care le coborau Mar ºi Vlad Mar o luã la stânga, pe un pod suspendat ce trecea
pãreau sã nu se mai termine. Atât erau deasupra unui râu de lavã, puiul de om se þinu dupã el,
S de multe, de strâmbe ºi de întortochea-

te, încât puiul de om de-abia mai ºtia
cum sã calce, ca sã n-o ia la vale. Iar în
jurul lui, nu exista nimic de care s-ar fi
putut agãþa, la o adicã. Cât vedeai cu
ochii dãdeai doar de pereþi mustind de mucegai, umezi
ºi alunecoºi, plasaþi la oarecare distanþã de scãri. Astfel
cu toate cã mai avea puþin ºi leºina. Iar asta nu numai
din cauza fricii, ci ºi a lipsei de oxigen care, mai
devreme sau mai târziu, tot la leºin te duce.
- Þine-te bine! îi zise Magul. Ajungem de îndatã.
- Mirosul ãsta, murmurã Vlad, mai mult pentru sine. De
unde-l ºtiu? adãugã. Apoi privi, întâmplãtor, spre Andilandi.
- E sulf, îi rãspunse atunci o voce caldã, mângâie-
160
încât, era suficient sã faci un singur pas greºit, pentru a toare. L-ai mai simþit la ºcoalã, în laboratorul de chimie.
te duce de-a berbeleacul, prin spaþiul dintre scãri ºi Auzind glasul, Vlad înþepeni. Nu vãzu pe nimeni
pereþi, direct spre fundul pãmântului. care i-ar fi putut rãspunde, aºa cã, în prima clipã, trase
Mirosul din jur era atât de tare, de înþepãtor, încât o sperieturã zdravãnã. Dar Pasãrea Mãiastrã, cãci ea
lui Vlad îi era din ce în ce mai greu sã respire. Când vorbise, se ºi grãbi sã adauge:
- Nu te speria. Sunt eu. ªi ce credeþi cã-i vãzurã ochii puiului de om,

- Care eu? atunci când pãºi dincolo de uºa cu pricina? O peºterã
- Andilandi. imensã, plinã pânã la refuz cu copii ºi Balauri! Iar pri-
- Nu dormi? o chestionã de îndatã puiul de om, veliºtea era foarte ciudatã. Micuþii ce miºunau pe acolo
privind pasãrea ce pãrea sã se îndeletniceascã tocmai n-arãtau aºa cum s-ar fi cuvenit sã arate niºte prunci de
cu aºa ceva. Cum de mi-ai rãspuns la întrebare? Pânã vârsta lor, ci erau cu toþii spâni ºi îmbrãcaþi în zdrenþe,
acum n-ai zis nici pâs. asemeni Solomonarului pe care-l urmaserã. Iar Balaurii
- ªi de ce-aº fi spus ceva, mã rog frumos? Doar nu lor zãceau tolãniþi pe grãmezi uriaºe de aur, luminate
mã întrebai nimic! rãspunse pasãrea. Ba mai mult chiar, de torþele ce ardeau pretutindeni, agãþate de pereþi.
dacã-mi amintesc bine, ai spus cã n-aº fi cu nimic spe- Vlad se gândi sã-l întrebe pe Mar dacã aici era ºcoa-
cialã, mai adãugã ea, dupã care îi aduse aminte copilu- la de care pomenise, dar atunci când privi în jurul sãu,
lui de cele grãite atunci, pe pluta Blajinului Ion: Nu observã cã acesta dispãruse. Apoi, nu trecu mult ºi-l zãri
cântã, nu vorbeºte. Mie nu-mi pare cu nimic deosebitã. cocoþat pe un podium, lângã o tablã de unde începu sã le
- Îmi pare rãu... vorbeascã celor adunaþi acolo, despre toate relele din
- ªi mie, rãspunse Pasãrea Mãiastrã. Dacã mi-ai fi ce- lume. Despre urã, invidie, hoþie, egoism ºi multe altele.
rut ajutorul, de multe necazuri te-aº fi scãpat pânã acum. Iar asta nu oricum, ci de parcã le-ar fi predat o lecþie
- Dar arãtai atât de... despre cele mai însemnate lucruri ce ar fi trebuit învãþate.
- Comun? Lui Vlad, cel puþin, nu-i venea sã-ºi creadã
- Da, ºopti Vlad ruºinat, în timp ce-ºi pleca privirea. urechilor când îl auzea pe Mar spunându-le copiilor
- Învaþã ca de acum încolo sã nu mai judeci o pa- adunaþi acolo cum ar fi mai bine sã-ºi chinuiascã
sãre dupã penele sale! îi rãspunse Andilandi, apoi nu animalele ori fraþii mai mici, cum ar putea sã-ºi mintã
mai deschise ciocul o vreme. mai eficient pãrinþii. Sau cât de uºor ºi de repede se pot
În primul rând, fiindcã Solomonarul Mar, deºi pãrea cã modifica notele din carnet sau chiar din catalog, atunci
161
nu-i ascultã, ciulise urechile, devenind prea atent la discu- când trebuie. Cât de simplu se poate fura din magazine,
þia lor. ªi, în al doilea rând, pentru cã ajunseserã în faþa unei dar mai ales cât de uºor poþi renunþa la iubire, la
uºi imense din fier, încrustatã din loc în loc cu þinte grele. dragostea faþã de bunicii, pãrinþii ori fraþii tãi. Pentru cã
- Pofteºte, îl îndemnã Mar pe copil, în timp ce asta i s-a pãrut lui Vlad cel mai cumplit - ura cu care
deschidea poarta. Solomonarul hrãnea sufletele acelor micuþi.
- Nu mai are mult de vorbit ºi începe jocul! - De fiecare datã când primim în rândurile noastre
comentã Minus, care se nimerise, nu tocmai din un nou membru, el trebuie sã ghiceascã cuvântul pe
întâmplare, taman lângã dânsul. De-abia aºtept! care jocul Spânzurãtorii îl va gãsi pentru dânsul.
- Ce joc? bãlmãji Vlad. Mulþimea izbucni în aplauze. Cu toþii chiuiau,
- Spânzurãtoarea! veni prompt rãspunsul micului rânjeau ºi tropãiau de parcã cine ºtie ce spectacol
Solomonar. ªtii sã joci, nu? minunat ar fi început pentru dânºii.
- Desigur. - Membru? murmurã Vlad, în timp ce urmãrea
- Dacã nu ºtii, nici o grijã. Doar nu te spânzurãm cum Spânzurãtoarea îºi desfãcuse funia, transfor-
pe tine... mând-o într-o mânã lungã, cu care trecea pe tablã
- Cum adicã? liniile ce urmau sã fie umplute cu litere. Dar eu nu
- Atâta timp cât o mai ai încã pe ea, adãugã copilul vreau sã devin Solomonar! Sunt doar în trecere...
arãtând-o pe Andilandi. Dupã care dispãru de lângã - Cu toþii au fost doar în trecere, veni de îndatã
Vlad atât de repede, de parcã nici n-ar fi fost acolo, cu rãspunsul lui Mar. Dar cei mai destoinici ºi mai
doar câteva secunde înainte. Asta, desigur, înainte ca inteligenþi dintre trecãtori s-au hotãrât sã rãmânã, mai
puiul de om sã-i poatã da mãcar un ghiont, drept adãugã Solomonarul indicând mulþimea. Desigur, dacã
rãspuns pentru rãutatea de mai înainte. erau în stare sã gãseascã cuvântul pe care
Din cauza supãrãrii, lui Vlad îi trebui un timp ca Spânzurãtoare îl pregãtea, de fiecare datã, pentru
sã-ºi dea seama cã nimeni nu mai vorbea. Toþi tãceau ºi dânºii.
se dãdeau în lãturi, formând un culoar ce ducea pânã - ªi dacã nu-l gãseau? întrebã puiul de om.
la podiumul pe care stãtea Mar. Apoi, Vlad îl vãzu pe - Erau liberi sã plece, îi rãspunse Solomonarul, în
Solomonar fãcându-i semn sã se apropie. ªi se apropie. timp ce un zâmbet ºerpesc îi înflorea pe buzele-i
Ce era sã fi fãcut? Oricum, deocamdatã nu prea ºtia subþiri. Prostia nu are ce cãuta printre noi. Ea aparþine
cum sã iasã de acolo. oamenilor!
162
Pe podiumul cu pricina, Mar avea în spatele lui o - Bine! se înfurie atunci Vlad, auzind ultimele
tablã mare, pe care tocmai le predase micilor vorbe ale lui Mar. Sã-i dãm drumul! Am sã vã arãt eu,
Solomonari lecþiile urii, iar pe lângã ea, Vlad zãri cât de inteligent e omul Vlad Ionescu!
cum din pãmânt apãru o Spânzurãtoare care miºca ºi - Am gãsit pentru acest pui un cuvânt din 7 litere,
respira. glãsui atunci Spânzurãtoarea, în strigãtele mulþimii. E
cuvântul ce l-a adus aici, e tulburarea lui, e cuvântul pe

care-l poartã!
ªi din acel moment a început nebunia. Pentru cã,
pe mãsurã ce Vlad spunea literele aiurea, aºa, la nime-
realã, fragmente din corpul lui dispãreau. Fãrã sã-l
doarã, bineînþeles. Dar omului i se pãru destul de stra-
niu sã vadã cum pãrþi din trupul lui o luau la sãnãtoasa,
aranjându-se frumos sub Spânzurãtoarea plasatã la o
distanþã apreciabilã de locul în care se afla el. Vlad
privea stupefiat cum îi dispãrurã, pe rând, picioarele,
mâinile ºi trunchiul. Iar atunci când doar capul îi mai
rãmãsese ºi Andilandi cãzu pe jos, fiindcã nu mai avea
pe ce umeri sã se sprijine, Vlad se sperie de-a binelea.
Privi pasãrea cãzutã ºi nu mai apucã sã-i spunã
decât atât:
- Te rog, ajutã-mã!
- G, o auzi atunci ºoptindu-i. ªi cu toate râsetele
mulþimii ºi hãrmãlaia iscatã de nepriceperea lui, puiul
de om auzi glasul lui Andilandi.
- G! strigã Vlad ºi, pentru prima datã de când
începuse jocul, Spânzurãtoarea se apropie de tablã ºi
trecu acolo o literã. Era prima literã potrivitã! Dupã ea
au mai urmat ºi altele, suflate tot de Pasãrea Mãiastrã,
163
care se dovedea a fi un ajutor de nãdejde.
Astfel, Spânzurãtoare mai trecu pe tablã de douã
ori E, un I, un L, apoi un O, pânã când nu mai
rãmãsese decât o singurã literã de adãugat. Iar aceasta, Pe mãsurã ce Vlad spunea literele aiurea, aºa, la
cred cã v-aþi dat seama cu toþii care era. Tot astfel cum nimerealã, fragmente din corpul lui dispãreau.
s-a lãmurit ºi Vlad, atunci când strigã pentru ultima datã: noi. Toþi Solomonarii îºi þin Balaurii aici, la Iazul
Z!. Iar cuvântul trecut pe tablã era, desigur, Gelozie. Balaurului.
Dupã rostirea lui, corpul lui Vlad reapãru ca prin - Nu înþeleg... comentã amuzat puiul de om. Îmi
farmec, iar mulþimea izbucni în aplauze. Toþi îi strigau faci un cadou, dar îl pãstrezi tu?
numele, îl felicitau ºi se bucurau, de parcã Vlad - Nicidecum! îl asigurã Mar. Numai tu îi vei fi
devenise, aºa pe nepusã masã, eroul lor. Spânzurã- stãpân...
toarea se înclinã ºi dispãru la fel de brusc cum apãruse, - Super! ªi cum îi voi fi stãpân, dacã eu plec acasã
iar Mar se apropie de el ºi-i strânse mâna, spunându-i ºi el rãmâne aici?
cu ochii strãlucind de bucurie: - Simplu! Dacã îmi vei accepta propunerea, o parte
- Bravo! Acum eºti de-al nostru! din tine va rãmâne întotdeauna aici, îi explicã Solomo-
Dintre toþi cei aflaþi acolo însã, numai Vlad nu se narul. Dupã care, printr-un simplu gest de ridicare a
bucura. Dimpotrivã, toate pãreau sã-l lase rece, sã-l mâinii stângi, fãcu sã disparã întreaga adunare.
plictiseascã chiar. Iar de rãmas, nici nu rãmase prea Apoi, îi explicã puiului de om, cu vorbe meºte-
mult pe podium. Se aplecã, o culese pe Andilandi de ºugite, aºa cum numai Solomonarii ºtiu sã gãseascã, cã
pe jos, dupã care coborî treptele ºi strãbãtu mulþimea, toþi copiii aceia nu fuseserã, de fapt, lângã el, ci trãiau
fãrã sã mai priveascã înapoi ºi fãrã sã le spunã nici alãturi de familiile lor. Unii dintre ei nici mãcar nu-ºi
mãcar un cuvânt. mai aminteau cã trecuserã cândva prin Celãlalt Tãrâm.
- Vlad! strigã Mar în urma lui, care fusese luat clar Nu-ºi mai aminteau nici de momentul în care conveni-
prin surprindere. Unde pleci? serã sã devinã Magi, nici de jocul Spânzurãtorii, dar cã
- Mã scuzaþi, dar mã grãbesc acasã! veni rãspunsul toþi, fãrã nici o excepþie, se purtau, acolo unde trãiau,
sec al puiului de om, care nici mãcar nu se sinchisi sã ca niºte Solomonari desãvârºiþi. Aplicau întocmai învã-
se întoarcã. þãturile acestora.
- N-ai vrea sã vezi nici mãcar Balaurul pe care l-am - Adicã, sunt rãi?
164
pregãtit pentru tine? - Sunt puternici, încercã s-o întoarcã Mar, deºi era
- N-am ce face cu el acolo unde mã duc, rãspunse limpede cã nu mai avea sorþi de izbândã cu Vlad.
Vlad, cu un aer ironic. Mama nu m-ar lãsa sã-l pãstrez! - Foarte interesant, dar eu am o treabã de terminat,
- Cine a spus cã trebuie sã-l iei cu tine? rãspunse îi rãspunse Vlad, destul de politicos de altfel. Trebuie s-o
Mar, care se grãbi sã-l ajungã din urmã. Îl poþi þine la duc pe Andilandi la Sânziene, dupã care vreau sã mã
întorc acasã, la mama, la tata, la bunicii ºi fraþii mei. Pe - De exemplu?

care, a propos, nu mai sunt gelos absolut deloc. - De exemplu, dacã voiai sã ajungi acasã, nu ºtiu
- Ce te face sã crezi cã dupã ce-o vei duce la dacã erai la curent, dar nu era nevoie sã te chinui atât.
Sânziene, vei ajunge acasã? Sã baþi atâta drum sau sã înfrunþi atâtea pericole, numai
- Dacã o fac, Ursitoarele mi-au promis cã-mi vor ca sã duci nenorocita asta de vrabie la Sânziene. Puteai
îndeplini o dorinþã. s-o dai pe drum oricui ºi ai fi ajuns la tine acasã în
- Dar dorinþa ta era alta, îl zgândãri Mar. aceeaºi clipã. Chiar ºi acum ai putea sã mi-o dai mie ºi
- M-am schimbat, între timp, rãspunse Vlad cu ai ajunge la mama ta într-o secundã, îl informã Mar, în
dârzenie. Acum vreau altceva. timp ce întinse mâna cãtre Andilandi.
- Cam complicat, comentã Mar, care pãrea sã nu-ºi La auzul acelor vorbe, spuse pe tonul cel mai
fi pierdut încã rãbdarea cu puiul de om. Ba chiar firesc din lume, Vlad se opri. Nu ºtia cât de aproape se
începuse sã-l conducã chipurile, urcând acum alte afla de ieºire, de luminã, de sfârºitul cãlãtoriei sale. ªi,
trepte, orientate cãtre ieºire. Niciodatã n-am înþeles de ca întotdeauna în asemenea situaþii, cea mai mare
ce, în general, oamenii vor sã facã lucrurile complicat, dintre îndoieli îl cuprinse exact atunci. Vlad îl privi pe
când întotdeauna existã ºi o rezolvare mai simplã a Solomonar cu luare aminte, încercând sã ghiceascã ce
problemelor lor. Totul depinde pânã la urmã, de ascundea dincolo de ochii lui mici ºi ageri, dar nu reuºi
unghiul din care priveºti lucrurile. sã desluºeascã mare lucru. Pãrea sincer.
165
Urcând spre luminã

eºtiind ce sã facã, Vlad întrebã Pasãrea Rãmãsese singur, într-o peºterã mirosind din plin a
Mãiastrã: mucegai ºi sulf; cãlca pe niºte scãri ºubrede, iar pe
N - E adevãrat? Puteam ajunge

oricând acasã?...
- Da, îi rãspunse Andilandi. Într-o
asemenea încercare însã nu conteazã
cât de repede obþii ceea ce þi-ai propus,
ci cum anume o faci, îi explicã pasãrea.
Iar asta, un Solomonar nu e în stare sã priceapã!
- Ai dreptate, spuse puiul, dupã un moment de
gândire, ºi porni mai departe sub privirile uimite ale lui
pereþi începurã sã aparã, la porunca lui Mar, o
sumedenie de imagini stranii. O mulþime de proiecþii în
care Vlad se vedea pe sine, fãcând toate relele cu
putinþã. Se vedea minþind, furând ºi chinuindu-i pe
fraþii lui mai mici.
- Cine e aici? întrebã disperat copilul.
- Tu eºti! îi rãspunse Mar, pe care Vlad nu-l mai
vedea, dar pe care putea încã sã-l audã.
- Nu e adevãrat!
Mar, care nu înþelegea cu cine vorbise acesta ºi mai ales - Tu eºti, mai insistã vocea.
ce anume. - Ce înseamnã asta, Andilandi? Ãsta va fi viitorul
Vlad pãrea sã-i fi dat dreptate. Cu toate astea, îi în- meu?
torsese spatele ºi continua sã urce treptele. Neînþele- - Nu. E doar un alt viitor posibil, îi rãspunse
gând ce face, Mar îl lãsã sã treacã, gândindu-se însã cã Pasãrea Mãiastrã. Ignorã-l!
venise vremea sã schimbe foia cu pruncul acesta. Sã - Cum? întrebã puiul de om, pe care imaginile
nu-l mai ia cu duhul blândeþii. Astfel cã îi spuse: începuserã sã-l copleºeascã. Uite cum îi lovesc... Sunt
- Prea bine, omule... Te las atunci cu viitorul pe care eu?...
þi l-ai ales. Dar þine minte: aceasta a fost alegerea ta! - Tu eºti, se auzi din nou vocea lui Mar.
166
Apoi Solomonarul dispãru ca prin farmec. Sau cel - Nu eºti tu, îi explicã Pasãrea Mãiastrã. E cel în
puþin, aºa avu Vlad impresia, fiindcã de urmat, îl urmã care te-ai fi putut transforma, dacã m-ai fi dat
pas cu pas, încercând sã-l piardã pânã în ultima clipã. Solomonarului.
Drumul ce ducea spre ieºirea din vãgãunã nu fuse- - Te încrezi în cuvântul meu sau în vorbele unei
se chiar aºa de lung, dar puiului i se pãru o eternitate. vrãbii adormite?!
Dar Vlad nu-i mai rãspunse lui Mar, ci urmând Poate cã voi n-aþi fi ºtiut ce sã rãspundeþi la o
sfatul Pasãrii Mãiestre îºi închise ochii ºi-ºi continuã asemenea grozãvie, dar Vlad nu se pierdu cu firea.
drumul, orbecãind prin acel loc periculos. Merse astfel Astfel cã, ciulindu-ºi urechile pentru a asculta mai bine
pânã când ajunse în dreptul unei trape, asemãnãtoare poveþele înþelepte ale Pãsãrii Mãiastre, îl întrebã pe
cu aceea întâlnitã la intrarea sa în vãgãunã. ªi de-abia Fulger, cu seninãtate:
acolo deschise, în sfârºit, ochii. - Care Balaur? Eu nu vãd decât un ºarpe de casã.
Imaginile dispãruserã. Nu se mai auzea nici un su- - Te încumeþi sã mã înfrunþi, piticanie?! tunã diha-
net, iar trapa ce-i zãcea atât de cuminte înaintea ochilor nia. Nu ºtii ce-þi pot face? Nu ºtii cine sunt? îi mai spuse
pãrea sã-l îmbie chiar s-o deschidã. ªi când spun pã- dupã. ªi aburi reci se abãturã în aceeaºi clipã asupra lui
rea, mã gândesc la faptul cã lupta nu se sfârºise încã. Vlad, care începuse sã tremure din toate încheieturile.
Vlad mai avea de dat ultima ºi cea mai importantã - Ba ºtiu cine eºti! rãspunse copilul. Eºti un ºarpe
bãtãlie a cãlãtoriei sale! Puiul de om întinse mâna spre care, cândva, avea un tatã ºi o mamã! O mamã care-l
mânerul trapei, încercând s-o deschidã, dar aceasta iubea. O mamã care, înainte sã adoarmã, îi cânta aºa,
îngheþã dintr-o datã. ªi nu cred cã trebuie sã vã spun adãugã Vlad, dupã care începu sã cânte, întocmai cum
mai multe, pentru a vã dumiri ºi cu cine avea de dat îi ºoptise Andilandi, un cântec de leagãn.
Vlad aceastã ultimã luptã. - Eu sunt Fulger, cel mai temut ºi mai puternic Bala-
- Te grãbeºti undeva, omule? zise Balaurul alb, ur din Acest Tãrâm! încerca sã i se împotriveascã fiara.
venit degrabã la comanda stãpânului sãu. Cãci el era Zadarnic însã. Pe mãsurã ce asculta cântecul copilu-
cel care îngheþase trapa, cu o singurã suflare. Vlad se lui, se micºora. Se transforma în ceea ce fusese odinioarã:
întoarse, îl privi în ochi ºi îi zise: Nu îmi este fricã de un simpatic ºi deosebit de util ºarpe de casã, colorat în ma-
tine!. Asta în timp ce cu mâna dreaptã începuse deja sã ro ºi verde. Apoi, puiul de om vãzu cum gheaþa de pe tra-
scotoceascã dupã naiul fermecat. pã începe sã se topeascã ºi cum, printre gãurile dintre scân-
- Ar trebui sã-þi fie, glãsui fiara. Naiul tãu n-are nici duri, se puteau zãri razele soarelui. Primele raze de pri-
o putere asupra Balaurilor. mãvarã. Astfel cã îºi luã inima în dinþi ºi o împinse cât colo!
167
Sânzienele, suratele mele

ine ai venit la luminã, Vlad! se auzi spun frumuºel dorinþa, care începe mereu cu Vreau la
B
atunci vorba apãsatã a Ianei, ºefa mama! sau Du-mã, te rog, la mami!, dupã care Ur-
noastrã a tuturor, în timp ce îi ºi întinse sitoarele îi ºi expediazã în pãtuþul lor cald ºi primitor,
mâna pentru a-l ajuta sã iasã. Apoi mi de acasã. Nu înainte de-a ne ºterge, bineînþeles, ºi din
se adresã mie, spunându-mi mulþumitã, toate amintirile lor.
aºa cum n-o mai vãzusem de multã N-aº vrea sã mã înþelegeþi greºit... Nu sunt
vreme: supãratã pe Ursitoare pentru asta. Atât doar cã de
- Bunã treabã, Mãrunþico! fiecare datã când cãlãtoria copiilor în Celãlalt Tãrâm
Ups!... Scuzaþi-mã, numai acum mi-am dat sea- începe de la ele spre noi (nu invers!), micuþii nu mai au
ma!... Nu ºtiu cum s-a întâmplat, dar m-am luat cu vor- nici chef, nici putere sã ne priveascã cu atenþie sau sã
ba (de atâta vreme!) ºi am uitat sã mã prezint. Mã nu- stea la taclale cu noi. ªi asta ne întristeazã.
mesc Mãrunþica! Cum? Ce nume mai e acesta?... Un Sunt atât de grãbiþi, încât nu mai apucã sã vadã
nume de Sânzianã, bineînþeles. Iar eu sunt una dintre pãrul scurt, de culoarea spicelor de grâu al Ianei ori
puþinele care s-a întâlnit atunci cu Vlad Ionescu. trupul meu plãpând, care prea mult nu se deosebeºte
El nu-ºi mai aduce aminte de noi, desigur, tot de al lor. Tot astfel cum nu mai au timp s-o vadã nici pe
astfel cum nu-ºi mai aminteºte nimic legat de trecerea Diana cea plinuþã cãreia, dacã i-ai da un ghiont, aºa în
lui prin Celãlalt Tãrâm, dar noi îl þinem minte. ªi pe el joacã, ar începe cu siguranþã sã se rostogoleascã ca o
ºi pe toþi ceilalþi copii care au reuºit s-o aducã pe minge imensã de cauciuc. N-au timp sã vadã nici
Andilandi în poiana noastrã. Din pãcate însã, dupã ce pistruii ºi pãrul de vulpe al Marei sau pe Smara, cea
168
aceºtia ne dau Pasãrea Mãiastrã, nu mai apucã nici care zâmbeºte întruna. Tot aºa cum n-au ochi nici
mãcar sã ne vadã cum se cuvine. Nu stau de vorbã cu pentru celelalte, nu foarte multe, dar care au fiecare în
noi ºi, deºi toatã cãlãtoria nu contenesc sã se întrebe parte ceva special. Ceva care meritã þinut minte!
cum arãtãm, atunci când ne întâlnesc, sunt mult prea De fiecare datã însã, se întâmplã la fel. Copiii ne
grãbiþi sã plece acasã, ca sã ne mai bage în seamã. Îºi privesc feþele gândindu-se la mãmicile lor. Pentru cã
una dintre noi se întâmplã întotdeauna sã aibã ochii,

pãrul, surâsul ori parfumul aceleia pe care câte un
micuþ tânjeºte s-o strângã în braþe.
Dacã voi sunteþi curioºi sã aflaþi cum anume s-a
încheiat cãlãtoria lui Vlad Ionescu în Celãlalt Tãrâm,
am sã vã rãspund simplu: cu bine. Copilul ºi-a spus
dorinþa, dupã care toate câte v-am povestit au început
sã se deruleze în sens invers (cu mare vitezã), pânã în
momentul dinaintea întâlnirii sale cu Iona. Apoi Vlad,
care nu mai þinea minte nimic din cele întâmplate, dar
avea o durere de cap zdravãnã, se întoarse la conacul
bunicilor. Se culcã ºi se trezi a doua zi în zori când,
spre deosebire de prima datã, îºi întâmpinã fraþii cu
mare bucurie. Îi strânse în braþe, îi sãrutã pe obrãjori ºi
se bucurã când aflã cã numele moþaþilor erau Andrei ºi
Lucia. Ba chiar, le spuse plin de importanþa pe care
doar statutul de frate mai mare þi-o poate da:
- Ascultaþi aici, pitici iubiþi, Andrei ºi Lucia numiþi.
Eu sunt fratele vostru mai mare, Vlad! Fratele vostru
care vã iubeºte aºa cum doar Blajinii ºtiu s-o facã ºi
care se va lupta mereu sã vã apere de toþi Zmeii ori
Cãpcânii ieºiþi în cale. ªtiu cã acum vã par prea mare,
poate chiar înspãimântãtor, dar vreau sã vã asigur cã
169
Uriaºii sunt niºte tipi de gaºcã. Le place mãmãliga cu
brânzã ºi îºi ocrotesc fraþii ºi surioarele mai mici, ca
nimeni alþii. Aºa cã, n-am sã mã supãr dacã, de aici
Bine ai venit la luminã, Vlad! încolo, îmi veþi spune Uriaºul Vlad. Chiar mi se
potriveºte.
Auzindu-i vorbele ciudate, musafirii aflaþi atunci în Dupã care râse ºi el ºi se lipi de pãrinþii lui,
sufragerie izbucnirã în hohote de râs. Dar Vlad nu se su- agãþându-se cu mânuþa dreaptã de fusta mamei sale. ªi
pãrã. Era limpede cã aceºtia nu râdeau în batjocurã, ci cu toate cã mama nu-l mai þinea pe el în braþe, ci pe
doar se amuzau aºa cum fac uneori oamenii mari, atunci frãþiorul lui Andrei, Vlad nu era gelos. Se simþea mult
când pruncii lor spun lucruri nãstruºnice. Iar cele spuse în mai bine la dreapta mamei sale, adicã în locul rezervat
acea dimineaþã de Vlad, chiar cã fuseserã nãstruºnice! copiilor mari. Pentru cã, nu ºtiu dacã v-aþi dat seama,
Copilul nu-ºi mai amintea unde anume auzise vorbele cu dar de când reuºise s-o predea pe Andilandi
pricina (asta în cazul în care le auzise undeva!) sau cum Sânzienelor, Vlad crescuse. Devenise mai bun, mai
de ajunsese la asemenea înþelepte cugetãri, dar puse totul blând, mai puternic. Într-un cuvânt, se transformase
pe seama lui nea Vasile ºi-a poveºtilor lui. într-un adevãrat... frate mai mare.
SFÂRªIT
*
170
Sînziana Popescu
Andilandi - Cãlãtoria lui Vlad în Celãlalt Tãrâm
Editura LiterNet, 2005

Sinziana Popescu - Andilandi PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sinziana Popescu - Andilandi PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sînziana Popescu - Andilandi * Cãlãtoria lui Vlad în Celãlalt Tãrâm Editura LiterNet, 2005

Sfatul Mai-Marilor Împãrãþiei 88

A trebuie sã strige în gura mare ce hram

- Stai la conac? - Eºti arendaº? continuã senin pruncul, neînþele-

- Pe unde umbli, mãi bãiete?

desigur la gelozia ce pãrea sã rãsarã în sufletul neprihã-

striga fata, încercând sã-l sperie. Dar Vlad nu mai avea

- Nu. nu prea ºtiuse ce anume sã cearã. Rãspunsese la

- Asta nu e o dorinþã oarecare! tunã Moartea. Înþe- Vlad nu ºtia sã înoate

muritorii trec pe aici toatã ziua bunã ziua?! Te aºtept

- Sã vedem de ce e în stare minunãþia! tunã

du-ºi iile de parcã nimic nu s-ar fi întâmplat, sã se arate

A van, în care el stãtea tolãnit ca într-un

B Grãdina Blajinilor sau

- Ca gemenii... comentã Vlad, cu gândul desigur la - Sânzienele erau rele?...

Dincolo de Apa Sâmbetei

R mãnânce. Îl considera vinovat pentru

- Vesel? Cam puþin spus!

Noaptea, în Grãdina Blajinilor

Asta, fiindcã familia Morcov era o familie de clovni, iar

Lui Vlad i se fãcu atât de dor de ea în descreþeascã fruntea ºi sã-i lumineze

De vorbã cu Sfânta Duminicã

V car vreo insectã. Lucrul i se pãru curios,

C doldora de arme de toate tipurile ºi

de pe ele, aruncând-o spre calul ce

unde, sprijinindu-se de mârþoaga moartã, apucã totuºi - Nu sunt Zmeu.

Drãgaicele în Împãrãþia Zmeilor

Sfatul Mai-Marilor Împãrãþiei

Întâlnirea Drãgaicelor cu Lina

I Ruja, care se îndrepta spre camera lui Vlad. ªi,

V sãu, în ciuda faptului cã afarã se întu-

Zob, Prinþul Cãpcânilor

A Era pentru prima datã când i se

Vlad nu reuºi sã vadã mare lucru, dar constatã cã acesta

Prizonierii lui Zob

I schimba uleiul lãmpilor. Ba pentru a deretica ºi

- Nu-i aºa, nenea? chiar se putea spune cã ajunsese la limita rãbdãrilor, nu

Regele Horºti ºi Regina Cana, stãpânii tuturor Cãpcânilor

F intrigaþi, de puiul de om. Desigur, doar

Lucia, fetiþa Uriaºã

sa, convins fiind cã Nãzdrãvanul glumea ºi cã oamenii

D victorioasã, puiul de om.

- Ce le vei cere Ursitoarelor, dupã ce o vei da pe

I cã acolo nimic rãu n-avea cum sã i se întâmple

D dus. Dormea atât de adânc, încât nu

Sfânta Vineri, protectoarea sãlbãticiunilor

D Sãrirã peste micul dejun, atât din

trânteascã. Deja se însereazã ºi eu mai am încã mult de - Vreau un cufãr mic!

P în ce mai mult cu Pãdurea Bogãþii, de la

Cum se nasc Balaurii?

P parte troienele de zãpadã ºi þinând

îl privi cu mare atenþie, încercând sã se dumireascã

S de multe, de strâmbe ºi de întortochea-

- Nu te speria. Sunt eu. ªi ce credeþi cã-i vãzurã ochii puiului de om,

cuvântul ce l-a adus aici, e tulburarea lui, e cuvântul pe

întorc acasã, la mama, la tata, la bunicii ºi fraþii mei. Pe - De exemplu?

Urcând spre luminã

N - E adevãrat? Puteam ajunge

Sânzienele, suratele mele

una dintre noi se întâmplã întotdeauna sã aibã ochii,

Editura LiterNet, 2005

S-ar putea să vă placă și

- Sã vedem de ce e în stare minunãþia! tunã