Ministerul Educaţiei Naţionale

LICEUL TEHNOLOGIC ,,COSTACHE CONACHI” PECHEA

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL 4

TEMA: CONTROLUL CALITĂŢII ÎN ETAPA DE

CONFECŢIONARE ŞI FINISARE LA PRODUSUL-
CĂMAŞA PENTRU BĂRBAŢI

Domeniul: Industrie textilă şi pielărie

Calificarea: Tehnician designer vestimentar

Îndrumător: Absolvent:
Prof. Ing. RADU MONA SCĂRLĂTESCU F.
GABRIELA DIANA

Clasa: a XII-a

2018-2019

1
 TEMA: CONTROLUL CALITĂŢII ÎN ETAPA DE
CONFECŢIONARE ŞI FINISARE LA PRODUSUL-
CĂMAŞA PENTRU BĂRBAŢI

2
 SCHIŢA PRODUSULUI

1. Fata produsului: 2. Spatele produsului

3
 CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL I. CONCEPTE PRIVIND CALITATEA
CAPITOLUL II. STANDARDIZAREA SISTEMELOR DE
ORGANIZARE A CALITĂȚII.
CAPITOLUL III CONTROLUL CALITĂȚII IN ETAPA DE
CONFECȚIONARE LA PRODUSUL CĂMAȘA PENTRU
BARBAȚII
CAPITOLUL IV CONTROLUL ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA
CALITĂŢII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

4
 ARGUMENT

Sunt eleva Scărlătescu Gabriela Diana si am pregătit lucrarea de

atestat ,,Controlul calității in etapa de confecționare și finisare la produsul –
cămașa pentru bărbații”, sub indrumarea directă a doamnei Mona Radu.
De-a lungul timpului calitatea a fost studiată atât din punct de vedere
organizațional cât si conceptual.
In domeniul producției de imbrăcaminte, calitatea produselor trebuie să
fie determinată de cerintele beneficiarilor aflate intr-o permanență schimbare .
In acest sens calitatea reprezintă o țintă mobiă plasată intr-o piață aflată
in permanență mișcare. In perioada actuală , cerinețle utilizatorilor de
imbrăcaminte suferă schimbari importante , de exemplu:
-Orientarea spre o imbrăcaminte cu grad ridicat de funcționalitate
(confortabilă , lejeră , ușor de intreținut )
-Un accent deosebit pe cerințele de ordin cultural , ca manifestare a
apartenenței la un anumit grup sociocultural sau a respactării unor tradiții
sau tabuuri.
-Orientarea spre raportul calitate –preț , ca o consecință a faptului ca se
dorește o mare varietate de produse la un preț unitar scăzut.
Aceste schimbări apărute in psihologia utilizatorilor au determinat
modificări importante in strategia firmelor comerciale si producătoare de
tricotaje și confecții textile. Astfel pe piața Vest Europeană producția de
imbrăcăminte este coordonată de marile firme comerciale.
Aceasta preferă ca producția să se desfășoare in exterior, in acest fel a
apărut sistemul ”lohn„ care s-a dezvoltat in România si in alte țarii din Europa
Centrala și de Est.
Pe baza acestui sistem de producție , in țările din Estul Europei a fost
valorificată forța de muncă in timp ce firmele comerciale din Vestul Europei au
realizat profituri substanțiale prin vânzarea unei varietăți de produse , realizate

5
 cu costuri de producție reduse . Producția de tip ,,lohn” a fost avantajoasă
pentru multe țări printre care și România deoarece a contribuit la :
-Apariția unui numar mare de intreprinderi de tricotaje si confecții si
dezvoltarea economică și socială a regiunilor țării.
-Restructurarea vechilor intreprinderi prin divizarea și retehnologizarea
conform cerințelor pieței.
-Creșterea competitivității in privința calității , costurilor și termenelor de
livrare.

CAPITOLUL I. CONCEPTE PRIVIND CALITATEA

In perioada actuală industria de tricotaje si confecții din România se

orientează din ce in ce mai mult pe reducerea producției in sistem,,lohn” si
extinderea celei celei de marca proprie.Această orientare este determinată de
urmatorii factori:
 Creșterea concurenței pe piața internă si internațională.
 Tendința de personalizare a produselor.
 Creșterea flexibilității producție, producătorul trebuie sa fie
permanent pregătit pentru schimbare.
 Adoptarea standardizării la nivelul zonal si internațional.
Toate aceste tendințe conduc spre implementarea in intreprinderi a unor
sisteme de management a caliatății care să ofere siguranță .Sunt prezente in
evoluția lor conceptele referitoare la:
 Calitate si noncalitatea produselor specifice industriei de tricotaje
–confectii.
 Evaluarea si cuantificarea nivelului calității
 Sistemele calității.
Conceptele privind calitatea au evoluat in mod continuu capătând noi
semnificații.Evoluția conceptuală si organizațională a calității in domeniul
producției de tricotaje si confecții din țesături se prezintă in tabelul de mai jos.
Nr.crt Condiții socio-economice Evoluția conceptului de calitate

6
1 Nevoia de imbrăcăminte Examinarea din ce in ce mai evoluată
de utilizatorii de imbrăcăminte
2 Apariția mesteșugarilor in domeniul textil și Increderea in talentul și reputația
specializarea lor pe diferite grupe de mesteșugarilor.
produse:fire, țesături, covoare,incălțăminte
3 Expansiunea comerțului cu produse textile Verificarea bunurilor exportate,
garanții oferite de producători
4 Apariția breslelor Apariția specificațiilor pentru
materiale,produse,verificarea
produselor exportate.
5 Revoluția industrială Specificații scrise,măsurări,mijloace de
măsurare,teste de laborator,norme de
verificare,standardizare.
6 Creșterea volumului si complexității Verificarea prin sondaj ,controlul
produselor. calității procesului.
7 Impactul produs de calitatea Raspunderea juridică a producatorilor
necorespunzătoare asupra societății și de imbrăcăminte.
mediului ambiant.
8 Creșterea concurenței pe piețele de desfacere. Conceptul de asigurare a calității atât
pe plan intern cât si pe plan extern
9 Revoluția japoneză in domeniul calității. Apariția conceptului de management
total al calității.
Implicarea intregului personal.
Tabel 1.1

Conceptul de calitate este definit in literatură de specialitate in diferite

moduri.
O definiție acceptată inainte de apariția standardelor ISO 9000,prezintă
calitatea ca fiind: ”expresia gradului de utilitate socială a produsului ,masura
in care prin asamblul caracteristicilor sale tehnice,economice,funcționale,
psihosenzoriale si sociale ,satisface nevoia pentru care a fost creat si respectată
restricțiile impuse de interesele generale ale societății”.
Conform acestei definiții calitatea poate fi caracterizată astfel:
 Este gradul in care sunt satisfacute cerințele impuse de
benificiar
 Este exprimată printr -un ansamblu de caracteristici si nu doar
printr-o caracteristică de calitate.
 Satisfacerea cerintelor trebuie să se realizeze intre condițiile
restrictive impuse de societate , privind eficiența economică,
protecția mediului ,vieții si sanatății omului.

7
 De obicei imbunatățirea calității presupune efectuarea unor investiții
suplimentare pentru achiziționarea unor noi materii prime ,
retehnologizare,dotare cu dispozitive, etc. Aceste investiții efectuate in etapa de
pregatire a fabricației pot conduce atat la creșterea productivității, cât și la
imbunatățirea calității produsului . Pe termen lung , beneficiile obținute sunt de
obicei mai mari decat cheltuielile inițiale .
Calitatea are un caracter relativ, dinamic și complex.
 Cracterul relativ al calității deriva din faptul că utilizatorii pot avea
cerințe diferite in raport cu același tip de produs in functie de :
 Nivelul de cultură
 Grupul de apartenență
 Vârsta
 Preferințele
Calitatea este relativă deoarce constituie un raspuns la cerințele
beneficiarilor care de asemenea au un caracter relativ, difera de la un benificiar
la altul.
De exemplu , o intreprindere de confecții realizează produse destinate mai
multor firme comerciale , ce manifesta fata de calitate, niveluri de exigență
diferite.In acest caz intreprinderea producătoare trebuie sa adapteze calitatea
produsleor sale la cerințele fiecărui beneficiar in parte.
 Caracterul dinamic al calității este determinat de faptul că atât cerințele
individuale ale beneficiarilor cât si ale societății in asamblul sau
evoluează in mod continuu.
Această evoluție este determinată de :
 Creșterea nivelului tehnic al utilajelor
 Creșterea standardului vieții
 Schimbările apărute in moda
 Cracterul complex este dat de noțiunea de caliate care este strâns
legată cu alte noțiuni și anume:
 Valoare de intrebuințare
 Eficiența economică
 Cerințele beneficiarului

8
  Corespondența dintre calitate și valoare de imbunatățire poate fi explicată
astfel:
 Valoarea de intrebuinațare reprezintă totalitatea insușirilor
prin care produsul se face util.
 Calitatea reprezintă gradul sau măsura in care un produs iși
manifestă utilitatea.
 Corespondența dintre calitate și eficiența economică este determinată de
faptul că eficiența economică poate fi considerată o componentă a calității
care se manifestă atât in timpul realizării produsului cât si in timpul
utilizării sale.
 Corespondența dintre calitate si cerințele beneficiarului se regăsește la
majoritatea definițiilor , conform cărora calitatea reprezintă gradul de
satisfacere a cerințelor beneficiarului.
 Benificiarului intern poate fi o operație sau o fază
tehnologică , o persoana sau un grup de persoane ce
efectuează o activitate incepută anterior.
 Beneficiarul extern in raport cu intreprinderea producătoare
poate fi o firma comercială sau utulizatorul produsului
respectiv , se mai folosește si termenul de client.

Puncte de vedere asupra calitații.

Caliatatea poate fi privită prin prisma producătorului sau a
beneficiarului.Punctele de vedere , uneori contradictorii, ale producătorului și
beneficiailor față de caliatate sunt prezentate in tabelul 1.2

Puncte de vedere ale producătorului și beneficiarilor

Puncte de vedere Producătorul Beneficiarul direct sau
referitoare la: indirect
Produs să poată fi realizat in Să satisfacă cerințele impuse
producție in condiții de de utilizare
rentabilitate
Definiții conformitatea cu  Conform scopului
specificațiile dorit

9
  Disponibil la
momentul potrivit
Costuri  De prevenire De ințreinere si remediere in
 De remediere timpul utilizării
 De evaluare si control
Tabel 1.2

Orientarile asupra calitații

 Orientarea trascendentă prin care calitatea este sinonimă cu excelența sau

superioritatea. Este o orientare marcată de idealism si este aplicabilă in
domeniul reclamelor de publicitate pentru produse ,servicii, firme.
 Orientarea spre produs este diferită de cea transcendentă considerate că
este posibilă inbunatățirea continuuă a calității produsului prin
intermediul caracteristicilor sale.
 Orientarea spre proces corespunde definiției calitatea reprezinta gradul de
conformitate cu specificațiile.
In această viziune , o abatere de la specificații determină o pierdere de
calitate.In acest caz atenția producătorului este orientată spre un numar redus de
caracteristici, doar acestea fiind urmărite si evaluate .
 Orientare spre costuri presupune definirea calității prin prisma
costurilor impuse de atingerea unui anumit nivel al calității .Se aplică
definiția conform căreia calitatea este excelentă pe care nu ne o putem
permite.
 Orientarea spre utilizator reflectă cea mai noua viziune asupra
calității.Calitatea este privită ca o ținta mobilă intr-o piață aflată in
mișcare reflectând atât aspectul relativ cât si pe cel evolutiv , dinamic
al calității.Potrivit acestei orientari se realizează o stransă legatură intre
furnizor si beneficiar , cel dintâi trebuind sa țină seama de cerintele
atat explicite căt si implicite ale celuilalt.

Prezentarea celor cinci orientari sugerează o evoluție a conceptului de

calitate de la superioritate intrinseca la caracteristici relative , conformitate cu
specificațiile, excelența pe care ne o putem permite pâna la respectarea
cerințelor fiecarui utilizator.In intreprindele de tricotaje confecii aceste orientari
se manifestă in mod diferit in funcție politica managerială , nivelul tehnic si de
10
resursele umane si materiale existente.Controlul calității este de asemenea
aplicat in mod diferit in funcție de orientarile asupra calității.
Orientarile asupra calității si obiectul supus controlului

Orientarile asupra calității Obiectul supus controlului

Transcendența Reclama de publicitate, marketing-ul
Spre produs Specificațiile de produs,materiile
prime,semifabricatele, produsle finite
Spre proces Specificațiile de proces si operațiile și
fazele procesului tehnologic
Spre costuri Costurile pentru imbunătățirea calității
Costurile noncalității
Costurile controlului calității
Spre utiizator Produsele in condițiile impuse de
utilizare

1.3 Tipuri de calitate

Tipuri de calitate
A-caracteristicile impuse de piata de desfacere.
B-caracteristicile procesului de fabricatie
C-caracteristicile produsului
I-Calitatea proectarii(calitatea documentatiei)
II-caliatatea productiei
III-Calitatea produsului
a-calitatea ideala
b-pierderi(rezerve)de informatii
c-pierderi(rezerve)de calitate in productie

11
d-pierderi(rezerve)de caliatete ale produsului

 Caliatatea proectarii(I) reprezinta gradul in care se realizeaza

corespondenta intre caracteristicile procesului de fabricatie(B) si
caracteristicile impuse de piata de desfacere.Transferul informatiilor din
zona pietei de desfacere(A) in sfera productiei(B) poate prezenta o serie
de neajunse de :
Cerintele impuse de piata de desfacere pun accentul pe functionalitatea
produsului, pe cand cele ale procesului de fabricatie, pe conditiile tehnice si
economice realizarii produsului.
 Calitatea productiei (ii) reprezinta gradul in care se realizeaza
corespondenta dintre caracteristicile produsului(C) si cele ale procesului
de fabricatie (B)
Acest tip de calitate este determinat de nivelul tehnic al utilajelor ,modul de
organizare , gradul de clasificare si competenta a personalui implicat.Sunt
situatii in care procesul de fabricatie apar pierderi sau rezerve de calitate(c).
 Calitatea produsului(iii) se exprima prin gradul in care se realizeaza
corespondenta intre caracteristicile cerute de piata de desfacere (A) si
caracteristicile produsului obtinut in cadrul unui anumit proces
tehnologic(C).Acest tip de calitate reflecta gradul de adaptare a prodului
la cerintele impuse de o anumita piata de desfacere. Si in acest caz pot
aparea pierderi sau rezerve de calitate(d)
 Calitatea ideal (zona a) apare atunci cand se realizeaza corespondenta
intre caracteristicile produsului, ale procesului de fabricatie si ale pietii
de desfacere.In acest caz cerintele beneficiarilor sunt transcrise integral
in documentatia tehnica si tehnologica.Aceasta este la randul sau
valorificata in cadrul procesului de fabricatii, rezultand produse adaptate
cerintelor impuse de piata carora le sunt destinate. Este cazul produselor
pentru care nu apar pierder si care tind spre excenlenta.

12
 1.4 Componentele calității

Caliatatea poate fi mai bine analizată și controlată prin intermediul prin

intermediul componentelor sale.Legătura dintre calitate si componentele sale
este sugerata de figura 1.2, prin cele 4 triunghiuri.
-al beneficiarului
-al eficienței
-al prontitudini
-al excelenței

CALITATEA
4

”Triunghiul beneficiarului” reprezintă corespondența intre calitate (1), cerințele

beneficiarului (2) si caracteristicile 5de calitate (3).
”Triunghiul eficienței” reprezintă corespondența intre calitate (1),
caracteristici (3) si costuri (4). Corespunde conceptului conform căruia produsul
trebuie sa aiba o calitate care ne-o putem permite.
”Triunghiul promtitudinii” reprezintă corespondența intre calitate (1), cerințe(2)
si termene de livrare (5). Corespunde conceptului conform căruia ”produsul
trebuie sa aibă calitatea cerută de prima dată si de fiecare dată„. Se respectă
astfel atât cerințele beneficiarului cât și termenele de livrare stabilite prin
contract,
”Triungiul excelentei” reprezinta corespondenta intre calitate(1) , costuri (4)
si termenele de livrare(5).

13
 Pentru atingerea unui nivel al calitatii inpus de beneficiar, trebuie avute
toate cele 4 componente , iar controlul calitatii presupune aplicarea unor metode
specifice fiecareia dintre acestea.

CAP.II Standardizarea sistemelor de asigurare a calitatii

Orice sistem de asigurare a calitatii are la baza o documentatie de

referenta ce cuprinde cerintele si criteriile a caror respectare determina o
functionare corecta, eficienta si compatibila cu cea a altor organizatii.
Aceasta documentatie de referenta denumita si standard, trebuie sa fie
respectata de mai multe organizatii indiferent de marimea lor, forma de
proprietate sau produsele pietei de desfacere.
Standardul este un document stabilit prin conces si aprobat de un
organism recunoscut care furnizeaza, pentru utilizari comune si repetate,
anumite reguli,linii directoare si caracteristici referitoare la activitatii si

14
rezultatetele acestor garantand astfel un nivel optim de ordine intr-un context
dat.
Orice standard trebuie sa se bazeze pe rezultatele conjugate ale stiintei,
tehnicii si experientei si sa aiba drept scop promovarea avantajelor optime ale
unei comunitatii.
In functie de marimea comunitatii careia ii esste destinat se pot elabora
standarde internaionale (prefix ISO), standarde regionale (europene cu prefix
EN s romane cu prefix SR , etc.)sau standarde de firma la nivelul unei
organizatii.
Standardele internationale se preiau la nivel european sau national fie ca
atare , fie cu adaptari nationale specifice .

Documentele Sistemului de Management al Calitatii

O cerinta de baza a oricarui sistem de calitate e refera la intocmirea unei

documentatii specifice.Astfel, in cazul unui sistem bazat pe inspectie, sunt
necesare norme privind modul de desfasurare a determinarilor, testarilor sau
incercarilor necesare pentru evaluarea calitatii.
Conform SR EN ISO 9000:2001, sistemele de management al calitatii
utilizeaza urmatoarele tipuri de documente:
 Manualul calitatii este un document integrator , care prezinta politica
intreprinderiisi descrie sistemul propriu de manegement al calitatii.

15
 Acest document ttebuie sa fie particularizat in functie de elementele
specifice intreprinderii respective , astfel incat sa poata sa fie utilizat
in mod efectiv.
 Procedurile sunt baza piramidei documentelor sistemului de
management al calitatii.Procedurile pot fi limitate la un
compartiment sau mai multe , dintre care un compartiment este
investit cu responsabilitate in ceea ce priveste aplicarea procedurii.
 Instructiunile: pentru desfasurarea corecta a activitatilor specifice
realizarii produsului se elaboreaza instructiuni ce descriu in detaliu
aceste activitatii, acestea pot fi :
 Instructiuni de lucru
 Instructiuni de verificare
 Instructiuni de transport si depozitare
 Instructiuni pentru activitatiiadministrativesau alte
activitatii

CAPITOLUL III CONTROLUL CALITĂȚII IN ETAPA DE

CONFECȚIONARE LA PRODUSUL CĂMAȘA PENTRU BARBAȚII

Produsul de îmbrăcăminte, ca purtător al tehnologiei de

confecţionare, reflect gradul de adaptare al acesteia la cerinţele produsului
proiectat.
Deoarece producţia industrială necesită aplicarea unor procedee de
transformare asupra resurselor materiale astfel încât să rezulte un produs de
îmbrăcăminte cu valoare de întrebuinţare optimă, încondiţiile unei eficiente
economice maxime, la nivel microeconomic, unul dintre principalii factori de
influentă ă calităţii îl reprezintă calitatea prelucrărilor tehnologice.

16
 Procesul de fabricaţie din confecţii reprezintă un ansamblu de procese de
prelucrare, de control, transport a materiilor prime şi procese de pregătire şi
deservire, realizate integral în cadrul aceleiaşi întreprinderi.
Procesele tehnologice sunt structurate din activităţi, care se desfăşoară
etapizat, pe stadii şi acte tehnologice. Fiecare activitate tehnologică îşi aduce
propriul aport la materializarea cerinţelor de calitate a produselor, acestea
reprezentând criterii pentru dimensionarea şi optimizarea fiecărei etape de
realizare a produsului.
Proiectarea corectă a proceselor pentru fiecare etapă are la bază
următoarele elemente:
– identificarea stadiilor calitative prin care trece obiectul muncii;
– identificarea acţiunilor necesare pentru materializarea transformărilor
calitative
necesare trecerii dintr-un stadiu în altul;
– identificarea stadiilor parţiale de transformare cantitativă a materialelor în
cadrul
aceluiaşi stadiu.
Se remarcă faptul că materialul textil suferă în timpul proceselor de
fabricaţie
multiple transformări, iar activităţile celor implicaţi sunt diverse şi de mare
complexitate.
Transformările materialelor în timpul etapelor procesului se diferenţiază
funcţie de caracteristicile transformărilor cantitative necesare.

1.Verificarea reperelor
Dupa sortarea reperelor se formeaza pachete ce contin toate elementele
componente ale fiecarui produs . Pentru evitarea riscului aparitiei unor produse
cu defecte grave , pachetele se verifica:
 Daca sunt complete , contin toate reperele
 Numerotarea reperelor este completa
17
  Materiale de baza sun asortate cu cele secundare

2.Controlul calitatii la termolipire

Termolipirea este operaţia prin care două sau mai multe straturi de
material textil suprapuse sunt reunite cu ajutorul adezivilor în condiţii restrictive
de presiune şi temperatură.
Calitatea termolipirii este dependentă de:
– forma şi dimensiunile reperelor şi poziţia lor relativă;
– caracteristicile de identificare ale materialelor îmbinate (compoziţie, starea
suprafeţei, grosime) şi implicaţiile acestora în reglarea parametrilor de
termolipire. Spre exemplificare, materialele cu flauş termolipirea reperelor mici
se realizează pe dosul reperelor;
– caracteristicile dependente de model, care vizează locul scopul tehnologic
urmărit prin aplicarea inserţiei (de fixare a marginilor, de conferire a stabilităţii
reperelor şi subansamblurilor precum şi de fixare a aplicaţiilor brodate).
Termolipirea se realizează în două stadii, sinterizarea şi termolipirea
propriu-zisă (caşerarea). Sinterizarea reprezintă procesul termic prin care
adezivul atinge temperatura de topire, realizând condiţiile de îmbinare cu
suprafaţa textilă sub influenţa căldurii, iar caşerarea este stadiul de răcire cu
vacuum sau cu conducte de apă rece, în scopul fixării îmbinării.
Pentru realizarea unei termolipiri corecte, este necesară cunoaşterea
particularităţilor adezivilor şi corelarea parametrilor materialelor de bază cu cei
ai materialelor de întărire, precum şi prin alegerea corespunzătoare a direcţiei de
croire a materialului de bază şi întăriturii.
S-a constatat că, în cazul dispunerii întăriturii sub un unghi de 30–45°, se
obţine o îmbunătăţire a stabilităţii, prin formarea unor reţele mai rezistente între
cele două stature îmbinate.
Starea suprafeţei materialului după termolipire, păstrarea dimensiunilor şi a
formei, a luciului, a nuanţei şi a tuşeului suprafeţei materialului de bază, cât şi

18
rezistenţa la eforturi tangenţiale, rezistenţa la dezlipire şi flexibilitatea
ansamblului pot constitui indicatori de apreciere a calităţii îmbinărilor adezive.
Controlul termolipirii se face integral de executant si sondaj de catre
formatiei de lucru.
Acestia trebuie sa urmareasca:
 Respectarea parametrilor tehnologici in conformitate cu
instructiunile de lucru.
 Asezarea reperelor si corectitudinea manuirilor efectuate.
Dupa termolipire se efectueaza inspectia totala sau prin sondaj asupra reperelor
termolipite.Se verifica dupa termolipire aparitia unor defecte specifice
termolipirii ca de exemplu modificarea dimensiunilor sa a formei reperelor ,
aparitia luciului, schimbarea nuantei , cresterea rigiditatii, etc.

3.Controlul calitatii confectionarii si finisarii

Deşi procesele de realizare a produselor constă în prelucrare de elemente
şi subansambluri distincte şi asamblarea lor ulterioară, ele au multe diferenţe
dictate de particularităţi constructiv tehnologice ale produsului, de utilaj şi de
caracteristicile materialelor .
Datorită interacţiunilor multiple ce apar la operaţii de coasere între
materialul textile şi organele lucrătoare, pot apărea efecte negative atât asupra
materialului textil, cât şi asupra aţei de cusut şi utilajului.
Dintre acestea, o parte pot fi remediate cu un consum suplimentar de timp
(ruperea aţei, încreţirea etc.), în timp ce alte defecte pot apare în procesul de
purtare al produsului, depreciindu-l (instabilitate dimensionala a formei etc.).
La coaserea materialelor, regimul de lucru şi o serie de parametri
tehnologici şi funcţionali trebuie corelaţi direct cu caracteristicile materialelor
cusute.

19
 Astfel, în funcţie de grosimea materialului şi coeficientul de frecare se
impugn caracteristici constructiv-funcţionale ale plăcuţei cu dinţi transportori şi
ale picioruşului de presare, înălţimea dinţilor transportori se adoptă în funcţie de
caracteristicile materialului textil şi obişnuit este de 1,6 mm. Cea mai eficienta
formă este cea cu dinţi înclinaţi în acelaşi sens, cu un unghi de 45°...60°. Aceşti
dinţi pătrund mai bine şi mai repede în material.
La pătrunderea dinţilor în material, există posibilitatea deteriorării
materialului.
Pentru a evita această deteriorare, vârfurile se topesc, apoi se rotunjesc.
Grosimea materialelor influenţează şi pasul dinţilor. Astfel, la materiale groase,
distanta dintre dinţi va fi de 2 mm, iar la materiale subţiri, de 1,2 mm. Cu cât
materialele sunt mai subţiri, cu atât mai jos se poziţionează picioruşul, iar dinţii
transportori trebuie să se ridice cu circa 1,6 mm peste plăcuţa acului.
La creşterea grosimii, creşte forţa de presare a picioruşului şi dinţii se
ridică cu circa 2 m. Pentru antrenarea corectă a două straturi de material gros,
pentru deplasarea sincronizată a straturilor, trebuie să se ia măsuri suplimentare
ca, pe lângă creşterea înălţimii de pătrundere a dinţilor să crească şi distanţa
dintre aceştia.
Materialele textile posedă o anumită încărcare electrostatică, ce determină
o aderare a reperelor între ele sau la organele de lucru, desprinderea devenind
greoaie şi generând timpi suplimentari pentru mânuirile necesare la preluare.
Pentru o desprindere corectă, forţa de desprindere trebuie să învingă suma dintre
forţa de aderenţă a reperului la pachet şi greutatea acestuia.
În vederea îndepărtării efectelor nedorite, materialul se tratează antistatic
sau se ionizează aerul în secţiile de confecţionat.
Desimea şi structura ţesăturii au ca principal efect negativ încreţirea. Prin
cusătură, firul de aţă fixează fibrele de material într-o nouă poziţie, plasându-se
în structura materialului şi tinzând să o modifice. Acest fenomen este cu atât
mai evident cu cât ţesătura este constituită din fire mai fine, dense şi cu

20
rezistenţă mică la comprimare. În cazul ansamblurilor dublate, datorită
deosebirilor ce vizează compoziţia fibroasă, structura materialelor asamblate,
diferenţa de extensibilitate, stabilitate etc., este posibil să apară încreţirea,
datorită neîndeplinirii condiţiei de transport.
Pentru evitarea acestei situaţii, este necesar să se regleze presiunea
picioruşului de presare la valori minime. Acest tip de încreţire, nedatorându-se
procesului de coasere propriu-zis, pentru înlăturarea lui este necesar să se
intervină, încă din faza de proiectare pentru asigurarea compatibilităţii între
caracteristicile materialelor.
Sistemele de antrenare ce permit controlul coaserii sunt:
transportor diferenţial pozitiv sau negativ, constituit din două sisteme de dinţi în
faţă şi spatele acului cu amplitudini reglabile şi transportor simplu cu dinţi
orientabili.
Pentru reducerea încreţirii, în general, se acţionează asupra maşinii de
cusut, asupra aţei precum şi asupra parametrilor tehnologici ai operaţiei de
coasere. Referitor la maşina de cusut, se poate acţiona asupra mecanismului
transportor şi de presare, asupra reglării tensiunii firelor şi asupra alegerii
acului.
La alegerea aţei de cusut se poate diminua sau evita încreţirea prin
adoptarea unei aţe cu miez sau cu compoziţie fibroasă asemănătoare
materialului textil, cât mai termostabilă, cu alungire şi revenire mică, cât mai
subţire.
Referitor la parametrii tehnologici se poate acţiona asupra valorii pasului
care trebuie sa fie cât mai mic sau asupra unghiului de coasere şi croire.
De asemenea, pentru reducerea încreţirii la cusăturile de
tighelire se recomandă înlocuirea cusăturilor de suveică de la tivuri cu cusături
ascunse, precum şi evitarea utilizării cusăturilor paralele la aplicarea
elementelor de produs.

21
 Confectionarea este etapa prin care se pot inbunatatii caracteristicile de
calitate ale produsului sau pot fi create noi caracteristici si anume :
 Estetica prelucrarilor tehnologice
 Aspectul si tinuta produsului
 Gradul de noutate a modlului
 Concordanta cu stilul de viata si vestimentar
 Gradul de acoperire a corpului
In cazul in care procesul de confectionare apar perturbatii, exista riscul aparitiei
unor defecte ca de exemplu:
 Cusaturi incorect executate
 Incretirea materialului pe linia de coasere
 Perforarea tricotului pe linia de coasere

Controlul elementelor de produs la camasa pentru barbati

Nr.Crt. Reperul controlat Conditii impuse

1 Gulerul Ambele varfuri trebuie sa aiba aceeasi lungime.Dungile ,carour
sau alte modele trebuie sa se potriveasca la ambele
varfuri.Cusatuile trebuie sa fie uniforme fara incretirea
materialului , pasi lipsa sau margini nefinisate, trebuie sa aiba o
forma plana.
2 Nasturii si butonierele Sa fie la distante adecvate , fara incretirea materialui sau sau zo
ingrosate.Butonierele trebuie sa fie cusute corect fara pasi sariti
nasturii sa fie in corespondenta cu butonierele.
3 Buzunarele Partea superioara trebuie sa fie orizontala .Cusaturile sa fie
uniforme fara pasi sariti sau rupti, fara margini nefinisate si fixa
colturilor.
4 Tivurile Sa fie cusute uniform, fara incretiri , pasi sariti, rupti , margini
nefinisate
5 Rascoiala si umarul Cutele daca exista trebuie sa fie plasate corect.Coaserea uniform
fara incretire , pasi sariti sau rupti, margini nefinisate.
6 Cusaturi laterale Dungile, carourile sau alte modele , trebuie sa se potriveasca .
Coaserea uniforma fara incretiri, pasi sariti,rupti sau margini
nefinisate.
7. Manşete Dungile, carourile sau alte modele trebuie să se potrivească cu
mâneca;coasere uniformă,fără încreţituri,paşi săriţi, rupţi sau
margini nefinisate.
8. As
La inspectia calitatii produselor confectionate se verifica:

22
  Asortarea materialelor de baza cu cele auziliare
 Dimensiunile produsului
 Aplicarea corecta a emblemelor tesute si a etichetelor
 Simetria reperelor, pozitia manecilor , uniformitatea si aspectul
cusaturilor
 Pozitionarea nasturilor si butonierilor
 Calcarea si modelarea gulerului , a umerilor, a manecilor, modelarea
fetei si calcarea captuselii.

Capitolul IV CONTROLUL ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII

În etapa actuală, noţiunea de control al produsului nu trebuie identificată

cu cea de inspecţie a acestuia. În timp ce inspecţia constată doar
neconformitatea, controlul produselor este o etapă activă, ce se realizează
conform specificaţiilor generale (standard de ramură, norme interne de produs),
precum şi specificaţiilor atributive proprii produsului (model omologat, tabele
de dimensiuni şi indicaţii tehnologice incluse în documentaţia beneficiarului.
Plecându-se de la premiza abordării proactive a problemelor de calitate,
concept ce îmbină planificarea calităţii produsului cu programarea acţiunilor
pentru realizarea acesteia, prin abordarea interactivă a relaţiilor între calitatea
produsului şi calitatea procesului,studiul practic a fost fundamentat pe date
practice obţinute prin:
– investigarea complexă a tipurilor de defecte şi amplasării acestora pe produs;
– analiza cauzelor apariţiei defectelor, în scopul instituirii de măsuri de
remediere;
23
– simplificarea procedurilor de control, prin înlăturarea subiectivismului în
evaluarea
calităţii.
Depistarea şi înregistrarea defectelor tipice fiecărei categorii de produs
sunt necesare drept premiză pentru evaluarea performantelor de calitate ale
acestuia, constituind baza de date necesară controlului la fiecare post de lucru.
Crearea băncilor de date se bazează pe clasificarea defectelor după mai multe
criterii cum sunt: importanta, natura, localizarea defectului pe produs.
Cunoaşterea acestor informaţii este utilă, deoarece creează cadrul
conceptual de evaluare a produselor şi, împreună cu documentaţia tehnică
specifică fiecărui produs, reprezintă garanţia unei evaluări corecte a nivelului
calităţii.
Influenţa fiecăreia dintre aceste secvenţe asupra nivelului de calitate al
produsului precum şi implicaţiile în proces pot fi analizate, inventariate şi
ierarhizate prin intermediul unor diagrame de diagnoză: Pareto, Ishikawa,
Quality Function Deployment.
Controlul şi îmbunătăţirea calităţii prin utilizarea rezultatelor concrete
obţinute princercetare tehnologică nu sunt întotdeauna eficiente, fiind necesară
conducerea creative proceselor tehnologice.
Astfel, procesul de conducere creativă a proceselor tehnologice
presupune existent unor metodologii cu ajutorul căreia să poate optimiza şi
eventual inova tehnologia de prelucrare.
În prezent este ineficient să conduci un proces tehnologic numai pentru a
obţine produse, fiind necesar ca în timpul procesului să se obţină informaţii
privind posibilităţile de îmbunătăţire a tehnologiei şi produsului în corelare cu
eficienţa economică, prin aşa numita metodă de operare evolutivă.
Căutarea unor condiţii preferabile de lucru, de optimizare a procesului,
constituie o preocupare care îmbracă forma de cercetare chiar în viaţa
industrială.

24
 Metodele clasice de optimizare pe bază de experienţă nu conduc
totdeauna la optimul global, din cauza interacţiunii între variabile.
Este necesar, de aceea, aplicarea unor strategii care să permită
investigarea ştiinţifică a fenomenelor şi optimizarea proceselor cu eforturi
minime, bazate pe selecţionarea variabilelor, alegerea problemelor de
experimentare, analiza statistică a datelor, obţinerea modelelor matematice şi
interpretarea tehnologică a rezultatelor.
Aplicarea unei asemenea strategii în conducerea calităţii dă posibilitatea
optimizării rezultatelor, atât din punct de vedere economic, cât şi tehnic.

Bibliografie

Manualul Inginerului Textilist, Iaşi

Elena Moisescu, Asigurarea Calităţii, Editura Performantica, Iaşi, 2007
Standarde de pregătire profesională
Curriculum de pregătire profesională
Suport de curs ,Noţiuni generale privind calitatea, Universitatea Dunărea
de Jos Galaţi.

25
26