Medicina egipteană

Condiții socio-istorice și culturale

Civilizația egipteană este cea a unei societăți închise de natură – deșert, mare, munți, dar și a
psihologiei – orgolioși și mândri de civilizația creată.

Egiptul este renumit pentru construcțiile sale – Sfinxul din Giseh, piramidele faraonilor
(Kheops), templele (Luxor).

Femeia avea o poziție puțin obișnuită în antichitate. I se respectau drepturile la proprietate și

zestre, fiind denumită „stăpâna casei”. Atunci când devenea văduvă devenea de drept capul
familiei.

Surse de informare
1. Paprisurile medicale
a. Papirusul lui Georg Ebers – patologii abdominale, chirurgicale; rețete pentru
boli; mic tratat de fiziologie. Procedee magico-medicamentoase sunt folosite
împotriva zeului, considerând „Puternică e formula magică dacă e legată de
medicament și invers.”
b. Papirusul de la Kahun – sfaturi despre sarcină și naștere.
c. Papirusul Brugsch – prescripții pentru diferite afecțiuni.
d. Papirusul Edwin-Smith – copie după o carte mai veche „Tratat de chirurgie și
medicină externă” care descria în detaliu cazuri, diagnostice și prognoze, precum
și tratamente.
e. Papirusul Hearst – formule împotriva mușcăturilor, durerilor de dinți și căderii
părului.
f. Papirusurile Chester Beatty și Carlsberg – arsuri și afecțiuni oculare.
g. Papirusul Londra – Descântec oftalmologic.
h. Papirusul Salt – Substanțe terapeutice prezentate ca provenind de la zei.

2. Tratate
Tratate din timpul înfloririi civilizației grecești în Alexandria – Cartea despre vase
și inimă, Secretul medicului, Cunoașterea mișcărilor inimii. Cărți inspirate de zeul
Thot și alte tratate traduse în greacă și incluse în colecția Hermetica.

3. Relatări ale unor istorici antici – Herodot, Pliniu cel Bătrân, Diodor, Discoride, Galen.
4. Basoreliefuri și picturi
5. Mumii – păstrează urme ale afecțiunilor oamenilor din acea perioadă. Inițial se credea
că procesul îmbălsămării a familiarizat medicii cu anatomia, însă nu era făcut de medici,
ci de o castă inferioară a preoților – coachiți.

1
Medicina irațională
Credeau în magie și în faptul că omul ar putea avea forțe supranaturale și astfel se diferențiau –
vrăjitorii (medic magic), preotul – medic și medicul laic.

Zei vindecători invocați: Thot (atotștiutor), Isis (învie morți), Sekhmet (patroana chirurgiei),
Osiris (zeul tărâmurilor subterane), Amon-Ra (zeu suprem), Bess și Apet (naștere), Anubis
(stabilea dacă treceau în regatul morții la Osiris).

Imhotep – personaj real, arhitect, ministru, medic, preot, astronom ce a fost zeificat. Oamenii
veneau în templele sale, unde petreceau noaptea așteptând ca Imhotep să-i învețe în vis ce să
facă pentru a se vindeca. Astfel, preoții din temple foloseau apă sfințită, băi, izolare, sugestia și
interpretarea viselor. (Terapia prin somn de astăzi)

Medicina rațională
Pregătirea medicilor

Existau două tipuri de medici: Sahmet – medic preot, Sunu – medic laic.

Meseria se transmitea din tată în fiu, iar perfecționarea în casele vieții, unde scribii copiau
textele medicale pe papirusuri. Obstetrica era predată de o femeie.

După terminarea studiilor, puteau căpăta o funcție, existând astfel o ierarhie medicală – cei mai
buni medici fiind luați în serviciul curții.

Herodot spunea că medicii egipteni aveau specializări, fiecare ocupându-se de o singură boală.

Anatomia - Aveau denumiri pentru părțile cropului, descriau organe în papirusuri.

Fiziologia – concepție pneumatistă – respirația este actul ce caracterizează viața. Suflul vieții
pătrunde prin urechea dreaptă, iar suflul morții prin cea stângă. Aerul pătrunde prin nas, iar
plămânii și inima îl răspândesc prin tot corpul. Ficatul e rezervorul de sânge al corpului. Inima
este centrul activității psihice, afectivității și locul de emergență al vaselor transportoare.
Deșeurile se adunau în rect. Nu au recunoscut rolul rinichilor, crezând că sângele aduce urina la
vezică direct.

Patologia internă – bolile sunt modificări calitative și cantitative a unor materii. Descriu semne
ce trădează alterarea generală – slăbire, îngrășare, febră, erupții cutanate.
Afecțiuni respiratorii – făceau inhalații;
Afecțiuni digestive – gastrită, ulcer, cancer gastric, afecțiuni biliare, constipați;
Afecțiuni urinare – incontinența și retenția urinară tratate cu băuturi de fructe;
Alte afecțiuni – paraliziile erau considerate de leziunile creierului și descriu corect
migrena.

2
Oftalmologia – cunoșteau glaucomul și tratau inflamațiile pleoapelor, conjunctivita granuloasă,
hemeralopia, cataracta.

Dermatologie – boli ale părului și râie tratată cu leșie și sulf.

Stomatologie – carii dentare, proteze, abcese, dureri dentare.

Obstetrică-Ginecologie – foloseau anticoncepționale sub formă de tampoane vaginale cu

miere, sodă și excremente de crocodil. Determinau sexul udând orz și grâu cu urina femeii.
Dacă încolțeau în același timp nu se putea spune sexul, dacă nu încolțeau sarcina nu putea fi
dusă la termen. Dacă încolțea mai întâi orzul era bărbat, iar grâul – femeie. Copilului i se tăia
ombilicul. Alăptarea era până la 3 ani. Descriu diverse patologii – prolaps uterin, cancer,
menopauza.

Chirurgie – utilizează instrumente – cuțite, sonde, forcepsuri, ferăstraie, cautere, balanțe,

ventuze, bureți. Practicau circumcizia, suturau răni, drenau supurațiile, cauterizau hemoragiile.
Rănile erau pansate. Utilizau anestezii locale – marmură de Memphis – CaCO3 și oțet. Imobilizau
fracturi cu atele de bambus sau oase de oaie.

Igiena – lucrătorii erau obligați să se îmbăieze în fiecare seară și frecau pielea cu săpun. Aveau
canale pentru scurgerea reziduurilor și apa devenea potabilă prin fierbere. Își spălau dinții cu
periuțe.

Boli infecțioase – Tuberculoza (cauza morții lui Tutankamon), lepra (tratată cu alifii), variolă
(pustule pe mumia lui Ramses al V-lea)

Terapia – preparau pilule, supozitoare, inhalații și fierturi. Administrau medicamente să facă

rău demonilor, împotriva teniei și limbricilor recomandau băuturi cu miere și ulei sau fierturi de
sâmburi de bostan. Utilizau vegetale – mușețel, mentă, ricin, rodie, mac, usturoi, ceapă etc.
minerale – Ag, Au, Pb, Hg, S, K, NaCl, piatra de Memphis etc. animale, insecte- scarabei uscați și
pisați, miere, ceară ouă, lapte, grăsime, carne etc.