Sursum...

Ridică-te și fă-te iarăși țintă

De sute de săgeți înaripate;
Trăește iar, - din vis întruchipate,
Minutele ce n-au știut să mintă.

În drumul tău, cu mâini înfrigurate,

Culege - ademenirile ce'ncântă,
Și smulge patimei ce se frământă,
Fiorul simțurilor însetate.

Te du visând sub bolțile'nverzite

Până când coarda lirei obosite
și-o frânge'n vânt vibrarea-înduioșată

Atunci, tăcut, înlătură departe

Și cupa ta și lira sfărâmată
Și resemnat, închide-a vieții carte!
Asa dar- mai curand sau mai tarziu

Va trebui sa vina- o zi in care,

Din infinitul necuprins din zare,

Un glas va hotara sa nu mai fiu….

 Primavara
Bine-ai venit, cantata Primavara,

Cu carul tau de muguri si de flori,

Bine-ai venit !

In splenditele tale aurori,

In garlele ce-si cant’ a lor fanfare,

In raza stelei care’si oglindeste

Sclipiri duioase’n apele din lac,

- Cand zgomotele toate tac-

- Tu parca-mi strigi:
Iubeste !

Pe plaiuri inverzite, peste lunci,

Pe varfuri argintate de padure,
Peste toate,
Cu bratele-ti voinice de fecioara
Un plus de viata noua tu arunci;
Si’n murmurul de ape care creste,
Primavara,
O soapta pui, o soapta:
Iubeste !

Dar in concertul mandru din Natura

Un singur glas: al tau,
Nu mai vorbeste;
Si’n linistea chinuitoare-a serii,
Vin neguri parca,
 Neguri vin de-mi fura
Fermecatoarea soapta-a Primaverii:
Iubeste !