Tema de control nr.

1 – 15% din nota finală

termen de predare/postare pe platforma e-Learning: 10decembrie 2016

Se dă textul:
Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană
şi nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului şi se culcă sub o
tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare.
Şăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea
rădică puţin capul şi, uitându-se la vale, în lungul drumului, zăreşte venind un car tras de boi.
— Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o aşteptam eu. Şi îndată iese de sub tufă şi se
lungeşte în mijlocul drumului, ca şi cum ar fi fost moartă.
Carul apropiindu-se de vulpe, ţăranul ce mâna boii o vede şi, crezând că-i moartă cu
adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Ţăranul vine spre vulpe, se uită la ea de
aproape şi, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! daʼ cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce
frumoasă caţaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând aşa, apucă vulpea
de după cap şi, târând-o până la car, se opinteşte ş-o aruncă deasupra peştelui. Apoi strigă la
boi: „Hăis! Joian, cea! Bourean”. Boii pornesc.
Ţăranul mergea pe lângă boi şi-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă
acasă şi să ieie pelea vulpii.
Însă, cum au pornit boii, vulpea a şi început cu picioarele a împinge peştele din car
jos. Ţăranul mâna, carul scârţâia, şi peştele din car cădea.
După ce hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime de peşte pe drum, bine...şor! sare şi ea
din car şi, cu mare grabă, începe a strânge peştele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl
ia, îl duce la bizunia sa şi începe a mânca, că ta...re-i mai era foame!
Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.
— Bună masa, cumătră! Ti!!! daʼ ce mai de peşte ai! Dă-mi şi mie, că ta...re! mi-i
poftă!
— Ia mai pune-ţi pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit
eu. Dacă ţi-i aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada-n baltă, ca mine, şi-i avea peşte să mănânci.
— Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum se prinde peştele.
Atunci vulpea rânji dinţii şi zise: Alei, cumătre! daʼ nu ştii că nevoia te duce pe unde
nu-ţi e voia şi te-nvaţă ce nici gândeşti? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci peşte? Du-te desară
la băltoaga cea din marginea pădurei, vârâ-ţi coada-n apă şi stăi pe loc, fără să te mişti, până
despre ziuă; atunci smunceşte vârtos spre mal şi ai să scoţi o mulţime de peşte, poate îndoit şi-
ntreit de cât am scos eu.
Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea
pădurei şi-şi vâră-n apă toată coada!...
În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheţa limba-n gură şi chiar cenuşa
de sub foc. Îngheaţă zdravăn şi apa din băltoagă, şi prinde coada ursului ca într-un cleşte. De
la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei şi de frig, smunceşte o dată din toată puterea.
Şi, sărmanul urs, în loc să scoată peşte, rămâne fărʼ de coadă!
Începe el acum a mormăi cumplit ş-a sări în sus de durere; şi-nciudat pe vulpe că l-a
amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar şireata vulpe ştie cum să se ferească de mânia ursului.
Ea ieşise din bizunie şi se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; şi când văzu pe urs că
vine fărʼ de coadă, începu a striga:
— Hei cumătre! Dar ţi-au mâncat peştii coada, ori ai fost prea lacom ş-ai vrut să nu
mai rămâie peşti în baltă?
Ursul, auzind că încă-l mai ie şi în râs, se înciudează şi mai tare şi se răpede iute spre
copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o
creangă cu cârlig şi începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, şi să-i deie de
cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: „Trage, nătărăule! mie nu-mi
pasă, că tragi de copac...” Iar când anina cârligul de copac, ea striga: „Valeu, cumătre! nu
trage, că-mi rupi piciorul!”
În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din
scorbura copacului.
Şi iaca aşa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!” (Ion Creangă, Ursul pâcălit de vulpe)

Cerințe:
1. (2 p.) Demonstrați apartenența la gen și specie a textului dat.
2. (1,5 p.) Identificați șase cuvinte care în vorbirea actuală au altă formă/semnificație.
Indicați forma și sensul lor actual.
3. (2 p.) Indicați rolul stilistic al verbelor și al interjecțiilor din text.
4. (1 p.) Alegeți grupa/clasa la care s-ar putea studia acest text, argumentând alegerea
făcută și indicând modificările/adaptările făcute pentru a fi receptat cu ușurință.
5. (2,5 p.) Descrieți o secvență din activitatea didactică de la grupa/clasa aleasă,
 evidențiind metoda de predare-învățare, forma de organizare a clasei, conținuturile
învățării, forme de evaluare continuă.

Se acordă un punct din oficiu.

1. (2 p.) Demonstrați apartenența la gen și specie a textului dat.

Creaţia literară „Ursul păcălit de vulpe”,Ion Creangă, este o povestire în care

autorul ,inspirându-se din lumea animalelor ,narează ,in cadrul unei acţiuni,întâmplări
care s-au petrecut „odată”. Aceste acţiuni sunt menite să pună în lumină portretul
moral al personajelor şi să dezvăluie relaţia dintre acestea.
Povestirea este specie a genului epic, în care acțiunea , personajele şi faptele
acestora ocupă locul esenţial.
O altă caracteristică a genului epic ar fi obiectivitatea sa,naratorul relatându-ne
faptele ca un simplu observator aflat in afara universului imaginat de el,nefiind prezent
direct în naraţiune neimplicat şi imparţial.
Prin mijlocirea unei povestiri, Ion Creangă redă faptele,caracterele şi
sentimentele personajelor,folosindu-se în acelaşi timp de dialog,monolog şi o uşoară
descriere.
Povestirea începe printr-o formulă deosebită de cea a basmelor fantastice,dar
care are acelaşi scop,de a ne arăta că timpul acţiunii ce va urma este tot aşa de
îndepărtat ca cel al basmelor ,odată ,spaţiul întâmplării fiind unul limitat-pădurea,un
colţ din natură.
La nivelul textului se observă gradul mare de obiectivitate, realizat la nivel
morfologic, prin utilizarea persoanei a III-a.
Creatorul popular ,inspirându-se din lumea animalelor,a creat povestiri in care
le-a personificat atribuindu-le însuşiri omeneşti şi darul de a vorbi. Fiecare personaj
are o caracteristică dominanta, cumătra vulpe fiind şireată şi lacomă in povestirea
Ursul păcălit de vulpe. Moş Martin,doritor de lucruri dulci şi mâncare este greoi la
minte şi la trup, folosindu-şi prosteşte forţa lui fizică.
Întâmplarea desfăşurată dinamic caracterizează cu precizie personajele-vulpea
vicleană ,perfidă şi şireată,iar ursul lacom şi credul până la prostie.
Compoziţia acestei povestiri este simplă,pe înţelesul copiilor de vârstă
 mică,lipsită de formule tradiţionale: Acţiunea scurtă şi clară se desfăşoară
dinamic,înviorată de dialogurile dintre personaje,ajutând astfel la o conturare mai
precisă a caracterelor acestora. Povestirile cu animale au întotdeauna un evident tâlc
moral. În povestirea noastră ni se arată împrejurarea prin care ursul şi-a pierdut coada.
Încheierea redă deznodământul întâmplării ,căutând să explice,asemenea
legendelor, prin păcăleala pe care i-a tras-o vulpea ursului de ce acest animal are coada
scurtă.

2. (1,5 p.) Identificați șase cuvinte care în vorbirea actuală au altă formă/semnificație.
Indicați forma și sensul lor actual.

nicăiri- în vorbirea actuală este folosit cu sensul de nicăieri, având acelaşi sens ,în nici o
parte ,în nici un loc.
săzând- în vorbirea actuală este folosit cu sensul de şezând, având acelaşi sens ,a sta,a se
odihni.
rădică- în vorbirea actuală este folosit cu sensul de ridică, având acelaşi sens ,a lua de jos,
a se duce în sus .
cumătre- în vorbirea actuală este folosit cu sensul de cumetre, în text fiind folosit ca
formulă de adresare intre personaje ,dar poate fi folosit şi pentru a ne arăta gradul de
rudenie.
băltoagă- in vorbirea actuală cu sensul de băltoacă, având acelaşi sens de baltă mică.
desară- în vorbirea actuală este folosit cu sensul de diseară, având acelaşi sens ,spre
seară,pe înserat.

3. (2 p.) Indicați rolul stilistic al verbelor și al interjecțiilor din text.

În textul de mai sus prin existenţa verbelor la modul imperativ , modul personal-predicativ
ni se prezintă schimbul de replici între personaje,la timpul prezent prezentându-ne
comunicarea directă dintre vulpe şi urs,exprimând dorinţa ori indemnul unui personaj de a
îndeplini o acţiune. Folosirea formei afirmative,la persoana a II ,singular, vulpea se dovedeşte
o buna povăţuitoare îndemnând ursul la acţiuni de genul stăi, vâră,smunceşte. Ursul,la rândul
lui ,naiv şi greu de cap îi cere vulpii ajutor dă-mi, învaţă-mă.
De asemeni folosirea în text a verbelor la modul indicativ,timpul prezent,face ca, contrar
începutului povestirii unde încadrarea in timp era odată,să ne facă ,de data aceasta părtaşi la
petrecerea acţiunii în momentul vorbirii prin verbele iese, se culcă, merge, se opresc, vede,
aleargă , făcând parcă posibilă petrecerea acţiunii chiar în acel moment,scoţând în evidenţă
exactitatea faptelor petrecute.
Folosirea intonaţiei exclamative, crearea unei stări sufleteşti, a unui sentiment prin
folosirea in text a interjecţiilor se vrea a ne aduce mai aproape de personaje. Acestea sunt
folosite în scopul de a reda succint emoţiile si dorinţa personajelor Bre!, ti, arătând
nedumerirea dar mai ales dorinţa de a-i face nevestei o bucurie aducându-i blana vulpii,sau
prin folosirea interjecţiilor şor, alei, hei, ce evidenţiază plăcerea si satisfacţia vulpii de a face
rău, de a-şi bate joc. Ori mirarea ursului ,la vederea cantităţii mari de peşte ce deţinea vulpea
ti . Folosirea acestora in text, cu măiestrie,fac mai autentică acţiunea.

4. (1 p.) Alegeți grupa/clasa la care s-ar putea studia acest text, argumentând alegerea
făcută și indicând modificările/adaptările făcute pentru a fi receptat cu ușurință.

Povestirea este foarte atrăgătoare pentru copii atât de vârstă preşcolară cât şi şcolară
mica,clasa pregătitoare,de ce nu şi clasa I. Ceea ce o face accesibilă vârstelor menţionate
este cursivitatea şi dinamismul acţiunii.
Aş recomanda-o clasei pregătitoare ,clasă pe care o am anul acesta. Cred că este o
vârstă potrivita de a recepta mesajul ,de a înţelege tâlcul moral al povestirii. Povestirea le
dă o învăţătură însemnată şi anume aceea de a nu fi încrezători şi de a nu fi conduşi de
lăcomie,căci încrederea fără discernământ în sfatul unor necunoscuţi poate avea urmări
nefaste.
Povestirile lui Creangă ,prin arta de care a dat dovadă , a umanizat personajele,aducându-
le mai aproape de copii, frica de fiarele sălbatice dispărând făcându-le mai puţin înfricoşătoare
pentru copii. Preferinţa copiilor pentru poveştile cu animale trebuie să fie pe deplin înţeleasă
de către adulţi şi satisfăcută,deoarece, prin intermediul acestor povestiri putem învăţa copii să
dispreţuiască lăcomia,zgârcenia, răutatea, laşitatea şi alte trasături negative de caracter
întâlnite la personajele negative. În acelaşi timp ei admiră,demnitatea, cinstea, curajul,
perseverenţa personajului pe care-l îndrăgesc şi alături de care se bucură,se întristează,pentru
ca cărui soartă suferă sau sunt satisfăcuţi. La clasa pregătitoare se poate merge si mai
departe,la familiarizarea copiilor cu aspecte mai complexe,la educarea unor trăiri de valoare
etică şi estetică care să influenţeze ,în mare măsură,sentimentele şi comportarea copiilor.
Limbajul folosit se caracterizează printr-o mare bogăţie de procedee stilistice, stilul oral al
povestirii făcându-l accesibil şi atractiv. Cadrul didactic trebuie sa familiarizeze şi să explice
copiilor, acolo unde este cazul ,cuvintele si expresiile mai puţin uzuale „vicleană”,
„cațaveică”, „cumătră”, „năpastă”, „un frig de crăpau pietrele”, „a se face foc și
pară”pentru ca aceştia să însuşească in mod corect şi conştient povestirea ,oferind astfel şi
posibilitatea de a o reproduce cât mai autentic integral sau parţial .
Povestirea are o deosebită valoare etică,contribuind la formarea unor trăsături pozitive de
voinţă şi caracter,pentru că ,oricât de simple ar fi povestirile ,prin conţinutul lor sunt pline de
învăţăminte.
Ca și activitate didactică, activitatea de povestire ar putea fi una potrivită, consacrată
comunicării. Pentru a-și atinge scopul ea trebuie bine pregătită și desfășurată cu toată atenția.
În expunerea poveștii, unul din mijloacele cele mai importante de care trebuie să se
folosească cadrul didactic este vocea, tonul cu care expune. Intensitatea tonului și timbrului
vocii trebuie să varieze conform conținutului poveștii. Acestea sunt mijloace prin care se
poate imprima povestirii expresivitatea necesară și să mărească starea emoțională a copiilor.
De asemenea ,poate reda diferite stări sufleteşti trăite de personaje durerea ursului,râsul
batjocoritor al vulpii, mirarea ţăranului la găsirea vulpii întinsă în stradă.

5. (2,5 p.) Descrieți o secvență din activitatea didactică de la grupa/clasa aleasă,

evidențiind metoda de predare-învățare, forma de organizare a clasei, conținuturile
învățării, forme de evaluare continuă.

Clasa : Pregătitoare
Aria curriculară: Limbă şi comunicare
Disciplina : Comunicare în limba română
Unitatea tematică : Sfârșit de toamnă
Subiectul : ,, Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă
Forma de realizare : activitate integrată
Tipul activităţii : mixt -predare, sintetizare
Scopul :
 Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral;
 Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical,
sintactic;
 Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter şi formarea unei atitudini
pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi;

Competenţe generale:
• Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
• Exprimarea de mesaje orale simple în diverse situaţii de comunicare
Strategii didactice:
a) Metode şi procedee : conversaţia, explicaţia, povestirea,jocul.
b) Mijloace de învăţământ :planşe cu imagini din poveste,prezentare PowerPoint
c) Forme de organizare : frontală, pe grupuri, individuală.

Secvenţă din activitatea didactică

Dirijarea învăţării

 Elevii vor fi împărțiți în 4 grupe:grupa frunzelor aurii,grupa frunzelor galbene,grupa

frunzelor maronii și grupa frunzelor verzi. Câte un reprezentant al fiecărei grupe va
veni și va recunoaște cate o secvență din poveste(pansele sunt întoarse si etichetate
cu simbolul grupei).
 Elevii vor ordona secvențele din poveste în ordinea în care s-au petrecut
faptele,după care fiecare grupă va povesti cu ajutorul imaginilor secvența din
poveste corespunzătoare grupei. (conversaţia ,povestirea, învățarea pe grupuri mici)
 Ce părere aveţi despre comportamentul vulpii? Dar al ursului?Cum a fost vulpea?
Dar ursul? În ce povești ne-am mai întâlnit cu vulpea?
 Le voi cere să precizeze care sunt personajele povestirii, cum sunt ele, ce relație
există între acestea. O analiză detaliată a comportamentului personajelor conduce
spre formarea unor trăsături pozitive de voință și caracter: vigilență, sinceritate,
hărnicie și excluderea din comportament a celor negative: viclenie, înșelătorie,
minciună, lene.(CLR )
  Intonare cântec „Vulpea cât e de șireată”(MM-muzică şi mişcare)
Forme de evaluare:
Voi urmări comportamentul copiilor în timpul expunerii poveștii precum şi modul de
exprimare al copiilor, păstrarea firului acțiunii și utilizarea unor cuvinte noi.