AU APĂRUT IN COLICPA NOASTRĂ : :

Mr. 1·2-METEORitUL OI AUR (port�a l,i o 11-a)

. de Octavian SAVA
Nr.J-A
. 12·a VARIANTĂ
de leooid PETRESC.U
Nr. 4-MAREA EXPERIIMTĂ .
de M. NAUMESCU
.

$1
PROXIMA CEMTAURI
de M. B�TES
Nr. 5-INIMĂ DE CIUTĂ
de A. ROGOZ şi C. GHENEA
$1
O .iNTIMPLARE OBIŞNUITĂ
de P. STANESCU
1 N. 1 tv1 Ă DE CIUTĂ
de A. ROGOZ şi C. GHENEA

(Lucrare distinsă cu premiul Il la concursul organizat de

revista "Ştiinţă şi Tehnică")

In ultima zi de cursuri, profesor u l Eugeniu Bîrlea, u nul dintre

cei m a i cunoscuţi chi ru r gi din ţară, invitase în laboratorul său per­
sonal cîţiva dintre cei ma i bun i studenţi, care, in scurtă ·vreme, ur­
mau să devin ă medici.
Dacă pînă atunci, la cursuri, Blrlea nu depăşise prea mult la­
tura pur practică, acum, spre u i m i rea studenţilor, le arătă o sală d<!
operaţ i i-laborator de chirurgie experimentală, cu aparate deosebit d::
ciudate. Unele le akaseră atenţia, căci le erau necunoscute chi ar �i
celor mai buni pradicien i. La întrebările l or, puse bineînţeles î11
şoaptă, unul dintre asistenţi le răsp unse că sînt construite după in­
dicaţiile profesorului - ş i că lui Bîrlea nu-i place să se discute d€s­
pre propr i ile-i realizări.
Ca niciodată, în expunerea caldă şi p lină de pasiune a profe·
sorului, se simţea în ziua aceea o oarecare nerăbdare sau, mai bine
zis, o ascunsă nervozitate. Cind i ntrară într-o încăpere alăturată,
toţi putură observa cum Birlea de-abia îşi stăpîneşte un rictus care-i
strimba obrazul.
- Dragii mei colegi, rosti el cu vocea scăzută, aci vă rog sli vă
tmbrăcafi în halate sterile. Le găsiţi in casolete l e de llngă perete l
Operaţia ace a s ta dură aproape o jumătate de oră. După ce su­
praveghe ca toţi să-şi pună halatul, m asca şi calota sterilă, Bîrle:�
îi invită într-un nou l aborator - cu totul deosebit din toate punctele
de vedere de celelalte pe care le văzuseră pînă atunci. Era sala or­
ganelor menţinute vii, p rin pe rfu z ie .
- "Tinereţe fărli bătrîneţe şi viaţli fărli de moarte" gl umi Bir­
lea. Aci putem studia in stare vitală, ce e drept numai "in vitro", ţe­
suturi simple unice l u l are, ţesuturi complexe şi organe in tregi. Dato­
rită modu lui în care sînt întreţinute, ele duc o viaţă obişnuită şi-şi
păstrează toate calităţ i l e fiziologice, asemenea celor ale organe:Jor
din stare norml(llă. Dacă am· fi poeţi...
Deodată se opri. Se aflau cu toţii in fata u nei nişe, unde, in
vase speciale, p ulsau ritmic şi regu l at citeva inimi.
, - Da L>Dacă am fi poeţi, reluă el cu o amară ironie, am spun::
că 'Înimi!e 'aw stea, deşi bat, sînt reci ca piatra ...

1
 - Nu pot da nici o fărimă de dragoste, observă timid un stu·
dent smbuţ, cu părul zbîrlit.
Blrlea se întoarse br u s c spre cel care vorbise :
- Aşa e. . o inimă rece nu fa ce do i bani. ..
Atît r.s!sten!ii cit şi studenţii îl priviră miraţi. De o bic e i , pro­
.

fesorul era un om densebit de vesel şi care împrăştia în j ur un val

de opti mism r o o u st . Acum, clnd il auziră vorbind aproape că nu-l
mai recunoscură. Lipit de cri st a l u l rece al nişei, Bîrlea părea cu to­
tul detaşat de cei din juru l său. Bătea încet darahana in geam şi
pri ve� fix un punct de pe perete. Aroi, revenindu-şi, murmură ca pen­
tru sme.
- Se m a i întîmplă .. .
Jşi privi ceasul.
- O să vă rog s?i mă scuzaţi. Trebui e ne::părat să plec. Aşa
că, dacă vă face plăcere, să-mi faceţ i o nouii vizită, săptămîna vii­
toare. la revedere !
Profesorul se intoarse pc călciie şi p:e::ă grăbit din laborator.
Chiar cei mai vechi colaboratori ai săi nu-şi aminte;:u să-I mai fi
văzut vreodată atit de agitat. In tăcere şi cu vll.dită pii.rcre de diu
se îndreptară spre vestiar.
*

* ..

Pe cinci se p re gătea u să pl ece, fură opriţi de către bătrînul aca­

demician Viorel Dabija, fostul profesor at lui B ir l e a Mărunt şi ro­
.

\ofei, astmatic, abia m ai respira cind intră in vestiar. Era vădit că

se g răbis e să întîmpine grupul viitorilor medici. Ost e ni t, se opri o
clipă.
- Ei, copii, v ă d figuri dezamăgite. Fruntile sus 1 Aşa-I cunoaş­
teţi voi pe profesorul vostru. imbufnat?
Studenţii tăcură stinjeniţi. De a!'eea, Dabija nu mai insistă, căci
tăcerea lor era suficient de· grăitoare.
- Nu-i n i mic... e tare ocupat, o bo si t ... trebuie să-I c redem ... Nu-i
este uşor de loc. Acum, însă, n-avefi incotro, va trebui să staţi la tai­
fas cu un bătrîn care nu vi-I poate în l ocui pe Birlea.
- Dar, tov:�răşe ac a de m i c i a n ... încercară să jlrotestezc mai multi
studenţ;.
- la să nu-mi vorbiti. Eu sint campion de sl1i l'au el? Eu sau
el am bătut recordul motocicli�t pe circuit inchi s? Pe urmă, ope;·a·
ţiile mele c:�rdiace au fost urmărite cu sufletul la g ură de toată lu­
mea s a u ale lui? Sau te pomeneşti că tot eu oi fi idolul siudentelo�
din toată facultatea?
De data asta ni m e n i nu se mai put u stăpîni să. nu rid ii.
- Aşa că vă rog să poftiţi cu toţii în h:boratorul meu !
D abija, care era el însuşi d i rectorul unui alt inst:tut, nu se pu­
tea d eslipi cu. uşurinjă ele cel mai bun elev şi colaborator al său. Mai
ales în u ltimii ani, Bi rlea făcuse o serie de lucrări îndrăzneţe i n do­
meniul apl icării radiaţii lor în medicină. Mulţi bolnavi socotiti ca de­
finitiv pierduţ i fuseseră red a ţi vie j ii graţie m et ode l or saie de lucru.
Din acest motiv. chirurgul Dabija, deşi. academiciMi, om cu vastă
acti vit a te ştiinţifică m ai ales în trecut, continua să colaboreze cu
fostu_l său elev, pentru că, după cum spunea el, voia să fie "in pas
cu, vremea!:;
 Cabinetul lui Dabij<: nu era prea spaţios şi asta din cauza apa­
ratelor care-I umpleau şi a cărţilor care se găseau aproape pretutin­
deni - pc mesele de faianjă, in dulapul cu rcactive, pe scaune şi
chiar pe jos. Cu greu, cei peste douăzeci de studenţi îşi făcură lo:
şi se aşezară in jurul academicianului.
- .t:i, acum că sintem in familie, să vedem ce vă doare. Ştiu,
nu e nevoie să-mi spuneţi. E vorba de ultima inovaţie a lui BLrlea.
Inainte de orice, pentru că eu nu vă pot arăta aparatul, să-i discu­
tăm i s to r i c u l şi baza teoretică ... Bun!
Se ridică de la birou şi căută din ochi ceva. Studenţii ghiciseră.
Avea nevoie de tablă, pentru explicaţii.
- Ca în orice lucrare experimentală, incepu înflăcărat Dabija,
profesorul vostru a pornit de la date cunoscute - şi mai precis de
la acţiunea radiaţiilor asupra organismelor unicelulare. Peniru asia
a folosit ciuperca Sacharomices cerevisiae sau, popular, drojdia de
bere - pe care a supus-o radiaţiilor uiiraviolete ale izotopului cie
stronfiu !!0, care emite unde beta, ale aurului radioactiv pentru unde
alfa şi ale fosforului 32 şi cobaltului 60, ale căror radiaţii sînt mult
mai profunde. In afară de acestea, a construit un aparat de reglat
lungimea de undă, care se măsoară în Angstriimi .
.,In multe lucrări, c a acelea ale lui Vinogradov, Sergheenko,
Sargeut sau Wood, se arată că radiaţiile opresc diviziunea celulară.
1\'\otivul este simplu. Din cauza radiaţiilor nu se mai produce sinteza
enzimelor, adică a fermenţilor necesari înmulţirii celulelor. Lipsind
enzimele efectul este că drojdia de bere nu se mai înmulţeşte, nu
mai creşte. De aci au pornit experienţele elevului meu!".
Ultimele vorbe ale lui Dabija fuseseră spuse nu fără mindrie.
Tn acel moment, intrară doi laboranti care aduseră din amf:­
teatru o tablă neagră şi o agăţară in perete. Cu o vădi tă satisfac­
ţie, academicianul se apropie de tablă şi desenă o celulă de droj­
die sub care scrise şi prima literă a alfabetului grecesc, alfa ia1•
- Aceasta a fost faza alfa, adică prima fază.
Studenţii luau notiţe cu deosebită atenţie. Modul lui Dabija de
a explica era foarte simplu, fără vorbe pompoase şi de aceea deost­
bit de atractiv. Mulţi dintre foştii săi elevi spuneau că la cursL:­
rile lui de chirurgie au impresia că audiază un splendid roman
ştiinţific.
Expunerea lui Dabija continuă citeva ore. Se întunecase afară şi
studenţii stăteau aplecaţi asupra caietelor de llPfe, ascultau cu incor­
dare fiecare cuvint al academicianului. fiecare dintre ei avea im­
presia că ia parte activă la palpitantele lucrări de lab orat o r, care-I
duseseră pe Bîrlea la concluzii atît de îndrăzneţe.
De fapt, premisele chirurgului erau cunoscute. El pornise de la
faptul că radiaţiile modificau dezvoltarea untr corpi chimiei din ce­
lulă - enzimele. Continuîndu-şi lucră rile, mai află şi alte fenomene
asemănătoare. De pildă, in orice organism viu există unele substanţe
care se numesc aminoacizi. Dacă aceştia sint iradiaţi, îşi modifică
structura chimică prin pierderea radicalului amino. Pentru asta, lun­
l(imea undei de raze ultraviolete nu trebuie să depăşească 200-300
Angstriimi. · fii
- Dra,gii mei, continuă înflăcărat Dabija, in organismul uman
exi stă cind aminoacizi - aşa-numiţi vitali. Dacă lipsesc -
atunci omul>moare. Printre aceştia să luăm de exemplu pe cel denu­
mifi al�!_lină şi triptofan. Dacă ii supunem unei radiaţii de o anu-

3
mită lungime de undă ei îşi schi m b ă imediat structura chimică. Din
,

ace s t motiv, se transformă şi funcţiile fi ziologi ce ale celulei şi ca ur•

mare a modificării fiziologice, apare şi una mor folo gi că, adică a for­
mei, a a l cătui ri i ei. E clar? Nu ? Bun 1
- Imi daţi voie?
-Spune.
Dabi j a aştept ă răbdător observaţi a studentului.
- Intotdeauna se obţine acel aşi rezultat ?
- Nu, pentru că exi s tă şi unii factori externi - cauze care in-
fluenţează schimbări : cantitatea de apă d in celulă, temperatura şi
mulţi alţ ii . Ei, ca să terminăm, Bî rlea a aj uns la o nouă con cl uzie :
dacă un animal unicelular se poate transforma, atunci se poate
transforma şi un ţesut întreg - cînd asupra lui se proiectează o anu­
mită d oz ă de ra di a ţ i i . In modul acesta el poate controla creşterea şi
opr i rea creşterii c el ul are şi c hiar aduce mari t ra nsiormă ri în struc­
tura celulei. In sfîrşit, ăsta-i ;�paratul construi t pe baza acestor lu·
crări. Aţi priceput ?
Studenţii il înconjurară pe Dabija. şi-1 copleşiră cu t ot felul de
întrebări. Tinerii erau setoşi să afle tot mai multe. Bătrînul acade­
m i cia n aproape că nu mai putea să prididească cu răspunsurile. Erau
mai ales unii care doreau neap ăra t să vadă aparatul şi, dintre ei,
studentul cel mărunţel şi cu părul zbîrlit in si s t a cel mai mult.
Zău, to v arăşe academician, arătaţi-ni-l! N ici nu-l at in g em ...
Nu se poate.
Vă promitem ...
Nu se poate frate ...
De ce să nu se p oată ?
Simplu, n-am cheile. Asta-i ! făcu Dabija surîzînd.

+ *

In timp ce -academicianul Viorel Dabija relata, cu lux de am ă ­

nunte viii:oril or medici, modul în c are Birlea îşi rea l iz ase ultimul
aţ>arat pe care-I numise în mod provizoriu biotransformator, acesta
se afla acasă, în bibliotecă. işi pu sese pe masa de lucru o sume­
den:e de c ărţi şi îşi deschisese ulti m ul manuscris la care lucra. luă
stiloul în mînă, scrise citeva cuvinte, le şterse iritat, apoi după ce
puse înapoi stiloul pc masă, mototoli co a l a de hirtie.
In minte ii reveneau mer eu cuvintele fostului său student.
' 1
"Inimile reci nu pot da nici o fărîmă de dragoste".
Avea imp re sia că arc în faţă o fi rm ă rle neon cu cuv intel e de mai
ws. Vorbele se aprindeau şi se stingeau ritmic. Il durea capul. Tim­
plele ii zvicneau. Se ridică de la masă şi se opri în faţa f e r e st rei .

Jn minte i se perindau noianuri de amintiri.

,.Da, totul mi se trage de la izotopi, de l a năzbîtia aia de bio­
transformatori !" conch ise el amărît.
Deşi nu era un om lipsit de sensibilitate, de p a s iu ne, de ome­
nie, nu se putea spune că profesorul Bîrlea se lăsa dominat de sen­
ti m ente, de greutăţi, de cee a ce în moci ohlşnuit se ·numeşte soartă.
Dimpotrivă, cu o energie neîntrecută decît de claritatea inteligentei
lui, mu nc ind cu îndărătnicie, zi de zi , cucerise la 45 ce ani tot
ceea ce poaJe rivni practic şl teoretic un om de ştiinţă. Timp de 20
J
de, ani ucra'se după cele mai noi m eto de, îmbunătăţindu-le mereu,
pînli ce dobîndise o adevărată m ă i e s trie de artist în chirurgie - mai
a l e s în cea cardiacă.
Adevărata glor[e a venit însă abia după ce a introdus în tra·
ta m e n t terapia cu i z otopi radioactivi şi m a i ales după ultima lui
lucrare cu privire la m odificările s tr uc t ur ale ale celulelor. Dacă
această din u r m ă cucerire ştiinţifică i-a adus celebritate, pe lingii
aceasta ii mai adusese şi multă amărăciu ne.
Eugeniu Bîrlea se socotea vinovat faţă de el însuşi şi faţă de
fosta lui soţie, pe care după cum se autoacuza, o neglijase com­
plet. Săptămîni de-a rîndul rămînea în institu·t şi lucra închis in la­
borator, uneori 24 ore din 24. Din întîmplare se i vise în căsnicia lui
o a treia persoană, un bărbat.
La această ami ntire, profesorul îşi sc ut ură umerii de parcă ar
fi fost curentat şi totodată ar fi vrut să-şi leped e de pe umeri o
povară neplăcută.
.,Oare, dacă nu r ea liz am ultima mea lucrare, eram m ai fericit?"
gîndi cu amărăciune Bîrlea. "Iar în ceea ce priveşte pe Miranda,
vi na o fi numai şi numai a mea? In fond, avea m deplina liber­
tate- să nu mă îndrăgostesc de ea ca un şcolar !"
Dezamăgirea de a-şi fi legat viaţa de un om de nimic, z buciu­
mul şi indoielile lui privitoare la drumul pe care 1-a apucat ar fi
fost poate mai greu de i n dur at dacă Birlea n-ar fi c u noscut o pe -

biochimista Cella Opran. Mai tirziu, chi ar ii va mărturisi că prie­

tenia lor î n sem n a se pentru el un a d ev ărat anestezic. Această com­
paraţie era foarte potrivi t ă dacă ne gindim că Cella, colaboratoare
,

a Institutului de toxicologie, se ocupa cu prepararea anestezicelor.

La incepu t s-au inti!nit destul de rar şi numai in legătură c u
munca lor. Prezenţa sobră ş i discretă a acestei femet i l bucura.

5
Intr-o seară, plecind de la spital, Eu geniu se gindi că Cella are
totuşi faţă de el o prea exagerată rezervă. La urma urmei - îşi răs­
punse singu r - la 31 de ani cît are, ar fi de mirare să nu fi iubit
pe nimeni. Cine ştie 1 Te pomeneşti că şi ea ...
De fapt, dup ă cum avea să afle din unele răzleţe mărturisiri,
ti Cella s uferise o mare deziluzie. Cu cinci ani in urmă, cu noscu se
un foa rte talentat arhitect. După război, cind oricărui cetăţ ean cin­
stit i-au fost create condi ţii tot mai mari de a-şi folosi munca şi
talentul In scop u l fericirii obşteşti, acest " artist " şi-a dat ar ama pe
faţă. S-a dat la fund. Un timp, Cella cu spiritul de sacrificiu al
femeii, ar fi făcut orice pentru ca omul, pe care-I socotea că-I iu­
beşte, să-şi afle un rost. A în cerca t să-i găsească diferit e sluJbe,
care să nu vin ă in contradicţie cu aspiraţiile un u i artist. L-a in­
demnat să facă proiect ul unei c as e de cultură, al unei şc o li , al
unui spital, ba chiar şi al unei biserici. E l însă se în<lărătnicea de
a nu intra In ritmul c reator al v i eţii. Cella a pri c e p ut atunci că el
nu se l!dapta ma i greu decît alţii, ci pur şi simplu era un om gol,
de nimic.
Ruptura dintre ei a venit însă curind, mult mai repede decit
se aştepta chiar ea însăşi. La înce p ut, cind se gîndea la o eYen­
tu ală despărţire avea o strîngere de inimă şi uneori p lî n g ea nopţi
intregi. C î nd însă s-a intimplat ceea ce hotărîse de mult, o miră
mai întîi pe Cell a uşurinţa cu care se petrecuseră toate.
Parcă sc ăpat ă dintr-o grea incercare, se si m ţe a ca o convales­
centă. Cella îş i concentră toate p u te ril e numai in muncă. Venea la
Institutul de toxicologie de dimineaţă şi rămîn e a acolo încă mult
peste program. Un prieten de al ei, un m e dic cu c aracte r de boem,
îi vo rbise de muit desp r e necesitatea u nui anestezic perfect, anestezic
a cărui influenţă să dureze şi în timpul d ureri l or postoperatorii şi
astfel să-I scutească pe bolnav de zile de chinuri. In afară de acea sta,
anestezicnl t rebu i e să fie şi complet netoxic.
Ca orice om trecut prin deziluzii sentimentale, Cella Opran se
hotărîse eroic la vîrst a de 27 de ani să nu mai i u beas că , să nu mai
cunoască nici un bărbat şi să-şi d e d i c e toată viaţa gă s i rii acestui
anestezic. Stătea zile intre g i închisă fie in la b o ra tor, fie în biblio·
teca Academiei şi invăta c h i m ia alcaloizilor. Trecînd p e st e această
epocă, ince pu munca experimentală. In mod flormal, p ro du su l mun­
cii ei urma să fie verificat şi de căt r e chirurgi. In acest scop a fost
indrumată căt re profesorul Engeniu Bîrlea, care şi el se hotărîse, la
fel de e roi c, să nu se mai indrăgostească niciodată.
Spre deosebire de alţi chirurgi, ca r e, mereu cu bisturiul în
mină, uitau cu u.jurinţă hiochimia. Bîriea era chiar un pa sion a t al
acestei discipline �u_rprinzător de bogată şi de complexă. Munca de
zi cu zi, cot la cot aduse re p e de după ea o p ri e t e ni e trainic;;_
f:ella, care �îndise pînă a t un ci că toţi b ă rb aţi i sînt o ad unăt u r ă
de pâcătoşi - şi Eu gen i u c are gîn de a ace la şi lucru despre femei , în·
cepură să-şi m o d i fice incetul cu incetul i de ile. Aceasta insemna cii
amindoi tre cu s eră criza sufletească şi o î n vinse seră - datorită mai
ales prieteniei lor. Amîndoi şi "au .dat seama deo d atll că se iubesc.
Bucuroşi ca doi copii, şi-au promis o zi de odihnă pe care însă
o petrecură tot în laborator. Jn aceea şi zi, chirurgul o ceru in că·
sătorie. Cum era şi nonnal, Cella ocoli un răspuns p recis - ceea
ce .nu în semna însă un răspuns de f in i t i v . El inter p r etă atitudinea
Cellel· drept o timidă formă de acceptare. A ce asta nu era prea de·
parte de adevăr, dar il împinse să comită o greşeală, care du!':e la o
rupere vremelnică a prieteniei lor.
Orbit de un sentiment pe cnre mai tirziu însuşi Birlea il privi
josnic - de o gelozie nemotivată- - pretinse Cellei să renunţe la
munca ei de la Institutul de toxicologie. Era o dorinţă oarbă, de
a o avea mereu lîngă dinsul. Tn acest scop, ii propuse chiar să lu­
creze in institutul lui. Atunci. nu-şi dădea seama că in dosul acestei
dorinţe era teama de a nu i-o lua altul ca şi pe Miranda. Cella
fu înspăimîntată şi profund jignită de condiţia care i se punea. ş:,
cur ios, ea care cu ani in urmă ar fi renunţat bucuroasă la orice
pentru omul iubit, acum nu mai voi şi nid nu pulu să renunţe la
unicul lucru pe care i-1 dăduse Eugeniu - mindria de om de ştiinţă,
pasiunea pentru muncă.
Se mai simţi jignită şi de <faptul că ceea ce i se �erta era toc­
mai antipodul concepţiilor, nu numai ale ei, ci şi ale bărbatului pe
care-I iubea. De aceea, cu uimire işi dădu seama că dintr-o fiinţă
sfioasă şi blîndă, devenise deodată un om mîndru şi puternic .

Nu se mai văzură o bucată bună de vreme, poate chiar dou:i

Juni. Bîrlea, indîrjit, îşi continua cercetările cu privire la acţiunea
radiaţiilor asupra celulei vi i şi i mportanţa concentraţiei de apă in
celula iradiată. La rindul ei, Cella începuse o serie de experienţe
îndrăzneţe cu curara, o otravă folosită de pieile roşii din Brazilia,
şi C:!re paralizează mai ales sistemul cardiac.
ln ziua aceea, după citeva operaţii reuşite, Birlea se reintoarse
abătut in la borator . Părea că vechea criză sufletească ii revenise.
Prins însă de muncă - şi mai ales de rezultatele care, unul cite
unul, începea u să răsară - îşi uită pentru o clipă aleanul. Il bucura
mai ales rezultatul final, pe care-I socotea ca pe un factor de mare
preţ in încheierea lucrării sale. Concluzia sa finală era di_, in urma
iradierii, curba raportului doză-efect variază direct proporţional ua
cea a concentraţiei in apă a celulei. Acest rezultat aşteptat coincidea
de altfel, cu altele similare cu privire la oxigen, bioxid de carbon
şi o substanţă organică, citocina. lşi terminase lucrarea atît teoretic
cit şi experimental. Uitînd de cearta avută cu cîtăva vreme inainte,
puse mîna pe telefon şi o căută pe Cella ca să-i comunice vestea.
Cella însă era plecată la o conferinţă la Cluj şi rămînea acolo mal
mult de o lună.
*

* *

Munca în comun ii făc u să se întîlnească iarăşi. J şî ocoleau cu

greutate privirile Şi nu se hotărau nici unul să deschidă discuţia.
Totuşi, Bîrlea nu mai putu rezista şi, după ce-şi ceru scuze, îi ceru
mina pentru a doua oară - însă in aceleaşi condiţii ca mai inainte.
Bineinţeles că fu din nou refuzat.
Aceasta se întîmplase tocmai in ziua în care urma să fie vizita-t
de către grupul de studenţi din·' ultimul an. De aceea işi găsiseră
profesorul atît de prost dispus.
După un lung proces de conştiinţă, după ce lncercă zadarnic
să-şi continlle redactarea lucrării, îşi făcu o cafea neagră şi se culcă.
Era- noapteQ.. tîrziu.

7
 După trei ore de somn agitat, se deştepta pradă dorinţei de a
o r e ve d ea cît mai curînd pe Cella. Trebuia să cîştige, dar n u aşa
cum işi propusese el, ci să cîştige amîndoi.
D imi neaţa , fu deosebit de bine dispus. In timp ce se spă la pe
miini, inainte de a i ntr a la operaţie, îşi făcu mintal planul celor ce
i le va sp u ne Cellei şi intrevăzu pentru amî nd oi un viit or radios.
lşi termină munca aproape de· orele cinci dupll amiaza.
Fluierînd bine dispus, în timp ce se îmbr ă c a în vestiar, gîn d ea
şăga l nic , parafrazînd, nici el nu ştia ce autor de roman e senza·
fionale.
"Ce-i cu inima ta, bătrîne tăietor de cor d uri ? Bate pentru dînsa
ori se prefac e ? O iubeşti sau nu ? Ei bine , dacă o iubeşti, trebuie să
fii mal tnţelegător cu ea şi sll ai răbdare 1 Atunci, ce-l de făcut?"
Cu o grabă tinerească, îşi îmbrăcă haina, îşi puse pălăria, cobori
scara, să ri nd cite două trepte şi se îndreptă spre maşina care-I aş­
tepta în cu rtea spitalului. Şoferul fu incîntat că, după atîta vreme,
îl vede tn sfîrşit <lin nou pe profesor bine dispus.
- Tot la toxico!ogie? îl i scod i viclean �oferul, zîmbind pe sub
mustata-i porumbacă.
- Dar cum ai ghicit, Gy uri baei ? se miră amuzat Bîrlea.
După înfăţişare am văzut că v-aţi împăcat !
� In mom entu l in care maşina ieşea in stradă, portarul îl opri.
Vă caută de la toxicologie.
- Răspunde dumneata că tocmai intr-acolo mă duc, spuse
-

bucuros Bîrlea şi-1 zgîltîi voiniceşte pe şofer.

Dă-i bătaie Gyuri 1 Sintem aşteptaţi.
Ajunşi la toxkologie, Eu!reniu sări din automobil şi sui în fugă
-

treptele i nstitut:•lu:.
- Tovarăşe, tovarăşe profesor ! se auzi s t ri gat de o voce de fe·
rue.ie. Era colega de laborator a Cellei.
- Bună ziua 1 Unde-i Cella ?
- E în n e � i mţi re 1 strigă fata, frămîntindu-şi m îinile. A băut
dintr-un alcaloid pe care îl descoperise !
In mintea lui Eugeniu incolti un gind îngrozitor: s-a sinucis,
s-a sinucis din cauza mea.
- Du-mă la ea !
Intr-un laborator, pe o sofa, era întinsă fără cunoştinţă femeia
pe care dorise atit s-o vadă.
- Am anunţat şi urgenţa 1
Dar Birlea n-o mai ascultă. După un consult sumar, o luă pe
Cella în bra ţ e şi, fără nici o vorbă, porni cu ca spre maşină.
- Ce faceti?
- E în com ă, nu-i timp de pierdut 1
In drum spre maşină, o întrebă pe as i stent ă .
- Nu ştii ce a băut? Vorbeai despre un alcaloid .
. - - Zău că nu şt i u 1 Caiete l e ei le-a luat de dimineaţă cineva
de la minister.
- Vă rog să f ace ţ i imediat an aliza şi să-mi comunicaţi re:.:ul­
tatuL
Intră in maşină şi Gyuri baei, mohorît ii dădu pe Cella în
braţe. Porniră în ma re viteză. "Ce nătărău am fost 1" gindi Eugeniu.
Prietena lui zlkea inertă, avea faţa congestionată, respira şuierător
şi inima ii, bă tea tot mai greu. "Fetita mea dragă!'' murmură amărît
�
Eugen1u, dl u-i mîngîietor la o parte părul care-i acoperise obrazul.
"De ce .�te':..arn lăsat să ajungi aci?"
 La spital, chiar de la poartă, chemă medicul şi so ra de gardă.
Apoi telefonă academicianului Dabija c are locuia în aproprere. Nici
Dii·Şi dă d u seama cind şi-a lu at halatul şi stetoscopul.
Acum, stătea aplecat asupra Cellei. Abia îi mai auzea inima,
dar pu l sul bătea ritmic. Bîrlea îi făc u o in je cţie cu adrenalină, aŞ•
te ptînd ca inima muribundei să reintre pe fă ga ş ul ci normal. Du:­
efec tul dorit nu se pro d u se. Doar pulsul îi era ceva mai grăbit şi
parcă mai regulat. O vedea pe Cella cum se pierdea in fata lui. O
a doua injecţie direct în cord ar putea fi salvatoare. C i t e va clipe,
inima palpită , dar, parcă, obosită, băt ă i le ei scăzură, pentru ca apoi
să-şi revină. Bîrlea răsuflă oarecum uşurat. In S!Jatele său, medi·
eul de gardă îi urmăre a mişcările.
- Să-i facem o s p ălătu ră stom acală .
- Da, dar repede !
După zece minute, Cella era tot în nesim!irc.
- Ciudat, tovarăşe. Circulaţia perife rică e încă normală, sto·
m ac ul a reacţionat şi totuşi pacien ta nu-şi revine.
 - Fă atunci o venesecţie şi per i uz i e 1 S o ndaţ j rinichii şi ficatul 1
Singe conservat avem s ufi ci ent ?
-Da.
După a cea stă nouă intervenţie, se p ăr e a că Cella prinse vi aţ ă .
Cam 20 min ute inima îi bătu ap roap e norma l , dar pe urmă c<:n­
tracţ iile îi deveniră din nou sta be.

* *

Trecuseră trei ore de cînd fusese adusă la spital. O ri ce trata­

ment se do ve d ise zadarnic.
- Inima e singurul organ a tins, tovarăşe profesor 1 ii spuse me­
dicul de gardă.
- Să se facă imediat cateterizarea co r dul ui!
După alte 15 minute, Bîrlea îşi dă d u seama că inima Cellei
este paralizată, iar dacă mai functi ona se datora exclusiv a d rena­
linei. De hotărîrea pe care o va lua acum, depindea via t a femeii iu­
bite, p ro p ri a l u i fericire. Da ! Trebuia să înc e rc e imposibilui! Fie­
c a re clipă pierdută însemna teren cedat mortii. Alb la fa ţ ă , cu
muşchii obrazului î ncor daţi , chirurgul îşi construi mintal schema
operaţiei, t eh nicil e necesare. Decizia fu luată. Apăsă pe butonul dic­
tafonuhJi.
- Pregătiţi s al a a s e ptică! Să se ·monteze plă mi nu l electronic
cu bictransformator, in im a electrică şi a p ar a t el e de p er fu z ie 1
- Am înţeles, to v ar ă şe profesor! In ze ce m inut e sîn t g at a ..•

se a uz i glasul sorei de gardă.

După ce închise primul contact, a p ăsă pe u n al doilea.
- Anunţaţi-! pe t o va r ăş u l director că în 15 minute fac o trans­
p l an tare de c o rd . Da, da, o transplantare de cord!
Se ridică, îşi scoase halatul şi t recu în vestiar, unde îşi sc hi m bă
îmbrăcămintea. Jşi p u s e o tunică scurtă, iar deasupra ei un şorţ
lung de cauciuc. lşi alese cu grij ă calota şi, abs orb it , intră in ve s ­
tibulul s ă lii de o p er a tie. Nici n u-şi dăduse seama că lî n gă el se a fl a
şi V i o rel Dabija.
- Eugen!
- Da 1 A... dumneata erai ...
- Stai puţin... Ne vom s p ă la împreună. Nu uita ce-ai învăţat
de la mine : nu se operează en er v at . ..
- Dar, maestre... eu... se fîstîci Bîrlea.
- Ştiu ce vrei să-mi s pu i . Fumează o ţigară pînă mă s chi mb .
După aceea, o să ve de m ce trebuie să facem. lnstrumentaru l ne c es a r
este p regătit. Pe bo l nav ă o aduc chiar acum. Am consulta t-o şi eu,
in timp ce t u V(•:heai cu s o ra. Are faja cianozată şi respi r aţ ia de
tip Cheyne-Stokes. Totuşi, nu sînt neliniştit.
Academicianul Dabija văzuse că Cetla se af lă in a gon i e . Respi­
raţia ei neegală, întreruptă şi grea, r ăc ea l a m embrelor, l i ps a aproape
totală a ref l ex u lui ocula r - toate simptomele vădeau g rab nica in­
trare în moar tea clinică. El ştia că do a r în puţinele minute care o
despărţeau de moartea defi n it iv ă , biologică, Bîrlea va trebui să re­
��:oive teribila problemă a s a l v ă ri i Cellei. Şi, totuşi, bătrînul şi încer­
catul medi�.>.nu trăda nici un fel de emoţie. Bîrlea il privea recunos­
călor pent�j.r această no u ă lec ţ ie prim ită la timp.
 - lfi m u l ţumesc 1 îi spuse, şi-şi strînseră bărbăteşte mîna.
Cei doi chirurgi tre c ur ă în l a b o r a t or u l de perfuzie. Aci trebuia
ales gr e fo n u l cel mai n i me r i t i ntervenţiei.
(ntr-o nişă î n care n u se p utea i n t r a decit îm brăcat steri l , s e
aflau d i f e r i t e organe - u ne l e chiar u m a ne - sau p i e s e p at o l o g i c e
m e n ţ i n ute i n v i a ţ ă . In p r a gu l nişei, fură o p r i ţ i în mod n e a ş t ep t a t de
intra rea di rectoru l u i .
- E o nebu nie, Birlea, c e e a ce vrei să laci ! îi strigă acesta.
Să t r a n s p lantezi o i n i m ă u n ui om . ? U n d e s-a mai pomeni t ?
Şi se i n t oa r s e spre Dabija, de parcă ar fi aşt e pt a t d i n pa rtea
acest u i R un semn d e i n c u vii n tare Bătrî n u l sava nt însă d ă d u deza-
probator din ca p .
·

- D a c ă nu cutez acum, Cella moare . răsp �<nse Bîrlea î năbu­

..

ş i t . Trebu i e să fac tot ce-i omeneşte posibi l . . . A l t f e l , n-aş mai f i î n

sta re s �. trUiesc.
- E tot u şi r isca n t s ă - ţ i î n găd u i . G î n deşte-te bine 1
Din glas u l m a i d o m o l i t al d i rector u l u i , Dabij a înţelese că tot uşi
i i va î n g ă d ui l u i Birlea să comită " n e b u n i a " .
- De incercat trebui e să î n cerc ă m . Să trecem de a ce e a , l a par­
tea practică! i nterve n i cu hotărîre academi c i a n u l .
- B i n e ! oftă res e m n at d i recto r u l .
I n c l i p e l e gre l e apel a i ntotde a u n a la judecata c l a r-văz�toare
a savantu l u i , care-i fusese şi l u i profesor.
- Tre b u i e să avem grijă ca f a cto r i i a n atomiei ai grefon u l u l
s ă c onco r d e c u aceia a i bo l n a vei noa stre.
- Şi ce grefă vrei să f o l o s e şti ?
- Mă gîndesc la c o r d u l d i n va s u l nr. 2 1 8, propuse Bîrlea.
Directoru l se a plecă ş i prin ferc;cstra nişei zări o e t i c h et ă pe
care se p u tea dii :

A N T I LOP A . B U C U S CA'M PESTRISn CORD

LABO RATO R U L DE P E RF U Z IE - ASTRAH AN
U . R . S. S

- O i n imă d e anti lopă, de ciută ? făcu el m i rat.

- E cel mai p ot ri v i t cord pe c a re-I am. Are capac i t atea de
11 1 3 ce. fafă de m ;; xi m u m u m a n d e 757 ce., iar g re uta t ea i i este
doar d e 254 gr.
·

- In fine... Dar r i t m u l ?
- Teoreti c, ritm u l î n s e a m n ă adaptare l a mediu. Vom realiza
a sta î n p r i m u l rînd pri ntr-u n p ro c e s cantitativ i n f l u enta î ntre�u­
-

lul orga n i s m şi mai a les a scoartei cerebrale a s upra grefon u hii

i ar în al doilea rî n d , printr-un fenomen ca litat i v : t r a n s fo r m area ce­
lulei m iocard i c e
- B i ne. a s t a teoret i c , o ar practic ?
- De pri m u l fenomen, va avea g r i j ă î nsăşi natura, iar pe cel
de-a l doi lea il va rezo l v a hiotransformatoru l nostru cu co b a lt . Doar
şti i că, p r i n re gl a re a ra d i a ţ i e i pot mod ifica morfologia oricăru i tesut. ·
,

Di rectoru l il privi î ntrebător pe Dabija, cerîndu-i parcă ajutor.

Atitudinea lui Bîrlea il a r ă tă eli operaţia tr e b ui a să aibă loc ime-
diat. ·
··
 - B i n e 1 îl anunţ atunci pe m i nistru. Di rectoru l se î n t o a rs e pe
loc şi p o r n i cu p aş i m ari spre uşă. Tot atît de brusc se opri şi, re­
veni n d lîngă Bîrlea, il im brăjişă.
- lţi d o re sc succes 1
*

".

I n timp ce Bîrlea, Da b i j a şi cei d o i medici care urmau să-i

asiste se spălau, in amfiteatru l de d e a s upra sălii de operaţie se
instalase m in i str u l Sănătăţ i i însoţit de d i rectorul I nstitutulu i şi de
cîţi va academicieni. I n sp at e l e lor se aşezară mai mu lţi z i a ri şti cu
blocnotesurile şi creioa nele gata de scri s .
P r i n p l a n şe u ! de c r i s t a l ca re-i despărţea de s a l ă , p uteau vedea
tot u l . Chiar ş i z g om o t ele pătrun deau s u s, cu ajutorul u n u i di fuzor.
Pe m a s a de o p era t i e , Cella stătea ac o p e rită c u un c e a r ş a f mare,
alb. Chiar in st in g a, la cl p ăt î i u l el, era u n aparat foarte asemănă­
tor cu un tab lou de comandă d intr-o uzi nă e l ec t ri că , prevăzut c u u n
m ic ecran rotund de sticlă mată. Pînă sus, s e auzea sunetul rit m ic
pe c a r e- I emitea. Şi de fiecare dată, la fiece zgomot, curba de pe
e c r a n tresărea. Acum, un biofizician îi manevra b u t o a n el e , u r m ă ri n d
atent ori ce modi ficare a curbei.
·

- Reg lează i nima e l ect ro nici, şopti un academician d i n ap ro pie ·

rea m i ni stru l u i .
- I n ima electronică ? prinse o ziaristă şoapta din zbor. Ş i merge
c:a u n a norma l ă ? m a i întrebi ea, pregătin d u-se să ia note.
Da, dar după vo i a celui care o cond uce.
- Vasbică maşi na asta pompează singe ...
- Exact 1 Sînge conservat.
In l i n i ş t e a fremătătoare se a uz e a J u necarea uşoară şi gră b ltă a
crei onului. Medicii de faţă erau nerăbdători şi ch i a r mindri că pot
asista, fie şi de pe bănci le arnjîteatru lu l , l a p ri m a transplantare de
i n i m ă - făcută vreodată de un chirurg. De altfel, î n urma inter•
venfiei m i ni s tru l u i , operaţia urma să fie televizată.
După ce puse la p u n ct i nstalaţia a p a r ate l or de radioteletrans·
misie, report e r u l se apropie de academicianul V a lenti n La sc u , u n
c u no s c u t chirurg şi totodată u n u l d intre pasionatii c e r cetăto r i a i is­
toriei m e d i c i n e ! .
- Vă r u gf.m să spu neţi pentru ascu ltătorii noştri citeva cu·
vi n t e despre operaţiile de ac e s t gen.
Lascu refuză c at e go r i c . A f o st nevoie ca m i nistrul s ă-i facă re­
p et a t e semne de i ncu r a j a re pentru ca, in s f î r şit, academicianul să
se hotărască. lşl a r a n jă ţ i nuta, işi drese gla su l ş i se aşeză i n
dreptu l mlcrofonului.
- Operaţia la care vom asista a s tă z i este ep oc a l ă , prin faptu l
d p en tr u prima dată în istorie se î n l oc uieşte o inimă bolnavă cu
alta sănătoasl. O p er at i i l e pe c o r d au fost vi s u l cel m a i îndrăzneţ
al tuturor generaţii lor de chirurgi. In evu l mediu venesecţi a era
un act de măiestrie - apoi i ntervenţiilor chir u r g i c al e le-a ve n i t i n
ajutor anestezia. Acum, po r n i n d p e l i n ia marilor săi înaintaşi :
Rehn, Djanell dze, Andreev, Crafford - colegul nostru, doctoru l
Eu geniu B î r l ea , cute:tză a infrunta n a t u ra . Spre deosebire însă d e
1 844, dnd"'primul <'. n e s t ezi s t a l lumii a fost consid erat nebun, noi
inctţrajăm şi spriji nim d i n tot sufletul pe i u b itul nostru coleg. Să
venim şL>"cu'>\ amănunte i s t or i ce.
 Academ icianul Lascu se i n i ! ăcărase. Tocmai îşi scosese un c:ar­
nefel d i n b u zu n a r, cind u n m e d i c d i n a p ro p i e re li d ă d u din par·
tea m in istru l u i un b i lej e l , in c a r e c iti următoarele rind uri :
,.Adăugaîi vă rog, că se grefează un cord de anti lopă c B u c u s
C a m p estri s», iar nu u n cord de o m cum s-ar p utea interp reta".
I n clipa aceea , Lascu se i ntrerups.e. Oche! arii .ii căz u r ă p e nas.
U itind că vorbeste in fata m icrofon ului, se adresă m in i strului .
. .
- Cord de 'sucus ? Cum ? Cord de capră ? Nu . . nu . . nu pot fi
de acord. A sta-i fantasmagorie !
Şi, cu paşi m ă ru nt e i de băt r î n se î n d re pt ă spre uşă. In prag,
s e opri însă c l ătinînd din cap şi se întoarse. Jşi reluă locul mor­
măind furios :
- A u z i, i n i m ă de capră !
Deodată amfitelltrul amuft. Bî rlea, urmat de Dabi j a şi de asis­
a
tenţi, i ntrase î n sala de o p e r ! i e. ln timp ce-ş i îm brăca halat u l
steri l, B i r l e a îşi î n d reptă pri v iriie spre ecranele cardio g rafului cato­
. dic aflat pc peretele din dreapta sălii . Sub el mai era şi cel al elec­
trcencefalogra fului. A m be le aparate at aşate la masa de operaţie
-
erau regl ate ş i cond use d i n t r o cameră a lăt urată. Chirurgul pu­
tea să ai bă necontenit su b ochi atit situaţia si stemului circu lator
cit şi a celui nervos..
Pe cin d asistentii fixau cîmpul operator, Bîrlea cerceta cu o
p r i v i re exper i m e ntată masa pe care se afla p u s in strumentarul chirur·
gica l . Apoi, î n te legîn du-se din ochi cu v e ch i u l său maest ru, îl i n­
trebi\ :
- I ncepem ?
- I ncepem !
- Cum e pulsul ? se i nteresă Bi rle a luînd în m în ă bisturiul.
Ş i , fără să ma i aştepfe răspu nsu l , făc u pri m a i nc izie, de-a l un­
gul şi prin m i j l oc u l stern u l u i .
- Fi !Horm, tovarăşe prof esor... răsp unse sora de l a c a p u l bol·
n a ve i. Devi ne din ce î n ce mai slab.
Bîrlea îşi ridică ochii s p r e ecran ul cardio grafu l u i . Osci logra m a
tindea spre linia dreaptă. Rar de to t vîrfuri le un dei tresărea u. C ir·
culaţia î nceta. Deodată, tot trupul Cellei fu sc u t u r at ca de f r i g uri .
Un fior. Faţa i se a l bi . Pleoapele ii incremeniseră întredeschise. i ar
bu zele îşi pierdură orice co lorit. Parcă-i fu gise tot sîn gele din vine.
- Tovarăşe p rofe sor 1
I n spăimîntată, sora i nt1·e ru p se contact u l anestez ie! electrice şi
scoa � e c a s c a de p e capul bol navei .
·

,
Sus· in a mf i t e a t ru mi n i strul strî nse balustrada d i n faţa s a , s-o
frîngă. O c l i pă de apă sătoare tă ce re se aşternu p e s t e î ntreaga sală.
N u s e m a i a u z e a u decît aparatele care · funcţionau Ia fel de rit­
m ic ca şi pîn ă awm.
Ziar ista scă pă cre i o n u l d i n m î n ă .
·: - Sssst ! exc l a m ă c i n eva.
Pc fru ntea l u i Bîrlea s-au i vit bro b o a ne de sudoare. Un şuvoi
rece îi trece pe şira s p i nării.
Cella nn mai re s p i ra . Pielea ci n u se mai p utea deosebi d e
cîm p uri l e operatori i . P e obraz i s e întipărise un zîmbet ci'udat ş i
copil ăresc, a l o m u l u i care depăşise hotarul d u re r i i .
�
Bîrlea şi repede mina s pre instrumentar.
- Dă-mi aparatul Petrov ! 1 se pă re a că strigase attt d e tare
Vi�!âU 'g
Încît . eamurile î n t re gi i clădiri, dar VOrbele ieşiseră de pe

13
buze abia auz ite . Dezvel iţi-1 mina dreaptă 1 Tampon 1 Soră, sur:ra­
veghează p u l s u l !
- De-a bia se simte ... murmură sora.
C u o m i şcare precisă, acul si ri ngi i se înfi ge i n artera hume­
rală dreaptă.
- Daţi p resi u ne ! ordonă Birlea, de data asta nefiresc de ca l m .
Singele impi�s cu putere spre i nimă colora încet u l cu încet u l
obraj i i pal izi ai bol navei. Respiraţi a abia s imţită pînă atunci deve­
nea mai rapidă, chiar şuierătoare ş i i ată că p leoapel e se zbat, iar
muşch ii se destind .
Sus, radiotelereporterul işi şterge zgomotos nas u l .
- Mai i ncet, c e dum nezeu ! Lasă-ne i n p ace 1 il a postrofează,
furioasă, ziari sta.
Ministrul, concentrat asupra flecllrul timp operator, se î ntoarse
spre d irector.
- Crez i că o să reuşească ?
- E dificil. Sîntem în faţa unei otrăvi ri puternice. Cred că
Blrlea vrea să cişti ge timp, să cucerească secundele p ierdute pînă
la operaţie.
Amplitudinea cardiogramei creştea. Fiecare m i l imetru în plus
însem na viaţă, poate salvarea. Aşa gîndeau z i arişti i , aşa ' gîndea şi
radioreporterul care s-a şi grăbit să anunt e emeţionat că i nima bol­
navei bătea din nou.
Trecuseră aproape 4 m i n ute. D i ntr-od ată, d u pă u n efort extra­
ordi nar, faţa pacientei se congestionează, se i nvi nejeşte. Pe ecran ul
cardiografu l ui , în locu l c urbelor de pînă acum, a par două l i n ii pa­
ralele incremenite.
Blrlea, care nu lăsase încă bisturi u l d i n m î nă, face ful gerător
o nouă i ncizie, de astă d ată adîncă, în partea de jos a toracelui.
Dabija lărgeşte plaga c u depărtătoarele. Patru pense Kocher scrîş­
nesc şi bisturiul deschide pri n diafragmă, calea spre i n ima bol­
navei . O nouă m işcare, şi pericardu l , susţ i n ut de alte pense, este
deschis ş i el . Prin ferestruica astfel făcută, Birlea îşi strecoară
mina d reaptă, prinde in palmă i nima Cel lei şi î ncepe să o p u lseze
lent.
- Maestre, o fereastră largă toraca lă ! îi spune e l lui Dabija.
Cu mina rămasă l i beră, işi aj uta colegul să l ucreze mai re­
pede. Decolatorul îndepărtează aponevrozele de pe stern, cl eştele
m uşcă osu l şi toracele se deschide larg. Acum Birlea poate îace
mi şcări mai precise - mai p uterni ce. Sub mina l u i , inima bol navei
nu a vea răgaz de odihnă nici măcar o fracţ i u ne de secu nd�. I ncet .
abia perceptibil, porneşte iar să palpite, l a început s l a b, apoi d i n
c e î n ce m a i sacadat.
Treptat, treptat, obrajii Cel lel, prind d i n nou c u loarea lor obiş­
nuită. De sub legătura de tifon, u n drlionţ casta n i u l i năvăleşte
pe frunte.
- Se si mte pulsul ?
- A reapărut...
- Controlaţi atent 1
- . 1 47 pe minut 1
- B ine 1 Daţi-m i contactul cu singe arteria l l
Un asi stent i i pune î n mîna întinsă t ub u l cu ac de la ventri­
eo l\!1 stîng >al i nimii electronice. Aproape ref lex Bîrlea l n l i ge ac u l
în , sinusul", âo rtic.
 - Sin ge venos 1
Un a l doilea ac pătr u n d e pe traiectul artere ! pulmonare, î n
ventrico l u l drept.
- Pnneţi-i masca de oxi gen !
D u d u it u l i n i m ii artifi c i a l e a p roape că�i acoperise gla s u l .
Birlea simt e cum o n � m a i pome ni tă oboseală pune stăp i n i re p e
e l . S u b o c h i i s e a d i n c e a u cearcăne v i nete.
,,Trebuie să rezist"... îşi s p u n e , i ncicştî n d u- ş i tăie Ee. t n t i m p le,
două ciocane ii bat r�pede, intr-un ritm vert i g i nos. In u rech i , ii t i p ă
i n ne b u n itor o s i r e n ă . L a m p a sci a l itică de d e a s u p r a mese i pri n d e ti e ­
odată să se rotească î m p re u n ă cu i ntreaga sală de operaţie. Tot u J
a d urat o ci t i m e de secundă. Tresări , îşi î n d reptă spatel e şi îşi m u şca
buze l e atît de violent, î n cît masca i se roşi d e sin ge.
I n i m a Cel le i , a f l ată în p a l ma lui, aproap e că refuza s ă mai
bată, ch iar ş i sub i m pctltoasa pres i u ne porn:tă din ini m a e l ectro­
n i c ă . Pe · s u p rafaţa ei l u c i t oare şi netedă apăreau p u n cte n e gre.
f u ncti o n a ca o pară d e c : nr c i u c m î nu i t ă de o m i n ă l en e ş ă şi n e­
d i bace.
- A m u r it. . . e p :: � <t ! i z :1 t il ! Bi rlea î ş i r i d i că p r i v irea î n t rebător
şi r u găto r spre Dabija. S :t ...
- Tre b u i e să încerc i ! hotărî aca demi c i a n u l . A i t i m p pat ru
m i n r o: e !
- A d uceţi cord u l p c d u zat ! s p u s e B i r l e a cu o voce s u gru m ată.
Respira gre u. Il d u re a u u m e r i i . Stătea î ncordat ca un arc. C a l ot a
i s e înăduş ise.
Dabija prinde i n i m a de a nti lopă c u u n şervet M i k u litsch, o ri·
dică din vasul ei ş i a ş a fremătătoare, o aşează în toracele desch i s .
- Să ne coordonărn m işcări l e ! la acu l G u dov ş i asi gură î ntîi
coronarel e !
Blrlea execută acum aproape a u tomat ord i nele date de m a e strul
s ă u . Alb ca ş i halatul p e c a re-I p u rta, se clătină o c l i p ă .
., S-a s i n u c i s !" î i f u i ge r ă p r i n m i nte pentru a d oua oară acea st ă
i n groz i toare idee . ., Treb u i e , trebuie să o s a l vez ! "
- E u �en ! G lasu l l u i Dabi j a î i răzbătu i n u rechi c a v e n i t d e
l a mare a d i n c ime. H a l, pri n de s i n u su l aortic 1
Două p e n s e argintii scrî ş nesc s u b l u m.: n a lămpii şi prind simul·
tan a rtera.
S c u turî n d u-se ca de o pov ară i n uti lă, B i r l ea sutează bontu l a o r­
tic şi an astomozează aorta i n i m i i . perfuzate. Deveni se d i n nou stă­
ţ; î n pe s i n e . Mişcă ri l e lui îş i recăpătară precizia. zdrunci nată cu o
�ecundă înainte.
- Apropie m a i m u l t ve na p u l m o n a ră dreaptă 1
Ca l m , Dabija î n c l i n ă uşor grefonul in d irecţ ia cerută de chi­
rurg.
Vîjîitul m o n o t o n a l complex u l u i d e vasc u l o grafie G u d o v se a u de
tot m ai puternic. Prec i s ş i l i n i ştit, îm bucă arteră cu a rteră, vină cu
v i nă. I n tot acest t i m p, in r i t m uri d i ferite, t rei corduri băteau într-o
nemaipomenită cursă : i n i m a el ectron i d d i r i j ată de med i c i , i n i m a
Cel lei d i n ce in ce m a i rar şi i n i m a c i u t e i , năva l n ic şi tot u şi c a u n
perfect c ro nometru.
I n amfiteat r u l încordat la parox i s m p a ş i i unui nou ve n it d u d u i e
h a l ucinant.
- Ssst ! izbucneşte scos din sărite Lascu.
Ministrul se întoarce pe j u m ătate ş i priveşte spre cel care I n­
trase. -Acesta ii inti nde un p l i c . M i n i strul î l deschi de, citeşte rapi d

15
o ad ;esă bătută la maşină. Păleşte. Parc urge din nou hirtia şi ul­
tindu-se în sală lşl muşcă buzele.
- Pofi pleca 1 murmură e l c u glas s t i ns. Se reaşează, işi şterge
faţa năpădită de o su doare de gheaţă. Păcat, m a i m u rmură el, mare
păcat 1
După ce făc u cea din urmă legătură a grefei, fixi nd-o in nou l
ei lăcaş, Birlea simţi in mină cum pilpiie pentru ultima oară inima
femei i pe ca re o iubea. A mai tresărit o dată slab - şi a increm enit.
Dacă ci neva ar fi putut p ătru n d e cu pri virea pe sub mască, ar fi
văzut aşternî nd u-se pe buzele ch irurgu lui u n zimbet amar. Urma
acum să o extirpe ca pe un l ucru de prisos, ba chiar nociv. foar­
feca străbate pri ntre spaţiile lăsate î ntre pense şi cu o singură m i ş­
care Bîr ! e a şi Dabija scot i nima împietri tă.
- Daţi-mi un vas steri l !
Sora , care s-a apropiat să primească piesa r ez ecată , fu neplă­
cut izbi tă de tonu l rece cu care îi vorbi se Birlea.
Intretinut de i n i m a electronică şi de perfuzia grefei, trupul Cel­
lei prinde să se învioreze. O c u l o are roză îi reapa re i n pomet i i obra­
ji lor.
1 ntre r u pef i cordu l mecanic 1 Periect 1 Controlaţi pulsul !
Bate !
Cit ?
a
1 60 !
Scoateţi masca de oxi gen !
La î n ce p u t slabă, apoi mai grăbită, respiraţi a i ş i găseşte făgaşul
normal . Pe ecranele pînă acum încremenite, curbele îşi r e ia u mişca­
rea armonică. Cel la trăieşte. Viaţa năvăleşte din nou î n toată făp­
tura ei.
Un zgomot surd, deosebit de toate celelalte ale să l ii , de ope�
rat ie, atrage atentia chkurgilor. Deasupra, in amfiteatru entuzi as­
mul ri dicase intreaga asistenţă in picioa re. Din pieptul fiecăruia
izbucnea o exclamatie de uş urare .
N u mai cei c a re urm ăreau prin televizi une mersul intervenjiel
aveau dreptu l să fle nemulţumi ţi . N ăucit şi fericit radiotelereporte­
rul îşi depusese aparatul l a pi cioarele blitrinului academician Lascu,
i ar pe ecran nu se mai vedea acum decît o gbeată care se sbuciuma,
ca in prada unui delir.

*
* *

După ce au fost d e t aş at e ultimete legăt uri cu uuma e lectronică

şi aparat u l de perfuzie, Cella fu culcată în căuşul plămî nului de
ofel. Aproape imediat după inchiderea cili ndrul ui metalic, B!rlea puse
în funcţi une biotransformatorul cu cobalt, adaptat in partea supe­
ri oa ră a aparatului. Radiaţiile cu undă scurtă, deosebit de puternice
şi pătrunzătoare ale izotopului erau indreptate asupra grefonului.
Cadranele de otet ale plămînului artificial indicau in trarea î n func•
ţ i u n e normală a organismului Cellei.
- Trăieşte 1 îşi spuse Bîrlea privind în urma surori lor care o
transportau pe Cel l a din sala de operaţie. Nici el nu ştia prea bine
ce se petrecea atunci in sufletul său. A vea senzaţia certă că in văz·
duh pluteŞte ma.iestoasă tema tri umfăt oare a and.antelui din ,.S im·
fonia D��ti1titl u i '' de Beetho ven . Era transfigurat.
 I n timp ce-şi sc o t ea u hal atele, Dabija se apropie de fostul slu
elev. Pe feţele aminduror se vedea d or i n t a de a-şi spune ceva -
nemai grăit pînă atunc i .
Pri n u ş a larg d es c h i s ă a sălii, i ntrară m inistrul şi directorul
I nstitut u l ui , î n so ţ i ţ i de un grup de medici.
- V ă felicit 1 f u r ă primele lui vorbe - apoi i se a d r e s ă direct
l u i Bîrlea. - Citeşte 1 Şi î i înti nse s c r i s oa rea pri m ită cu cîteva mi­
nute mai înainte - Grefa... nu era n ec e s a ră 1 F usese un s implu
n a rcoti c i n o f e n s i v . . .
- N u p ricep . . . despre ce narcotic vorbi ţ i , bîi gui Bîrlea.
- Impo s i b i l to v a ră ş e mi nistru, i n t e r v e ni Dabi j a , c o r d u l ei era
p a r a l i zat . .. A m urit sub och i i n o ş tri . A mu-rit, accentuă el din nou.
- E i ngrozi tor. .. Birlea se întoarse br usc şi ieşi aproape in
goa nă d i n sala de oper at ie. N u se opri decît în rezerva unde fu­
sese i nstalată C e l l a .
Pri vi ln lri g u rat ca d r a ne l e p l ă m i n u l ui de oţel. l ntorsătura ne­
a ş te p t a t ă , provocată de i n formaţia pe care o primise de la ministnt
şi de analiza l i c h i d u l u i răm a s nebăut de Ce l la , îl uluise pur ş i
si m p l u . Rez u l t atele a m b e l or a na l i ze erau i d e n tice. E a băt.ţse o can·
ti tate d i n t r - u n n a rcotic i nofensiv. Deci nu putea fi vo r ba de vreo
otră vire. Tot u ş i , d a t e l e c l i n ice a răt a u contrari u l . Cateter izarea cor­
d u l u i ş i a sp ec t u l m iocardu l u i d o v e d ea u tocmai exi stenţa u nei otrl­
viri. Era o problemă stranie. Dacă f u s e s e o s i m p l i stare de narcc­
lepsie, de u n de apăruse at unc i toxicoz a ? V a ved e a el m a i tîrzi u 1
Mî i n i le l u i se op ri r ă pe bu toanele bio transformator u l u i . Mări
intensi tatea radi aţie!. A meţ i t şi stors de puteri , îş i l ipi fnmtea de
m et a ! u l rece at c i l i ndrului. Apoi căzu pe u n t a b u re t aflat la căpă­
tî i u l Cel lei . De sub cadrul de sticlă, care acoperea c a p u l bol nave!,
răzbătea prin venti l e respiraţia el s l abă, dar to t u şi re gul a tă . Părea
că Cel l a doarme. Arar se auzea cite u n suspin u şo r. U neori buzele
ei, usc ate de o dogoare l ă u ntrică, se mişcau s p a s m o d ic părî nd că vor
să spună c e v a .
Sora, care st ăt u s e pînă a t u n c i retrasă, se apropie de c h iru rg.
- Tovarăşe profesor, nu vă supn raţi că vă spun ...
- Spune 1 ră spu nse Birlea în si lă.
- V ă d că s î nteţ i necăjit... Trebuie să vă od ihniţi 1 O să-1 fiţi
mai de folos aşa.
Bîrlea se ricică şi p l ecă abătut. Jşi mi şca anevo i e picioarele.
In mi nte i s e încrucişau mii d e I poteze î n legătură cu ori gi nea otră·
vi ri i . N o d u l gord ian t r ebu i a tăi at. Era necesar să treacă i mediat la
acţ i une. I ntră in primul laborator. De a c o l o , ceru t e l efo ni c I nstitutul
de toxicologie să i se trimită o probă d i n s u bstanţa băută de Ce l l a.
Apoi se duse în c a b i n et u l l ui Dabija care tocmai flicea analiza m i o­
card u l u i exti rp a t.
- Al r e uşi t să stabi leşti form u la drogului ?
- l n că nu... Mal am . . . N u-l un a l c a l o i d atît de simplu. . . E a
î n s ă fi-a ş p ro p u n e să t e odih neşti ...
- Ş i dum neata ? De ce n u pricepeţi ? N-o pot l ă s a singură-

* *

Afară era de mult noapte. In tot spitalul nu se aflau luminate

decit dou ă'Jere stre : cea de la cabinet u l lui Bîrlea şi aceea a rezt:r­
vei, oride >era i nstalată Cella.

i7
 A d o u a zi, de cum primi p r ob a de lichid, c h i r u r g u l se î n !undă
in laboratorul de c hi m i e analitică. P o r n i n d d e l a s u b st a nt a băută
de Cel ia, trebuia să aj u n gă l a u na a s e m ă n ăt o a re toxinei analizată
d e Da�ija. Dacă substanta era inofensivă, fapt pe care i l dovedi
i m ed ia t experimentind-o p e anima l e - atunci ceva i nterveni se î n­
t î m p l ător, un fa ct o r extern, necunoscut, c a re a t rebu it să- i schi m be
cal ităţi l e chi mice.
Di n cind in cînd, i n t ra în c a m e ra bolnavei sali), apo i a bă t u t , se
înturct a în la b o r a t o r. N ici una d : n tre ipotezele pe care şi le pusese,
nid u na d i ntre probele pe care le făcuse pe iepuri nu i-a ad us re­
zu ltatul do ri t .

fn a t re i a seară, st a r e a Cellei era neschimbată. N e l i niştit, B i r­

lea se aşeză l î n gă soră, vru sit fumeze, dar am i n l lndu-şl 1111!1e se
află, frînse tigara şi o aruncă.
Cadra nelc d e c o n tr o l i n d icau aceleaş i cifre c a i m e d i at d u p ă ope­
rajie. I n ima bătea des ş i slab, respiraţia se menţi nea a p r o a p e d�
norm a ! .
- D e ce n u ş i revine i ncă ? Acest gî nd il frămî nta, iar B i rlea
-

n u ş i-a d at seama că-I formu lase c u glas tare.

- Tovarăşe p ro fes or 1
- Mă rog ?
- N u s-a r p utea să-i fie rău di n c a uză că grefa n-aie l e găt u ră
cu sistemul nervos ?
- Ei n u ! r ă s p u n se el p l i c t i s it. ! nerva f! a se restabi !eşte o d at ă
cu vascu larizarca . . .

· - Dar d a c ă .. .
- Lasă-mă soră, nu mă mai î n treba ! Lasă-mă· te rog !
Sora tăcu şi contrari ată, ieşi d i n· î n căpere. Birlea d ă d u di n umeri
ş i incepu să se plimbe i n jurul a p a r a t u lui î n c a r e era c u lcată Cel l a .
1 1 preoc upa aceeaşi problemă a tox î c u l u i .
Spre dimi neaţă, u n u l di ntre a si s te n ţ ii l u i D a b i j a i i a d us e for­
mu l a chimică p e care o stabi li seră cu amănu nfime. Tl'\ai m u l t d e c it
atît, e i dovediseră c ă , luînd s e r d i n i n1ma exti rpată şi injectlndu-1
a n im a lelor, acestea m u reau cu inima paralizată.
Si n gur în laborator, Bîrlea cum �ara rezu ltatul m aestr u l u i său
c u acela la care ajunsese e l . Nu era deosebire m are . Doar o c atenă
laterală în p o z i t i e para - atîta tot...
In acel moment , sora dădu buzna în l a bo r at or . Părea în grozită.
S e vedea că venise într- u n suflet.
- Tov a r ă ş e doctor. mi se pare că ...
..

- Ce-i ?
- Nu ştiu - acel e aparatelor osc ilează de citeva m inute ... foarte
p u ternic. Mi-e teamă ca nu cumva . . .

Bîrlea o dădu la o parte şi, f u g i n d se o p r i în uşa rezer vei. Ril ·

,

mase l o c u lui, re s p i r ă a d înc şi i nt ră în virfu l pic ioarelor. P r i m u l l u ­

cru pe care-I văzu, fu i ndicatoru l cardiografu l u i , c a r e de la 1 60 bă-
tăi se oprise la 95. Speriat, se aplecă s p re f at a Ce l l e i .
·

Parcă o st ră bă tu s e un curent electric. F u o cl ipă de nemi şcare

totală - apoi, prin ampli ficatoru l stetoscopului, se auziră bătă i l e
puternice şi regu late a l e unei i nimi normale. Pleoapele î i tresăriri:,
ochii i se deschi seră largi.
- Apă ! fu prima e i vorbă.
Bîrlea rid ică acoperămh1tul de sticlă şi ii strecură printre buze,
citeva _ pi cături de apă. Imedi at, ca după un drum l u n g şi ist o v i t o r ,
Cella _ ad�:�fmi.
 - P oţ i p l ec a , soră 1 V eg h ez e u .
E u geniu rămase singur. I n s fîrşit, Cella dormea somnul insănă·
toşiri i. Rezemat de pervazul ferestrei, o con t e m p l a , ii urmărea fiecare
tresări re a m uşchi u l u i feţei, se desfăta de tot ceea ce îi d o v ed e a că
ea trăieşte.
- Ce sim p l u e să fi i f e ri c i t 1 îşi s p u s e e l înveselit.
A bsorbit de nemăsurata l u i fericire, n i c i nu o bservă cind i ntră
academ icianul Dabija. Acesta ii pri vi c îte v a c l i pe pe amîndoi şi un
zîmbet părintesc îi f l utură pe obraz. Apoi, după cum î i era obicei ul,
rezumă a l e goric situaţia :
- Dacă Miranda te-a făcut un O neg h i n, prin Cel l a ai devenit
u n Pygmalion. Şi amuzat de propriile-i cuvinte, conti nuă :
- Un Pygmalion atom ic !
*

* *

Cîteva ! u n i după a c e ea Cel l a şi-a p e t rec u t conva iescenţa departe

,

d e orice a cti v i t a te sau zvon de l ucru. N u citea nimic - nu vedea pc

a l tci neva în afară de Bîrlea şi Dabija, care veneau l a dînsa săptă­
m î n a l - căci fusese i nstalată intr-o v i lă izolată în mijlocul Bucegi lor.
,

Orice emoţie i i putea fi fatală. De aceea, chiar şi aparatul de radio

nu fu ncţiona.
I n primele z i le, după ce fusese scoasă d i n p lămînul e lectric, n u-şi
dăduse seama bine de ceea ce se intimplase cu dinsa. li păru se că
trecuse pri ntr-o i m ensitate haotică, întunecoasă şi p u sti e . A ltfel de
senza ţ i i nu avusese. Vag de tot i ntrevedea fi gura l u i E u gen i u din
momentul î n care desch isese ochi_i p e n t r u prima dată.
Tratament medical n u i se m ai făcea. Din cînd în cînd, era vizi­
tată de un r a d i olo g - care aducea cu el un mic aparat cu care-i
făcea r a d i oscop i a . La î ntrebările ei, acesta răspundea rezervat şi
invariabi l.
- J\oierge b i n e... da, merge bine ...
I ncepuse s-o plictisească toată i n grij irea m inuţioasă care i se
dădea şi care n-o lăsa să facă ni mic. I ntr-o zi, i se p l in s e academi·
c i a n u l u i Dabija d e a c e a s ta Bătrî n u l o a s c u l tă i n t ă c e re şi zimbi apoi.
.

ca amuzat de o i dee.
Zici că vrei să-ţi reincepi activitatea ?
Da, bineinţeles 1
Vezi, însă vei a vea emoţ i i . . şi p e n t r u ti ne ...
.

N u m i e teamă de nici o emoţie

Să t e punem la i n c erc a re ?
- ..•

De ce nu 1
- Aşteaptă.
Bătrî n u l academ ician îş i luă pălări a şi p l eci deosebit de gră b it .

Plecarea precipitată şi zim betu l lui şăga l n i c. ii dădură u nele vagi

bă nuie l i Cellei, d a r văzîn d că după două ore nu se m ai i ntoarce, se
cu lcă.
Ţîrîitul p re l u n g al s o n er iei o trezi din somn. Se întorsese Dabija.
- Of, spuse e l giflind am cam i ntirz i at .. . a trebuit să a l er g
serios ...
Unde-a fi fost ?
.,-- Aci .e ac i 1 Zici că poţi suporta o emoţie ?
Da-r. făcu s u rprinsă Cella.

t9
 Dabija ieşi în f u gă d i n încăpere. Ci nd re i nt ră , il a ducea de mînă
pe Bîrlea.
- E u ge n iu , spu ne-i ce ai să-i s p u i !
Cel la pr i c e p u s e de î n d at ă despre ce era vorba şi nu se emoţionă
e l e l o c . Cel puţin aşa p re t i n d e a e a m �i tîrzi u . Cei doi bărbaţi, spu•
ne a u însă contrariul.

Trecuseră doi ani de l a memora b i l a operaţie.

Pe u n a d i ntre străzi l e î n serpenti nă din Sinaia, p utea fi văzut un
bătrîn îmbrăcat i ntr-un c i udat costum d e v î n ă t o a r e în urma căru i a
urca gîfî ind o tî n ăr ă sporti vă.
- Ei, mai avem m u lt ? întrebă fata.
- A, puţin, încă vreo 3-4 k i lometri.
După cîţi v a paşi, bă trî n u l se o pri i n faţa u n e i v i le.
- Am a j u n s !
lntrară in cu rt e . Pe uşă v ăz u ră p r i n s un bilet.
" S i n te m la schi. Veni m curi n d !

E u geniu şi Cella"
Bătrînul, în c a re desi g:: r c ă l-aţi rec u n o sc ut pe academicianul
Viorel Dabi ja, s c o a se o cheie, des c h i s e uşa şi, u rm a t d e tatii, i nt ră
în vilă. In salon, îi aştepta u n foc i m b i et o r . Se i n sta l ară in d o u ă
fotol i i confortabi le de H n gă cămin.
- P ! nă vin gazdele, v-aş fi recunoscătoare d acă mi-aţi da ci­
teva lămuriri c u privire l a cercetări le tovarăşei Biriea,
- T o t ce p o t să-fi sp u .1 , e c ă de citeva l u n i d e z i le l ucrează
î m p re u n ă cu soţ u l ci la d e scoperirea unei a n t i r a d i otoxi nr.
- Dar nu înţeleg : de ce l ucrează aci şi n u l a B u c u reşt i ! ?
- Din cauza s ă nătă ţ i i e i . Stat u l s-a îngrijit să-i creeze condiţii
favorabi l e de l u cru i n această local ita.te l i nistită.
- Dar d u m neavoastră la ce m ai · l u crati ? mai î n t re b ă z i ari sta
care lua note.
·

- Deoc a m d ată am venit sll mă odihnesc. Mai bin� să facem

o par tidă de dame 1
Fata îi aruncă o p r i v i r e p iez i şă c a r o-ap uc ă să-imai răs p u n d ă
c ă u şi l e se deschi seră l::rg şi i n î n căpere n ă v ă li r ă veseli şi m irosi n d
a zăpadă Ce l l a ş i E u ge n .
- N e-a venit căprioara ! e xc l a m ă bucuros Dabija p ri m i nd-o pe
Celln î n b r aţ e , în vreme ce Birlea î i făcea d i n spa te un sem n cons­
pi r at i v de tăcere.
Zi arista, c a r e î n să n u observase se m n ul speriat al chirurgul ui,
i n t e r v e n i cu imp ortanţă.
- Să rec t i ficăm, tovarlişe academici a n : de anti lopă a fost grefa,
nu el e căprioară !
Observî nd chipuri le fistîcite ale celor <!oi bărbaţi, ziarista bllbîi
încurcată :
� Vă f.9.g să mă iertaţi . . .n-am ş t i u t că . ..
:-. --;Despr'� ce grefă e vorba ? făcu surpri nsă Cella.
0- · ......... _ �:: '
-- -- - - -
-2'0,-�:-� � -��:��n
'-'_---'��";,.:;0
 E m om e ntu l să spu nem cititorilor că ea nu ştia nimic despre
fnima-i de ci ută. Pentru a-şi feri de emoj ie s oţ ia , B îr l e a ez it a s e me­
reu să-i m ărturi sească adevă r u l cu privire la oper a ţ i a care avusese
loc !
Dabija rise m o l i p sitor.
- Ei, lasă grefa ! Spu ne-ne mai degrabă cum a fost la schi !
- N u , mai întîi sp u n e -mi de grefă şi a p oi vorbim noi şi despre
sc hi !
- Nu-mi plac încăpăţînările astea, d ra ga mea 1 ro st i pe tonul
Bîrlea. Tre b u i e să fim p o l iticoşi cu oaspeţii
u n ui soţ abso l utist noştri
ş i să l e respectă m dor in ţ el e . Şi, î n torc în d u - s e spre academician, con·
tinuă :
- Am schiat minunat 1 A, nu şti i ? Cel l a era cît p-aei să cîş·
tige campionatul d e s lalom uriaş.
- N i ci mie nu-mi plac exagerările t a l e 1 rep lică C e l l a pe tonul
folosit d e Eugen. Se vedea însă că e măgulită. Să nu-l c r e d e ţ i 1 Am
i e ş i t abia a c i n c ea .
- Imi pa r e bine de ce am a f l a t 1 spuse D ab i j a. ŞI aparent fără
n ici o legătură, se ad re să fostului său elev : - Atunci nu î nţeleg
de ce nu-i s p u i ?
Trecîndu-şi p riv i r e a de la u n u l la al tul , Cella se î ncruntă.
- Aşa sînteţ i toţi băr ba ţi i 1
Draga mea 1 se a l a r m ă Birlea.
- Parcă m i-ai f ăgă dui t odată solemn că nu-mi ascunz i mm•c-.
- Părerea mea este, mormăi stăpîni n d u-şi risul Dabi ja, că nu
el asc u n d e , ci dumneata ţi i ascuns acel l uc r u .
- Ce glume sî nt a stea ? Să ştiţi că mă supăr de-a b i n e l e a .
·-:- Ei, a t u n ci să-fi spunem : în piep tu l dv. drăguţll Ce !la, bate de

aproape doi ani de zile o inimă de ci ută ..•

Astfe l a aflat Cel l a povestea i ni m i i ei de sălbăticiune.

*
* *

Puţin d u p ă asta, într-o seară, stînd in fata că mi n u lui l o r, in care

se hîrjoneau flăcărui a l b ă stri l , Bîrlea lşi a d us e deodatll ami nte de
ceva.
- Dem u lt voiam să te î ntreb, d r aga mea, ce-al mîncat î n a i nte
de accident ?
- Nimic 1 Ţin m i nte că în ziua aceea nu f u s e se m la masă.
Bizar. N ici m ă c ar o bucăţ i c ă d e z ah ăr, o bomboană ?
- A, ca să vezi cum am u itat l O p ră j it u rll.
- H a l a l om de şti inţă m a i eşti şi tu l P r ăjit u ra asta te-a costat
prima ta i n i m ă . Mă întreb pe ce-o s-o s c h i m bi pe a doua.
- Dar, E u gen ? Ce vorbe si nt a ste a ? l
- De la inceput ţi-am spus, c o nti n u ă el g lumet că nu eşti croită
pentru ştiinţă. D e ge ab a al fost tu premiată p entru narcotic. Şi o mîfă
ştie să s o a r b ă ceva pe ne ră su f l a te. Tu însă înainte de a te îm bă ta ,
trebuia să ştii că alcaloidul tău, c ombin at cu levuloza, devine mor-
·

tal.·

21
 - A fost o intimplare nenorocită.
B a nu. N u i ncerca te rog să m i te strecori. Şi în Oi'lce caz,
pe noi o a m e n i i de şti inţă nu î ntîmplăril e ne i nteresează.
- Ba da ! Sau ai u i t a t c u m a f o s t d e scoperită ra d i oactivitatea . . .
- Ba n - a m uitat ! . . . E x a c t d upă cum a d es c o p e r i t N ewton l e gea
gravităţii universa le, m u l ţum ită m ăru l u i c a re a p k n t d i n p <J m . Tu,
dacli era i acolo, m î n c a i măru l !
- Deocamdată, şt i u că ai la acti v u t tău două vieţi, iar cea de
a doua numai m u l ţ u m i t ă m i e. A ş a că, fi i respect uoasă cu bărbat u l ,
Iubitul , tatlil ş i mama t a !

S F I R :;' J T
 O ÎNTÎM PLARE OBIŞN U ITĂ
de P. STĂ NESCU

În loc de introducere
Noile produse se numeau, simplu, "îngrăş ă m inte". Pe l îngă
a c e ast a , pe e t i c h et ă erau adău gate î ncă trei li tere : "FAC", pe care
p u ţ i n i i nei n i ţ iaţi nu le b ă g a u în seamă, î nsă care pentru ceilalti i n­
semnau "fert i l izatoare, :.ccelcratoare".
Experimentarea lor, i n c ursu l a n u l ui t r e c u t , dăduse rezu ltate de-a
d rept u l surpri nzătoare. Că pămîntul îşi creştea rod nicia, nu era încă
n i m i c . Dar ... în a fa r ă de aceasta, och i i uim iţi a i c u lt i vatori l or şi chia r
a i expcri mentatori lor, constatari că s p i ce l e de grî u cre şt e a u şi se
coceau î n tr-o s i n gură l u nă, dind o recoltă bogată. S-ar fi putut chiar
i n c e rca , i n c o n d i ţ i i l e dest ul de nepri e l n ice pentru aşa ceva ale c i i mei
noastre, să se obţină două recolte pe an.
Două recolte pe a n la grîu ? A r fi oare posib i l ?
Şi de ce n u ? Ce r cet ă r i asupra su bstanţelor acc e l e r a t o a r e a l e cr e ş
­

terii - a u x i n e - hormo n i de creştere, se f ă c u s e r ă î ncă de m u ltă

vreme. S e şti a că ele a c c e l e re a z ă c reşterea p l a ntelor, că i nfluenţează
i n mod favora hi l asu pra coacerii fructe lor ş i asupra calităţii lor.
i a r d a c ă prima reco ltă se p utea face dest u l de devreme, s-a r fi
putut in cerca să se o bţi n ă şi cea de a doua, î n d ată d u pă a c e e a . l ncă
odată, de ce n u ?
Da r nu despre a sta vreau să vă povestesc acum, ci de o altă
i ntimplare. După c u m vă spu neam, noi le p roduse î nce p u s e r ă să fle
f a b r ic a te p e scară i n d u strială. Vă închipu iţi însă c ă era un proces
de fabricaţie d e s t u l de d e li c a t şi, de aceea, f u s e se r e p a rtiza t noii fa­
brici u l tramoderne de chimie, co nstruită tocmai în anul trecut.
Primele p a c h et e cu î n gr ă ş ă m î ntu l " FAC" po rn i s e ră spre ma ga­
zi i l e gospodări i lor a g r i c o l e . De acolo, aveau să fie r ă s pî n d ite pe
ogoare. După cî t e v a săptămîni, însă, proviz i a se term ină şi. . . nici u n
pachet n u m a i părăs i fabrica ... C e se int-implase ? Pentru ce tocm ai
a c u m , c i n d e ra n ev o i e mai m a re , se oprise p ro d u cerea , .FAC-u l u i " ?

Un m i ster chimic
- D e două săptămî ni , secţia D n u a m ai d a t nimic. Nici u n
gram de pro,d u s u t i l i z ab i l . Şi asta, trebuie să recunoaşteţi, este d e
neconceput ! 'I n a d m i s i b i L

23
 Era o ş ed i nţ ă de producţie, s p ec i al con vo c a tă I n g i n e rii ascultau
.

cu c ap et e l e p lecate. Moscu, ş e f u l s ec ţ i ei D, m l :DoJ ă l ea nervos cu c r ei o­

nul o fo a i e de h î rt ie d i n faţa sa, p r i v i n d o f ix de p a rc ă d i n s u pra­
-

faţa ei, aco peri tă cu de se n e neverosi m ile, i-ar fi p utu t rasări i n spi·
ra ţ i e . E ra u î n fă ţi ş a t e acolo capetele unora din colegii săi ce se aflau
acum în j u r u l mesei, capete a ş e z a te p e trupuri di n cele mai neaştep­
tat e . De p i l d ă , capu l prieten ului său Vasi lescu, al c ă ru i abdomen, în
realitate, era de d o u ă ori m a i gras decî t etuva in c a re şi p ă s tr a pre­
-

paratele, se af l a montat la un trup zvelt de bicicli st, în chi loţi şi tri­

cou, p e dal î n d vijelios. Fi gura me reu zîmbitoare a i ng i n e rul u i Mari­
neanu suridea, p l a nt at ă în m o d cu tot u l arbitrar deasupra gîtu lui u nei
fete cu ro c hi ţ a bătută de vint . Iar i n g i ne r u l şef - o persoană us­
cată, slabă ş i de sta t u r ă mică - era î n fă ţ iş at înconj urat de nori ne­
gri, tn chip de Zeu s mîniat. Din ochelarii ca re i s tră l u c e a u d eas u pr a
-

nasului in g i n e ru l ui şef-Zeu s , p o r n ea u fui gere care electrocutau toate

celelalte fă p t u ri efemere, create de cre i o n u l l u i Moscu.
- Ce este deci de făcut ? Situ a t i a trebuie serios a n a l i z ată -
Incheie inginent l ş e f , ai cărui ochi n� e r au departe de a arunca, tn
mod efecti v, i m a g i n ate l e ful gere.
Moscu privi încăodată hîrtia şi, r i d i c î nd mîna, c e r u cuvîntul.
- Situatia este următoarea - declară e l . U n produs nou, de
cea mai mare importanţă pentru a gri cu l t u ră a fost p u s la pcnct in
laboratoarele noastre de cercetări . Toate e x p e r i en ţe le au dat rezult ate
foarte bu ne Pe u r m ă , a intrat în fabricaţie în uzina noastră, la sec­
.

tia D. Su bst an ţ a ob ţ i n ută s-a dovedit a fi foarle a ct i v ă , eram cu t o ţi i

foarte m ulţumiţi. Noile în grăşămi nte în fabricarea c ă r or a s u b s t a nţa
noastră serve a ca un cata l izator, se dovedeau a fi de c a l i tate excep­
ţio n a l ă . Vestitul ingrăşămî nt "FA C" ...
I n gi neru l şef bătu cu cre i o n u l î n ma să, nervos.
- Treci, te rog, la subiect... Astea le ştim ...
Vasilescu, care stătea lîngă M o s c u ii şopti, cu m î n a la gură.
- Dacă mă iubeşti, s t im ab il e. . . să t re ce m la plebicist.-
- Bine, nene Trahanache . - îi răspunse în ş o ap t ă p re supu su l
f:1r!uri di şi apoi co n ti nu ă cu voce tare. V-am a m i n ti t despre aceste
lucruri ca să nu u ităm că timp de o să p t ămî n ă totul a mers sp len·
«l id. D ar , după a c e e a - şi M o s c u oftă - produsul obţinut nu a
mai avut nici o ef i c i e n t ă . Complet nul. Cu toate că substanfele uti li­
zate sînt aceleaşi , c u t oa te c ă a pa r e nt pro d u s u l final n u se deose­
be ş te în nic i o . pr i v i nţă de cel o b ţi n u t la î n c e p u t - el nu m?.i are,
to tuş i, nici un e fect. Combinaţii le chimice pe ca re D-34, cum îi spu­
nem n o i le cata l i za i na i nte - rămîn acum i n d ifere n te şi . . reci . l rr·
, .

grăşăminteie nu mai au cal ităţi atît de a p red a te . Ş i de ce ? Asta nu

am re u ş i t lncă . s-o d e s cop e r i m .
Intr e i n gi ner ii a d u naţi în jurul me se i , se stîrni p a rcă un frea­
.

m4t. M os c u era glu meţ, e ad evărat, p l i n de voie bună şi gata ori­

cînd să joace o farsă, î n to t dea u n a c u o rep l ică veselă şi aparent ne­
serioasă pe buze : dar, pe lîngă toate acestea, era un om c are-ş i i u­
bea meseria> şi se pri ce p ea poate mal bine ca toţi ceilalţi în tre ab a
WL Dac�>·rtil i zbu t e au să descopere pentru ce n ou l produs işi pierduse
orice e f i cacit a t e - asta însemna că lucrurile stăteau mai prost de­
cît s-ar fi putut crede.
- Analizele chi mice nu &rată nici o d iferenţă între primele şi
ultimele produse, urmă Moscu. Continuăm cercetările.� şi s p e r ca
pînă l a u rmă să desc o p eri m defect u l . .. Nu trebuie î nsă să uităm că
aci e vorba de o s u b s t a n ţ ă cu ro l de catal izator. Un cataUzator, nu
e nevoie să vă mai a m i ntesc, lucrează în cantităţi e xt re m de mici
pentru a favoriza · combi narea unor cantităţi foarte mari de sub s tanţ e.
Tocmai de aceea, o impuritate, in cantitate infinit de scăzută, es t e
in stare să mo d i fi ce acţiunea catalizatorului... Şi s-ar putea ca toc­
mai aci să fie buba l î n c h e i e Moscu.
D u pă aceste cuvinte, nu mai rămînea nimic de a d ăug a t . I ng i ­
neri i se ri d i c a ră şi porniră tăcuţi spre l a bo ra toare ş i . secţii. Pe masă
răm ă sese doar foaia de hîrtie mîzgă l ită pe c are se adăugase un nou
amăn unt : un Moscu m ititel, citind dintr-o carte groasă, pe coperta
căreia stl!.tea scri s : " Dezlegarea misterelor, in zece lecţi i". Era un
auto-portret.
- Şi totuşi, vom d esc o p e r i misterul - declară Moscu i ngineru­
lui Vasi lescu.
- Incerci din nou prepararea ?
- Desi gur, deşi s i mt că e complet inutil. E doar at ît de simplu.
.

Ce poate să i ntervină ?
I n odaia rezervată laboratorului, care se găsea alături de hala
de preparafie a s ecţi ei D, Moscu îi d e m o n stra ing ineru l ui Vasilescu
faptu l tulburlitor : că n i m e ni şi nimic nu pare a fi vinovat de ne·
reuşit�î.
- Materiile prime - sint substanţe pure. lată, ac i es t e acidul
acetic. L-am schi m b a t de p at r u ori. Cei patru reactivi alăt uraţi
sint toti în stare purisimă. Nisip u l din acest borcan reprezintă bioxid
de si l i c i u 98 % . Am schimbat de cîteva ori sursa tuturor ac e s tor sub­
stanţe, le-am c e rcetat puritatea... fără _î nsă n ici un rez ult at De alt­
.

fel, adevăru l e s te că din aceste m ateri i p ri me noi obţ i ne m totuş i ca­

talizatoru l.
- Cum ? exclamă Vasilescu . B ine, dar credeam că to c m a i asta
nu reuşeşte . ..

- Dar de u n d e l Analizele chimice demonstrează precis acest

lucru, s ubstanţa are compoziţia cerută ...
Ingi neru l Vasilescu se frecă gînditor pe bărbie.
- Şi, cu toate astea - continuă Moscu - acest cata lizator . .•

nu catalizează. E ceva, un afurisit "ceva", care-I impi ed i că să acţio­

neze. l n grăşămîntut obţinut, "FAC-u!" n u are n i c i o acţi une asupra
creşterii .
- Aşad ar, acesta-i misterul . .. şopti Vasilescu. Ştii, mă gin­
desc dacă nu c u mv a aş putea să-fi da u o su gestie Am a uz it că l a
.

lnstitutu). de chi m i e-fizică, doctorul B e rc e an u se ocupă cu cercetări

in legătură cu m i cro sco pi a in ultraviolete şi ci a avut de-a face, r e
lingă mutte alte substanţe, şi cu unii din reactivli pe care îi foloseşti.
..

Poate �· dacă aţi apela la el.�

.

25
Tn laboratorul întunecat ...
Lum ina violetă îmbăia intreaga tncă pe re . D u l apu r i le de m e t a l
alb mat stră l uceau luînd acum n u a nţ e a lbastru-roşcate care se strecu·
rau pînă î n c ol ţ i ş o r u l cel mai feri t. frunzele plantelor folosite pen­
tru experiente îşi· sc h i m b a seră şi el e culoarea - erau acum cafenii,
nefireşti . Doar halatele c e l or d o i oameni care priveau l a microscop
cu atenţie, ră m ă s e s e r ă incă a l be , dar şi ele reflectau aceeaşi lumin ă ,
obositoare. Mîinile le erau pa l i de ; chipuri le l o r păreau u neori gal·
bene ca ceara i ar alteori băteau in verzui.
Dar ochii celui care ar fi des c h i s uşa camerei c u petdele ne g re
la ferestre nu s-ar fi oprit ni c i asupra d u l a pu r i l o r, nici asupra m u l ­
telor p l ante, eprubete şi borcane de pe masă şi nici asup r a chipurilor
pal ide ale celor doi o am e n i . Ca de un magnet, p r ivi re a i-ar fi f o s t
a trasă de i z vo ru l de u ml c izbucneau razele v i o let e ; o sferă pe ju­
mătate tăiată, î năuntrul căreia s t ră l u c ea orb itor un tub de cuart în
forma l iterei V.
I n f a ţ a lămpii, unul d i ntre oameni privea, ap l ecat asupra unul
microscop, i n timp c e celălalt aştepta, ju c i n d u - se nervos cu cîteva
lamele de sticlă.
- Este c l ar că nu apare destul de evident, rosti acesta d i n
urmă, continuînd d u p ă o l un gă tăcere o d is c u ţ i e î n cep u tă cu m u lte
ore înainte.
- Şi totuşi, se vede culoarea verz u ie - r i pos tă celălalt, ri d i c î n ­
du-se de la m icroscop. l şi frecă ochi i cu mîna şi-şi puse apoi oche·
larii cenuşii pe care-i purta 1n buzunaru l de l a pi e pt a l h a l at u l u i .
P ri etenul să u făcu cîţiva paşi, m ăs u rî nd camera în lung şi in
l a t . I n aceeaşi c l i pă , se auzi o bătaie in u ş ă . l n pragu l ei se ivi fi·
gura bi necu noscută a i ngineru l u i Moscu.
- Iertat i-mă, poate vă t u l bur dar ... n-am avut răbdare - spuse
l\1oscu în c h i p de i ntroducere.
lşi puse p ă lă r i a pe masă, acoperind la m p a cu u ltraviolete şi a p o i
ridică privirea cu o i nt r e bare mută, dar foarte elocvcntă în ochi.
Tăcerea care urmă il lămuri.
- Inteleg, e incă p r ea devreme .. . continuă tot el. In definitiv,
abia azi dimi neaţă v-a m ru gat să mă a j u ta ţi ş i , p oate . . .
- Nici un poate 1 li î ntreru p s e Mateescu. De azi d i mi n e aţ ă şi
pînă acum - ora 16 şi 20 de minute, după c ea s u l de precizie pe
care-I p o rt la m î n ă - n-am făcut a ltceva decît să exam inăm sub­
st a nţ el e dumitale in fel ş i chip cu microscopul şi cu och i i liberi, i n
lumina u l t r a v i o le tă filtrată. Şi rezultatele sînt c lare. P art i cule l e nu
au fluorescenţa lor o b i ş n u i tă . Clar, i f i sp u n 1
Moscu il privi pe Mateescu, apoi pe doctorul Berceanu care dădu
afirmativ d i n c a p .
- l ntr-adeviir, spuse acesta d i n urmă - f l uorescenţa p a r ti c u ·
lelor fi ne'îl� slllce nu mal este aceeaşi. S - a r p ă r ea că în s u b st a n ta
nouă a .Intervenit un extinctor. şt_
 - far e xt i n c toru l are o f l u ore s ce n ţă galben ă ev ide ntă , exclamă
Matcescu .
·

Moscu incepu să nu m a i i n ţ e le a gă n i m ic. lş i trecu m i na peste

oc h i . şi se a şeză pe un scaun .
- I n definitiv - i nterve n i el - vă fac a ten t i că eu nu am l u­
crat n i c i o d a t ă cu a st f e l de a pa ra t e, aşa încît aş p
refera d acă nu vă
s u.pă r a ţ i să mă l ă m u r iţi . . . Ce c ău t a ţ i , de fapt ? Ce vreţi să vedeţi la
m 1croscop ? Ce f l u orescenţă po a t e să ai bă s i l ice a , care, d u p ă cit
e
imi u. m ! ntesc, n - a r e d e f a p t nici o fl uoresce n ţ ă . T n s l î r � i t ... A ş p u t ea
să vă m a i p u n î ncă o s ută de în trebări. ..
Mateescu r i d i c ă a m î n d o u ă m i i n i l e spre tava n , ca şi c u m I-ar [ i
i m p lorat să î n ceteze.
- A i dreptate. Ţi-am aruncat cîţ iva te rm e ni tehnici î n obraz ş i ...
n-am rez o l vat nimic cu a s t a . U i te, o să î nc e rc să-ţ i răs;JU nd. I n de­
finitiv, ce facem no i aci ? Cu a j u t or u l u l travi o l etelor - mai pre c i s
a l l u m i n i i ultra v i o l ete f i l t r a te pri n f i l t r u l Wood - iradiem d i ferite
substa n t e. Sub i nf l u e n ţ a radiaf l i !or f i ltrate p ri n f i l t r u l Woo d , care au
l u n gimi d e undă î n jurul a 350 de m i ii m i cron i , u n el e s u bsta nţe de­
v i n l u m i noase, i n d i feri t e cul ori . Ce se î ntîm p l ă de fapt ? Aceste
substa n ţ e absorb r a di a ţ i i l e
u l t ra violete, i nv i z i b i l e och i l o r n o ştri şi
t r�1.nsformă energia lor în rad i aţ i i l u m i noase, a d i c ă emi t radiaj'iî cu
o l u n g i m e de u n d ă m a i m a re, care este v i z i bi lă. Alte c orpu ri nu pre­
zintă acest fenomen decît d acii le tratăm m a i i ntii cu a n u m i te s u b­
stan·ţe n u m i t e f luore s c en t e care se f i xează pe ele. No i am i nce rc at
de exemp l u , od ată, p est e 40 de s u b s t a nt e diferi te, pînă cînd am gă­
s it una care să ne sati sfacă, f i x î n d u ne pe o anum ită sare. După ce
-

am găsit-o au mai trebuit să treacă săptămîni i ntre gi pî nă să p utem

p u ne l a punct metode de colorare. De siliciu ne ocopaserăm, c a ş i d e
a l ţ i componcriţi a i s u bstanţei aces t e i a, î n c ă tie acum do i a n i , aşa in­
cît tot ac e s t timp de p r e g ăt ire nu a mai fost necesar. Vă s p u n des­
pre astea, p e nt r u c a să vă daţi s e a m a de vo l u m u l de m u n c ă pe c a re-I
reprezintă p u nerea la punct a acestui procedeu pentru o a n u m ită
&ubstanţă ...
Doctorul Berceanu zîmbi. M atees c u î nc h eie.
- Şi cu toate a stea, noi o să vă ven i m în a j u t or .

Moscu a ş t e p tă ca M ate e s c n să cont i n u e .

· - D a , da, o s ă - i v e n i m n o i de h a c şi catal izat or u l n i ăsta. - D a r
ca s ă t e rm i n explicaţi i le m e l e s u ma re . S e î ntîm p l ă, uneori, ca s u b­
t< l a n t e care de o bi c e i d a u o f l u orescenţă a n um i t ă să-şi sti n g ă c u lmi­
rea. Aceasta se întîmplă da t ori t ă p rezenţei u nor a n u m ite s ubstan te
c a re se numesc extinderi_ Ace a s tă su bstanţă stră ină care se af l ă în
c antităfi atît de m ici i ncit a n a l iza chimică n u a p u tut - o p u n e în evi­
de n ! ă- îi uă s o l u ţ i ei o f i uorescenţă uşor gă l b uie. l a te ui tă.
Trase perdelele şi în o d a i e se lăsă î n t u n e r i c u l .
- Să ne obi ş n u i m cu intunericul .
Trecură citeva m i n u t e apo i aprinse l a m pa Wood. L u m i n a v i o l e t ă
lmbăiă din nou î ntreaga încăp ere.
, - Prive'Şte s o l u ţ i a 1 ex c lam ă Mateescu,

27
 Lichi dul care con ţinea dizolvat catalizatorul şi care, în lumina
c
zi l e i , părea i ncolor, ca apa cu ra t ă , de ve n i a u m c o l orat, ră s p înd i nd
în j urul său o l u mi n ă slabă, gă l buie.
c
- A l v ă z u t ? - spuse d o t o r u l Mateescu, stingând l a m p a . O so­
l u ţ i e p u r ă d i n s u b st an ţ el c folosite de noi n u ar tre b u i să dea la l u·
m i nă u ltravioletă n i c i un f el de fl uorescenţă. Ar tre b u i să fie corn·
p let i n c o lor ă . Or, sol uţ i a asta devi ne l u m inoasă, gălbuie. lnsem nează
că aci se mai află c e va . O i m p u rit at e . I m p u ri tate a asta joacă la noi
ro l u l de extinctor . . . I ar in cazul v o s tr u face ca subst a nţ a catal iza·
to a re să nu mai aibă nici u n efect. O i nactivează.
Moscu se ri dic ă in picioare.
- Acum, m-am lămurit complet. Ei , ş i care este ace�stă l t
b es e·
mată i mpu r it at e ?
Do c to r u l B erc ea n u r î s e .
- Asta e cam g re u să ţi -o spunem . Dacă voi, prin a n a l i z el e
chim ice, n-a ţ i putut-o descoperi... Probabi l c ă s e gă s e şte numai in
urm e ... In tot c azul, trebuie să ştii c ă sint multe s u b s t anţ e care pot
da o lumină fluorescentă, gal ben i , la lumina u l t ravio letă ...
Moscu deveni d i n nou a bătut. Atu n ci . .. ce are de făcut ? De u nde
provenea impuritatea ?
- Cum aş putea afla oare . . . m urmură el incet.
Mateescu îl întrerupse.
- Cred că nu exi stă decît un s i n g u r mijloc.
M osc u îl pri v i cu îndoială.
- Şi anume ?
- Să ne transformăm în detectivi.
Asta era c u lme a 1 Nu mai l i p sea decît atîta : să-şi bată de-a
dre ptu l joc d e el... Moscu nu ştia ce să creadă. J şi ami nti de dese·
nul pe care-I făcuse in timpul şedinţei ... şi se s t ă p i n i . In defi nitiv,
pen t r u ce a l ţi i n-ar avea dre p t ul să· facă glume ?
- Eventual, să f acem m a i inUl o documentare seri o a s ă , pro·
puse el. Să incepem c u aventuri le lui Sherlok H o l mes.
- Cum, c rez i că n-am vorbit serios ? Imi pare rău 1 protcstl1
Mateescu. Mu lte cercetări în şti inţă p o t deveni mai pasionante de·
cit aventuri le unor a dev l ra ţi detectivi. Iar aci ... in c a z u l nostru, n :ci
mai mult nici mal puţin, va fi n e ce s a r să de s co p erim c ri m i n a lu l . . .
- Adică extinctorul, zise Moscu luminîndu-se.
- Exact . De u nd e vi ne, cum d e ajunge in fabri caţie ? De ce I n
i ncep ut n-a fo st şi p e urmă a v e n i t ?
Moscu işi fr e c ă mîinile buc uros.
- In cazul ace s t a , detectivu l şef....
- Voi fi eu, Mateescu Alexandru ; c o ord onator u l şi şeful direct
....... doctorul Bercea n u . Iar pe d umneat a ...
- Pe m i n e ? Mă iei a j utor de detectiv, nu·i aşa ?
- Hm . . . ştiu eu ? Dum neata eşti mai curînd victima ... pe car e o

vom sa l va . In sfîrşit, armele noastre ...

l.arnpa de u ltraviolete . . . su geră Moscu
, -· Exa��! Apoi rer.ctivii chi miei ...
 - Mkroscopul. ..
- Şi, în special, făcu Mateescu, ri dicînd mina cu deget ul ară-
tător spre t a va n spiritul şt iin ţific 1 Acesta trebuie să ne conducă în
,

mod constant !
Doctoru l Berceanu ii privea zim bind.
- Am impresia că v ă în ţ elege ţ i foarte bine, făcu el în conclu­
zie. Sî nteţi la fel de tineri şi entuziaşti, dotati cu o fantezie deose­
bită ... pe urmă vă şi pricepeţi... in ale aventuri lor detective. Cred că
sint premise suficiente ca să ave t i succes 1

Pe urmele vinovatului
Este greu să descriem în amănunt fiecare din încercările făcute
în decursul celor două zile următoare de cercetătorii noştri, în db­
tarea modului în care s-ar fi putut introduce acea impuritate care,
după cum demonstra Mateescu, reprezenta principalu l vinovat al i n­
succesu l u i i n legătură cu îngrăşă m i ntele "FA C".
Mai intii, fuseseră cercetate materii le prime. N umeroasele s u b­
stanţe, aciz i, săruri, baze, ba chiar şi apa distilată, fuseseră ex a­
m i nate cu gri j ă . O cameră "obscură" amenajată într-o odăi ţ ă a l ă­
t urată laboratorulu i secfiei D, adăpostea lampa de ultraviolete cu
raze fi l t ra te şi microscopul. Aci, ceasuri de-a rîndul, diferitele sub­
stan ţ e trecuseră in d r e p t u l lămpii, examinate atit cu ochiu l liber cit
şi cu m icroscopul. Desigur, u nel e din substan ţ e prezentau un grad
oarecare de fl uorescenţă : izbite de razele i nvizibi l e emise de lam pă,
ele deveneau pe loc luminoase.
Dar ochi ul experimentat al l u i Matecscu îi spunea i mediat "nu e
fluorescenta dată de vino­
·

vat". Nu era culoarea sau

n uanţa galben-verzuie, atît
de cu noscută acu m.
Rind pe rî nd, subst a n�
ţele utili zate in fabri caţie
trecuseră in dreptu l l ă m î> i i
c u fi ltru Wood.
- N im i c ! anunţă Ma­
teescu de fiecare dată cî nd
Moscu vîra capul în odăiţa
întunecată.

29
 La început, Mo s c u , entuziast, rămăsese alături de M at ee s c u . u r·
mărind examinarea clipă de c l ipă pînă cînd i n c e p u s e să sim t ă că
ochi i il usturau.
- Efectul ultravio letelor - ii explică Mateescu. Cu toate că i ra­
dia!i ile ultraviolete cu l u n gi m ea de undă mai lungă n u sînt atit de
noc i ve pentru vedere ca acelea scurte, e totuşi peric u l o s să s t a i aci
multă v r e m e. Aşa încît... i eş i afară şi te · chem cind va fi nevoie . . .
N u ui t a că eu mă serv es c l a microscop de un filtru galben care
opreşte cea mai m are pa rt e din radiaţii le văt ă m ăto are .
Aşa incit Moscu fu nevoit să-şi a s t i m p e re nerăbdarea. De a l t ­
fel, . a vea deş l u l e de făcut şi aşa . Toate substanţele ce u r m <l u să fi e
exami nate trebuiau di z o l va te mai întîi şi tur n a te în ni şte v a se de
cuart prin c are radiaţii le u ltraviolete pot trece uşor, în timp ce s tic l a
opr::şte o �a rte din ele.
Rind pe r i n d , aceste vase de cuart e r a u ad use în camera obscură
şi erau r e s p i n se de exami nator.
- Nu e nici asta 1
In sf îrş i t , Matees c u stinse lampa şi ieşi, ştergîndu-şi och i i.
- N u, substanfele n-au nim ic, nu conţi n · exti nctoru l, declară el.
Moscu se aşeză incet, descuraja! pe scaun . Şi el, care pusese
atî ta suflet, care avea atîta încredere că de astă dată a ve a să afle
pentru ce p ro d uc ţia " fA C-ului" nu mergea 1
- Acum ce-i de făcut ? intrebli el incet.
M î n a îi apuca maşinal, un c re i on ce se afla la îndemînă şt t n•
cepu să mizgălească o h i r ti e. Mateescu se apropie de el ş i - ş i puse
mina pe umărul ing inerului.
- Nu trebuie să te l a ş i descurajat. I n p ri m u l rind, orice detec­
·
tiv poate să dea greş citeodată. De altfel, chiar aşa se întî m p lă, la
inceput, în cele m a i m u lte roma n e de acest so i . Pe urmă, ţi ne seama
că nici măcar nu am te r mi n at încă prima fază a cercetări lor. Mîine,
vom vedea ce este cu reci p ientele folosite. O să urmări m fazele fz.­
bricaţiei rind pe rind.
Moscu se ridică şi strinse mi n a lui Mateescu.
- Prin urmare, anc h e t a noastră conti nuă ?
- Cont inuă 1 afirmă Mateescu aruncind o pri vire asupra foii de
hîrtie de p e m asă. U n desen foarte caracteristic : o casă, pe uşa că­
reia era o tăblifă ,,Vinovatul" şi pe l î n g ă care un detecti v cu n iş t e
cătuşe în m ii ni, trecea fluierînd şi uitind u-se în altă parte . ..
A doua zi, vasele in care erau făcute di fe ri t el e a mestecuri de s u b­
stanţe, fură cercetate pe rînd. Şi tot pe rind, ele ieşeau din odă iţa
întu necată, cu diagnosticul "sănătos", ,.nimic anormal", ,,nici o urmă".
Pe măsură ce vasele care pără se a u camera obscură se adunau,
mai n u meroase, ·c h i p u l lui Moscu devenea mai întunecat. Parcă cu
f iecare vas decret at "în bună stare" l s-ar fi adăugat încă o trlisă­
t u ră amară . pe chipul său de obicei l um i no s. N u-i mai venea nici să
faţă glume;c
"
,:;._;: '-r
 Vinovatul e descoperit 1
Mai răm ăseseră trei rec ipiente, despre c a re însă se dovedi că era
cu neputinţă să f i e a d use în laboratoru l întu necat. Erau ni şte vase
de a mestec grele şi, m ai ales, f i x ate în d i s pozitive speciale, care cu
a nevoi e ar f i putut f i desfăcute.
- N u-i nimic, o să l e cercetăm l a faţa locului, dec l a ră M atecsm.
V a trebu i î nsă s ă întu n ecăm s a l a .
Ferestre l e mari a l e h a l e i f u r ă acoperite c u perde l e ne gre ş i , i n
scurtă vrem e, doar becurile e l ectrice i l u m i n � u îndiperea. C e i şapte
tehn i c ieni c a r e l ucrau în secţia automatizată priveau cu m u l t ă ur­
riozi tate aparat u l m icuţ care f usese a şezat cu m u l tă grijă l î n gă p ri·
m u t v a s de Hmestec. Sti n s e ră l ă m p i l e şi Mateescu puse i n f u n c ţ i e
l a m p a. C h i p u ri le tuturor de faţă deveni seră p e loc l ivide, in t i m p c e
o c h i i şi d i n ţ i i le străl uceau a l b , fosforescenţi, Oamen i i priviră tăc u ţ i ,
aşteptînd ca M ateescu să-şi conti n ue cercetarea,
Ma teesc u pri v i spre pri ma c u vă şi excl?.mă apoi, atît de tarc in·
cît răs u n ascră toate vasele d e sticlă.
- Aci e ! Am descoperit 1 Aci e !
Moscu sări in sus şi alergă lîngă el. I ntr-adevăr, se vedea foarte
clar. Pe m arg i n e a cuvei se zăreau pete m ari, l u m i noase, care stră­
J uce&u î n întunericul săl i i . Lumina răspîndită de aceste pete era
galbenă.
- Cuva e ste de vină. De aci venea u impuritătile ! Dar. .. cum
de-au putut ajunge aci ?
Mateescu d ă d u d i n umeri.
- Cum s-ar spune.. . am descoperit arma crimei, dar n u p e prin­
ci p a l u l vi novat, rosti el. De fapt, c u m a putut a j u n ge o impuritate în
această cuvă ?
- Cu su bstanţele ...
Mateesc u prctestă.
- I m posibi l ! Doar le-am exami nat ! N ic i o eprubetă n u c uprin­
de i m p u ri tatea care dll aci petele astea evide nte ...
Un tehnician se apropie de e i .
- Aş v re a să vă spun ceva. Asta este c u v a 5, care se amestecl{
mec a nic î n f iecare 5 m i nu te şi care t re bu i e supravegheată îndea proa pe.
Mateescu îl privi, fără să înţeleagă.
- Ei, ş i ?
- Şi , pe rî nd, cînd supraveghem fabri caţia, e�te necesar s1i
urm ărim îndreaproape acest amestec.
- Şi te gîndeşti dacă nu s-ar putea introduce i n acest timp in·
c idcntal urme di ntr-o substantă care... Dar cum ? întrebă Mosc u .
Se aşternu cîteva c l ipe, tă � erea. Apoi Moscu dădu d i n u m e r i . Ce
importanj·ă a vea ? Bine că descoperi seră unde era "buba", d u p ă pr�­
pria l u i expres ie.
- Aduceti o c u v ă de rezervă 1 s t r i gă el.
I n scurtă vreme u n u l d i n o a m e n ii d i n sa l ă veni , p u rtînd în braţe
o c u vă n o u ă , scoasă chiar atu n c i de la m a g a z i e Privită in l u m i n ă
u i travi o letă;';se dovedi a fi cu totul c u rată - nu avea nici o u rmă
.

de impuritaJe.

31
 - Să f a ce m o pre p a ra r e de probă 1 propuse Moscu.
�ntuziasmaţi, c e i l a lţ i se puseră îndată pe treabă. Erau foarte
veseli . Cit timp treaba nu mergea, în secţi a asta era o tăcere de
moarte. Fiecare încercase să găsească motivul nereuşitei şi, fireşte,
n u izbuti se si-1 găsească. Muncitorii deşi nu se descurajaseră, erau
tare a bătuţi . De ce nu mergea t re a ba 'J Dacă de la inceput n-ar fi
reuşit, ar f i fost a ltce v a . Ar fi însemnat că reţeta n u era bună şi
basta 1 Dar aşa, după ce timp de două săptămîni ooţinuseră nişte
produse excelente, să nu mai poată prepara nimic ca lumea, asta fu­
sese o adevărată enigmă. Bine că se rezol vase deşi nu în întregime !
Producţia începu să meargă. Pe rîn d tehnicieni i supravegheau
mersu l operaţiei .
Deod ată, Mateescu spuse :
- Să stingem lumina. Aş vrea să mai cercetez o d a�ă toată in-
stalafia, la lumina ultravioletă.
Mosc u se împotrivi .
- Crezi că mai e n�voie ? Gata am descoper it cauza.
- Tot u ş i . . . insistă Mateescu, un u l t im control nu strică.
Moscu dădu din. umeri.
- Bine. Să stin�em lumina 1
Se făc u întuneric şi din nou lampa Wood i ntră în flincţi u ne. U n
mo m e nt, toată l umea tăcu. apoi s e auzi u n m urmur de s urpriz ă , d e
consternare. Petele galbene se i viseră d i n J: ) U , pe aceeaşi c u vă !
- Dar . . . ce-i asta ! exclamă Moscu. Asta� vrăjitorie ... e ceva d e
neinchip uit 1 Ce se întîmplă ? De u n d e v i n petele astea 'J
Se vedea u l impede, străluci n d galbene în intu neric.
Ceilalti m u n c itori şi tehnicitni se apropiară şi ei, privind pete l e
galbene, l u m i noase. Deodată, Mateescu stri gi pentru a doua oară in
lmerva l u l scurt de c i n c i minute :
- Extraordinar 1 la te uită 1
Arătă cu degetul către mîna dreaptă a p rim ului tehnician. Pe de·
gete, pe palme şi pe dos u t m î i n i i sale se zărea u pete galbene, p uter­
nic strălucitoare 1
- Vinovatul, se află pe mina dum itale !

Tn loc de incheiere
Şi aşa, m i s te rul a fost dez legat. Petele erau provocate pur şl
simplu. de o alifie ca1m a ntă i m potr i v a eczemei pe care o uti liza teh­
nicianul nostru. Invol untar, sprij inindu·se d e cuvă, pentru a privi
înăuntru l ei şi a supraveghea mersul operaţiilor, el introducea urme
din s ubstanta inact ivantă .
Pentru ce, Ia inceput, totul mersese bi ne ? Simplu. Pt:n!ru că
tratamentul cu a l i f i a respect ivă începuse mai tirzi u .
Dar. .. o să mă întrebaţi : ce fel de p o ve s ti re a mai fost şi -ăsta ?
Fără aventu ri , fără criminali adev ă raţi, fără urmăritori ?
Şi totu ş i, lntîmplări de acest fel se inti l n esc foarte a d eseo ri i n
viaţă. Ş i una d i n aventuri l e cele mai palpitante a l e cercetătorilor
ştii n ţifi c i reprezintă descoperirea adevăru lui în legătură cu mistere
asemănătoare. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi orice om d e ştii n lă . . . 1
S F l R Ş I 'f

-
'fiparul ·executat la Combinatul Pollgrafic Casa Scin teii , , ! . V. STAL I N " .

2�- ��-0
 RugiM ctttforH si ne trimiti Impresiile ti sugestiile lor
nupra lucrlrllor IMibllcete tn colectie noestri pe adresa :
a__..tt l, Raionul 1. V. Stalin, Cesa S ct nt e l l , Plate Sctntei i
· Nr. 1 , Reclectte rMisfel .$tunti t i Tehnici·.
Colectie .Povestiri lfllnflflco-fantlisflce· apere la 1 t i 1 5
·ele flecliel luni, fn 32 pagini, pretul d e 1 leu 'exem plaru l .
Abonemenfete s e lac l e oflcllle poJfa le, factori i potfal l t i
cDfulor l l yofunferl din jntreprlnderl ti Institutii.
Pretul ebonementefor :
3 luni 6 lei
6. 1unl � • · • • 1 2 lei
1 an 24 lei