STRUCTURA UNUI ESEU DE TIP ARGUMENTATIV

Un eseu argumentativ simplu trebuie impartit in segmente clare, dintre care trei trebuie sa fie
întotdeauna prezente.

1. Introducerea:
In cele mai multe tipuri de scriere, primul lucru pe care îl face autorul este de a introduce
subiectul pe care arede gând sa îl prezinte. Scopul primului paragraf este de a capta atenţia
cititorului si de a-i da câteva repere referitoare la subiect. Paragraful iniţial urmează de obicei
o serie de paşi, de la situaţii mai generale înspre situaţia specifica ce urmează sa fie abordata.
Deşi nu exista nici o formula pentru redactarea introducerii, următoarele elemente apar de
cele mai multe ori:

Propoziţia de introducere: Prima propoziţie a eseului trebuie sa fie suficient de interesanta

pentru a determina cititorul sa citească mai departe. Aceasta propoziţiear putea fi una
provocativă sau o întrebare majora. In oricare dintre cazuri, va trebui ca cititorul sa fie
introdus in subiect si focalizat asupra subiectului ce va fi discutat.
Formularea tezei(ipotezei): E de obicei ultima propoziţie a primului paragraf si serveşte
ca linie directoare a eseului. Ea reprezintă ideea care va fi susţinuta de-a lungul întregului
eseu. Pentru mulţi pare ciudata situarea la bun început a concluziei pe care o vor desprinde, ei
preferând sa lase pentru sfîrşitul eseului exprimarea poziţiei lor in argumentare. Cu toate
acestea, e firesc si dezirabil ca cititorul sa fie informat despre teza ce va fi susţinuta in eseu.
2 . Cuprinsul: Susţinerea tezei/ipotezei
Odată ce in introducere a fost pregătit terenul pentru discuţie si a fost prezentata poziţia ce
va fi adoptata, urmează partea cea mai extinsa a eseului in care se vor prezenta
argumentele menite sa convingă cititorul. Un eseu bun va convinge cititorul ca întrucât
anumite elemente sunt adevărate si pentru ca anumite convingeri sunt împărtăşite de autor si
de cititor, cititorul trebuie prin urmare sa accepte ca valide concluziile autorului.
Modul cel mai obişnuit de a susţine teza este de a face o aserţiune si de a oferi apoi suporturi,
dovezi, exemple care sa o confirme E, de asemenea posibil, sa se înceapă cu o rezumare a
exemplelor (dovezile) si apoi sa se extragă concluzia .
O practica obişnuita in eseul argumentativ este ca autorul sa îşi prezinte
opiniile si apoi sa considere critic posibilele păreri opuse (contraargumentele). E
de asemenea posibil sa se înceapă cu expunerea punctelor de vedere cu care
autorul nu e de acord, sa le critice cu scopul de a face loc părerii sale.
3 . Concluziile
In condiţiile in care s-a spus deja in introducere ce părere va fi susţinuta, mulţi autori de
argumentari sunt nesiguri ce sa scrie in concluzie. Concluzia e o parte foarte importanta a
eseului pentru ca însumează teza si argumentele in favoarea ei, lăsând cititorului o imagine
clara asupra poziţiei pe care o adopta autorul. Nu e recomandat ca la acest stadiu sa se
introducă idei noi, care nu au fost abordate in eseu. E de asemenea neînţelept a folosi
concluziile ca loc de exprimare a opiniei proprii, ca loc pentru ‘ceea ce cred eu’. Făcând aşa,
cititorul poate avea impresia ca oricine poate gândi ce doreşte. In principiu, ideea e adevărata.
Cu toate acestea, autorul trebuie sa-si amintească scopul pentru care a scris eseul. Acesta e nu
doar de a spune cititorilor care e poziţia sa fata de subiect, ce gândeşte, ci si de a-i convinge
de validitatea argumentelor sale, pe care sa dorească si ei sa le susţină, sau măcar sa le
cunoască. De aceea, e absolut ineficient a spune ca oricare poziţie fata de subiect e in egala
măsura de îndreptăţita.

Trasaturile cele mai frecvent intalnite ale concluziei unui eseu argumentativ sunt:
Sinteza argumentului: In concluzie, autorul trebuie sa reformuleze si sa rezume foarte scurt
principalele puncte ale argumentului.
Reformularea tezei: Autorul reformuleaza si susţine importanta tezei, întrucât întregul eseu a
gravitat in jurul demonstrării sale. Unii considera ca a rescrie teza intocmai este o
metoda retorica foarte eficienta. Alte persoane considera ca este bine a se reformula teza.

Propoziţiile de final: Aceasta secţiune semnalează sfârşitul eseului si da o impresie de final

cititorului. Iată câteva posibile moduri de scriere a ultimelor propoziţii:
Discuta viitorul subiectului prezentat. Aceasta poate accentua importanta eseului. De
asemenea, aceasta poate ajuta cititorul sa aplice noua informaţie sau sa vadă lucrurile global
Da cititorului ceva la care sa se gândească, poate un mod de a utiliza eseul in viata de zi cu
zi
Revine la primele propoziţii pentru a da o forma circulara eseului
Pune întrebări, ori cititorului, ori întrebări generale, care sa ajute cititorul sa obţină o noua
perspectiva asupra subiectului

De-a lungul întregului eseu, autorul trebuie sa aibă in minte cititorul căruia i se adresează si
care sunt aşteptările acestuia. Ţinând seama de aceste lucruri, elaborarea unui eseu va fi mai
eficienta.

Va propun si un model de argumentare, creat de o fosta eleva:

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre ură, pornind de la ideea

exprimată în următoarea afirmaţie: „Pe când iubirea, de orişice fel ar fi ea, luminează viaţa
şi-o îndulceşte, ura o-ntunecă, o umple de amărăciune şi-o face nesuferită”. (Mihai
Eminescu, Opere)

Introducere:
Cine oare nu a incercat macar o data sa inteleaga dedesubturile iubirii si urii?...
Mă număr printre cei care susţin ideea enunţată în citatul dat şi anume aceea că iubirea, de
orice fel, este sentimentul care luminează şi face viaţa mai frumoasă, pe când ura nu face
altceva decât să aducă amărăciune şi frustrare în viaţa oamenilor.(opinie proprie+ipoteza-
atentie, relationare cu citatul!!!)
Cuprins
În primul rând, atât iubirea pe care o dăruim cât şi cea pe care o primim, ne face să privim
viaţa şi din alte puncte de vedere şi să uităm de lucrurile materiale. Aşa, noi oamenii, ne dăm
seama că având iubire avem o viaţă frumoasă şi învăţăm să preţuim momentele cu adevărat
minunate. Acest lucru îl poate face orice tip de iubire, fie ea părintească, pasională, pentru
prieteni sau pentru oricare dintre semenii noştri, dar consider că dacă în viaţa unui om se
regăsesc toate acestea, acel om poate spune că este cu adevărat împlinit. Fireşte că iubirea
aduce şi suferinţă, dar numai cunoscând toate trăirile pe care iubirea le aduce ne vom da
seama că nu există sentiment mai înălţător ca acesta.(argument 1 cu exemplificare )
 În al doilea rand, sunt de parere că ura nu ar trebui să existe în viaţa noastră întrucât ne
face să uităm de noi, să nu acordăm atenţie lucrurilor frumoase din viaţă şi să ne concentrăm
doar pe a le face rău celor din jurul nostru. Astfel nu vom deveni decât nişte oameni frustraţi
care îşi vor da seama în final că viaţa a trecut pe lângă ei şi nu s-au bucurat de lucrurile cu
adevărat importante.(argument 2/contraargument cu sustinere)
Concluzie
Aşadar, fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viaţa lui dar în cele din urmă toţi ne
vom da seama că, asa cum am sustinut prin cele afirmate anterior, prin iubire toate lucrurile
frumoase sunt posibile, că acest sentiment ne face mereu să tresărim de emoţii şi ca nu mai
există vreunul care să dea mai multă frumuseţe vieţii, pe când ura ne va aduce doar o viaţă
tristă şi întunecată.(reformularea ipotezei+perspectiva generalizatoare asupra temei eseului)

Va mai aduc in plus o lista utila de conectori(adverbe, locuţiuni adverbiale, conjuncţii

sau locuţiuni conjuncţionale, structuri verbale); acestia ajuta la exprimarea
ideilor de:

succesiune, continuitate : în primul rând, în al doilea rând, etc, pe de o

parte... pe de altă parte, în plus, de asemenea
contrast: dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă
ierarhizare: înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât
comparaţie: la fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod asemănător
probabilitate: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea ca
certitudine: cu siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o îndoială că
concesie: deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă
concluzie: deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, la
urma urmelor