NORA

ROBERTS
J. D. ROBB

Inocenţă 
şi crimă

New York, 2060. Victima celui mai recent caz al

locotenentului de poliţie Eve Dallas nu era o persoană bogată,
faimoasă sau influentă; era profesor de istorie obişnuit, un om
cumsecade. Iar ei nu îi plăcea când mureau oameni nevinovaţi.
Craig Foster este găsit mort în sala de clasă şi toate dovezile
conduc spre ipoteza de crimă. Datoria lui Eve este să
descopere toţi potenţialii suspecţi şi să afle de ce ar fi vrut
cineva să-i facă rău unui bărbat care părea atât de inofensiv,
de plăcut… de inocent.
Apar noi indicii bulversante care dau totul peste cap şi duc
investigaţia poliţiei într-un punct mort. Eve este atât de
descumpănită, încât pentru prima oară în cariera ei, îi este
greu să se concentreze asupra cazului. Va trebui să o facă însă,
pentru că între timp apare cadavrul unui alt bărbat, situaţie
care o pune în mare dificultate, dar o va îndârji în aflarea
adevărului.
Subiectul cărţii este un thriller palpitant, învăluit în suspans
şi mister, cu acţiune dinamică, ale cărui întorsături neaşteptate
îl vor ţine pe cititor cu sufletul la gură până la ultima pagină.
 NORA ROBERTS

INOCENŢĂ 
ŞI CRIMĂ

Traducere: LUPAŞCU ANNE-MARIE

Editura LIDER

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ROBERTS, NORA

Inocenţă şi crimă / J. D. Robb;
trad.: Lupaşcu Anne-Marie. — Bucureşti: Lider, 2008
ISBN 978-973-629-173-9
I. Lupaşcu, Anne-Marie (trad.)
 821.111 (73)-31=135.1

INNOCENT IN DEATH
Copyright © 2007, Nora Roberts
Toate drepturile asupra acestei ediţii îîn limba romaî naă aparţin
Editurii LIDER

Testele erau criminale. La fel ca ambuscadele asasinilor, ele inspirau

teamaă şi dezgust praă zii, trezind o forţaă nebaă nuitaă îîn vaî naă tor.
IÎn vreme ce se pregaă tea saă profite de pauza de masaă şi saă definitiveze
testul, Craig Foster ştia cum vor reacţiona elevii pe care avea saă îîi vadaă dupaă
recreaţia mare, la cursul de istorie a SUA. Murmur şi oftat general, tresaă riri
de tristeţe sau de panicaă . IÎnţelegea perfect. La douaă zeci şi şase de ani, nu
paă raă sise prea demult baă ncile, astfel îîncaî t saă fi uitat chinul sau neliniştea.
IÎşi scoase gentuţa cu maî ncare. Obişnuit cu rutina, ştia caă soţia sa – şi nu-i
aşa caă era minunat saă fii caă saă torit – îîi pusese un sandvici cu carne de pasaă re,
un maă r, nişte chipsuri de soia şi ciocolata sa caldaă favoritaă .
Niciodataă nu îîi ceruse saă îîi punaă la pachet masa de praî nz sau saă se
asigure caă şosetele îîi erau spaă late, îîmpaă turite pe perechi şi aşezate îîn partea
dreaptaă a sertarului de sus, îînsaă ea spunea caă îîi place saă facaă astfel de
lucruri pentru el. Cele şapte luni de caî nd erau caă saă toriţi fuseseraă cele mai
frumoase din viaţa sa. Chiar nu fusese deloc raă u paî naă acum, conchise el.
Avea o slujbaă care îîi plaă cea şi la care se pricepea, îîşi spuse, cu o raă bufnire
de maî ndrie. El şi Lisette locuiau îîntr-un apartament destul de decent, situat
la o distanţaă rezonabilaă de şcoalaă . Elevii saă i erau isteţi şi interesanţi – şi, îîn
plus, îîl plaă ceau. Aveau saă se opinteascaă un pic la test, îînsaă aveau saă se
descurce.
IÎnainte saă se apuce de lucru, îîi expedie soaţei sale un e-mail.

Hei, Lissy! Ce zici dacă aş lua nişte supă de care îţi place şi o salată mare
când mă întorc în seara asta de la serviciu? Mi-e dor de tine. Iubesc fiecare
părticică din tine! Ştii tu cine.

IÎl amuza numai gaî ndul caă ea va zaî mbi. Apoi se îîntoarse la test. Studie
ecranul computerului îîn vreme ce îîşi turna prima ceaşcaă de ciocolataă caldaă ;
ridicaă sandviciurile cu soia faă cutaă saă paraă felii subţiri de carne de curcan.
Erau ataî tea de predat, ataî tea de îînvaă ţat. Istoria ţaă rii era bogataă , variataă şi
dramaticaă , cu accente tragice, comice, romantice, eroice, laşe. Voia saă
transmitaă toate acestea elevilor saă i, saă îîi facaă saă vadaă cum ţara şi lumea îîn
care traă iau ajunseseraă la realitatea primelor luni ale anului 2060.
Maî ncaă , adaă ugaă unele îîntrebaă ri, eliminaă altele. Sorbi pe îîndelete din
ciocolata sa favoritaă , îîn vreme ce o zaă padaă moale se aşternea pe pervazul
geamului clasei.
Zilele scurtei sale istorii se apropiau minut cu minut de final.
Şcolile îîi daă deau fiori. A admite acest lucru, fie doar şi pentru sine, era o
experienţaă umilitoare pentru un poliţist realist şi dur. IÎnsaă se afla acolo.
Locotenentul Eve Douglas – de departe cel mai bun criminalist al New
Yorkului – mai degrabaă s-ar fi aventurat îîntr-un imobil abandonat, îîn
caă utarea unui drogat psihopat, decaî t saă straă bataă coridoarele imaculate ale
elitistei Academii Sarah Child.
IÎn pofida culorilor vii, primare, ale pereţilor şi podelei, a geamurilor de o
curaă ţenie desaă vaî rşitaă , Eve se simţea ca îîntr-o cameraă de torturaă .
Majoritatea uşilor labirintului erau deschise, iar camerele sumar
mobilate adaă posteau doar baă nci, catedre, pupitre, planşe şi table.
Eve o maă suraă din priviri pe directoarea Arnette Mosebly, o femeie
corpolentaă , cu o siluetaă aproape monumentalaă , îîn vaî rstaă de aproximativ
cincizeci de ani. Ascendenţa sa creolaă se ghicea din culoarea ciocolatie a
pielii, îîn vreme ce ochii ei erau de un albastru nedefinit. Paă rul negru, lucios,
şi-l straî nsese îîntr-un maă nunchi de bucle. Purta o fustaă lungaă , neagraă ,
asortataă cu o jachetaă scurtaă , de culoare roşie. Tocurile pantofilor comozi
faă ceau podeaua saă raă sune îîn timp ce traversau coridorul de la etajul doi.
— Unde sunt copiii? îîntrebaă Eve.
— I-am trimis îîn sala de festivitaă ţi paî naă caî nd vor veni paă rinţii sau tutorii
lor saă îîi preia. Majoritatea personalului se aflaă şi el acolo. M-am gaî ndit caă ar
fi cel mai bine – dacaă nu chiar cel mai potrivit – saă anulaă m cursurile de
dupaă -amiazaă .
Se opri la doar caî ţiva metri de locul îîn care se afla un poliţist îîn uniformaă ,
postat îîn faţa unei uşi îînchise.
— Doamnaă , este un eveniment mai mult decaî t tragic pentru noi şi copii.
Craig… Straî nse buzele şi privi îîn altaă parte. Era taî naă r, deştept şi entuziast.
Avea toataă viaţa îînainte şi… Se îîntrerupse, ridicaă o maî naă şi îîncerca saă se
linişteascaă . IÎnţeleg genul acesta de lucruri, adicaă vreau saă spun caă
implicarea poliţiei este un element de rutinaă îîn astfel de cazuri, îînsaă sper caă
veţi fi caî t se poate de discreţi şi eficienţi. Şi mai sper caă se va amaî na
transportarea cadavrului paî naă îîn momentul îîn care toţi elevii vor fi paă raă sit
claă direa.
IÎşi îîndreptaă spatele şi continuaă :
— Nu îînţeleg cum o persoanaă ataî t de taî naă raă s-a putut îîmbolnaă vi ataî t de
raă u. De ce a venit astaă zi dacaă nu se simţea bine? Soţia sa – ştiţi, era caă saă torit
de caî teva luni – nu a fost contactataă îîncaă . Nu eram siguraă dacaă saă …
— Ar fi mai bine saă ne ocupaă m noi de asta. Vaă rog saă maă scuzaţi puţin.
— Da. Da, desigur.
— Peabody, îînregistreazaă , îîi spuse Eve partenerei sale şi îîi faă cu semn
poliţistului care staă tea de pazaă saă se dea la o parte. Apoi deschise uşa şi
raă mase îîn prag.
Eve, o femeie îînaltaă , îîngrozitor de slabaă , cu o coamaă de paă r şaten şi ochi
caă prui, acum inexpresivi, examinaă îîncaă perea. Cu mişcaă ri lejere, luaă un
recipient ermetic din trusa sa de teren şi îîşi puse o pereche de maă nuşi.
IÎn cei aproape doisprezece de ani petrecuţi îîn Poliţie, vaă zuse scene mult
mai dure decaî t aceasta, îîn care nefericitul profesor de istorie zaă cea pe
podea îîn voma şi fecalele proprii.
Eve menţionaă ora şi locul pentru a fi îînregistrate pe bandaă .
— Echipele medicale au raă spuns unei urgenţe de tip nouaă -unu-nouaă , la
ora paisprezece şi şaptesprezece minute. Decesul victimei, identificataă
drept Foster, Craig, a fost confirmat la ora paisprezece şi nouaă sprezece
minute.
— Noroc caă am dat peste o echipaă medicalaă care a ştiut caă nu trebuie saă
mute cadavrul din loc, comentaă Peabody. Saă racul.
— Lua masa la catedraă ? Un loc ca aă sta trebuie saă aibaă un fumoar, o salaă
de mese sau ceva de genul aă sta.
Eve îîşi îînaă lţaă capul.
— A raă sturnat un termos mare şi scaunul.
— Pare saă fie vorba mai degrabaă de o crizaă decaî t de o luptaă .
Peabody îînconjuraă camera pe margine şi verificaă ferestrele.
— Sunt îînchise.
Se aplecaă pentru a studia catedra şi cadavrul.
Deşi avea o constituţie la fel de robustaă precum Arnette Mosebly,
Peabody nu putea fi considerataă „monumentalaă ”. Paă rul saă u îînchis la culoare
depaă şea baza gaî tului şi era îîntors la capete, îîntr-o buclaă cochetaă pe care
avea saă o adopte şi Eve îîntr-un final.
— Praî nz de lucru, observaă Peabody. De planificare a orelor sau de notat
lucraă ri. Poate a faă cut o reacţie alergicaă la ceva ce a maî ncat.
 — Oh, da, aşa cred şi eu.
Eve îînaintaă , se opri îîn dreptul cadavrului şi se aplecaă . Avea saă ia
amprente, saă facaă testele pentru a determina momentul decesului, îînsaă ,
pentru moment, studie, pur şi simplu, cadavrul.
Vinişoare sparte braă zdau albul ochilor. Avea, de asemenea, urme de
vomaă pe buze.
— A îîncercat saă se taî rascaă dupaă ce l-a lovit, murmuraă ea. Ia-i datele de
identificare, Peabody, şi verificaă momentul decesului.
Ridicaî ndu-se, Eve evitaă cu atenţie baă ltoacele laă sate de excreţiile lui Craig
şi luaă termosul negru din faţa sa, ce avea gravat cu litere argintii numele
victimei. Mirosi.
— Crezi caă l-a otraă vit cineva? îîntrebaă Peabody.
— Ciocolataă caldaă . Şi îîncaă ceva. Eve puse termosul îîntr-o pungaă . Vomaă
colorataă , semne ce indicaă o crizaă , un disconfort major. Da, cred caă a fost
otraă vit. Se va verifica prin examen medical. Va trebui saă obţinem de la rude
accesul la fişa sa medicalaă . Verificaă perimetrul. Voi vorbi din nou cu Mosebly
şi voi aduce martorii oculari.
Eve paă raă si îîncaă perea. Arnette Mosebly maă sura coridorul cu paşi mari,
avaî nd îîn maî naă un computer de buzunar.
— Doamnaă directoare Mosebly, trebuie saă vaă rog saă nu contactaţi pe
nimeni, saă nu vorbiţi cu nimeni pentru moment.
— Oh… eu, de fapt, tocmai… îîntoarse computerul astfel îîncaî t Eve saă vadaă
ecranul minuscul. Integrame. Ceva care saă îîmi ţinaă mintea caî t de caî t
ocupataă . Locotenente, îîmi fac griji pentru Lisette, soţia lui Craig. Trebuie saă
fie anunţataă .
— Va fi. Acum aş dori saă vorbesc cu dumneavoastraă îîn particular. Şi mai
trebuie saă iau depoziţii de la elevele care au gaă sit cadavrul.
— Rayleen Straffo şi Melodie Branch. Ofiţerul care a raă spuns la apelul de
urgenţaă le-a spus caă nu pot paă raă si claă direa şi le-a separat. Buzele
directoarei se subţiaraă dezaprobator. Fetele acestea au fost traumatizate,
locotenente. Erau îîntr-o stare emoţionalaă accentuataă , fireascaă îîn astfel de
situaţii. Pe Rayleen am trimis-o la un consilier psihologic, iar Melodie se aflaă
îîmpreunaă cu asistenta noastraă medicalaă . Paă rinţii lor ar trebui saă fie deja
aici.
— Le-aţi anunţat paă rinţii?
— Dumneavoastraă aveţi procedurile dumneavoastraă , iar eu le am pe ale
mele. Daă du din cap cu superioritate, îîntr-un mod pe care Eve şi-l imaginaă ca
pe o reminiscenţaă a cursurilor de perfecţionare pentru directorii de şcoalaă .
Saă naă tatea şi siguranţa elevilor mei sunt prioritare pentru mine. Fetele
acestea au zece ani şi au dat peste chestia asta. Araă taă cu capul spre uşaă .
Numai Dumnezeu ştie caî t de afectate sunt din punct de vedere emoţional.
— Nici Craig Foster nu se simte formidabil.
— Trebuie saă fac tot ce e necesar pentru a-mi proteja elevii. Şcoala mea…
— IÎn momentul de faţaă , nu este şcoala dumneavoastraă . Este scena unei
crime de care maă ocup.
— Scena crimei? Arnette paă li. Ce vreţi saă spuneţi? Ce fel de crimaă ?
— Asta intenţionez saă aflu. Doresc saă -i vaă d pe martori, unul caî te unul.
Biroul dumneavoastraă este cel mai bun loc pentru a discuta cu ei. Un
paă rinte sau un tutore al copiilor ar trebui saă asiste la discuţie.
— Prea bine. Urmaţi-maă .
— Domnule ofiţer? Eve privi peste umaă r. Spuneţi-i detectivului Peabody
caă maă duc îîn biroul doamnei directoare.
— Baă rbatul schiţaă o grimasaă .
— Bine, doamnaă .

Era cu totul altfel saă fii îîn locul persoanei staă paî ne pe situaţie decaî t îîn cea
a celei prinse îîn flagrant, constataă Eve. Nu caă ar fi îîncercat îîn mod special saă
dea de furcaă cuiva la vremea ei, îîşi aminti ea. Marea majoritate a timpului
îîncercase saă fie invizibilaă , saă se strecoare, saă scape pur şi simplu de
îînchisoarea educaţionalaă , îînsaă nu îîi reuşise îîntotdeauna. Limba ascuţitaă şi
atitudinea nepotrivitaă se faă cuseraă simţite destul de des pentru a o aduce la
caî teva şedinţe pe scaunul de torturaă .
Ar fi trebuit saă fie recunoscaă toare statului pentru caă îîi oferise ei, unui
copil instituţionalizat, o educaţie, un caă min, hranaă suficientaă pentru a
supravieţui. Ar fi trebuit saă fie recunoscaă toare pentru faptul caă avusese cu
ce saă se îîmbrace, chiar dacaă hainele fuseseraă purtate mai îîntaî i de altcineva.
Ar fi trebuit saă îîşi doreascaă saă se depaă şeascaă pe sine, lucru dificil atunci
caî nd nu îîşi amintea, cel puţin nu clar, de unde venea.
Ce îîşi aducea aminte cel mai adesea erau lecturile pline de emfazaă ,
expresiile dezaprobatoare care nu reuşeau saă ascundaă genul de
superioritate al unora şi plictiseala permanentaă , atotpaă trunzaă toare.
Desigur, îîn cazul ei n-a fost vorba de şcoli private, pretenţioase şi
elegante, cu dotaă ri ultramoderne, saă li de clasaă imaculate, uniforme la modaă
şi un profesor la şase elevi.
Putea paria pe salariul ei caă la Academia Sarah Child nu se recurgea la
pumni îîmpaă rţiţi pe coridoare sau la dulapuri minate cu petarde artizanale.
Şi totuşi, astaă zi, cel puţin, se ajunsese la crimaă .
IÎn vreme ce aştepta îîn biroul directoarei Mosebly, ticsit de plante
decorative şi ceainice cochete, verificaă rapid biografia victimei:
Foster, Craig, douaă zeci şi şase de ani. Faă raă infracţiuni la activ. Ambii
paă rinţi îîn viaţaă , observaă ea, caă saă toriţi îîn continuare unul cu celaă lalt. Locuiau
îîn New Jersey, unde se naă scuse şi crescuse şi Craig. Urmase cursurile
Universitaă ţii Columbia, beneficiase de o bursaă parţialaă , îîşi luase licenţa îîn
pedagogie şi se îînscrisese la un maşter îîn istorie.
Se caă saă torise cu Bolviar, Lissette, îîn iulie, anul trecut.
Poza sa din buletin sugera o persoanaă tonicaă şi ambiţioasaă , gaî ndi Eve. Un
taî naă r cu un ten curat, uşor maă sliniu. Ochi mari, caă prui, paă r îînchis la culoare,
mai lung îîn creştet. Era ras îîn paă rţi şi la spate, iar paă rul din creştetul capului
era pieptaă nat îîn sus. Paî naă şi pantofii saă i erau la modaă , îîşi aduse ea aminte.
Negru cu argintiu, comozi, dar nu şi ieftini. IÎn schimb, jacheta maro-îînchis
avea manşetele uzate. Un ceas de maî naă obişnuit, care îîi saă rise îîn ochi drept
o imitaţie. Şi un inel de aur, straă lucitor, pe degetul mijlociu al maî inii staî ngi.
Caî nd Peabody va termina de investigat locul crimei, buzunarele lui Craig
vor fi cu cincizeci de dolari mai goale, îîşi zise îîn timp ce faă cea caî teva
îînsemnaă ri:

De unde provenise ciocolata caldă?

Cine avusese acces la termos?
Sala de clasă era folosită numai de el?
Cronologia crimei. Ultima persoană care văzuse victima în viaţă, prima
persoană care găsise cadavrul.
Asigurări de viaţă, prime în caz de deces. Eventualii beneficiari?

Eve îîşi ridicaă privirea atunci caî nd se deschise uşa.

— Locotenente?
Mosebly paă şi îînaă untru, ţinaî nd de dupaă umeri o fetiţaă cu pielea ca spuma
laptelui, punctataă pe alocuri de pistrui ce se pierdeau îîn paă rul ei roşcat şi
lung, prins îîntr-o coamaă maă taă soasaă . Paă rea firavaă şi nesiguraă îîn jacheta
bleumarin, asortataă cu o pereche de pantaloni caă lcaţi impecabil.
— Melodie, ea este doamna Dallas, locotenent de poliţie. Trebuie saă stea
de vorbaă cu tine. Doamnaă Dallas, aceasta este mama lui Melodie, Angela
Miles-Branch.
Copilul moştenise paă rul şi pielea mamei, observaă Eve. Iar mama paă rea la
fel de nesiguraă ca şi fiica.
— Locotenente, maă îîntrebam dacaă discuţia nu ar putea aştepta paî naă
maî ine. Aş dori saă o duc pe Melodie acasaă acum.
Maî na lui Melodie era îîncleştataă de cea a Angelei.
 — Fiica mea nu se simte bine. Este de îînţeles.
— Ar fi mult mai simplu dacaă am trece prin aceasta acum. Nu ar trebui saă
dureze mult. Doamnaă directoare Mosebly, vaă rog saă ne laă saţi un moment.
— Poate caă ar fi cazul saă asist, îîn calitate de reprezentant al şcolii şi ca
apaă raă tor al lui Melodie.
— IÎn prezent, Melodie nu are nevoie de un apaă raă tor, iar mama minorei
este de faţaă , îîn calitate de reprezentant al ei. Va trebui saă ieşiţi.
Mosebly protestaă din priviri, dar paă raă si îîncaă perea straî ngaî nd din dinţi.
— Nu vrei saă iei loc, Melodie?
Douaă lacrimi se prelinseraă din colţul ochilor mari şi albaştri ai fetiţei.
— Ba da, doamnaă . Mami?
— Sunt aici.
Angela se aşezaă laî ngaă fiica sa, ţinaî nd-o îîn continuare de maî naă .
— A fost îîngrozitor pentru ea.
— Am îînţeles. Melodie, o saă îînregistrez conversaţia noastraă .
Copilul consimţi, daî nd din cap, şi mai scaă paă douaă lacrimi pe taă cute. Eve
se îîntrebaă îîn acel moment de ce naiba nu raă maă sese saă verifice locul crimei
şi nu o trimisese pe Peabody saă discute cu copiii.
— Hai, povesteşte-mi cum s-a îîntaî mplat, continuaă ea.
— Am intrat îîn clasa domnului Foster… Hm, Rayleen şi cu mine. Am
ciocaă nit mai îîntaî i, deoarece uşa era îînchisaă . Domnul Foster nu se supaă raă
dacaă trebuie saă vorbeşti cu el.
— Şi trebuia saă vorbiţi cu domnul Foster?
— Despre proiect. Ray şi cu mine lucraă m îîmpreunaă la un proiect. Facem
un raport multimedia pe tema drepturilor omului. Trebuie saă îîl predaă m
peste trei saă ptaă maî ni şi este primul nostru proiect important pe semestrul al
doilea, îînseamnaă douaă zeci la sutaă din nota finalaă . Voiam saă vadaă planul. Nu
îîl deranjeazaă dacaă îîi punem îîntrebaă ri îînainte sau dupaă oraă .
— Bine. Unde aţi fost îînainte saă vaă duceţi îîn clasa domnului Foster?
— Am fost îîn pauza de praî nz, dupaă care la sala de lecturaă . Ray şi cu mine
am cerut voie doamnei Hallywell saă paă raă sim sala de studiu cu caî teva minute
mai devreme pentru ca saă staă m de vorbaă cu domnul Foster. Am biletul de
îînvoire la mine.
Daă du saă caute îîn buzunar.
— E îîn regulaă . Şi aţi intrat îîn clasaă .
— Am îîncercat. Vorbeam şi am deschis uşa. Mirosea îîngrozitor. Iar eu am
exclamat: „Mamaă , dar chiar caă pute aici“. IÎncepu din nou saă plaî ngaă . IÎmi pare
raă u caă am spus asta, dar…
— E îîn regulaă . Şi ce s-a îîntaî mplat?
 — L-am vaă zut. L-am vaă zut îîntins pe jos şi era, Doamne, vomaă peste tot şi
tot felul de chestii. Şi Ray a ţipat. Sau eu am ţipat. Cred caă amaî ndouaă am
ţipat. Şi am fugit, şi domnul Dawson a venit pe culoar îîn fugaă şi ne-a
îîntrebat ce s-a îîntaî mplat. Ne-a spus saă staă m acolo şi a intrat. L-am vaă zut
intraî nd. Şi a ieşit foarte repede, ţinaî nd maî na aşa. IÎşi acoperi gura cu maî na
liberaă . Cred caă a chemat-o pe doamna directoare Mosebly prin staţie. Apoi a
venit şi doamna directoare Mosebly şi a chemat asistenta. Şi asistenta,
doamna asistentaă Brennan, a venit şi ne-a dus la cabinet. A stat cu noi paî naă
caî nd a venit domnul Kolfax şi a luat-o pe Ray cu el. Eu am stat cu doamna
asistentaă Brennan paî naă caî nd a venit mama.
— Ai mai vaă zut pe cineva intraî nd sau ieşind din clasa domnului Foster?
— Nu, doamnaă .
— Caî nd veneaţi de la sala de lecturaă spre clasaă , aţi vaă zut pe cineva?
— Hm. IÎmi pare raă u. Domnul Bixley ieşea din toaleta baă ieţilor şi am
trecut pe laî ngaă domnul Dawson. I-am araă tat biletul de îînvoire. Cred caă doar
ataî t s-a îîntaî mplat, n-am fost prea atentaă .
— De unde ştiaţi caă domnul Foster era îîn clasaă ?
— Oh, îîntotdeauna e îîn clasaă lunea, îînainte de recreaţia mare.
IÎntotdeauna ia praî nzul acolo lunea. IÎn ultimele cincisprezece minute îîi lasaă
pe elevi saă intre ca saă vorbeascaă cu el, dacaă trebuie. IÎi lasaă chiar şi îînainte;
nu se supaă raă , dacaă e important. E ataî t de draă guţ, mami.
— Ştiu, scumpo. Locotenente, vaă rog.
— Aproape am terminat. Melodie, tu sau Rayleen l-aţi atins cumva pe
domnul Foster, acolo, îîn clasaă ?
— Oh, nu, doamnaă . Doar am fugit. A fost îîngrozitor şi am rupt-o la fugaă .
— Bine. Melodie, dacaă îîţi mai aminteşti ceva, orice, aş vrea saă îîmi spui.
Fetiţa se ridicaă .
— Locotenente Dallas? Doamnaă ?
— Da?
— Caî nd eram la cabinet, Rayleen mi-a spus… Rayleen mi-a spus caă o saă -l
bage pe domnul Foster îîntr-un sac. Aşa o saă fie?
— Oh, Melodie.
Angela îîşi straî nse copilul la piept.
— O saă avem grijaă de domnul Foster, spuse Eve. Treaba mea este saă am
grijaă de el şi aşa voi face. Discutaî nd cu mine, maă ajuţi saă îîmi fac treaba, maă
ajuţi saă am grijaă de el.
— Serios? Melodie îîşi trase nasul şi oftaă . Mulţumesc. Vreau saă maă duc
acasaă acum. Pot saă plec acasaă ?
Eve se uitaă îîn ochii plaî nşi ai fetiţei, daă du din cap, apoi îîşi mutaă privirea
spre mama ei.
— Vom ţine legaă tura. Vaă mulţumesc pentru cooperare.
— Fetelor le-a fost foarte greu. Hai, scumpo. Saă mergem acasaă .
Angela o cuprinse de dupaă umeri şi o conduse afaraă . Eve se ridicaă de la
birou şi le urmaă , oprindu-se îîn prag. Mosebly deja se îîndrepta spre cele
douaă .
— Doamnaă directoare Mosebly? Am o îîntrebare pentru dumneavoastraă .
— Saă le conduc pe doamna Miles-Branch şi pe Melodie.
— Sunt convinsaă caă ştiu drumul. Vaă aştept îînaă untru.
Eve nu se mai obosi saă se aşeze de data asta, ci se sprijini, pur şi simplu,
de birou. Mosebly naă vaă li îîn îîncaă pere.
— Locotenente Dallas, îînţeleg caă trebuie saă vaă faceţi treaba, dar maă
uimeşte atitudinea dumneavoastraă expeditivaă şi arogantaă .
— Da, se mai îîntaî mplaă . Domnul Foster avea obiceiul de a-şi aduce singur
praî nzul la serviciu?
— Cred caă … da. Cel puţin de caî teva ori pe saă ptaă maî naă . Avem o salaă de
mese, cu un meniu aprobat de un nutriţionist, desigur, şcoala este
autorizataă saă comercializeze produse alimentare, îînsaă multe cadre didactice
preferaă saă îîşi aducaă praî nzul. Cel puţin din caî nd îîn caî nd.
— Maî nca singur de obicei? La birou?
Mosebly îîşi frecaă fruntea.
— Din caî te ştiu, lua praî nzul îîn clasaă de douaă -trei ori pe saă ptaă maî naă .
Munca de profesor presupune o activitate mult mai complexaă decaî t cea
prestataă îîn timpul orelor. Trebuie saă planificaă m ore, saă notaă m lucraă ri, saă
pregaă tim lecturile, cursurile şi experimentele de laborator. Craig, la fel ca
majoritatea cadrelor didactice, îîşi completa şi el cunoştinţele, ceea ce
necesitaă studiu, conspecte şi aşa mai departe, îîşi lua praî nzul la birou pentru
a lucra îîn timp ce maî nca. Era o persoanaă dedicataă muncii sale.
Furia paă rea caă o paă raă sise.
— Era un taî naă r idealist. IÎi plaă cea la nebunie saă predea, locotenente
Dallas, şi asta se vedea.
— Avea probleme cu vreunul dintre colegi?
— Nu ştiu saă fi avut. Era un taî naă r prietenos, uşor de abordat. Cred caă ,
ataî t din punct de vedere personal, caî t şi profesional, am fost norocoşi saă îîl
avem printre noi.
— Aţi renunţat recent la serviciile cuiva?
— Nu. Avem puţine situaţii de genul acesta aici, la Academia Sarah Child.
Craig era îîn al cel de-al doilea an la noi. Venise îîn locul unui profesor care se
pensionase dupaă cincizeci de ani de activitate didacticaă . Douaă zeci şi opt de
ani i-a petrecut aici, la Sarah Child.
— Ce puteţi saă îîmi spuneţi despre dumneavoastraă ? De caî t timp profesaţi
aici?
— De trei ani, îîn calitate de director. Am douaă zeci şi cinci de ani de
experienţaă didacticaă şi administrativaă .
— Caî nd l-aţi vaă zut ultima dataă pe domnul Foster?
— L-am vaă zut, îîn treacaă t, azi-dimineaţaă .
IÎn timp ce vorbea, Mosebly se îîndreptaă spre un mic frigider şi scoase o
sticlaă cu apaă . Sosise devreme, pentru a folosi sala de sport, aşa cum faă cea de
obicei. Personalul didactic are acces la aparate, la programele de exerciţii, la
piscinaă şi la toate celelalte facilitaă ţi. Craig se folosea de acest drept aproape
îîn fiecare dimineaţaă . Oftaă îîn timp ce îîşi turnaă apaă îîntr-un pahar scund.
Doriţi şi dumneavoastraă , locotenente?
— Nu, mulţumesc.
— Şi eu am îînotat de dimineaţaă şi tocmai paă raă seam piscina caî nd a intrat
el. Ne-am salutat. M-am plaî ns de trafic şi am trecut mai departe. Maă
graă beam. Am auzit caî nd a saă rit îîn apaă , murmuraă ea, apoi sorbi din pahar.
Am auzit plescaă itul apei îîn timp ce deschideam uşa de la vestiar. Oh,
Doamne.
— La ce oraă se îîntaî mplau toate acestea?
— Pe la şapte şi jumaă tate. Aveam o conferinţaă telefonicaă la ora opt şi
eram îîn îîntaî rziere, deoarece petrecusem prea mult timp la piscinaă . Eram
supaă rataă pe mine îînsaă mi şi de-abia dacaă am vorbit cu Craig.
— Unde îîşi paă stra praî nzul de obicei?
— Paă i, îîn clasaă , presupun. Posibil saă şi-l fi ţinut şi îîn fumoar, dar nu îîmi
aduc aminte saă fi adus sau saă fie luat ceva din frigiderul sau dulapul de
acolo.
— Clasele sunt îîncuiate?
— Nu. Şcoala este, evident, paă zitaă , îînsaă clasele nu sunt îîncuiate. Nu ar
avea rost, de vreme ce Academia Sarah Child promoveazaă îîncrederea şi
responsabilitatea.
— IÎn regulaă . Puteţi saă trimiteţi dupaă cel de-al doilea martor, Rayleen
Straffo?
Mosebly aprobaă , daî nd din cap, de data aceastaă faă raă acel aer de
superioritate.
— Cum raă maî ne cu ceilalţi elevi? Şi cu personalul didactic? îîntrebaă ea.
— Va trebui saă stau de vorbaă cu profesorii îînainte saă paă raă seascaă şcoala.
Puteţi saă daţi drumul elevilor, îînsaă am nevoie de o listaă a prezenţei.
— Prea bine.
 Raă masaă singuraă , Eve scoase staţia pentru a lua legaă tura cu Peabody.
— Cum staă m?
— Cadavrul tocmai a fost ridicat. Medicul de pe ambulanţaă a emis
ipoteza otraă virii, îînsaă nu poate saă o confirme îîn lipsa unui examen patologic.
Au ajuns cei care iau amprentele. Se pare caă victima lucra la computer îîn
momentul decesului. Pregaă tea un extemporal pentru urmaă toarea oraă .
— Iataă un motiv, spuse Eve sec.
— Uram extemporalele şi le contestam constituţionalitatea. Am verificat
computerul şi am aflat caă victima a expediat un e-mail pe adresa
LFoster@Blackbumpub.com, astaă zi, la doisprezece şi şase minute. Nu a
primit, nici nu a trimis mesaje îînainte de aceastaă oraă .
— Pe soţia sa o cheamaă Lissette. Ce poţi saă îîmi spui despre conţinut?
— Un mesaj ca îîntre îîndraă gostiţi, se oferea saă cumpere ceva de maî ncare
îîn drum spre casaă . Destinatarul i-a raă spuns pe acelaşi ton, acceptaî ndu-i
iniţiativa, la ora paisprezece şi patruzeci şi opt de minute. Replica nu a fost
cititaă .
— OK. Aştept acum pe cel de-al doilea martor. O voi trimite pe directoare
la tine, ca saă te instaleze undeva. Apucaă -te saă stai de vorbaă cu personalul
didactic şi realizeazaă o cronologie îîn cazul fiecaă ruia îîn parte. Voi lua şi eu
depoziţii aici, de îîndataă ce voi termina cu copilul. Intre timp, verificaă adresa
de domiciliu şi locul de muncaă al soţiei. Vom lua legaă tura cu ea dupaă ce
plecaă m de aici.
— Distracţia de-abia îîncepe.
Eve îîntrerupse dialogul îîn timp ce uşa se deschidea. Mosebly reapaă ru,
ţinaî nd de dupaă umeri o fetiţaă . Aceasta era blondaă , cascadele de bucle fiind
ţinute departe de faţaă cu ajutorul unei panglici violet, îîn ton cu ochii ei,
acum umflaţi şi roşii. Avea un nas uşor caî rn, iar gura roz, cu buza de jos mai
pronunţataă , îîncepu saă tremure. Purta o uniformaă asemaă naă toare cu cea a lui
Melodie, avaî nd drept element distinctiv o steluţaă de aur, prinsaă de reverul
jachetei.
— Rayleen, aceasta este doamna locotenent Dallas. Locotenente, Rayleen
este îînsoţitaă de tataă l saă u, Oliver Straffo. Dacaă aveţi nevoie de mine, voi fi
afaraă .
— Ia loc, Rayleen.
— Locotenente.
Oliver o ţinea de maî naă pe fetiţaă . Vocea lui raă sunaă îîn birou precum cea a
unui actor pe scenaă . Era îînalt şi blond ca fiica sa, îînsaă ochii, de un gri
metalic, exprimau raă cealaă . Eve îîl mai îîntaî lnise. IÎn instanţaă . Foarte puternic,
foarte bine plaă tit, un avocat cu renume. La naiba, îîşi spuse ea.
 2

Vaă permit saă aveţi aceastaă discuţie, îîn acest loc şi la acest moment,
deoarece cred caă este îîn interesul confortului emoţional a fiicei mele,
îîncepu el. Cu toate acestea, dacaă nu îîmi va plaă cea tonul sau conţinutul
acestui interogatoriu, îîi voi pune capaă t şi voi pleca îîmpreunaă cu ea. M-am
faă cut îînţeles?
— Desigur. Tocmai maă pregaă team saă scot instrumentele de torturaă , dar
nu îîmi aduc aminte unde le-am pus. Luaţi loc. Rayleen, vreau saă îîmi
povesteşti ce s-a îîntaî mplat.
Rayleen trase cu ochiul la tataă l saă u pentru a obţine permisiunea acestuia.
Se aşezaă , la fel ca el, paă straî ndu-şi ţinuta impecabilaă .
— L-am gaă sit pe domnul Foster. Melodie era cu mine. A fost oribil.
— Povesteşte-mi cum l-aţi gaă sit, cum aţi ajuns îîn clasaă la ora aceea. Da,
doamnaă .
Inspiraă adaî nc, de parcaă s-ar fi pregaă tit saă susţinaă oral o lucrare. Maă aflam
la sala de lecturaă , îînsaă doream, îîn mod deosebit, saă vorbesc cu domnul
Foster despre proiectul la care lucrez îîmpreunaă cu Melodie. IÎnseamnaă
douaă zeci şi cinci la sutaă din nota finalaă pe semestrul al doilea la Istoria SUA
şi doream saă îîl fac caî t se poate de bine. Sunt prima îîn clasaă , iar acesta este
cel mai important proiect pe semestrul acesta.
— Bine, aşadar, ai paă raă sit sala de lecturaă pentru a te îîndrepta spre clasa
domnului Foster.
— Da, doamnaă . Doamna Hallywell ne-a dat un bilet de îînvoire pentru ca
saă ajungem la clasa domnului Foster mai devreme. IÎntotdeauna ia praî nzul
acolo lunea, iar elevii saă i vin îîn ultimele cincisprezece minute ale pauzei
pentru a vorbi cu el, dacaă au nevoie.
— La ce oraă aţi plecat din sala de lecturaă ?
— Am biletul. Are trecutaă ora pe el.
Rayleen aruncaă din nou o privire spre tataă l saă u, apoi scoase biletul.
— Şi eu şi Melodie avem caî te unul. Aşa e regula şcolii. Scrie 12:47 a.m.
Eve îîşi propuse saă facaă traseul pentru a vedea caî t timp dureazaă .
— V-aţi dus din sala de lecturaă direct la clasaă .
— Oh, da, doamnaă . Saă hoinaă reşti pe hol îîntre ore constituie o abatere, iar
trei abateri îîntr-o perioadaă de treizeci de zile duc la o decaă dere din
drepturi.
Tonul saă u deveni calculat, reamintindu-i lui Eve caă Rayleen era genul de
copil pe care îîncercase din raă sputeri saă îîl evite îîn şcoalaă .
— Nu am nicio abatere îîn fişaă , precizaă fetiţa.
— Bravo! Caî t timp v-a luat saă ajungeţi din sala de lecturaă la clasa
domnului Foster?
— Oh, nu cred caă ne-a luat mai mult de caî teva minute. Poate vreo trei?
Nu sunt foarte siguraă , dar ne-am dus direct acolo. Vorbeam despre proiect,
discutam caî teva idei legate de el. Uşa era îînchisaă , aşadar, am baă tut mai îîntaî i,
dupaă care am deschis-o. Mirosea tare uraî t. Mirosea îîngrozitor, aş spune.
Melodie a spus ceva referitor la miros, iar… Straî nse din buze. Am raî s. IÎmi
pare raă u. Nu am ştiut, tati, nu am ştiut.
— E îîn regulaă , Ray. Sigur caă nu ai ştiut.
— Apoi l-am vaă zut. Era îîntins pe podea şi era…
Sughiţaă de douaă ori, apoi paă raă si scaunul pentru a se cuibaă ri îîn braţele
tataă lui ei.
— E îîn regulaă , puiule. E îîn regulaă , Ray.
Ochii lui o fulgeraraă pe Eve îîn timp ce maî ngaî ia paă rul fetiţei.
— Locotenente?
— Ştiţi caă trebuie saă termin interogatoriul. Ştiţi caă este esenţial saă adun
caî t mai multe detalii îîn cel mai scurt timp.
— Nu ştiu ce altceva…
Vocea copilului se pierdu atunci caî nd îîşi ascunse faţa la pieptul tataă lui
saă u şi continuaă :
— Am fugit, am fugit repede. Şi domnul Dawson se afla acolo şi ne-a spus
saă staă m pe loc. M-am aşezat, cred. M-am aşezat pe pardosealaă şi am îînceput
saă plaî ngem şi domnul Dawson s-a îîntors. IÎi tremurau maî inile atunci caî nd şi-
a scos staţia pentru a o chema pe doamna director Mosebly.
— Aţi mai vaă zut pe altcineva intraî nd sau ieşind îîn clasaă ?
— Doamna Mosebly s-a apropiat de uşaă , apoi a chemat-o pe asistentaă şi
ne-au luat – pe Melodie şi pe mine – şi ne-au dus la cabinet.
— IÎn drum spre clasaă , aţi vaă zut pe cineva?
— Cred caă da. Mi se pare caă domnul Bixely ieşea din baia baă ieţilor, din
toaletaă . Avea la el trusa cu scule pentru caă unul dintre lavoare se îînfundase.
Asta se îîntaî mpla îînainte, îînainte saă trecem pe laî ngaă domnul Dawson şi saă îîi
araă taă m biletele de îînvoire. Eu am intrat prima îîn clasaă . Am fost prima care l-
a vaă zut.
IÎşi ridicaă faţa braă zdataă de lacrimi.
— Nu ştiu cum a putut saă moaraă domnul Foster. Nu ştiu cum. A fost
profesorul meu preferat.
Umerii ei tremurau îîn timp ce se agaă ţa de tataă l saă u.
 — Nu cred caă mai aveţi nevoie de ceva din partea ei, spuse Oliver pe un
ton calm. O duc acasaă .
— Dacaă îîşi mai aminteşte ceva…
— IÎn cazul îîn care îîşi aduce aminte ceva, vaă voi contacta.
Se ridicaă şi se îîndepaă rtaă cu paşi mari, purtaî ndu-şi fiica îîn braţe.
Eve îîncepu cu Eric Dawson. Profesor de ştiinţe exacte, la vreo treizeci şi
cinci de ani, preda la Academie de cincisprezece ani. Avea un pic de burtaă şi,
judecaî nd dupaă nasturii tensionaţi ai caă maă şii, presupuse caă refuza saă se
îîmpace cu gaî ndul caă se îîngraă şase. Paă rul lui nisipiu era uşor grizonant la
taî mple. Sub ochii caă prui avea pungi provocate de obosealaă .
— Nu am intrat, îîi spuse el lui Eve. Nu am faă cut mai mult de un pas sau
doi îîn clasaă . Am vaă zut… Cu toţii am vaă zut caă murise Craig. Maă enervaseraă
fetele, cu ţipetele lor. Am crezut caă vaă zuseraă un paă ianjen sau ceva tot ataî t de
nesemnificativ.
Faă cu o pauzaă şi îîşi trecu maî na peste faţaă , dupaă care continuaă :
— IÎnsaă de îîndataă ce le-am vaă zut… Nici cele mai sensibile fete nu se
isterizeazaă la modul aă la din cauza unui paă ianjen.
— Aţi mai vaă zut pe cineva, îîn afaraă de cele douaă fete?
— Tocmai maă despaă rţisem îîn fumoar de Dave Kolfax şi Reed Williams.
Praî nziseraă m îîmpreunaă , ca de obicei. Şi am trecut pe laî ngaă Leanne Howard,
care tocmai intra. Am plecat spre laboratorul de chimie pentru a pregaă ti ora
urmaă toare.
— Caî nd l-aţi vaă zut ultima dataă îîn viaţaă pe Craig Foster?
— Oh, Doamne, Dumnezeule. IÎn fumoar, îînainte de orele de dimineaţaă .
Eu mi-am baă ut cafeaua, iar el o dozaă de pepsi cumpaă rataă din sala de mese.
Nu bea cafea. IÎl tachinam pe tema asta. Am vorbit un pic despre un elev
comun, Bradley Curtis. Paă rinţii lui divorţeazaă , iar notele lui Brad tot scad.
Caă zusem de acord caă era momentul saă convocam o îîntaî lnire cu paă rinţii, îîn
prezenţa unui consilier. Apoi, ah, a intrat Reed. Da, ca saă ia o cafea. Caî nd am
plecat, i-am laă sat vorbind despre un film de acţiune pe care îîl vaă zuseraă
recent amaî ndoi. Nu l-am mai vaă zut paî naă caî nd…
— Cum vaă îînţelegeaţi?
— Cu Craig? îîmi plaă cea destul de mult. Destul de mult, sublinie el. Ei
bine, am fost puţin sceptic atunci caî nd ni s-a alaă turat, anul trecut. Era ataî t
de taî naă r – cel mai taî naă r membru al corpului didactic. IÎnsaă a compensat acea
oarecare lipsaă de experienţaă cu entuziasm şi cu devotament. Ţinea la tot ce
faă cea, ţinea enorm de mult la elevii saă i. S-ar putea saă fi fost bolnav şi saă nu fi
ştiut. Trebuie saă fi avut o situaţie medicalaă mai deosebitaă . Saă mori îîn felul
acela… E de neconceput…
 Ideea fu reluataă de fiecare profesor cu care discutaă Eve. Sesiunea de
interogatorii fu îîncheiataă de Reed Williams, titularul catedrei de limba
englezaă .
AĂ sta nu araă ta semne de obosealaă , observaă Eve. Avea o constituţie atleticaă ,
care îîi sugeraă faptul caă şi el profita de sala de sport a şcolii. Paă rul de un
castaniu-îînchis avea caî teva şuviţe mai deschise la culoare, ce imitau razele
soarelui. Maxilarul puternic se profila sub gura cu linii ferme. Ochii lui
paă trunzaă tori, de un verde sticlos, erau umbriţi de gene lungi şi negre. Avea
treizeci şi opt de ani, era necaă saă torit şi purta un costum despre care Eve îîşi
zise caă îîl costase o bunaă parte din salariu.
— L-am vaă zut azi-dimineaţaă , îîn sala de sport. Faă cea genuflexiuni caî nd
am intrat. Nu îîmi place saă port conversaţii atunci caî nd fac exerciţii, aşadar,
nu ne-am salutat decaî t din priviri. Am stat îîmpreunaă aproximativ douaă zeci
de minute, cred. Mi-a faă cut cu maî na caî nd am plecat. Obişnuia saă îînoate
dupaă ce folosea aparatele. Am stat vreo zece minute şi la piscinaă . Am faă cut
un duş şi m-am schimbat. Apoi l-am mai vaă zut pe Craig îîn fumoar, îîn
compania lui Eric, Eric Dawson.
— Domnul Foster avea ceva asupra sa?
— Asupra sa? Nu, doar o dozaă de pepsi. Am schimbat impresii caî teva
minute despre nişte filme, apoi ne-am dus la ore. M-am mai îîntaî lnit cu el la
toaleta profesorilor.
Williams suraî se, daî nd la ivealaă o gropiţaă îîn obrazul staî ng, perechea celei
din baă rbie.
— Ne-am îîntrebat „cum merge?“ îîn timp ce foloseam toaleta. Cred caă era
îîn jur de unsprezece. Poate chiar mai devreme. Orele îîncep la fix şi nu eram
îîn îîntaî rziere.
— Cum vaă îînţelegeaţi cu el?
— Bine. Ne îînţelegeam bine.
— Vaă plaă ceau filmele de acţiune? Vaă vedeaţi şi îîn afara şcolii?
— Din caî nd îîn caî nd, desigur. Am fost la nunta lui, anul trecut –
majoritatea profesorilor au fost. Am mai baă ut o bere îîmpreunaă din caî nd îîn
caî nd. Ridicaă din umeri. Nu eram cei mai buni prieteni, îînsaă ne îînţelegeam.
Mirri îîl cunoaşte mai bine.
— Mirri?
— Hallywell. Catedra de englezaă , profesoara de teatru. Se vedeau îîn afara
şcolii.
— Formal.
— Desigur. Zaî mbi din nou, mascaî nd un aer de superioritate. Se îîntaî lneau
miercurea, seara, ca saă studieze.
 Dupaă ce terminaă cu depoziţiile preliminare, Eve mai verificaă o dataă
îîmpreunaă cu Peabody.
— Bixley.
— Hernando, M., lucreazaă la îîntreţinere. Rezolva o problemaă de instalaţii
îîn baia baă ieţilor de pe coridorul din apropierea saă lii de clasaă . A trecut pe
laî ngaă cei doi martori şi pe laî ngaă Dawson caî nd a ieşit.
— Vreo baă nuialaă ?
— Nu. Are îîn jur de şaizeci de ani, lucreazaă aici de doisprezece. Cei doi
nepoţi ai saă i îînvaţaă aici, plaă tind o taxaă modicaă . Pare un tip sigur pe sine.
— Hallywell.
— Mirri, C. Am terminat cu ea acum un sfert de oraă . Catedra de englezaă ,
conduce clubul de teatru şi regizeazaă piesele şcolii. Trebuie saă stau de vorbaă
cu ultimul profesor de pe lista mea. E ceva cu Hallywell? Nici ea nu mi-a dat
de gaî ndit.
— Aş mai vrea saă obţin caî teva informaţii. Dacaă mai e pe aici, o saă dau de
ea. Cautaă -maă caî nd termini.
— Era destul de bulversataă – Hallywell. Poate caă ar fi cazul saă verifici
toaletele. Cred caă ar trebui saă se adune îînainte saă plece.
Urmaî nd sfatul lui Peabody, Eve îîncercaă saă intre îîn cea mai apropiataă
toaletaă a profesorilor, cea de laî ngaă fumoarul îîn care Peabody lua depoziţii.
Uşa se deschidea cu un card de acces. Eve îîşi folosi cardul de credit şi daă du
peste o femeie care plaî ngea, aşezataă pe pardoseala din faţa lavoarelor.
— Mirri Hallywell?
— Da, da.
IÎşi îînghiţi un suspin, îîşi trase nasul şi îîşi tampona faţa cu un şerveţel.
Chipul îîi era tumefiat îîn urma reprizei de plaî ns, iar ochii albaştri, decoloraţi
şi umflaţi de la ataî tea lacrimi. Paă rul îînchis la culoare fusese tuns faă raă milaă ,
baă ieţeşte, iar la urechi avea douaă verigi mici din argint.
— IÎmi cer scuze. Sunteţi de la poliţie? Deja am vorbit cu cineva.
— Cu partenera mea. Eu sunt locotenentul Dallas. Trebuie saă vaă mai pun
caî teva îîntrebaă ri.
— Oh, Doamne, oh, Doamne. Nu ştiu ce saă fac. Nu ştiu ce saă spun…
Eve îîngenunche.
— E greu caî nd un coleg moare, aşa, subit.
— Este groaznic. Nu eram doar colegi. Eram prieteni. Prieteni buni. Nu
pot saă cred ce s-a îîntaî mplat.
— Caî t de buni prieteni eraţi?
Mirri îîşi laă saă capul pe spate.
 — E groaznic saă sugerezi aşa ceva, e groaznic saă spui aşa ceva despre o
persoanaă ca Craig. O persoanaă care nu mai poate vorbi îîn nume propriu.
— Eu vorbesc îîn numele lui acum. Asta fac.
— Dacaă vorbiţi îîn numele lui, atunci ar trebui saă ştiţi caă îîşi iubea soţia. Se
iubeau. Invidiez asta, ceea ce au ei doi. Sunt şi prietena ei. Sunt şi prietena ei
şi nu ştiu cum saă o ajut saă treacaă peste asta.
— Vaă vedeaţi cu Craig saă ptaă maî nal, îîn afara serviciului.
— Ne îîntaî lneam miercurea ca saă studiem îîmpreunaă . Privirea ei
inexpresivaă paî naă atunci se aprinse. Pentru numele lui Dumnezeu, la asta se
reduce totul pentru oameni ca dumneavoastraă ?
— De ce vaă enervaţi, dacaă era un lucru nevinovat? ripostaă Eve.
— Pentru caă a murit. E mort. Suspinaă resemnataă . Amaî ndoi studiam
pentru a obţine diploma de master. Mergeam la bibliotecaă sau la o cafenea
şi îînvaă ţam îîmpreunaă caî teva ore. Uneori, beam o bere dupaă . Trebuie saă ieşim
– Dumnezeule, vreau saă spun caă trebuia saă ieşim maî ine la un film. Craig şi
Lissy îîmpreunaă cu mine şi cu un tip cu care îîmi faă cuseraă cunoştinţaă . Uraă sc
îîntaî lnirile aranjate, îînsaă m-au convins saă merg la una, luna trecutaă , şi a fost
destul de bine paî naă acum. Aşadar, trebuia saă ieşim îîn patru.
— Mirri, dacaă îîntre tine şi Craig era ceva, acum ar fi momentul saă îîmi
spui.
— Nu am nimic de spus. Nu sunt chiar ataî t de disperataă , îîncaî t saă maă agaă ţ
de un prieten. IÎşi trecu maî inile peste faţaă . Voiam saă o sun pe Lissy, saă intru
aici şi saă o sun, deşi ne-au spus saă nu luaă m legaă tura cu nimeni. M-am gaî ndit
caă trebuie saă fac asta pentru ea, caă trebuie saă primeascaă vestea de la un
prieten. IÎnsaă nu am putut. IÎşi straî nse genunchii la piept şi îîşi plecaă fruntea
pe ei. Pur şi simplu, nu am putut. Nu am ştiut ce saă îîi spun, cum saă îîi spun şi
nici nu am avut curaj saă îîncerc.
— Asta e treaba noastraă .
— Ce ai putea saă spui îîn astfel de circumstanţe? îîntrebaă Mirri. Ce ai putea
saă îîi spui unei persoane ataî t de apropiate? Spera ca el saă o aştepte acasaă .
IÎnsaă el nu o saă fie acolo. Nu îîn seara asta şi nici altaă dataă . Ce ai putea saă îîi
spui? Oftaă şi se ghemui mai tare. Nu ai nicio vinaă . Mi-aş fi dorit saă ai. Mi-aş fi
dorit saă ai pentru ca saă ţip la tine şi saă maă exteriorizez. Te rog saă îîi spui lui
Lissy… te rog saă îîi spui caă îîmi pare raă u şi caă , dacaă pot saă o ajut cu ceva, dacaă
pot saă fac ceva… sunt aici pentru ea.
Lissette Foster era editor adjunct la o edituraă micaă , cu sediul situat
undeva îîntre centru şi periferie. Potrivit datelor pe care le accesase
Peabody, avea douaă zeci şi patru de ani, se naă scuse îîn Martinica şi se mutase
la New York pentru a urma cursurile Universitaă ţii Columbia. Unica pataă din
biografia ei o constituia faptul caă se îîmbaă tase la nouaă sprezece ani, caî nd nu
avea vaî rsta legalaă . Fusese eliberataă condiţionat şi prestase caî teva ore de
muncaă îîn folosul comunitaă ţii. Mama ei locuia îîn continuare îîn Martinica. Nu
se ştia unde era tataă l saă u.
— Aşadar, caă tot veni vorba de insule, cum a fost îîn vacanţaă ? continuaă
Peabody.
— A fost bine. O saă ptaă maî naă plinaă de soare, nisip şi sex. Se putea mai bine
de ataî t?
— IÎncepe saă se aştearnaă zaă pada.
— Da, cicaă o saă avem un strat de zece centimetri. Ai vreo baă nuialaă
referitoare la soţie?
— E prima pe lista suspecţilor. Consorţii sunt, de obicei, primii suspecţi.
— Da, dar vorbim de îînsuraă ţei. Ştiu caă primul an trebuie saă fie dificil, cu
adaptaă rile de rigoare şi toate cele, îînsaă saă se ajungaă la otravaă ? E un gest laş
şi distant. Dacaă unul dintre soţi se enerveazaă , situaţia e, de obicei, mult mai
saî ngeroasaă .
— De obicei. Dacaă masa de praî nz i-a fost otraă vitaă , de unde a venit
maî ncarea? Potrivit martorilor, de acasaă . Soţia a avut cel mai uşor acces la
ea. Deşi, tot potrivit martorilor, victima şi-a laă sat îîn clasaă pachetul cu
praî nzul. IÎntr-o salaă de clasaă neîîncuiataă . A venit devreme, şi-a laă sat lucrurile
îîn clasaă şi s-a dus îîn sala de sport. Din nou, acces uşor pentru oricine.
— Mobilul crimei?
— Altul decaî t testul? Nu vaă d altceva deocamdataă . Caî t despre martor?
Rayleen Straffo este progenitura lui Oliver Straffo.
— Pe bune? Serios? Are coarne şi coadaă ?
— Dacaă are, sunt bine ascunse.
Eve baă tu cu degetele îîn volan, cu gaî ndul la Straffo.
— Ar putea avea parte de multe prim-planuri, jucaî nd cartea de taă tic.
Consternare, preocupare etc.
— Ar fi ceva caracteristic lui. Participi la noua emisiune a Nadinei
saă ptaă maî na asta. Poţi riposta la prostiile pe care le îîndrugaă .
— Nu îîmi aduce aminte. Prieteniile astea stupide şi afurisite. IÎntotdeauna
te costaă .
— Eşti ataî t de sensibilaă şi sentimentalaă , Dallas.
— Da, îîmi place caă sunt aşa.
Luaî nd îîn calcul zaă pada care se aşternea şi nebunia şoferilor din New
York, Eve intraă îîntr-o parcare situataă cu douaă straă zi mai departe de adresa
la care trebuiau saă ajungaă .
— Nu vreau saă parchez pe stradaă pe vremea asta mizerabilaă .
 — Nu mi-ar strica saă fac puţinaă mişcare. Am maî ncat enorm îîn perioada
saă rbaă torilor şi maă aştept ca McNab saă îîmi dea îîn dar de Sfaî ntul Valentin
ceva gen ciocolataă , aşa caă trebuie saă slaă besc îîn avans. Tu ce îîi iei lui Roarke?
— Cu ce ocazie?
— De Sfaî ntul Valentin.
— Tocmai am primit cadoul lui de Craă ciun îîn urmaă cu cinci minute.
Ieşind din maşinaă , Eve îîşi aduse aminte de eşarfa pe care o vaî raî se îîn
buzunar. O scoase şi şi-o îînfaă şuraă îîn jurul gaî tului.
— Craă ciunul a fost acum douaă luni. Acum e Sfaî ntul Valentin. E pentru
îîndraă gostiţi. Trebuie saă îîi iei o felicitare siropoasaă şi un cadou romantic. Eu
deja i le-am cumpaă rat lui McNab. E vorba despre o ramaă vorbitoare, cu
numele noastre gravate pe ea. I-am pus o fotografie cu noi doi pe care ne-a
faă cut-o tataă l lui de Craă ciun. Poate saă şi-o punaă pe birou. Şi lui Roarke i-ar
plaă cea ceva de genul aă sta.
— Roarke deja ştie cum araă taă m.
O maşinaă decapotabilaă alunecaă îîn intersecţie, oprindu-se pe zebraă şi
atraă gaî nd invectivele pietonilor. IÎi plaă cea New Yorkul la nebunie.
— O, apropo de poze, am o serie nouaă cu Belle. Ai vaă zut-o de caî nd te-ai
îîntors?
— Nu. A îînceput saă vrea tatuaje şi inele îîn buric?
— Hai, hai. E adorabilaă . Are ochii lui Leonardo, gura lui Mavis şi…
— Dumnezeu saă ne ajute dacaă le-a moştenit şi gustul.
— IÎmi zaî mbeşte ori de caî te ori o iau îîn braţe.
Undeva deasupra eşarfei, sub chipiu, ochii caă prui ai lui Eve straă luciraă .
— Lumea spune caă eliminaă gaze, dar chiar îîmi zaî mbeşte. S-a faă cut ataî t de
mare şi este…
IÎn vreme ce Peabody continua saă vorbeascaă despre bebeluşul lui Mavis,
Eve asculta zgomotele New Yorkului: claxoanele stridente, disputele
aprinse, faî şaî itul baloanelor ce faă ceau reclamaă . Deasupra tuturor se ridicau
vocile, inflexiunile conversaţiilor, murmurul vaă icaă relilor.
— Deci, ce ai de gaî nd saă îîi duci?
— Ce saă duc? Cui? Unde?
— Lui Belle, Dallas, caî nd o saă te duci saă o vezi. Vorbesc despre cadou…
— Ce cadou? Eve se opri îîn mijlocul trotuarului, vizibil deranjataă . De ce
trebuie saă îîi duc un cadou?
— Aşa.
— De ce? Nu eu am organizat petrecerea pentru bebeluş, cu cadouri, apoi
chestia de la spital?
— Ba da, îînsaă atunci caî nd vei vizita copilul acasaă , pentru prima oaraă , se
obişnuieşte saă …
— Cine inventeazaă lucrurile astea? Enervataă , Eve îînfipse un deget îîn
haina de iarnaă pufoasaă a lui Peabody. Vreau saă ştiu cine a faă cut regulile
astea. E o adevaă rataă nebunie. Spune-mi cine-i individul şi o saă -l internez
pentru o evaluare psihologicaă .
— Hai, Dallas, trebuie saă îîi duci doar un ursuleţ de pluş sau o
zornaă itoare. E distractiv saă faci cumpaă raă turi pentru copii.
— Pe naiba. Ştii ce e distractiv? Eve daă du îîn laă turi uşa claă dirii de birouri.
Saă gaă seşti un biet profesor de istorie otraă vit. Asta e ideea mea de distracţie.
Dacaă mai vorbeşti de cumpaă raă turi, cadouri, copii, felicitaă ri siropoase sau
Sfaî ntul Valentin, îîţi trag un şut îîn fund de o saă -mi simţi piciorul paî naă îîn gaî t.
— Cu siguranţaă ai devenit mai amabilaă dupaă o saă ptaă maî naă petrecutaă pe
plajaă , şopti Peabody timid, îîn timp ce ochii lui Eve aruncau flaă caă ri.
Eve se îîntoarse pe caă lcaî ie caă tre caă suţa portarului şi îîi araă taă legitimaţia.
— O caă utaă m pe Lissette Foster.
— Un moment, vaă rog.
Portarul verificaă numaă rul legitimaţiei cu meticulozitate.
— Da, se verificaă . Lissette Foster… Foster, Foster. Aşa, da. Lucreazaă pentru
editura Blackburn, îîn cadrul departamentului editorial. Aaa… asta
îînseamnaă caă o gaă siţi la etajul nouaă . Lifturile sunt îîn dreapta dumneavoastraă .
Saă aveţi o zi bunaă .
— Pun pariu caă o saă am. E originaraă din Martinica, spuse Eve îîn timp ce
se urcau îîntr-un lift îîn care le îînvaă lui o muzicaă discretaă , care-ţi paraliza
mintea. Are o vizaă de studii, posibil şi o vizaă de lucru. Şi-a obţinut permisul
de muncaă îîn urma caă saă toriei cu un cetaă ţean american. IÎşi va paă stra statutul
şi ca vaă duvaă .
— Cea mai uşoaraă modalitate de a obţine permisul de muncaă .
— Cu siguranţaă . Poate caă relaţia nu prea mergea, iar divorţul dupaă mai
puţin de doi ani de la caă saă torie ar fi anulat permisul. Poate caă se îîntaî mplau
mai multe miercurea, la şedinţele de studiu cu Hallywell. Obţinuse o slujbaă ,
îîşi taă cuse o viaţaă aici. Saă recurgi la crimaă pentru a le paă stra nu ar fi chiar
exagerat.
Paă şiraă afaraă din lift, îîn dreptul unei mici recepţii unde, îîndaă raă tul unui
birou îînalt, se afla o femeie cu o cascaă la ureche şi cu un zaî mbet primitor.
— Bunaă ziua, le salutaă ea, cu ataî ta entuziasm, îîncaî t ochii lui Eve o
straă fulgeraraă . Bine aţi venit la editura Blackbum. Cu ce vaă pot ajuta?
— Am dori saă staă m de vorbaă cu Lissette Foster.
— Desigur. Imediat voi afla interiorul doamnei Foster. Puteţi saă îîmi
spuneţi cine sunteţi şi îîn ce scop vaă aflaţi aici?
 Eve îîşi scoase din nou legitimaţia.
— IÎi explicaă m noi doamnei Foster.
— Oh. Ochii femeii se îîngustaraă îîn timp ce îîncerca saă distingaă scrisul de
pe legitimaţie. Vai, maă scuzaţi, exclamaă ea.
Se îîntoarse cu spatele la ele şi îîncepu saă şopteascaă ceva îîn receptor.
— Lissette Foster? îîntrebaă ea. Aruncaă un ochi spre Eve şi spuse,
dregaî ndu-şi vocea. Lissette, te cautaă cineva la recepţie. Este vorba despre
un ofiţer de poliţie. Nu ştiu. Chiar nu ştiu. Bine.
Cu un zaî mbet forţat la maximum, femeia se îîntoarse caă tre Eve.
— Vine imediat. Dacaă doriţi saă luaţi loc…
— Nu, mulţumim.
IÎn timp ce Eve îîşi scotea eşarfa, intraă o femeie pe tocuri foarte îînalte şi
subţiri. Numai acest amaă nunt îîi semnalaă lui Eve o anumitaă dozaă de nebunie.
Tocurile erau de un roşu-aprins, iar taiorul straî mt pe care îîl purta, gri-
îînchis. Femeia era îîntr-o formaă de invidiat.
Lissette Foster avea un ten luminos, era machiataă excesiv, iar ochii saă i
caă prui scaă paă rau dezvaă luind o uşoaraă enervare. Paă rul castaniu-îînchis,
aproape îîn nuanţa ochilor, era taă iat îîn dreptul umerilor.
Avea un mers hotaă raî t, îîşi spuse Eve. Ca o femeie stimulataă de un foc
laă untric. Poate caă era vorba de maî nie, de ambiţie sau de pasiune, dar,
oricum, paă rea provocator.
— Sunteţi de la Poliţie? îîntrebaă Lissette pe un ton aspru, îîndulcit doar de
un accent franţuzesc.
— Locotenent Dallas, detectiv Peabody. Noi…
— O, pentru numele lui Dumnezeu! I-am spus saă dea muzica mai îîncet.
Acum arestaţi-maă . Tremuraî nd de ataî ta dramatism, îîntinse maî inile cu
îîncheieturile unite. Arestaţi-maă pentru caă am ascultat muzicaă saî mbaă taă
seara, dupaă ora nouaă . Ar trebui saă maă puneţi îîn lanţuri! Pentru caă un poliţist
pensionat are probleme, nu îînseamnaă caă trebuie saă trimitaă poliţia dupaă
mine la serviciu. Vrea saă fiu concediataă ?
— Doamnaă Foster, nu suntem aici pentru caă aţi ascultat muzicaă . Am dori
saă vorbim cu dumneavoastraă îîntre patru ochi. Ar fi bine dacaă am face-o îîn
biroul dumneavoastraă .
— IÎn biroul meu? Lissette scaă paă un hohot de raî s molipsitor. Eu sunt
editor adjunct. Am noroc caă am un colţişor al meu. Despre ce e vorba?
Eve se îîntoarse caă tre femeia de la recepţie.
— Am nevoie de un loc intim. Un birou, o salaă de conferinţe, un fumoar,
orice. Am nevoie acum.
— Sigur, sigur. Sala de conferinţe nu este ocupataă acum. Puteţi saă …
 — Bine.
Eve o privi din nou pe Lissette.
— Saă mergem.
— Despre ce e vorba? Am o îîntrevedere cu şefa… o, Doamne, mai am zece
minute. Uraă şte îîntaî rzierile. Dacaă credeţi caă puteţi saă îîmi vindeţi tocmai mie
vreo poveste, vaă spun de pe acum: vaă pierdeţi timpul.
IÎşi croi drum printr-un labirint de coridoare îînguste şi pe laî ngaă nişte
birouri cu ferestre mici.
— Ştiţi ce, nu ar fi trebuit saă vaă vorbesc aşa despre sergentul Kowoski.
Poate caă muzica era îîntr-adevaă r prea tare. Soţul meu şi cu mine ne
prosteam, ne îînchipuiam caă suntem îîntr-un club cu pretenţii. Probabil caă
eram prea ameţiţi, prea gaă laă gioşi. Nu vreau saă am probleme.
Intraă îîntr-o cameraă cu multe scaune îînşirate îîn spatele unei mese masive,
cu comode lungi pe fiecare perete lateral şi cu ecrane ataî t îîn faţaă , caî t şi îîn
spate.
— Putem saă terminaă m repede? Chiar nu vreau saă îîntaî rzii la îîntaî lnire.
— Am dori saă vaă aşezaţi.
— E ridicol.
Trase un scaun pufnind şi se aşezaă . Se ridicaă îînsaă repede, privindu-le
îînspaă imaî ntataă .
— O, Doamne. S-a îîntaî mplat ceva cu mama? A avut un accident, maman?
— Nu.
Cum saă îîi spui cuiva caă persoana pe care se aştepta saă o gaă seascaă acasaă
nu avea saă fie acolo îîn seara aceea, nici îîn serile urmaă toare? Eve îîşi aduse
aminte cum. Trebuia saă o ia repede, faraă menajamente.
— Este vorba despre soţul dumneavoastraă , domnul Foster.
— Craig? E îîncaă la şcoalaă .
— IÎmi pare raă u caă trebuie saă vaă spun asta, dar soţul dumneavoastraă a
murit.
— E un lucru îîngrozitor de spus cuiva. E o raă utate absolut îîngrozitoare.
Vreau saă plec, chiar acum. O saă chem poliţia, poliţia adevaă rataă , şi o saă cer saă
vaă aresteze.
— Doamnaă Foster, partenera mea şi cu mine suntem poliţia adevaă rataă şi
anchetaă m decesul soţului dumneavoastraă . A murit astaă zi, îîn jurul orei
douaă sprezece şi jumaă tate.
— Ei, da. Nu a murit. Este la şcoalaă . IÎn pauza de praî nz şi mi-a trimis un e-
mail. I-am pregaă tit pachetul azi-dimineaţaă . E la şcoalaă , e îîn şedinţa de luni
acum. Şi este bine mersi.
Respiraţia îîncepu saă i se precipite. Paă li, îîncercaî nd saă se agaţe de masaă cu
o maî naă , îîn timp ce o laă sau picioarele.
— Ar fi bine saă vaă aşezaţi, doamnaă Foster, îîi spuse Peabody cu blaî ndeţe.
Ne pare raă u pentru pierderea pe care aţi suferit-o.
— Nu. Nu. A fost vorba de o bombaă ? S-a pus o bombaă la şcoalaă ? O,
Doamne. E raă nit? Craig e raă nit?
— A murit, repetaă sec Eve. IÎmi pare foarte raă u.
— Dar el… dar el… Poate vaă îînşelaţi. Cred caă vaă îînşelaţi. Ar trebui saă îîl
sun. Veţi vedea. Ar trebui saă îîl sun. IÎnsaă e îîn şedinţa de luni. Nu are voie saă
ţinaă mobilul deschis caî nd e îîn şedinţa de luni. Saă mergem acolo. Se depaă rtaă
de masaă , claă tinaî ndu-se. Vom merge la şcoalaă saă îîl vedem pe Craig. Trebuie
saă îîmi iau haina. Staţi saă îîmi iau haina.
Privi îîn jur, raă taă citaă .
— Stupid, ce stupid. Pentru un moment nu am ştiut unde sunt. Trebuie
saă … ce trebuie saă fac?
— Luaţi loc, doamnaă Foster.
— Nu, trebuie saă mergem la şcoalaă . Trebuie saă …
Tresaă ri caî nd se auzi o baă taie îîn uşaă . O blondaă îîmbraă cataă îîn roşu intraă .
— Vreau saă ştiu ce se îîntaî mplaă aici. Lissette?
— Elizabeth.
Lissette o privi cu ochii goi ai unui somnambul, cu o expresie proprie
supravieţuitorilor unei tragedii.
— Am îîntaî rziat la şedinţaă ?
— Peabody?
Eve îîi faă cu semn cu capul spre Lissette, apoi îînaintaă spre blondaă .
— Cine sunteţi?
— Eu sunt Elizabeth Blackburn, dar cine naiba sunteţi dumneavoastraă ?
— Sunt locotenentul Dallas, de la Poliţia oraşului New York. Tocmai am
anunţat-o pe doamna Foster caă soţul ei a murit.
— Ce a faă cut? Craig. O, Iisuse Hristoase, Lissy.
Numele de alint sau poate durerea din voce o faă cu pe Lissette saă se lase,
pur şi simplu, pe podea, îîn vreme ce Elizabeth se îîndrepta spre ea. Elizabeth
îîngenunche şi o luaă îîn braţe.
— Craig. Craig al meu.
— IÎmi pare raă u, Lissy. Lissy, îîmi pare ataî t de raă u. A avut un accident?
— Va trebui saă vorbim cu doamna Foster pentru a determina
circumstanţele.
— Bineîînţeles, bineîînţeles. Biroul meu e îîn dreapta, la capaă tul holului.
Vom merge acolo de îîndataă ce va fi îîn stare. Are nevoie de caî teva momente,
pentru numele lui Dumnezeu. Aşteptaţi, vaă rog, îîn biroul meu.
 O laă saraă pe Lissette îîn braţele şefei ei. Simţiraă privirile curioase ale celor
din birouri, dar nu auziraă niciun comentariu paî naă caî nd nu ajunseraă îîn
dreptul unui birou aflat la capaă tul holului. O brunetaă micuţaă de staturaă
raă saă ri ca din paă maî nt.
— Scuzaţi-maă ! Acela e biroul doamnei Blackburn, zise aceasta.
— Ni s-a spus saă aşteptaă m aici. Eve îîi araă taă legitimaţia. IÎntoarceţi-vaă la
treburile dumneavoastraă .
IÎnaă untru se afla un birou laă cuit, o canapea confortabilaă şi douaă fotolii. Un
aranjament floral deosebit domina masa situataă îîn dreptul ferestrei care
daă dea spre sud.
— Dacaă s-a prefaă cut, atunci este foarte talentataă , deschise Peabody
discuţia.
— Nu e chiar aşa de greu saă te prefaci, cu condiţia saă exersezi. Dar saă ştii
caă mi s-a paă rut autenticaă . Ieşi îînainte saă vinaă şi gaă seşte pe cineva care saă îîţi
arate biroul ei. Vreau saă aflu ce e acolo.
— Imediat.
Eve se apropie de ferestre, zaă bovind destul de mult îîn dreptul acestora
pentru a observa ce avea şefa lui Lissette pe birou: o fotografie îînraă mataă a
unei adolescente, o agendaă plinaă cu caă rţi de vizitaă , o graă madaă de
blocnotesuri aranjate îîn forma unei piramide şi un dosar din care ieşi o
schiţaă ce paă rea a fi o copertaă de disc atunci caî nd Eve îîl deschise. Afaraă ,
zaă pada continua saă se aştearnaă peste oraş, cu fulgi mici. Un tren suspendat
trecu îîn vitezaă , plin de pasageri cu chipuri triste. Din punctul ei de vedere
era mai bine saă circuli prin traficul infernal de pe straă zi. Se îîntoarse caî nd
Peabody îîşi faă cu intrarea.
— N-am gaă sit cine ştie ce şi nici n-ar fi avut unde saă punaă mai multe
lucruri. Dosare, memorii interne, notiţe pe marginea proiectelor îîn lucru.
Are o fotografie de la nuntaă , cu ea şi cu victima, îîntr-o ramaă foarte frumoasaă .
Presupun caă e un cadou de nuntaă . Caî teva instantanee cu el şi cu amaî ndoi,
prinse îîn piuneze pe perete. A, şi un mic dosar cu reclame şi fotografii din
revistele de decoraţiuni. Cam ataî t.
— IÎn regulaă . Saă o mai laă saă m caî teva momente. Ne vom îîntoarce îîn sala de
conferinţe, dupaă care vom trece pe la morgaă . Vreau saă ştiu ce anume i-a
venit de hac lui Craig Foster.
Nu a durat mai mult de un minut paî naă caî nd Lissette îîşi faă cu apariţia îîn
prag, sprijinitaă de Elizabeth Blackburn.
— Hai saă te aşezi, îîi spuse Elizabeth. O saă stau cu tine. I-am dat un
calmant, îîi explicaă ea lui Eve, ridicaî ndu-şi baă rbia îîn mod sfidaă tor îînainte ca
aceasta saă apuce saă deschidaă gura. Şi nici maă car saă nu îîndraă zniţi saă spuneţi
ceva. E unul uşor şi nu o va îîmpiedica saă comunice cu dumneavoastraă .
— Sunteţi şefa sau reprezentantul ei legal?
— Sunt tot ce vrea ea saă fiu îîn momentul acesta.
— Sunteţi siguraă ?
Vocea spartaă a lui Lissette raă sunaă , purtaî nd îîn ea teribila povaraă a
speranţei pierdute:
— Sunteţi absolut siguraă caă nu e o greşealaă ? Caă este vorba despre Craig?
Ştiindu-şi punctele forte, Peabody preluaă controlul asupra situaţiei. Ea se
aşezaă pe canapeaua pe care se afla Lissette îîmpreunaă cu Elizabeth.
— IÎmi pare foarte raă u. Nu e nicio eroare.
— Dar… Nu era bolnav. Faă cuse un examen medical complet îînainte saă ne
caă saă torim. Era saă naă tos. Oamenii, pur şi simplu, nu se… L-a lovit cineva? S-a
îîntaî mplat vreun accident la şcoalaă ?
— Vrem saă aflaă m de ce şi cum s-a îîntaî mplat. Trebuie saă vaă punem caî teva
îîntrebaă ri. Ne puteţi ajuta saă aflaă m.
— Vreau saă ajut. Vreau saă ştiu. IÎl iubesc.
— Saă îîncepem cu dimineaţa asta. Spuneţi caă i-aţi pus praî nzul la pachet.
— Aşa am faă cut. De obicei fac asta. IÎnchise ochii, dupaă care îîi deschise
larg şi îîntinse o maî naă ca saă apuce braţul lui Peabody. A fost ceva îîn neregulaă
cu sandviciul? îîi plaă cea la nebunie surogatul acela de şuncaă de pasaă re. I s-a
faă cut raă u de la el? Dumnezeule…
— Nu avem de unde saă ştim, doamnaă Foster. A trecut cineva pe la
dumneavoastraă astaă zi, îînainte ca soţul dumneavoastraă saă plece la serviciu?
— Nu. Pleacaă foarte devreme. IÎi place saă foloseascaă sala de sport de la
şcoalaă . Are grijaă de el. Chiar are. Amaî ndoi avem. Elizabeth…
— Totul e îîn ordine. Caî t mai dureazaă ? se interesaă Elizabeth.
— Soţul dumneavoastraă avea probleme cu cineva, îîn mod special, la
şcoalaă ? îîntrebaă Eve.
— Craig? Nu. IÎi plaă cea la nebunie colectivul.
— Ce puteţi saă îîmi spuneţi despre relaţiile anterioare? A avut vreunul
dintre dumneavoastraă probleme cu partenerii anteriori?
— Am stat doi ani îîmpreunaă îînainte saă ne caă saă torim. Ştiţi cum e atunci
caî nd îîntaî lneşti pe cineva şi se îîntaî mplaă saă fie chiar el? Viaţa ta îîncepe saă
aibaă sens din clipa aceea. Aşa s-a îîntaî mplat îîn cazul nostru.
Eve faă cu un pas îînainte, apoi se aşezaă îîn aşa fel îîncaî t ochii saă i saă fie la
acelaşi nivel cu cei ai lui Lissette.
— Dacaă vreţi saă ne ajutaţi, trebuie saă fiţi sinceraă cu mine. Foarte sinceraă .
IÎi plaă ceau jocurile de noroc?
— Nu cumpaă ra nici bilete de loterie. Era atent cu banii.
 — Folosea substanţe interzise?
Lissette îîşi muşcaă buzele.
— Am fumat un pic de iarbaă la facultate. Cine nu a fumat? zise ea privind-
o pe Elizabeth.
Aceasta o maî ngaî ie pe maî naă .
— S-a mai îîntaî mplat recent?
— Nu. Lissette rosti cuvaî ntul scuturaî nd din cap. Chiar deloc. Şi-ar fi
putut pierde serviciul dacaă ar fi folosit substanţe interzise. IÎn plus, ţinea
foarte mult la impresia pe care le-o faă cea elevilor.
— Aveaţi probleme de ordin financiar?
— Nimic grav. Adicaă , trebuia saă recurgem la artificii din caî nd îîn caî nd, de
vreme ce Craig voia saă facem economii. Uneori, cheltuiam mai mult decaî t ar
trebui, îînsaă el e ataî t de cumpaă tat, îîncaî t reechilibreazaă bugetul. Pune bani
deoparte pentru anumite lucruri. Pentru lucruri importante. A… a îînceput
saă dea meditaţii anul trecut pentru a mai straî nge ceva bani. Apoi i-a folosit
pentru a o aduce pe mama la New York de Craă ciun. Ştia caî t de mult îînsemna
asta pentru mine, aşa caă a faă cut ore suplimentare, i-a cumpaă rat mamei un
bilet de avion şi i-a plaă tit cazarea la un hotel, pentru caă nu prea avem spaţiu.
A faă cut toate astea pentru mine. Nu o saă maă mai iubeascaă nimeni aşa.
Nimeni, niciodataă îîn viaţa mea.
Reizbucni îîn plaî ns. Eve se ridicaă .
— IÎmi pare raă u pentru pierderea suferitaă şi apreciez cooperarea
dumneavoastraă îîn aceste momente dificile.
Sunaă jalnic, îîşi spuse. Cuvinte şi nimic mai mult.
— Vreţi saă contactaă m pe cineva îîn numele dumneavoastraă ?
— Nu, nu. O, Doamne, paă rinţii lui Craig. Trebuie saă le spun. Cum saă îîi
anunţ?
— Putem saă ne ocupaă m noi de asta.
— Nu, eu trebuie saă o fac. Sunt soţia lui Craig. Trebuie saă o fac şi pe asta.
Se ridicaă cu mare greutate. Trebuie saă îîl vaă d. Nici nu ştiu unde este.
— Este la medicul legist acum. Vaă voi contacta de îîndataă ce îîl veţi putea
vedea. Aveţi pe cineva care saă vinaă cu dumneavoastraă ?
— O voi îînsoţi eu. Lissy, vin cu tine, insistaă Elizabeth dupaă ce Lissette
îîncepu din nou saă plaî ngaă . Stai aici un minut, caî t timp le conduc pe
doamnele locotenent Dallas şi detectiv Peabody. Stai aici, maă îîntorc imediat.
Se mişcaă cu rapiditate şi nu se opri decaî t caî nd ajunseraă la o raă scruce a
labirintului.
— Cum a fost omoraî t Craig?
— Nu am spus caă a fost omoraî t.
 Elizabeth se îîntoarse şi o privi îîn ochi pe Eve.
— Ştiu cine sunteţi. Ştiu cine ce face îîn New York. Sunteţi locotenentul
Eve Dallas de la departamentul de criminalisticaă .
— Nu am alte informaţii saă vaă dau îîn acest moment. Moartea domnului
Foster face obiectul unei anchete.
— Aiureli. Nimic altceva decaî t aiureli. Fata aia şi-a pierdut iubirea vieţii
ei. Uite aşa, pur şi simplu! Elizabeth pocni din degete. Are nevoie de
raă spunsuri, continuaă ea.
— Le va avea de îîndataă ce voi intra îîn posesia lor. Caî t de bine îîl
cunoşteaţi?
— Ne-am îîntaî lnit de vreo caî teva ori. Venea pe aici din caî nd îîn caî nd, iar
Lissy îîl aducea la petrecerile şi evenimentele organizate la serviciu. Un baă iat
adorabil. IÎndraă gostit paî naă peste urechi. Inteligent. Paă rea isteţ, la fel cum e şi
Lissy. Doi tineri inteligenţi, aflaţi la îînceput ataî t din punct de vedere al vieţii
personale, caî t şi din punct de vedere al carierei. Şi dumneavoastraă sunteţi
inteligentaă , din caî te am citit, auzit şi chiar vaă zut. Vaă rog saă aflaţi aceste
raă spunsuri pentru Lissy. Numai asta o poate face saă reziste.
— Asta şi este ideea.

Eve îîncercaă saă afle primul raă spuns la morgaă . Aerul aducea îîntotdeauna a
ceva dulceag, a taî rfa care foloseşte parfum îîn loc de saă pun pentru a ascunde
un miros personal, neplaă cut. Dalele de pe pereţi şi de pe podea erau
imaculate, de un alb monoton. Exista şi un colţ cu raă coritoare unde
personalul sau vizitatorii puteau saă comande tot ce doreau, deşi Eve îîşi
îînchipuia caă persoanele care se aflau îîn trecere pe acolo ar fi preferat ceva
mai tare decaî t cafeaua cu soia sau baă uturile carbogazoase.
Parcurse holul pavat cu dale. IÎn spatele uşilor groase, morţii se odihneau
îîn sertare sigilate sau pe mese de autopsie, aşteptaî nd saă se punaă îîntrebaă rile
potrivite.
Deschise uşa unei saă li de examinare şi îîl vaă zu pe medicul şef legist Morris
care lucra pe ritmuri de jazz. Maî inile lui îînmaă nuşate, pline de saî nge paî naă la
îîncheieturi tocmai îîndepaă rtau ficatul lui Craig Foster pentru a-l pune pe
caî ntar.
— A, ce-ar fi saă îîţi aduc un pepsi, daă du Peabody îînapoi. Munca asta
provoacaă sete. Maă îîntorc imediat.
Eve intraă , faraă a o baă ga îîn seamaă . Morris ridicaă ochii, aruncaî ndu-i o
privire şireataă , uşor amuzataă , de dupaă ochelarii microscopici.
 — IÎncaă i se mai face raă u îîn timp ce operez.
— Unii nu pot trece niciodataă peste asta, zise Eve.
Dar ea caî nd o faă cuse? Trecuse prea mult timp ca saă -şi aducaă aminte.
— L-ai deschis repede. Apreciez lucrul aă sta.
— IÎntotdeauna îîmi face plaă cere saă lucrez pe morţii taă i şi cred ca şi ţie îîţi
place saă treacaă prin maî na mea. Ce e cu noi?
— E o lume baă traî naă şi bolnavaă . Ce poţi saă îîmi spui despre examenul
toxicologic?
— Opreşte muzica, comandaă el. Am presupus caă o saă vrei saă îîl vezi caî t
mai repede posibil, aşa caă l-am cerut. Mai ninge?
— E groaznic afaraă .
— Mie îîmi place zaă pada.
Doctorul purta un costum negru, lucios, pe sub şorţul de protecţie,
asortat cu o caă maşaă argintie care faă cea ape atunci caî nd se mişca. Paă rul
îînchis la culoare îîi era straî ns îîntr-o coadaă cu o bandaă de argint. Eve se
îîntreba adesea cum reuşea. Dupaă ce caî ntaă ri ficatul, prelevaă o mostraă din el.
— Vrei saă arunci o privire? i se adresaă el.
Puse mostra pe o lamaă la microscop şi îîi araă taă lui Eve un monitor.
— Analiza toxicologicaă ne confirmaă faptul caă a fost otraă vit. Ricinaă , îîn
concentraţie mare, letalaă . A acţionat foarte rapid îîn cazul de faţaă .
— Ricinaă ? Se obţine din nişte seminţe, nu?
— Tocmai ai caî ştigat o excursie pentru douaă persoane, îîn Puerto Vallarta.
Din seminţe de ricin, mai precis. Ricina se obţine din resturile raă mase dupaă
procesarea lor. Odinioaraă , se folosea ca laxativ.
Eve se gaî ndi la starea îîn care gaă sise cadavrul.
— A funcţionat cu siguranţaă .
— Minunat chiar. I-au cedat ficatul şi rinichii, a suferit o hemoragie
internaă . Cred caă a avut crampe severe, aritmie, i s-a faă cut greaţaă , posibil saă fi
avut şi crize.
Morris şi Eve studiaraă monitorul.
— Praful de ricinaă a fost folosit – şi îîncaă se mai foloseşte ocazional – îîn
atentate biologice. Injectarea cu ricinaă era o metodaă de asasinare des
folositaă îînainte saă se descopere altele, mai comode.
— O otravaă multifuncţionalaă .
— Foarte versatilaă . O saă vedem ce spun testele de laborator, îînsaă pot saă
îîţi zic de pe acum caă probabil a ingerat-o prin intermediul ciocolatei calde.
— Soţia lui a preparat ciocolata.
— Ah, îîmi plac femeile care se pricep la bucaă taă rie.
— Nu cred saă fie faă cutaă pentru aşa ceva. Erau caă saă toriţi de caî teva luni, nu
avea niciun motiv evident. Şi a recunoscut faraă saă clipeascaă faptul caă ea i-a
pregaă tit ciocolata.
— Caă saă toriile, chiar şi cele de scurtaă durataă , pot fi realmente un teren
minat.
— Foarte adevaă rat, îînsaă nu cred caă ea l-a omoraî t. Cel puţin nu acum.
— A fost un taî naă r chipeş, observaă Morris. Era bine faă cut şi aş spune caă
avea traă saă turi foarte armonioase.
— Traă saă turi armonioase, repetaă Eve, daî nd din cap. Maă omori. Era
profesor de istorie la o şcoalaă privataă dintr-un cartier cu pretenţii. Obişnuia
saă îîşi lase praî nzul îîn clasaă şi saă maă naî nce la catedraă îîn fiecare luni. Nu existaă
camere de supraveghere îîn clase sau pe coridoare. Şcolile private nu sunt
obligate saă instaleze astfel de aparaturaă . Nu este exclus ca saă îîi fi strecurat
cineva otrava îîn baă uturaă . Ceea ce nu ştim îîn momentul aă sta este de ce ar fi
vrut cineva saă facaă aşa ceva. Pare saă fi fost un tip simpatic, inofensiv.
— Aş zice caă nu îîl plaă cea cineva pe flaă caă u. Genul aă sta de otravaă nu e
numai letalaă , ci provoacaă şi suferinţe cumplite.
Cu maî inile sale pricepute, ca de violonist, Morris scoase inima.
— Nu a mai traă it mult dupaă ce a ingerat otrava, îînsaă ataî t caî t a mai traă it, s-
a chinuit teribil.
Eve se îîntoarse spre cadavru. Ce faă cuse Craig Foster de enervase pe
cineva ataî t de tare?
— Soţia lui vrea saă îîl vadaă . I-a anunţat paă rinţii, aşa caă presupun caă şi ei o
saă doreascaă saă îîl vadaă .
— Disearaă , dupaă ora nouaă . O saă -l pregaă tesc pentru a putea fi vaă zut.
— O saă îîi anunţ. Eve îîl privi îîncruntataă pe Morris. De unde naiba poţi face
rost de seminţe de ricin?
El îîi zaî mbi.
— Sunt convins caă o saă aflu.
Uşor ruşinataă , Peabody se îînvaî rtea pe laî ngaă standul cu raă coritoare de la
morgaă .
— IÎnainte saă apuci saă spui ceva, ia o dozaă de pepsi rece. Şi saă ştii caă nu
am pierdut timpul. Am îînceput saă verific personalul didactic al Academiei
Sarah Child. Am verificat şi asiguraă rile de viaţaă pe numele victimei şi al
soţiei. Poliţa lui este plaă titaă de angajator. Valoreazaă cincizeci de mii; soţia
este beneficiarul.
— O mişcare deşteaptaă . Eve luaă doza, îîncaî ntataă caă era, îîntr-adevaă r, rece.
Saă vedem ce situaţie financiaraă aveau, dacaă ca avea datorii importante.
Poate caă îîi plac jocurile de noroc sau foloseşte substanţe interzise.
— Dar nu crezi asta.
 — Nu, nu cred. Eve deschise doza şi o baă u îîn timp ce se îîndepaă rtau. Doar
dacaă nu mai existaă şi alţi bani pe undeva. AĂ ştia cincizeci de mii nu maă
conving. Şi dacaă existau certuri îîn familie. Saă zicem caă perechea preferaă o
abordare mai directaă , mai personalaă . Asta a fost una nasoalaă . A enervat pe
cineva raă u de tot.
Peabody îîşi puse eşarfa şi maă nuşile caî nd frigul le îînvaă lui brusc dupaă ce
deschiseraă uşile.
— Vreo amantaă refuzataă , vreun coleg cu care era îîn competiţie.
— Poate caă ar fi cazul saă aprofundaă m relaţia cu Mirri Hallywell.
— Paă rinţii unui elev apostrofat sau care nu se ţinea de îînvaă ţat.
— Iisuse. Eve îîşi îîndesaă maî inile îîn buzunare şi descoperi caă mai avea o
pereche de maă nuşi la ea. Cine ar recurge la crimaă doar pentru faptul caă
odrasla nu reuşea saă treacaă clasa la istorie?
— Paă rinţii sunt creaturi ciudate şi periculoase. Şi mai am o ipotezaă . Poate
caă a fost vorba de o greşealaă .
— A fost otraă vit cu ricinaă . Morris e de paă rere caă a fost o dozaă mare şi îîn
mod cert fatalaă .
— Vezi, ce-ţi spuneam? Poate caă unul dintre elevi avea un cui îîmpotriva
lui.
Peabody afişaă o faţaă îîmbufnataă .
— „O saă -l aranjez eu pe domnul Foster cel raă u.“ îîi pune ceva îîn baă uturaă îîn
ideea caă o s-o bea şi o saă i se facaă raă u. Caî nd ce saă vezi…
— Nu e exclus.
Se urcaraă îîn maşinaă şi îîşi daă duraă drumul respiraţiei pe care şi-o ţinuseraă
paî naă atunci din cauza frigului paă trunzaă tor.
— Dumnezeule, de ce existaă luna februarie? se revoltaă Eve. Luna
februarie ar trebui scoasaă din calendar pentru binele omenirii.
— E cea mai scurtaă lunaă a anului, tot e ceva.
Peabody scoase un geamaă t de plaă cere caî nd caă ldura îîncepu saă se simtaă .
— Cred caă mi-a îîngheţat corneea. Oare e posibil?
— Orice e posibil îîn februarie. Hai saă ne concentraă m mai îîntaî i asupra
apropiaţilor lui Foster. Saă ne oprim pe la blocul lor, saă vorbim cu vecinii. IÎn
special, cu poliţistul acela pensionat.
— Cu poliţistul din vechea gardaă , o aprobaă Peabody, faă caî nd un gest din
cap, şi îîncepu saă clipeascaă precaut pentru a-şi dezmorţi corneea pesemne
îîngheţataă . Dacaă s-ar fi îîntaî mplat ceva ieşit din comun, ar fi trebuit saă
observe.
Henry Kowoski locuia la etajul doi îîntr-un bloc cu patru niveluri ce nu
avea lift. Deschise uşa numai dupaă ce scana legitimaţia lui Eve prin vizor,
apoi ieşi îîn prag şi o maă suraă din priviri.
Era un tip îîndesat, de vreun metru şaptezeci. IÎşi laă sase saă creascaă paă rul
alb şi rar. Purta o pereche de pantaloni largi şi o caă maşaă maro de flanel, iar
papucii din picioare erau uzaţi. IÎn spatele lui se putea zaă ri un ecran pe care
rula serialul „Lege şi ordine“.
— V-am vaă zut la televizor de vreo caî teva ori. Pe vremea mea, poliţiştii nu
se daă deau îîn vaî nt dupaă publicitate.
— Pe vremea mea, lumea e plinaă de reporteri, îîi raă spunse Eve. Putem
intra, domnule sergent?
Faptul caă îîi pomenise gradul îîl faă cu saă dea îînapoi, ridicaî nd din umeri.
— Opreşte sunetul, comandaă el caă tre ecran. Care-i treaba?
Locul mirosea ca şi caî nd trecuse prea mult timp de la ultima curaă ţenie şi
totuşi nu prea multaă vreme de la ultima vizitaă a celor care livrau maî ncare
chinezeascaă acasaă . Apartamentul, de obicei descris de agenţii imobiliari
drept funcţional din punct de vedere al compartimentaă rii, era compus
dintr-o cameraă , o îîncaă pere meschinaă ce trecea drept bucaă taă rie şi o alta,
îîngustaă , pe post de baie.
— Caî t timp aţi fost la datorie?
— Treizeci de ani. Ultimii doisprezece i-am petrecut la secţia numaă rul
douaă zeci şi opt.
Eve caă utaă îîn minte şi selectaă un nume.
— Peterson v-a fost şef îîn perioada îîn care eraţi acolo?
— Da, îîn ultimii doi ani. A fost un şef bun. Am auzit caă s-a transferat de
curaî nd, s-a mutat cu totul la Detroit, sau cam aşa ceva.
— Serios? I-am pierdut urma. Aţi depus nişte plaî ngeri referitor la vecinii
de deasupra? La familia Foster?
— Aşa este. IÎşi îîncrucişaă braţele la piept. Ascultaă muzicaă – maă rog, dacaă
poate fi numitaă aşa – zi şi noapte. Ţopaă ie tot timpul. Eu îîmi plaă tesc chiria la
zi şi maă aştept ca vecinii saă maă respecte caî t de caî t.
— Se mai îîntaî mplaă şi altceva pe sus îîn afaraă de ascultat muzicaă ?
— Maă rog, sunt tineri îînsuraă ţei, se straî mbaă el. Puteţi trage concluzii şi
singure. Dar ce vaă pasaă ?
— IÎmi pasaă de vreme ce Craig Foster e la morgaă .
— A murit puştiul? Kowoski faă cu un pas îînapoi şi se aşezaă pe un fotoliu
şubred. Ce lume îîntoarsaă pe dos. Era îîntoarsaă pe dos caî nd am intrat îîn
poliţie şi tot pe dos era caî nd am ieşit. Cum a paă ţit-o?
— Am deschis o anchetaă . Aveau probleme cei de sus?
— Porumbeii? fornaă i baă traî nul. Exclus. Mai mult se pupau decaî t maî ncau,
din ce am vaă zut eu. Caî nd se auzeau zgomote, nu era din cauzaă caă se certau,
dacaă maă îînţelegeţi. Faă tuca e gaă laă gioasaă îîn pat. IÎmi pare raă u pentru ei. Maă
enervau, nu zic ba, cu zgomotul pe care îîl taă ceau, îînsaă îîmi pare raă u saă aud caă
el a murit. Era taî naă r. Profesor. IÎmi zaî mbea de fiecare dataă caî nd ne
îîntaî lneam. Sigur caă , dacaă ai o femeie care arataă ca ea şi care e gata saă saraă pe
tine la fiecare cinci minute, ai de ce zaî mbi.
— Ce puteţi saă ne spuneţi despre persoanele care veneau îîn vizitaă pe la
ei?
— Mama ei a fost aici caî teva zile, de Craă ciun. Existaă şi nişte tineri care se
vaî nturaă pe aici din caî nd îîn caî nd. Au mai fost şi nişte petreceri zgomotoase.
Amaî ndoi s-au îîntors acasaă pe trei caă raă ri de Anul Nou, chicotind ca nişte
copii şi faă caî ndu-şi semn saă tacaă unul altuia. Daă du îîncet din cap. Ce lume
îîntoarsaă pe dos. Vreţi saă aflaţi dacaă faă ceau taî mpenii?
Erau curaţi ca lacrima, ascultaţi ce vaă zic. Se trezeau devreme îîn fiecare
dimineaţa, plecau la serviciu şi se îîntorceau seara. Mai ieşeau caî nd şi caî nd,
sigur, îînsaă petreceau mult timp acasaă . Ar fi trebuit saă fi stat mai mult
îînaă untru, departe de lumea asta îîntoarsaă pe dos.

Vorbiraă şi cu alţi vecini pe care îîi gaă siraă acasaă , iar relataă rile furaă aceleaşi.
Cei doi erau proaspaă t caă saă toriţi şi fericiţi, amaî ndoi aveau slujbe îîn oraş şi se
bucurau unul de compania celuilalt.
— Trebuie avute îîn vedere trei aspecte, hotaă rîî Eve îîn timp ce se îîntorceau
la sediu. Victima, şcoala şi otrava. Trebuie saă se intersecteze pe undeva.
— Poate prin intermediul catedrei de ştiinţe naturale. Saă aflaă m dacaă
elevii îînvaă ţau despre otraă vuri, despre ricinaă , îîn special.
— Dawson e profesor de ştiinţe naturale, îîşi aminti Eve. Saă îîl verificaă m cu
atenţie. Daă de el şi îîntreabaă -l ce se îîntaî mplaă îîn laboratorul şcolii.
— Am îînţeles. Şi dacaă tot e saă cercetaă m pe cineva din cadrul şcolii sau
afiliat ei, ar trebui saă verificaă m fişele elevilor. Saă vedem dacaă Foster a avut
vreo disputaă cu vreunul dintre copii sau dintre paă rinţi.
Eve se declaraă de acord.
— Bine. Saă aflaă m caî ţi dintre profesorii cu care am stat de vorbaă se gaă seau
îîn şcoalaă îînainte de îînceperea orelor. Dacaă aş fi vrut saă strecor ceva îîn
baă utura cuiva, aş fi preferat saă ajung îînainte ca locul saă se aglomereze. Saă
notaă m toate aspectele astea, apoi saă saă paă m mai adaî nc.
— Uraă sc saă maă apuc de saă pat pe stomacul gol. Nu vreau saă maă plaî ng, dar
nu am faă cut pauzaă de cinaă şi e aproape ora opt. Poate caă am putea saă …
— Cinaă ? Ora opt?
— Doamne, Dallas, e vorba doar de o gustare.
— Fir-ar, fir-ar, fir-ar! Cina, la ora opt. La un restaurant franţuzesc. La
naiba, la naiba. De ce e aproape opt?
— Paă i, pentru caă Paă maî ntul se roteşte îîn jurul axei sale îîn timp ce se
îînvaî rte îîn jurul Soarelui. Trebuie saă fii undeva?
— Trebuie saă maă îîntaî lnesc cu Roarke şi saă îîmi fac datoria de soţie de
corporatist. Am ratat ultimele douaă îîntaî lniri de genul aă sta şi nu pot saă
lipsesc îîncaă o dataă . La Printemps. Acolo trebuie saă ajung.
— La Printemps? Maă i saă fie. E super şic. Pe cuvaî nt. Şi e tocmai îîn partea
cealaltaă a oraşului. Nu vreau saă îîţi reamintesc, dar suntem…
— Ştiu unde naiba suntem.
Lovi cu pumnul îîn volan îîn timp ce îîntorcea maşina îîn garajul sediului
central al poliţiei.
— Trebuie saă plec. Trebuie saă ajung la chestia asta. Deja am îîntaî rziat. Fir-
ar saă fie.
— Cazul poate saă aştepte, cel puţin îîn seara asta, îîi reaminti Peabody.
Oricum, îîn momentul aă sta nu avem nimic de faă cut decaî t de completat haî rtii.
Pot saă îîntocmesc eu raportul şi saă îîncepem saă saă paă m maî ine-dimineaţaă .
— Trimite-mi şi mie raportul, ataî t acasaă , caî t şi la birou. Saă -mi semnalezi
orice detaliu care ţi se pare important. Ieşi, ieşi! Trebuie saă ajung la prostia
aia de restaurant franţuzesc.
— Nu treci pe acasaă saă te schimbi mai îîntaî i?
— Cu ce? Nu am timp. O apucaă pe Peabody de haina ei pufoasaă . Faă ceva
pentru mine. Sunaă -l pe Roarke şi spune-i caă vin. Am avut de lucru şi am
îîntaî rziat, dar maă îîndrept chiar acum spre el.
— Bine.
— Nu pot saă maă duc. O saă vadaă caă sunt îîn haine de lucra şi mi-a spus caă ar
trebui saă maă schimb la serviciu, dar am refuzat. Nu aş fi vrut saă plec de la
sediu îîn cine ştie ce toaletaă . Ştii caî t de tare maă scoate asta din saă rite?
— Sincer? Nu ştiu cum poţi saă treci prin aşa ceva. Aş muri, saă fiu îîn locul
taă u.
— Hai, mai lasaă -maă şi sunaă -l pe Roarke.
Eve aproape caă o îîmpinse afaraă din maşinaă pe Peabody şi porni îîn
trombaă . Nu îîşi putea aduce aminte ce aruncase pe ca de dimineaţaă şi, cum
conducea ca o nebunaă , nu îîşi permitea saă verifice îîn oglindaă . Traficul,
afurisita de zaă padaă , nevoia de a se strecura pe unde putea faă ceau imposibilaă
comutarea pe pilot automat.
Probabil caă mirosea a cadavru.
Ei, bine, era vina lui. Doar el se caă saă torise cu ea, nu? Nu putea fi acuzataă
de nesinceritate îîn privinţa faptului caă avea saă îîi facaă viaţa un iad. De ce
fusese nevoie saă se îîndraă gosteascaă de un om care deţinea o bunaă parte din
planetaă şi care, cel puţin din caî nd îîn caî nd, trebuia saă îîşi scoataă soţia îîn lume
pentru a participa la îîntaî lnirile acelea protocolare cu partenerii de afaceri.
El nu se va plaî nge de faptul caă îîntaî rziase. Nici maă car nu va fi supaă rat pe ea.
Dacaă cumva un poliţist se caă saă toreşte – şi numai Dumnezeu ştie caă îîi este
mult mai bine de unul singur – ideal ar fi ca partenerul lui saă îînţeleagaă caă
slujba avea saă le dea peste cap viaţa personalaă . Şi tocmai pentru caă el nu
avea saă se plaî ngaă , nici saă se supere, se simţea şi mai vinovataă caă uitase de
cinaă şi mult mai hotaă raî taă saă îînvingaă haosul din trafic.
IÎncaă lcaă una dintre regulile sale personale şi puse îîn funcţiune sirena,
folosindu-se, astfel, de calitatea de poliţist îîn interes personal.
Dupaă ce evitaă la limitaă contactul cu bara de protecţie a unui taxi, o luaă
drept îînainte, faă cu la dreapta brusc pe Strada cincizeci, trecu îîn zigzag de
Strada trei şi ajunse din nou îîn centru.
Ar fi trebuit saă îîi spunaă lui Peabody saă îîi transmitaă lui Roarke ca lumea saă
nu o aştepte şi saă comande. De ce nu se gaî ndise la asta? Acum o aşteptau
îînfometaţi, îîn timp ce ea avea saă se omoare pe sine şi pe cine ştie caî ţi
trecaă tori nevinovaţi, îîncercaî nd saă ajungaă la un restaurant la care nici maă car
nu putea citi meniul.
— Activeazaă sistemul de orientare, comandaă ea. Unde naiba e locul aă sta?
Restaurant, New York, La Printemps.

Aşteptaţi, vă rog, un moment, pentru ca cererea dumneavoastră să poată

fi procesată. Restaurantul La Printemps este situat la numărul două sute
doisprezece, pe Strada nouăzeci şi trei, în partea de est a oraşului, între
bulevardele numărul doi şi trei. Doriţi să faceţi o rezervare?

— Am o afurisitaă de rezervare, spuse ea, şi comandaă dezactivarea

sistemului de orientare.

Chiar şi cu stilul saă u de şofat sinucigaş, Eve tot îîntaî rzie jumaă tate de oraă .
Paî naă caî nd reuşi saă parcheze, blocaî nd caî teva maşini, lucru ce avea saă îînfurie
caî teva mii de persoane şi, probabil, saă provoace o revoltaă citadinaă , mai
trecuraă caî teva minute.
Aprinse lampa care semnala caă era la datorie şi sprintaă pe ultima
jumaă tate de stradaă .
Se opri îîn faţa restaurantului pentru a-şi trece degetele prin paă r de
caî teva ori, apoi privi îîn jos la pantalonii saă i maro- îînchis. Nu vaă zu pete de
saî nge sau de altaă naturaă pe ei sau pe puloverul bleumarin şi aprecie caă lipsa
acestora era îîn avantajul saă u.
 Deja se auzeau claxoane de protest la adresa modului îîn care parcase
atunci caî nd paă şi din zaă padaă direct îîn atmosfera relaxataă şi stilataă a
restaurantului franţuzesc de cinci stele.
Şeful de salaă se aruncaă asupra ei ca un vultur asupra praă zii.
— Mademoiselle. IÎmi pare raă u, dar nu vaă putem oferi un loc dacaă nu aveţi
rezervare.
Eve îîşi scoase haina îîn grabaă . Peabody avusese dreptate atunci caî nd
spusese caă restaurantul era super şic. Fiecare doamnaă din local araă ta, pur şi
simplu, impecabil.
— Du-mi haina la garderobaă , Pierre. Şi saă ştii caă o paă ţeşti dacaă nu o
gaă sesc acolo la ieşire.
— Mademoiselle, va trebui saă vaă rog saă paă raă siţi incinta faă raă saă faceţi vreo
scenaă .
— Voi face asta cu siguranţaă , dupaă ce voi maî nca.
IÎşi netezi jacheta maro pentru a se asigura caă arma nu era la vedere, deşi
era tentataă saă o scoataă numai ca saă îîl vadaă pe şeful de salaă cum se loveşte cu
capul de podea dupaă ce leşinaă .
— Putem saă îîntoarcem foaia, spuse ea, şi saă le oferim clienţilor un
spectacol sau, pur şi simplu, saă îîmi spuneţi unde se aflaă prietenii mei. Am
avut o rezervare pe numele de Roarke.
Puţin caî te puţin, culoarea din obrazul baă rbatului paă li.
— IÎmi cer scuze, doamnaă Roarke.
— Locotenent Dallas. Care este masa?
— Vaă rog saă maă urmaţi.
— Haina mea. Ţin la haina mea.
— Sigur caă da. E foarte frumoasaă . Pocni din degete. Aveţi grijaă de haina
doamnei… locotenent. Vreţi saă fiţi amabilaă ? Prietenii dumneavoastraă s-au
aşezat deja. Ar fi plaă cerea mea saă vaă aduc un cocktail.
— Mi-e indiferent.
Scrutaă un moment salonul elegant, dupaă care îîl urmaă pe şeful de salaă .
Roarke o vaă zu. Ştiind caă avea saă îîntaî rzie, alesese intenţionat masa aceea.
IÎi plaă cea saă o vadaă intraî nd îîn îîncaă pere, cu paşi mari, relaxaţi, îîn timp ce
observa fiecare detaliu cu ochii ei de poliţist.
IÎmbraă cataă îîn jacheta aceea simplaă şi îîn pantaloni, i se paă rea mai
straă lucitoare decaî t toate doamnele prezente acolo. Caî nd privirile li se
îîntaî lniraă , se ridicaă îîn picioare.
— Bunaă seara, locotenente.
— IÎmi cer scuze caă am îîntaî rziat.
— Un pahar cu şampanie pentru soţia mea, spuse el faraă saă -şi
dezlipeascaă ochii de la ea. IÎşi trase scaunul mai aproape. Ţi-i prezint pe
Natalie şi Sam Derrick.
— Aşadar ea e Eve! Sunt îîncaî ntataă saă te cunosc.
— Ne pare bine caă ni te-ai alaă turat.
Natalie afişaă un zaî mbet larg, trecaî nd îîn revistaă toaleta lui Eve.
Sam îîntinse o maî naă enormaă şi o scuturaă pe a lui Eve de douaă ori.
— Roarke ne-a povestit caă îîţi este greu saă te rupi de serviciu.
— Nu ştiu cum poţi ancheta crime, zise Natalie.
Eve îîşi îîntoarse privirea caă tre ea.
— Mai îîntaî i, trebuie saă existe un cadavru.
Simţi maî na lui Roarke maî ngaî ind-o de douaă ori pe coapsaă .
— Sunt mai multe detalii, continuaă ea, dar nici pe departe ataî t de
interesante precum cele din filme.
— Sunt siguraă caă nu e adevaă rat. IÎnsaă nu cred caă ar fi cazul saă vorbim
despre lucruri neplaă cute.
Natalie zaî mbi din nou.
— Sam tocmai povestea cum am prins cel mai mare crap posibil îîn
districtul Jasper.
— Uau!
Ataî t putu Eve saă spunaă , bucuraî ndu-se caă primise îîntre timp paharul cu
şampanie. Roarke o straî nse de maî naă pe sub masaă .
„Uitaă -te la el cum staă acolo, cum nu se poate mai interesat sau mai
îîncaî ntat de povestea despre un peşte amaă raî t”, gaî ndi ea. Cu siguranţaă ştia caă
la un moment dat îîn seara aceea toate privirile aveau saă se abataă asupra lui.
Roarke şedea relaxat şi zaî mbitor, ochii lui albaştri, paă trunzaă tori,
exprimaî nd interes. IÎn paă rul lui des şi negru se reflecta parcaă lumina
candelabrului.
Caî nd buzele i se arcuiraă ceva mai mult, Eve simţi cum îîi sare inima din
piept. Suraî sul acela îîncaă mai avea efect asupra ei, faă caî ndu-i inima saă bataă cu
putere, taă indu-i respiraţia şi îînmuindu-i picioarele. Toate acestea dintr-o
singuraă privire.
La un moment dat, primi un meniu şi constataă dintr-o singuraă privire caă
era exact genul de conţinut care îîi provoca mai degrabaă teama decaî t
foamea.
Sam şi Natalie nu erau chiar ataî t de plictisitori, pe caî t îîşi îînchipuise, deşi
vorbeau destul de mult de activitaă ţi îîn aer liber ce presupuneau
disconforturi mai mari decaî t gastronomia franţuzeascaă : vaî nat, pescuit,
drumeţii, navigat cu barca pe raî uri, dormit îîn cort. Era o notaă de umor îîn
toate aceste povestiri ce faă ceau atmosfera plaă cutaă .
 — E absolut minunat. Sam, homarul aă sta eclipseazaă crapul acela enorm.
Trebuie saă guşti. Nu ne raă sfaă ţaă m prea des, explicaă Natalie, îîntinzaî nd
furculiţa caă tre soţul saă u. Suntem oameni de la ţaraă şi ne plac lucrurile
nesofisticate. Totuşi, e amuzant saă vii la oraş şi saă petreci îîn stil mare. Cred
caă eşti obişnuitaă cu lucrurile de genul aă sta, i se adresaă ea lui Eve.
— Nici eu nu maă raă sfaă ţ prea des. Evident.
De aceastaă dataă , expresia lui Natalie fu mult mai caldaă caî nd zaî mbi.
— Scumpa mea, dacaă aş araă ta ca tine îîmbraă cataă îîn pantaloni şi îîn pulover,
nu aş purta nimic altceva. Poate veniţi îîn Montana saă daă m o petrecere.
Roarke, va trebui saă ne-o aduci pe Eve îîn vizitaă .
— Presupun caă da.
El ridicaă paharul şi îîi zaî mbi lui Eve. Cineva îîi rosti numele şi se îîntoarse,
iar Eve zaă ri îîn ochii lui o licaă rire pe care o avea numai atunci caî nd se uita la
ea. Scaî nteia dispaă ru rapid, transformaî ndu-se îîn simplaă politeţe. IÎnsaă fusese
acolo. Eve refaă cu îîncet, îîncet, traseul privirii lui şi o vaă zu.
Era senzaţionalaă , îîn rochia roşie, îîndraă zneaţaă , elegantaă şi sexy îîn acelaşi
timp. Picioarele-i lungi se terminau cu o pereche de tocuri argintii ataî t de
subţiri, îîncaî t erau aproape transparente. Paă rul lung, de un blond discret, era
prins îîn paă rţi cu nişte agrafe mici, straă lucitoare. Ochii de un verde
electrizant exprimau o putere de atracţie nemaipomenitaă . Buzele ei pline şi
roşii contrastau cu pielea deschisaă la culoare.
— Roarke, repetaă ea, cu o voce guturalaă ce îîi daă du fiori lui Eve.
Straă baă tu salonul aproape plutind, aşa cum fac de obicei femeile de genul
acesta, ajunse îîn dreptul mesei şi îîi îîntinse maî na, aşteptaî nd acelaşi gest din
partea lui.
— Dintre toate locurile din lume, murmuraă , îîn vreme ce el se ridica îîn
picioare, iar ea se pregaă tea saă se lase saă rutataă .
— Magdalena, îîi rosti el numele cu accentul lui irlandez, atingaî ndu-i îîn
treacaă t buzele. Ce surprizaă .
— Nu pot saă cred caă eşti tu! Magdalena îîi luaă faţa îîn palme şi i-o maî ngaî ie.
La fel de chipeş ca de obicei. Ba chiar mai chipeş. Anii ţi-au priit, iubitule.
— Şi ţie. Eve, ea e o cunoştinţaă veche de-a mea, Magdalena Percell.
Magdalena, ţi-o prezint pe soţia mea, Eve Dallas, iar ei sunt prietenii noştri,
Sam şi Natalie Derrick.
— Soţia? O, da, desigur, desigur. Am auzit. Veştile se îîmpraă ştie repede.
IÎmi face plaă cere saă te cunosc. Şi saă vaă cunosc, li se adresaă ea soţilor Derrick.
Vaă rog saă maă scuzaţi caă v-am îîntrerupt cina. Nu l-am vaă zut decaî t pe Roarke.
Zaî mbi spre Eve, cu o scaî nteie îîn priviri.
— Maă îînţelegi.
 — O, da.
Cu un suraî s nimicitor, Magdalena o ignoraă pe Eve, şi aproape caă se vaî rîî îîn
sufletul lui Roarke.
— Sunt îîn oraş de caî teva zile. Voiam saă te sun, saă vaă d dacaă am putea
stabili o îîntaî lnire ca saă staă m de vorbaă . Caî t au trecut, zece ani?
— Aproape doisprezece, cred.
— Doisprezece, îîşi daă du ea ochii peste cap. O, Franklin, te rog saă maă ierţi!
El e partenerul meu, Franklin James. Ţi-i prezint pe Roarke, pe soţia sa, Eve,
şi pe soţii Derrick.
— Ne cunoaştem.
Roarke îîi îîntinse maî na.
— Bunaă , Frank.
Era cu cel puţin treizeci de ani mai îîn vaî rstaă decaî t ea, dupaă aprecierea lui
Eve. Paă rea un om prosper, saă naă tos tun şi puţin îîndraă gostit.
— Vaă laă saă m saă vaă continuaţi cina. Magdalenei îîi alunecaă maî na pe braţul
lui Roarke – un gest aparent inocent, dar cumva intim. Maă bucur caă te-am
revaă zut.
De data aceasta, buzele ei atinseraă uşor obrazul lui Roarke. Ea continuaă :
— Trebuie saă luaă m praî nzul, doar noi, fetele, ca saă ne destaă inuim secrete
despre Roarke. Ţinem legaă tura. Mi-a faă cut plaă cere.
Conversaţia despre pescuit fu reluataă dupaă ce sosi maî ncarea. Deşi figura
lui Roarke nu laă sa saă se îîntrevadaă absolut nimic, Eve ştia caă îîn timp ce
maî nca, bea şi vorbea, mintea lui era, de fapt, îîn partea cealaltaă a salonului,
unde senzaţionala Magdalena îîn rochia ei îîndraă zneaţaă sorbea dintr-un
pahar cu vin.

Odataă îîncheiataă seara, le chemaraă soţilor Derrick una dintre limuzinele

lui Roarke pentru a-i duce la hotel, iar ei se urcaraă îîn maşina lui Eve.
— Cred caă s-au comis o groazaă de crime pentru felul îîn care ai parcat.
— Cine e ea?
— Ţi-am spus, ea şi Sam nu numai caă sunt proprietarii unei bune paă rţi
din Montana, dar deţin şi cea mai de succes staţiune din acest stat.
— Nu te juca cu mine, iubitule.
— E o cunoştinţaă mai veche.
Privirea lui o îîntaî lni pe a lui Eve.
— Şi da, am fost iubiţi. S-a îîntaî mplat cu mult timp îîn urmaă .
— Ştiu deja asta.
Roarke oftaă .
— A fost şi ea îîn joc. Am… concurat o vreme, dupaă care am colaborat la
caî teva proiecte. Apoi ne-am despaă rţit.
— E o hoaţaă .
— A fost, îîi raă spunse el, ridicaî nd din umeri. Nu ştiu dacaă mai profeseazaă .
Se îîntinse şi maî ngaî ie paă rul lui Eve. Conteazaă pentru tine?
„Am vaă zut ceva îîn ochii taă i“, dorea ea saă îîi spunaă .
— IÎntreb din curiozitate, îîi zise îîn schimb. E o apariţie.
— Chiar e. Ştii ce am gaî ndit caî nd ai intrat îîn restaurant?
— Slavaă Domnului caă nu are saî nge pe pantofi.
— Nu, dar bunaă remarcaă . Mi-am spus, iataă cea mai extraordinaraă femeie
din salaă . Şi e numai a mea. IÎi prinse maî inile îîntr-ale lui pentru o clipaă . IÎţi
mulţumesc pentru seara asta.
— Am îîntaî rziat.
— Am observat. Un caz nou?
— Da. Mi-a fost repartizat îîn dupaă -amiaza asta.
— Saă -mi povesteşti.
Eve îîşi impuse saă nu se gaî ndeascaă la iubirile de odinioaraă şi îîi prezentaă
situaţia pe scurt.

Faă cu un duş pentru a scaă pa de oboseala acelei zile lungi, îîncercaî nd saă nu
se gaî ndeascaă prea mult la faptul caă Roarke nu i se alaă turaă , aşa cum faă cea de
obicei. Numai ideea de fi o femeie obsedataă de gaî ndul caă partenerul ei –
care avusese o viaţaă tumultuoasaă , ba chiar aventuroasaă îînainte saă îîşi
gaă seascaă aleasa – se îîntaî lnise cu o fostaă iubitaă îîi faă cea stomacul saă se
îîntoarcaă pe dos. IÎnsaă ea nu se laă sase obsedataă , îîşi spuse Eve, îîn timp ce
paă raă sea duşul pentru a intra îîn baă taia aerotermei. Sau cel puţin nu o faă cuse
paî naă acum.
Exagera, acordaî nd atenţie unei apariţii trecaă toare, de o fracţiune de
secundaă , conchise ea. Nu mai conta, îîn clipa aceea, cu cine fusese Roarke îîn
urmaă cu mai bine de un deceniu. Chiar nu avea nicio importanţaă .
Caî nd intraă îîn dormitor, constataă caă el nu se aflaă acolo, îînsaă nici asta nu
avea vreo semnificaţie aparte. IÎşi puse un trening, îîşi trase îîn picioare nişte
şosete la îîntaî mplare, care se dovediraă a fi din caşmir, apoi se îîndreptaă spre
biroul ei de acasaă . Lipit de acesta se afla cel al lui Roarke. Uşa deschisaă laă sa
saă se îîntrevadaă o daî raă de luminaă . Nu avea niciun motiv saă intre pentru a
vedea ce se petrece acolo.
Roarke şedea la masa de lucru, îîmbraă cat îîntr-un pulover negru, dupaă ce
scaă pase de costum şi caă maşaă . IÎntr-un colţ al îîncaă perii se putea vedea un
ghemotoc de blanaă , motanul lor,
Galahad, care clipi din ochii bicolori îînainte de a-i îînchide pe jumaă tate a
lene.
— Lucrezi? îîntrebaă Eve, simţindu-se penibil, deplasataă .
— Puţin. Tu?
— Mda.
Nu ştia ce saă facaă cu maî inile, aşa caă îîşi agaă ţaă degetele mari de marginea
buzunarelor din faţaă ale pantalonilor.
— Maă gaî ndeam saă mai fac caî te ceva.
IÎşi îîndreptaă atenţia spre ea. IÎntotdeauna faă cea aşa, chiar şi atunci caî nd
avea o graă madaă de probleme de rezolvat.
— Vrei saă te ajut cu ceva?
— Nu, nu, maă descurc. E vorba doar de chestii de rutinaă .
El îîşi îîndreptaă privirea spre ecranul computerului.
— Bine atunci. Saă îîmi spui dacaă te raă zgaî ndeşti.
— Da, OK.
— Locotenente, o opri el din drum. IÎncearcaă saă nu bei mai mult de trei
litri de cafea.
Dintr-un motiv sau altul, remarca lui maliţioasaă îîi faă cu bine. Intraă îîn
bucaă taă rioara amenajataă îîn spaţiul ei de lucru şi îîşi programaă cafetiera
pentru o jumaă tate din cantitatea pe care o bea de obicei.
Era bine caă şi el avea ceva de lucru, îîşi spuse. Amaî ndoi vor fi ocupaţi
caî teva ore. IÎşi duse cana cu cafea la birou şi îîncercaă saă citeascaă raportul lui
Peabody despre Craig Foster. Se opri, îînjuraî nd.
— Ei bine, hai saă o fac şi pe asta, şuieraă ea printre dinţi. Maă car saă îîmi scot
chestia asta din minte.
IÎncepu saă caute date pe numele de Percell, Magdalena, sortaî nd manual
informaţiile. IÎi luaă ceva vreme saă identifice ţinta, îînsaă reduse aria de caă utare
introducaî ndu-i vaî rsta aproximativaă , semnalmentele şi – doar dacaă nu
cumva se îînşelase îîn privinţa accentului – naţionalitatea.

Percell, Magdalena. Data naşterii: 12 martie 2029. Locul naşterii: St. Paul,
Minnesota. Părinţii: Percell, James şi Karen. Culoarea părului: blond. Culoarea
ochilor: verzi. Greutatea: 52 de kilograme. Înălţimea: 1,65 metri.

Deşi citi îîn treacaă t informaţiile referitoare la educaţie, Eve observaă caă
Magdalena terminase liceul foarte devreme, la vaî rsta de cincisprezece ani.
Urmase cursurile Universitaă ţii Princeton şi absolvise îîn doar trei ani, îîn
cadrul unui program devansat, cu calificativul magna cum laudae.
— Aşadar e deşteaptaă .

Stare civilaă : caă saă toritaă cu Dupont, Andre, la data de 22 iunie 2048. Nu au
avut copii. Au divorţat îîn martie 2051.
S-a recaă saă torit cu Fayette, George, la data de 5 aprilie 2055. Nu au avut
copii. Au divorţat îîn octombrie 2059.
Averea estimataă : 13,5 milioane de dolari.
Adrese de domiciliu: Paris, Franţa; Cannes, Franţa.
Faă raă cazier.

Eve saă laă saă pe spate, descumpaă nitaă . Datele oficiale erau puţine şi nu
faă ceau trimitere la nicio infracţiune de naturaă penalaă , deşi Roarke îîi spusese
caă lucraseraă îîmpreunaă . Chiar dacaă nu ar fi fost condamnataă sau arestataă , ar
fi trebuit saă existe maă car o menţiune îîn dosarul ei referitoare la un
interogatoriu luat mai devreme sau mai taî rziu.
IÎi curaă ţase dosarul, îîşi spuse Eve, simţind cum i se straî nge stomacul.
Spaă rsese baza de date şi ştersese toate datele incriminatorii, la fel cum
faă cuse şi îîn cazul lui odinioaraă . O protejase. Deoarece îîi era mai greu saă
accepte decaî t îîşi imaginase, Eve anulaă caă utarea. Deja ştia mai mult decaî t îîşi
dorise.
Se cufundaă îîn lucru, apucaî ndu-se de citit raportul lui Peabody şi
îînsemnaă rile faă cute pe marginea cazului. Verificaă personalul didactic, îîn
îîncercarea de a stabili un cerc de suspecţi, şi se bucuraă prosteşte atunci
caî nd Galahad se furişaă îînaă untru pentru a se urca şi a se îîncolaă ci pe fotoliul
pe care obişnuia saă doarmaă .
— Ce avem noi aici? i se adresaă ea, ridicaî nd cana cu cafea. O persoanaă
obişnuitaă , care nu a traă it momente majore îîn viaţaă . IÎşi vedea de treburile lui,
aparent faraă a incomoda pe nimeni. Apoi, îîntr-o zi, a dat pe gaî t ciocolata
caldaă de acasaă îîn timpul pauzei de praî nz şi a avut parte de un sfaî rşit
îîngrozitor. Deci cine ar fi putut fi ataî t de supaă rat pe omul nostru obişnuit?
Ce ar fi avut de caî ştigat de pe urma morţii lui? îîn ceea ce privea situaţia
financiaraă , ducea un trai decent, îîn limitele a ce caî ştiga. Nu avea acţiuni, nu
deţinea proprietaă ţi, nu avea colecţii de artaă . Foloasele baă neşti erau pe
ultimul loc pe listaă
Se aşezaă pe un colţ al biroului şi studie datele afişate pe ecranul de pe
perete, luaî nd caî te o îînghiţituraă de cafea.
— Iat-o şi pe Mirri Hallywell. Putem spune şi despre ea caă e o persoanaă
obişnuitaă . Lucra îîmpreunaă cu victima, pe treceau ceva timp amaî ndoi din
caî nd îîn caî nd studiind îîmpreunaă . Cu toate acestea, erau doar prieteni. Dar,
cum pot doi tineri atraă gaă tori, de sexe opuse, avaî nd aproximativ aceeaşi
vaî rstaă şi aceleaşi interese şi care se bucuraă unul de compania celuilalt, saă
petreacaă ataî ta timp îîmpreunaă şi saă fie doar amici?
Oare saă îîşi fi vaî raî t coada sexul, aşa cum se îîntaî mplaă de obicei?
Aruncaă un ochi spre biroul alaă turat, enervataă de faptul caă raţionamentul
ei îîi adusese din nou aminte de Roarke şi de fosta sa iubitaă .
— E posibil, cu siguranţaă caă e posibil. Poate caă nu a existat acel impuls
sexual. Poate caă relaţia lor a fost, pur şi simplu, una platonicaă . Hallywell ar fi
putut totuşi s-o facaă . La fel şi soţia victimei, evident. Ar putea fi vorba de
sfaî rşitul tragic al unui triunghi amoros. Nimic mai mult. Şi totuşi…
Dar nu era chiar aşa.
— Dacaă vrei saă ai acces la soţ, o omori pe soţie. Eu una aşa aş proceda.
Existaă îîntotdeauna ideea caă „dacaă eu nu te am, nimeni nu o saă te aibaă “, dar
de ce saă fi fost pusaă îîn aplicare tocmai acum?
Reveni asupra notiţelor şi interogatoriilor ei. Nicio persoanaă dintre cele
cu care discutase nu menţionase vreo disputaă , vreo controversaă sau vreun
scandal îîn care saă fi fost implicat Craig Foster.
— O persoanaă obişnuitaă , repetaă ea, traă gaî nd cu ochiul la pisica din colţ
care torcea. Inocenţa îîntruchipataă .
— IÎţi pierzi timpul dacaă stai de vorbaă cu Galahad, îîi atrase atenţia
Roarke.
— Noteazaă totul îîn subconştient.
— Singurul lucru din subconştientul lui e pofta de somon. Cum merge?
— IÎn cerc şi nu ajung nicaă ieri. Niciun motiv, niciun suspect. Totuşi nu
putea saă o paă ţeascaă aşa, pur şi simplu. Saă fi fost vorba de un jaf, de vreun act
aleatoriu, aş mai îînţelege. Oricine poate caă dea victimaă unor astfel de lucruri.
IÎnsaă cineva care îîl cunoştea a pus la cale toataă taă raă şenia, a pregaă tit-o şi a
acţionat. IÎnsaă niciunul dintre cunoscuţii saă i nu pare saă fi avut un motiv
evident pentru a-l omorîî.
Roarke intraă saă arunce o privire la fotografia victimei, afişataă pe panoul
de pe perete.
— Nu ar fi primul individ care duce o viaţaă ascunsaă .
— Nu, şi am saă continui investigaţiile de suprafaţaă . S-ar putea saă se fi
culcat cu ea.
Eve îîşi ridicaă baă rbia şi araă taă spre ecran, aducaî nd-o pe Mirri Hallywell îîn
prim plan.
— E draă guţaă , constataă Roarke.
— Da, dar soţia e şi mai draă guţaă . Şi potrivit poliţistului pensionat, care
locuieşte sub ei, îînsuraă ţeii erau puşi pe treabaă din cinci îîn cinci minute, ceea
ce exclude ipoteza unei relaţii extraconjugale. Şi totuşi baă rbaţii nu se saturaă
niciodataă de sex.
Roarke o maî ngaî ie pe fund.
— Aşa e, nu ne saă turaă m niciodataă .
Lissette i se alaă turaă lui Mirri pe ecran. Genuri diferite, din punct de
vedere al traă saă turilor, observaă Eve.
— Pentru unii, sexul e la fel ca îîngheţata şi vor saă aibaă de unde alege.
Roarke zaî mbi.
— Eu ştiu ce aromaă îîmi place.
— Da, dar, mai îîntaî i, ai trecut de vreo caî teva ori prin meniu. Foster era
taî naă r, continuaă ea, faraă a lua îîn seamaă raî sul lui Roarke. N-a avut timp saă
experimenteze. Ceva nu se leagaă , murmuraă ea. Pentru moment doar ataî t
ştiu.
El se îîntoarse pentru a studia cercul crimei.
— Presupun caă problema banilor nu intraă îîn ecuaţie.
— Nu sunt suficienţi.
— Saă fi fost un act comis la furie?
— Ar fi trebuit saă fi avut mult, mult saî nge rece. Nu e vorba de o crimaă
pasionalaă . Otrava e… distantaă . Mai ales caî nd nu eşti prin preajmaă saă vezi
cum îîşi face efectul. Nu aş exclude furia, adaă ugaă ea. Numai caă nu gaă sesc
niciun indiciu îîn sensul aă sta. IÎl plaă cea toataă lumea.
— Aşa se spunea şi despre familia Icove, îîi reaminti el.
Eve dezaprobaă , daî nd din cap.
— Tipul aă sta nu seamaă naă deloc cu ei. Familia Icove avea o situaţie, era
orgolioasaă , saă ritaă de pe fix, desigur, îînsaă bogataă , privilegiataă şi aflataă îîn
lumina reflectoarelor. Individul aă sta era fericit îîn anonimatul îîn care traă ia.
Maă duc saă arunc o privire îîn apartamentul lui maî ine, adaă ugaă ea. O saă maă uit
prin haî rtiile lui de la şcoalaă . Poate caă el e cel care avea un secret. Poate ştia
ceva, baă nuia ceva şi de aceea a fost otraă vit. O saă aflu.
— Faă raă îîndoialaă .
Roarke se apropie de ea şi o saă rutaă pe frunte.
— Poţi saă îîncepi saă paă turile maî ine-dimineaţaă . Hai, ai avut o zi lungaă , ataî t
ca poliţist, caî t şi ca soţie.
— Presupun caă da.
IÎl laă saă saă o ia de maî naă pentru a o conduce afaraă .
— Cuplul Derrick a fost OK, îînsaă tot nu vreau saă merg îîn Montana.
— Vorbeşte teama ta de vaci. Am putea merge pentru vreo caî teva zile
acolo, îîntr-o staţiune. Poate caă laă rim puţin, cu ocazia asta.
 — Ce saă zic, visul vieţii mele: saă sar îîn spinarea unui animal de zece ori
caî t mine şi saă îîi dau bice.
— Saă ştii caă poate fi foarte palpitant.
— Nu, mulţumesc, prefer saă maă limitez la a vaî na psihopaţi.
Se îîntrebaă dacaă el fusese vreodataă saă caă laă reascaă cu
Magdalena. Şi se mai îîntrebaă de caî te ori o caă laă rise pe Magdalena.
Fir-ar saă fie.
Se îîntoarse caî nd ajunse îîn pragul dormitorului, îîl propti de toc şi îîşi
presaă buzele de ale lui, îîntr-un saă rut lacom, paă timaş.
— Sau asta ar fi pe locul doi, îîn topul activitaă ţilor palpitante, spuse ea,
muşcaî ndu-l uşor de buza inferioaraă .
— Pe locul doi, zici?
— Ei bine, psihopaţii sunt destul de palpitanţi.
— Trebuie saă maă straă duiesc mai mult, nu-i aşa?
Faă curaă schimb rapid de poziţii, Roarke acoperindu-i gura cu a sa şi
strecuraî ndu-şi maî inile pe sub tricoul ei.
— Nu ar fi recomandat ca soţia mea saă vaî neze maniaci doar pentru
caî ţiva fiori, nu-i aşa?
— Toate astea ţin de o zi de lucru. IÎnsaă … I se aruncaă îîn braţe,
cuprinzaî ndu-l cu picioarele pe dupaă talie. Am terminat programul.
Buzele lor se îîntaî lniraă din nou, fierbinţi şi fremaă taă toare, îîncepu saă îîl
saă rute frenetic pe faţaă şi pe gaî t. Gustul, gustul lui era tot ce îîşi dorea. El era
totul.
Nu se desprinse de el nici maă car caî nd o laă saă pe pat, ci îîl straî nse şi mai
tare la piept, îîncolaă cindu-şi maî inile îîn jurul gaî tului lui.
— Spune-mi caă maă doreşti.
— Mereu. IÎntotdeauna.
— Arataă -mi.
Simţea dorinţa arzaî nd îîn el, îîn maî inile lui, îîn modul îîn care acestea o
maî ngaî iau.
Şi totuşi nu era de ajuns. Simţea caă avea nevoie de mult mai mult.
Pentru prima dataă de caî nd erau îîmpreunaă , nu era siguraă ce anume
îînsemna mult mai mult. Ştia doar caă îîn sufletul saă u se strecurase un gol
rece, paî naă atunci necunoscut, care trebuia suplinit, umplut cu ceva.
Se dezlaă nţui cu disperare, traă gaî ndu-i puloverul peste cap şi îînfigaî ndu-şi
degetele îîn carnea lui.
— Atinge-maă , îîi ceru. Atinge-maă . Atinge-maă .
Cererea ei îîl surprinse. IÎl incitaă . Se afundaă îîn pielea ei, cucerind-o cu
maî inile lui iscoditoare. IÎi strigaă numele, îîntr-un geamaă t de plaă cere,
imploraî nd parcaă îîn acelaşi timp. Şi totuşi fremaă ta, cuprinsaă de dorinţe
neîîmplinite.
— Eve. IÎi cuprinse chipul îîn palme, dorind saă priveascaă îîn ochii ei, saă îîi
paă trundaă . Uitaă -te la mine.
IÎl ascultaă , straă duindu-se saă se lase prinsaă îîn joc. Pur şi simplu, saă se lase
prinsaă îîn joc.
— IÎnaă untru. Te vreau îînaă untru.
Se ridicaă , nu ca saă se ofere, ci ca saă cearaă , ghidaî ndu-i gesturile.
O singuraă fiinţaă , aşa cum numai ei puteau saă fie, îîşi spuse. Cadenţa,
pasiunea, parfumul – toate care le erau proprii. IÎl privi îîn ochi paî naă caî nd
privirea i se îînceţoşaă , paî naă caî nd deveni una cu ritmul şi mişcarea, gonind
spre momentul final, de maximaă plaă cere.
Ghemuitaă îîntr-un taî rziu laî ngaă el, cu pielea umedaă , îîncaă mai simţea acel
gol rece, parcaă neatins de flacaă ra pasiunii lor.
Roarke se trezi dimineaţa îînaintea ei. Nu îîl gaă si îîn living, baî ndu-şi
cafeaua şi urmaă rind informaţiile financiare difuzate la televizor, ca de
obicei.
Eve se pregaă ti saă îîşi îînceapaă ziua, saă rind peste rutina cotidianaă –
conversaţia, micul dejun îîn doi. De ce nu se afla acolo, ca saă îîi spunaă caă şi-a
pus jacheta nepotrivitaă la pantalonii nepotriviţi?
Oare ce se îîntaî mplase noaptea trecutaă ? De ce nu se implicase îîn munca
ei? De ce nu se afla cu ea, îîn momentul acela, ca saă o bataă la cap saă maă naî nce
ceva?
IÎşi puse tocul pistolului cu un gest nervos. Totul era îîn ordine. El era
ocupat, ea la fel. Nu avea nevoie ca baă rbatul ei saă îîi stea la dispoziţie la orice
oraă din zi.
Se îîndreptaă graă bitaă spre biroul ei pentru a lua dosarul, deşi avea deja o
copie pe computerul saă u din sediul central al poliţiei. Brusc se îîntoarse spre
uşa biroului lui, faă cu un pas spre ea şi îîi auzi vocea.
— Nu, eram treaz. Da, vechile obiceiuri nu se pierd uşor.
Eve îîşi daă du seama caă era pe Internet şi, de vreme ce nu auzea decaî t
vocea lui, deduse caă Roarke comutase conversaţia pe canalul privat.
— Da, îîntr-adevaă r, a fost o surprizaă . Sigur caă da, bineîînţeles. Sunt convins
caă avem multe de recuperat. Hai saă zicem pe la nouaă , la Sisters Three. Cred
caă o saă îîţi placaă acolo. Saă îîţi trimit o maşinaă ? Nu, Maggie, nu e niciun deranj.
Ne vedem atunci.
Maggie, îîşi spuse Eve, cu un nod îîn gaî t. Nu i se adresase cu pretenţiosul şi
distantul Magdalena, ci cu familiarul şi afectuosul Maggie.
Se opri îîn prag, realizaî nd caă faă cuse ceva aproape imposibil: îîl luase prin
surprindere. Şi totuşi nu putea citi nimic pe faţa lui, atunci caî nd se gaî ndea
sau îîşi amintea ceva ce nu voia saă îîmpartaă cu ea. Atenţia lui, îînsoţitaă de un
zaî mbet distrat, se îîndrepta asupra ei.
— Iataă -te.
— Da, iataă -maă . Eşti îîn birou dis-de-dimineaţaă .
— Am avut o conferinţaă prin Internet cu Londra, la ora şase. Faxul tocmai
anunţa primirea unui document, pe care îîl ignoraă . Tocmai voiam saă vin saă te
vaă d şi saă te conving saă iei micul dejun.
— Ai numai planuri legate de masaă astaă zi. Iei praî nzul cu cineva?
— Poftim? A, da. Se pare caă Magdalena şi-a amintit caă maă trezesc
devreme. IÎşi strecuraă îîn buzunar carnetul cu îîntaî lniri îîn timp ce se ridica îîn
picioare. O saă luaă m praî nzul îîmpreunaă .
— Am auzit. Cred caă ar fi cazul saă fii atent, amice.
— Atent la ce?
— Nu ar fi prima prietenaă care speraă caă vei reintra îîn joc, de dragul
vremurilor de odinioaraă . Poate caă ar trebui saă îîi aminteşti caă îîmpaă rţi patul
cu un poliţist, zilele astea.
O urmaă de iritare, vagaă ca o şoaptaă , îîi trecu peste chip.
— Nu am nicio intenţie saă revin la vechile obiceiuri.
— Parcaă spuneai caă vechile obiceiuri nu se pierd uşor.
Brusc raă ceala puse staă paî nire pe privirea şi vocea lui.
— Tragem cu urechea, locotenente?
— Eram îîn biroul meu. Uşa ta era deschisaă . Am şi eu urechi.
— Atunci foloseşte-le ca saă auzi şi asta. Iau praî nzul şi nimic mai mult. IÎşi
îînclinaă uşor capul, îîngustaî ndu-şi privirea şi fixaî nd-o cu ochii saă i albaştri,
paă trunzaă tori. Sau nu ai îîncredere îîn mine?
— Aş avea cu siguranţaă mai multaă îîncredere îîn tine dacaă nu ai vorbi
despre ea ca despre o veche prietenaă , deşi amaî ndoi ştim prea bine caă a fost
mai mult de ataî t.
— Ce a fost s-a îîntaî mplat cu o groazaă de timp îîn urmaă , cu mulţi ani
îînainte saă pun ochii pe tine. Iritarea şi raă ceala din vocea lui furaă îînlocuite de
uimire, Iisuse Hristoase, eşti geloasaă pe o femeie cu care nu am vorbit, pe
care nu am vaă zut-o şi la care nu m-am gaî ndit de ani de zile?
Eve se uitaă lung la el.
— Te gaî ndeşti la ea chiar şi acum, îîi spuse ea şi paă raă si biroul.
Coborîî treptele îîn fugaă şi daă du peste Summerset, majordomul, şi, îîn
acelaşi timp, garda personalaă şi omul de îîncredere al lui Roarke. O persoanaă
care nu îînsemna nimic altceva pentru ea decaî t baă taă i de cap cumplite. IÎnalt,
cu paă rul grizonant, pieptaă nat peste cap, şi o pereche de ochi negri, plini de
dispreţ, baă rbatul purta invariabilul costum negru. Eve îîşi luaă haina agaă ţataă
paî naă atunci de un capaă t al balustradei.
— Dacaă îîmi spui ceva, chiar şi un afurisit de cuvinţel, o saă -ţi scot baă ţul aă la
din fund şi o saă te bat maă r.
Se apropie cu paşi mari de uşaă şi se îîntoarse pe caă lcaî ie.
— Şi transmite-i şefului taă u caă , dacaă aş fi fost o persoanaă geloasaă , l-aş fi
baă tut zdravaă n îîncaă de acum doi ani, fir-ar saă fie.
Summerset îîşi arcui spraî ncenele, mustaă ci un pic, apoi îîşi ridicaă privirea
spre capul scaă rilor, unde tocmai apaă ruse Roarke.
— Locotenentul pare saă fie îîn dimineaţa asta mult mai ţaî fnoasaă decaî t de
obicei, comentaă Summerset.
— Are toane. Cu maî inile îîn buzunare, Roarke se îîncruntaă , privind spre
uşa de la intrare. Toane total atipice, îîşi spuse el. Magdalena e îîn oraş. Luaă m
praî nzul îîmpreunaă astaă zi. Se pare caă lui Eve nu îîi place asta.
IÎntaî lni ochii lui Summerset, iar expresia acestora era aidoma celei de
care reuşise cu greu saă scape mai devreme.
— Nu îîncepe şi tu. Am suportat destule hachiţe pe ziua de azi şi nu e nici
maă car ora opt.
— De ce vrei saă îîţi complici viaţa?
— Nu vreau. Pur şi simplu, iau masa de praî nz cu ea. Ia lucrurile aşa cum
sunt, mai spuse Roarke îînainte saă iasaă .

Albul zaă pezii aşternute peste noapte se transformase îîntr-un gri murdar,
iar peticele de gheaţa de pe trotuare, îîn adevaă rate capcane pentru trecaă torii
care se straă duiau saă îîşi menţinaă echilibrul. Navetişti pe jumaă tate îîngheţaţi
aşteptau îînfofoliţi îîn staţiile de autobuz. Pe la colţuri, vaî nzaă torii ambulanţi
îîşi aprinseseraă graă tarele nu ataî t de dragul comerţului, caî t pentru a se
dezmorţi.
Termometrul maşinii ei afişa temperatura inumanaă de minus
cincisprezece grade. IÎşi dori ca lui Roarke saă îîi îîngheţe fundul lui irlandez.
Blocataă îîn trafic, îîşi laă saă capul saă cadaă pe volan. Nu recursese la abordarea
cea mai bunaă . Nu avea nici cea mai vagaă idee cum naiba ar fi trebuit saă se
comporte, îînsaă ştia caă o daă duse îîn baraă . Avea saă fie supaă rat pe ea îîn timp ce
se va îîntaî lni cu… paraşuta aceea. Nu abordase o strategie bunaă . Şi de ce, maă
rog, ar fi avut nevoie de o strategie?
— Las-o baltaă , las-o baltaă , îîşi spuse. E doar un hop, nici maă car ataî t.
Şi totuşi nu reuşi saă scape de gaî nduri nici dupaă ce ajunse îîn centru;
continuaă saă îîntoarcaă situaţia pe toate paă rţile chiar şi îîn timp ce îîşi faă cea loc
îîn liftul aglomerat pentru a ajunge îîn secţia de criminalisticaă .
 Se îîndreptaă direct spre birou, îîncercaî nd saă schiţeze un zaî mbet pentru
colegii cu care se îîntaî lni. IÎnchise uşa îîn urma ei şi îîşi programaă filtrul de
cafea. IÎşi reaminti caă era la serviciu. Problemele personale nu îîşi aveau
locul. Asta era şi nu avea ce saă facaă . Se hotaă rîî saă îîşi bea cafeaua şi saă se uite
pe ferestruica biroului saă u paî naă caî nd mintea avea saă -i devinaă suficient de
limpede pentru a lucra.
IÎncaă îîşi mai sorbea cafeaua privind afaraă caî nd îîşi faă cu apariţia Peabody.
— ’ Neaţa. Cum a fost cina?
— Am maî ncat. Ia-ţi haina. Mergem la apartamentul victimei.
— Acum? Saă o contactez pe Lissette Foster, saă maă asigur caă …
— Ţi-am spus saă -ţi iei haina.
— Da, doamnaă .
Peabody nu i se mai adresaă paî naă caî nd nu ajunseraă îîn maşinaă .
— Am ratat ceva? O consideraă m pe Lissette drept suspectul principal?
— Dar caî nd ţi-ai îînchipuit caă am eliberat-o de orice suspiciune?
— Nu ştiu, îînsaă credeam caă ajunsesem la concluzia caă nu ar fi putut saă o
facaă .
— A avut ocazia. Caî t despre motiv, îîntotdeauna se gaă seşte unul caî nd vine
vorba de cupluri. Uneori, se îîntaî mplaă saă fie constatarea caă , pur şi simplu, te-
ai caă saă torit cu un ticaă los. De aici îîncepem.
Conduse o vreme îîn taă cere.
— Vreau saă vaă d unde a traă it, spuse ea, pe un ton mai calm. Cum a traă it.
Cum au traă it. Autopsia ne spune caă a fost un taî naă r saă naă tos, de douaă zeci şi
ceva de ani, care a murit dupaă ce a ingerat o dozaă letalaă de ricinaă . Ataî t şi
nimic mai mult. IÎnsaă asta nu îînseamnaă caă victima noastraă nu are mai multe
de spus.
— Bine, îînţeleg. E totul îîn regulaă ?
— Nu, chiar nu e. IÎnsaă nu am de gaî nd saă vorbesc despre asta. Hai saă ne
facem treaba.
De data asta, taă cerea deveni apaă saă toare. Eve îîşi trecu degetele prin paă r.
— Saă vorbim despre altceva. Tu ai tot timpul caî te ceva de spus. Vorbeşte
despre ceva, pentru numele lui Dumnezeu.
— Hmmmm… Nu îîmi vine nimic îîn minte. E prea multaă tensiune. Oh, oh!
Ştiu! Te-ai pregaă tit pentru maî ine-searaă ?
— Pentru ce anume?
— Acum…
— Dacaă e acum, atunci nu e maî ine-searaă . Ce ai fumat la micul dejun?
— Nu am maî ncat decaî t un grepfrut rehidradat. Nu pot saă scap nicicum
de ce am pus pe mine îîn perioada vacanţei. Sunt plinaă de praă jituri, oftaă
Peabody. Fundul meu e faă cut îîntregime din praă jituri.
— Ce fel de praă jituri? îîmi plac praă jiturile.
— De toate felurile, raă spunse Peabody. Nu pot saă rezist de Craă ciun îîn faţa
praă jiturilor. Bunica mea îîncaă le mai face din te miri ce şi mai nimic.
— Credeam caă praă jiturile se fac cu zahaă r.
— Te miri ce şi mai nimic presupune şi zahaă r – şi fainaă şi ouaă şi cacao şi
unt… Mmmm, unt. Peabody îînchise ochii visaă toare. Unt adevaă rat, de la vaci.
— Vacile au de-a face cu laptele. Eve aşteptaă îîn timp ce un grup de
pietoni se graă bi saă treacaă strada. Şi nu îînţeleg de ce toataă lumea vrea saă bea
ceva ce iese din vaci, la fel ca şi urina.
— Untul se face din lapte. Asta dacaă vorbim de lapte adevaă rat. Bravo,
acum mi s-a faă cut foame. Nu pot saă vorbesc despre praă jituri, îîmi creşte
fundul numai gaî ndindu-maă la ele. IÎţi spuneam ceva. Oh, Acum.
— Acum a devenit atunci. Acum a redevenit acum.
Peabody se îîntoarse spre Eve, privind-o de sub caă ciula îîmpletitaă , de
culoare maro.
— IÎncerci saă maă îîncurci şi te descurci de minune. Ştii caă maă refer la noua
emisiune a Nadinei. Eşti invitatul special al primei ediţii.
— Şi îîncerc saă nu maă gaî ndesc deloc la asta.
— O saă fie grozav. Cu ce te îîmbraci?
— Maă gaî ndeam saă îîncerc de data asta nişte haine.
— Zaă u, Dallas, emisiunea se transmite la nivel naţional, prin satelit, şi a
fost deosebit de mediatizataă . Lasaă -l pe Roarke saă îîţi aleagaă ţinuta.
Ochii lui Eve se îîngustaraă ca nişte lame; simţi cum i se urcaă un nod îîn gaî t.
— Ştiu cum saă maă îîmbrac. Port haine de ani de zile. Gaî ndurile îîi reveniraă
la Magdalena şi la rochia roşie, îîndraă zneaţaă , asortataă cu pantofii argintii. —
Sunt poliţist, nu cocotaă . Dacaă îîşi dorea alaă turi pe cineva care saă se faî ţaî ie pe
tocuri şi saă poarte rochii pretenţioase, atunci nu trebuia saă se caă saă toreascaă
cu mine.
— Nu cred caă garderoba ta a constituit un factor decisiv. Peabody îîncercaă
cu prudenţaă ape periculoase. V-aţi certat?
— Nu chiar. IÎnsaă cred caă o vom face.
Eve caă lcaă acceleraţia pentru a depaă şi o maşinaă , apoi parcaă pe o straă duţaă
secundaraă .
— E suficient de aproape.
— Aşa cred.
Peabody îîşi luaă inima îîn dinţi şi o urmaă aproape alergaî nd pe Eve, care o
luase îînainte pe trotuar.
Frigul îînţepaă tor ajungea la oase şi un vaî nt taă ios straă baă tea canioanele
urbane. Eve îîşi vaî rîî maî inile neîînmaă nuşate îîn buzunar şi se forţaă saă se
gaî ndeascaă la treaba pe care o avea de faă cut.
— Nu are nimic de ascuns, aşadar, nu ar trebui saă fie o problemaă dacaă
aruncaă m o privire îîn jur. IÎn caz contrar, putem obţine un mandat destul de
repede. Caă utaă m orice urmaă de otravaă , inclusiv seminţe de ricin sau orice alt
produs derivat. Vreau saă trec prin datele şi contactele lui, saă vaă d dacaă avea
vreun disc, saă îîi cercetez documentele. Vreau saă ştiu ce ţinea îîn sertarul de
sus al scrinului, ce avea îîn buzunare. Tot tacaî mul.
Peabody raă suflaă uşurataă atunci caî nd intraraă îîn claă dire, laă saî nd îîn urmaă
viscolul de februarie.
— Dacaă apartamentul lor e identic celui lui Kowoski, nu ar trebui saă ne ia
mult timp.
Urcaraă scaă rile. Eve ciocaă ni la uşaă . Le deschide o femeie cu ochi obosiţi, cu
paă rul îîmpletit îîn codiţe lucioase.
— Vaă pot ajuta cu ceva?
— Suntem locotenentul Dallas şi detectivul Peabody. Am dori saă o vedem
pe Lissette Foster.
— Anchetaţi moartea lui Craig. Eu sunt Cicely Boviar, mama lui Lissy. Vaă
rog, intraţi. Ea e îîn baie. Cicely aruncaă o privire îîngrijorataă caă tre uşa îînchisaă
a baă ii. Face duş. Nu a dormit noaptea trecutaă . IÎi pregaă tesc micul dejun.
Trebuie saă maă naî nce ceva. Vaă rog, luaţi rog. Doriţi o cafea?
— Nu vaă deranjaţi.
— Nu e niciun deranj. Vreau saă îîi pregaă tesc ceva. Ne îîntaî lnim cu paă rinţii
lui Craig dupaă -amiazaă saă discutaă m despre… îîncepuraă saă îîi tremure buzele.
Saă facem aranjamentele. Vreau saă îîi pregaă tesc ceva saă maă naî nce.
— Caî nd aţi ajuns la New York, doamnaă Boviar?
— Noaptea trecutaă , taî rziu. Am venit de îîndataă ce… caî nd Lissy a sunat saă -
mi spunaă ; am plecat imediat. Are nevoie de maman îîn aceste momente. Aşa
mi-a spus, maman.
Intraă îîn bucaă taă rioaraă , apoi se opri, ca şi cum nu ar fi ştiut ce anume voia
saă facaă .
— Aici a dorit Lissy a mea saă traă iascaă şi, pentru caă îîl avea pe Craig, nu mi-
am faă cut probleme. El mi-a spus caă îîn caî ţiva ani – erau ataî t de tineri – aveau
saă îîntemeieze o familie şi caă voi deveni grandmaman. Asta mi-a spus. Ştiţi
pe cine a omoraî t acea persoanaă ? L-a omoraî t pe acel baă iat scump, odataă cu
familia pe care el şi Lissy şi-o doreau. Au pus capaă t bucuriei. Ştiţi cum s-a
îîntaî mplat?
— Va trebui saă staă m de vorbaă cu fiica dumneavoastraă .
— Bien sur. Vaă rog, luaţi loc. Eu o saă fac cafeaua. Au nişte praf de ouaă .
Acasaă aveam ouaă de la gaă inile pe care le ţine vecina mea, dar aici… Era un
baă iat ataî t de bun. Ochii ei obosiţi se umpluraă de lacrimi. Nu ar fi trebuit saă
se îîntaî mple una ca asta. Vaă rog, luaţi loc.
IÎn cameraă se afla o canapea albastru-deschis, cu perne de un verde
aprins, şi douaă scaune tapiţate cu un material cu dungi late, îîn aceleaşi
culori. Un birou ocupa unul dintre colţurile camerei, îîn vreme ce îîn celaă lalt
se afla o maă suţaă cu douaă scaune. Modul îîn care era aranjataă mobila, ordinea,
culorile puternice confereau spaţiului straî mt confort şi stil.
Cicely se apropie de uşa baă ii şi ciocaă ni uşor.
— Mignon, au venit cei de la poliţie. Doamna locotenent şi doamna
detectiv. Vine imediat, i se adresaă ea lui Eve. Maă duc saă fac cafeaua.
Lissette ieşi îîmbraă cataă cu o pereche de pantaloni largi, un tricou şi cu
şosete groase îîn picioare. Araă ta ca o persoanaă care suferea de o boalaă aflataă
îîn fazaă terminalaă . Avea faţa palidaă , iar ochii îîi erau inexpresivi şi umflaţi. Se
mişca de parcaă ar fi durut-o oasele.
— Aţi mai aflat ceva? Vocea îîi era raă guşitaă . Ceva legat de Craig?
Eve se ridicaă îîn picioare.
— Luaţi loc, doamnaă Foster.
— M-am dus saă -l vaă d. Am fost saă îîl vedem. M-am dus acolo îîmpreunaă cu
paă rinţii lui. Nu a fost o greşealaă . Mi-aţi spus caă nu a fost. Mama şi tataă l lui
erau distruşi. Ce o saă fac eu acum? Aruncaă o privire îîn jur, ca şi cum atunci
şi-ar fi dat seama unde se afla. Ce o saă fac? Maman.
— Hai, puiul meu, aşeazaă -te.
Cicely reveni îîn cameraă şi o ajutaă pe Lissette saă ia loc pe un scaun.
— Vaă rog, ne puteţi spune ceva? Orice? Este ataî t de greu saă nu ştii de ce
sau cum.
Eve se uitaă îîn ochii lui Lissette.
— Soţul dumneavoastraă a murit dupaă ce a îîngerat o dozaă letalaă de ricinaă .
— A ingerat ceva? A îînghiţit ceva? Ricinaă ? Ce este asta?
— E o otravaă , murmuraă Cicely, cu ochii maă riţi de groazaă . Ştiu ce e. E o
otravaă .
— Otravaă ? Dar de ce… cum a…
— Au fost gaă site urme îîn ciocolata caldaă , îîi spuse Eve lui Lissette şi vaă zu
cum aceasta se albi la faţaă .
— Nu, nu, nu. Nu are cum saă fie. Eu i-am pregaă tit-o. Eu îînsaă mi o faă ceam.
IÎn fiecare dimineaţaă , de îîndataă ce vremea îîncepea saă se raă ceascaă . Iar caî nd se
îîncaă lzea, obişnuiam saă îîi fac ceai rece, îîndulcit. IÎn fiecare zi. Credeţi caă i-am
faă cut raă u lui Craig? Credeţi caă eu…
— Nu, nu cred. Dupaă mai bine de unsprezece ani îîn serviciu, Eve ştia
caî nd saă aibaă îîncredere îîn instinct. IÎnsaă pentru a elimina orice suspiciune,
astfel îîncaî t saă putem explora şi alte piste, am dori saă aruncaă m o privire prin
apartament. Ne trebuie permisiunea dumneavoastraă pentru a-l
percheziţiona, pentru a cerceta computerul soţului dumneavoastraă ,
obiectele lui personale.
— Staţi. Vaă rog. Lissette o straî nse de maî naă pe mama ei. Aţi spus otravaă .
Aţi spus caă el a fost otraă vit. Cum s-a putut saă îînghitaă otravaă din greşealaă ?
— Nu cred caă a fost o greşealaă , interveni Cicely. Nu-i aşa?
— Nu.
— IÎn cazul acesta… Obrajii lui Lissette îîncepuraă saă se coloreze îîntr-un
roşu intens, pe maă suraă ce se ridica îîncet îîn picioare. IÎn mod deliberat?
Cineva i-a faă cut asta? De ce? Nu a faă cut raă u nimaă nui niciodataă .
— Doamnaă Foster, credem caă ricina a fost strecurataă îîn baă utura soţului
dumneavoastraă la un moment dat al dimineţii îîn care a murit.
— IÎnsaă eu i-am pregaă tit baă utura. Eu i-am preparat-o. Lissette fugi îîn
bucaă taă rie. Aici, chiar aici. IÎn fiecare dimineaţaă îîi pregaă team praî nzul pentru
caă îîi faă cea plaă cere. IÎmi lua numai caî teva minute, iar lui îîi plaă cea ataî t de
mult…
Cicely murmuraă ceva îîn francezaă îîn timp ce se îîndrepta spre fiica ei.
— Nu, nu, nu. I l-am pregaă tit la fel ca îîn fiecare dimineaţaă . Un sandvici, un
fruct, chipsurile care îîi plaă ceau. Şi am pregaă tit ciocolata aşa cum m-ai
îînvaă ţat, maman. IÎi plaă cea asta. Aici, chiar aici. IÎntinse maî inile. Eu am
pregaă tit ciocolata.
— Lissy. Cicely îîi luaă îîn palme obrajii plaî nşi. Nu faă asta.
— Lissette, ai pus baă utura îîntr-un termos negru?
— Da, da. Lissette se sprijini de mama sa. IÎn termosul mare, inscripţionat
cu numele lui. I l-am faă cut cadou atunci caî nd a îînceput şcoala, îîmpreunaă cu
sufertaşul.
— Le lua pe amaî ndouaă cu el, de obicei?
— Zilnic, da. IÎn fiecare zi. Dar ce mai conteazaă ?
— E o chestiune de detaliu, o linişti Eve. Investigaă m ataî t modul îîn care s-
a petrecut crima, caî t şi motivele pentru care a fost comisaă , deci fiecare
amaă nunt este important. Am dori saă aruncaă m o privire prin apartamentul
dumneavoastraă .
— De ce? Lissette îîşi examinaă maî inile. De ce ar fi vrut cineva saă îîi facaă raă u
lui Craig?
— Pentru moment, nu pot saă vaă ofer un raă spuns.
— Doriţi saă vaă uitaţi prin lucrurile noastre pentru ca saă gaă siţi un
raă spuns?
 — Da.
— Uitaţi-vaă la absolut tot. Are mai multe materiale la şcoalaă . Dar sunt
unele şi îîn dreptul computerului, la birou. Faceţi tot ce trebuie. Nu vreau saă
asist. Nu vreau saă vaă d cum scormoniţi prin lucrurile noastre. Putem ieşi?
— Da, desigur.
— Maman, saă ieşim şi saă le laă saă m… Maman, cineva l-a omoraî t pe Craig.
Maman.
Eve se daă du îîn laă turi pentru a o laă sa pe mamaă saă îîşi consoleze fiica şi s-o
ajute saă îîşi punaă cizmele, haina şi eşarfa.
— Mergem saă luaă m micul dejun, o informaă Cicely pe Eve. E un mic local
mai jos, pe stradaă . Ne gaă siţi acolo dacaă aveţi nevoie de noi.
— Mulţumim.
Eve aşteptaă paî naă caî nd uşa se îînchise îîn urma lor.
— Deci folosea acelaşi termos îîn fiecare zi.
— Se potriveşte profilului lui, îîi raă spunse Peabody. Rutina.
— Mda, aşadar, nu numai caă bea acelaşi lucru îîn fiecare zi, ci folosea şi
acelaşi recipient. Folosea termosul acela de mai bine de un an. Poate caă ,
pentru a fi eficient, criminalul a cumpaă rat unul asemaă naă tor şi l-a schimbat
cu al lui.
— Am putea saă verificaă m marca şi modelul, eventual comercianţii.
— Mda, am putea face asta, îînsaă , mai îîntaî i, vom verifica îîncaă perea. Saă
trecem la treabaă , Peabody.

Niciun obiect din casa aceea nu sugera crima. Nu gaă siraă otraă vuri
ascunse îîn compartimente secrete, nici corespondenţe pe tonuri
ameninţaă toare sau fotografii compromiţaă toare.
Din caî te vaă zuse – şi simţise – Eve, era vorba doar de vieţile a douaă
persoane proaspaă t caă saă torite şi fericite.
Zona îîn care se afla biroul conţinea ataî t materialele lui de lucru, caî t şi pe
ale ei, precum şi e-mailuri naive sau sexy pe care cei doi şi le trimiseseraă
unul altuia, semn al acelor fiori de la îînceputul dragostei şi al sentimentului
de apartenenţaă , potrivit caă rora nimic nu avea mai multaă importanţaă decaî t ei
doi, îîşi spuse Eve. Gaă siraă un schimb de mesaje vocale îîntre Lissy şi mama ei,
precum şi unul din partea lui Mirri Hallywell, care conversase cu ambii soţi
Foster, confirmaî nd o îîntaî lnire de studiu cu Craig şi discutaî nd cu Lissy
despre o îîntaî lnire cu un anumit Ben.
 Cu o searaă îînainte saă moaraă , Craig Foster schiţase îîn mare testul cu care
nu mai apucase saă îîşi surprindaă elevii şi petrecuse aproape o oraă scriind o
lucrare despre evenimentele economice şi sociale din perioada care urmase
Raă zboaielor Urbane.
Screen-saver-ul de la computerul lui era o fotografie de la nuntaă , îîn care
Lissette, îîn alb imaculat, şi Craig, îîn negru ceremonios, erau îînfaă ţişaţi
experimentaî nd primul lor saă rut îîn calitate de soţ şi soţie, presupuse Eve.
— E un caz dificil, comentaă Peabody dupaă ce se urcaraă îîn maşinaă .
Judecaî nd dupaă cum arataă apartamentul, totul este nou. Erau abia la îînceput.
Acum totul s-a sfaî rşit. Paharele de vin – probabil, un cadou de nuntaă – de-
abia dacaă fuseseraă folosite. Prosoape asortate cu perdeaua de duş, flori
uscate din buchetul de mireasaă , îînregistrarea ceremoniei şi a petrecerii. E
dificil.
— E şi mai dificil pentru caă nimic din tot ce am gaă sit acolo nu indicaă un
motiv anume. Nu au bani, nu folosesc substanţe interzise, probabilitatea ca
vreunul dintre ei saă aibaă o relaţie extraconjugalaă avaî nd îîn vedere
conjunctura se apropie de zero. Aşadar, ce secret avea?
— Te referi la secretul lui?
— Toţi oamenii au aşa ceva. Mici detalii pe care le ţin pentru ei. Lucruri
pe care un baă rbat nu le-ar îîmpaă rtaă şi soţiei sale.
Peabody daă du din cap, îîncruntaî ndu-se.
— Judecaî nd dupaă momentul îîn care se aflau şi dupaă mesajul transmis, nu
cred saă fi avut secrete unul faţaă de celaă lalt.
— Tocmai asta le face saă fie secrete, îîşi spuse Eve îîn barbaă , îîn timp ce
parca îîn apropierea şcolii.
Intraraă îîn incintaă , trecuraă de filtrele de securitate şi aşteptaraă saă
primeascaă permisiunea de a merge mai departe. Caî teva cadre didactice
traversaraă holul principal. Toate purtau caî te o banderolaă neagraă .
— Hai saă revedem îîncaă o dataă cronologia evenimentelor. Dacaă ricina nu a
provenit de acasaă , atunci trebuie saă fi venit de aici.
Peabody îîşi scoate carneţelul cu îînsemnaă ri.
— Victima a pontat la ora şase şi patruzeci şi douaă de minute. Soţia
afirmaă caă a paă raă sit apartamentul îîn jurul orei şase şi jumaă tate.
— A venit pe jos. A gaă sit un apartament situat îîn apropiere de serviciu
pentru ca saă poataă merge pe jos şi saă economiseascaă banii pe transport.
Avea nevoie de şapte, opt minute ca saă parcurgaă distanţa, deci nu cred saă se
fi oprit pe drum. Nu era nimic deschis la ora aceea îîn drumul saă u. Cel mai
apropiat non-stop e îîn cealaltaă direcţie, la trei straă zi de aici.
Peabody aprobaă , daî nd din cap.
 — Mai existaă o baă caă nie îîn apropiere, dar nu se deschide decaî t la ora
şapte.
— OK. Aşadar, îîşi ia haina, servieta şi praî nzul îîmpachetat, îîşi ia la
revedere de la soţie şi pleacaă pe jos la serviciu. Intraă folosind intrarea
principalaă , aşa cum am faă cut şi noi. Trece de punctul de securitate şi
semneazaă condica. Se duce saă facaă sport, dar, mai îîntaî i, trece prin clasaă
pentru a-şi laă sa lucrurile acolo: haina, maă nuşile, paă laă ria, fularul şi servieta
îîn care avea ultimul praî nz.
Eve se îîndreptaă spre sala de clasaă , urmaî nd cea mai logicaă rutaă posibilaă .
— Niciuna dintre persoanele cu care am stat de vorbaă nu a menţionat saă
îîl fi vaă zut sau saă fi vorbit cu el îînainte saă ajungaă îîn sala de sport.
Se opri îîn dreptul clasei, rupse sigiliul şi intraă .
— IÎşi pune servieta pe catedraă , îîşi mutaă praî nzul îîn sertar şi îîşi agaţaă
haina îîn cui. Un tip eficient şi ordonat, murmuraă ea. E îîmbraă cat deja îîn
trening. Ia cu el, îîn sala de sport, geanta îîn care avea hainele de şcoalaă .
— Exact, spuse Peabody, consultaî ndu-şi notiţele. Avem o geantaă îîn care
se aflaă echipamentul de sport.
— Ajunge la parter, urmaă Eve, continuaî nd saă refacaă traseul victimei. Se
duce saă facaă sport, laă saî nd clasa şi inclusiv termosul nesupravegheate.
— Da.
Paă raă siraă clasa şi se îîndreptaraă spre sala de sport.
— Potrivit martorilor, se afla deja îîn sala de sport, la aparate, atunci caî nd
a fost vaă zut pentru prima oaraă .
— De caă tre Reed Williams, îîn jurul orei şapte şi zece minute.
— La ce oraă a pontat Williams?
— La şase şi patruzeci şi cinci de minute.
— Dar ce a faă cut Williams îîntre ora şase şi patruzeci şi cinci de minute şi
ora şapte şi zece minute? Trebuie saă mai staă m de vorbaă cu el o dataă .
Mosebly a declarat caă a vaă zut victima la piscinaă atunci caî nd ea pleca de
acolo, îîn jurul orei şapte şi jumaă tate.
— A pontat la şase şi cincizeci de minute.
— Se trezesc devreme cu toţii. Va trebui saă discutaă m şi cu ea. Mai bine
mai devreme decaî t mai taî rziu, adaă ugaă Eve dupaă ce o vaă zu pe Mosebly
venind spre ele cu paşi mari.
— Doamnaă locotenent, doamnaă detectiv. Am fost anunţataă de personalul
de securitate caă vaă aflaţi aici.
Era îîmbraă cataă îîn negru – fustaă , jachetaă , cizme.
— Aş aprecia dacaă v-aţi opri, mai îîntaî i, prin biroul meu atunci caî nd veniţi
la Academie.
 — Ne-am gaî ndit caă nu vaă vom gaă si astaă zi, ripostaă Eve. Avaî nd îîn vedere
situaţia…
— Am decis saă vin dupaă o şedinţaă cu psihologii şcolii. Am hotaă raî t caă este
îîn interesul elevilor ca programul saă se desfaă şoare îîn condiţii de
normalitate, pentru a avea ocazia de a se îîntaî lni şi a putea discuta îîn mod
deschis despre temerile şi sentimentele lor. Am ţinut un minut de
reculegere azi-dimineaţaă şi intenţionaă m saă organizaă m o ceremonie
religioasaă saă ptaă maî na aceasta. Aţi îînregistrat progrese?
— Ancheta este îîn plinaă desfaă şurare. Ce aţi faă cut ieri, îînainte saă îînotaţi?
— Pardon?
— Aţi ajuns la şcoalaă la ora şase şi cincizeci de minute.
— Saă maă gaî ndesc. S-au îîntaî mplat ataî t de multe de atunci… M-am dus îîn
birou saă îîmi verific agenda şi saă maă pregaă tesc pentru ziua respectivaă . Am
baă ut o cafea. Dar de ce?
— E o chestiune de detaliu. V-aţi îîntaî lnit cu cineva? Aţi vorbit cu cineva
îînainte saă mergeţi saă îînotaţi?
— Da, dacaă stau bine saă maă gaî ndesc. Am discutat puţin cu Bixley, caî nd
am sosit. Curaă ţa treptele de la intrare de zaă padaă . I-am spus saă le verifice
periodic peste zi. Am vaă zut-o apoi pe Laina Sanchez, nutriţionista noastraă ,
care tocmai ajunsese la şcoalaă . Cred caă i-am spus ceva legat de vreme.
Apoi m-am dus îîn birou şi am trecut îîn revistaă programul zilei, dupaă care
am plecat la piscinaă .
— Aţi trecut prin sala de fitness?
— Nu, m-am oprit îîn vestiarul profesorilor pentru a-mi pune costumul
de baie, dupaă care m-am dus direct la piscinaă . Ce s-a îîntaî mplat cu Craig,
locotenente? Aud tot felul de zvonuri, lucru care nu face decaî t saă menţinaă
aceastaă atmosferaă neplaă cutaă .
— A fost otraă vit. Oricine are acces la sala de fitness?
— Otrăvit? Mosebly faă cu un pas îînapoi. Doamne sfinte. A maî ncat ceva de
la chioşc, din fumoar, de la cantinaă ? Trebuie saă stau de vorbaă chiar acum cu
Laina.
— Nu a avut de-a face cu maî ncarea de aici.
O expresie de uşurare deplinaă se aşternu pe chipul lui Mosebly.
— Slavaă Domnului. Dar e îîngrozitor, adaă ugaă ea imediat. Desigur, e
îîngrozitor caă i s-a tras de la ceva adus de acasaă , îînsaă trebuie saă maă gaî ndesc
la bunaă starea elevilor, a personalului didactic.
— Cu siguranţaă .
— Aşadar, a fost un accident, o reacţie alergicaă la ceva.
— E vorba de o crimaă , precizaă Eve sec. Relaxarea de pe chipul lui
Mosebly îîncepu saă se risipeascaă . Doamnaă director Mosebly, trebuie saă ştiu
unde se aflau toţi cei prezenţi aici ieri-dimineaţaă , îînainte de ore, respectiv,
ce au faă cut paî naă îîn momentul îîn care Foster şi-a luat praî nzul. Oricine – maă
refer la personal, la elevi – are acces îîn aceastaă zonaă ?
Eve araă taă cu capul spre uşile centrului de fitness destinat angajaţilor
şcolii. Mosebly duse o maî naă îîn dreptul inimii.
— Trebuie saă ştiu ce s-a îîntaî mplat. Dacaă a fost un gest deliberat, atunci
elevii ar putea fi îîn pericol…
— Nu aveţi motive saă credeţi asta. A fost vorba de un act calculat.
Raă spundeţi la îîntrebare.
Mosebly îîşi presaă taî mplele.
— Spaţiul de aici este destinat îîn exclusivitate personalului. Accesul se
face pe bazaă de carduri speciale. Studenţii au o salaă proprie, îîn care se intraă
prin cealaltaă partea a piscinei. Cadrele didactice pot folosi piscina îînainte şi
dupaă ore, ataî t timp caî t nu sunt alte activitaă ţi planificate. O, Doamne. Otravaă ?
— Un card de acces, ceru Eve, faă caî nd un semn spre uşaă .
Mosebly scoase unul din buzunar şi îîl trecu prin locaşul de identificare.
Eve intraă îînaă untru. Aparate, greutaă ţi, saltele. Sala ei de sport de acasaă era
mai mare şi mai dotataă , îînsaă şi aceasta era bine organizataă şi constituia o
recompensaă pentru personalul Academiei.
— Foster folosea aparatele îîn mod regulat?
— Aproape îîn fiecare zi. Personalul este îîncurajat saă foloseascaă sala.
Majoritatea o face o dataă sau de douaă ori pe saă ptaă maî naă . Alţii, îîntre care şi
Craig, profitau mai des de acest avantaj.
Eve daă du din cap şi îîşi croi drum prin salaă , spre un al doilea raî nd de uşi.
Vestiarul era curat şi, din nou, bine compartimentat. Dulaă pioare, grupuri
sanitare, caî te trei duşuri de fiecare parte, separate de un geam opac, ataî t
pentru femei, caî t şi pentru baă rbaţi.
— Care era dulaă piorul lui?
— Niciunul dintre noi nu are un dulaă pior anume, îîi explicaă Mosebly pe
un ton neraă bdaă tor, caracteristic unei persoane care şi-ar fi dorit, îîn mod
evident, saă fie îîn altaă parte. Dacaă ledul tastaturii ataşate fiecaă rui dulaă pior
este roşu, îînseamnaă caă este folosit de cineva. Dacaă este verde, poate fi
utilizat de oricine, dulaă piorul fiind îîncuiat îîn baza unui cod format din şase
cifre.
— Vaă d caă trei sunt ocupate.
— Unii profesori ocupaă dulaă pioarele îîn permanenţaă , preferaî nd, din
comoditate, saă îîşi lase echipamentul aici.
— Aş vrea saă vaă d ce conţin.
 — Dar nu puteţi deschide un dulaă pior ocupat deja.
— Ba pot. Peabody?
— Facilitaă ţile de stocare din complexele educaţionale, birouri şi din
claă dirile publice nu sunt protejate de legile privind dreptul la intimitate,
recitaă Peabody îîn timp ce Eve scoase un card. IÎn timpul unei investigaţii
desfaă şurate de poliţie, un membru abilitat de Poliţia oraşului New York îîn
acest sens poate avea acces la facilitaă ţile de stocare.
— Dar este vorba de o îîncaă lcare a intimitaă ţii inutilaă . E clar caă substanţa
care i-a cauzat moartea a provenit de acasaă .
Eve se sprijini de un dulaă pior.
— Vedeţi, mie nu mi-e clar. Iar îîn situaţii ca aceasta, se poate spune caă eu
sunt directorul.
— Nu pot saă cred caă vreunul dintre membrii personalului didactic ar fi
vrut saă îîi facaă raă u lui Craig.
— IÎnsaă eu pot.

Primul dulaă pior conţinea o pereche de pantofi de sport, de damaă , o trusaă

de cosmetice, ce includea un ruj, deodorant, gel de paă r, mascara, caî teva
mostre de crema şi un parfum.
— Este posibil saă nu maă pricep deloc la asta, îînsaă este evident caă Foster a
suferit o reacţie alergicaă fatalaă la ceva ce a baă ut sau a maî ncat, la ceva adus
de acasaă , repetaă Mosebly, pe un ton îînţepat.
— Da, este evident din punctul dumneavoastraă de vedere, pentru caă
orice altaă ipotezaă ar îînsemna publicitate proastaă pentru şcoalaă .
Urmaă torul dulaă pior avea un conţinut similar cu primul, adaptat îînsaă unui
baă rbat. Pantofi de sport, o trusaă cosmeticaă cu un pieptene, un produs
pentru îîngrijirea paă rului, cremaă de faţaă . Mai gaă siraă o pereche de ochelari şi
o cascaă de îînot.
— Este responsabilitatea mea saă protejez reputaţia Academiei. IÎi voi
contacta pe avocaţii noştri imediat.
— Vaă rog chiar.
Eve trecu la dulaă piorul urmaă tor, îîn timp ce Mosebly paă raă sea camera.
— E un suspect puţin probabil.
— Nu ştiu ce saă zic.
Peabody nu rezistaă tentaţiei şi se straî mbaă precum un copil îîn direcţia lui
Mosebly.
— Are o atitudine necorespunzaă toare, dacaă e saă maă îîntrebi.
 — Asta e sigur. IÎnsaă , dacaă ar fi vrut saă -i facaă felul lui Foster, ar fi faă cut-o
mai degrabaă îîn afara Academiei. O s-o cercetaă m mai îîndeaproape, îîn cazul
îîn care aceastaă loialitate manifestataă faţaă de şcoalaă e doar una aparentaă ,
îînsaă nu cred caă şi-ar dori saă aducaă scandalul pe holurile sacre ale Academiei
sau saă îîşi prejudicieze reputaţia de director. Maă i saă fie, uite ce-am gaă sit.
Dulaă piorul investigat conţinea pantofii de rigoare şi o trusaă de toaletaă
foarte pretenţioasaă , din imitaţie de piele.
Calitatea produselor de îîngrijire din aceasta era superioaraă celor
îîntaî lnite paî naă atunci. Printre ele se gaă sea şi o rezervaă substanţialaă de
prezervative.
— Ciudat loc saă ţii astfel de „maă nuşi“, comentaă Peabody. Asta numai dacaă
nu intenţionezi saă ai parte de ceva acţiune îîn vestiarul şcolii.
— Ceea ce pun pariu caă este îîmpotriva regulamentului Academiei.
Eve extrase o cutiuţaă cu pastile.
— Mi se pare caă aduc a stimulente de erecţie. Ce baă iat obraznic. RW,
adaă ugaă ea, citind nişte iniţiale. Cred caă vin de la Reed Williams.
Dupaă ce Peabody plecaă saă îîl scoataă de la ore pe Williams pentru îîncaă o
sesiune de interogatoriu, Eve continuaă saă refacaă traseul lui Craig din
dimineaţa precedentaă , aj ungaî nd paî naă îîn dreptul fumoarului. IÎntaî lni doi
tineri, care se uitaraă lung la ea şi îîi araă taraă , taă cuţi, douaă bilete de îînvoire.
— Par a fi monitor şcolar? îîi îîntrebaă ea.
— Trebuie saă araă taă m biletele tuturor adulţilor, ataî t personalului didactic,
caî t şi paă rinţilor, explicaă unul dintre baă ieţi.
— Par a fi paă rinte?
— Nu ştiu.
— Vaă îînvaî rtiţi destul de des pe aici?
— Avem bilete de îînvoire.
— Bine, bine. Raă spunde la îîntrebare.
— Mergem la bibliotecaă saă luaă m nişte materiale pentru un proiect.
— Da, da. Aţi ieşit ieri din clasaă îînainte de praî nz?
Cei doi se daă duraă îînapoi, schimbaraă o privire, iar, îîn cele din urmaă , unul
se hotaă rîî saă vorbeascaă :
— Am fost ieri la bibliotecaă pentru materiale. I-am araă tat doamnei
Hallywell biletele de îînvoire.
— Caî nd?
Cel de-al doilea baă iat ridicaă din umeri.
— La un moment dat. Am dat de necaz?
— Nu, dar veţi da dacaă nu raă spundeţi la îîntrebare. Nu maă intereseazaă
dacaă chiuleaţi saă beţi bere sau saă jucaţi jocuri de noroc. Eve ignoraă un oftat
de îîncaî ntare din partea primului taî naă r. Vreau saă ştiu la ce oraă aţi vaă zut-o pe
doamna Hallywell şi unde anume.
— Eram îîn pauza a doua, îîn partea a doua a recreaţiei. IÎn jur de ora zece
şi jumaă tate. Cobora scaă rile din corpul B. Cele de acolo. Dar de ce vaă
intereseazaă ?
— Pentru caă sunt curioasaă . Unde se ducea?
— Nu ştiu. Profesorii nu trebuie saă declare unde se duc, doar elevii sunt
obligaţi.
— Da, îîntotdeauna a fost aşa.
— Dacaă nu sunteţi profesoaraă , nu faceţi parte din personalul şcolii, şi nici
nu sunteţi paă rinte, ar trebui saă aveţi un permis.
— Paî raî ţi-maă şi acum dispaă reţi, îîi concedie Eve.
Cei doi o rupseraă la fugaă , aruncaî nd din caî nd îîn caî nd caî te o privire îîn
urmaă .
— Probabil, concep o petardaă artizanalaă pentru ora de chimie, bombaă ni
Eve şi îîşi scoase carneţelul cu notiţe. De la ora zece la unsprezece, Foster
preda grupei de elevi avansaţi, folosind centrul media de la etajul trei.
Interesant.
IÎşi folosi cardul pentru a intra îîn fumoar. Orele fiind îîn plinaă desfaă şurare,
acesta era gol. Şi-l imaginaă pe Craig intraî nd graă bit, luaî nd o raă coritoare
pentru a se relaxa dupaă o oraă vorbind despre filme.
Majoritatea, dacaă nu chiar toţi profesorii, ar fi trebuit saă fi ajuns la şcoalaă
paî naă la ora aceea, ca saă nu mai vorbim de elevi. Termosul lui Craig raă maă sese
acolo nesupravegheat, la îîndemaî na oricui ar fi trecut prin clasa de la etajul
doi, îîn timp ce el era îîn sala de sport sau preda la grupa avansataă .
Eve se îîntrebaă caî t i-ar fi luat criminalului. Un minut, douaă ? Doar ataî t i-ar
fi trebuit saă intre, saă toarne otrava sau saă schimbe, pur şi simplu, termosul
cu un altul, dupaă care saă punaă totul la loc şi saă plece.
Un asasin deştept ar fi trebuit saă aibaă un plan de rezervaă , îîn caz caă ar fi
dat cineva peste el. S-ar fi prefaă cut caă îîi lasaă lui Craig un bilet sau caă verificaă
o lucrare. Ar fi putut face asta cu uşurinţaă dacaă ar fi avut saî nge rece.
Eve se îîntoarse caî nd Peabody intraă îînsoţitaă de Williams.
— Nu puteam aştepta? îîntrebaă el. E şi aşa o zi destul de dificilaă ca saă îîmi
las elevii îîmpreunaă cu un robot supraveghetor.
— Atunci saă nu pierdem timpul. Aţi paă raă sit ieri clasa îîntre orele zece şi
unsprezece?
— IÎn pauza a doua, luni. Atunci are loc şedinţa de studiu îîn grup. Da, am
ieşit caî teva minute.
— Pentru ce anume?
 — Ca saă maă duc la toaletaă . Beau multaă cafea. Şi, ca saă le dovedeascaă
aceasta, se duse la filtru şi puse de o ceaşcaă . Tot timpul ies un pic îîn timpul
orelor.
— Clasa dumneavoastraă se aflaă pe acelaşi nivel, îîn acelaşi corp cu cea a
lui Foster. Aţi vaă zut pe cineva? V-a vaă zut cineva?
— Nu, din caî te îîmi amintesc.
— Aţi reţinut un dulaă pior îîn sala de fitness.
— Unii dintre noi fac asta. E mai uşor decaî t saă cari îîn fiecare zi o pereche
de pantofi.
— Dar nu aveţi numai pantofi acolo, domnule Reed. Din experienţa mea,
atunci caî nd un baă rbat ţine ataî t de multe „scuturi” la îîndemaî naă , îînseamnaă caă
are de ce.
Urmaă un scurt moment de ezitare, apoi Williams luaă o guraă de cafea.
— Din caî te îîmi aduc aminte, prezervativele nu sunt ilegale.
— E adevaă rat, îînsaă maă îîntreb ce ar avea de spus doamna directoare
Mosebly despre rezerva mai mult decaî t generoasaă pe care o aveţi îîn
dulaă pior? Sau comisia directoare, comisia – cum îîi spune? — educaţionalaă ?
— Repet: prezervativele nu sunt ilegale.
— Şi totuşi ce ar spune de un cadru didactic care îîşi face de cap prin
vestiar, ataî t de aproape de nişte minţi şi trupuri tinere?
— Protecţia este protecţie şi nimic mai mult, spuse Reed şi, cu o mişcare
nonşalantaă , se laă saă pe spate sorbind din cafea. Dumneavoastraă aveţi o armaă
îînsaă , din caî te ştiu, nu aţi îîmpuşcat pe nimeni de aici paî naă acum.
— Ziua de-abia a îînceput, îîi raă spunse Eve. Maă gaî ndeam îînsaă la minţile
acestea tinere, la fetiţele acestea draă guţe, uşor de paă caă lit.
— Pentru numele lui Dumnezeu. La auzul remarcii, Reed puse repede jos
cana cu cafea şi abandonaă poziţia relaxataă , punaî ndu-şi coatele pe catedraă . E
un lucru groaznic şi dezgustaă tor cel pe care îîl sugeraţi. Nu sunt pedofil.
Predau de paisprezece ani şi nu am atins niciun elev îîntr-un mod care ar
putea fi considerat drept nepotrivit.
— Dupaă standardele cui anume? îîntrebaă Eve.
— Ascultaţi. Nu îîmi plac fetiţele, ci femeile. IÎmi plac femeile nespus de
mult.
Eve era mai mult decaî t dispusaă saă accepte afirmaţia.
— Suficient de mult îîncaî t saă vaă culcaţi cu ele îîn şcoalaă ?
— Nu trebuie saă raă spund la o astfel de îîntrebare, cel puţin nu îîn absenţa
unui avocat.
— Prea bine, puteţi face rost de unul îîn drum spre sediul central.
Enervarea fu îînlocuitaă de şoc.
 — Maă arestaţi?
— Vreţi saă o fac?
— Ascultaţi un pic. Iisuse. IÎşi trecu degetele prin paă r cu disperare. Am
avut caî teva îîntaî lniri. Nu e nicio crimaă la mijloc, îînsaă e vorba de un
comportament îîndoielnic din punct de vedere al profesiei mele. Aceste
contacte s-au bazat îînsaă pe consimţaă maî ntul a doi adulţi.
— Vreau nume.
Reed îîncercaă saă o îîmblaî nzeascaă , afişaî nd un zaî mbet care cerea discreţie.
— Doamnaă locotenent, lucrurile acestea nu pot avea vreo legaă turaă cu
motivul pentru care vaă aflaţi aici. IÎn plus, caî teva dintre femei sunt
caă saă torite.
— Caî teva?
— IÎmi plac femeile, recunoscu el zaî mbitor. IÎmi place saă fac sex. Nu fac raă u
nimaă nui.
— Craig v-a vaă zut vreodataă îîn timp ce vaă plaă cea saă faceţi sex îîn vestiar?
— Nu.
Raă spunsul lui veni prea repede, şi Eve mirosi minciuna.
— Era un tip conformist, nu-i aşa? A intrat peste dumneavoastraă îîn
mijlocul unei partide amoroase şi a raă mas şocat. Poate chiar s-a enervat. V-a
ameninţat caă se duce la directoare?
— Nu am avut nicio problemaă cu Foster, nici el cu mine. Puteţi îîntreba pe
oricine.
— O voi face. Mai staă m de vorbaă .
— Pare cam ticaă los, comentaă Peabody dupaă ce Reed plecaă .
— A minţit atunci caî nd a spus caă Foster nu avea nici cea mai vagaă idee
despre escapadele lui din vestiar.
IÎncepu saă se plimbe prin cameraă îîn timp ce vorbea, îîncercaî nd saă schiţeze
îîn minte planul vestiarului. O groazaă de colţuri pentru ca saă îîţi faci de cap,
dacaă ţi-ai fi dorit aşa ceva, îîşi zise.
— Poate caă nu a reuşit saă îîl convingaă pe Craig saă nu îîl spunaă lui Mosebly
sau poate caă s-a temut caă va face asta la un moment dat. S-a protejat pe sine,
şi-a protejat serviciul şi reputaţia. Nu se afla îîn clasa sa atunci caî nd Craig
lipsea dintr-a lui. Iataă ocazia. Din clipa asta se aflaă îîn capul listei mele. Hai saă
vorbim cu Hallywell.
— Vrei saă o aduc aici?
— Nu, hai saă o prindem îîn mediul ei.
Clopoţelul sunaă exact caî nd paă raă seau fumoarul. Aproape instantaneu,
copiii ieşiraă din clase, umplaî nd, gaă laă gioşi, coridoarele. Paă reau ca nişte
laă custe care se aruncaă asupra praă zii lor, îîşi zise Eve. Sau ca furnicile care ies
din muşuroi.
Eve voia saă se retragaă îîn fumoar paî naă caî nd zarva s-ar fi potolit, îînsaă unul
dintre copii se îîndreptaă direct spre ea.
— Doamnaă locotenent Dallas. Scuzaţi-maă , vaă rog.
Era o fetiţaă micaă şi blondaă , cu ochi paă trunzaă tori.
— Rayleen.
— Da, doamnaă . Domnul Foster a fost omoraî t?
— De ce crezi asta?
— Pentru caă am îîncercat saă aflu pe computer cine sunteţi şi ştiu cu ce vaă
ocupaţi. Anchetaţi crime. Aţi faă cut multe investigaţii de acest gen. Tata mi-a
spus caă nu aţi fi venit ieri aici dacaă nu ar fi fost vorba de o moarte suspectaă .
IÎnsaă asta poate îînsemna un accident, cauze naturale sau chiar o decizie
personalaă . Nu-i aşa?
— Da, aşa e.
— Aţi venit îînsaă şi astaă zi pe aici şi aţi pus îîntrebaă ri; toataă lumea vorbeşte
despre ce s-ar fi putut îîntaî mpla. Rayleen îîşi daă du peste urechi zulufii ţinuţi
îîn fraî u de o pereche de clame albe, îîn formaă de unicorn. Multaă lume îîmi
pune îîntrebaă ri pentru caă eu am fost cea care l-a gaă sit. Nu vreau saă le spun
lucruri care nu sunt adevaă rate. Deci domnul Foster a fost omoraî t?
— IÎncaă cercetaă m acest aspect.
— Nu vaă d cum s-ar fi putut îîntaî mpla aşa ceva. Era o persoanaă mult prea
draă guţaă , iar şcoala aceasta este extrem de siguraă . Ştiţi caă este considerataă
drept una dintre şcolile de top nu numai din oraş, ci din tot statul New
York?
— Ca saă vezi.
— Eu sunt şefa clasei mele.
Afişaî nd unul dintre zaî mbetele ei îîncrezute, care o faă ceau pe Eve saă îîşi
doreascaă saă îîi îîntoarcaă nasul caî rn la spate, Rayleen araă taă cu degetul o
steluţaă aurie, prinsaă de reverul hainei ei.
— Minunat, zise Eve cu gaî ndul de a o provoca, îînsaă fetiţa daă du îînapoi.
— Şi dacaă domnul Foster a fost omoraî t, mama o saă fie şi mai supaă rataă .
Ştiţi, sunt unicul ei copil şi este îîngrijorataă din cauza mea. Nu a vrut saă maă
lase saă vin la şcoalaă astaă zi.
— IÎnsaă ai venit.
— Am avut o discuţie, eu şi paă rinţii mei. Nu am nicio absenţaă , iar asta
conteazaă la evaluarea finalaă . Nu am vrut saă ratez nicio oraă . Melodie îînsaă nu
a venit. Mama mea a vorbit cu mama ei, care i-a spus caă Melodie a visat uraî t
azi-noapte. Eu nu, sau nu îîmi amintesc. IÎmi plaă cea domnul Foster şi am scris
îîn jurnal caă o saă -mi lipseascaă foarte mult. Ce bine ar fi fost dacaă nu ar fi
murit.
— E adevaă rat.
Rayleen o aprobaă solemnaă , cu un gest din cap plin de semnificaţii.
— Poate caă vaă pot fi de ajutor. Poate caă o saă -mi aduc aminte ceva ce v-ar
putea ajuta. Sau poate caă voi auzi sau voi vedea ceva. Sunt foarte deşteaptaă
şi am un simţ al observaţiei foarte dezvoltat.
— Pun pariu. Conteazaă pe noi.
— Nu ştiu ce o saă se îîntaî mple acum. Ochii ei violeţi se umpluraă de
lacrimi. Nimeni nu vrea saă ne spunaă nimic. Am lucrat mult la proiectul dat
de domnul Foster şi nu ştiu dacaă saă -l termin. Trebuie saă maă duc la ore acum.
— E greu saă fii copil, constataă Peabody urmaă rind-o pe Rayleen cum se
îîndepaă rta, cu capul plecat. E greu caî nd ţi se îîntaî mplaă un lucru ca acesta,
care îîţi furaă inocenţa de care şi aşa dispui doar caî ţiva ani. Nu o saă uite
niciodataă cum l-a gaă sit caî nd a intrat îîn clasaă .
— Crima nu lasaă pe nimeni inocent. Nici nu ar trebui. Hai saă daă m de
Hallywell. Şi de Dawson.
Profesoara Hallywell nu venise la ore, îînsaă îîl gaă siraă pe profesorul Dawson
îîn laboratorul de chimie, daî nd instrucţiuni elevilor pentru un proiect. Caî nd
o vaă zu pe Eve îîn prag, le spuse elevilor saă îînceapaă , şi ieşi afaraă .
— Aveţi nevoie de mine? Vaă pot sta la dispoziţie caî teva minute. Se aplecaă
îîn faţaă , ataî t caî t saă arunce o privire prin uşa pe jumaă tate deschisaă la ce
faă ceau elevii saă i. Fac un test simplu, prin care saă identifice o substanţaă
necunoscutaă , îînsaă tot trebuie saă stau cu ochii pe ei.
— Ce fel de substanţaă necunoscutaă ?
— O, zahaă r, sare, amidon, praf de copt.
— De ce nu gustaă , pur şi simplu?
— Ha, ha. Asta ar îînsemna saă trişeze. Redeveni sobru şi îîmpinse puţin
mai mult uşa îîntredeschisaă . E adevaă rat ce se spune despre Craig? A fost
otraă vit?
— Zvonurile circulaă .
— Cu viteza luminii. Asistenta lui Arnette a auzit-o vorbind prin Internet
cu consilierul legal al şcolii. Apoi s-a îîntaî lnit cu Dave, i-a spus, el s-a vaă zut cu
mine şi aşa mai departe. Nu-mi vine saă cred.
— Ştiţi ce este ricina?
— Ricina? Dawson faă cu ochii mari. Da, da, desigur. Dar… dar cum ar fi
putut Craig saă fie otraă vit cu ricinaă ?
— Asta îîncercaă m saă aflaă m. Ştiţi cum saă o preparaţi? Maă refer la ricinaă .
— Eu… nu cu exactitate, spuse el, dupaă o scurtaă pauzaă , îînsaă pot saă aflu,
dacaă doriţi. Nu îîmi ia mai mult de un minut.
 — E îîn ordine.
Eve aruncaă o privire îîn spatele lui, examinaî nd laboratorul.
— Aţi putea saă o preparaţi aici?
— Ah… Straî nse din buze. Probabil caă aş putea, ţinaî nd cont de dotaă rile de
aici şi de ceea ce aş putea face rost sau improviza. Vreţi saă fabric ricinaă ,
locotenente? Ar trebui saă obţin totuşi permisiunea, adaă ugaă el, ceraî ndu-şi
parcaă scuze. Substanţele toxice nu sunt permise îîn laboratoare, ca de altfel
îîn niciun alt loc din şcoalaă . IÎnsaă , dacaă v-ar ajuta cu ceva, sunt convins caă …
— Nu, mulţumim. Aşadar… de caî te ori vi se îîntaî mplaă ca un copil saă se
furişeze aici ca saă facaă o petardaă sau o fumigenaă ?
Dawson zaî mbi.
— O, cel puţin o dataă pe semestru. Aş fi un pic dezamaă git dacaă nu ar face-
o. Nu eşti copil dacaă nu forţezi limitele maă car din caî nd îîn caî nd.

Pentru moment, Eve îîl eliminaă pe Dawson de pe lista suspecţilor şi merse

la apartamentul lui Mirri Hallywell care se afla la doar caî teva straă zi distanţaă
de casa soţilor Foster.
— Saă îîncercaă m saă o contactaă m prin Internet, sugeraă Eve. Cred caă o s-o
laă saă m mai moale cu şcoala, cel puţin o bucataă de vreme. O saă îîi interogaă m
pe suspecţi la domiciliu. Ne ducem peste ei. E cazul saă trecem prin datele
personalului de sex feminin şi saă le selectaă m pe cele mai atraă gaă toare. Avem
şanse saă daă m peste una sau douaă care saă -şi fi faă cut de cap cu Williams îîn
sala de sport.
Nici nu ajunseraă bine la uşa blocului caă aceasta se deschise şi Mirri
Hallywell îîşi faă cu apariţia îîn prag, îînsoţitaă de un baă rbat subţirel.
— Maă scuzaţi. Oh, oh, doamna locotenent Dallas. Maă caă utaţi cumva?
— Exact.
— Eram… noi eram… Am fost pe la Lissy. El este Ben, Ben Vinnemere. Am
fost saă o vedem pe Lissy şi ne-a spus caă Craig a fost omoraî t.
— Mirri, hai saă urcaă m. Putem sta de vorbaă îîn apartament. Ar trebui saă
stai jos.
Ben îîşi îîntoarse privirea ochilor lui caă prui caă tre Eve.
— Suntem cu toţii puţin descumpaă niţi. E îîn regulaă dacaă vorbim cu
dumneavoastraă sus?
— Sigur caă da.
— Nu am putut sta locului. Mirri îîncepu saă urce scaă rile, sprijinindu-se de
Ben. Ni s-a paă rut o indiscreţie. A venit şi mama ei, ceea ce e bine. Nu ştiu ce
saă fac pentru ea. Credeţi caă ar trebui saă o vizitaă m din nou?
— Nu astaă zi, insistaă Ben. Vom face tot ce ne staă îîn putinţaă saă o ajutaă m
maî ine. Are nevoie saă se odihneascaă . Şi tu la fel.
Caî nd ajunseraă îîn dreptul uşii, Ben luaă cheia de la Mirri şi o deschise.
— O saă fac un ceai. Tu stai jos, iar eu o saă fac un ceai. Doriţi şi
dumneavoastraă , doamnaă locotenent?
— Nu, mulţumesc.
O îîntrebaă şi pe Peabody din priviri, iar aceasta îîi raă spunse, daî nd
afirmativ din cap.
— Un ceai ar fi minunat.
— Sunt amorţitaă , spuse Mirri. Nu îîmi simt pieptul şi ceafa. Mi-a spus caă a
fost otraă vit cu ricinaă . Ben ştia ce este ricina.
— Sunt editor la ziarul Times, explicaă el, scoţaî nd ceştile pentru ceai
dintr-un dulap din bucaă taă ria situataă îîntr-o nişaă a apartamentului. Ştiu tot
felul de lucruri.
— Mi-a explicat, dar nu îînţeleg cum… nu îînţeleg de ce, zise Mirri.
— Unde vaă aflaţi ieri-dimineaţaă îîntre orele zece şi unsprezece?
— Eu? Mirri nu mai apucaă saă îîşi scoataă haina şi se praă buşi îîntr-un fotoliu.
La ora zece? La o îîntaî lnire cu membrii clubului de teatru. Lucraă m la piesa
pe care o vom juca îîn primaă varaă .
— O oraă îîntreagaă .
— Da. Ei bine, a trebuit saă cobor, saă tratez cu cei de la atelier. Ei fac o
parte din costume, lucru care va conta la nota de pe acest semestru.
Uitasem saă iau discheta cu tiparele caî nd am fost acolo cu o zi îînainte.
— Ieri aţi ajuns la şcoalaă dupaă ora opt. Prima dumneavoastraă oraă îîncepe
la nouaă .
— Meditez caî ţiva elevi lunea şi joia. De la opt, la opt şi patruzeci şi cinci
de minute. IÎntaî rziasem, ca saă vaă spun drept. Nu îînţeleg de ce… îîşi daă du
deodataă seama şi paă ru şocataă . O, ba îînţeleg. Ben!
— Trebuie saă punaă îîntrebaă ri, Mirri.
Vocea lui o calmaă , şi el reveni îîn cameraă pentru a-i pune o ceaşcaă cu ceai
îîn maî naă .
— Trebuie saă punaă îîntrebaă ri, saă adune informaţii. Vrei saă ajuţi, nu-i aşa?
— Da, desigur. Da. Niciodataă nu am fost interogataă de poliţie. Acum mi s-
a îîntaî mplat de douaă ori îîn douaă zile şi ştiind ce a plaă tit Craig…
— Aţi vaă zut pe cineva îîn afara orelor îîn acel interval de timp?
— Saă maă gaî ndesc un pic; îîntreaga zi mi-a devenit confuzaă , îînchise ochii şi
luaă o îînghiţituraă ce ceai. Da. IÎmi amintesc caă am vaă zut doi baă ieţi care se
duceau la bibliotecaă . Preston Jupe şi T.J. Horn. Folosesc acest pretext de
caî teva ori pe saă ptaă maî naă , dacaă le merge. Nu îîmi aduc aminte dacaă am mai
vaă zut pe altcineva. Maă gaî ndeam la piesaă şi eram supaă rataă pe mine îînsaă mi
pentru caă uitasem discheta.
Dupaă ce o servi cu ceai şi pe Peabody, Ben se aşezaă pe un braţ al fotoliului
îîn care şedea Mirri şi o cuprinse protector cu un braţ.
— Ştiţi saă fi existat vreo animozitate îîntre Craig şi vreun alt profesor?
— Nu. Nu ştiu. Sincer, nu cred caă aveam ce şti.
— Aţi avut o relaţie de naturaă sexualaă cu Reed Williams?
— Nu! O, Doamne. Bineîînţeles caă nu, zise ea roşind. Ben, eu niciodataă …
— E îîn regulaă . E cel caă ruia Craig îîi spunea Casanova?
Mirri ridicaă din umeri.
— Da. M-a invitat îîn oraş de vreo caî teva ori, dar nu m-am araă tat
interesataă . E prea snob şi studiat. IÎn plus, nu e indicat atunci caî nd lucrezi cu
cineva, aşadar, nu am vrut saă maă complic.
— Faceţi sport îîn incinta şcolii?
— Nu ataî t de des pe caî t ar trebui, spuse ea roşind din nou. De fapt,
aproape deloc.
— Craig a discutat vreodataă cu dumneavoastraă despre escapadele
amoroase ale lui Reed Williams?
— E un subiect delicat. Cred caă i-am spus lui Lissy acum caî teva luni caă
maă gaî ndeam saă ies cu Reed Williams. Avusesem o perioadaă destul de
proastaă . Ea i-a povestit ceva lui Craig, deoarece el mi-a spus caă Reed era
îîmpreunaă cu cineva cu care nu ar fi trebuit saă se îîncurce şi caă ar trebui saă
maă feresc de el. Aşadar, m-am ferit.
— IÎntotdeauna urmaţi sfaturile lui Craig?
— Nici chiar aşa. Aveam îîncredere îîn instinctul lui, iar îîn unele cazuri
premoniţiile lui se adevereau îîn ceea ce maă privea. Ca saă fiu sinceraă , maă
simţeam singuraă . Nu sunt genul de femeie dupaă care aleargaă baă rbaţii.
— Pardon? interveni Ben, faă caî nd-o saă zaî mbeascaă .
— Nu a trebuit saă te straă duieşti prea tare.
— Cu cine era Williams? îîntrebaă Eve.
— Nu ştiu. Nu am reuşit saă aflu de la Craig, deşi m-am straă duit. Cui nu îîi
place saă baî rfeascaă din caî nd îîn caî nd? îînsaă el nu a suflat o vorbaă . Nu cred caă i-
a spus nici lui Lissy, pentru caă am îîntrebat-o şi pe ea. Sau dacaă i-a spus, cred
caă a pus-o saă îîi promitaă caă va paă stra secretul. Reed are o anumitaă reputaţie.
Cred caă îîi şi place. E afemeiat. Nu era ceea ce îîmi trebuia mie.
— Pardon? interveni Ben pentru a doua oaraă , reuşind saă o facaă saă raî daă
de-a binelea.
— Ben, spuse ea, oftaî nd şi aplecaî ndu-şi capul spre el. Reed e un bun
pedagog şi îîşi cunoaşte foarte bine elevii, îînsaă nu e genul de baă rbat caă ruia i-
aş îîncredinţa inima.
Eve simţea nevoia unui timp de gaî ndire, aşa caă se îînchise îîn birou de
îîndataă ce ajunse la sediu. Desena o schiţaă a şcolii şi refaă cu traseul principal
al persoanelor cu care discutase. Merse pe ipoteza caă Williams nu îîşi
limitase flirturile la colegele de serviciu. Deşi aprecia caă se ţinuse departe
de eleve, nu excludea ideea ca acesta saă se fi îîncurcat cu anumite mame.
Verificaă jurnalul agenţilor de securitate şi constataă caă şapte paă rinţi îîşi
faă cuseraă apariţia la şcoalaă îîn dimineaţa respectivaă . IÎncepu saă îîi verifice pe
toţi, îîncercaî nd saă nu se gaî ndeascaă la ce anume faă cea Roarke îîn timp ce ea
lucra şi se straă dui din raă sputeri saă nu se gaî ndeascaă la faptul caă lua praî nzul
cu o fostaă iubitaă .

Hotaă rîî saă îîntaî rzie. IÎn afaceri, Maggie fusese îîntotdeauna punctualaă , îînsaă
îîn viaţa personalaă , caî nd venea vorba de plaă cere, prefera saă se lase aşteptataă .
Era o strategie pe care o gaă sise amuzantaă odinioaraă , dacaă nu chiar de-a
dreptul îîncaî ntaă toare. Ajungea îîntotdeauna la restaurant, la club sau la
petreceri cu o jumaă tate de oraă mai taî rziu, îîn mare grabaă , cu faţa toataă un
zaî mbet, parcaă ceraî ndu-şi scuze. Ochii îîi erau plini de subîînţelesuri care
prevesteau ceea ce avea saă se îîntaî mple.
Aşadar, îîi daă du îîntaî lnire îîn jurul praî nzului şi rezervaă o masaă pentru ora
douaă sprezece şi jumaă tate.
Roarke ajunsese cu caî teva minute mai devreme şi se strecurase îîn
separeul care îîl aştepta îîn colţ. Comandaă apaă mineralaă şi refuzaă lista de
vinuri. Nu avea de gaî nd saă toasteze îîn cinstea vremurilor demult apuse.
Aruncaă o privire prin restaurant, gaî ndindu-se caă era genul de local care îîi
plaă cea Magdalenei la nebunie – şi pe care Eve îîl tolera. Luxos, sclipitor, plin
de lume dispusaă saă plaă teascaă nota de plataă numai pentru ca saă vadaă şi saă fie
vaă zuţi ciugulind salate exagerat de scumpe.
Dispoziţia lui era îîn continuare afectataă de cearta – dacaă putea fi numitaă
aşa – pe care o avusese de dimineaţaă cu Eve, precum şi de dezaprobarea
faă ţişaă pe care o putuse citi pe chipul lui Summerset. IÎi displaă cea profund saă
fie luat la îîntrebaă ri şi pus sub semnul îîndoielii de caă tre douaă persoane
despre care credea caă îîl îînţelegeau cel mai bine.
De unde acea lipsaă de îîncredere? De unde acel acces de gelozie total
atipic pentru Eve? Fii atent, îîl avertizase ea, şi amintindu-şi Roarke se simţi
din nou jignit.
Deci nu se putea avea îîncredere îîn el caă ia masa îîntr-un loc public cu o
femeie pe care nu o vaă zuse de ani de zile? Era îîngrozitor de jignitor, iar
insinuaă rile de nesuportat. Era o situaţie asupra caă reia conveniseraă îîncaă de
la îînceput.
Ar fi fost mai bine saă îîşi scoataă toate aceste gaî nduri din minte, îîşi zise.
Avea saă ia praî nzul cu o femeie despre care presupunea cel puţin caă îîi
influenţase o bunaă parte din viaţaă . Avea saă aibaă de-a face cu femeia care îîi
schimbase existenţa la un moment dat.
Magdalena îîşi faă cu intrarea aşa cum se aşteptase: îîn grabaă , cu pletele îîn
vaî nt, unduindu-se. Intraă îîn separeu raî zaî nd şi îîl saă rutaă pe obraz.
— Am îîntaî rziat cu mult peste limita admisaă .
— Oh!
Se îîmbufnaă doar pentru o clipaă , dupaă care daă du drumul unui hohot de
raî s.
— Maă cunoşti mult prea bine, îîi zaî mbi ea ştrengaă reşte. Suficient de bine
îîncaî t saă îîţi aduci aminte ce prefer saă beau?
— Un martini Stoli, simplu, i se adresaă el chelnerului. Foarte sec, cu
laă maî ie.
— Maă flatezi.
— Am o memorie bunaă .
— Iar pentru dumneavoastraă , domnule? îîntrebaă chelnerul.
— Nimic, mulţumesc.
— Revin imediat cu baă utura dumneavoastraă , doamnaă .
Dupaă ce plecaă , Magdalena ridicaă paharul lui Roarke şi gustaă .
— Apaă ? se miraă ea.
— Am nişte îîntaî lniri dupaă -amiazaă .
Ea puse paharul jos şi îîşi trecu maî na peste a lui.
— IÎntotdeauna ai luat afacerile mult prea îîn serios. Şi totuşi te prinde. De
fapt, ţi se potriveşte de minune. Te descurcai bine pe vremea caî nd eram
îîmpreunaă , dar acum?
Se laă saă pe spate, cu ochii sclipind a curiozitate.
— Cum e, iubitule, saă fii Roarke, un om extraordinar de bogat şi puternic,
cu o poziţie impunaă toare?
— Am obţinut ce mi-am dorit şi asta e mai mult decaî t suficient. Ţie cum
îîţi este?
— Maă aflu îîntre douaă etape, neliniştitaă şi nesiguraă . Tocmai am ieşit din
cel de-al doilea mariaj, care a eşuat, deşi am îîncercat din raă sputeri saă -l
salvez. IÎi aruncaă o ocheadaă printre gene şi continuaă : Am divorţat de Andre
sau el de mine îîn urmaă cu caî ţiva ani. IÎn fine, am divorţat unul de celaă lalt. S-a
comportat revoltaă tor de civilizat îîn tot acest timp.
Roarke sorbi din pahar cu nonşalanţaă .
— Era un tip civilizat, dupaă caî te îîmi amintesc din perioada îîn care l-am
ales drept ţintaă .
— IÎncaă mai eşti supaă rat pe mine?
— De ce aş fi?
— Ei bine, aş fi vrut saă fi baă ut ceva îînainte saă deschidem discuţia. IÎnsaă o
vom face pe uscat.
IÎşi schimbaă locul pentru a sta faţaă îîn faţaă cu el şi îîl fixaă cu ochii ei de
smarald.
— IÎmi pare extrem de raă u pentru modul îîn care am pus capaă t relaţiei
noastre, paă raă sindu-te faraă saă îîţi spun vreun cuvaî nt.
— Şi pentru caă ai raă mas cu ţinta.
— Şi pentru caă am raă mas cu ţinta, fu ea de acord. Mi s-a paă rut mai
interesant, mai profitabil îîn momentul acela saă maă caă saă toresc cu el decaî t saă
fur de la el.
Roarke îîşi îînclinaă capul.
— Şi saă -ţi baţi joc de mine îîn loc saă îîţi baţi joc de el.
— Nu asta a fost intenţia mea, îînsaă da, aă sta a fost rezultatul. Şi îîmi pare
raă u.
— S-a îîntaî mplat demult.
IÎi acoperi maî na cu a sa îîncaă o dataă .
— Aş putea folosi tinereţea şi prostia drept scuze, dar nu o voi face. Am
faă cut un lucru groaznic. Un gest egoist şi nedrept.
Se îîntrerupse atunci caî nd chelnerul îîi aduse baă utura şi i-o turnaă
ceremonios dintr-un shaker argintiu.
— Aţi dori saă vaă prezint specialitaă ţile zilei? îîntrebaă acesta.
IÎncaă un gest formal, îîşi spuse Roarke. Un fel de teatru îîn care dialogurile
sunt condimentate cu sosuri, oferte şi arome.
Parfumul ei era aidoma celui din urmaă cu caî ţiva ani – un fel de marcaă
proprie sau o alegere deliberataă , pentru ca saă îîi provoace amintiri.
Fusese taî naă raă – îîşi spuse – nici nu îîmplinise douaă zeci de ani. Caî te gesturi
egoiste şi nedrepte nu faă cuse el, îînainte saă îîmplineascaă douaă zeci de ani?
Prea multe pentru a putea fi numaă rate.
Se bucuraseraă atunci unul de celaă lalt odataă , şi lui chiar îîi paă sase. Aşadar,
avea saă îîi accepte scuzele şi saă uite.
Dupaă ce comandaraă , Magdalena continuaă saă îîşi savureze baă utura,
privindu-l pe Roarke, cu ochi zaî mbitori, pe deasupra marginii paharului.
 — Voi fi iertataă ?
— Hai saă uitaă m totul, Maggie. A trecut mult timp şi s-au îîntaî mplat multe
de atunci şi paî naă acum.
— Aproape doisprezece ani, precizaă ea. Şi iataă -ne acum, de data asta tu
fiind cel caă saă torit.
— IÎntr-adevaă r.
— Şi îîncaă cu o poliţistaă ! Raî sul ei raă sunaă îîn separeu, îîntotdeauna ai fost
plin de surprize. Ea ştie ce… pasiuni ai?
— Ştie ce am fost şi ce am faă cut. Spunaî nd acestea, simţi cum îîl cuprinde
din nou iritarea provocataă de discuţia cu Eve. Dar numai pentru o clipaă . Am
renunţat la vechile obiceiuri şi nici nu intenţionez saă le mai reiau.
— Pe cuvaî nt? îîncepu din nou saă raî daă , privindu-l îînsaă curioasaă . Vorbeşti
serios? Ai ieşit din joc? De tot?
— Exact.
— Am fost îîntotdeauna convinsaă caă îîl aveai îîn saî nge. Eu am renunţat
pentru caă era mai amuzant saă dispun cum vreau de banii lui Andre faraă saă
fie nevoie saă fac ceva special pentru acesta îîn afaraă de faptul caă trebuia saă
araă t bine, saă fiu îîncaî ntaă toare şi spiritualaă . Nu mi-am îînchipuit nicio clipaă caă
te-ai putea retrage la un moment dat. Presupun caă soţia a insistat.
— Aproape renunţasem atunci caî nd am îîntaî lnit-o. A fost o chestiune
simplaă şi o alegere uşoaraă dupaă ce am îînceput saă ieşim îîmpreunaă . Nu m-a
îîntrebat niciodataă .
— Nu? Faă raă a-şi lua ochii de la el, Magdalena maî ngaî ie cu o unghie
stacojie marginea paharului. Trebuie saă fie o persoanaă specialaă .
— IÎntr-adevaă r. E o femeie remarcabilaă .
— Aşa ar şi trebui saă fie. Mi-ar plaă cea?
Roarke raî se pentru prima oaraă .
— Nu. Absolut deloc.
— Cum poţi saă spui aşa ceva? îîi atinse braţul îîn treacaă t. Sunt convinsaă caă
mi-ar plaă cea. Tu ai fi singurul lucru comun, pentru îînceput.
— Nu cred. Privirea lui deveni distantaă . Nu mai sunt cine eram odataă .
Magdalena se laă saă pe spate, continuaî nd saă soarbaă din paharul cu martini.
— Presupun caă niciunul dintre noi nu mai este cine era. Mie îîmi plaă cea
cine erai atunci. Eu… îîn fine. Daă du din cap, punaî nd jos paharul. Asta a fost
atunci.
— Şi acum? Ce doreşti?
— Saă iau praî nzul cu un vechi prieten şi saă recuperaă m. E un îînceput bun,
nu-i aşa? sondaă ea terenul, îîn timp ce li se serveau salatele.
— Pentru ce anume?
 — Ei bine, aspectul aă sta nu s-a schimbat deloc. Ridicaă furculiţa,
îîndreptaî nd-o spre el. Maă refer la firea ta suspicioasaă . Cum Roarke nu-i
raă spunse, îîncepu saă se joace cu salata. Mi-a fost dor de tine şi recunosc caă ,
odataă cu schimbaă rile care au avut loc îîn viaţa mea îîn ultima vreme, am
devenit un pic nostalgicaă . Am avut o perioadaă bunaă cu Georges, cel de-al
doilea soţ, şi chiar m-am ataşat de el – îîncaă mi-e drag, de altfel. Relaţia
noastraă mi-a oferit ceva din stilul şi libertatea cu care maă obişnuise Andre.
Ba chiar ceva mai mult. Cel puţin pentru o vreme.
— IÎntotdeauna ai avut stil.
Buzele ei se destinseraă îîntr-un suraî s.
— Da, îînsaă n-am muncit pentru a-l îîntreţine. Tocmai din cauza asta nu m-
am putut bucura de el aşa cum ai faă cut-o tu.
— IÎnsaă divorţul nu te-a laă sat descoperitaă .
— Dimpotrivaă . Am îînvins ambele contracte prenupţiale şi chiar nu sufaă r
din punctul aă sta de vedere. Totuşi sunt uşor dezorientataă . Intenţionam saă
iau legaă tura cu tine, odataă ce aş fi avut curajul saă o fac. Caî nd te-am vaă zut
asearaă … aproape caă era saă maă îîntorc şi saă plec. IÎnsaă m-ai vaă zut şi am decis
saă te îînfrunt. Cum m-am descurcat?
Roarke zaî mbi.
— La fel ca de obicei.
— Aş fi vrut saă te surprind, saă maă pregaă tesc îîn acest sens, saă fac unele
tatonaă ri. Spune-mi, relaţia cu soţia ta îîţi permite saă fii caî t de caî t liber?
IÎnţelese îîntrebarea şi invitaţia evidentaă pe care aceasta o conţinea. Şi nici
nu putea ignora faptul caă ea îîi atinse uşor coapsa.
— Nu consider caă o caă snicie e echivalentul unei pedepse cu îînchisoarea.
Dimpotrivaă , cred caă e o promisiune. De fapt, mai multe. Iar eu iau
promisiunile îîn serios.
— Şi totuşi… Zicaî nd acestea, Magdalena îîşi atinse buza superioaraă cu
limba. Dacaă promisiunile nu sunt rezonabile, pot fi îîncaă lcate mai uşor.
Provocarea se putea citi îîn ochii ei şi se reflecta îîn raî sul care îîl invita la
joacaă . Aceastaă combinaţie i se paă ruse la un moment dat irezistibilaă .
— Eludarea lor nu face decaî t saă le denatureze. IÎnainte saă spui sau saă faci
ceva jenant, ar trebui saă ştii, Maggie, caă sunt extrem de îîndraă gostit de soţia
mea.
IÎl fixaă cu privirea pentru un moment, ca şi cum ar fi vrut saă îîntrevadaă
vreo urmaă de prefaă caă torie. Apoi îîşi luaă maî na îîncet de pe coapsa lui şi o puse
îînapoi pe masaă .
— Credeam caă urmaă reai ceva anume atunci caî nd te-ai caă saă torit cu o
poliţistaă .
 — Dacaă ai cunoaşte-o, ai îînţelege caă Eve nu poate fi ţinta nimaă nui.
Indiferent de acest aspect, nu aş traă da-o pentru nimic şi pentru nimeni îîn
lume.
Ea ridicaă din nou din umeri, îîn felul ei caracteristic, îînsoţindu-şi gestul cu
un zaî mbet ştrengar.
— Nu a stricat saă îîncerc.
Roarke îîşi spuse caă atunci era momentul saă abordeze acea parte a
conversaţiei care-l interesa.
— Caî t îîţi propui saă stai îîn New York?
— Depinde. S-ar putea saă maă ajuţi îîn sensul aă sta.
Raî se atunci caî nd îîl vaă zu caă ridicaă o spraî nceanaă , mirat.
— Nu e nicio propunere la mijloc, iubitule. Voiam saă îîţi cer un sfat. Un
sfat legat de investiţii.
— Dar cred caă are cine saă îîţi dea sfaturi.
— Da, ar fi oamenii lui Georges – îînsaă e o chestiune delicataă . Am ceva
rezerve de investit. Bani nedeclaraţi. Aş prefera saă nu îîi implic pe consilierii
deosebit de eficienţi şi pedanţi ai lui Georges îîn planurile mele şi saă apelez
la un prieten vechi şi de îîncredere, cu o experienţaă bogataă îîn domeniu. Tu ai
fost cel care m-a îînvaă ţat, îîn urmaă cu mult timp, importanţa… rezervelor. Maă
gaî ndeam saă fac nişte afaceri imobiliare, ale caă ror urme saă le îîngrop cu
ajutorul unor avocaţi pentru a scaă pa de cerberii de la taxe şi impozite.
— Vrei saă dispui de un venit adiţional, saă faci profit sau saă îîţi investeşti,
pur şi simplu, rezervele?
— Aş vrea saă le fac pe toate, dacaă se poate.
— Despre caî ţi bani vorbim?
Ochii îîncepuraă saă îîi joace îîn cap îîn timp ce îîşi muşca buza de jos.
— De aproape cincisprezece, bine ascunse. Ţi-am spus caă mi-au fost
dragi Andre şi Georges şi caă mi-a plaă cut viaţa pe care am dus-o alaă turi de ei,
îînsaă nu m-am aşteptat saă ţinaă o veşnicie îîn cazul niciunuia dintre ei. Am mai
ciupit pe ici, pe colo, din caî nd îîn caî nd. Şi mai am şi nişte bijuterii care nu mi
se potrivesc. Mi-ar plaă cea saă le transform îîn lichiditaă ţi, îînsaă cu discreţie.
— Ai vrea saă cumperi ceva îîn New York?
— Ar fi prima mea alegere, dacaă nu ai o recomandare mai bunaă .
— O saă maă gaî ndesc la asta. Pot saă îîţi ofer caî teva variante, Maggie, îînsaă va
trebui saă profiţi de ele de una singuraă . Eu pot saă îîţi araă t direcţia îîn care
trebuie saă insişti şi pe laî ngaă cine. E tot ce pot face.
— Ar fi mai mult decaî t suficient, spuse ea, maî ngaî indu-l pe braţ. Apreciez
asta. Pentru moment maă gaă seşti la reşedinţa lui Franklin. O saă îîţi las adresa
şi numerele de telefon la care maă poţi gaă si.
 — Te bucuri de avantajele pe care le oferaă compania unui baă rbat bogat
mai îîn vaî rstaă ?
Magdalena atacaă salata, afişaî nd un zaî mbet forţat.
— Nu ar fi pentru prima oaraă .

Eve gaă si o singuraă locaţie îîn New Jersey îîn care se producea ulei de ricin.
IÎşi spuse caă merita efortul de a merge acolo, mai ales caă se simţea sufocataă
la birou.
Peabody o ajunse din urmaă şi îîi raportaă rezultatele investigaţiilor proprii.
— Am verificat numele paă rinţilor sau tutorilor care au venit ieri. I-am
trecut îîn josul listei pe cei care aveau programate îîntaî lniri cu cadrele
didactice şi pe cei care au intrat şi au ieşit din şcoalaă îîn perioada îîn care
victima se afla îîn clasaă . Ne raă maî n patru suspecţi.
— Avea vreunul dintre ei legaă turi cu Foster?
— Copiii a doi dintre ei erau îînscrişi la cursurile pe care le preda el. Am
vrut saă verific, saă vaă d dacaă vreunul dintre ei are probleme la îînvaă ţaă turaă sau
de disciplinaă , îînsaă directoarea Mosebly are o politicaă strictaă îîn ceea ce
priveşte accesul la arhiva şcolii.
— Serios? Va fi o plaă cere saă îîi daă m peste cap aceastaă politicaă . O saă obţin
un mandat.
— IÎmi place ce aud.
— Caî t despre ceilalţi doi, unul dintre ei a primit un avertisment pentru
agresiune îîn urmaă cu caî ţiva ani. Mama s-a dus cu o baî taă de baseball dupaă un
tip îîn cadrul unui campionat de juniori. I-a rupt umaă rul.
— AĂ sta da spirit de echipaă .
— A scaă pat cu caî teva ore de muncaă îîn folosul comunitaă ţii şi nişte şedinţe
de consiliere, dupaă ce i-a plaă tit victimei cheltuielile medicale. Tipul a dat-o
îîn judecataă , adaă ugaă Peabody, îînsaă au caă zut la pace îîn afara instanţei pentru
o sumaă care nu a fost dezvaă luitaă . Vrei saă aflu mai multe despre asta?
— O vom îîntreba personal.
— Hallie Wentz, necaă saă toritaă , un sigur copil, îîn vaî rstaă de opt ani, pe
nume Emily. Hallie este organizator de evenimente.
— Adicaă e plaă titaă saă organizeze petreceri. Nu îînţeleg chestia asta. Dacaă
tot e musai saă dai o petrecere, ce mare scofalaă e saă o faci?
— Am doar cinci cuvinte pentru tine: petrecerea pentru copilul lui Mavis.
Eve se straă dui saă nu se straî mbe.
— Dar a ieşit bine.
— A ieşit bine pentru caă ai avut pe cineva, adicaă pe mine, care saă se
ocupe de detalii.
 — Şi te-am plaă tit?
Peabody se îîncruntaă , scaă rpinaî ndu-şi baă rbia.
— Sunt forţataă saă spun: punct lovit.
— Nimeni nu ar trebui saă fie forţat saă spunaă „punct lovit”.
— Te simţi mai bine?
— Decaî t? paraă Eve, paă raă sind şoseaua.
— Decaî t te simţeai azi-dimineaţaă .
— Ei, se îîntaî mplase o chestie, mai ales, îîn capul meu, îînsaă acum mi-a
trecut.
Fusese stupid şi mai ales jenant de feminin din partea ei saă se îîngrijoreze
pentru o blondaă îîntr-o rochie roşie. Praî nziseraă deja, calculaă ea, iar el
probabil caă se îîntorsese la birou pentru a participa la urmaă toarea îîntaî lnire
destinataă dominaă rii financiare a lumii. Totul revenise la normal. Şi cu asta
basta. De-abia dacaă depuse vreun efort pentru a nu se mai gaî ndi îîn timp ce
treceau de punctul de securitate şi aşteptau permisele necesare intraă rii îîn
şcoalaă şi pe directorul laboratorului, o femeie micuţaă de staturaă , care se
pierdea, pur şi simplu, îîn perechea de cizme de lucru. Afişa un zaî mbet larg,
iar ochii îîi straă luceau, fapt ce o faă cu pe Eve saă se îîntrebe ce anume
consumase îîn pauza de masaă .
— Stella Burgess, îîmi pare bine de cunoştinţaă . Vaă pot ajuta cu ceva?
Avea un accent din New Jersey foarte pronunţat şi paă rea primitoare şi
cooperantaă .
— Am îînţeles caă procesaţi seminţe de ricin îîn acest laborator.
— Sigur caă da. Procesaă m o îîntreagaă gamaă de produse agricole de uz
industrial. Uleiul de ricin este folosit ca lubrifiant îîn unele industii. Nu ataî t
de mult îîn SUA, caî t îîn straă inaă tate. Mai este folosit şi la prelucrarea
obiectelor din piele. Exportaă m, de asemenea, caă tre clienţi agreaţi la nivel
internaţional. Vreţi saă vedeţi secţia de producţie?
— Mai bine nu. Aţi primit vreo comandaă de ulei de ricin din New York?
— Nu ştiu, dar pot saă verific, locotenente. Dacaă existaă , sigur au venit din
partea unor artizani, meşteşugari sau ceva de genul aă sta, din partea unor
persoane caă ror le place saă foloseascaă numai produse naturale. Vreţi saă vaă
fac o listaă ?
— Mda, mi-ar plaă cea. Asta de îîndataă ce îîmi veţi spune de ce zaî mbiţi tot
timpul.
— Poftim?
— Nu tu pui îîntrebaă rile, Stella. Nu vreau saă îîmi îîndrugi nicio poveste
despre protejarea identitaă ţii indivizilor aă stora. Tot ce vreau saă aud e „sigur,
uite numele“.
 Stella le zaî mbi din nou.
— Mda, sigur. Am primit circulara.
— Despre ce circularaă ar fi vorba?
— Cea de la şeful aă l mare. Am primit-o la îînceputul anului. Zicea ceva
despre o cooperare deplinaă din partea directorilor, a şefilor de
departamente, a supraveghetorilor şi caă toataă taă raă şenia ar trebui saă ajungaă
îîn atenţia locotenentului Eve Dallas atunci caî nd aceasta va solicita vreo
informaţie sau vreun serviciu. Am dreptate?
— Ai. Am nevoie şi de o listaă a angajaţilor. La zi, îîn special, pe ultimele
şase luni.
— S-a faă cut. Daţi-mi cinci minute, bine?
— Sigur, îîn timp ce aşteptau, Peabody îîşi plimbaă privirea pe tavan şi
îîncepu saă fluiere o melodie.
— Taci, Peabody.
— Maă îîntreb cum o fi saă fii caă saă toritaă cu un tip care deţine ataî t de multe
lucruri, despre care saă nu ştii nimic. IÎi daă du un ghiont lui Eve. A trimis o
circularaă .
— Nu mai are niciun haz. IÎmi ia din prestanţaă .
— Dar economiseşte timp. Şi e chiar atent din partea lui. IÎntotdeauna se
gaî ndeşte la tine.
— Ciudat.
IÎi faă cea bine saă audaă asta, deşi se simţea şi mai prost pentru modul îîn
care se comportase dimineaţaă .

Avea de faă cut mai multe verificaă ri îîn funcţie de listele care se straî nseseraă .
Putea saă facaă asta la sediul central sau acasaă . Pentru moment îînsaă ,
intenţiona saă bataă la caî teva uşi. Prima dintre ele era cea a lui Hallie Wentz.
Hallie locuia îîntr-o casaă cu douaă etaje, de la parterul caă reia îîşi conducea
afacerea. Eve ar fi etichetat-o drept opusul lui Stella Burgess. Hallie era
îînaltaă , subţire, şi purta braă ţaă ri îîn jurul gleznelor, lucru la modaă . Ochii ei
traă dau o fire rece şi suspicioasaă îîn timp ce studia legitimaţia lui Eve.
Evident, ca nu primise circulara.
— Despre ce este vorba? Trebuie saă maă îîntaî lnesc cu un client îîn
urmaă toarele zece minute. Prezenţa Poliţiei nu face bine afacerii.
— Craig Foster.
— Oh.
Hallie raă suflaă adaî nc şi aruncaă o privire spre uşaă .
— Uitaţi ce se îîntaî mplaă , fetiţa mea e îîn camera alaă turataă .
E destul de afectataă de toataă îîntaî mplarea asta. Chiar nu vreau ca ea saă
discute cu poliţia despre asta. Cel puţin paî naă îîn momentul îîn care se va
simţi mai bine.
— De fapt, vrem saă staă m de vorbaă cu dumneavoastraă .
— Cu mine? Despre domnul Foster? De ce?
— IÎi interogaă m pe toţi cei care s-au aflat ieri la şcoalaă îîntr-un moment
sau altul.
— Da, da. Aşteptaţi un minut.
Se îîndreptaă spre uşaă , aruncaă o privire îîn îîncaă pere, dupaă care o trase,
aproape îînchizaî nd-o.
— IÎnvaţaă , le spuse ea lui Eve şi Peabody. Copilul aă sta e o comoaraă . Ce
vreţi saă ştiţi?
— Saă îîncepem cu motivul pentru care vaă aflaţi acolo.
— Ieri, copiii trebuiau saă aducaă ceva la şcoalaă pentru a le araă ta colegilor.
Em a vrut saă -l ducaă pe Butch, papagalul nostru african. E maă ricel. Nu putea
saă se descurce de una singuraă cu colivia, aşa caă i-am dus-o eu îîn clasaă .
— Aţi intrat îîn şcoalaă la opt şi douaă zeci şi aţi ieşit la zece şi patruzeci şi
douaă de minute. Unde anume a trebuit saă îîl duceţi pe Butch?
— E o şcoalaă destul de mare, spuse Hallie, cu raă cealaă . IÎi interogaţi pe toţi
paă rinţii?
— Nu e chiar ataî t de mare, îîncaî t saă vaă ia mai bine de douaă ore ca saă caă raţi
un papagal. L-aţi vaă zut sau aţi vorbit cu domnul Foster ieri?
— Nu.
— IÎnsaă aţi avut ocazia saă îîl vedeţi şi saă vorbiţi cu el îîn trecut.
— Sigur, Em l-a avut drept profesor semestrul trecut. Paă rea saă fie bun S-a
descurcat foarte bine la cursul lui, iar el s-a araă tat destul de interesat de ea.
— Dar dumneavoastraă v-aţi araă tat interesataă de el?
Hallie inspiraă adaî nc.
— Nu maă dau la profesorii lui Em şi, dacaă aş face-o, m-aş da la blonda
aceea micuţaă , care conduce departamentul de teatru. Sunt lesbianaă , pentru
numele lui Dumnezeu.
— Aveţi o agresiune la activ, doamnaă Wentz.
Daţi-o naibii, explodaă ea. Idiotul aă la merita saă îîi rup umaă rul şi chiar mai
mult de ataî t. Ştiţi cum i-a spus lui Em a mea? Saă maî nţaă de lesbianaă .
Inspiraă profund şi ridicaă o maî naă îîn aer, calmaî ndu-se,
— Mi-a spus mie asta şi tot ce am faă cut a fost saă îîi cer saă îînceteze, îînsaă a
continuat şi a îînceput saă strige tot felul de chestii îîn timpul partidei de
baseball. A faă cut-o lesbianaă , l-a spus ceva de genul „nu poţi nimeri mingea,
lesbianaă micaă ce eşti“. Nu era prima oaraă caî nd folosea expresii homofobe de
om ignorant îîn timpul unei partide, îînsaă paî naă atunci îîmi fuseseraă adresate
numai mie, nu strigate îîn gura mare, astfel îîncaî t saă audaă şi copilul. Nimeni
nu vorbeşte cu copilul meu la modul aă sta. Aşa caă mi-a ajuns.
Eve se miraă caă femeia nu ţintise ţeasta ticaă losului îîn loc de umaă r, îîn cazul
îîn care povestea era adevaă rataă .
— Domnul Foster s-a adresat vreodataă îîn mod nepotrivit fiicei
dumneavoastraă ?
— Nici vorbaă . Era un tip decent, din caî te ştiu. Un profesor bun, care faă cea
ca orele saă fie amuzante pentru elevi. Emily îîl plaă cea, chiar foarte mult.
Povestea asta a supaă rat-o şi a dat-o peste cap. Nu vreau saă se supere şi mai
tare sau saă se dea şi mai raă u peste cap.
— IÎn cazul acesta spuneţi-ne ce aţi faă cut îîn şcoalaă timp de douaă ore şi
douaă zeci de minute.
— Iisuse. Am stat puţin îîn sala de curs şi am vorbit cu unii dintre copii şi
cu Janine – doamna Linkletter – despre Butch. Am îîncercat saă îîl fac saă
vorbeascaă îîn faţa lor. Apoi… Auziţi, ce vaă spun acum se consemneazaă
cumva?
— Depinde despre ce anume e vorba, îîi raă spunse Eve.
— Nu are nicio legaă turaă cu ce s-a îîntaî mplat, adicaă vreau saă spun – ataî t
timp caî t dumneavoastraă consideraţi de cuviinţaă – caă lucrul aă sta nu ar trebui
saă ajungaă îîn alte medii. Ştiţi, Laina Sanchez, nutriţionistul şcolii, lucreazaă îîn
paralel şi pentru mine, deşi nu are voie saă accepte alte slujbe îîn afara de cea
de la Academie. Nu vreau saă aibaă necazuri.
— Nu va avea, nu dintr-ataî t.
— Am discutat despre un eveniment pe care îîl pregaă tim saă ptaă maî na
viitoare. Era vorba despre o schimbare îîn meniu pe care o solicitase un
client. Am baă ut o ceaşcaă cu cafea îîn timp ce maă aflam acolo. Nu aveam
programataă nicio îîntaî lnire paî naă la ora unsprezece. Maă aflam la doar caî teva
straă zi distanţaă , aşadar, am mai stat un pic pe acolo. Ataî ta tot.
— Bine? Ea poate saă confirme asta?
— O va face. IÎnsaă , ascultaţi, nu o îîntrebaţi despre asta îîn incinta şcolii,
bine? Dacaă aflaă Mosebly, Laina o paă ţeşte.
— Aveţi vreo relaţie mai specialaă cu Laina?
Hallie se relaxaă suficient de mult, îîncaî t scaă paă un zaî mbet.
— Nu chiar. M-am vaă zut o perioadaă cu sora ei, acum vreo sutaă de ani. Eu
am ajutat-o saă obţinaă postul la Sarah Child atunci caî nd cei de acolo au avut
nevoie de un nou nutriţionist. Are un copil îîn vaî rstaă de doi ani de crescut şi
mai aşteaptaă unul. Ea şi soţul ei au nevoie de banii pe care i-i dau.
— Nu vrem saă îîi facem probleme, zise Eve gaî ndindu-se caă era vorba de
ceva mai mult aici, de mult mai mult. Aţi vaă zut ceva sau pe cineva care saă vaă
atragaă atenţia?
— Nu. Orele tocmai îîncepuseraă atunci caî nd am ajuns eu îîn bucaă taă rie. Iar
caî nd am plecat tocmai îîncepea pauza mare. Aş face orice saă vaă ajut. Caî nd se
îîntaî mplaă un lucru de genul asta îîntr-un mediu frecventat de fetiţa mea
vreau saă ştiu tot: cine, ce, de ce. Nu o pot proteja altfel.
Poate caă era vorba de protecţie, gaî ndi Eve, îîn timp ce se deplasau paî naă la
cel de-al doilea nume de pe listaă .
— S-a dus cu o baî taă dupaă un tip pentru caă i-a faă cut copilul îîn toate
felurile.
Şi tu ai fi procedat la fel, îîi raă spunse Peabody.
— E greu de spus, avaî nd îîn vedere caă nu sunt lesbianaă şi nici nu am un
copil, îînsaă mda, tipul pare saă o fi meritat. Ce ar putea face un paă rinte pentru
a-şi ocroti copilul? Poate caă Foster nu avea ceva cu vreun paă rinte sau
profesor, dacaă e vorba saă fi avut ceva cu cineva. Poate caă a fost vorba de un
copil.
— Dar ce poţi saă ai cu un copil de şase ani?
— Hai saă nu fim chiar naive. Copiii pot face tot felul de prostii. Poate caă l-
a prins pe unul furaî nd, copiind la vreun test, vaî nzaî nd copiuţe îîn baie sau
faă caî nd trafic cu substanţe interzise.
— Zaă u aşa.
Eve îîşi continuaă raţionamentul.
IÎi sunaă pe paă rinţi ca saă stea de vorbaă cu ei şi îîi avertizeazaă caă boacaă na va
trebui raportataă . Copilul e pasibil de sancţiuni disciplinare, trebuie saă
beneficieze de consiliere, poate chiar se impune exmatricularea. E totuşi
una dintre şcolile cele mai bune din îîntreg statul, dupaă cum ne-a spus
puştoaica enervantaă a lui Straffo. Nu vrei ca odrasla saă îîţi fie dataă afaraă îîn
şuturi sau saă i se treacaă cine ştie ce îîn cazier. Boacaă na nu mai poate fi
raportataă dacaă Foster e mort.
— Ca saă vezi implicare parentalaă . IÎn prezent, verific dacaă victima a avut
vreo şedinţaă cu paă rinţii programataă îîn saă ptaă maî na de dinaintea crimei.
— Saă ne uitaă m dacaă a stat de vorbaă cu cineva îîn mai multe raî nduri. Iar
atunci caî nd o saă obţinem mandatul, vom vedea îîn ce maă suraă numele unui
elev sau al altuia este legat de al vreunui profesor anume.
Niciuna dintre persoanele care raă maă seseraă nebifate pe listaă nu fu gaă sitaă
acasaă . Daă duraă peste o adolescentaă posacaă la una dintre locaţii, care le spuse
caă paă rinţii ei şi nemernicul cel mic – despre care Eve presupuse caă era
fratele ei – se aflau la un meci de baschet. La cealaltaă adresaă , menajera-
robot le informaă caă mama plecase îîmpreunaă cu domniţa la ora de karate şi
caă tataă l era la îîntaî lnire care avea saă se prelungeascaă paî naă taî rziu.
 Ajungaî nd din nou la sediul central, Eve îîncepu diligenţele pentru mandat
şi se bucuraă îîn sinea ei atunci caî nd îîl obţinu faă raă prea mare greutate.
Singura sa dezamaă gire era caă se faă cuse prea taî rziu pentru a mai prinde pe
cineva la şcoalaă şi a obţine informaţiile care o interesau.
IÎncepu saă îîşi facaă verificaă rile, dupaă care se opri. Deja îîşi terminase tura.
Ar fi putut saă lucreze acasaă şi saă îîl atragaă şi pe Roarke îîn munca ei. Ar fi fost
ca o propunere de pace, dupaă cearta de dimineaţaă .
Urmau saă ia cina îîmpreunaă , timp îîn care avea saă îîl ţinaă la curent cu
evoluţia cazului. De vreme ce persoanele aflate pe listele ei îîi erau angajaţi
şi clienţi, i se paă rea normal saă îîl implice. IÎn plus, îîi era dor de el, recunoscu
ea, pregaă tindu-se de plecare. IÎi era dor de ei. Chiar îîn momentul îîn care se
ridica de la birou, Peabody îîşi vaî rîî capul pe uşaă .
— Vrea saă te vadaă o anumitaă Magdalena Percell.
Lui Eve i se îîntoarse stomacul pe dos pentru ca apoi saă i se straî ngaă .
— Ţi-a spus ce o aduce aici?
— A spus caă e o problemaă personalaă . Nu-mi aduc aminte saă figureze pe
vreuna dintre listele noastre, dar…
— Nu, nu figureazaă pe ele. Trimite-o la plimbare, apoi du-te acasaă .
— Acasaă ? Dar au trecut doar douaă zeci de minute de caî nd s-a îîncheiat
tura. Ce ne facem cu generozitatea asta neaşteptataă ?
— Saă fii îîn biroul meu de acasaă , la ora opt. O saă mai trecem îîn revistaă
nişte nume îînainte saă apuce indivizii saă se ducaă unde naiba se duc. Apoi
mergem la şcoalaă . Am obţinut mandatul.
— O bilaă albaă îîn contul nostru. Dallas? Saă ştii caă pot raă maî ne, dacaă vrei.
— Nu, n-aş vrea. Trimite-o, totuşi.
Nu avea absolut nimic special tipa asta, se îîmbaă rbaă taă Eve. Va afla ce
anume voia Percell de la ea, dupaă care se va îîndrepta spre casaă şi va uita de
ea pe drum. Nu ar fi fost pentru prima dataă caî nd ar fi avut o conversaţie
ridicolaă cu una dintre fostele iubite ale lui Roarke. Şi cu siguranţaă nu avea saă
fie ultima.
Auzi zgomotul faă cut de o pereche de tocuri pe podeaua veche şi îîncercaă
saă paraă ocupataă , apucaî ndu-se saă raă sfoiascaă un raport. Caî nd ridicaă privirea,
Magdalena şedea toataă un zaî mbet, îîmbraă cataă îîntr-un costum negru, cu un
guler din blanaă argintie.
— IÎţi mulţumesc caă ai acceptat îîntrevederea, îîncepu ea. Nu ştiu dacaă îîţi
aduci aminte, dar ne-am îîntaî lnit ieri-searaă . Eu sunt…
Eve nu avea de gaî nd saă zaî mbeascaă şi cu ataî t mai puţin saă fie amabilaă , aşa
caă adoptaă un ton indiferent.
— Ştiu cine eşti.
 — O, foarte bine, spuse Magdalena dupaă un moment de pauzaă . Locul aă sta
e un labirint! Presupun caă e punctul de plecare al tuturor operaţiunilor de
aplicare a legii îîn oraşul New York. Acesta este biroul taă u?
Se uitaă îîn jur, studiind fişetul ticsit de dosare, fereastra minusculaă , biroul
supraîîncaă rcat. Spraî ncenele ei desenate perfect se arcuiraă .
— Chiar nu e cum maă aşteptam. Eşti locotenent, nu-i aşa?
— Exact.
— Hmmm. Sper caă nu îîntrerup cine ştie ce investigaţii importante.
— Caă veni vorba…
Magdalena clipi, îînchizaî ndu-şi pentru un moment ochii de smarald.
— E ciudat. Speram caă nu o saă fie. Am vrut saă vin aici, saă te vaă d şi saă te
îîntreb dacaă te-aş putea scoate la cafea dupaă ce termini lucrul.
— De ce?
— Cred caă pentru a te convinge caă nu doresc saă provoc niciun fel de
probleme.
Eve se laă saă pe spate şi executaă alene o rotaţie completaă cu scaunul.
— Ai omoraî t pe cineva de vreme ce te afli îîn jurisdicţia mea?
— Nu. Magdalena îîi zaî mbi scurt şi prea puţin binevoitor. Nu de atunci,
spuse ea.
— IÎn cazul acesta, ne îînţelegem.
— Eve, zise ea cu o voce blaî ndaă , aşezaî ndu-se pe un colţ al biroului. Voiam
doar saă te asigur caă ceea ce a fost îîntre mine şi Roarke s-a terminat cu mult
timp îîn urmaă . Eram practic copii atunci caî nd am îînceput saă ieşim îîmpreunaă .
Nu ai motive saă te îîngrijorezi.
Eve îîşi ridicaă baă rbia.
— IÎţi par îîngrijorataă ?
— Nu te cunosc, aşa caă nu am de unde saă ştiu. Roarke mi-a spus caă nu o
saă -mi placi, aşa caă presupun caă am fost suficient de intrigataă şi am vrut saă îîi
dovedesc caă se îînşalaă . Speram saă mergem îîmpreunaă la o cafea şi saă
discutaă m, saă eliminaă m îîncaă de pe acum eventualele probleme. Asta
deoarece Roarke are saă maă ajute îîn afaceri.
— Ciudat, îîi raă spunse Eve, simţind cum stomacul ei şi aşa crispat i se
îîntoarce pe dos. Pari genul de femeie care poate saă se descurce şi de una
singuraă .
— Maă refer la afaceri şi nimic mai mult. Amaî ndouaă ştim caă Roarke nu are
egal atunci caî nd vine vorba de tranzacţii financiare. Şi, ca saă fim sincere, la
afaceri, îîn general, spuse ea, raî zaî nd cu subîînţeles. IÎnsaă e vorba doar de
afaceri, promit. Dupaă ce am luat masa astaă zi şi a consimţit saă maă ajute,
dintr-odataă mi-a venit ideea caă ai putea crede caă e vorba de ceva mai mult
decaî t de o relaţie strict profesionalaă . La urma urmei, e un baă rbat chipeş şi
atraă gaă tor, iar el şi cu mine am fost…
— IÎntr-adevaă r, aţi fost.
— Da. Absolut. Vezi, l-am faă cut saă sufere cu mult timp îîn urmaă şi nu
vreau saă se mai repete. Dacaă lucrurile vor decurge aşa cum anticipez, voi
avea ceva treabaă prin New York de acum îîncolo. Sper saă putem fi prieteni cu
toţii.
Eve mirosea îîntotdeauna cacealmalele atunci caî nd i se serveau.
— Ştii, doamnaă Percell, funcţionez la capacitate maximaă din punct de
vedere al prieteniilor. Va trebui saă te adresezi altcuiva îîn acest sens. Caî t
despre Roarke şi afacerile sale, acestea îîl privesc. Iar îîn cazul taă u, hai saă
laă murim un aspect: nu îîmi pari proastaă , deci nu cred caă ai impresia caă eşti
prima fustaă de care Roarke s-a descotorosit la un moment dat şi care
îîncearcaă saă revinaă îîn viaţa lui. Nu maă îîngrijorezi deloc. De fapt, nici maă car
nu maă interesezi. Aşadar, dacaă am terminat aici…
Magdalena se ridicaă de pe birou.
— Baă rbatul aă sta nu se îînşalaă niciodataă , nu-i aşa? Nu te plac.
— Vai.
Magdalena se îîndreptaă spre uşaă , se opri îîn prag şi se îîntoarse spre Eve.
— IÎncaă un lucru. Nu s-a descotorosit de mine. Eu m-am descotorosit de
el. Şi, de vreme ce nici tu nu îîmi pari proastaă , ştiu caă poţi face diferenţa.
Eve ascultaă sunetul tocurilor Magdalenei îîn timp ce se îîndepaă rta. Pe
maă suraă ce acesta se îîndepaă rta, se ghemui pe scaun şi îînchise ochii,
simţindu-şi stomacul îîn gaî t, conştientizaî nd faptul caă nici ea, nici Percell nu
erau proaste.

Oboseala o doborîî atunci caî nd trecu de porţi. Laă saă îîn urmaă zgomotele
straă zii, mulţimea, nervii şi ritmul alert al oraşului pentru a reveni îîn
atmosfera lui Roarke. O atmosferaă exclusivistaă , intimaă , perfectaă . Aleea
lungaă , ce unduia printre troienele de zaă padaă al caă ror alb straă lucitor nu
fusese maculat de trafic, ducea la vila impunaă toare din piatraă , cu multe
ferestre luminate, ce radiau caă lduraă şi dezvaă luiau opulenţa interiorului.
Se obişnuise cu toate acestea, reflectaă ea. Nu i se mai paă reau ataî t de
spectaculoase porţile îînalte din fier forjat şi se acomodase cu casa, straă juitaă
de turnuri cu creneluri, care-i daă deau un aer fantomatic.
Zidurile adaă posteau nenumaă rate camere, unele practic sau elegant
aranjate, altele de-a dreptul amuzante. Toate erau frumoase şi reflectau
gustul lui. Reprezentau ceea ce el îîşi dorise saă construiascaă şi saă posede. Nu
fusese doar o chestiune de statut, de eleganţaă , de stil de viaţaă privilegiat –
deşi Roarke ar fi pus accent pe toate acestea –, ci nevoia de a avea cu
adevaă rat un caă min.
Care fusese contribuţia ei la toate acestea? se îîntrebaă ea. Caî teva lucruri, o
pisicaă culeasaă de pe straă zi şi un birou simplu caă ruia îîi lipseau toate
elementele caracteristice bunului lui gust. La naiba, oricine ar fi putut aduce
cu sine toate acestea. IÎnsaă ea îînvaă ţase saă se adapteze, îîşi claă dise un caă min
îîmpreunaă cu el. Sau nu? îîmpotriva tuturor vocilor care se îîmpotriviseraă , îîşi
construiseraă o viaţaă care îînsemna ceva pentru amaî ndoi. Nu avea saă lase
nicio fantomaă din trecut saă umbreascaă toate acestea.
Parcaă îîn faţaă şi urcaă treptele care duceau la uşa casei. Poate caă Roarke
fusese cel care o construise, îînsaă acum îîi aparţinea şi ei, era şi teritoriul ei.
Nimeni nu avea saă îîl invadeze faraă saă suporte consecinţele.
Intraă , iar Summerset îîşi faă cu apariţia îîn holul larg, îîmpreunaă cu pisica ce i
se îîmpleticea printre picioare.
— Lasaă -maă doar saă -ţi spun „du-te naibii“ şi saă terminaă m conversaţia,
îîncepu ea. Am treabaă .
— Nu a ajuns deocamdataă acasaă .
Simţi cum i se straî nge stomacul, dar continuaă saă se dezbrace.
— Mulţumesc pentru raport.
— A trebuit saă îîşi reprogrameze caî teva îîntrevederi pentru a lua praî nzul
cu o persoanaă anume.
Eve îîşi aruncaă haina îîn cuier şi se raă suci pe caă lcaî ie. Cel puţin acum avea o
ţintaă pentru toate furia care o cuprinse odataă cu o senzaţie de greaţaă .
— Nu ai putut saă rezişti saă nu îîmi dai peste nas cu asta. Pun pariu caă ai
jucat tontoroiul atunci caî nd ai auzit caă Maggie e îîn oraş. Ei, bine, poţi…
— Dimpotrivaă , o îîntrerupse el calm. IÎmi displace teribil. Aş dori saă îîmi
acorzi un minut.
— Pentru ce anume?
Vaă zu cum i se îîncleştaraă faă lcile şi îînţelese caă procedase greşit. Calmul lui
era unul aparent.
— Nu îîmi place deloc saă vorbesc despre Roarke la modul aă sta şi tu îîmi
îîngreunezi misiunea. Preocupaă rile mele nu îîmi permit prea multe îîn acest
moment.
— Despre ce preocupaă ri ar fi vorba?
— Intraă îîn salon pentru un minut. Am faă cut focul.
— Bine, bine.
 Eve îîl urmaă îîn îîncaă pere. Flaă caă ri roşietice şi aurii jucau îîn caă min.
Decoraţiunile extravagante sclipeau, îîn vreme ce lemnul, îîntreţinut cu
atenţie, straă lucea îîn acea luminaă . Se opri îîn picioare, îîn mijlocul camerei,
cuprinsaă de teamaă .
— Nu vrei saă iei loc?
IÎi raă spunse daî nd din cap şi faă cu un pas spre fereastraă pentru a arunca o
privire afaraă .
— Ce ai saă -mi spui?
— O saă îîţi torn nişte vin.
— Nu.
Nu putea saă bea vin caî nd, pur şi simplu, simţea cum taî mplele îîi zvaî cnesc.
— E o femeie periculoasaă , locotenente.
— IÎn ce sens?
— Manipuleazaă , manevreazaă . IÎi place aventura şi dispune de putere, cum
dispun, de obicei, femeile frumoase. Ştiu caă era fermecaă toare acum
doisprezece ani şi îîmi îînchipui caă îîncaă mai este.
— Da, murmuraă Eve. IÎncaă mai are atuuri.
— IÎn plus, este deosebit de deşteaptaă .
— Caî t timp au fost îîmpreunaă ? Eve se îîntoarse spre el atunci caî nd
observaă caă nu îîi raă spunde. Nu te sfii. Caî t timp? insistaă ea.
— Caî teva luni, aproape un an.
Simţi nevoia saă se îîntoarcaă din nou spre fereastraă , deoarece o durere
ascuţitaă o straă punse chiar sub inimaă .
— A fost ceva. De ce s-a terminat?
— Plaă nuiseraă o lovituraă – petrecuseraă luni îîntregi punaî nd-o la cale. Poate
caă ea nu dorea vin, îînsaă el cu siguranţaă avea nevoie de un pahar. Voia ceva
care saă îîl ajute saă treacaă peste moment. Ţinta vizataă era un om bogat, cu o
colecţie de artaă impresionantaă .
Summerset se îîndreptaă spre un dulap pictat, iuaă un clondir şi îîşi turnaă
whisky îîntr-un pahar.
— Magdalena trebuia saă îîl atragaă îîntr-o relaţie. El era mult mai îîn vaî rstaă
decaî t ea şi avea o slaă biciune pentru femeile tinere şi atraă gaă toare. Ea urma
saă aibaă acces la informaţii din interior despre maă surile de securitate,
schimburi, locul îîn care se aflau operele de artaă . Se opriseraă asupra a douaă
tablouri de Renoir. Doar douaă . Roarke credea îîncaă de pe atunci caă nu trebuie
saă se arunce la prea mult. IÎn ziua îîn care aveau saă punaă îîn aplicare planul –
ea aflaî ndu-se pe iahtul lui – Magdalena a fugit cu el.
— A decis saă profite de ceea ce i se oferea.
— Exact. El a trebuit saă abandoneze planul, neavaî nd certitudinea caă
informaţiile de care dispunea erau sigure sau caă nu i se îînscena ceva. L-a
costat ceva, din mai multe puncte de vedere.
— Dar nu s-a dus dupaă ea, ca saă o facaă saă plaă teascaă . Nu a faă cut asta
pentru caă a fost mai mult raă nit decaî t furios. A iubit-o?
— Paî naă peste urechi.
Ceva se rupse îîn ea.
— Mai raă u. Cum nu se poate mai raă u.
— Sunt de acord, spuse el şi sorbi din pahar.
— A suportat multe din partea ei îîn perioada îîn care au fost îîmpreunaă . IÎi
plaă cea saă rişte, ataî t pe plan personal, caî t şi din punct de vedere profesional.
Ai vaă zut-o, are ceva anume, ceva care l-a atras la un moment dat.
— E deşteaptaă , reuşi Eve saă spunaă . E educataă şi deşteaptaă . Am verificat-o.
— Maă gaî ndeam eu. Da, era o taî naă raă foarte inteligentaă .
— Un lucru pe care Roarke îîl admiraă îîn general. E o chestie care l-ar face
saă treacaă şi peste un fizic prea puţin atractiv.
Summerset ezitaă pentru o clipaă . O vaă zuse îîncasaî nd o lovituraă îîn plin,
chiar îîn camera aceea. IÎnsaă ceea ce avea saă îîi spunaă urma saă provoace mult
mai multe pagube.
— Ştia ce îînseamnaă arta, muzica, literatura. El îîntotdeauna a fost dornic
saă cunoascaă , saă experimenteze lucruri de care a fost privat îîn copilaă rie. Ea
se pricepea la cifre şi avea un anumit apetit pentru lux, aş putea spune.
— Şi îîi plaă cea saă fure. Şi asta l-a atras.
— IÎi plaă cea saă ia. Dacaă îîi cumpaă ra un cadou, zaă bovea ceva timp asupra
lui, îînsaă îîi plaă cea mult mai mult atunci caî nd el reuşea saă -l subtilizeze. Şi, mai
tot timpul, dorea mai mult şi obţinea mai mult faraă saă cearaă aceasta îîn mod
direct. Are un stil anume. Şi acum va dori mai mult.
— A trecut pe la biroul meu îînainte saă apuc saă plec.
— Ah. Summerset aruncaă o privire îîn pahar şi mai luaă o îînghiţituraă . —
Caracteristic pentru ea: saă arunce o pastilaă doar ca saă testeze terenul.
— Da, a fost ceva de genul aă sta. A vrut saă se joace cu mine şi mi-am dat
seama. IÎnsaă a reuşit saă se strecoare îînapoi îîn viaţa lui, chiar a reuşit. Mi-a
spus caă a fost de acord saă colaboreze cu ea îîn nu ştiu ce afacere. Dacaă l-a
convins saă dea o nouaă lovituraă sau chiar saă pregaă teascaă terenul pentru ea…
Dumnezeule.
— Nu poţi saă îîi permiţi una ca asta.
— Eu nu-l pot opri pe Roarke. Nimeni nu o poate face.
— Dar ai o influenţaă asupra lui, foloseşte-o. Ea e un punct vulnerabil îîn
ceea ce îîl priveşte, îîntotdeauna a fost aşa.
— Tot ce pot saă fac este saă îîl confrunt. Nu suport insinuaă rile şi ascunsul
pe dupaă degete.
Durerea de cap îîncepuse saă o macine; îîşi simţea fruntea ca prinsaă îîntr-o
menghinaă .
— Ar fi jignitor pentru ambele paă rţi. Nu pot saă fac aşa ceva. Cel puţin nu
aşa de bine ca ea, asta mai mult ca sigur.
La urma urmei, e alegerea lui. IÎntotdeauna a fost aşa. Eu am treabaă .
Paă şi, daî nd saă iasaă , îînsaă se îîntoarse şi îîl privi pe Summerset.
— E o manipulatoare. IÎnţeleg asta. Este, de asemenea, o femeie frumoasaă ,
rafinataă , sofisticataă , inteligentaă . Pun pariu pe fundul taă u slaă baă nog caă e
suficient de inteligentaă îîncaî t saă se mulţumeascaă cu ceea ce are Roarke îîn
prezent. IÎn principiu, cred caă e genul de femeie care te-ar face saă jubilezi
dacaă m-ar schimba cu ea. Ar aduce un suflu proaspaă t îîn casaă , ar şti ce rochie
saă îîmbrace la urmaă toare petrecere. Şi nu ar uita de o afurisitaă de petrecere
din cauza unui cadavru. Aşadar, de ce îîmi spui toate acestea?
— Ar fi o achiziţie pentru el. Vorbeşte franceza şi italiana la perfecţie şi
poate fi teribil de fermecaă toare atunci caî nd vrea. Şi se va folosi de el. Va dori
mai mult, tot mai mult. Dacaă va fi necesar şi va avea suficient saî nge rece, îîl
va pune îîn cele mai inedite posturi numai ca saă vadaă cum se descurcaă .
Zicaî nd acestea, terminaă de baă ut whisky-ul, dupaă care continuaă :
— Tu, locotenente, eşti adeseori duraă , cu siguranţaă lipsitaă de maniere şi
nici nu ştii prea bine cum saă fii soţia – cel puţin îîn public – unui baă rbat de
genul lui Roarke. IÎnsaă ai face orice, indiferent de riscurile personale, pentru
a-l proteja. Ea nu îîl va iubi niciodataă . IÎnsaă tu îîl vei iubi îîntotdeauna.
Aşa e, recunoscu îîn sinea ei, îîn timp ce se îîndepaă rta, îîl va iubi
îîntotdeauna. Nu era ciudat caă uitase caî taă nesiguranţaă şi suferinţaă
presupunea iubirea? Nu simţise nimic din toate acestea îînainte saă îîl
cunoascaă . Nu mai experimentase acel chin, acea durere, acea teamaă de a nu-
l pierde. Nu mai simţise paî naă atunci exuberanţa şi confortul, fericirea aceea
îîmbaă taă toare pe care le gaă sea îîn dragostea ce i-o purta.
Se duse direct îîn biroul ei şi programaă cafetiera pentru cantitatea
maximaă de cafea. Paî naă la Roarke, adesea – chiar prea des – se cufunda îîn
muncaă . Nu avea niciun motiv saă procedeze altfel îîn situaţia de faţaă . Mai
mult, avea o datorie de onorat. Un om murise. O persoanaă care, potrivit
maă rturiilor de paî naă atunci, fusese un om bun, un tip obişnuit care avea ceva
de dat societaă ţii. Nu exista nicio dovadaă , niciun motiv saă creadaă caă acesta ar
fi dorit raă ul cuiva. Nu se remarcase prin acte extravagante, nu folosise şi nici
nu faă cuse trafic cu substanţe interzise. Nu furase nimic, nu extorcase pe
nimeni, nu îîşi îînşelase soţia.
Faptul caă luase masa cu cineva nu îînsemna o traă dare, îîşi spuse ea îîn timp
ce-şi aducea cafeaua la birou. Faptul caă se culcase cu o femeie îîn urmaă cu
mai bine de doisprezece ani nu îînsemna caă o îînşelase. Roarke nu i-ar fi faă cut
aşa ceva. Putea saă conteze pe el din punctul aă sta de vedere. Dar dacaă îîşi
dorea saă o facaă ? Numai gaî ndind asta i se faă cea greaţaă . IÎnsaă nimic din toate
acestea nu avea legaă turaă cu Craig Foster. Se aşezaă , îîşi puse coatele pe masaă
şi îîşi sprijini capul îîn palme. Pur şi simplu, trebuia saă îîşi limpezeascaă mintea
şi nimic mai mult. Trebuia saă scape de orice gaî nd. I-ar fi prins bine dacaă ar fi
laă sat-o durerea aceea nesuferitaă de cap.
Evident enervataă , trase de sertarul de sus al mesei, ştiind caă Roarke îîi
laă sase acolo o cutiuţaă cu nişte pastile albastre. Ura saă ia pastile, îînsaă nu
putea saă le evite îîn acel moment.
IÎnghiţi pilula, cu o guraă de cafea. Galahad intraă îîn grabaă , saă ri pe birou şi
îîncepu saă se uite la ea.
— Am treabaă , îîi spuse Eve. Era plaă cut saă o maî ngaî ie pe cap şi saă vadaă cum
pisica se îîntinde sub maî na ei. Trebuie saă fiu îîn stare saă lucrez, altfel
îînnebunesc.
Se concentraă şi introduse discul cu datele pe care intenţiona saă le
verifice.
— Computer, verificaă ataî t numele angajatorilor, caî t şi pe cele ale
angajaţilor aflate pe lista de pe discul A, precum şi pe cele ale gardienilor,
ale personalului administrativ, ale cadrelor didactice şi ale personalului
ajutaă tor, aflate pe listele de pe discul B.

Recepţionat. IÎn execuţie…

— IÎn al doilea raî nd, verificaă toate numele de pe discul C, cu tot cu cazier,
situaţie financiaraă , loc de muncaă , stare civilaă , studii.

Recepţionat. IÎn execuţie…

Poate caă avea saă gaă seascaă ceva despre paă rinţii sau tutorii care se
perindaseraă prin şcoalaă îîn acea dimineaţaă .
— IÎn al treilea raî nd, afişeazaă toate datele despre personalul didactic,
administrativ şi auxiliar al Academiei Sarah Child, îîn ordine alfabeticaă , pe
ecranul principal, de pe perete.

Recepţionat. Datele afişate pe ecranul principal… Prima operaţiune a fost

definitivataă . Nu au fost gaă site concordanţe…
 — Mda, ar fi fost prea simplu. Folosind aceleaşi liste, verificaă relaţiile de
rudenie, pe foştii soţi sau vecini de, aparlament.

Recepţionat. IÎn execuţie… A doua operaţiune a fost definitivataă . Selectaţi

modul de afişare a rezultatelor.

— Afişeazaă -le pe ecranul computerului.

Se laă saă pe spate pentru a-şi savura cafeaua şi îîncepu saă analizeze datele.
Nu era nimic interesant. Caî teva palme îîmpaă rţite îîn dreapta şi îîn staî nga, deja
obişnuitele posesii de droguri pentru uz personal, un furt din magazin îîn
urmaă cu patru ani. Nici vorbaă de crime sau de pedepse cu îînchisoarea.
IÎnainte de a trece la datele afişate pe ecranul de pe perete, îînchise ochii o
clipaă şi recapitulaă mental tot ce aflase, identificaî nd ceea ce o interesa.
Otravaă îîn ciocolata fierbinte. Un termos nesupravegheat, la care ar fi
putut avea acces oricine îîn diverse momente ale acelei dimineţi. O
chestiune de rutinaă .
— Stai un pic.
Se ridicaă îîn capul oaselor, îîşi îîngustaă ochii, dupaă care îîncercaă o altaă
abordare, sunaî nd-o pe Lissette Foster.
— Locotenent Dallas la telefon, se recomandaă ea. IÎmi cer scuze caă vaă
deranjez. Aş dori saă vaă pun caî teva îîntrebaă ri. Dumneavoastraă îînşivaă
preparaţi ciocolata caldaă , îîn fiecare dimineaţaă .
— Da, v-am spus. O pregaă team special pentru el.
— Beaţi şi dumneavoastraă ?
— Nu, prea multe calorii, explicaă ea, cu o voce slabaă . Foloseam ciocolataă
adevaă rataă şi lapte de soia, pe laî ngaă amestecul pudraă obişnuit. El nu ştia
asta.
— Maă scuzaţi?
— Ciocolata e ataî t de scumpaă . Nu ştia caă eu cumpaă ram aşa ceva şi caă i-o
puneam îîn baă uturaă , aşa cum faă cea mama. IÎi plaă cea ataî t de mult şi spunea caă
nimeni nu o face ca mine. Puneam o anumitaă cantitate de ciocolataă îîn
fiecare zi.
— Mai ştia cineva despre acest adaos?
— Mama mea. Ea m-a îînvaă ţat cum saă o prepar. Am menţionat asta şi la
serviciu. M-am cam laă udat. Cred caă i-am spus şi lui Mirri. Era un secret
numai pentru Craig. Nu ar fi vrut saă cheltuiesc cu el.
— Am descoperit amestecul pudraă îîn bucaă taă rie, precum şi rezerva de
ciocolataă lichidaă , ascunsaă îîntr-o cutie cu vitamine.
Lissette zaî mbi.
 — Niciodataă nu se amesteca îîn vitaminele mele, aşa caă obişnuiam saă ţin
ciocolata acolo.
— Am trimis o mostraă din amestec şi din ciocolata lichidaă la laborator.
Mai ştia şi altcineva unde anume ţineaţi ingredientele?
— Amestecul, da, ciocolata, nu. Credeţi caă …
— Testele de laborator vor stabili dacaă a fost denaturataă compoziţia
vreunuia dintre ingrediente. Aţi primit vizita cuiva cu o zi îînainte de
decesului soţului dumneavoastraă ?
— Nu. Nu cred. Eu am ieşit un pic saî mbaă taă , saă fac nişte cumpaă raă turi, îînsaă
Craig a raă mas acasaă . Nu mi-a spus nimic de genul aă sta.
— Are cineva vreo cheie de rezervaă ? Cunoaşte cineva codul de la
interfon?
— Da, Mirri, îîn caz de urgenţaă . IÎnsaă …
— Bine. Blocul dumneavoastraă nu dispune de camere de luat vederi şi
nici nu are portar.
— Nu ne-am permis aşa ceva. IÎnsaă e un cartier liniştit. Nu am avut
necazuri.
— Bine, doamnaă Foster. Vaă mulţumesc pentru caă mi-aţi acordat o parte
din timpul dumneavoastraă .
Aşadar, iataă caă avem o pistaă , îîşi spuse Eve. Poate caă o persoanaă
necunoscutaă sau mai multe intraseraă îîn apartamentul soţilor Foster,
cunoscaî ndu-le obiceiurile, şi otraă viseraă ingredientele pentru ciocolata
caldaă . Poate caă Craig primise vizita cuiva şi nu îîi spusese soţiei. Sau… poate
caă nu se îîntaî mplase cu o zi îînainte. Poate caă criminalul daă duse greş de vreo
caî teva ori, poate caă nu reuşise saă strecoare otrava sau o dozaă suficient de
mare ca saă îîşi îîndeplineascaă scopul.
Scoase rezultatele analizelor de laborator şi le parcurse pe cele ale
conţinutului termosului. Nu fuseseraă depistate urme de ciocolataă adevaă rataă .
Aşadar criminalul nu aflase despre reţeta specialaă a lui Lissette.
Se ridicaă şi se îîndreptaă spre panoul pe care erau afişate toate conexiunile
îîntre persoanele interogate şi victimaă , continuaî nd saă se gaî ndeascaă . Studie
poziţia îîn care fusese gaă sit Craig Foster, fotografiile de la locul faptei şi
termosul. Nu avea nimic deosebit, îîşi spuse. Era un termos obişnuit, destul
de mare. Costa îîn jur de cincizeci de dolari. Era de culoare neagraă , avaî nd
gravat cu litere argintii numele mic al victimei. Paă rea saă fie nou. Şi totuşi îîl
folosise zi de zi, timp de un an de zile. De ce araă ta ca şi cum ar fi fost nou?
Poate caă era nou. Deja se gaî ndise la asta, iar acum nu faă cea decaî t saă se
îîncurce singuraă . Fir-ar saă fie.
— Ar fi fost mai rapid, murmuraă ea. Pentru numai cincizeci de dolari, ar
fi putut schimba baă utura bunaă cu cea rea îîn doar trei secunde. Nu ar fi
trebuit saă verse ciocolata adevaă rataă şi saă o îînlocuiascaă cu licoarea mortalaă .
Tot ce ar fi trebuit saă facaă ar fi fost saă schimbe termosul cu un altul şi saă îîl
ascundaă pe cel original îîntr-o servietaă sau îîntr-un rucsac.
Ar fi fost mai inteligent şi mai curat aşa, îîşi spuse. Scoase lista îîntocmitaă
de cei care cercetaseraă locul crimei, conştientaă de faptul caă nu ar fi ratat o
îînsemnare potrivit caă reia un al doilea termos gravat ar fi fost gaă sit îîn
claă dire.
— Computer, calculeazaă probabilitaă ţile pentru urmaă toarele situaţii îîn
cazul numaă rului HP-33091-D. Prima situaţie: otrava a fost adaă ugataă îîn
termosul victimei îîn dimineaţa crimei. A doua situaţie: termosul victimei a
fost îînlocuit cu un altul, identic, îîn care se afla otrava, tot îîn dimineaţa
crimei. Care dintre variante pare mai plauzibilaă ?

Recepţionat. IÎn execuţie…

Eve îîşi mai turnaă puţinaă cafea şi îîncepu saă se plimbe prin faţa panoului,
pentru ca, îîn final, saă se aşeze din nou la birou.

Probabilitaă ţile ambelor situaţii nu prezintaă diferenţe semnificative,

avaî nd îîn vedere datele deţinute îîn prezent…

— Mi-ai fost de mare ajutor.

Şi chiar îîi fusese. Trebuia doar saă îîşi dea seama îîn ce maă suraă . IÎn absenţa
ciocolatei adevaă rate din baă utura otraă vitaă , ipoteza alteraă rii ingredientelor îîn
apartamentul soţilor Foster ieşea din discuţie. Administrarea otravei pe loc
ar fi fost mult mai simplaă , mai eficientaă . Şi totuşi presupunea un anumit
risc. IÎnlocuirea termosului cu tot cu conţinut era îînsaă o variantaă inteligentaă
şi eficientaă , neexistaî nd riscul saă dea greş.
Va face o verificare mai amaă nunţitaă la şcoalaă îîn ziua urmaă toare. IÎnsaă ,
dacaă ar fi fost saă parieze, şi-ar fi pus toţi banii la baă taie pe faptul caă asasinul
paă strase termosul lui Craig drept amintire. Sau se descotorosise de el îîn
afara şcolii.
Introduse descrierea fizicaă a termosului şi îîncepu saă -i verifice pe
comercianţii din oraş, precum şi pe cei online, care comercializau produse
de acel gen, cu posibilitatea personalizaă rii lor. Gaă si mai bine de douaă zeci de
magazine numai îîn Manhattan şi de trei ori mai multe pe internet. IÎnsaă
descoperise totuşi ceva. Indiferent dacaă termosul era sau nu cheia crimei,
ştia cu siguranţaă caă baă utura fusese preparataă de caă tre criminal, de caă tre o
persoanaă care nu cunoştea ingredientul secret al lui Lissette.
Tocmai se pregaă tea saă îîşi mai toarne o ceaşcaă cu cafea, caî nd îîl vaă zu pe
Roarke staî nd îîn prag.
— Locotenente.
— Bunaă .
IÎl privi cu o uşoaraă neîîncredere, îîn timp ce acesta intra îîn cameraă .
— Speram saă nu ajung ataî t de taî rziu.
— Se mai îîntaî mplaă .

Am îîncheiat verificaă rile. Nu au fost gaă site concordanţe.

— Uneori lumea nu e chiar ataî t de micaă pe caî t ţi-ai dori, comentaă ea,
ridicaî nd cana cu cafea.
— Ai avut o zi lungaă .
— Şi tu la fel.
Roarke se aşezaă pe un colţ al biroului şi îîi caă utaă privirea.
— Suntem chit, Eve?
Ura, pur şi simplu, faptul caă îîn acel moment ar fi dorit saă -şi punaă capul pe
birou şi saă plaî ngaă .
— Nu ştiu cum suntem.
El se îîntinse şi îîşi trecu degetele prin paă rul ei.
— Ai îîntins coarda azi-dimineaţaă . M-ai enervat al naibii de tare. Nu ai
îîncredere îîn mine?
— Crezi caă m-aş mai afla aici dacaă nu aş avea?
— Atunci, nu ar trebui saă avem probleme.
— Nu toate lucrurile sunt chiar ataî t de simple.
— Te iubesc la nebunie. Nu e simplu, îînsaă o fac. Nici maă car nu m-ai
saă rutat de raă mas-bun azi-dimineaţaă .
Se aplecaă spre ea şi o saă rutaă uşor pe buze. Eve nu se mai putu abţine şi se
laă saă copleşitaă de sentimente.
— Pa, şopti ea, faă caî ndu-l saă zaî mbeascaă .
Roarke o mai saă rutaă o dataă , cu caă lduraă şi afecţiune.
— Bunaă . Pun pariu caă nu ai luat cina.
— Muncesc din greu la ancheta asta. Nu prea am avut timp saă maă
gaî ndesc la maî ncare.
— Gaî ndeşte-te acum.
IÎşi îîmpreunaă degetele de la o maî naă cu ale ei, folosind-o pe cealaltaă
pentru a-l maî ngaî ia pe Galahad, caă ci motanul îîi atrase atenţia, laă saî ndu-şi
capul pe braţul lui.
 — Pari obositaă , locotenente, şi ai privirea aceea raă taă citaă ca atunci caî nd
nu maă naî nci sau nu dormi suficient. O saă comand nişte burgeri; de obicei, te
tenteazaă . IÎntre timp, poţi saă -mi povesteşti despre caz.
Nu voia saă discute despre cele îîntaî mplate dimineaţaă , nici despre praî nzul
cu Magdalena, observaă Eve. Le ţinea deocamdataă pentru sine, cu mare
abilitate. IÎnsaă trebuiau saă vorbeascaă despre cele douaă evenimente, trebuiau
saă le acorde atenţie.
— A trecut pe la mine pe la birou.
Roarke nu schiţaă nici cel mai mic gest. Nu era de mirare caă se dovedea
imbatabil atunci caî nd venea vorba de negociat afaceri.
— Magdalena?
— Nu, Maica Precista.
— Ar fi fost neobişnuit din partea ei. Sfaî ntul Duh nu era disponibil?
— Mda, foarte amuzant, dar saă revenim la subiect. A venit saă maă vadaă la
sfaî rşitul turei. S-a gaî ndit caă poate mergem undeva, la o cafea, saă staă m de
vorbaă şi saă ne îîmprietenim. Ghici care a fost raă spunsul meu!
Roarke se ridicaă de pe birou.
— IÎmi pare raă u caă te-a indispus, îîi spuse el, ducaî ndu-se spre un bar
ascuns îîntr-o nişaă de unde scoase o sticlaă cu coniac. Are iniţiativaă , e
impulsivaă . IÎmi îînchipui caă a fost curioasaă îîn ceea ce te priveşte.
— Asta îîţi îînchipui?
Simţi furia îînsoţitaă de un sentiment familiar, de disconfort cumplit.
— Chiar şi dupaă ce i-ai spus caă nu o saă îîi plac.
Roarke o ţintui cu privirea, îîşi turnaă coniac îîn pahar şi puse sticla la loc.
— E valabil şi îîn ceea ce o priveşte. Posibil saă fi venit doar ca saă îîmi
demonstreze caă maă îînşel.
Magdalena fusese punctul lui vulnerabil, îîşi aminti ea caracterizarea
faă cutaă de Summerset.
— Nu cred caă gestul aă sta s-a numaă rat printre prioritaă ţile ei. Ai de gaî nd saă
colaborezi cu ea?
De data aceasta, furia îîi scaă paă suficient de mult de sub control pentru a fi
vizibilaă .
— Nu, nu am de gaî nd aşa ceva.
— IÎn cazul aă sta, minte?
— Dacaă asta ţi-a spus, s-a exprimat greşit sau nu ai îînţeles bine.
— Nu am îînţeles bine?
— Dumnezeule, spuse el şi mai luaă o guraă de coniac. Acum îîncerci saă maă
îîncolţeşti şi nu îînţeleg de ce. Tot ce am faă cut a fost saă luaă m praî nzul
îîmpreunaă , timp îîn care, îîntr-adevaă r, mi-a cerut sfatul îîn privinţa unor
investiţii pe care ar vrea saă le facaă . Am fost de acord saă o ajut îîn sensul aă sta
şi saă îîi ofer numele caî torva persoane cu care ar putea colabora. Nu e nimic
deosebit faţaă de ceea ce am faă cut de nenumaă rate ori pentru alte persoane.
— IÎnsaă ea nu e o persoanaă oarecare.
— Mai lasaă -maă cu asta.
Iataă caă îîşi daă arama pe faţaă , gaî ndi Eve.
— Ce ai fi vrut saă îîi spun? „IÎmi pare raă u, nu pot saă îîţi recomand pe nimeni
pentru caă soţiei mele nu îîi place caă ne-am culcat de vreo caî teva ori îîn urmaă
cu mai bine de doisprezece ani“? Parcaă nu ai fi tu, Eve.
— Nu pot saă maă pronunţ, nu am mai fost pusaă îîntr-o astfel de situaţie.
— Adicaă îîn ce situaţie?
— IÎn situaţia îîn care saă fiu efectiv agresataă de o femeie care nu ţi-e
tocmai indiferentaă . Simplul fapt caă am cunoscut-o m-a faă cut saă -mi dau
seama de asta.
— De vreme ce nu sunt robot, nu mi-au fost indiferente de-a lungul
timpului destule femei, îînainte saă te cunosc, şi chiar te-ai îîntaî lnit cu caî teva
dintre ele. IÎnsaă de ce crezi tu caă Magdalena vrea saă te agreseze? Nu ar avea
nimic de caî ştigat din asta. Exagerezi şi faci din ţaî nţar armaă sar legaî ndu-te de
o îîntaî mplare care a avut loc cu mulţi ani îînainte saă aflu caă exişti. Ai nevoie
de asiguraă ri din partea mea? De promisiuni, de juraă minte? Asta îîn condiţiile
îîn care ştii prea bine ce am ajuns saă îînsemnaă m unul pentru celaă lalt?
— Cum se face caă ea procedeazaă faraă saă ţinaă cont de nimic şi tot eu sunt
cea care greşeşte? Pur şi simplu, nu vrei saă vezi ce face.
— Vaă d ce faci. Vaă d cum soţia mea e plinaă de gelozie pentru o chestie din
trecut. Puse paharul cu coniac jos şi se straă dui saă se calmeze. Eve, nu maă pot
îîntoarce îîn timp ca saă schimb trecutul, saă schimb tot ceea ce am faă cut îîn
urmaă cu ani buni de zile. Şi chiar dacaă aş putea, nu aş face-o. Şi ştii de ce?
Pentru caă fiecare pas pe care l-am faă cut atunci m-a ajutat saă ajung aici, saă fiu
îîmpreunaă cu tine.
Nu asta era ideea, îîşi spuse Eve. Sau asta era? Tot ceea ce dorea saă îîi
spunaă suna, chiar şi pentru ea, ca şi cum îîn locul ei era o femeie cicaă litoare.
— Adicaă , vrei saă îîmi spui caă nu doreşte saă reia relaţia cu line?
— Dacaă ar vrea, ar avea o mare dezamaă gire. Eve, noi nu ne iubim ca doi
copii sau ca doi adolescenţi inocenţi. Dacaă ne cramponaă m de relaţii demult
consumate, vom avea îîn permanenţaă discuţii.
— Pardon? Se ridicaă brusc îîn picioare. L-ai baă tut de l-ai zvaî ntat pe
Webster chiar îîn camera asta.
— Asta pentru caă pusese maî na pe tine, îîn casa asta. E o diferenţaă .
Cuvintele erau taă ioase ca nişte cuţite. Şi nu am crezut niciun moment caă tu
ai provocat, îîncurajat sau tolerat comportamentul lui. Noi doi ne-am luat la
traî ntaă , locotenente, pentru caă ai vrut saă maă imobilizezi. Ce naiba vrei?
— Cred caă ştii ce naiba vrea. Pune la cale ceva? Vrea ca tu…
— Dacaă pune la cale ceva, nu mi-a spus. Nu mi-a povestit absolut nimic.
Şi chiar dacaă pune la cale ceva, nu maă intereseazaă . Asta crezi tu despre
mine? Caă sunt ataî t de lipsit de verticalitate, îîncaî t saă intru din nou îîn joc, ba
mai mult, îîn patul unei alte femei?
— Nu.
— Indiferent ce ar vrea, Eve, nu va obţine de la mine decaî t ceea ce sunt
dispus saă -i ofer. Mai precis, nişte sfaturi privind investiţiile. Vrei saă îîl pun pe
avocat saă îîţi dea asta îîn scris, sub formaă de contract?
IÎncepu saă o ardaă gaî tul, durerea de cap revenise îîn forţaă , iar ea nu reuşise
decaî t saă îîl enerveze, insistaî nd cu îîncaă paă ţaî nare saă o aducaă pe Magdalena îîn
discuţie.
— Uraă sc chestia asta. Uraă sc saă maă simt aşa, saă maă port îîn felul aă sta. Uraă sc
faptul caă staă m aici şi ne certaă m din cauza ei, caă o trataă m ca şi cum ar fi
importantaă .
— Atunci îînceteazaă . Se îîndreptaă spre Eve. IÎşi puse palmele pe umerii ei şi
îîi maî ngaî ie braţele, îînainte de a o trage la pieptul lui. Dacaă e saă ne certaă m,
hai maă car saă o facem pentru ceva real. Eve, tu nu eşti doar centrul lumii
mele, tu eşti lumea mea, îîi spuse el, saă rutaî nd-o pe frunte, pe taî mple, pe
buze.
Eve îîl îîmbraă ţişaă şi îîl straî nse tare la piept. IÎi raă spunsese la îîntrebaă ri, îîşi
spuse ea. Acum trebuia saă renunţe la gaî ndul acela, saă şi-l şteargaă din minte.
— E vina ta pentru caă te iubesc îîn felul aă sta, spuse ea culcaî ndu-şi obrazul
pe umaă rul lui. E vina ta caă te iubesc aşa, prosteşte.
— Bineîînţeles caă e vina mea. O maî ngaî ie pe paă r şi îîşi lipi obrazul de
şuviţele ei şatene, simţind cum se relaxeazaă brusc. Hai saă ne simţim
prosteşte îîmpreunaă . Ţi-e mai bine acum?
IÎi era mai bine, îînsaă povestea nu se îîncheiase. Se temea ataî t de tare de ce
s-ar fi putut îîntaî mpla îîn continuare, îîncaî t nu putea decaî t saă îîşi repete îîn
minte caă trebuia saă renunţe, pentru moment, la idee, pur şi simplu, saă şi-o
şteargaă din minte. Reuşi saă spunaă totuşi:
— Destul de bine.
Se retrase din îîmbraă ţişare şi continuaă schimbaî nd tonul:
— Am cooperat foarte bine cu Burgess îîn New Jersey.
— Maă bucur saă aud asta, îîi raă spunse el, maî ngaî indu-i cu degetul gropiţa
din baă rbie. Dar cine este Burgess şi de ce a cooperat el cu tine îîn New
Jersey?
 — Ea, vrei saă spui. Se ocupaă de laboratorul taă u de acolo şi ţi-a primit
indicaţiile.
— Indicaţiile… A, da. Am trimis o circularaă caă tre toate trusturile chiar la
îînceputul anului. S-a dovedit folositoare astaă zi, nu?
— Da, am saă rit peste toate introducerile. Saă ştii caă îîmi place saă depaă şesc
singuraă introducerile, dar îîţi mulţumesc oricum. Prelucraţi acolo seminţe de
ricin.
— Sigur caă da.
— Ricina, otrava care l-a omoraî t pe Foster, se extrage din ceea ce raă maî ne
dupaă ce seminţele au fost presate pentru a extrage uleiul de ricin.
Roarke se îîncruntaă .
— Laboratorul are vreo legaă turaă cu crima?
— Deocamdataă nu pot saă fac nicio conexiune îîntre persoanele aflate pe
lista mea de suspecţi şi laborator. Ar fi fost foarte simplu dacaă aş fi putut. De
asemenea, nu am descoperit niciun motiv, cel puţin nu unul clar. E posibil ca
Foster saă fi vaă zut, la un moment dat, pe unul dintre profesorii de la
Academie faă caî ndu-şi de cap îîn timpul programului. IÎnsaă de aici şi paî naă la
crimaă este un pas prea mare pentru o persoanaă prinsaă cu pantalonii îîn vine.
— Poate caă Foster îîl şantaja pe aventurier sau pe aventurieraă .
— Nu am nicio dovadaă îîn acest sens. IÎn plus, ipoteza asta se abate de la
obiceiurile lui. Nu am îîntaî lnit nici maă car o persoanaă cu care saă nu se fi aflat.
IÎn relaţii bune – şi maă refer aici inclusiv la aventurier. IÎncaă aştept rezultatele
analizelor de laborator. IÎntre timp, analizez fiecare cadru didactic îîn parte,
fiecare membru al personalului ajutaă tor şi administrativ, precum şi fiecare
paă rinte îîn parte. Nu am niciun indiciu îîn cazul aă sta, nimic nu sare îîn ochi.
— Hai saă arunc şi eu o privire, poate vin cu altaă abordare.
— Nu ar strica.
Uitase saă o bataă la cap saă maă naî nce ceva îîn seara aceea, îîşi spuse ea îîn
timp ce el se aşeza pentru a analiza datele. IÎi ieşise din minte şi poate caă era
mai bine aşa, gaî ndi Eve. Şi aşa nu prea avea mare poftaă de maî ncare.

Eve dormi îîn reprize, fiecare dintre acestea fiind plinaă de visuri despre
conversaţii al caă ror conţinut se amestecase cu cearta ei cu Roarke, despre
interogatoriile luate paî naă atunci şi despre îîntrevederea cu Percell. Se trezi
epuizataă , cu ecourile acelor voci îîn minte. IÎnsaă el se afla acolo, la fel ca
îîntotdeauna, baî ndu-şi cafeaua îîn locul special amenajat pentru aceasta îîn
dormitor, urmaă rind ştirile financiare care se perindau la televizorul cu
sonorul oprit.
Eve se taî rîî la duş şi îîncercaă saă scape de obosealaă sub jetul de apaă
puternic şi fierbinte. Caî nd reveni îîn dormitor, el tocmai comuta pe ştirile
zilei. Eve se duse direct la cafea.
— Nu te-ai odihnit bine, îîi spuse el, uitaî ndu-se lung la ea.
— Maă chinuie cazul aă sta.
— Aş fi vrut saă te pot ajuta mai mult. Ridicaă din umeri şi luaă cafeaua cu
sine, îîndreptaî ndu-se spre dressing.
— Poate caă o saă dau peste ceva astaă zi.
— Ţi-am pus un raî nd de haine îîn geanta de acolo, ca saă le îîmbraci
disearaă , la emisiunea Nadinei.
Eve se îîncruntaă caă tre geanta care o aştepta.
— De ce trebuie saă maă schimb?
— Hai saă spunem caă reprezintaă o maă suraă de siguranţaă , îîn cazul îîn care
vei avea parte de o zi obişnuitaă şi vei ajunge saă te paă tezi cu saî nge sau caă îîţi
vei sfaî şia pantalonii îîncercaî nd saă prinzi un suspect.
— Avaî nd îîn vedere ritmul îîn care evolueazaă situaţia, o saă -mi petrec toataă
ziua baî jbaî ind, îîngropataă îîn haî rtii.
— IÎn eventualitatea asta… Nu, nu lua jacheta aia.
— Dar ce are?
Deşi paă rea iritataă , o parte din ea era bucuroasaă caă el faă cuse acel
comentariu – unul normal, de altfel – şi şi-ar fi dorit saă zaî mbeascaă
prosteşte.
— Nu daă tocmai bine pe micul ecran.
— Nici eu nu dau tocmai bine.
— Adevaă rat. Şi, totuşi…
Se ridicaă îîn picioare şi îîncepu saă caute îîn dulapul ei.
— Nu e nevoie saă îîmi alegi ţinuta.
— Ba e, scumpa mea Eve.
Roarke scoase o jachetaă îîn tonuri araă mii, pe care putea saă jure caă nu o
mai vaă zuse paî naă atunci, şi o asortaă cu o pereche de pantaloni maro-îînchis şi
cu o bluzaă de culoare crem.
— Fii îîndraă zneaţaă , adaă ugaă el aşezaî nd hainele pe canapeaua neagraă , şi
pune-ţi nişte cercei. Poate nişte verigi mici, din aur.
Caî nd ea îîncepu saă se straî mbe, îîi prinse obrajii îîn palme şi o saă rutaă lung,
îîncet şi pasional.
— Ador gura asta, şopti el, îîn special caî nd e pe cale saă spunaă lucruri
sarcastice. Ce paă rere ai despre nişte ouaă cu şuncaă ?
— Mult mai bunaă decaî t de verigile acelea mici, din aur, ce urmeazaă saă îîmi
ataî rne îîn urechi.
Şi totuşi îîşi puse cerceii şi se îîmbraă caă , satisfaă cutaă caă nu o scaă pase din
vedere îîn ceea ce privea ţinuta.
Tocmai caî nd se pregaă tea saă se aşeze la masaă , îîn vreme ce pisica se iţise
pe un braţ al canapelei cu ochii la şuncaă , lui Roarke îîncepu saă -i sune mobilul
îîn buzunar. IÎşi daă du seama cine îîl caă uta de îîndataă ce îîl scoase afaraă pentru
a-l verifica.
— Raă spunde, îîi spuse Eve lui Roarke, vaă zaî nd caă acesta se pregaă tea saă
introducaă mobilul la loc, îîn buzunar. Presupun caă e o persoanaă matinalaă .
— Am direcţionat-o caă tre mesagerie. Hai saă maî ncaă m paî naă nu se raă ceşte.
— Raă spunde, insistaă Eve. Peabody, oricum, urmeazaă saă soseascaă din
moment îîn moment. Ne vedem mai îîncolo.
— Fir-ar saă fie, Eve.
— Pe mai taî rziu, îîi raă spunse ea, ridicaî ndu-se de la masaă .

Frumoasaă ţinutaă , remarcaă Peabody, îîn timp ce Eve cobora scaă rile.
Roarke şi-a spus cuvaî ntul, nu-i aşa?
— Cine altcineva? Avaî nd îîn vedere caă , dacaă m-ar laă sa de una singuraă , aş
comite infracţiuni stilistice ataî t de grave, îîncaî t aş speria copiii şi aş pune îîn
dificultate cine ştie caî taă lume…
— Ai comite abateri, îîn orice caz. Nu urcaă m îîn biroul taă u? Ca saă punem
cafetiera la treabaă ?
— Nu.
Eve îîşi îîmbraă caă haina îîn prezenţa taă cutaă a lui Summerset.
— Vaă d caă toataă lumea şi-a îînceput ziua devreme astaă zi. Sper saă -mi gaă sesc
maşina acolo unde am laă sat-o, se raă sti ea la el. Altfel o saă o aduc eu îînsaă mi la
locul respectiv, o saă te scot afaraă şi o saă te calc.
— Monstrul aă la caă ruia îîi spui maşinaă se aflaă afaraă , faă caî nd de ruşine
reşedinţa îîn momentul de faţaă .
— Peabody! IÎi faă cu semn spre uşaă şi aşteptaă paî naă caî nd subalterna ei ieşi.
Vreau saă aflu dacaă vine aici. Vreau saă aflu dacaă ea vine îîn casa asta. Ai
îînţeles?
— Da.
Ieşi îîn frigul paă trunzaă tor, cu capul descoperit şi faraă maă nuşi, şi se urcaă la
volan.
— Spune-mi prima adresaă la care mergem.
Peabody îîi daă du coordonatele, dupaă care îîşi drese vocea:
— Ai avut o noapte dificilaă ?
 — Viaţa e plinaă de nopţi dificile.
— Ştii, dacaă vrei saă vorbeşti despre asta şi saă te raă coreşti, poţi apela la
colegii de serviciu.
— E vorba despre o femeie.
— Imposibil.
IÎi raă spunsese ataî t de repede şi cu ataî ta convingere, îîncaî t Eve s-ar fi
liniştit imediat dacaă îîmprejuraă rile ar fi fost altele.
— E vorba despre o femeie, repetaă ea. O femeie cu care a fost îîmpreunaă
la un moment dat, la modul serios. Acum a revenit îîn viaţa lui şi îîi face
avansuri. Maă rog, el nu le interpreteazaă drept avansuri. Nu reuşeşte saă vadaă
cine e cu adevaă rat. Avem o problemaă .
— Eşti convinsaă ? Eve îîi aruncaă o privire, care o faă cu pe Peabody saă -şi
piardaă raă suflarea. OK, eşti convinsaă . Mai îîntaî i, trebuie saă -ţi spun caă nu te-ar
îînşela pentru nimic îîn lume. IÎnsaă o pipiţaă care îîi face avansuri e, îîntr-adevaă r,
o problemaă . Poate caă ar fi cazul saă stai de vorbaă cu ea, saă îîi araă ţi ce-ţi poate
pielea. Putem saă o luaă m la îîntrebaă ri şi saă o trimitem îîn Siberia.
— Suna bine. Profitaă de oprirea la semafor pentru a-şi trece maî inile
peste faţaă şi continuaă : Nu pot saă fac asta, nu maă pot atinge de ea, nu pot saă o
omor îîn baă taie şi saă îîi îîngrop cadavrul îîn White Plains.
— Saă ştii caă ar fi mai bine îîn Bloomfield decaî t îîn White Plains.
Remarca o faă cu saă raî daă faă raă prea mare tragere de inimaă .
— Nu ştiu cum saă procedez, caî t de tare saă insist pe laî ngaă el sau caî t saă
stau deoparte. Nu ştiu ce strategie saă adopt. Cred caă deja am dat-o îîn baraă .
— Dallas, ar trebui saă îîi spui caă te deranjeazaă situaţia asta.
— Nu am mai fost pusaă îîn postura asta paî naă acum. De obicei, sesizeazaă
caă maă deranjeazaă ceva îînainte saă apuc saă îîi spun. Chestia asta maă daă peste
cap. Ne daă peste cap. IÎnsaă trebuie saă uit de ea şi saă îîmi vaă d de treabaă .
Trecu îîn revistaă conversaţia pe care o avusese cu Lissette Foster şi îîi
semnalaă lui Peabody absenţa ingredientului-cheie îîn ciocolata caldaă din
termos.
— Asta indicaă faptul caă otrava a fost adaă ugataă îîn baă uturaă îînainte ca Craig
saă ajungaă la şcoalaă , probabil îîntr-un recipient similar celui folosit de
victimaă .
— Paă i… Peabody îîncepu saă facaă diverse conexiuni îîn minte. Femeile
recurg mai des la otravaă decaî t baă rbaţii.
— Din punct de vedere statistic, da.
— Din caî te mi-a declarat Lissette, Mirri Hallywell ştia despre
ingredientul secret. Ce ar fi dacaă , ştiind caă aveam saă ajungem îîntr-un final la
reţetaă , ne-a spus asta îîn mod intenţionat? îîn felul acesta, Lissette ar fi alibiul
ei.
— Complicat, îîi raă spunse Eve. IÎnsaă nu imposibil.
— Sau poate caă Lissette ne-a povestit asta îîn mod deliberat, din acelaşi
motiv. Mda, nu prea se leagaă , spuse Peabody îînainte ca Eve saă îîşi dea cu
paă rerea.
— Ca saă se lege, trebuie saă pornim de undeva. IÎn orice caz, nu putem
exclude deocamdataă nicio ipotezaă .
Eve parcaă şi coborîî din maşinaă , simţind cum i se schimbaă dispoziţia îîn
bine atunci caî nd îîntaî lni privirea dezaprobatoare a portarului.
— Nu vaă puteţi laă sa rabla aici, doamnaă .
— Hei, ştii caî te favoruri sexuale a trebuit saă îîmi promitaă partenera mea
aici de faţaă pentru ca saă obţinaă o plimbare cu maşina asta?
— Ba a fost tocmai invers, îîi reaminti Peabody.
— Poate reuşesc saă maă eschivez.
Eve îîşi scoase legitimaţia.
— O saă paă zeşti rabla asta, ca şi cum ar fi o maşinaă ultimul raă cnet,
proaspaă t cumpaă rataă . Şi o saă suni la familia… Cu cine trebuie saă ne îîntaî lnim
aici, Peabody?
— Cu soţii Ferguson.
— IÎi vei anunţa pe soţii Ferguson caă am dori saă staă m de vorbaă cu ei.
— Domnul Ferguson a plecat de dimineaţaă . Avea o îîntrevedere la micul
dejun. Doamna Ferguson e îîncaă acasaă .
— IÎn cazul aă sta, mişcaă -te mai cu viaţaă .
Portarul nu paă ru prea îîncaî ntat de sugestie, îînsaă sunaă la apartamentul
familiei Ferguson şi le introduse îînaă untru. Nimeriraă îîntr-un adevaă rat haos.
O gaă siraă pe Eileen Ferguson ţinaî nd îîn braţe un baă ieţel de o vaî rstaă incertaă .
Copilul era maî njit cu ceva roz îînjurai gurii şi purta o pijama cu dinozauri
zaî mbitori. Eve îîşi imaginaă caă dinozaurii zaî mbeau pentru caă tocmai urmau
saă ia cina. Oare de ce aleseseraă adulţii saă îîşi îîmbrace copilul îîntr-un material
imprimat cu animale carnivore? Nu avea saă îînţeleagaă niciodataă asta.
IÎn fundal se auzeau ţipete, laă traă turi şi tot felul de zgomote care ar fi putut
fi provocate fie de o bucurie nemaipomenitaă , fie de o spaimaă teribilaă . Eileen
era îîmbraă cataă cu un pulover caă raă miziu, nişte pantaloni lejeri, negri, şi o
pereche de papuci pufoşi, de culoarea vatei de zahaă r. Paă rul ei castaniu era
prins la spate, îîntr-o coadaă lungaă ; ochii, de un caă prui spaă laă cit, afişau o
expresie surprinzaă tor de calmaă , avaî nd îîn vedere atmosfera. Eve se îîntrebaă
dacaă nu cumva stinsese vreo ţigaraă de marijuana îînainte saă raă spundaă la uşaă .
— Trebuie saă fie vorba despre Craig Foster. Vaă rog, intraţi, dar saă ştiţi caă o
faceţi pe proprie raă spundere. Faă cu un pas îînapoi şi strigaă : Martin Edward
Ferguson şi Dillon Wyatt Hadley! Potoliţi-vaă îîn momentul aă sta, altfel
dezmembrez caî inele aă la şi îîl arunc la gunoi. IÎmi cer scuze, doriţi o cafea? li
se adresaă ea apoi lui Eve şi lui Peabody.
— A, nu.
— Caî inele e o corcituraă îîntre un robot şi un terier. IÎntr-un moment de
nesaă buinţaă totalaă i l-am cumpaă rat lui Martin de ziua lui. Iar acum plaă tim cu
toţii pentru asta.
Eve observaă îînsaă caă zgomotul scaă zuse îîn intensitate. Poate caă îîntre timp
caî teva componente ajunseseraă deja la gunoi, faă raă saă fi fost nevoie de
intervenţia lui Eileen.
— Luaţi loc. Staţi saă o pun pe Annie îîn premergaă tor, zise femeia.
Premergaă torul era o chestie rotundaă şi colorataă , cu o mulţime de
butoane, care mai de care mai straă lucitoare, destinate unor degetuţe
iscoditoare. Scotea tot felul de sunete, îîntre care şi unul pe care Eve îîl
percepu ca pe un hohot de raî s sinistru. Pe Annie n-o deranjaă şi se laă saă
prinsaă imediat de jucaă rie.
— Am auzit caă domnul Foster a fost otraă vit, spuse Eileen şi se aşezaă îîntr-
un balansoar tapiţat îîn negru. E adevaă rat?
— Da, am descoperit caă domnul Foster a ingerat o substanţaă otraă vitoare.
— Spuneţi-mi, e cazul saă îîi mai duc pe copii la şcoalaă ?
— Nu avem motive saă credem caă viaţa elevilor ar fi îîn pericol.
— Slavaă Domnului, din toate punctele de vedere. Nu aş vrea saă i se
îîntaî mple ceva raă u lui Martin – niciunuia dintre ei, de altfel. Dar, pentru
numele lui Dumnezeu, chiar nu vreau saă fiu caă laă ritaă de patru copii toataă
ziua.
— Patru? repetaă Eve, simţind deodataă cum o cuprinde spaima şi un
sentiment de milaă faţaă de Eileen. Figuraţi îîn arhiva şcolii doar cu un singur
copil, Martin Ferguson.
— Saă ptaă maî na aceasta sunt de serviciu.
— Asta îînsemnaî nd ce anume?
— Am grijaă de grup – adicaă de Martin, de Dillon, de la etajul urmaă tor, de
Callie Yost, care trebuie saă ajungaă din moment îîn moment, şi de Macy Pink.
Pe ea o luaă m pe drum; locuieşte pe strada urmaă toare. IÎi duc la şcoalaă şi îîi
aduc acasaă la sfaî rşitul orelor. IÎn cazul îîn care se îîntrerupe activitatea şcolaraă
sau caî nd sunt saă rbaă tori legale, trebuie saă ne descurcaă m cum putem cu ei.
Facem cu schimbul – fiecare paă rinte trebuie saă aibaă grijaă de ei caî te o
saă ptaă maî naă .
— Aţi fost la şcoalaă îîn ziua îîn care domnul Foster a murit, undeva îîn jurul
orei opt, şi aţi stat acolo timp de patruzeci de minute.
 — Mda, am ajuns devreme cu copiii, i-am laă sat îîn grija personalului de
acolo, dupaă care a trebuit saă maă prezint cu nişte praă jituri la centrul de
nutriţie, pentru aprobare.
— Paă rinţii sau elevii aduc îîn mod regulat maî ncare din afara şcolii?
— Cu mare greutate. A fost ziua de naştere a lui Martin, de unde şi
praă jiturile. IÎnsaă obţinusem o aprobare de principiu pentru ele. Nu putem
aduce îîn şcoalaă maî ncare din afaraă dacaă nu avem aceastaă aprobare. Trebuie
completat un formular, îîn care se trec tipul de aliment şi ingredientele, îîn
caz caă vreunul dintre copii este alergic sau suferaă de o boalaă sau are alte
restricţii care vin din partea paă rinţilor.
Femeia faă cu o pauzaă , timp îîn care îîncepu saă scoataă nişte haă inuţe dintr-un
coş şi saă le îîmpaă tureascaă .
— O adevaă rataă baă taie de cap, dacaă e saă maă îîntrebaţi, continuaă ea, regulile
sunt foarte stricte. Directoarea şi nutriţionista trebuie saă îîşi dea aprobarea.
E ca şi cum ar reprezenta o problemaă de securitate naţionalaă . Am obţinut
permisiunea de a aduce praă jiturile îîn şcoalaă şi am plaă tit pentru sucul pe
care uitasem saă îîl aduc de acasaă . Dupaă aceea, mi-am dat seama caă am
îîncurcat rucsacul lui Callie cu geanta cu scutece a lui Annie şi a trebuit saă
maă îîntorc la copii ca saă fac schimbul. IÎn clipa aceea, mi-am dat seama, dupaă
mirosul pe care îîl raă spaî ndea Annie, caă trebuia saă o schimb. Da, cred caă mi-a
luat patruzeci de minute saă fac toate astea.
— IÎn tot acest timp aţi vaă zut sau aţi vorbit cu cineva?
— Paă i, cu Laina, nutriţionista, cu educatoarea Lida Krump şi cu asistentul
ei, Mitchell. M-am vaă zut îîn treacaă t şi cu directoarea Mosebly. Ne-am
intersectat îîn hol, îîn timp ce plecam, şi am schimbat douaă vorbe. M-a
îîntrebat ce fac, i-a urat la mulţi ani lui Martin, amabilitaă ţi de genul aă sta. L-
am vaă zut chiar şi pe Craig Foster, caî nd intra îîn fumoar. Nu m-am oprit saă
vorbesc cu el, ci i-am faă cut doar cu maî na şi mi-am vaă zut de drum. Acum îîmi
doresc saă maă fi oprit un minut, îînsaă îîntotdeauna îîţi spui caă o saă ai mai mult
timp altaă dataă .
— L-aţi cunoscut îîndeaproape?
— Presupun caă îîl cunoşteam la fel de bine ca pe oricare membru al
personalului didactic. Ne mai vedeam caî nd şi caî nd prin cartier şi la
şedinţele cu paă rinţii. Şedinţele cu paă rinţii au loc de douaă ori pe semestru
sau chiar de mai multe ori, dacaă e nevoie. IÎn cazul lui Martin, e mereu
nevoie, adaă ugaă ea, zaî mbind ironic.
— Martin a avut probleme la cursul domnului Foster? îîntrebaă Eve.
— Lui Martin chiar i-a faă cut plaă cere saă îîl aibaă pe Craig drept profesor. Se
putea vedea caă lui Craig îîi plaă cea ceea ce faă cea.
 — IÎnsaă eraţi convocataă din caî nd îîn caî nd la şcoalaă .
— O, da, raî se Eileen. Spun despre Martin caă este „expansiv“, ceea ce
îînseamnaă , îîn limbajul profesorilor, caă este un copil-problemaă . Am ales saă îîl
daă m la o şcoalaă privataă pentru caă existaă contacte personale mai dese, mai
multaă disciplinaă . Şi funcţioneazaă .
Conversaţia fu îîntreruptaă de un zgomot puternic, urmat de hohote de raî s
şi un laă trat asurzitor.
— Maă rog, majoritatea timpului, zise Eileen.
— Ce puteţi saă ne spuneţi despre restul personalului didactic? Despre
Reed Williams, saă zicem.
— IÎl cunosc, sigur caă da.
Deşi spusese asta pe un ton degajat, Eve observaă cum Eileen îîi evitaă
pentru un moment privirea.
— V-aţi îîntaî lnit cu el îîn afara şcolii, doamnaă Ferguson?
— Nu, nu eu.
— IÎnsaă s-a îîntaî mplat îîn alte cazuri.
— Posibil. IÎnsaă nu vaă d ce legaă turaă are asta cu Craig.
— Detaliile sunt importante. Am îînţeles caă domnul Williams a avut o
serie de aventuri.
— O, Doamne, izbucni ea. A îîncercat marea cu degetul, cum s-ar spune,
îîntr-un mod foarte subtil, plin de tact. Nu aş fi avut cum saă îîi reproşez ceva,
nici dacaă aş fi vrut. IÎnsaă îîţi dai seama atunci caî nd un baă rbat îîncearcaă . Şi
majoritatea baă rbaţilor îîşi dau seama caî nd o femeie nu e interesataă . A dat
îînapoi imediat. Nu am avut niciodataă vreo neplaă cere din partea lui.
— IÎnsaă alte maă mici au avut.
— Uitaţi ce e, ştiu caă s-a dat la Jude Hadley. Ea mi-a povestit asta şi mi-a
mai spus şi caă au ieşit îîmpreunaă la o cafea. E divorţataă şi a fost tentataă . IÎn
cele din urmaă , a ales saă renunţe, nu a vrut saă se îîncurce cu el. Mai ales caă l-
am vaă zut pe Williams îîn compania Allikaă i Straffo.
— I-aţi vaă zut îîmpreunaă ? saă ri Eve.
— Da, la o serbare şcolaraă . A fost… Se îîntrerupse, evident jenataă , dupaă
care continuaă : – Am vaă zut cum se uitau unul la celaă lalt. La un moment dat,
el a atins-o; pur şi simplu, a maî ngaî iat-o pe braţ, iar ea a roşit. El a ieşit şi,
caî teva secunde mai taî rziu, ea l-a urmat. S-au îîntors separat, dupaă zece,
cincisprezece minute. Ea avea îînfaă ţişarea aceea – ştiţi, expresia aceea
relaxataă . Saă nu-mi spuneţi caă nu au faă cut nimic, caă maă naî nc caî inele aă la de
viu.
— Interesant, zise Eve, caî nd reveniraă îîn iama de afaraă . Allika Straffo,
mama uneia dintre fetiţele care au gaă sit victima, se pare caă s-a îîncurcat cu
Williams, care a avut ocazia saă îîl omoare pe Foster.
— Iar Foster l-a ameninţat pe Williams caă va raporta comportamentul lui
indecent, lucru ce ar fi pus-o îîn pericol pe Allika Straffo? IÎn regulaă , dar îîţi
spun caă nu îîl vaă d pe Williams suficient de motivat pentru a-l asasina pe
Foster din cauza ameninţaă rii caă îîl va denunţa pentru faptul caă a avut o
aventuraă cu mama uneia dintre elevele sale.
— Straffo, pe de altaă parte, este o femeie caă saă toritaă şi îîncaă cu un baă rbat
puternic. Ea poate caă ar fi fost suficient de motivataă .
— IÎnsaă nu existaă vreo menţiune cum caă ea a fost pe la şcoalaă îîn ziua
respectivaă .
— Dar copilul ei a fost.
— Copilul… Zaă u aşa, Dallas. Crezi caă şi-a pus fetiţa saă omoare un baă rbat?
O fetiţaă asasinaă . Un copil asasin.
— Poate caă fetiţa îîşi proteja maă mica.
— Bine, dar stai puţin. Peabody se urcaă îîn maşinaă . Mai îîntaî i de toate,
adu-ţi aminte caă vorbim despre un copil îîn vaî rstaă de zece ani.
— S-au mai pomenit cazuri îîn care un copil a fost îîn stare de crimaă .
Ea avusese opt ani atunci caî nd îîşi omoraî se tataă l, îînjunghiindu-l de mai
multe ori.
— Da, de obicei, de fricaă , de furie, din cauza impulsului de moment. IÎnsaă ,
îîn general vorbind, o fetiţaă draă guţaă , îîn vaî rstaă de zece ani, provenind dintr-o
familie bunaă , nu îîşi otraă veşte profesorul cu ricinaă . Scenariul e puţin cam
tras de paă r.
— Mda, este. Poate caă nu a ştiut caă îîl otraă veşte. Poate caă mama i-a spus
„hai saă jucaă m un joc astaă zi, hai saă îîi facem o farsaă domnului Foster“.
— IÎmi vine greu saă cred caă o mamaă îîşi poate pune copilul saă -şi omoare
profesorul numai pentru faptul caă ea ia „lecţii îîn particular” de la un altul.
Nu, îîşi spuse Eve, nu are sens. Şi, totuşi…
— Meritaă saă îîi facem o vizitaă şi saă staă m de vorbaă cu ea.
Apartamentul soţilor Straffo era situat la ultimul etaj al unei claă diri
zvelte şi argintii, ce oferea privelişti plaă cute spre fluviul Hudson, de la
ferestre generoase şi de pe terase spaţioase. Portarul şi personalul de
securitate îîmprumutaseraă din infatuarea locatarilor, şi se dovediraă suficient
de meticuloşi îîncaî t saă verifice cu atenţie legitimaţiile celor douaă şi saă obţinaă
date despre autenticitatea lor îîn doar caî teva momente.
Le deschise o taî naă raă pistruiataă , cu faţa rotundaă , îîncadrataă de un paă r
roşcat, care vorbea cu un accent irlandez foarte pronunţat. Gaî ndul lui Eve
zburaă la Roarke caî nd îîl sesizaă .
— Domniţa vine imediat. Ea şi Rayleen tocmai terminaă de luat micul
dejun. Cu ce aţi dori saă vaă servesc paî naă atunci? Cu o cafea, un ceai?
— Nu, mulţumim. Din ce parte a Irlandei sunteţi?
— Din Mayo. Cunoaşteţi zona?
— Nu chiar.
— E minunataă , o saă vaă convingeţi dacaă veţi avea ocazia saă ajungeţi acolo.
Pot saă vaă iau hainele?
— Nu, e îîn ordine.
Eve o urmaă îîn holul larg, din dreapta caă ruia urca un şir de trepte. Arcada
îînaltaă dezvaă luia spaţii deschise, cu ferestre deosebit de generoase.
— De caî t timp lucraţi pentru familia Straffo?
— De şase luni. Vaă rog, simţiţi-vaă ca acasaă , zise fata şi le faă cu semn caă tre
un set de canapele elegante, cu perne moi. Pe fundal se putea vedea un
şemineu masiv, alb, îîn care jucau flaă caă ri de un albastru ireal, îîn ton cu
tapiţeria. Mesele din cameraă erau nişte cuburi transparente, îîn interiorul
caă rora creşteau tot felul de flori fanteziste. Sunteţi sigure caă nu doriţi ceva
fierbinte de baă ut? E ger afaraă astaă zi. A, iataă caă vine domniţa. Şi uite-o şi pe
prinţesa noastraă .
Allika era blondaă , la fel ca şi fiica ei, cu şuviţe mai îînchise la culoare,
strecurate cu maă iestrie din loc îîn loc, îîn paă rul saă u tuns scurt. Ochii aveau
culoarea afinelor coapte, iar pielea ei finaă era albaă ca spuma laptelui.
Doamna Straffo purta un pulover straî mt, ales anume, astfel îîncaî t saă se
asorteze cu ochii ei, şi o pereche de pantaloni îîn culoarea antracitului, care
îîi punea îîn valoare picioarele lungi. Intraă îîn cameraă , ţinaî ndu-şi fiica de
maî naă . Rayleen afişa o minaă seninaă , binevoitoare.
— Mami, ele sunt doamnele de la poliţie care au venit la şcoalaă ,
locotenentul Dallas şi detectivul Peabody. Aţi venit saă ne spuneţi caă aţi aflat
ce s-a îîntaî mplat cu domnul Foster?
— IÎncaă lucraă m la asta.
— Rayleen, du-te cu Cora şi ia-ţi haina. Doar nu vrei saă îîntaî rzii la şcoalaă .
— Nu pot raă maî ne saă stau şi eu de vorbaă cu voi? Ar fi o absenţaă motivataă ,
ca îîn cazul unei programaă ri la doctor, şi nu s-ar consemna la dosar.
— Nu astaă zi.
— Dar eu l-am gaă sit. Sunt martor.
Rayleen se îîmbufnaă . Allika îîi luaă faţa îîn palme şi o saă rutaă pe ambii obraji.
— Hai, fii fetiţa mea cea cuminte şi du-te cu Cora. Ne vedem caî nd vii de la
şcoalaă .
Rayleen oftaă adaî nc.
— Mi-ar plaă cea saă raă maî n şi saă stau de vorbaă cu voi, îîi spuse ea lui Eve,
conformaî ndu-se îînsaă şi plecaî nd îînsoţitaă de Cora.
 — Suportaă bine toataă tevatura asta oribilaă . A avut totuşi coşmaruri azi-
noapte. E îîngrozitor din partea mea, presupun, dar nu-mi doresc decaî t saă îîl
fi gaă sit altcineva. S-a mai îîntaî mplat ceva? Aveţi saă -mi spuneţi ceva ce nu
putea fi spus de faţaă cu Rayleen?
— Puteţi saă ne spuneţi dacaă dumneavoastraă , fiica sau soţul
dumneavoastraă aţi avut probleme cu domnul Foster?
— Probleme? Nu. Chiar era profesorul favorit al lui Rayleen. IÎi daă dea
numai note mari, era cea mai bunaă elevaă a lui. Rayleen este o elevaă
excepţionalaă . Craig a numit-o şefa clasei. Este, de asemenea, şefa clasei de
literaturaă şi de ştiinţaă computerizataă . IÎi place la nebunie saă meargaă la
şcoalaă .
— Caî nd l-aţi vaă zut ultima oaraă pe domnul Foster?
— La ultima şedinţaă cu paă rinţii, îîn, hmmmm, noiembrie. Nu, nu, îîmi cer
scuze, am greşit. Cred caă a fost la serbarea şcolaraă din decembrie. Şcoala a
anulat ultimele douaă cursuri şi i-a invitat pe paă rinţi şi pe tutori saă participe.
Orchestra şi corul şcolii au oferit un recital chiar interesant, aş putea spune,
adaă ugaă ea, raî zaî nd. S-au servit raă coritoare dupaă program. L-am vaă zut acolo
şi am vorbit cu el. Rayleen i-a îînmaî nat un mic cadou – o canaă pentru cafea,
pe care o faă cuse la ora de lucru manual. E ataî t de tragic. Aş vrea saă o pot
ţine acasaă , îînsaă Ray nu vrea saă lipseascaă de la şcoalaă , iar soţul meu este
foarte strict îîn privinţa participaă rii ei la ore. Am fost îînvinsaă la vot, spuse ea,
zaî mbind uşor. Cred caă au amaî ndoi dreptate, îînsaă este greu saă o trimiţi acolo,
avaî nd îîn vedere ce s-a îîntaî mplat.
— Domnul Foster v-a vorbit vreodataă despre domnul Williams?
— Despre domnul Williams?
Chipul îîi fu umbrit pentru un moment de o expresie care exprima şoc,
vinovaă ţie şi teamaă .
— Nu, din caî te îîmi amintesc. De ce ar fi faă cut-o?
— Dumneavoastraă şi domnul Williams aveţi o relaţie de prietenie.
— IÎncerc saă îîntreţin astfel de relaţii cu îîntreg personalul de la Academia
Sarah Child.
— E ceva mai apropiataă decaî t îîn alte cazuri.
— Nu îîmi place ce doriţi saă sugeraţi şi nu îînţeleg aluzia. Se ridicaă îîn
picioare, îînsaă gestul reflecta mai degrabaă panicaă decaî t autoritate. Cred caă ar
fi cazul saă plecaţi.
— Sigur caă da, putem face asta. Vom trece pe la biroul soţului
dumneavoastraă , saă discutaă m cu el acest aspect.
— Un moment.
Allika ridicaă o maî naă pentru a o îîmpiedica pe Eve saă se ridice.
 — Aşteptaţi. Nu ştiu ce aţi auzit sau ce credeţi, dar… Aruncaă o privire
spre hol şi respiraă uşurataă caî nd o auzi pe Rayleen vorbind cu Cora, îîn timp
ce plecau îîmpreunaă spre şcoalaă . Acest lucru nu vaă priveşte, nu ţine de
competenţa dumneavoastraă .
— Tot ce are legaă turaă cu Craig Foster ţine de competenţa noastraă .
— Viaţa mea personalaă … Nu aveţi niciun motiv saă îîi povestiţi lui Oliver…
baî rfele.
— Foster ştia despre dumneavoastraă şi Reed Williams? V-a spus
dumneavoastraă sau lui Williams caă intenţiona saă raporteze aventura pe care
o aveaţi?
— Nu a fost o aventuraă ! A fost… o greşealaă , o greşealaă de moment. Am
rupt orice legaă turaă cu el îîn urmaă cu caî teva saă ptaă maî ni.
— De ce?
— Pentru caă mi-am venit îîn fire. IÎşi daă du paă rul pe spate. Maă … de fiecare
dataă caî nd vin saă rbaă torile, maă lupt cu depresia. Fiul nostru, Trev al nostru, a
murit îîn urmaă cu trei ani, de Craă ciun.
— Ne pare raă u pentru pierderea dumneavoastraă , doamnaă Straffo,
interveni Peabody. Cum s-a îîntaî mplat?
Allika se praă buşi pe canapea.
— Ne petreceam vacanţa de saă rbaă tori îîn casa noastraă … Am avut o casaă îîn
Connecticut. Trev avea aproape doi ani. IÎl aştepta pe Moş Craă ciun cu
neraă bdare. S-a trezit devreme, îîncaă era îîntuneric afaraă caî nd… A caă zut, a
caă zut pe scaă ri. A fost o caă dere ataî t de mare pentru un baă ieţel ataî t de mic ca
el. Cred caă a alergat – aşa mi-au spus – ca saă ajungaă jos, saă vadaă ce i-a adus
Moşul, şi a caă zut, iar gaî tul lui…
— Ne pare tare raă u, repetaă Peabody. Nu cred saă existe durere mai mare
pentru un paă rinte.
— Pur şi simplu, m-a distrus. Mi-au trebuit luni de terapie ca saă maă adun.
Nu cred caă o saă îîmi revin complet vreodataă , îînsaă am avut-o pe Rayleen. Am
avut îîncaă un copil, de care trebuia saă avem grijaă . Nu am mai paă strat casa din
Connecticut şi ne-am concentrat asupra lui Rayleen, pentru caă meritaă saă
aibaă o viaţaă normalaă .
— V-aţi îîncurcat cu Reed Williams pentru caă vaă simţeaţi deprimataă ,
interveni Eve.
— Ştiu caă nu este o scuzaă ; mi-am dat seama de asta îîn timp ce se
îîntaî mpla. Pe maă suraă ce se apropie Craă ciunul, îîncep saă sufaă r, iar atunci caî nd
sufaă r renunţ la o parte din mine. Reed m-a ajutat saă ţin durerea la distanţaă ,
ataî ta tot. Soţul meu şi cu mine nu am mai avut aceeaşi relaţie dupaă ce
Trevor a murit. IÎnsaă îîncercaă m, continuaă m saă îîncercaă m. M-am comportat
prosteşte şi egoist şi, dacaă aflaă , va fi raă nit. Nu vreau saă i se îîntaî mple asta.
— Şi dacaă Foster ar fi transmis mai departe ceea ce ştia?
— Dar nu ştia. IÎşi duse o maî naă la gaî t, îîncepaî nd saă se frece, ca şi cum ar fi
simţit o durere ascuţitaă acolo. Nu vaă d cum ar fi putut afla. Nu mi-a spus
nimic niciodataă şi doar am vorbit, dupaă cum v-am spus, la serbare. A fost o
greşealaă , da, dar a fost vorba doar despre sex. S-a îîntaî mplat numai de douaă
ori. Doar de douaă ori. Nu a îînsemnat nimic pentru niciunul dintre noi.
— V-a spus Williams ceva despre Foster?
— Nu prea staă team de vorbaă . A fost o relaţie fizicaă , superficialaă , care s-a
îîncheiat brusc.
— L-a deranjat caî nd i-aţi pus capaă t?
— Deloc, lucru care m-a faă cut saă maă simt şi mai prost, recunosc. IÎnchise
ochii şi îîşi îîndreptaă umerii. Dacaă dintr-un motiv sau altul trebuie saă îîi
povestiţi asta lui Oliver, aş dori saă stau eu de vorbaă cu el mai îîntaî i. Aş vrea
saă îîncerc saă îîi explic îînainte saă audaă toate acestea din partea Poliţiei.
— Deocamdataă , nu vaă d niciun motiv pentru care am aduce îîn discuţie
acest subiect. IÎn cazul îîn care situaţia se va schimba, vaă vom anunţa.
— Vaă mulţumesc.

Reuşiraă saă gaă seascaă şi restul persoanelor aflate pe lista celor care
trecuseraă pe la şcoalaă îîn ziua morţii lui Foster, îînsaă nu obţinuraă prea multe
informaţii îîn urma discuţiilor purtate cu acestea. Pe caî nd se îîndreptau din
nou spre centrul oraşului, Eve îîntrebaă :
— De caî te ori crezi caă a caă lcat straî mb Allika Straffo îîn toataă caă snicia ei?
— Cred caă a fost pentru prima oaraă . Paă rea prea agitataă , prea vinovataă ,
prea plinaă de remuşcaă ri pentru ca saă fie un obicei. Dacaă e saă maă îîntrebi,
Williams a mirosit caă este vulnerabilaă şi a acţionat. Şi nu cred caă Foster ştia.
Eve se îîntoarse spre Peabody.
— De ce spui asta?
— Pentru caă , din caî te am aflat paî naă acum despre el, era un tip deosebit
de direct. Nu mi-l îînchipui purtaî nd o conversaţie normalaă , la serbare, cu
Allika, dacaă ar fi vaă zut-o plecaî nd cu Williams. Iar ea ar fi simţit dacaă el ar fi
ştiut. Aventurile clandestine ascut instinctul, dupaă paă rerea mea. S-ar fi
simţit neliniştitaă şi vinovataă şi şi-ar fi dat seama dacaă el ar fi ştiut. Cred caă ,
pur şi simplu, a faă cut o greşealaă .
— Oare asta saă îînsemne adulterul?
Peabody se straî mbaă un pic.
— Bine, e o traă dare şi o insultaă . Şi-a traă dat şi insultat soţul. Acum va
trebui saă traă iascaă cu ideea asta. Iar Roarke nu are de gaî nd saă te traă deze sau
saă te insulte îîn felul aă sta.
— Situaţia soţilor Straffo nu are nicio legaă turaă cu mine.
— Aşa e, îînsaă se suprapune pe undeva cu a ta, cel puţin îîn propria-ţi
minte, lucru care nu ar trebui saă se îîntaî mple.
Indiferent dacaă ar fi trebuit sau nu, asta se îîntaî mpla şi nu îîi plaă cea. IÎn
schimb, îîi plaă cea slujba ei. Testele de laborator nu identificaseraă vreo urmaă
de ricinaă îîn mostrele de amestec şi ciocolataă lichidaă prelevate din
apartamentul cuplului Foster, ceea ce confirma faptul caă otrava ajunsese la
locul faptei dintr-o altaă sursaă .
Eve reveni asupra cronologiei crimei, adaă ugaî nd noile detalii aflate îîn
urma îîntrevederilor avute îîn acea dimineaţaă . O mulţime de intraă ri şi ieşiri,
recapitulaă ea. O mulţime de lume venind şi plecaî nd, petrecaî nd ceva mai
mult timp îîn şcoalaă , plimbaî ndu-se pe ici, pe colo, trecaî nd pe laî ngaă diverse
persoane.
Avea nevoie de un fir care saă ducaă la otravaă . Se îînvaî rti îîn jurul panoului,
aşezaî ndu-se îîn cele din urmaă la birou, îînchise ochii. Apoi, mai citi o dataă
notiţele, dupaă care se ridicaă îîn picioare şi îîncepu saă maă soare camera.
IÎntaî mplaă rile nu se legau îîn mintea ei. Gaî ndindu-se caă poate aşa avea saă
facaă o conexiune, deschise unitatea centralaă a computerului şi introduse o
maî naă printre circuite, îîncercaî nd saă gaă seascaă un baton de ciocolataă pe care îîl
ascunsese acolo, lipindu-l de carcasaă . Batonul dispaă ruse îîntre timp.
— Ce porcaă rie, exclamaă ea.
Putea vedea urmele de bandaă adezivaă care ţinuseraă ciocolata paî naă caî nd
aceasta fusese smulsaă de acolo. Misteriosul hoţ de dulciuri daă duse din nou
lovitura.
Nu era pentru prima dataă caî nd se gaî ndea saă instaleze o pereche de ochi
şi urechi îîn birou. Cu un pic de supraveghere şi un pic de ciocolataă avea saă îîl
depisteze pe ticaă los. Totuşi, nu dorea saă caî ştige baă taă lia îîn felul aă sta. IÎn
opinia ei era o confruntare de voinţaă şi intelect, îîn care tehnologia nu avea
loc.
Nemulţumirea provocataă de faptul caă i se furase ciocolata chiar de sub
nas o ţinu ocupataă caî teva minute, dupaă care renunţaă şi sunaă la cabinetul
doctoriţei Mira, îîncolţindu-i asistenta pentru a obţine o programare. Apoi
faă cu nişte copii dupaă dosare şi trimise alte copii superiorului ei, îînsoţite de
o notaă caă tre Whitney prin care îîl anunţa caă intenţiona saă se consulte cu
specialistul îîn profile criminale.
IÎnchise ochii şi, cu toate caă gaî ndul îîi zburaă de data aceasta la cafea,
adormi.
Visul o aduse îînapoi îîn camera aceea din Dallas, rece ca gheaţa, inundataă
de luminile roşii care clipeau de peste drum, unde se afla clubul de
striptease. Ţinea cuţitul îîn maî inile pline de saî nge, iar el, omul care îîi daă duse
viaţaă , zaă cea pe podea. Omul care o violase, care o baă tuse şi o chinuise.
O faă cuse acum, caî nd era femeie îîn toataă firea, nu un copil. Faă cuse acum
ceea ce trebuia saă facaă , deşi simţea durerea oaselor rupte îîn copilaă rie.
Simţea mirosul saî ngelui, al morţii.
Protejaî ndu-şi maî na ruptaă , se îîntoarse cu spatele la îîntreaga scenaă şi
îîncercaă saă paă raă seascaă odaia. Uşa de la dormitor era deschisaă , iar îîn cameraă
se puteau zaă ri douaă siluete care se mişcau la unison, îîntr-un fel armonios, îîn
pat. Baă rbatul avea paă rul îînchis la culoare şi nişte ochii vii şi expresivi.
Traă saă turile feţei îîi erau cunoscute, la fel şi linia umerilor şi a spatelui
musculos. Femeia deasupra caă reia se afla gemea de plaă cere, iar paă rul ei
auriu sclipea îîn lumina neonului.
Durerea care o straă baă tu fu mult mai ascuţitaă decaî t cea a braţului rupt sau
cea a violului, faă caî ndu-se simţitaă îîn fiecare celulaă , îîn fiecare muşchi, îîn
fiecare por.
Auzi un chicotit îîn spate – era tataă l ei.
— Doar nu te aştepţi saă raă maî naă la tine? Uitaă -te la el şi uitaă -te la ea. Nici
maă car nu te poţi compara. Toataă lumea îînşalaă , fetiţo.
Se trezi din nou copil, tremuraî nd de dezgust, durere şi neajutorare.
— Hai, raă zbunaă -te. Doar ştii cum.
Privi îîn jos şi vaă zu caă ţinea îîn maî naă acelaşi cuţit, cu lama îînsaî ngerataă .

Dacaă privirile ar fi putut ucide, cele ale asistentei mult prea voluntare ar
fi putut-o face pe Eve saă cadaă jos faraă suflare. Reuşi îînsaă saă îîi
supravieţuiascaă şi o gaă si pe Mira la birou.
Ca de obicei, Mira paă rea calmaă , cu picioarele pe paă maî nt. Paă rul ei nisipiu
crescuse mai lung, iar astaă zi era uşor buclat, aranjat altfel decaî t de obicei.
Pe Eve o frapau îîntotdeauna schimbaă rile de imagine de genul acela. Pentru
ea era ca şi cum persoana respectivaă ar fi fost brusc scoasaă din context.
Stilul pentru care Mira optase de aceastaă dataă era mai tineresc, mai puţin
formal, şuviţele ondulate fiind pieptaă nate spre spate, astfel îîncaî t faţa
armonioasaă saă -i fie pusaă îîn valoare. Purta unul dintre costumele ei draă guţe,
despre care Eve crezu caă era gri, îînsaă care faă cea diverse ape, creaî nd
impresia unei ceţe care se ridicaă şi faă caî nd ca ochii de un albastru intens ai
Mirei saă paraă mult mai adaî nci.
 Mira îîşi completase ţinuta cu bijuterii de argint: douaă spirale îîn urechi şi
un laă nţişor cu o îîmpletituraă elaborataă , de care ataî rna un pandantiv care
avea îîn centru o piatraă preţioasaă .
Eve se îîntrebaă dacaă Roarke ar fi considerat ţinuta ei drept potrivitaă
pentru o apariţie pe micul ecran. Din punctul ei de vedere, i se paă rea
aproape de perfecţiune.
— Eve, o îîntaî mpinaă Mira, zaî mbindu-i. IÎmi cer scuze, nu am avut timp saă
raă sfoiesc dosarul.
— M-am strecurat îîn programul taă u.
— IÎntotdeauna e loc de strecurat. Hai, informeazaă -maă , continuaă ea,
ridicaî ndu-se pentru a se îîndrepta caă tre cafetieraă . E un caz dificil?
— Majoritatea sunt dificile.
— Pari foarte obositaă .
— De la ataî ta îînvaî rtit îîn cerc. Victima era profesor de istorie, la o şcoalaă
privataă , îîncepu ea saă îîi povesteascaă , îîn timp ce Mira îîi pregaă tea ceaiul care îîi
plaă cea.
Mira îîi faă cu semn saă se aşeze şi îîi daă du o ceaşcaă , dupaă care luaă şi ea una.
— Otrava asiguraă o anumitaă distanţaă , comentaă Mira, gustaî nd din ceai.
Face ca maî inile saă fie curate. Nu presupune neapaă rat un contact fizic. Indicaă
o lipsaă de implicare, de obicei. O modalitate preferataă de femei. Nu îîn
exclusivitate, bineîînţeles, îînsaă este o opţiune îîntaî lnitaă adesea îîn cazul lor.
— Nu reuşesc saă gaă sesc un motiv. Varianta cea mai plauzibilaă ar fi o
crimaă care saă îîl reducaă la taă cere. Se pare caă ar fi aflat caă unul dintre colegii
saă i faă cuse o pasiune pentru caî teva dintre cadrele didactice ale şcolii şi unele
maă mici.
— Ceea ce ar fi putut atrage o sancţiune disciplinaraă , poate chiar o
concediere. Otraă vire cu ricinaă , repetaă Mira. Cam de modaă veche, chiar
exoticaă . Şi nu la fel de eficientaă ca alte substanţe, dar la îîndemaî naă dacaă ştii
cum saă o prepari.
— A funcţionat îînsaă îîngrozitor de bine.
— Da, de obicei, se îîntaî mplaă aşa. Deci crima a fost aranjataă , plaă nuitaă îîn
cele mai mici detalii, iar apoi executataă . Nu a fost un impuls, o chestiune de
moment, ci premeditataă .
IÎncercaî nd saă ţinaă îîn echilibru farfurioara pe genunchi, îîntr-un mod pe
care Eve îîl gaă si absolut uimitor şi chiar de admirat, Mira îîşi continuaă
raţionamentul:
— E posibil, desigur, ca otrava saă fi fost deja prezentaă îîn mediul îîn care se
îînvaî rte criminalul, iar accesul facil la aceasta saă reprezinte principalul
motiv pentru care a ales-o. Din caî te mi-ai spus, victima nu ştia caă se afla îîn
pericol, caă era ameninţataă , caă atraă sese maî nia cuiva.
— IÎşi vedea de treburi, ca de obicei, o aprobaă Eve. Nicio persoanaă din
anturajul saă u nu a menţionat caă ar fi avut vreo neîînţelegere cu cineva.
— Aş spune caă resentimentele, furia au fost ascunse de caă tre criminal,
acesta continuaî nd saă îîşi desfaă şoare activitatea ca de obicei. A pus la cale
toate detaliile, a ales metoda. Crima a fost ceva ce trebuia îînfaă ptuit. Nu a
vrut saă vadaă victima murind, saă o atingaă sau saă îîi vorbeascaă . Nu l-a
preocupat faptul caă existau toate şansele ca aceasta saă fie descoperitaă de un
copil sau de mai mulţi.
Mira faă cu o pauzaă , dupaă care continuaă :
— Dacaă a fost un paă rinte, atunci e o persoanaă care îîşi pune propriile
nevoi şi dorinţe deasupra celor ale copilului saă u. Un profesor? Unul care
vede copiii ca pe nişte instrumente? E clar un caz îîn care scopul scuzaă
mijloacele, executat cu eficienţaă şi cu un minimum de implicare.
— Nu cautaă saă obţinaă atenţie sau prestigiu. Nu este nebun.
— Nu aş zice. Totuşi este vorba despre cineva care ştie saă respecte un
orar şi care lucreazaă îîn mod organizat.
— O saă trec din nou pe la şcoalaă , saă mai stau o dataă de vorbaă cu
personalul. Orarul este esenţial îîn şcoli, din caî te îîmi amintesc. Iar o
persoanaă din interiorul sistemului ar putea avea o idee mai bunaă , mai claraă
despre programul victimei.
Eve se ridicaă îîn picioare şi faă cu caî ţiva paşi îînainte de a continua:
— IÎn plus, ar fi trebuit saă fie acolo. Acestea sunt cerinţele slujbei. Nu ar fi
fost nimic suspect dacaă ar fi ajuns la serviciu, saă îîşi facaă treaba. Unii paă rinţi
sau tutori îîşi îînsoţesc copiii îîn şcoalaă ca saă aducaă ceva, ca saă participe la o
îîntrevedere, îînsaă criminalul ar fi trebuit saă ştie caă , dacaă numele lui ar fi
figurat pe lista persoanelor care au intrat îîn şcoalaă doar atunci, nu şi îîn alte
daă ţi, ne-am fi dat seama.
— Nu ar fi fost posibil ca cineva saă intre îîn claă dire faă raă saă i se
consemneze identitatea?
— IÎntotdeauna e posibil şi vom verifica şi aceastaă variantaă , îînsaă nu-mi
place.
Eve se aşezaă , dupaă care se ridicaă brusc, îîntr-un mod care îîi atrase atenţia
Mirei.
— Poate caă procedaî nd astfel nu ar fi ajuns pe lista suspecţilor, îînsaă tot
mai eficient ar fi fost saă -şi decline identitatea, ca de obicei. Ar fi fost mai
riscant. Crima implicaă un anumit risc, îînsaă , dupaă cum ai spus, a fost una
calculataă . Presupune anumite coordonate de timp. Pun pariu caă ticaă losul a
exersat îîn prealabil. IÎşi îîndesaă maî inile îîn buzunare şi îîncepu saă se joace cu
ce gaă si îînaă untru. IÎţi mulţumesc, oricum, pentru timpul acordat.
— O saă citesc dosarul şi o saă -ţi fac un profil mai riguros, îîi promise Mira.
— IÎţi sunt recunoscaă toare.
— Acum, spune-mi ce se îîntaî mplaă .
— Tocmai ţi-am spus. Tipul care a murit. Nu am niciun fir credibil.
— Nu ai îîncredere îîn mine, Eve?
Asta o îîntrebase şi Roarke seara trecutaă , aproape pe acelaşi ton raă bdaă tor.
Şi o îînmuiase. Respiraţia îîi scaă paă un moment de sub control, dar îîşi reveni
rapid.
— E vorba despre o femeie, i se destaă inui ea.
Mira o cunoştea pe Eve suficient de bine pentru a-şi da seama caă tot ceea
ce se petrecea era o chestiune personalaă , care nu avea nicio legaă turaă cu
crima.
— Ia loc.
— Nu pot. Nu pot. E vorba despre o femeie pe care o cunoaşte de mult,
cu care a fost îîncurcat. Poate chiar a iubit-o. Cred caă a iubit-o. Dumnezeule!
A revenit îîn viaţa lui, iar el… Nu ştiu ce saă fac. Pur şi simplu, stric totul. Nu
maă pot abţine saă nu stric totul.
— Crezi caă ţi-a fost infidel?
— Nu. IÎşi duse degetele la ochi, apaă saî nd cu putere. Ştii, o parte din mine
ar vrea saă spunaă „nu îîncaă “, iar cealaltaă „vorbeşti prostii” Nu e genul lui. IÎnsaă
ea e aici şi… ei, bine, nu e ca celelalte.
— Permite-mi saă îîţi spun mai îîntaî i de toate caă ataî t din punct de vedere
personal, caî t şi din punct de vedere profesional, cred caă Roarke te iubeşte
ataî t de mult, îîncaî t îîn inima lui nu e loc pentru altcineva. Şi sunt de acord cu
tine: nu e genul lui saă îîţi fie infidel. Nu pentru caă te iubeşte, ci pentru caă te
respectaă – şi se respectaă – mult prea mult. Acum, povesteşte-mi despre
femeia asta.
— E frumoasaă . Chiar foarte frumoasaă . E mai taî naă raă , mai atraă gaă toare şi
mai stilataă decaî t mine. Are chiar şi saî ni mai mari. Ştiu caă sunaă ridicol.
— Asta cu siguranţaă . IÎmi displace teribil.
Eve raî se. O lacrimaă i se strecuraă îîn colţul ochiului, dar o alungaă repede.
— Mda. Mulţumesc. O cheamaă Magdalena. El îîi spune Maggie din caî nd îîn
caî nd. Duse o maî naă îîn dreptul stomacului. Mi-e raă u. Nu pot maî nca, nu pot
dormi.
— Eve, trebuie saă stai de vorbaă cu el.
— Am stat. Şi tot ce am faă cut a fost saă ne îînvaî rtim îîn jurul cozii şi saă ne
enervaă m reciproc. Nu ştiu cum saă maă comport îîn asemenea situaţii. Eve îîşi
trecu degetele prin paă r, pe jumaă tate frustrataă , pe jumaă tate speriataă .
 — Nu ştiu protocolul. Summerset mi-a spus despre ea caă e periculoasaă .
— Summerset?
— Mda, aprobaă ea, aproape amuzataă de surpriza din vocea Mirei. Un
adevaă rat duş rece, nu-i aşa? Maă preferaă pe mine nu pe ea îîn compania lui
Roarke. Cel puţin îîn clipa asta.
— Nu maă surprinde absolut deloc. De ce spune caă e periculoasaă ?
— Zice caă se foloseşte de oameni. L-a laă sat baltaă pe Roarke îîn urmaă cu
doisprezece ani.
— Cu mult timp îîn urmaă , adicaă . Trebuie saă fi fost foarte taî naă r.
— Mda. Te afecteazaă mult mai mult atunci caî nd eşti taî naă r, îînainte saă
apuci saă te imunizezi. Ştii, ea l-a paă raă sit. Asta e mai grav. E mai grav pentru
caă , din punctul lui de vedere, nu şi-au îîncheiat socotelile, nu au tras linie sau
mai ştiu eu ce. Ea a ales saă plece. Şi tot ea a ales saă se îîntoarcaă . Am fost la un
restaurant elegant pentru o cinaă de afaceri. Eu am îîntaî rziat. Maă prinsese
cazul aă sta, aşa caă nu m-am mai schimbat şi am apaă rut aşa cum maă ştii. Şi
dintr-odataă el şi-a auzit numele. S-a îîntors şi a vaă zut-o. Era o adevaă rataă
îîncaî ntare pentru ochi: rochie roşie, blondaă . O clipaă am vaă zut sclipirea aceea
îîn privirea lui. Credeam caă nu se uitaă la nimeni aşa decaî t la mine, îînsaă a
faă cut-o şi îîn cazul ei. Doar pentru o secundaă . Maă rog, nici maă car pentru o
jumaă tate de secundaă . IÎnsaă a avut privirea aceea. Am vaă zut-o.
— Nu maă îîndoiesc.
— E ceva îîntre ei. Simt asta.
— Amintirile, Eve, sunt forţe puternice. Ştii asta. IÎnsaă atunci caî nd îîţi
aduci aminte de sentimente, nu funcţioneazaă .
— A luat praî nzul cu ea.
— Hmm.
— A fost foarte deschis îîn privinţa asta, nu zic ba. Nu s-a ascuns de mine,
chiar deloc. Şi mi-a povestit caă i-a cerut sfatul legat de nişte afaceri. IÎnsaă ea
mi-a spus… A trecut pe la biroul meu.
— A venit saă te vadaă ?
Eve simţi nevoia saă se ridice din nou şi saă se mişte.
— Mi-a spus caă dorea saă ieşim la o cafea, saă staă m de vorbaă . Era toataă un
zaî mbet şi voia saă fim prietene. IÎnsaă ce mi-a spus nu era ceea ce gaî ndea, nu
era ceea ce avea îîn minte. Dumnezeule, sunaă prosteşte.
— Nu e adevaă rat, o contrazise Mira pe un ton calm. Eşti obişnuitaă saă auzi
şi ceea ce nu se spune. Poţi saă faci asta chiar şi atunci caî nd vine vorba de
lucruri personale.
— Bine, expiraă Eve. Bine. Venise saă maă sondeze, saă îîmi arunce tot felul de
informaţii. M-a laă sat saă îînţeleg caă ea şi Roarke aveau saă colaboreze. Se joacaă
cu mine şi nu pot saă prind ritmul ca saă îîi trag una şi s-o scot pe tuşaă .
— Indiferent caî t de multe satisfacţii ai avea faă caî nd asta, gaî ndeşte-te caă
nu rezolvi nimic scoţaî nd-o pe tuşaă . El trebuie saă facaă asta. I-ai spus caă toate
astea te afecteazaă ?
— Da, şi maă simt stupid. Nu a faă cut absolut nimic. Pur şi simplu, existaă
ceva îîntre ei, ca saă nu mai vorbesc de trecutul comun. Din punctul aă sta de
vedere el nu poate face prea multe. Iar ea ştie şi o saă se foloseascaă de asta.
Şi… Cred caă va trebui saă facaă o alegere.
— Te îîndoieşti de faptul caă te iubeşte?
— Nu. IÎnsaă a iubit-o mai îîntaî i pe ea.
— Vrei saă auzi sfatul meu?
— Cred caă nu am de ales, avaî nd îîn vedere caă ţi-am povestit tot.
Mira se ridicaă şi o luaă pe Eve de maî naă .
— Du-te acasaă , odihneşte-te. Faă ce vrei, dar dormi maă car caî teva ore. Apoi
spune-i lui Roarke tot ce simţi. Spune-i caă te simţi prost, caă te simţi raă nitaă ,
deşi ştii caă nu a faă cut absolut nimic. Sentimentele nu sunt îîntotdeauna
raţionale şi rezonabile. De asta şi sunt sentimente. Tu ai dreptul saă le ai pe
ale tale, iar el are dreptul saă afle care anume sunt.
— Sunaă bine, îînsaă chiar dacaă aş vrea, nu pot saă fac asta. Trebuie saă ajung
la îîntaî lnirea aceea afurisitaă cu Nadine îîn seara asta.
— O, desigur. Acum are premiera. Şi eu şi Dennis o saă ne uitaă m, îîi spuse
Mira şi faă cu ceva ce faă cea arareori: o maî ngaî ie pe paă r, dupaă care se aplecaă
spre ea şi o saă rutaă pe obraz. Te vei descurca de minune şi, caî nd se va
termina totul, dupaă ce vei dormi o noapte ca lumea, o saă stai de vorbaă cu
Roarke. Poate caă ar fi cazul saă facaă o alegere, îînsaă din caî te îîmi spune inima şi
din caî te ştiu, te va alege cu siguranţaă pe tine.
— Ştie franceza şi italiana.
— Nemernica.
Eve nu se putu staă paî ni saă nu raî daă , apoi faă cu ceva ce nu îîi staă tea îîn fire: se
apropie de Mira şi se lipi de umaă rul ei, îînchizaî nd ochii.
— Bine, spuse ea pe un ton liniştit. Bine.

Exerciţiul de sinceritate îîi daă duse o durere de cap cumplitaă , îînsaă , îîn
pofida acesteia, se simţea mai bine. Caî nd se îîntoarse la secţie o gaă si pe
Peabody aşezataă la biroul din caă maă ruţa ei, vorbind cu o femeie micaă de
staturaă , cu paă rul îînchis la culoare. Peabody o maî ngaî ie uşor pe braţ, dupaă
care se ridicaă îîn picioare.
— Iat-o şi pe doamna locotenent Dallas, ea e Laina Sanchez. Am stat un
pic de vorbaă . Poate ne mutaă m îîn fumoar?
 — Sigur.
Caî nd Laina se ridicaă îîn picioare, vaă zu caă era îînsaă rcinataă îîn caî teva luni.
— M-am gaî ndit saă trec pe aici, spuse Laina cu un accent uşor şi o voce
destul de guturalaă . Am vorbit cu Hallie dupaă ce aţi discutat cu ea. Doamna
detectiv Peabody a stat de vorbaă cu mine, la şcoalaă , îîn ziua îîn care… îîn ziua
îîn care a murit Craig. Aşadar, am venit saă o vaă d.
— Prea bine.
IÎn fumoar îîi gaă siraă pe Baxter şi Trueheart – şmecherul şi nevinovatul –
staî nd la o masaă , îîntr-un colţ, îîmpreunaă cu un tip slab, plin de ticuri
nervoase, care purta ochelari de soare. Un pierde-varaă îîn pas cu moda, îîşi
spuse Eve, gaî ndindu-se caă , probabil, era unul dintre turnaă torii lui Baxter.
IÎncercaă saă îîşi aducaă aminte la ce cazuri lucrau cei doi îîn timp ce Peabody îîi
oferea Lainei ceva de baă ut. La o crimaă petrecutaă îîn subteran, îîşi aminti ea.
Un turist îîşi gaă sise moartea, îîncercaî ndu-şi norocul, dupaă toate
probabilitaă ţile, îîntr-unul din localurile cele mai raă u famate ale oraşului New
York.
Privirea lui Baxter se intersectaă cu a sa şi Eve îîşi daă du seama dupaă
caă utaă tura lui caă acel pierde-varaă îîi daă duse o informaţie ce îîncingea ancheta.
Maă car el avea un fir. Alese saă bea apaă , deoarece cafeaua din fumoar era
absolut dezgustaă toare, şi o laă saă pe Peabody saă se desfaă şoare, dupaă ce se
aşezaraă .
— Apreciem caă ai venit, Laina. Locotenente, Laina a venit cu metroul. I-
am spus caă o vom conduce acasaă cu maşina. E îîn regulaă , nu-i aşa?
— Da, nicio problemaă .
— Laina, vrei saă îîi povesteşti şi locotenentului ce mi-ai spus?
— Sigur. Din caî nd îîn caî nd lucrez şi pentru Hallie. Ştiu caă v-a spus şi caă , de
fapt, nu ar trebui saă o fac. IÎnsaă îîmi prind bine banii, iar Hallie s-a purtat
foarte frumos cu mine. Mi-a spus caă aţi vorbit cu ea şi mi-a povestit ce aţi
discutat.
— Nu vreţi saă ajungem la subiect, doamnaă Sanchez?
— Ba da, îîncuviinţaă Laina, daî nd din cap. IÎn primul raî nd, vreau saă vaă spun
caă ne-am îîntaî lnit îîn dimineaţa aceea, îîn bucaă taă rie. Am baă ut cafeaua
îîmpreunaă , am vorbit despre caî teva schimbaă ri îîn meniu şi… Ei bine, pur şi
simplu, am stat de vorbaă , aşa cum stau prietenele de obicei.
Se îîntrerupse pentru a-şi schimba poziţia şi îîşi atinse cu o maî naă
paî ntecul, îînainte de a continua.
— Hallie mi-a spus caă aţi îîntrebat-o despre domnul Williams, dacaă el…
dacaă a existat ceva îîntre ei. Desigur, pe
Hallie nu o intereseazaă baă rbaţii la modul aă sta. IÎnsaă am vorbit, de
asemenea, şi despre ceva de care nu v-a spus, pentru caă îîmi este prietenaă .
— A existat ceva îîntre dumneavoastraă şi domnul Williams?
— Nu.
Spunaî nd acestea, Laina se îînroşi şi straî nse îîn palmaă cruciuliţa de argint
pe care o avea la gaî t.
— Nu, nu. Sunt caă saă toritaă . Asta îînseamnaă caă existaă limite care nu trebuie
îîncaă lcate. Pentru mine şi soţul meu limitele acestea sunt foarte reale. IÎn
cazul domnului Williams, aceste limite sunt mai puţin definite. A flirtat cu
mine. Mi s-a paă rut jenant, datoritaă poziţiilor pe care le avem, îînsaă mi s-a
paă rut ceva inofensiv. Apoi m-a atins. Mi-a pus maî na pe saî n.
— Şi? îîntrebaă Eve.
— I-am dat cu o linguraă peste maî naă , izbucni Laina, plinaă de indignare.
Foarte tare. I s-a paă rut amuzant. Nu i-am spus soţului meu. Şi lui i s-ar fi
paă rut amuzant. Nu am povestit nimaă nui despre asta pentru caă nu am vrut
saă îîmi pierd slujba.
— A continuat saă vaă haă rţuiascaă ?
— Domnul Williams m-a invitat la cinaă , m-a invitat la cafea şi m-a invitat
şi îîn patul saă u. M-a mai atins îîncaă o dataă , iar atunci i-am dat o palmaă peste
faţaă . Nu s-a laă sat descurajat. Ştiu, ar fi trebuit saă îîl raportez. I-am spus caă ,
dacaă nu îînceteazaă , exact asta o saă fac, dar a ridicat, pur şi simplu, din umeri.
El e acolo de mult mai mult timp decaî t mine, iar cuvaî ntul lui ar ataî rna mai
greu decaî t al meu. Mi-a spus caă ar susţine caă eu i-am faă cut lui avansuri şi caă
aş fi concediataă .
— Şi ce aţi faă cut?
— Nimic. IÎmi e ruşine saă spun caă nu am faă cut nimic. El a plecat, iar eu mi-
am vaă zut de treabaă . Am plaî ns. Nu m-am putut abţine. Craig a intrat tocmai
atunci şi m-a gaă sit plaî ngaî nd. M-a îîntrebat ce s-a îîntaî mplat. Nu i-am spus,
dar cred caă ştia. Cred caă se îîntaî lnise cu domnul Williams îîn timp ce acesta
ieşea, şi şi-a dat seama. Domnul Williams nu m-a mai deranjat dupaă aceea.
Cred caă Craig i-a spus saă maă lase îîn pace, zise ea luaî nd o guraă de apaă . Ar fi
trebuit saă vaă spun toate acestea, doamnaă detectiv Peabody, caî nd aţi stat de
vorbaă cu mine îîn ziua aceea. IÎnsaă nu mi-a trecut prin minte. Nu puteam saă
maă gaî ndesc decaî t la faptul caă murise Craig. Era un om ataî t de bun şi tocmai
murise. Nici caă mi-ar fi trecut prin minte caă avea saă i se îîntaî mple una ca
asta.
— Caî nd au avut loc toate acestea? îîn ce zi Craig v-a gaă sit plaî ngaî nd?
— S-a îîntaî mplat îînainte de vacanţa de Craă ciun, cu caî teva saă ptaă maî ni îîn
urmaă . Aşadar, nu vaă d cum ar conta toate acestea, îînsaă Hallie mi-a spus saă vaă
povestesc, deoarece trebuie saă aflaţi totul. Tare aş vrea saă nu trebuiascaă saă îîi
spun soţului meu. S-ar supaă ra pe mine pentru caă nu i-am povestit la timp şi
s-ar supaă ra şi pe domnul Williams. Mi-ar crea probleme la şcoalaă .
— Nu existaă niciun motiv pentru care saă fiţi nevoitaă saă îîi povestiţi soţului
toate acestea, doamnaă Sanchez, îînsaă vreau saă vaă spun ceva. Dacaă aţi fost
haă rţuitaă sexual de caă tre Williams, ar trebui saă raportaţi acest lucru. Dacaă v-a
faă cut dumneavoastraă una ca asta, sigur a faă cut-o şi altora. Nu ar trebui saă
ocupe poziţia pe care o deţine îîn acest moment şi nici saă scape basma
curataă . Ar trebui saă vaă angajaţi un avocat şi saă luaţi şi haina de pe el.
— Cine m-ar crede?
— Eu vaă cred.

Eve mai raă mase o clipaă locului, îîn timp ce Peabody o conducea pe Laina
şi se asigura caă aceasta avea cu ce saă ajungaă acasaă . Williams, îîşi spuse ea. IÎn
pofida faptului caă nu existau dovezi caă ar fi avut un comportament violent,
era un praă daă tor sexual. De la asta, la crimaă , nu ar fi fost decaî t un pas.
Ticaă losul merita saă îîi fie pusaă pielea îîn baă ţ. Se ridicaă îîn timp ce Baxter venea
spre ea.
— Dallas, o abordaă el, maă suraî nd-o din cap paî naă îîn picioare, cu un aer
îînfumurat. Surioaraă , araă ţi absolut îîngrozitor.
— Poate vrei saă spui locotenent Surioaraă . Şi mai lasaă -maă .
— Un individ cu scaun la cap poate caă ar face-o, la modul îîn care te
prezinţi. IÎn orice caz, saă ştii caă am dat de aur îîn cazul Barrister.
— Vorbeşti despre turistul din Ohio, nu-i aşa?
— Omaha. Cam tot pe acolo. Cetaă ţeanul îîngrijorat pe care îîl conduce
Trueheart este unul dintre martori.
— Praă paă ditul aă la e unul dintre turnaă torii taă i?
— Da, e pe lista mea. Baxter se aşezaă cu fundul pe masaă . Treaba staă îîn
felul urmaă tor: a vaă zut cum a mierlit-o, s-a scaă rpinat îîn fund o zi sau douaă ,
dupaă care a venit saă maă vadaă . Victima a coboraî t la metrou, la intersecţia
dintre bulevardul Broadway şi Strada treizeci şi opt. IÎn focul iadului. Ştii
locul?
— Mda. Se petrec acolo tot feluri de lucruri, îîntre care şi o mulţime de
favoruri sexuale. IÎn fiecare noapte are loc caî te un sacrificiu uman. IÎmi place
saă trec pe acolo dupaă program, saă maă relaxez dupaă o turaă obositoare.
Baxter raî nji.
— E chiar îîn stilul taă u. Dupaă cum spuneam, victima se duce acolo, avaî nd
la maî naă un ceas scump, pantofi lustruiţi şi o atitudine pe maă suraă . IÎnchiriazaă
un sclav sexual şi plaă teşte pentru un tratament sado-maso lux a-ntaî ia.
— Lux a-ntaî ia?
 — Adicaă cu lanţuri, bice, jucaă rii sexuale, arme paralizante, lesaă şi zgardaă .
Totul pentru numai trei ore.
— Cum, niciun fel de costume?
— Costumele vin la oferta super lux a-ntaî ia. IÎnsaă îîl pune paă catul saă se
ducaă îîntr-un loc la vedere, ca saă se dea îîn spectacol.
— Draă guţ.
— Vrea saă îînscrie îînainte de contactul sexual propriu-zis, aşa caă nu-i daă
niciun ban amaă raî tului pe care îîl tocmise.
Mai puţin pretenţios decaî t Eve îîn privinţa cafelei. Baxter se îîndreptaă spre
automatul din fumoar şi introduse un cod.
— Vrei şi tu?
— Nu, mulţumesc, pot traă i şi faă raă mizeria aia.
— Vrea o bucaă ţicaă gratis, o mostraă ca saă ştie pentru ce plaă teşte. Amaă raî tul
îîi spune saă se care, îînsaă aă sta nu şi nu. Are bani de aruncat, dar vrea, mai
îîntaî i, saă vadaă ce şi cum. IÎl zgaî ndaă re pe amaă raî t, spunaî ndu-i: „Hai, arataă -mi ce
şi cum şi, dacaă îîmi place, te cumpaă r cu totul“. Aşadar, amaă raî tul, care, fie
vorba îîntre noi, a mai dat mostre şi s-a ales cu buza umflataă , îîi raă spunde: „îîţi
araă t eu ce şi cum, idiotule, hai saă vedem cum îîţi place asta“ şi îîl îînjunghie de
vreo douaă zeci şi ceva de ori cu şişul din dotare.
Eve aşteptaă paî naă caî nd Baxter se aşezaă din nou cu fundul pe masaă .
— L-a îînţepat un pic.
— Exact. Dupaă ce l-a îînţepat un pic, amaă raî tul l-a caă rat pe fante sus, afaraă
din vaă gaă unaă şi l-a laă sat la capaă tul scaă rilor de la pasajul de mai jos de
Broadway, unde l-au gaă sit doi colegi de facultate idioţi, care s-au gaî ndit caă
ar fi fain dacaă ar avea parte de niţicaă aventuraă îîn subteran.
— O poveste urbanaă . Ştii de unde saă îîl iei pe amaă raî t?
— Am dat de caî teva locaţii îîn plus faţaă de ultima adresaă cunoscutaă . Maă
gaî ndesc saă îîncerc la asta, îînsaă , îînainte saă ajung la celelalte. IÎncerc saă maă ţin
departe de locurile alea. E o adevaă rataă junglaă acolo.
— Faă cum crezi, dar rezolvaă cazul.
— Maă gaî ndeam saă îîl las pe Trueheart saă îîi ia interogatoriul amaă raî tului de
îîndataă ce punem maî na pe el. Saă se mai distreze şi el un pic.
Eve se gaî ndi un moment la Trueheart cel cu faţaă de copil. I-ar fi prins
bine, iar Baxter nu ar fi laă sat lucrurile saă scape de sub control.
— Cum doreşti. Saă îîi anunţi pe cei de la brigada antidrog dupaă ce termini.
Pot saă îîşi aleagaă orice acuzaţie din repertoriu. IÎnsaă , mai îîntaî i, pune lucrurile
cap la cap pentru o crimaă de gradul doi.
— Aşa o saă fac. O, baftaă îîn continuare.
— Poftim?
 — Aşa se spune îînainte de o reprezentaţie, deşi mi se pare un lucru
stupid. Maă refer la emisiunea Acum, a Nadinei.
— Iisuse Hristoase, spuse ea îînainte saă iasaă valvaî rtej.
O gaă si pe Peabody îîn faţa automatului din apropierea biroului ei
minuscul, studiind oferta.
— Un fibrobar sau un baton de ciocolataă ? Fibrobarul este echilibrat,
desigur, din punct de vedere nutriţional, îînsaă batonul de ciocolataă e, faraă
îîndoialaă , delicios şi o saă îîmi ofere o mare plaă cere îînainte de a se instala
sentimentul de vinaă . Pe care saă îîl aleg?
— Ai saă alegi ciocolata falsaă . De ce te mai chinui?
— Te rog, locotenente, e vorba de un îîntreg proces, iar chinul face parte
din el. Raă maî n la batonul de ciocolataă . Vrei şi tu unul?
Ceea ce voia Eve era batonul de ciocolataă pe care îîl ascunsese îîn birou,
dar care dispaă ruse îîntre timp.
— Da, ce îîncolo-îîncoace.
Maşinaă ria scoase sunetul atribuit batoanelor de ciocolataă şi le recitaă
conţinutul pe îîndelete, astfel îîncaî t Eve intenţionaă , la un moment dat, saă o
distrugaă cu un ciocan. IÎntr-un final, ea şi Peabody primiraă ciocolata şi
îîncepuraă saă se îînfrupte din ea.
— Aş vrea saă îîl ridicaă m pe Williams şi saă îîl aducem la sediu pentru a-i
pune caî teva îîntrebaă ri. Saă trimitem la şcoalaă nişte baă ieţi solizi, cu feţe
inexpresive, intimidanţi.
— Bunaă idee. IÎnfricoşaă toare. E ca şi cum ai spune caă nu ai timp saă te duci
saă îîl ridici personal.
— Saă rezervaă m sala de interogatorii B. Baxter şi Trueheart au de gaî nd saă
aducaă un suspect. O saă le laă saă m sala A.
— Ştiu vreo doi indivizi potriviţi pentru treaba asta.
— Ocupaă -te de ea, zise Eve, uitaî ndu-se la batonul de ciocolataă . Chestiile
astea nu-ţi fac puţinaă greaţaă ?
— Ba da, dar face parte din plaă cere.
Eve îîi daă du restul de ciocolataă lui Peabody.
— Distreazaă -te. IÎntre timp, maă duc saă îîncerc saă obţin un mandat pentru a
descinde la Williams acasaă , saă îîi inventariem jucaă riile.
Eve dori saă ia legaă tura cu Cher Reo, de la Asociaţia autoritaă ţilor
poliţieneşti, îînsaă aflaă caă blonda aceea draă guţaă se afla deja la sediu. Se
îîntaî lniraă îîn biroul lui Eve, unde maă car cafeaua era de calitate.
— Ştii, îîncepu Reo, ar trebui ca lucrurile saă se mai domoleascaă pe vremea
asta, îînsaă îîn ciuda frigului şi a gheţii, oamenii violeazaă , jefuiesc şi se omoaraă
îîn continuare. Luaă o guraă de cafea, araă taî ndu-se plaă cut surprinsaă de gust.
Parcaă sunt maî ndraă caă locuiesc îîn New York.
— Nu laă saă m nici maă car iama saă stea îîn calea haosului. Deci îîţi spuneam
despre profesorul meu mort.
Eve o puse la curent cu ultimele detalii şi îîncercaă saă obţinaă de la ea un
mandat de percheziţie.
— Sanchez o saă depunaă o plaî ngere?
— Nu pot saă maă pronunţ. IÎn momentul de faţaă o preocupaă ideea caă , dacaă
soţul ei aflaă , o saă îîi facaă scandal lui Williams, îînsaă a venit şi mi-a povestit
totul taraă ocolişuri. Tipul aă sta îîşi face de cap îîntr-o şcoalaă .
— IÎl suspectezi caă s-ar da şi la eleve?
— Nu am absolut niciun indiciu îîn sensul aă sta, îînsaă nu ar fi exclus. Am
senzaţia caă victima a avut o discuţie cu el pentru a-l aduce pe calea cea
dreaptaă . Altfel nu vaă d de ce Williams ar fi dat îînapoi îîn privinţa lui Sanchez.
Alte depoziţii au indicat faptul caă Foster l-a surprins îîn circumstanţe
compromiţaă toare cu o persoanaă de care nu ar fi trebuit saă se atingaă . Şcoala
nu numai caă îîi oferaă un salariu bun şi avantaje deosebite, ci reprezintaă şi un
fel de autoservire pentru o persoanaă cu preferinţele lui Williams.
— Dumnezeule, spuse Reo, terminaî ndu-şi cafeaua. Oare eu de ce nu
reuşesc saă dau peste un tip de treabaă ca aă sta?
— Poate caă va fi pus sub acuzare şi condamnat şi aşa o saă deveniţi
parteneri de corespondenţaă .
— Ce n-aş da.
— Aşadar, dacaă victima l-a ameninţat pe Williams cu pierderea poziţiei
pe care o deţine, poate caă acesta a decis saă îînlaă ture ameninţarea.
— Nu a dat semne de violenţaă , nu are cazier, nu a fost implicat îîn niciun
proces civil?
— Nu, îînsaă trebuie saă îînceapaă de undeva. E suficient pentru un mandat,
Reo.
— Posibil. Pot saă ţi-l dau, îînsaă faptul caă tipul e un porc nu îînseamnaă caă e
şi un porc criminal. Gaă seşte ceva care saă demonstreze caă este.
IÎn timp ce se îîndrepta spre ieşire, Reo se îîntoarse spre Eve:
— Apropo, de-abia aştept saă te vaă d disearaă , la Nadine.
Eve nu putu decaî t saă ofteze şi saă îîşi ia capul îîn maî ini, dupaă care îîl
contactaă pe Feeney, prietenul ei, şi caă pitanul Diviziei de detectivi electronici.
Pe ecran apaă ru figura lui agreabilaă , uşor îîncercaă nataă , imaginea fiind
îîntregitaă de o claie de paă r saî rmos şi roşcat, presaă rat de caî teva fire albe.
— Hei, o salutaă el.
— Am nevoie de cineva pe teren. De vreme ce Peabody nu mi-a greşit cu
nimic azi, aş vrea saă mi-l dai pe McNab, dacaă poţi. E vorba de o chestie la
faţa locului. Mandatul staă saă vinaă .
— Cine a murit? îîl cunoşteam cumva?
— Un profesor de la o şcoalaă privataă . A fost otraă vit cu ricinaă .
— Da, da, am auzit ceva de genul aă sta. IÎnvaă ţaă maî ntul e un domeniu
riscant. Poţi saă îîl iei pe baă iat.
— Mulţumesc. E o… Hei, Feeney, soţia ta te-a baă tut vreodataă la cap din
cauza… unei alte femei?
— Care altaă femeie?
— Bine, am îînţeles. IÎnsaă atunci caî nd maă instruiai şi eram parteneri,
deveniseraă m destul de apropiaţi.
— Stai un moment. Adicaă vrei saă spui caă tu eşti femeie?
Remarca o faă cu saă raî daă şi saă îîi spunaă caă se prostea.
— Ca saă vezi. McNab poate saă coboare îîntr-un sfert de oraă , ne îîntaî lnim la
garaj. IÎţi mulţumesc îîncaă o dataă .
McNab era o adevaă rataă apariţie, îîncepaî nd cu paă rul lung şi straă lucitor şi
terminaî nd cu taă lpile groase ale cizmelor mov, straî mte pe picior. Geaca care
îîi ajungea paî naă la jumaă tatea pulpei era de un portocaliu ţipaă tor, iar caă ciuliţa
de pe cap o combinaţie îîn zigzag îîntre cele douaă culori. IÎn urechi avea o
mulţime de bumbi de argint. Şi totuşi, îîn pofida opţiunilor sale vestimentare
cel puţin controversate, era un bun profesionist. Avea degete agile şi ochi
verzi, paă trunzaă tori. Se îîntinsese pe bancheta din spate şi, judecaî nd dupaă
mişcaă rile pe care le putu surprinde îîn oglinda retrovizoare şi chicotelile
îînaă buşite ale lui Peabody, McNab îîşi strecurase maî na printre scaunul din
faţa sa şi portieraă şi îîşi gaî dila colega.
— Poate caă ar fi indicat saă te staă paî neşti, detective, şi saă nu pui maî na pe
partenera mea paî naă nu ieşi din turaă .
— IÎmi cer scuze, dar partenera dumneavoastraă maă face saă nu maă pot
staă paî ni.
— Dacaă mai continui îîţi zdrobesc degetele, îîi spuse Eve, îîn timp ce parca.
Claă direa îîn care locuia Williams nu se putea laă uda cu un portar, îînsaă era
straşnic paă zitaă . Cele trei legitimaţii ale lor furaă scanate şi verificate îînainte
ca uşile exterioare saă se deschidaă pentru a le permite accesul îîn micul hol
de la intrare. Eve observaă caă îîn acesta fuseseraă instalate camere de
supraveghere.
— Apartamentul E, de la etajul cinci, îîi şopti Peabody.
Intraraă îîntr-unul din cele douaă ascensoare ale blocului, iar Eve daă du
comanda pentru etajul cinci.
— Locuieşte la doar la caî ţiva paşi de blocul victimei.
— Williams a obţinut licenţa şi predaă de aproape cincisprezece ani. Are
şi o diplomaă de maşter. Caî ştigaă cu cel puţin de patra ori mai mult decaî t
victima. Asta ca saă nu mai pomenim de meditaţiile particulare pe care,
probabil, le daă , faă raă a le declara.
Peabody se ţinuse de degetul mic cu McNab paî naă ajunseraă la etajul cinci.
— IÎnregistreazaă , comandaă Eve, scoţaî ndu-şi cardul. Locotenent Dallas,
Eve, detectiv Peabody, Delia, detectiv McNab, Ian, intraă m îîn apartamentul
lui Williams, Reed, îîn virtutea mandatului existent. McNab, vreau saă îîi
verifici computerul, corespondenţa, conversaţiile, ce a vizionat, ce a
cumpaă rat, tot tacaî mul.
Dupaă ce rezolvaă problema îîncuietorilor, intraraă . Eve aruncaă o privire de
ansamblu, îîncruntaî ndu-se. Camera de zi era la fel de mare ca îîntreg
apartamentul victimei. IÎntr-un colţ se afla o canapea mare, tapiţataă cu un
pluş negru, straă lucitor; restul mobilei avea inserate o mulţime de elemente
cromate. Mai observaă un ecran lat, îînsoţit de un sistem audio-video
modern.
Lucraă rile de artaă etalate pe pereţi erau pretenţioase, îîn stil contemporan.
Un cerc, o linie, ambele desenate îîn culori primare, pe un fond alb.
Ferestrele aveau storurile trase complet. Se îîndreptaă caă tre intraî ndul care
servea drept bucaă taă rie. Şi aceasta avea o linie modernaă , remarcaă ea. Alb,
negru, roşu. Dotaă rile i se paă ruraă îîn egalaă maă suraă elegante şi ar fi putut pune
pariu caă se îînscriau îîn tendinţe.
— Peabody, verificaă bucaă taă ria. Dacaă tot a umblat cu otravaă , poate caă e
suficient de prost sau arogant saă o ţinaă acolo. Eu o saă maă duc îîn dormitor.
Camera oferea cu siguranţaă o privelişte ciudataă . IÎşi îînchipui caă Williams
credea caă e sexy, îînsaă ei i se paă ru puţin sinistru. Patul, extrem de lat,
constituia elementul principal şi era acoperit cu o cuverturaă roşie ataî t de
lucioasaă , îîncaî t paă rea udaă . De o parte şi de alta, se aflau douaă covoare de
culoare neagraă , din imitaţie de blanaă . Oglinda luminataă , ataî rnataă de tavan, i
se paă ru un clişeu mai degrabaă amuzant. Decoraţiunile constau îîn schiţe ce
reprezentau cupluri îîngrozitor de dotate, care se îîmperecheau îîn diverse
poziţii. Ridicaă un colţ al cuverturii şi daă du peste nişte cearşafuri negre, care
acopereau o saltea unduitoare, cu o consistenţaă vaî scoasaă .
Sertarele noptierelor de laî ngaă pat constituiau un adevaă rat corn al
abundenţei îîn materie de jucaă rii sexuale, conţinaî nd, îîntre altele, şi caî teva
substanţe interzise, care folosite puteau facilita violul partenerei. Le
confiscaă , sigilaî ndu-le.
— Faci ca totul saă fie uşor, spuse ea cu voce tare, îîndreptaî ndu-se spre
dressing.
Observaă caă ţinutele de serviciu – caî teva costume, jachete sport, caă maă şi,
pantaloni – fuseseraă separate de cele purtate îîn timpul liber, mai puţin
conservatoare. Se îîntrebaă cui i-ar fi faă cut plaă cere saă vadaă un om îîn toataă
firea îîmbraă cat îîntr-un costum mulat, de culoare neagraă .
— Hei, Dallas, trebuie saă vezi chestia asta, strigaă McNab, fluieraî nd a
mirare, îîn timp ce studia una dintre schiţele de pe pereţi. AĂ ştia doi parcaă nu
ar avea oase.
— Ce trebuie saă vaă d?
— Scuze? O, îîmi pare raă u, m-a prins cu totul chestia asta. Tipul e obsedat
sexual, E cumva de admirat, îîntr-un mod pervers. Petrece o groazaă de timp
la computer: acceseazaă diverse camere de chat, site-uri – toate cu conţinut
explicit. A comandat o mulţime de jucaă rii sexuale.
— Da, are o colecţie impresionantaă , inclusiv substanţe pentru
diminuarea capacitaă ţii de reacţie, care favorizeazaă violul.
McNab se îîncruntaă :
— Nu e de admirat, nici maă car îîntr-un mod pervers.
— A corespondat cu victima?
— Nu de pe computerul aă sta.
— S-a documentat despre otraă vuri? Despre ricinaă sau despre o altaă
substanţaă ?
Nimic. Poate caă informaţiile sunt adaî nc îîngropate, caz îîn care pot saă iau
unitatea cu mine şi saă continui saă sap. Are stocate şi date de la locul de
muncaă – caî teva cursuri, un catalog provizoriu, chestii de genul aă sta. Nu
atrage deloc atenţia, din punctul aă sta de vedere. IÎn schimb, are o cameraă de
luat vederi instalataă aici.
— O cameraă de luat vederi, repetaă Eve, uitaî ndu-se la oglindaă . Nu mai
spune.
— Vrei saă punem pariu? Maă laşi saă arunc o privire?
— Chiar te rog.
Eve paă raă si îîncaă perea şi se duse îîn baie.
— Şi totuşi ţine-te departe de sertarul cu jucaă rii, îîi strigaă ea.
— Ah, locotenente, strici tot cheful omului.

10

Nu gaă siraă nicio dovadaă care saă îîl lege pe Williams de otravaă sau de
moartea lui Craig Foster, îînsaă descoperiraă suficiente elemente pentru a-l
pune îîn îîncurcaă turaă . Eve solicitaă o echipaă care saă preleveze probe de la faţa
locului, dupaă care îîncepu saă se pregaă teascaă pentru luarea depoziţiilor.
 — O saă îîncepem cu crima, o saă îîi punem caî teva îîntrebaă ri de rutinaă , o
informaă Eve pe Peabody. IÎncaă nu a apelat la un avocat. Se simte cocoş.
— Dacaă maă îîntrebi pe mine, tipul aă sta se gaî ndeşte o bunaă parte din timp
la cocoşel.
— Ai nimerit-o. Aşadar, o saă ne folosim de chestia asta. Noi, douaă femei.
Din caî te am observat aruncaî nd un ochi pe filmuleţele descoperite de
McNab îîi place la îînghesuialaă . Aşa caă o saă îîl straî ngem cu uşa despre victimaă ,
apoi o saă îîi daă m peste nas cu substanţele interzise pe care le-am gaă sit îîn
apartamentul lui, dupaă care o saă revenim asupra crimei.
Trebuia saă jongleze cu toate astea, îîşi reaminti Eve îîn timp ce intra îîn sala
de interogatoriu, trebuia saă îîl destabilizeze.
— Era şi timpul. Ştiţi de caî nd aştept aici? o luaă Williams la rost. Aveţi
idee ce prejudicii mi-a adus, din punct de vedere profesional, faptul caă am
fost luat pe sus din clasaă de doi poliţişti tembeli?
— Ajungem şi la reputaţia dumneavoastraă profesionalaă imediat. Trebuie
saă îînregistrez acest interogatoriu şi saă vaă reamintesc, mai îîntaî i de toate,
drepturile şi obligaţiile, îîncercaţi saă vaă controlaţi limbajul.
— Vreţi saă îîmi citiţi drepturile? Se îîncovoie, ca şi cum ar fi resimţit un
mic şoc electric. Maă arestaţi?
— Bineîînţeles caă nu. E vorba de un interogatoriu formal, iar aceastaă
proceduraă a fost elaborataă tocmai ca saă vaă protejeze. Vreţi saă vaă ofer şi
altceva de baă ut îîn afaraă de apaă ? Cafea – deşi e oribilaă , o baă uturaă raă coritoare?
— Vreau saă terminaă m odataă , ca saă pot pleca de aici.
— Atunci saă îîi daă m baă taie.
Eve porni reportofonul şi îîi aduse la cunoştinţaă drepturile şi obligaţiile.
— IÎnţelegeţi drepturile şi obligaţiile ce vaă revin îîn aceastaă situaţie,
domnule Williams?
— Sigur caă da. IÎnsaă asta nu face ca îîntaî mplarea saă fie mai puţin
supaă raă toare.
— Sunt convinsaă . Acum, saă trecem îîn revistaă programul dumneavoastraă
din ziua îîn care a fost asasinat Craig Foster.
— Dumnezeule! Dar v-am spus ce aveam de zis. Am cooperat cu
dumneavoastraă .
— Ascultaţi. Eve se aşezaă şi îîşi îîntinse picioarele. Vorbim despre o crimaă
şi îîncaă una care s-a petrecut îîntr-o şcoalaă îîn care minorii aflaţi acolo au fost
implicaţi şi afectaţi.
IÎntoarse o maî naă cu palma îîn sus, de parcaă ar fi vrut saă îîi transmitaă caă nu
putea face nimic pentru a schimba situaţia şi continuaă :
— Trebuie saă caă utaă m fiecare detaliu îîn parte. Oamenii uitaă adesea
detaliile, aşa caă se impune saă repetaă m îîn mod regulat aceste interogatorii.
— Ne cerem scuze pentru inconvenienţe, interveni Peabody, cu un
zaî mbet îîmpaă ciuitor. Trebuie saă fim meticuloase.
— Bine, bine. Poate reuşiţi saă notaţi tot de data aceasta.
Se confirmaă , îîşi spuse Eve. Era foarte baă ţos, ceea ce sugera caă era
obişnuit saă îîşi intimideze interlocutoarele.
— Vom îîncerca, pe caî t posibil. Din declaraţiile dumneavoastraă anterioare
şi ale celorlalţi martori am îînţeles caă v-aţi vaă zut şi aţi vorbit cu victima de
cel puţin douaă ori îîn ziua îîn care a murit. Este corectaă afirmaţia?
— Da, da, da. IÎn sala de sport, devreme, apoi îîn fumoar, chiar îînainte de
îînceperea orelor. V-am spus asta.
— Despre ce anume aţi discutat cu domnul Foster îîn sala de sport?
— Nu am stat de vorbaă . V-am spus şi asta.
Eve raă sfoi dosarul.
— Mmm-hmm. IÎnsaă anterior aţi avut ocazia de a sta de vorbaă cu victima.
— Sigur caă da, Dumnezeule. Eram colegi de serviciu.
— Puteţi spune caă aceste conversaţii erau mai puţin prietenoase?
— Nu ştiu la ce vaă referiţi.
Eve îîşi îîncrucişa maî inile peste dosar, zaî mbind triumfaă tor.
— Haideţi saă maă fac îînţeleasaă . Atunci caî nd domnul Foster vaă traă gea de
urechi pentru faptul caă vaă vaî naţi partenerele din raî ndul colegelor şi al
maă micilor, consideraţi caă aceste conversaţii erau prietenoase?
— Gaă sesc îîntrebarea insultaă toare.
— Din declaraţiile pe care le-am obţinut de la caî teva dintre femeile pe
care le-aţi haă rţuit se pare caă multe v-au gaă sit avansurile şi comportamentul
insultaă toare.
IÎnchise dosarul şi îîi zaî mbi.
— Hai, Reed, amaî ndoi ştim cum staă treaba. Femeile acestea nu au depus
plaî ngeri. Le-a plaă cut atenţia care le era acordataă , le-a plaă cut provocarea.
Doar nu le-ai plesnit şi violat. A fost o chestie consensualaă , iar Foster, din
caî te am îînţeles, şi-a baă gat nasul unde nu-i fierbea oala.
Williams inspiraă adaî nc.
— Haideţi saă maă fac îînţeles. Nu am negat niciun moment faptul caă îîmi
place saă am succes la femei. Nu e nimic raă u dacaă maă bucur de acest succes
îîn compania unor colege de serviciu sau al mamelor unora dintre elevi, ci
poate doar neetic.
— Ei, bine, saă ştiţi caă este ilegal saă îîntreţineţi raporturi sexuale îîn cadrul
unei instituţii de îînvaă ţaă maî nt, atunci caî nd sunt minori îîn incintaă . Aşadar,
dacaă aţi avut succes îîn timpul orelor, pe domeniul şcolii – unde deţineţi, de
altfel, şi o rezervaă de prezervative – aţi comis o infracţiune.
— Aiurea.
— Tot raţionamentul e puţin tras de paă r, sunt de acord, îînsaă trebuie saă
respect legea. Pot alege saă discut cu un procuror despre asta, îînsaă trebuie,
mai îîntaî i, saă consemnez toate aceste date.
— Nu am îîntreţinut niciodataă raporturi sexuale îîntr-o zonaă la care ar fi
putut avea acces elevii.
— OK, aă sta e un plus. IÎnsaă aţi îîntreţinut raporturi sexuale îîntr-o zonaă la
care ar fi putut avea acces victima, corect?
— Posibil, îînsaă vorbim despre un om îîn toataă firea. Aş vrea saă aflu exact
la ce anume vaă referiţi atunci caî nd spuneţi caă unele femei s-au simţit
insultate, caă v-au dat declaraţii despre relaţia lor cu mine.
— Nu pot saă vaă dau nume – face parte din îînţelegerea pe care am
îîncheiat-o cu doamnele îîn cauzaă . Dupaă cum spuneam, îîmi este clar faptul caă
relaţia dumneavoastraă cu ele s-a bazat pe consens. Cine ştie de ce s-or fi
îîntors acum îîmpotriva dumneavoastraă .
— Cred caă au fost tulburate de crimaă , îîşi faă cu Peabody simţitaă prezenţa.
Femeile acestea nu sunt obişnuite saă stea de vorbaă cu poliţişti, iar atunci
caî nd o fac, îîn special îîntr-o circumstanţaă ataî t de traumatizantaă precum cea
a unei crime, îîşi dau drumul la guraă faraă voia lor. Noi îînsaă trebuie saă
verificaă m toate declaraţiile, domnule Williams. Nu e exact genul de treabaă
care saă ne facaă plaă cere. Din punctul meu de vedere, fiecare ar trebui saă fie
laă sat saă îîşi vadaă de ale lui, îînsaă trebuie saă rezolvaă m şi acest aspect.
— Am avut caî teva raporturi sexuale, nu am faă cut raă u nimaă nui. Asta-i tot.
— IÎnsaă Craig Foster nu era de aceeaşi paă rere, interveni Eve.
— Era destul de puritan pentru un individ care avea o soţie ataî t de
frumoasaă .
— I-aţi faă cut şi ei avansuri?
— Am faă cut ceva tatonaă ri atunci caî nd Craig ni s-a alaă turat, îînsaă era prea
îîndraă gostitaă de el, prea prinsaă de relaţia lor. Dupaă ce au trecut caî teva luni,
caă saă toria îîncepuse saă devinaă o rutinaă şi poate caă aş mai fi îîncercat o dataă saă
îîi dau taî rcoale, deşi aveam de unde alege. Maă pricep la ceea ce fac.
— Mda. Pun pariu. Craig cred caă ar fi fost puţin gelos pe dumneavoastraă .
Nu consideraţi?
Williams ridicaă din spraî ncene.
— Nu m-am gaî ndit niciodataă la chestia asta, dar da, poate caă ar fi fost.
Probabil, ar fi fost. Era un tip simpatic şi un profesor al naibii de talentat,
trebuie saă recunosc. IÎn general, ne îînţelegeam bine. Devenea îînsaă prea
curios din caî nd îîn caî nd şi chiar insistent îîn anumite situaţii, unele
personale.
— V-a ameninţat?
— Nu aş spune caă m-a ameninţat.
— Dar ce aţi spune?
— Mi-a faă cut moralaă .
Williams îîşi daă du ochii peste cap.
— Şi acest lucru v-a faă cut saă renunţaţi la ceea ce faă ceaţi?
— Am devenit ceva mai discret, aş spune. Am îînceput saă fiu ceva mai
selectiv. Nu are sens saă insistaă m asupra acestui aspect.
— Nu v-a îîngrijorat faptul caă s-ar fi putut duce la doamna directoare
Mosebly pentru a-şi exprima dezaprobarea sau chiar la preşedintele
consiliului director?
Williams zaî mbi.
— Nu mi-am îînchipuit niciun moment caă ar fi avut curajul saă facaă aşa
ceva. Nu îîi plaă cea saă facaă valuri. Sincer, nu mi-am baă tut capul cu asta.
— IÎnţeleg, zise Eve. Dar poate caă el şi-ar fi baă tut capul cu dumneavoastraă ,
mai ales dacaă ar fi ştiut caă folosiţi substanţe interzise.
— Poftim?
— Asta ca saă nu mai vorbim despre substanţele pentru diminuarea
capacitaă ţii de reacţie pe care le-am gaă sit printre jucaă riile sexuale pe care le
aveţi îîn dormitor. O, nu v-am spus caă , îîn baza informaţiilor şi declaraţiilor de
care dispunem, am reuşit saă obţinem un mandat de percheziţie a locuinţei
dumneavoastraă ? Ce baă iat obraznic eşti, Reed, chiar foarte obraznic.
— Dar e scandalos! Asta e o îînscenare.
— Iar acesta este mandatul, îîi spuse Eve, araă taî ndu-i o copie. IÎn general,
nu vedem cu ochi buni deţinerea şi folosirea de substanţe interzise şi nu
suntem deloc de acord ca fiecare saă facaă ce vrea îîn privinţa asta. Şi cred caă
acesta este şi punctul de vedere al procurorului. Pun pariu caă cei din
consiliul director al Academiei Sarah Child, precum şi cei din sindicatul
cadrelor didactice, au convingeri similare. Şi ar mai fi ceva, plusaă Eve,
vaă zaî nd pentru prima dataă cum pe Williams îîl treceau transpiraţiile. Mintea
mea suspicioasaă maă face saă maă îîntreb dacaă un individ care deţine astfel de
lucruri nu cumva posedaă şi un pic de otravaă , suficientaă caî t saă scape de o
ameninţare. Te-a presat cu ceva, nu-i aşa?
Eve se ridicaă , se duse îîn spatele lui Williams şi se aplecaă peste umaă rul
acestuia.
— Un mic ticaă los excesiv de curios, care a îîncercat saă îîşi impunaă vederile
puritane îîn viaţa ta personalaă . IÎţi mergea bine: colege de serviciu, din
personalul auxiliar, maă mici, îîngrijitoare. Toate îîţi erau la îîndemaî naă . Iar el
avea saă punaă îîn pericol toate acestea, inclusiv serviciul, îîntreaga carieraă .
— Nu, lucrurile nu au stat aşa. Nu a faă cut nimic din toate astea.
— Ba da. Şi alţii poate caă au ştiut sau baă nuit lucrurile acestea despre tine,
dar au preferat saă priveascaă îîn altaă parte. Nu au vrut saă se complice. Craig
şi-a asumat îînsaă misiunea de a face ceva îîn sensul aă sta. Ţi-a faă cut moralaă ?
Ticaă losul nu avea niciun drept, nu-i aşa? Şi totuşi se vaî ra îîn fiecare zi îîn
sufletul taă u, staă tea cu ochii pe tine, ca saă se asigure caă nu calci straî mb.
Staă tea îîn fiecare zi la catedraă , luaî ndu-şi praî nzul adus la pachet de acasaă . Un
rutinat, un plicticos, ca saă nu mai vorbim de faptul caă îîţi era ca un spin îîn
coastaă . De unde ai obţinut ricina, Reed?
— Dar nu am avut niciodataă ricinaă . Nici maă car nu ştiam ce naiba e
îînainte saă se petreacaă toate astea. Nu am omoraî t pe nimeni.
— Cred caă te-a enerva faptul caă Mirri Hallywell a preferat saă studieze cu
el decaî t saă se taă vaă leascaă prin patul acela roşu cu tine. A fost o insultaă
cumplitaă . Trebuia saă te ocupi de el. Pur şi simplu, trebuia. Aşadar, te-ai
furişat din clasa ta îîn timp ce el lipsea din a lui şi l-ai rezolvat, rapid şi uşor.
Ai faă cut-o, şi cu asta basta.
— Minţiţi cu neruşinare! E o nebunie. Sunteţi nebunaă .
— Existaă mai multe modalitaă ţi de a trata aceastaă situaţie. Saă spunem caă
te şantaja, caă te haă rţuia, caă era o ameninţare constantaă pentru tine. A fost o
chestiune de viaţaă şi de moarte. A trebuit saă te protejezi.
— Nici maă car nu m-am apropiat de clasa lui îîn ziua aceea. Nu l-am
omoraî t eu, pentru numele lui Dumnezeu. Am paă raă sit clasa îîmpreunaă cu
cineva, caî nd am plecat îîn dimineaţa aceea. Am un martor.
— IÎn persoana cui?
Williams deschise gura, dupaă care o îînchise la loc, fixaî nd cu privirea
masa.
— Vreau un avocat. Am dreptul la un avocat. Nu vaă mai spun nimic paî naă
caî nd nu stau de vorbaă cu unul.
— Bine, dar vaă reamintesc caă vaă aflaţi îîn custodia noastraă pentru posesie
şi distribuire de substanţe interzise. Am îînţeles caă vaă ocupaţi cu aceasta din
filmuleţe pe care le-am gaă sit pe computerul dumneavoastraă . Puteţi saă vaă
contactaţi avocatul îînainte saă vaă ducem la îînchisoare.

Eve revaă zu interogatoriul îîn minte şi mai faă cu o îînsemnare pe panoul pe

care erau îînşiruite toate amaă nuntele cazului. Faă cuse fotografii cu conţinutul
sertarelor lui Reed Williams, pe care îîl asocie cu Laina Sanchez, Allika
Straffo, Eileen Ferguson, Mirri Hallywell. Oare pe cine altcineva mai
abordase? se îîntrebaă ea. Cu cine avusese succes şi cu cine ratase?
 Trebuia saă vadaă toate îînregistraă rile faă cute cu camera de luat vederi din
dormitorul lui. Nu avea saă fie tocmai amuzant, aşa caă îîl pusese pe McNab saă
verifice tot ce îînregistraseraă camerele de supraveghere instalate îîn blocul
lui, deşi se îîndoia caă le va fi de folos.
Eve îîşi turnaă o ceaşcaă cu cafea. Era moartaă de obosealaă , dar cofeina nu
avea s-o ajute. Solicitaă un mandat pentru a verifica situaţia financiaraă a lui
Reed Williams, spunaî ndu-şi caă , avaî nd îîn vedere problema cu substanţe
interzise, nu îîi va fi prea greu saă îîl obţinaă . IÎşi verificaă mesajele şi constataă caă
Nadine Furst o sunase de douaă ori pentru a-i aminti ora la care avea loc
emisiunea ei, a-i spune saă nu uite saă se îîmbrace adecvat şi s-o îîntrebe dacaă
are vreo pistaă solidaă îîn cazul Foster- o adevaă rataă cicaă litoare, ce mai. Oare de
ce nu o sunase Roarke ca saă o cicaă leascaă şi el? Poate îîncaă nu îîi trecuse
supaă rarea de dimineaţaă , îîncercaă Eve saă se linişteascaă . Şi totuşi nu ea fusese
cea care se conversase pe internet cu fosta iubitaă . Se aşezaă la birou ca saă se
afunde îîn munca ei, caî nd Peabody îîşi vaî rîî capul pe uşaă .
— A venit avocatul lui Williams. Ghici cine el
Eve nu avu nevoie de mai multe indicii.
— Cred caă glumeşti.
— Nu ştiu dacaă glumesc sau nu, de vreme ce nu ţi-am spus caă e vorba
despre…
— Oliver Straffo? Nu-mi vine saă cred!
Peabody adoptaă o minaă posacaă , îîn vreme ce Eve paă li, ca şi cum i s-ar fi
taă iat elanul.
— Mda, şi-a faă cut apariţia ţanţoş cum îîl ştii şi şi-a sfaă tuit clientul saă nu
mai facaă nicio declaraţie şi saă nu raă spundaă la nicio îîntrebare paî naă caî nd nu
se consultaă cu el, dupaă care ne-a transmis caă vrea saă stea de vorbaă cu noi.
— Hmm.
Eve aruncaă o privire asupra panoului de pe care Allika Straffo îîi zaî mbea
dintr-o pozaă provenitaă din arhiva personalaă a lui Williams.
— Ar trebui saă iasaă ceva interesant.
Cine ştie ce despre cine? se îîntrebaă Eve şi deodataă gaî ndul şi zburaă la
Rayleen, fetiţa cuplului Straffo. Cum avea ca saă afle cine ştie ce despre cine
faă raă ca lucrurile saă nu se îîntoarcaă îîntr-un fel sau altul îîmpotriva copilului
acela nevinovat?
Poate caă Straffo avea dreptul saă afle caă soţia sa caă zuse îîn capcana unui
ticaă los ca Williams, îînsaă nu era treaba ei saă toarne o soţie nesaă buitaă , decaî t
dacaă aceasta avea saă ducaă la rezolvarea cazului.
— Mergem pe coji de ouaă , şopti Peabody, îîn timp ce se îîndreptau caă tre
sala de interogatorii.
 — Ce zici? Vrei ouaă ?
— Nu, îîţi spuneam caă mergem pe coji de ouaă . Saă fii atentaă , o avertizaă ea.
— Credeam caă vrei saă spui caă „nu poţi face jumaă ri dacaă nu spargi ouaă le”
— Nu se zice aşa, ci „nu poţi face omletaă dacaă nu spargi ouaă le”
îînsaă alta e situaţia îîn cazul de faţaă : ouaă le au fost sparte, dar coaja trebuie
saă raă maî naă intactaă .
— Dar e ridicol. Dacaă ouaă le au fost sparte deja, nimaă nui nu îîi mai pasaă de
coajaă , se revoltaă Eve. Cu toate astea, îînţeleg ce vrei saă spui. Saă mergem.
Eve îîşi daă du seama imediat caă Williams îîşi recaă paă tase îîncrederea îîn sine.
Un avocat pledant cu reputaţia lui Straffo reuşea asta chiar dacaă acuzatul
era vinovat. IÎmbraă cat îîntr-unul din costumele sale conservatoare, cu o linie
impecabilaă , Straffo şedea ţinaî ndu-şi maî inile îîncrucişate pe masaă . Nu rosti
niciun cuvaî nt paî naă caî nd Eve nu îîncepu saă îînregistreze conversaţia.
— Unul dintre asociaţii mei tocmai îîntocmeşte o moţiune care saă anuleze
mandatul pe care l-aţi obţinut şi saă declare percheziţia ilegalaă .
— Nu cred caă are saă îîţi iasaă .
Straffo zaî mbi îîn colţul gurii, straă fulgeraî nd-o cu ochii saă i de un gri
metalic.
— Vom vedea. IÎntre timp, îîncercaă rile voastre de a crea o legaă turaă îîntre
clientul meu şi decesul lui Craig Foster sunt ridicole. Satisfacerea dorinţelor
sexuale nu constituie o infracţiune şi nici nu poate duce la crimaă .
— Sexul şi crima merg maî naă îîn maî naă , Straffo. Amaî ndoi ştim asta. Victima
aflase caă clientul taă u îîşi satisface pornirile sexuale pe domeniul şcolii, îîn
timpul orelor. Şi ştii şi tu caă asta este ilegal.
— Este o infracţiune minoraă .
— Dar constituie un motiv pentru desfacerea contractului de muncaă , ba
chiar şi pentru revocarea dreptului de a profesa îîn statul aă sta, din caî te am
aflat îîntre timp. Protejarea îîn acest caz merge, de asemenea, maî naă îîn maî naă
cu crima.
— Nu ai nici maă car un caz circumstanţial slab conturat. Dallas. Ai o
suspiciune despre ceea ce ar putea fi un comportament necorespunzaă tor şi
iresponsabil. Nu ai nicio dovadaă caă clientul meu şi victima s-au certat
vreodataă . De fapt, pot şi voi aduce maă rturii îîn sensul acesta din partea
colegilor de serviciu, care saă ateste faptul caă erau chiar prieteni. Nu ai
niciun indiciu care saă facaă vreo legaă turaă îîntre arma crimei şi clientul meu,
niciun martor care saă îîl fi vaă zut intraî nd îîn clasa victimei îîn ziua îîn care
aceasta şi-a pierdut viaţa, poate pentru simplul fapt caă n-a faă cut-o.
— O perioadaă de timp nimeni nu a ştiut nimic despre el şi coincidenţa
face ca aceastaă perioadaă saă corespundaă cu aceea îîn care victima a ieşit din
clasaă . Cum orele erau îîn plinaă desfaă şurare, intrarea lui îîn clasa victimei nu
avea cum saă fie observataă .
— Nu a fost singur îîn acea perioadaă şi, dacaă va fi necesar, vaă vom pune la
dispoziţie numele persoanei cu care s-a aflat. De vreme ce nu am avut
ocazia saă o contactez pe aceastaă persoanaă pentru a sta de vorbaă cu ea,
consider, la fel ca şi clientul meu, caă ar fi bine ca numele ei saă nu fie divulgat.
Avem îînsaă convingerea caă persoana îîn cauzaă va confirma declaraţiile
domnului Williams.
— Ai avut timpul şi ocazia de a intra şi ieşi din clasaă , i se adresaă Eve lui
Williams. Şi ai avut şi motive.
— Eu…
— Reed, interveni Straffo. Fu suficient saă i se rosteascaă numele pentru ca
Williams saă tacaă . Tot ce ai. Locotenente, îîn acest moment, este o percheziţie
discutabilaă , urmataă de o arestare pe maă suraă , care nu ţi-a oferit absolut
niciun indiciu pentru a face o legaă turaă îîntre clientul meu şi aceastaă crimaă .
— Nu este nimic discutabil îîn legaă turaă cu percheziţia şi arestarea. Iar
obiceiurile dezgustaă toare ale clientului taă u au faă cut ca victima saă îîl
îîncolţeascaă . A declarat, şi l-am îînregistrat, caă victima aflase de obiceiurile
lui şi îîi atenţionase cu privire la acestea.
— Au discutat, îîntr-adevaă r, situaţia, dupaă care au continuat saă se
comporte amical la serviciu.
Straffo îînchise dosarul pe care îîl avusese îîn faţaă paî naă atunci şi îîn care
abia dacaă aruncase un ochi îîn timpul conversaţiei.
— Dacaă asta e tot ce ai, te anunţ caă am solicitat: urgentarea procedurilor
de anulare a mandatului. IÎntre timp, aş dori saă fie mutat clientul meu îîntr-o
locaţie corespunzaă toare, paî naă la eliberarea sa.
— Copilul taă u îînvaţaă îîn şcoala aia. Fetiţa ta a fost una dintre cele douaă
eleve care l-au descoperit pe Foster. Ai vaă zut fotografiile de la locul crimei?
Ai de gaî nd saă îîl aperi pe omul suspectat caă ar fi responsabil pentru ceea ce
s-a îîntaî mplat?
Expresia lui Straffo deveni mai duraă , iar raă ceala din vocea lui, mai
evidentaă .
— Faă raă a aduce îîn discuţie faptul ca fiecare persoanaă are dreptul saă -şi
susţinaă nevinovaă ţia paî naă la proba contrarie, aflaă caă îîl cunosc pe domnul
Williams de mai bine de trei ani şi cred îîn nevinovaă ţia sa.
— Am gaă sit substanţe pentru diminuarea capacitaă ţii de reacţie îîn
noptiera sa. Se ştie caă îîi place saă aibaă aventuri, mai ales îîn şcoalaă , inclusiv îîn
timp ce fiica ta e acolo.
— Se presupune.
 — Se presupune pe naiba. Vrei ca o persoanaă de genul aă sta saă fie
profesorul copilului taă u?
— E o conversaţie nepotrivitaă , locotenente, care tocmai a luat sfaî rşit.
Straffo se ridicaă şi îîşi luaă servieta. Aş dori saă fie mutat clientul meu din sala
de interogatorii paî naă la intrarea îîn vigoare a moţiunii.
Eve îîl privi pe Straffo drept îîn ochi.
— Peabody, du-l pe rahatul aă sta îîn sala de detenţie. Ştii, Straffo, uneori,
primeşti exact ceea ce meriţi.

Moţiunea nu avu efectul scontat. Eve se duse la tribunal pentru a-i vedea
pe Straffo şi pe Reo contraî ndu-se. Mandatul de perchiziţie raă mase îîn
continuare valabil, la fel şi percheziţia şi arestarea pentru posesie şi
distribuire de substanţe interzise. Straffo fu îînsaă cel care caî ştigaă baă taă lia
pentru eliberarea pe cauţiune, dar cu posibilitatea revenirii ulterioare îîn
arest.
Odataă ajunsaă îîn afara saă lii de tribunal, Reo ridicaă neputincioasaă din
umeri.
— Nu avea cum saă mi-o facaă îîn privinţa mandatului de percheziţie, nici
eu nu aveam cum saă i-o fac îîn privinţa cauţiunii. Saă zicem caă a fost remizaă .
Adu-mi suficiente dovezi pentru crimaă , Dallas, şi ţi-l trimit pe nemernic
dupaă gratii.
— Lucrez la asta.
— Straffo o saă vrea saă caă dem la pace îîn cazul posesiei de substanţe
interzise, iar şeful meu o saă îîi dea dreptate.
Reo se pregaă ti saă contracareze argumentele lui Eve îînainte ca aceasta saă
apuce saă le exprime.
Lucrurile merg aşa cum merg, Dallas, zise ea. Ştim amaî ndouaă asta.
Aşadar, dacaă nu îîmi dovedeşti caă a îîncercat porcaă riile acelea pe o persoanaă ,
faă raă cunoştinţa sau consimţaă maî ntul aceleia, se va alege doar cu o amendaă ,
ceva şedinţe de consiliere şi eliberare condiţionataă .
— Nu putem saă îîi revocaă m dreptul de a profesa?
— Chiar vrei saă îîl termini?
Eve se gaî ndi la Laina Sanchez şi o revaă zu plaî ngaî nd îîn bucaă taă rie.
— Mda, chiar vreau saă îîl termin, zise ea.
Reo daă du din cap.
— O saă maă interesez. Ştii, mai bine te-ai mişca. Trebuie saă ajungi îîn
emisie peste caî teva ore.
— La naiba.
IÎn timp ce Eve se îîndrepta, ezitaî nd uşor, spre studioul postului de
televiziune Channel 75, Roarke îîşi elibera biroul pentru a pleca şi el acolo.
Spera ca prezenţa lui saă îîi ajute, nicidecum saă îîi daă uneze, soţiei sale. Nu ştia
şi nici nu putea anticipa asta, ceea ce îîl îîncurca. Nu era o femeie previzibilaă ,
îînsaă îîi cunoştea dispoziţiile, ritmul, gesturile, tonul, îîşi reaminti el. Reuşise
saă îîl îîndepaă rteze cumva, iar acum voia saă revinaă îîn centrul atenţiei ei.
Trebuia saă revinaă îîn prim-plan. Totuşi, nu avea saă cedeze doar pentru a
depaă şi o insultaă imaginaraă de care se agaă ţa ea îîn acel moment. IÎl avertizase
şi-i pusese ataî tea îîntrebaă ri – ba mai degrabaă îîl interogase – doar pentru caă
era neliniştitaă , îîşi spuse el. Se îîndoise de el şi îîi faă cuse saă se simtaă vinovat
deşi nu faă cuse absolut nimic. IÎşi aduse aminte de invitaţia pe care i-o faă cuse
Magdalena, punaî ndu-şi maî na pe piciorul lui. IÎnsaă i-o taă iase faraă drept de
apel, nu-i aşa? Definitiv şi irevocabil.
IÎn orice alte îîmprejuraă ri, i-ar fi povestit lui Eve despre îîntaî mplare, pentru
ca saă se amuze îîmpreunaă . IÎnsaă era mai mult decaî t evident faptul caă trebuia
saă o ţinaă pentru sine, iar lucrul aă sta îîl faă cea saă se simtaă al naibii de vinovat.
Fir-ar saă fie. Trebuia saă îîi cearaă saă aibaă îîncredere îîn el, îîşi spuse, ridicaî ndu-
se îîn picioare şi ducaî ndu-se îîn dreptul ferestrei. Lucrul acesta nu avea saă îîl
negocieze. Toate celelalte aspecte ar fi putut fi negociate, admise el, şi duse
o maî naă la buzunarul drept pentru a pipaă i nasturele gri pe care îîl ţinea acolo.
Era al ei, aşa cum ea fusese a lui, cumva, îîncaă din clipa îîn care o vaă zuse.
Nimic şi nimeni nu îîl mai impresionase de o asemenea manieraă paî naă atunci,
caî nd o vaă zuse acolo, îîmbraă cataă îîn costumul acela jalnic, de culoare, gri,
ţintuindu-l cu privirea ei de poliţistaă . Nimic şi nimeni nu îîl mai faă cuse saă
simtaă ceea ce simţea caî nd ea îîl îîmbraă ţişa, iar lucrul acesta nu avea saă se
schimbe vreodataă .
IÎn rest, totul era negociabil. Ar fi putut saă îîi ofere mereu mai. Mult ca saă
constate caă avea resurse nebaă nuite, iar asta datoritaă ei. IÎşi daă duse seama caă
putea suporta fricţiunile dintre ei. Temperamentele faă ceau, la urma urmei,
parte din personalitaă ţile lor. IÎnsaă ceea ce nu putea suporta era aceasta
distanţaă apaă rutaă îîntre ei. Aşadar, trebuiau saă gaă seascaă o modalitate de a se
apropia unul de celaă lalt.
Se îîntoarse cu faţa spre birou şi vaă zu caă interfonul îîi semnala prezenţa
cuiva. Raă spunse, spunaî ndu-şi caă poate intervenise o problemaă .
— Da, Caro.
— IÎmi cer scuze, ştiu caă trebuie saă plecaţi îîn caî teva momente, îînsaă o
anumitaă doamnaă Percell ar dori saă vaă vadaă . Spune caă e vorba despre o
problemaă personalaă . IÎmi cer scuze, îînsaă a convins agenţii de pazaă saă o lase
saă urce. Vaă aşteaptaă îîn anticameraă .
Roarke se gaî ndi saă îîi spunaă lui Caro saă scape de ea. Dacaă cineva ar fi
putut saă se descotoroseascaă de Magdalena, Caro era cu siguranţaă persoana
potrivitaă , îînsaă nu i se paă ru drept saă foloseascaă o femeie pentru a-l proteja,
de o alta doar fiindcaă o a treia femeie era îîngrozitor de suspicioasaă . Nu avea
de gaî nd saă se lase antrenat îîn jocul aă sta, nici maă car de caă tre femeia iubitaă .
— E îîn regulaă . Poţi saă îîi spui saă intre. Va trebui ca maşina saă maă aştepte îîn
zece minute.
— Sigur caă da. Transmiteţi-i soţiei dumneavoastraă caă o vom urmaă ri cu
toţii.
— Cred caă am saă aştept ca totul saă se termine îînainte saă fac asta. O
enerveazaă situaţia îîn ansamblu. Mulţumesc, Caro.
IÎşi trecu degetele prin paă r şi aruncaă o privire prin birou. Parcursese cale
lungaă faţaă de ceea ce fusese odinioaraă , îîn toate privinţele, îîşi spuse. Venise
vremea saă gaă seascaă o modalitate de a le spune faă raă ocoliş femeilor ce îîl
asaltau din ambele paă rţi caă nu avea saă se îîntoarcaă îîn trecut, caă nici maă car nu
se gaî ndea la asta.
Cu o blanaă aurie pe braţ şi paă rul laă sat pe spate. Magdalena îîntraă radiind
energie, îîi amintea de vremurile de odinioaraă . Nu avea cum saă evite asta.
— Uitaă -te la tine! Uitaă -te la locul aă sta! exclamaă ea, îîntorcaî ndu-se pe
caă lcaî ie dupaă ce îîşi aruncaă haina pe un fotoliu.
Roarke îîntaî lni privirea lui Caro şi îîi faă cu un semn, iar aceasta se retrase
îîn linişte, traă gaî nd uşa dupaă ea.
— Aşadar aici e sediul marelui mogul internaţional, un loc rafinat, plin
de bun-gust şi total masculin. Te caracterizeazaă , nu-i aşa?
Se îîndreptaă spre el cu maî inile îîntinse, Roarke i le apucaă pentru o clipaă .
Nu avea cum saă evite nici asta, faraă ca amaî ndoi saă nu se simtaă jenaţi.
— Ce faci Maggie?
— IÎn momentul de faţaă ? Sunt incredibil de impresionataă . Aruncaă o
privire spre biroul lui. Ce anume faci tu aici?
— Puţin din ceea ce trebuie faă cut şi foarte mult din ceea ce vreau. Ce pot
tace pentru tine?
Saă îîmi oferi ceva de baă ut, mai îîntaî i de toate.
Maggie se aşezaă pe braţul unui fotoliu şi îîşi îîncrucişaă picioarele lungi,
alungaî ndu-şi o şuviţaă de paă r peste cap.
— Am fost la cumpaă raă turi şi sunt fraî ntaă , continuaă ea.
IÎmi pare raă u, dar tocmai ieşeam.
— Oh, spuse ea, îîmbufnaî ndu-se. Cu treburi, presupun. IÎntotdeauna ai
fost un om ocupat. Niciodataă nu am îînţeles cum de ţi-a plaă cut saă lucrezi. Şi,
totuşi…
Zicaî nd acestea. Maggie se ridicaă îîn picioare şi se îîndreptaă spre fereastra
îîn spatele caă reia se desfaă şura New Yorkul îîn toataă splendoarea sa.
— Minunate avantaje, remarcaă ea, privindu-l peste umaă r. Nu ştiu de ce,
dar tot timpul mi te-am imaginat îîn Europa, croindu-ţi drum pe Baă traî nul
Continent.
— New Yorkul îîmi prieşte.
— Se pare caă da. Voiam saă îîţi mulţumesc. Deja am avut. Caî teva îîntaî lniri
cu finanţiştii pe care mi i-ai recomandat. E prea devreme saă maă pronunţ,
îînsaă cred caă o saă iasaă bine. Nu aş fi ştiut de unde saă îîncep, dacaă nu m-ai fi
ajurat.
— Dar te-ai descurcat bine şi pe cont propriu. Nu ai stat degeaba, adaă ugaă
el. Ai fost la cumpaă raă turi, ai avut îîntaî lniri, mi-ai vizitat soţia la sediul central
al poliţiei.
Magdalena se îîntoarse spre el, clipind des.
— Ţi-a povestit. Maă temeam de asta. Nu ştiu ce a fost îîn capul meu – îîn
fine, am o idee. Pur şi simplu, eram ataî t de intrigataă îîn ceea ce o priveşte,
îîncaî t am vrut saă o cunosc. Nu a ieşit prea bine.
— Serios?
— Nu am reuşit, faraă îîndoialaă . Nu m-a plaă cut îîncaă de dinainte de a intra
îîn birou, îînsaă dupaă ce am stat saă -mi ling raă nile, am îînţeles-o perfect. Tocmai
picasem şi eu – adaă ugaă ea, zaî mbind şi îîntinzaî nd braţele o fostaă amorezaă a
soţului ei, autoinvitaî ndu-maă la ea îîn birou şi propunaî ndu-i saă ieşim la o
cafea, toataă un zaî mbet, dornicaă saă ne îîmprietenim. Cred caă a vrut saă maă
plesneascaă .
— Rar face asta. Mai degrabaă foloseşte pumnul.
— IÎmi cer scuze, am greşit. Iar ea a fost ataî t de… duraă , îîncaî t m-a dat
peste cap. Nu ştiu cum s-ar mai putea drege asta. Ţi-am creat probleme
acasaă ?
— Ţi-am spus caă n-o s-o placi.
— Şi ai avut dreptate, ca de obicei. Ce ciudat, dacaă stai saă te gaî ndeşti caă ai
ţinut la noi, amaî ndouaă . IÎn tot cazul, îîmi pare raă u. Cred caă , îîntr-un fel, pur şi
simplu, voiam saă -mi fac contacte, relaţii, prietenii. Speram saă ne îînţelegem.
La urma urmei, ce a fost îîntre noi s-a terminat demult.
Invitaţia se putu citi din nou îîn ochii ei, iar vocea îîi deveni catifelataă ,
ademenitoare.
— Am dreptate, Roarke?
— Ai.
— Bine. Prea bine. Presupun caă îîşi îînchipuie caă istoria se repetaă şi
trebuie saă recunosc caă speram saă se repete. Crezi caă ar trebui saă îîmi cer
scuze?
 — Nu e nevoie, nici recomandabil. IÎţi doresc binele, Maggie, desigur, îînsaă ,
dacaă vrei saă îîţi faci contacte, relaţii şi prietenii prin mine, va trebui saă te
dezamaă gesc. Soţiei mele îîi displac toate acestea.
— Oh! Ridicaă brusc din spraî ncene, iar buzele-i abia schiţaraă un zaî mbet
vag, îînainte saă apuce saă se controleze. Dacaă nu te-aş cunoaşte, aş spune caă a
reuşit saă te îîmblaî nzeascaă .
— Nu am de gaî nd saă raă spund la provocare, ci am saă îîţi spun doar caă maă
face fericit. Maggie, trebuie saă ies.
Da, mi-ai spus. IÎmi cer îîncaă o dataă scuze pentru caă ţi-am creat probleme
şi îîţi mulţumesc pentru caă m-ai ajutat din punct de vedere profesional. Nu
te mai reţin. Vocea ei tremura puţin.
Se îîndreptaă spre fotoliul pe care îîşi aruncase haina, iar Roarke o ajutaă saă
se îîmbrace, dupaă care se îîmbraă caă şi el.
— Ai maşinaă ?
— Am, mulţumesc. Roarke… îîl îîntoarse ea din drum, daî nd din cap. Vreau
saă îîţi spun îîncaă o dataă caă îîmi pare raă u. Trebuie saă recunosc aici şi acum,
îînainte saă coboraî m şi saă ne vedem de vieţile noastre, caă nu maă pot abţine saă
nu-mi paraă raă u pentru faptul caă nu vom mai fi niciodataă îîmpreunaă .
IÎi straî nse maî na, dupaă care se îîndepaă rtaă . Roarke îîşi anunţaă subalterna caă
nu avea saă mai revinaă la birou îîn ziua respectivaă şi caă o va conduce pe
doamna Percell. Acestea fiind spuse, se îîndreptaă spre un perete al biroului
şi apaă saă un buton ascuns îîn tencuialaă . Un zid de deschise, dezvaă luind un
ascensor privat.
— Folositor, remarcaă Magdalena, raî zaî nd aşa cum face de obicei o femeie
atunci caî nd se straă duieşte saă paraă nepaă saă toare. Am auzit caă locuinţa ta de
aici este absolut spectaculoasaă .
— Da, ne simţim bine acolo. La parter, comandaă el, şi ascensorul îîncepu
saă coboare lin.
— Sunt convinsaă . Soţia ta trebuie saă fie îîncaî ntataă de… confort.
— I-a luat ceva timp saă se adapteze, o informaă el, simţind cum îîl
invadeazaă o caă lduraă neobişnuitaă . Din caî nd îîn caî nd chiar se simte jenataă de
acest confort.
— Am auzit de averi jenant de mari, dar nu am crezut caă cineva poate fi
jenat de ele.
— Banii nu îînseamnaă pentru ea ceea ce îînseamnaă pentru noi.
— Serios? îîl privi cu ochii îîn lacrimi. Şi ce anume îînseamnaă pentru noi?
— Libertate, desigur, şi puterea de a dispune de acel confort. IÎnsaă laă saî nd
toate acestea la o parte, e vorba despre jocul pe care îîl presupun, nu-i aşa?
se uitaă el la ea, zaî mbind uşor.
 Magdalena îîi zaî mbi, dar laă saă saă i se citeascaă pe faţaă regretele.
— IÎntotdeauna ne-am îînţeles unul pe celaă lalt.
— Ba tocmai asta nu am faă cut.
Roarke ieşi din lift şi îîi luaă braţul automat pentru a traversa îîmpreunaă
holul enorm, placat cu marmuraă , cu haă rţi care se schimbau de la un
moment la altul, cu magazine aglomerate şi o mulţime de flori.
Maşina îîl aştepta îîn faţaă , iar limuzina ei tocmai oprea. Magdalena se
îîntoarse spre el. Lacrimile din ochii ei straă luceau acum îîn lumina soarelui.
— Poate caă nu ne-am îînţeles unul pe celaă lalt. Poate caă ai dreptate. IÎnsaă
am avut şi momente bune, nu-i aşa? Am avut şi momente bune.
— Da, am avut.
IÎi puse o maî naă pe obraz. El o prinse uşor de îîncheieturaă şi staă turaă un
moment aşa îîn frigul şi vaî ntul de afaraă .
— La revedere, Maggie.
— La revedere, Roarke.
Lacrimile îîncepuraă saă îîi alunece pe obraz caî nd se urcaă îîn limuzinaă . O
urmaă ri cu privirea îîn timp ce limuzina se îîndepaă rta, pierzaî ndu-se ca o
dungaă albaă îîn traficul infernal, dupaă care se urcaă şi el îîn maşinaă pentru a se
duce la soţia sa.

11

Eve fu taî raî taă prin studiourile postului de televiziune de caă tre o asistentaă
micuţaă de staturaă , pe nume Mercy, care nu dovedi pic de milaă , fugaă rind-o pe
coridoare şi trecaî nd-o îîn vitezaă prin posturile de control, insistaî nd saă ţinaă
îîn acelaşi timp un monolog sacadat.
— Toataă lumea aşteaptaă cu neraă bdare premiera din seara asta. Nadine e
poate cel mai sonor nume din presaă , la momentul acesta, iar cei din
televiziune sunt extraordinar de îîncaî ntaţi caă a ales saă raă maî naă la noi şi saă
facaă emisiunea asta. Faptul caă te are pe tine ca prim invitat este mai mult
decaî t extraordinar. Vreau saă spun caă amaî ndouaă sunteţi formidabile.
Mercy îîşi vopsise paă rul roz, iar acum şi-l purta îîntr-o coadaă , la spate,
prins cu nişte agrafe mici, îîn formaă de fluturaşi. Imaginea era puţin
deconcertantaă .
— Trebuie saă îîi cunoşti pe producaă tor, pe regizor şi pe directorul de
platou, dupaă care mergem direct la machiaj şi la garderobaă . Pot saă îîţi aduc
tot ce vrei: cafea, ceai, apaă – avem şi plataă şi mineralaă –, raă coritoare. Sunt la
dispoziţia ta pe toataă durata emisiunii. Nadine mi-a spus caă îîţi place
cafeaua. O saă trecem puţin prin biroul regizorului; nu dureazaă mult.
— Dar nu vreau saă …
IÎnainte saă apuce saă termine ce avea de spus, fu aproape îîmpinsaă îîntr-un
birou, unde i se îîmpuie capul cu diverse, dupaă care fu taî raî taă îîn alt birou, îîn
care se îîntaî mplaă acelaşi lucru. Atmosfera era ataî t de îîncaă rcataă , îîncaî t o durea
capul. Faă raă a îînceta saă vorbeascaă o clipaă , Mercy o duse pe Eve la machiaj,
unde becuri extrem de puternice se aflau deasupra unei mese foarte lungi,
pe care se gaă seau multe cutiuţe şi tuburi, perii şi tot soiul de dispozitive
care aduceau a instrumente de torturaă .
Partea cea mai proastaă – chiar mai rea decaî t ideea caă fusese obligataă de
superiori şi de prietenia pe care i-o purta lui Nadine saă aparaă pe micul
ecran, mai rea decaî t traă ncaă neala asistentei de platou sau decaî t temerea caă
toate acele instrumente, cutiuţe şi tuburi aveau saă fie folosite, mai devreme
sau mai taî rziu, pe ea – era îîntaî lnirea cu femeia care îîi zaî mbea acum larg, cu
toţi dinţii, din spatele unui scaun negru, cu speteazaă îînaltaă .
— Oh, Sfaî ntaă Fecioaraă !
— Vaă cunoaşteţi, nu-i aşa? continuaă Mercy, nestingheritaă . Trina, o saă o las
pe doamna locotenent Dallas pe maî inile tale pricepute şi o saă maă duc saă îîi
aduc cafeaua. Nadine i-a pus special una deoparte. Vrei ceva?
Trina, femeia cu paă rul vopsit îîn alb şi negru şi ochi de un verde ireal, luaă
o pelerinaă albastraă dintr-un cuier.
— Aş dori nişte apaă plataă .
— Vin imediat!
— Araă ţi ca naiba, Dallas, o îîntaî mpinaă Trina.
— Parcaă ar fi un coşmar care nu se mai terminaă . O saă continui saă maă
pocnesc paî naă caî nd o saă maă trezesc.
— Eşti suficient de vaî naă taă sub ochi şi aşa, ca şi cum ai fi îîncasat vreo
caî teva astaă zi. Dar te rezolv.
— Cum de eşti aici? De ce tocmai tu?
— IÎn primul raî nd, pentru caă sunt cea mai bunaă , iar Nadine ştie asta. Ea
are parte de tot ce e mai bun. Şi, îîn al doilea raî nd, din cauza ta. Pentru caă ,
dacaă nu ai fi fost tu, nu aş fi ajuns niciodataă saă lucrez cu Nadine la tine acasaă .
Zicaî nd acestea, Trina scuturaă pelerina precum un matador la o coridaă .
— Apreciez lucrul acesta.
— Aşadar, îîntr-un fel sau altul, mi-am faă cut-o cu maî na mea.
— Şi îîncaă ai noroc caă ai dat peste mine. Asta pentru caă sunt cea mai bunaă
şi pentru caă te cunosc şi pentru caă pot ceea ce nu ar putea face o sutaă de
stiliste, adicaă saă te fac saă araă ţi ca tine îînsaă ţi.
— Dar araă t ca mine îînsaă mi.
 — Ba araă ţi ca naiba. IÎnsaă te rezolv eu. IÎn plus, trebuie saă te îînfrumuseţez
pentru camerele de luat vederi şi promit saă nu exagerez.
De-a lungul timpului, îîntaî lnise puţine persoane care putuseraă saă o
intimideze. Trina era una dintre ele. Aceasta zaî mbi, ca şi cum ar fi ştiut ce îîi
trecea prin minte îîn acel moment, şi îîi faă cu semn saă ia loc.
— Aşeazaă -te. O saă termin îînainte saă îîţi dai seama caă am îînceput.
— Nu uita caă sunt îînarmataă , o avertizaă Eve, aşezaî ndu-se totuşi, de vreme
ce nu avea de ales.
— Aşadar, cum de nu araă ţi ca şi cum tocmai te-ai îîntors din vacanţaă ?
Mavis mi-a spus caă tu şi Roarke aţi plecat caî teva zile la mare. Trina îîşi trecu
degetele prin paă rul ei, se îîncruntaă , dupaă care daă du drumul şuviţelor rebele.
Trebuie saă îîi facem ceva.
— O, Doamne sfinte, mai apucaă Eve saă spunaă îînainte de a fi acoperitaă cu
pelerina.
— Şi cum de nu ţi-ai faă cut timp saă vezi fetiţa adorabilaă a lui Mavis de
caî nd te-ai îîntors?
Dacaă pelerina aceea avea ceva special, apoi acela era faptul caă îîi oferea lui
Eve suficientaă libertate de mişcare şi îîi ascundea gesturile de ochii lumii.
— Pur şi simplu, nu am avut cum.
— Cea mai bunaă şi cea mai veche prietenaă a ta tocmai a naă scut. Trina se
aplecaă paî naă la nivelul lui Eve, fixaî nd-o cu ochii ei verzi prin oglindaă . Saă ştii
caă a trebuit saă o leg fedeleş ca saă nu vinaă îîn seara asta. E prea frig afaraă ca saă
iasaă cu copilul. Trebuie saă îîţi faci timp şi pentru ea.
— Ai dreptate, o saă -mi fac.
— Belle e cel mai frumos copil pe care l-am vaă zut vreodataă , îîţi jur.
Revenind la poziţia iniţialaă , Trina îîncepu saă îîi maseze gaî tul, coboraî nd
uşor spre umeri.
— Ca de obicei, eşti toataă îîncordataă .
Eve îînchise ochii. Auzi caî nd se îîntoarse Mercy, cu traă ncaă neala ei, pentru a
pleca din nou, precum şi micile giumbuşlucuri pe care le faă cea Trina îîn
paă rul ei. Aproape caă saă ri de pe scaun caî nd simţi speteaza coboraî nd.
— Relaxeazaă -te. Dacaă tu nu araă ţi bine, nici eu nu araă t bine.
— Maă chinuie gaî ndul aă sta mai tot timpul, îîi raă spunse Eve, îînchizaî nd din
nou ochii.
Era vorba doar de o searaă şi avea sa treacaă cu bine şi. Peste asta, se
îîmbaă rbaă taă ea. Era doar o micaă schimbare îîn marile ei planuri. Simţi degetele
Trinei masaî ndu-i maxilarul, taî mplele, gaî tul, apoi umerii. Mişcaă rile bine
calculate şi oboseala îîşi spuseraă cuvaî ntul şi adormi.
Se trezi îîntr-un murmur de voci, simţind o atingere uşoaraă pe faţaă ,
aproape ca un gaî dilat. Simţi parfumul lui Roarke chiar îînainte saă i se
limpezeascaă gaî ndurile şi saă îîi distingaă vocea.
— Aproape am terminat, o auzi ea pe Trina, Ţinuta pe care o poartaă e
adecvataă – presupun caă tu ai ales-o –, îînsaă o saă arunc un ochi şi la
alternativa pe care ai adus-o, poate e şi mai şi. Oricum, cei de la garderobaă
vor dori saă arunce şi ei o privire.
— Nu maă schimb, interveni Eve.
— Iataă caă a revenit printre noi, constataă Trina, aducaî nd spaă tarul îîn
poziţie verticalaă .
De vreme ce scaunul fusese îîntors cu spatele la oglindaă , Eve nu putea saă
îîl vadaă decaî t pe Roarke.
— Bunaă dimineaţa, o salutaă el, maî ngaî ind-o pe maî naă . Pari odihnitaă .
— Miracole se îîntaî mplaă îîn fiecare zi, exclamaă Trina. Hai saă te tapez.
Lucrurile trebuie saă fi mers bine, caă ci Trina îîşi puse jos instrumentele.
— Ştii, mai bine facem asta chiar îînainte de a intra îîn emisie. Oricum, am
de verificat nişte treburi, iar Nadine trebuie saă pice din moment îîn moment
pentru ultimele retuşuri. Camera verde e chiar la capaă tul holului, pe
dreapta. E draă guţaă . IÎi scoase pelerina. Vrei saă vezi ce a ieşit îînainte saă pleci?
Eve se ridicaă îîn picioare şi se uitaă îîn oglindaă . Araă ta ca ea îînsaă şi, aşa cum i
se promisese. Traă saă turile îîi fuseseraă scoase îîn evidenţaă , buzele şi ochii fiind
mai bine conturate decaî t de obicei. Nu araă ta deloc raă u.
— E bine, spuse ea.
— Bine? repetaă Trina, intrigataă . Araă ţi de parcaă tocmai te-ai îîntors din
vacanţaă . Ai grijaă saă nu verşi ceva pe sacou pentru caă am impresia caă o saă
doreascaă saă raă maî i îîmbraă cataă aşa.
— O saă am grijaă saă fie cuminte.
Spunaî nd asta, Roarke o luaă de maî naă pe Eve şi o conduse pe hol, îîn
camera verde, care fusese, de fapt, zugraă vitaă îîntr-un portocaliu spaă laă cit. Pe
unul dintre pereţi se afla un ecran generos, pe care se putea urmaă ri
emisiunea difuzataă îîn acel moment pe post. Camera era mobilataă cu
canapele şi scaune de un verde odihnitor. Pe un bufet lat se aflau din belşug
fructe, braî nzaă şi biscuiţi.
— Nu maă aşteptam saă vii, spuse Eve.
Roarke ridicaă mirat din spraî ncene.
— Trebuia saă vin. E o searaă importantaă pentru tine.
— Şi ai adus cu tine şi o a doua ţinutaă , îîn cazul îîn care reuşeam saă maă
paă tez îîntre timp.
— Intraă îîn serviciile contractate.
— Credeam caă eşti supaă rat pe mine.
 Roarke îîi luaă maî inile îîntr-ale sale şi le duse îîn dreptul buzelor.
— Nu vrei saă uitaă m de asta? M-am perpelit toataă ziua pentru ce s-a
îîntaî mplat de dimineaţaă şi nu mai pot continua aşa.
— Parcaă spuneai caă irlandezilor le place saă se perpeleascaă .
— O, da, ne place la nebunie. Folosim experienţa pentru a scrie caî ntece şi
poveşti. IÎnsaă m-am cam saă turat pentru moment. De tine îînsaă nu o saă maă
satur niciodataă .
Eve simţi cum i se umple inima de bucurie. Oare cum reuşise saă reziste,
caî nd îîi fusese ataî t de greu?
— Te iubesc, şopti ea.
Roarke o trase spre el şi o saă rutaă pe frunte, pe obraji, pe gropiţa din
baă rbie, apoi pe buze. Ea se lipi de el, trecaî ndu -şi braţele pe dupaă mijlocul
lui, şi amaî ndoi se laă saraă purtaţi de magia acelui saă rut.
— V-aş pune biroul meu la dispoziţie – îîi îîntrerupse Nadine, raă maî naî nd îîn
pragul uşii –, dar Dallas a trecut deja pe la machiaj.
Eve raă mase prinsaă îîn îîmbraă ţişare îîncaă un moment, dupaă care îîi daă du
drumul lui Roarke.
— M-ai dat pe maî na Trinei, zise ea.
— Dimpotrivaă , i-am dat voie saă se ocupe de tine, o corectaă Nadine. E
extraordinar de priceputaă , de aceea am rugat-o saă se ocupe de tot ce ţine de
emisiunea asta. IÎn plus, m-am gaî ndit caă de data asta ar fi mai bine dacaă aş
şti de unde ţi se trage.
— Ai dreptate, din punctul aă sta de vedere, cedaă Eve.
— Araă ţi bine, lucrul esenţial, de altfel. Puternicaă , prezentaă , deşteaptaă ,
atraă gaă toare – continuaă Nadine, îînvaî rtindu-se îîn jurul ei – ca o poliţistaă . Ei
bine, o saă fiu eu cea straă lucitoare.
— Aşa cum eşti, de obicei, interveni Roarke. Eşti sclipitoare, Nadine, ca o
bijuterie caă reia i s-a redat luciul.
— Nu-i aşa?
Nadine îîşi alungaă peste cap o şuviţaă din paă rul blond, tuns scurt şi cochet,
şi executaă o rotaţie completaă pentru a-şi etala costumul de un albastru
electrizant, cu fustaă straî mtaă , croitaă pe corp, şi o jachetaă cambrataă , ce îîi
punea talia îîn valoare. Pantofii ei negri avea nişte tocuri de o îînaă lţime
ameţitoare, şi îîn jurul gleznelor o baretaă cu strasuri.
— Credeam caă nu o saă fiu emoţionataă , dar sunt. Se îîntaî mplaă multe îîn
aceastaă primaă ediţie. Dallas, nu vreau saă te pregaă tesc deloc. Nu vreau ca
interviul saă fie sec sau saă paraă regizat, dar mi-ar plaă cea saă trecem îîn revistaă
caî teva lucruri.
— IÎn cazul acesta, eu maă retrag, spuse Roarke, îînsaă Nadine îîl opri cu un
gest.
— Nu. Tu poţi saă alergi mai bine decaî t mine pe tocurile astea dacaă îîi
trece prin minte saă evadeze. Haideţi saă luaă m loc.
— Saă vaă ofer ceva de baă ut sau de ronţaă it, adaă ugaă Roarke, araă taî nd spre
bufetul îîncaă rcat.
— Poate dupaă , îîi raă spunse Nadine, ducaî nd o maî naă îîn dreptul stomacului
îîn timp ce se aşeza pe o canapea. Organismul meu e îîn alertaă maximaă .
— Nu, mulţumesc, spuse Eve. Nu îînţeleg de ce eşti emoţionataă , doar ai
experienţaă .
— Asta îîmi spun şi eu, îînsaă niciodataă nu am mai faă cut chiar aşa ceva. E
şansa mea şi, acum caă mi s-a oferit, nu îîmi permit saă o las saă -mi scape.
Aşadar…
Nadine se trase pe marginea canapelei, ca şi cum ea ar fi fost cea dornicaă
saă o rupaă la fugaă .
— Va trebuie saă vorbim despre cazul Icove. El m-a faă cut saă ajung aici.
IÎnsaă nu o saă zaă bovim asupra lui. Nu vreau saă intraă m prea mult îîn amaă nunte,
mai ales dupaă succesul avut de cartea şi documentarul pe tema asta. Piaţa
tocmai a îînceput saă exploreze subiecte legate de copii, aşadar, o saă discutaă m
despre asta. Apropo de copii, numele de Belle a fost o alegere foarte
inspirataă pentru fetiţa lui Mavis. Doamne, e o frumuseţe de copil, nu-i aşa?
Eve faă cu o grimasaă .
— Aşa e.
— Am realizat douaă interviuri cu Tandy şi Mavis, care vor fi difuzate îîn
timpul emisiunii. O saă vorbim despre ce faci tu şi cum anume. Ce poţi saă -mi
spui despre cazul Foster?
— Ancheta e îîn plinaă desfaă şurare.
Lui Nadine nu îîi scaă pa absolut nimic, nici maă car ocazia de a zaî mbi
mustraă tor, îîn colţul gurii.
— Va trebui saă îîmi spui ceva mai mult – despre pistele urmate, ipotezele
luate îîn calcul, despre suspecţi, locul crimei, despre victimaă . Emisiunea nu
se numeşte degeaba Acum. Dar hai saă nu vorbim paî naă caî nd intraă m îîn
emisie. Ştiu caă ţi-e greu, dar va trebui saă discutaă m şi despre Roarke.
Nadine o opri pe Eve îînainte ca aceasta saă apuce saă spunaă ceva.
— Nu pot saă o intervievez pe poliţista lui Roarke îîntr-un astfel de cadru,
faă raă saă o îîntreb despre Roarke. Nu te îîngrijora, nu o saă te îîntreb chestii
intime, ci generalitaă ţi, ca saă spun aşa. Aruncaă o privire amuzataă şi curioasaă
caă tre Roarke, care zaî mbi, daî nd din cap. Ceva de genul: cum reuşiţi saă faceţi
echilibristicaă îîntre serviciu şi viaţa privataă ? Dacaă faptul caă v-aţi caă saă torit v-a
schimbat obiceiurile la serviciu sau modul îîn care vaă priviţi slujba. O saă
atingem subiectul, nimic mai mult. Deci… Se uitaă la ceas. Trebuie saă maă duc
la retuşuri. Trina o saă se mai uite o dataă la tine peste caî teva minute, apoi
Mercy te va aduce îîn studio. O saă vedem la faţa locului cum procedaă m.
Dallas, îîţi mulţumesc.
— Mai bine te-ai abţine paî naă dupaă emisiune. S-ar putea saă nu îîţi placaă
raă spunsurile mele.
— IÎi mulţumesc, repetaă Nadine, dupaă care se ridicaă îîn picioare,
îîntorcaî ndu-se spre Roarke. Ce zici de unul mic? îîl îîntrebaă ea, punaî nd un
deget pe buze. Pentru noroc.
Roarke se duse spre şi o saă rutaă uşor pe guraă .
— Pentru o cotaă de audienţaă de treizeci la sutaă .
— Saă te audaă Dumnezeu.

Una peste alta avea saă iasaă bine, îîşi zise Eve. Şi totuşi nu-şi explica cum
de putea fi cineva entuziasmat de faptul caă staă sub reflectoarele îîncinse, îîn
faţa camerelor de luat vederi, manevrate automat, cu o imagine a New
Yorkului pe fundal.
Muzica de generic se risipi şi auzi cum Nadine inspiraă adaî nc de trei ori îîn
timp ce un tip din platou faă cea numaă raă toarea inversaă , araă taî ndu-i caî te
secunde mai avea paî naă la îînceperea emisiei. Dupaă aceasta, gazda emisiunii
se uitaă direct îîn obiectivul uneia dintre acele camere robotizate.
— Bunaă seara. Sunt Nadine Furst. Bine aţi venit la emisiunea Acum.
Vorbiraă despre cazul Icove, din toamna trecutaă , aşa cum o avertizase
Nadine. Da, Eve era de paă rere caă legile care interziceau donarea umanaă erau
corecte. Nu, nu considera caă erau responsabile clonele pentru ceea ce
faă cuseraă soţii Icove.
Urmaă ri cu atenţie clipurile cu Tandy Appleby, soţul acesteia şi baă ieţelul
lor, precum şi interviul cu Mavis, Leonardo şi Belle. Ambele maă mici se
emoţionaraă paî naă la lacrimi atunci caî nd vorbiraă despre prietenia lor, despre
cum Eve îîi salvase viaţa lui Tandy şi pe cea a copilului ei pe care îîl numiseraă
Quentin Dallas Appleby şi care ar fi urmat saă fie vaî ndut pe piaţa neagraă ,
dacaă ea nu ar fi anihilat reţeaua cu doar caî teva ore îînainte ca bebeluşii saă se
nascaă .
— Cum te simţi dupaă toate acestea? o îîntrebaă Nadine.
— Ca şi cum mi-am faă cut meseria.
— Doar ataî t?
Eve îîşi daă du drumul la guraă . Nu avea nimic de pierdut.
— Uneori, munca devine un lucru personal. Nu ar trebui saă fie aşa, dar se
mai îîntaî mplaă . Iar cazul acesta a fost unul personal. O cunosc pe Mavis de
foarte mult timp şi are o relaţie deosebit de apropiataă cu partenera mea.
Mavis a fost cea care m-a îîmpins, care ne-a îîmpins saă o gaă sim pe Tandy.
Trebuie saă îîi fie recunoscut acest merit, faptul caă a fost alaă turi de o prietenaă .
S-ar putea spune, îîn situaţia de faţaă , caă prietenia a fost cea care a adus
aceste cazuri faţaă îîn faţaă şi le-a rezolvat. Meseria mea nu constaă neapaă rat îîn
laă murirea unui caz sau altul, ci îîn a face dreptate. Şi mi-am faă cut meseria.
— O meserie solicitantaă , periculoasaă , care conferaă o prestanţaă deosebitaă
celui care o practicaă . Eşti caă saă toritaă cu un baă rbat extrem de solicitat, pe care
unii l-ar numi periculos, şi care se bucuraă , faă raă îîndoialaă , de o prestanţaă
deosebitaă . Cum reuşeşti saă faci trecerea de la viaţa publicaă la cea
particularaă ?
— Presupun caă maă ajutaă convingerea caă nu existaă îîntotdeauna o linie
bine delimitataă îîntre cele douaă , dar şi faptul caă sunt caă saă toritaă cu un baă rbat
care îînţelege asta. O mulţime de poliţişti… Pot interveni anumite fricţiuni îîn
viaţa personalaă , deoarece meseria noastraă îînseamnaă multe ore peste
program, care se pot prelungi paî naă noaptea taî rziu şi pot da planurile
personale peste cap. Ratezi cine, îîntaî lniri şi tot felul de evenimente.
— Lucruri care pot paă rea lipsite de importanţaă – interveni Nadine – îînsaă ,
îîn realitate, aceste evenimente alcaă tuiesc viaţa personalaă a unei femei.
— Faptul caă munca se suprapune, uneori, cu viaţa personalaă reprezintaă
doar un aspect. IÎnsaă asta e meseria pe care o fac. E greu de îînţeles pentru
un civil. IÎn opinia mea, poliţiştii reprezintaă o alegere proastaă caî nd vine
vorba de viaţa personalaă . IÎnsaă unii reuşesc saă stabileascaă un echilibru îîntre
cele douaă . Presupun caă funcţioneazaă îîn momentul îîn care partea civilaă a
cuplului îînţelege partea îîn uniformaă , caî nd civilii ajung saă respecte şi saă
aprecieze rigorile meseriei. Eu am avut noroc din punctul acesta de vedere.
IÎl caă utaă cu privirea pe Roarke, care se afla îîn spatele camerelor. Chiar am
avut noroc.
Luaraă o pauzaă , pentru publicitate, timp îîn care Trina se îîndreptaă
ameninţaă tor spre ea, îînarmataă cu o mulţime de ustensile.
— Hai caă a mers bine, i se adresaă Nadine.
— Am terminat?
— Mai avem un pic.
Faă raă saă spunaă un cuvaî nt, gaî ndul îîi zburaă la momentul emoţionant îîn care
privirea lui Eve o caă utase pe cea a lui Roarke, caî nd sentimentele ei
deveniseraă evidente atunci caî nd spusese caă avusese noroc. O cotaă de
audienţaă de treizeci la sutaă ? Aiurea, îîşi spuse Nadine. Momentul acela avea
saă arunce îîn aer audienţa.
— Saă vorbim puţin despre cazul la care lucrezi îîn prezent, îîncepu Nadine,
atunci caî nd reveniraă îîn emisie. Moartea şocantaă a profesorului de istorie,
Craig Foster. Ce ne poţi spune despre asta?
— Ancheta este îîn plinaă desfaă şurare.
Vocea Evei fu inexpresivaă , ca şi privirea, observaă cu satisfacţie Nadine.
Devenise din nou poliţistaă , iar contrastul îîntre atitudinea afişataă acum şi cea
mai devreme era mai mult decaî t perfectaă .
— Ai mai spus caă , pentru a cunoaşte criminalul, trebuie saă cunoşti mai
îîntaî i victima. Povesteşte-ne despre Craig Foster. Cine era el?
— Potrivit maă rturiilor straî nse paî naă acum era un profesor taî naă r şi
devotat meseriei, un soţ iubitor şi un fiu recunoscaă tor. Un om bun, modest,
responsabil, o persoanaă obişnuitaă , îîn sensul caă îîşi faă cea meseria şi îîşi vedea
de viaţa sa, bucuraî ndu-se de fiecare clipaă .
— Ce ne spun toate acestea despre criminal?
— Tot ce ştiu e caă acesta îîl cunoştea pe Craig Foster, tabieturile sale şi caă
s-a folosit de acestea pentru a-i lua viaţa, pentru a raă pi dintre noi un soţ, un
fiu, un profesor. Nu a faă cut toate acestea sub impulsul momentului, ci a fost
vorba de un gest premeditat, calculat îîn cele mai mici detalii.
— Ce face crima aceasta şi mai şocantaă este faptul caă a fost comisaă îîntr-o
şcoalaă îîn care îînvaţaă copii cu vaî rste cuprinse îîntre şase şi treisprezece ani.
De fapt, cadavrul a fost descoperit de caă tre douaă eleve.
— Şocantaă ? Prin definiţie, crimele sunt şocante. Locul îîn care s-a
petrecut aceasta o face şi mai impresionantaă pentru unii. A fost executataă
îîntr-o manieraă deosebit de eficientaă .
— Cum aşa? îîntrebaă Nadine, apropiindu-se de Eve, cu un vaă dit interes.
— Maă refer la obiceiurile victimei. Criminalul nu a trebuit decaî t saă
observe şi saă memoreze ce face victima îîn fiecare zi, saă îîi cunoascaă
programul şi saă se foloseascaă de el. Faptul caă elevii, profesorii şi personalul
auxiliar intraă şi ies mai tot timpul dintr-o clasaă sau alta a constituit, cu
siguranţaă , un avantaj de care a profitat.
— Ce ne poţi spune despre suspecţi? Ai stat de vorbaă cu mi numaă r mare
de persoane paî naă acum. Astaă zi l-ai interogat pe Reed Williams, unul dintre
profesorii Academiei Sarah Child.
— L-am interogat pe domnul Williams şi l-am reţinut îîntr-o altaă
problemaă . Nu este acuzat de implicare îîn asasinarea domnului Foster.
— IÎnsaă face parte dintre suspecţi? Este cumva suspectul principal?
— Ancheta se aflaă îîn plinaă desfaă şurare, reveni Eve la poziţia ei iniţialaă .
Paî naă caî nd va fi definitivataă vom continua saă staă m de vorbaă şi cu alte
persoane. Nu pot saă vaă dezvaă lui mai mult, îîn acest moment.
Nadine mai faă cu totuşi caî teva îîncercaă ri, dar faă raă succes. Dupaă ce
directorul de platou îîi faă cu semn caă emisiunea se apropia de final, gazda se
adresaă din nou invitatei sale, vaă dit interesataă :
— Spune-mi, ce i-ai transmite criminalului, dacaă s-ar uita îîn momentul
acesta la noi?
— Caă partenerul meu şi cu mine lucraă m îîn favoarea lui Craig. Avem o
treabaă de faă cut, la care ne pricepem de minune. Ar trebui saă se uite acum,
caî t mai poate, la televizor, pentru caă îîn celula îîn care va ajunge, pentru tot
restul vieţii, nu îîşi va mai permite luxul acesta.
— IÎţi mulţumesc, locotenente Dallas. Sunt Nadine Furts şi trebuie saă ne
despaă rţim de Acum, îîncheie ea.

— Ai fost perfectaă , o felicitaă Roarke, dupaă ce paă raă siraă , îîntr-un final,
postul de televiziune.
— Cred caă m-am descurcat de minune, avaî nd îîn vedere cum s-a
manifestat Nadine, saă rind îîn sus şi dansaî nd de bucurie de îîndataă ce am ieşit
din emisie.
— Ai fost perfectaă , repetaă Roarke, îîntorcaî nd-o spre el şi saă rutaî nd-o pe
guraă . Cu excepţia folosirii unui pronume.
— Poftim?
— Ai spus, la un moment dat, „eu am avut noroc“. Corect ar fi fost, draga
mea Eve, „noi am avut noroc“, zise el şi profitaă de ocazie pentru a o mai
saă ruta o dataă .
— Presupun caă am avut amaî ndoi noroc. Cum? Nu a venit nicio maşinaă saă
te ia? îîntrebaă ea aruncaî nd o privire îînjur.
— Am trimis-o la garaj pentru ca saă maă pot îîntoarce îîmpreunaă cu soţia
mea.
— IÎn cazul aă sta, conduci tu. IÎmi pare bine caă ai raă mas cu mine, adaă uga ea
urcaî ndu-se îîn maşinaă . Pe Nadine o face fericitaă tot circul aă sta. Sunt tot feluri
de oameni pe lumea asta.
— Aşa e. Multaă lume se îîntreabaă cum faci ceea ce faci, îîn fiecare zi.
Aşadar, Reed Williams e omul cu pricina?
— Pentru moment, e cel mai bun suspect pe care îîl am. Şi, ce saă vezi,
Oliver Straffo îîl apaă raă îîn instanţaă .
— Dar Straffo e puţin cam costisitor pentru un profesor nevoit saă se
îîntreţinaă din salariul de la şcoalaă .
— Williams se descurcaă bine – lucreazaă îîn sectorul privat, are o poziţie
privilegiataă . IÎnsaă fetiţa lui Straffo a fost cea care l-a gaă sit pe Foster. Tipul
aă sta îîl apaă raă pentru o crimaă comisaă îîn şcoala îîn care îînvaţaă copilul lui, şi
care s-a îîmpiedicat de un cadavru ce zaă cea îîn propria vomaă . IÎntr-adevaă r,
sunt tot felul de oameni pe lumea asta.
— Poate caă Straffo consideraă caă e nevinovat.
— Mda, poate. Ce nu ştie îînsaă Straffo e caă propria-i soţie a caă zut îîn
mrejele lui Williams. Lui Williams îîi place saă facaă cuceriri printre profesoare
şi maă mici. Are morala unui iepure îîn caă lduri. Mai mult, îîn locuinţa lui am
gaă sit şi substanţe care favorizeazaă violul. Avea şi nişte jucaă rii sexuale îîn
dormitor. L-am pus sub acuzare pentru deţinere şi folosire de substanţe
interzise, iar Straffo a intervenit cu promptitudine. Maă scoate din saă rite.
— Avocaţii îîşi fac doar meseria, locotenente.
— Da, dar saă spunem caă ai un copil şi afli caă unul dintre profesorii lui îîşi
face de cap îîn şcoalaă .
Temaî ndu-se ca nu cumva saă adoarmaă , din cauza poziţiei prea
confortabile îîn care se afla, Eve se ridicaă îîn capul oaselor îînainte de a
continua:
— Saă zicem caă afli caă foloseşte substanţe interzise pentru a obţine
satisfacţii sexuale. Crezi caă ai saă ri saă îîl aperi?
— Greu de spus, dar, la prima vedere, puţin probabil. Poate caă şi Straffo
staă prost cu morala.
— Pun pariu caă nu ar fi saă rit ataî t de repede dacaă ar fi aflat caă clientul saă u
şi-a baă gat nasul unde nu-i fierbe oala.
— Vrei saă îîi spui?
Eve se gaî ndi la Allika, la vinovaă ţia şi la teama care o copleşiseraă .
— Dacaă aflu şi reuşesc saă dovedesc caă Williams l-a omoraî t pe Foster
pentru caă acesta din urmaă aflase despre escapadele lui amoroase cu soţia
lui Straffo, o sa îîi dau nişte veşti proaste avocatului.
— Eşti convinsaă caă n-a aflat deja?
— Nu, nu sunt convinsaă . Şi l-aş avea şi pe el îîn vizor, dacaă aş constata caă
s-a aflat la sau îîn apropiere de locul crimei. A fost la birou paî naă la ora opt şi
jumaă tate îîn dimineaţa respectivaă . Ar fi avut timp saă se repeadaă paî naă la
şcoalaă ca saă -l rezolve pe Foster, dacaă s-ar fi graă bit. De la opt şi jumaă tate la
nouaă a fost la o îîntaî lnire cu un client, dupaă care a revenit la birou unde a
discutat cu asistenta lui şi cu o mulţime de colegi care s-au perindat pe
acolo, paî naă a plecat la o nouaă îîntaî lnire, îîn jurul praî nzului. Mi se pare destul
de curat.
— Nu ştiu de ce l-ai lua îîn vizor, la urma urmei. IÎn fond, nu Foster se
culca cu soţia lui. Iar, dacaă Williams ar fi saă o paă ţeascaă …
— O chestiune de reputaţie, ridicaă ea din umeri. Nu ar fi tocmai trasaă de
paă r ipoteza ca Foster saă fi fost omoraî t pentru a fi protejataă o reputaţie. IÎn
momentul aă sta, numai Williams pare saă fi fost îîn stare de aşa ceva. Nu cred
caă lui Straffo i-ar fi plaă cut ca infidelitaă ţile soţiei saă fie faă cute publice. I-ar fi
prejudiciat imaginea.
— Dacaă aş fi îîn situaţia lui Straffo, aş fi ţintit ataî t la tine, caî t şi la
amorezul taă u, nu la un martor faă raă voie.
— Nu sunt îîntru totul de acord, ripostaă ea, îînsaă îîşi aduse aminte de
Magdalena şi se abţinu. IÎn orice caz, o saă continuaă m saă exercitaă m presiuni
asupra lui Williams, saă vedem dacaă suflaă ceva. Apropo de asta, sunt presataă
din toate direcţiile – şi saă ştii caă pronumele „noi“ e cel mai potrivit îîn cazul
saă faţaă – ca saă mergem saă o vedem pe Mavis şi pe fetiţaă .
— Bine.
— Bine? Doar bine?
— O saă fie îîn regulaă . Am trecut cu bine şi peste naştere. Un copilaş îînvelit
cu o paă turicaă roz ar trebui saă fie o imagine mult mai plaă cutaă faţaă de ceea ce
am vaă zut.
— Da, presupun caă ai dreptate. Peabody zice caă trebuie saă îîi ducem un
cadou – un ursuleţ de pluş sau ceva de genul aă sta.
— IÎn cazul aă sta este destul de simplu.
— Bine. Ocupaă -te tu de aspectul asta. Eu nu îînţeleg faza cu ursuleţul.
Oamenii nu evitaă urşii de obicei, ca nu cumva saă fie atacaţi de ei?
Se îîntoarse spre el atunci caî nd îîl auzi raî zaî nd. Doar vaă zaî nd cum paî naă şi
ochii îîi raî deau, simţi cum o cuprinde o caă lduraă neobişnuitaă . IÎi luaă maî na îîntr-
ale sale, îîn timp ce treceau de porţile vilei.
— Hai saă îîncercaă m saă obţinem acel echilibru de care vorbea Nadine, îîi
spuse ea. Şi, cel puţin pentru o vreme, saă uitaă m de caz, de muncaă , de
obligaţii. Saă fim doar noi doi, tu şi cu mine.
— Combinaţia mea favoritaă .
Caî nd se daă duraă jos din maşinaă , îîl îîmbraă ţişaă , straî ngaî ndu-l tare la piept şi
îîşi lipi buzele de ale lui. Caă ldura pe care o simţi îîn interior îîncepu saă i se
raă spaî ndeascaă îîn tot corpul. Fiecare îîndoialaă , fiecare ranaă , fiecare urmaă de
teamaă se risipiraă .
Numai ei doi, îîşi spuse, îîn timp ce intrau îîn casaă . Faă raă un cuvaî nt, se
îîndreptaraă spre lift. Urcatul scaă rilor le-ar fi luat prea mult timp. Odataă
ajunşi îîn ascensor, o ajutaă saă îîşi scoataă haina, iar ea faă cu acelaşi lucru la
raî ndul ei. Gesturile lor nu erau graă bite, ci dimpotrivaă , lente, calculate, ca şi
cum ar fi revendicat ceva ce s-ar fi aflat, doar pentru o clipaă , departe de
atingerea lor.
Dormitorul era scaă ldat îîn lumina lunii, ce paă trundea, domoalaă şi
albaă struie, prin ferestrele şi luminatorul de deasupra patului. Se dezbraă caraă
unul pe celaă lalt, îîntrerupaî ndu-se, din caî nd îîn caî nd, cu saă ruturi şi maî ngaî ieri
lungi.
Simţea, îîn inima ei care baă tea repede şi cu putere, alaă turi de a lui, caă erau
din nou îîmpreunaă , aşa cum trebuiau saă fie.
— Mi-a fost dor de tine, îîi spuse ea, faă raă a-i da drumul. Mi-a fost dor de
noi.
— A ghra1 şopti el, daî ndu-i fiori.
Era din nou a lui, îîn totalitate. Era din nou soţia lui puternicaă , complexaă şi
infinit de fascinantaă . O simţea aproape, a lui, faraă niciun obstacol îîntre ei.
Gustul ei îîl îîncaî nta, iar liniile alungite şi armonioase ale corpului ei îîl
incitau.
Acesta era echilibrul de care îîntrebase Nadine, pe care o persoanaă care
nu îîl simţise, nu îîl cunoscuse, nu îîl experimentase paî naă atunci, nu avea cum
saă îîl îînţeleagaă . Pur şi simplu, se potriveau îîntru totul, se completau reciproc.
Caî nd se aşezaraă pe pat, se îîncolaă ci îîn jurul lui şi suspinaă îîncaă o dataă –
ceea ce îînsemna caă îîn sfaî rşit ajunseseraă acasaă . Simţind caă trebuie saă îîi ofere
mai mult, îîşi folosi buzele, maî inile, trupul pentru a transforma acel oftat
îîntr-un geamaă t.
Nimeni altcineva nu putea saă o facaă saă se simtaă aşa, îîşi spuse. Simţindu-l
cum tremuraă la atingerea ei, îîi luaă faţa îîn maî ini şi îîşi apropie buzele de ale
lui pentru îîncaă un saă rut plin de tandreţe.
— Iubirea mea, murmuraă el îîncaă o dataă , îîn irlandezaă . Eşti sufletul meu, îîi
auzi Eve vocea îîn timp ce se strecura îîn ea. Privindu-se îîn ochi, îîncepuraă saă
se mişte la unison îîncet şi tandru.
Lumea realaă , cu toataă brutalitatea ei, raă mase undeva departe. Cu buzele
unite, paă raă siraă prezentul.
— Noi am avut noroc, murmuraă ea, caî teva minute mai taî rziu,
ghemuindu-se laî ngaă el, satisfaă cutaă şi savuraî nd îîncaă plaă cerea. El raî se
îîncetişor, îîn îîntuneric, îînainte saă adoarmaă .

12

Era indignat. Nu putea crede caă avea saă meargaă paî naă la capaă t. Blufa, îîşi
spuse el. Era o cacealma. Reed Williams taă ia apa cu mişcaă ri bruşte, pline de
maî nie. IÎncercase saă o ia cu frumosul, schimbase tonul, trecuse chiar la
ameninţaă ri, îînsaă afurisita de Arnette se dovedise de neclintit – directoarea
nu intenţiona saă îîşi abandoneze principiile. Sau cel puţin aşa pretindea
ticaă loasa aceea ipocritaă .

1 Iubirea mea, în irlandeză.

 Blufa, îîşi repetaă el îîn minte, îîn timp ce atinse peretele piscinei şi se
îîntoarse, pregaă tindu-se saă mai facaă o turaă . Avea saă îînoate îîncaă cinci lungimi
de bazin, saă o lase saă mai fiarbaă puţin. Fusese sigur caă -l va susţine sau, îîn
orice caz, dacaă i-ar fi trecut prin minte saă se eschiveze, saă ţinaă suficient de
mult la postul ei pentru a i-l asigura pe al lui. Era numai vina nenorocitei de
poliţiste. Precis caă era lesbianaă – ataî t ea, caî t şi partenera ei cu ochi caă prui.
Nişte scorpii, la fel ca majoritatea femeilor, de altfel. Important era saă ştii
cum saă te porţi cu ele. Şi, dacaă el ştia cu adevaă rat ceva, apoi ştia cum saă se
poarte cu femeile. Ştia şi cum saă se poarte şi cu sine sau cu oricine altcineva
i-ar fi ieşit îîn cale. Doar se pricepuse cum saă -l ia pe Craig, nu-i aşa? Bietul
nenorocit. Nu avea de gaî nd saă le lase saă -i punaă îîn seamaă moartea
nefericitului, mai ales caă Oliver Straffo era de partea sa. Şi nu-i aşa caă era o
ironie absolut delicioasaă ? Nu caă soţia lui
Straffo nu fusese o pradaă interesantaă . Vinovaă ţia şi remuşcaă rile ei
condimentaseraă escapada de la serbare, precum şi partida din dupaă -amiaza
aceea, din apartamentul lui. IÎnsaă avusese parte de aventuri şi mai şi. Nu
avea de gaî nd saă demisioneze doar pentru faptul caă se culcase, îîn dreapta şi
îîn staî nga, asta era sigur. Iar, dacaă Arnette avea saă se ţinaă de cuvaî nt şi saă
declanşeze procedura de destituire, ei bine, o avertizase. Nu va caă dea de
unul singur. Mai trecuseraă o dataă prin asta şi se potolise la un moment dat.
Cu raă suflarea uşor îîntretaă iataă , terminaă ultima lungime de bazin şi se
agaă ţaă de margine, cu gaî ndul saă îîşi scoataă ochelarii de îînot.
Simţi o micaă îînţepaă turaă , o pişcaă turaă îîn dreptul frunţii, puţin mai jos de
linia paă rului. Ridicaă o maî naă îîn aer, ca şi cum ar fi dorit saă alunge un ţaî nţar.
Degetele îîncepuraă saă îîi tremure. Inima i-o luaă la goanaă şi simţi caă se sufocaă .
Vaă zaî nd caă privirea i se îînceţoşeazaă , clipi şi parcaă îîntrezaă ri pe cineva, îîncercaă
saă strige, îînsaă vocea nu îîl ajutaă . IÎncercaă saă iasaă din piscinaă , îînsaă maî inile şi
picioarele deja îîi amorţiseraă . IÎşi pierdu echilibrul şi se lovi cu baă rbia de
marginea bazinului. Nu simţi nicio durere. Luptaî ndu-se saă respire, îîncercaă
saă îîşi ţinaă capul deasupra apei. Se straă dui saă se ridice, faraă saă izbuteascaă , şi
îîncercaă saă facaă pluta paî naă caî nd va fi îîn stare saă gaî ndeascaă din nou.
— Hai saă te ajut, îîi spuse criminalul, şi îîntinse spre el maî nerul lung al
plasei de curaă ţat piscina.
IÎi atinse uşor umaă rul şi îîl îîmpinse sub apaă , ţinaî ndu-l acolo faraă saă depunaă
niciun efort, paî naă caî nd îîncetaă saă se mai zbataă .

Eve ieşi din duş, simţindu-se alt om. IÎşi pierduse ritmul, admise ea,
pierduse şirul lucrurilor, pur şi simplu, avusese caî teva zile de raă taă cire. IÎnsaă
toate acestea se ter minaseraă . Se bucura caă numai caî teva persoane aflaseraă
caă faă cuse o obsesie şi se perpelise din cauza unei blonde îîncrezute şi
manipulatoare. Magdalena Percell avea saă raă maî naă o amintire din trecut, îîşi
spuse ea, trecaî nd pe sub jetul de aer cald al uscaă torului.
Aruncaă pe ea un halat şi trase concluzia caă îîi era destul de foame pentru
a maî nca ceea ce Roarke numea un mic dejun complet, îîn stil irlandez. De
îîndataă ce îîşi va pune burta la cale şi va bea nişte cafea, se va îîndrepta spre
sediul central al poliţiei.
Revenea la ancheta decesului lui Foster cu mintea limpede. Poate caă
agitaţia din viaţa personalaă o faă cuse saă rateze ceva.
Ieşi şi îîl gaă si pe Roarke savuraî ndu-şi cafeaua şi trecaî nd îîn revistaă
ultimele informaţii financiare, îîn vreme ce motanul insista pe laî ngaă el,
îîmpingaî ndu-se cu capul îîn braţul lui, ca şi cum ar ti îîncercat saă îîi spunaă „Nu
maî ncaă m odataă ? Unde e micul dejun?“
— L-ai hraă nit pe pisaă log? îîl îîntrebaă ea.
— Da, deşi ar spune caă mint, dacaă ar putea vorbi. Eu te-am aşteptat pe
tine.
— Chiar aş maî nca ceva. Nişte ochiuri şi orice altceva.
— Trebuie saă bei nişte apaă . Se ridicaă îîn picioare, luaî ndu-i-o îînainte, îîn
timp ce se îîndrepta spre dressing, şi o ciupi de fund. Ai slaă bit caî teva
kilograme îîn ultimele zile.
— Posibil.
— Aparatul meu de maă suraă tori nu daă niciodataă greş caî nd vine vorba de
tine. O saă rutaă îîntre spraî ncene. Se impune un mic dejun complet, îîn stil
irlandez, dupaă paă rerea mea.
Eve aruncaă o privire prin dulap, zaî mbind, mulţumitaă caă îîncepuseraă saă se
sincronizeze din nou.
— Şi, dacaă am timp şi reuşeşti şi tu saă îîţi faci vreo fereastraă , poate trecem
pe la Mavis şi Leonardo, strigaă ea, îîn timp ce îîşi alegea ţinuta de zi. Aş putea
saă o sun mai taî rziu, saă vaă d dacaă este dispusaă saă primeascaă vizite.
— Mie unul îîmi convine. Comutaă pe ştirile generale ale zilei îînainte saă se
îîndrepte spre bucaă taă rie. Parcaă trebuia saă cumpaă r un ursuleţ.
— Peabody a spus. Sau, maă rog, ceva de genul aă sta.
— Cred caă mai bine am laă sa-o pe Caro saă se ocupe de asta. Nu maă
îîndoiesc caă o saă se priceapaă de minune. Numai saă ne anunţi ori pe mine, ori
pe ea, dacaă saă vin la sediu sau ne îîntaî lnim acolo.
Eve tocmai îîşi punea tocul armei caî nd intraă Roarke.
— Ce paă cat caă nu ai putut saă apari aşa la emisiunea Nadinei, cu maî necile
suflecate şi cu arma la vedere – sexy şi periculoasaă .
Nu îîi raă spunse, ci doar raî se şi se aşezaă pentru a-şi îîncaă lţa cizmele. Roarke
se duse îîn bucaă taă rie pentru a pune masa şi, dupaă ce îîl avertizaă pe Galahad
cu o privire aprigaă , reveni şi o ajutaă pe Eve saă se ridice.
— Sexy, periculoasaă şi a mea, spuse el.
— Mai bine te-ai îîndepaă rta, amice. Sunt îînarmataă .
— Exact cum îîmi placi. Ce paă rere ai avea dacaă am apela la un clişeu de
Sfaî ntul Valentin? Cinaă romanticaă îîn doi, cu şampanie din belşug, un pic de
dans şi o groazaă de sex inventiv.
— S-ar putea saă fiu dispusaă .
Şi totuşi caî nd naiba era Sfaî ntul Valentin? se îîntrebaă ea.
Roarke raî se, de parcaă i-ar fi citit gaî ndurile.
— E pe paisprezece, iubita mea sentimentalaă . Adicaă poimaî ine. Dacaă nu
reuşeşti saă scapi îîn timp util, o saă cinaă m taî rziu îîn noapte, doar noi doi şi aşa
mai departe.
— S-a faă cut, îîi raă spunse Eve, punaî ndu-şi capul pe umaă rul lui.
Nu reuşi saă prindaă primele fraze din relatarea reporterului de
televiziune. Rataă paî naă şi momentul îîn care numele lui Roarke şi al ei furaă
menţionate. Cum el deveni brusc rigid, privi cu atenţie ecranul. Simţi cum
raă maî ne faă raă aer, pur şi simplu, goalaă pe dinaă untru.
Roarke şi Magdalena, îîngrozitor de apropiaţi, o priveau de pe ecran. El îîi
zaî mbea vag, îîn vreme ce ea îîi luase faţa îîn palme, îîntr-un gest intim.

„… identificaţi de surse drept doamna de societate, cunoscută, mai ales, în

Europa, Magdalena Percell, care a divorţat recent de Georges Fayette, un
industriaş francez extrem de bogat. Se pare că doamna Percell a făcut o
pasiune pentru bărbaţii dotaţi din punct de vedere financiar, de vreme ce a
fost văzută în timp ce lua prânzul cu Roarke, în urmă cu câteva zile, la
restaurantul Three Sisters, din New York. Potrivit surselor citate, cei doi au
servit două salate şi au purtat o conversaţie aparent personală. Ne întrebăm
dacă doamna locotenent Eve Dallas, unul dintre cei mai cunoscuţi poliţişti din
New York, totodată soţia lui Roarke, încă de acum un an şi jumătate,
anchetează, în prezent, toate aceste piste“.

Fir-ar al naibii, şopti Roarke printre dinţi. Ce porcaă rie ordinaraă . IÎmi pare
raă u caă … Se îîntrerupse, simţind caă Eve se retraă gea îîncet din îîmbraă ţişarea sa.
Apoi îîi vaă zu faţa. Era albaă ca haî rtia, ochii ei negri uimiţi contrastaî nd cu
paloarea aceea nefireascaă .
— Iisuse Hristoase, Eve, doar nu crezi caă …
— Trebuie saă plec la serviciu.
Cuvintele îîi ieşiseraă ataî t de repede din guraă şi din minte, îîncaî t nu ştia
dacaă fuseseraă îînşiruite îîn ordinea potrivitaă .
— La naiba cu ştirea aia şi cu toate astea. Nu am faă cut nimic, iar tu ar
trebui saă ştii asta. Fir-ar saă fie, ar trebui saă ştii asta, faă raă saă îîţi spun nimic.
Am condus-o afaraă din claă dire. A venit saă maă vadaă şi i-am acordat mai puţin
de zece minute îînainte de a-i araă ta uşa. Nu m-am simţit bine faă caî nd asta,
dacaă vrei saă ştii, îînsaă mai degrabaă i-aş raă ni ei sentimentele decaî t saă te vaă d
pe tine nefericitaă chiar şi o secundaă .
— Daă -te din calea mea, îîi spuse ea îîncet, dar categoric.
— La naiba! Zaă u aşa, Eve. Trebuie saă fiu judecat şi condamnat pentru caă
un idiot a avut o cameraă la momentul potrivit? Respectiv chiar îîn momentul
îîn care îîmi luam adio de la o femeie la care am ţinut odinioaraă ? Crezi caă te-
aş fi faă cut sau m-aş fi faă cut de ruşine la modul aă sta?
— Dar exact asta ai faă cut; ne-ai faă cut de raî s. IÎnsaă nu conteazaă , nu are
nicio importanţaă .
— Saă fiu al naibii dacaă o saă -mi cer scuze pentru caă am condus o femeie la
maşinaă , pe o stradaă ziua îîn amiaza mare. IÎşi trecu maî na prin paă r – un gest
pe care ea îîl cunoştea prea bine şi care exprima o frustrare absolutaă . Eşti
prea deşteaptaă pentru a crede altceva. Ştii caă existaă oameni care nu au nimic
mai bun de faă cut decaî t saă -i îîmproaşte cu noroi pe unii ca noi. Iar tu maă
acuzi…
— Nu te-am acuzat de nimic.
— Ba da, m-ai acuzat, dupaă cum te-ai comportat. Frustrarea lui se
transformaă îîntr-o secundaă îîn furie.
— Ai faă cut-o faraă saă scoţi un cuvaî nt. Mai degrabaă m-ai insulta decaî t saă te
uiţi la mine îîn felul aă la. Maă omori. Hai saă spunem lucrurilor pe nume, odataă
pentru totdeauna, şi saă terminaă m.
— Nu. Nu. Nu vreau saă mai stau aici. Nu vreau saă te vaă d îîn momentul
aă sta. Nu pot saă maă cert cu tine acum. Nu pot gaî ndi. Nu am faă cut nimic. Vei
caî ştiga, dacaă asta îîţi doreşti, dar eu nu am faă cut nimic.
— Dar nu e nimic de caî ştigat. Nefericirea de pe chipul şi din vocea ei îîl
faă cu saă uite de furie. Trebuie sa aflu, îîn clipa asta, caă maă crezi, caă ai
îîncredere îîn mine, caă maă cunoşti.
Lacrimile nu erau departe. Eve nu mai putea saă se abţinaă , îîşi puse
jacheta.
— Discutaă m mai taî rziu.
— AĂ sta e un aspect, Eve, îîi spuse el, îîn timp ce ea daă dea saă plece.
Raă spunde la toate celelalte. Crezi caă te-aş îînşela cu ea?
IÎşi adunaă toate puterile şi se îîntoarse caă tre el.
— Nu. Nu. Nu cred caă m-ai putea îînşela cu ea. Nu cred caă m-ai traă da. IÎnsaă
mi-e teamaă şi mi se face raă u numai la gaî ndul caă ai putea prefera, la un
moment dat, saă te uiţi mai degrabaă la ea decaî t la mine şi caă ai regreta.
Roarke faă cu un pas caă tre ea.
— Eve.
— Dacaă nu maă laşi saă plec, lucrurile astea nu o saă se rezolve niciodataă .
Ieşi din cameraă şi coborîî scaă rile. IÎl auzi pe Summerset rostindu-i numele,
îînsaă continuaă saă îîşi vadaă de drum. Nu putea saă se gaî ndeascaă decaî t la faptul
caă trebuia saă iasaă , saă plece de acolo.
— Trebuie saă îîţi iei haina. IÎn timp ce ea traă gea de uşaă , Summerset i-o
puse pe umeri. E foarte frig afaraă , Eve. O vei laă sa saă vaă foloseascaă pe
amaî ndoi îîn felul aă sta?
— Nu ştiu. Eu… îîn momentul acela îîi bipaă i pagerul. Doamne sfinte,
Doamne sfinte, spuse ea, caă utaî ndu-l. Afişeazaă expeditorul, ordonaă ea. Dallas
aici.
Dispecerat, sunt locotenentul Dallas, Eve…

IÎşi îîncheie haina îîn timp ce raă spundea la chemarea Academiei Sarah
Child. Raă spunse la apel, îîndreptaî ndu-se spre maşinaă , simţind cum Roarke o
urmaă reşte de la fereastra dormitorului, îîn vreme ce se îîndepaă rta pentru a-şi
face meseria.
Eve se aplecaă asupra cadavrului lui Reed Williams şi refuzaă saă se
gaî ndeascaă la orice altceva îîn afaraă de ceea ce avea de faă cut. Ştia caă Eric
Dawson – cel care îîl gaă sise pe Williams plutind îîn piscinaă şi care saă rise
îînaă untru pentru ca saă îîl salveze – se afla, îîn clipa aceea, îîn vestiar, îînsoţit de
un poliţist.
Echipele de salvare chemate la faţa locului îîncercaseraă saă îîl resusciteze,
chiar şi dupaă ce îîncercaă rile lui Dawson şi ale asistentei Brennan eşuaseraă .
Aşadar, locul crimei şi cadavrul fuseseraă compromise îîn mare maă suraă , iar
Reed Williams era cum nu se poate mai mort.
Se ghemui şi examinaă vaî naă taia şi mica ranaă din baă rbie. IÎn rest, din caî te
putea vedea, nu existau urme de violenţaă . Williams purta un slip negru; o
pereche de ochelari de îînot minusculi, cu lentile albastre, pluteau îîn piscinaă .
Deoarece Peabody nu ajunsese îîncaă la locul crimei, îîntoarse cadavrul ea
îînsaă şi, pentru a-i examina spatele, picioarele, umerii.
— Nu existaă alte traume vizibile îîn afaraă de cea din dreptul maxilarului şi
caî teva zgaî rieturi superficiale pe spate, rezultate îîn urma scoaterii
cadavrului din piscinaă . Nu existaă urme de violenţaă , continuaă ea, ridicaî ndu-
se îîn picioare pentru a da un tur bazinului. Nu se vaă d urme de saî nge. Poate
caă au existat urme de saî nge, îînsaă au fost şterse îîntre timp.
 IÎncruntaî ndu-se, caă utaă cu privirea o armaă care saă fi provocat rana din
baă rbie.
— Victima se afla îîn picioare, îîn apropierea piscinei. Cineva o loveşte şi
ea cade îîn piscinaă . Oare saă îîşi fi pierdut cunoştinţa şi saă se fi îînecat? Posibil,
îînsaă vaî naă taia nu e chiar ataî t de serioasaă . Oricum, asta poate fi o variantaă .
Continuaă saă se plimbe şi cercetaă marginea piscinei. Se îîntoarse, se aplecaă
din nou deasupra cadavrului, îîşi puse o pereche de ochelari cu microscop şi
folosi o micaă lanternaă pentru a se uita mai bine la ranaă .
— Nu e ieşitaă îîn relief. Mai degrabaă pare a fi o julituraă decaî t o taă ieturaă ,
faă cutaă chiar îîn apaă . Da, poate a picat îîntr-un anumit unghi, nu? Victima
îînoataă ce îînoataă , ajunge la capaă tul bazinului şi se prinde de margine pentru
un minut. Parcaă aşa se face de obicei. IÎi alunecaă maî na, îîşi pierde echilibrul şi
se loveşte cu baă rbia de marginea bazinului. Oare aşa s-a îîntaî mplat? Saă fi fost
vorba de o simplaă neîîndemaî nare? Nu mi s-a paă rut a fi un tip neîîndemaî natic.
Saă fi fost de ajuns saă alunece pentru ca saă se îînece? Sau a fost ajutat?
Eve reîîncepu saă examineze cadavrul, claă tinaî nd din cap.
— Nu existaă urme de piele sub unghii. Nu prezintaă niciun fel de urme. E
curat ca lacrima. Ce faci atunci caî nd cineva te ţine cu capul sub apaă ? Te
lupţi, zgaî rii. Şi, dacaă ar fi saă stau pe marginea piscinei şi saă ţin sub apaă un
individ – şi îîncaă unul îîn putere, care face sport îîn mod regulat –, probabil caă
ar trebui saă îîl lovesc destul de serios cu capul de marginea piscinei în
prealabil. O ranaă îîn dreptul capului poate trece uşor drept una accidentalaă .
Eve se îîncruntaă din nou şi îîncepu saă pipaă ie capul lui Williams. Nu gaă si
niciun cucui, niciun fel de ranaă sau urmaă de violenţaă .
„Aiurea“, îîşi spuse.
— IÎmpacheteazaă -l şi eticheteazaă -l, ordonaă ea, ridicaî ndu-se îîn picioare. Saă
stabileascaă legistul ce şi cum. Trimite-l direct la Morris, cu recomandarea saă
se ocupe imediat de el. Vreau saă se ia amprente de pe marginea bazinului şi
saă se verifice dacaă existaă vreo urmaă de saî nge sau piele.
Paă raă si piscina şi ajunse îîn vestiar, unde Dawson, îîmbraă cat îîntr-un trening
larg, bea o cafea.
— Domnule ofiţer, vaă rog, îîl atenţionaă ea pe poliţistul îîn uniformaă .
Detectivul Peabody trebuie saă soseascaă din moment îîn moment. Vaă rog saă o
aduceţi aici.
— Da, doamnaă .
— Domnule Dawson.
— Plutea. Maî inile lui Dawson furaă cuprinse de un tremur vag. Plutea. Am
crezut, la îînceput, caă , pur şi simplu, faă cea pluta, ştiţi, cum se face. Apoi mi-
am dat seama caă s-a îîntaî mplat ceva cu el.
 — Domnule Dawson, aş dori saă îînregistrez discuţia noastraă . IÎmi
permiteţi?
Da, vaă rog.
— Aşadar, domnul Williams se afla îîn piscinaă atunci caî nd aţi ajuns
dumneavoastraă ?
— Da, era… Inspiraă adaî nc şi puse jos cana cu cafea. De fapt, îîl caă utam. Maă
îîntaî lnisem cu Arnette – cu doamna directoare Mosebly, care maă îîntrebase
dacaă aş putea ţine ora lui Williams de dupaă pauza a patra, pe care eu o
folosesc, de obicei, pentru studiu. Mi-a spus caă fusese suspendat şi caă avea
saă iniţieze procedura de destituire dacaă nu intenţiona saă demisioneze îîn
urmaă toarele douaă zeci şi patru de ore. M-am simţit absolut îîngrozitor.
— Aveaţi o relaţie apropiataă cu domnul Williams?
— Cu toţii ne îînţelegeam bine aici. Eram prieteni cu toţii, aspectul acesta
nu a constituit niciodataă o problemaă . Asta paî naă caî nd… O, Doamne. Am
acceptat saă ţin ora, îînsaă am solicitat permisiunea de a sta de vorbaă cu el,
mai îîntaî i, saă aflu ce planificase deja. Doamna directoare mi-a spus caă ,
probabil, îîşi elibereazaă dulaă piorul din vestiar. Am trecut prin fumoar, nu l-
am gaă sit acolo şi m-am dus îîn sala de sport, îînsaă el nu se afla la niciunul
dintre aparate. Am intrat la piscinaă şi am vaă zut…
— Ce aţi vaă zut?
— Plutea, cu faţa îîn jos. La îînceput, m-am… am gaî ndit posibil saă fi şi spus
„Fir-ar saă fie, Reed, ce îîncurcaă turaă ”.
Cum a continuat saă pluteascaă , mi-am dat seama… Am saă rit îîn piscinaă . Ar
fi trebuit saă iau un colac de salvare, dar numai asta nu mi-a trecut prin
minte. Am saă rit, pur şi simplu, l-am îîntors cu faţa îîn sus, l-am tras spre
margine, dupaă care l-am scos. Mai îîntaî i, am ieşit din piscinaă şi dupaă aceea l-
am scos. I-am faă cut respiraţie guraă la guraă , am îîncercat manevrele de
resuscitare. Cu toţii trebuie saă fim instruiţi îîn acest sens. Nu ştiu caî t timp
am continuat s-o fac, dar degeaba. Am accesat interfonul şi am chemat-o pe
Carin, pe asistenta Brennan. I-am spus saă cheme salvarea şi saă vinaă la
piscinaă .
— Iar ea a procedat îîntocmai.
— Da. A venit imediat. A îîncercat saă îîl resusciteze, dupaă ce a ajuns, a
îîncercat. Şi medicii de pe ambulanţaă au îîncercat, dar murise.
— Unde vaă sunt îîncaă lţaă rile?
— IÎncaă lţaă rile? repetaă Dawson nedumerit, uitaî ndu-se la picioarele sale
goale. Am uitat saă maă îîncalţ. Caî nd am saă rit îîn piscinaă eram îîmbraă cat îîn
hainele de serviciu. Domnul poliţist mi-a spus caă maă pot schimba. Presupun
caă am uitat saă maă îîncalţ. Poate caă dacaă aş fi ajuns aici mai devreme, cu doar
caî teva minute mai devreme. Poate caă dacaă nu aş fi trecut mai îîntaî i prin
fumoar…
— Nu cred caă aţi mai fi putut face ceva, domnule Dawson. Cred caă aţi
faă cut tot ce v-a stat îîn putinţaă .
— Cel puţin aşa sper. Era saă maă îînec caî nd aveam zece ani. Familia mea
îîntotdeauna mergea pe malul oceanului îîn august. Odataă m-am aventurat
prea departe şi nu m-am mai putut îîntoarce. Valurile maă tot îîmpingeau îîn
larg şi nu maă mai puteam ţine la suprafaţaă . Tata m-a ajutat saă revin la mal. A
îînotat paî naă îîn dreptul meu şi m-a adus la mal. Mi-a îînroşit urechile pentru
caă îînotasem ataî t de departe, dupaă care a îînceput saă plaî ngaă . Pur şi simplu, s-
a aşezat şi a îînceput saă plaî ngaă . Nu am uitat niciodataă îîntaî mplarea, nici caî t
de fricaă mi-a fost atunci. Ar fi fost un mod groaznic de a-mi pierde viaţa.
— Mda, îînsaă mai toate sunt.
Continuaă saă îîi punaă îîntrebaă ri, deşi şi-ar fi putut pune legitimaţia la baă taie
caă Dawson nu avusese nimic de-a face cu moartea lui Williams, ci fusese
numai traumatizat de ea. IÎi daă du, aşadar, drumul şi se duse saă cerceteze îîncaă
o dataă conţinutul dulaă piorului lui Williams. Gaă si unul dintre costumele lui
impecabile, complet, cu caă maşaă şi cravataă , şi o pereche de pantofi eleganţi.
Deci plaă nuise saă se îîmbrace la patru ace îîn ziua aceea, ceea ce nu aducea a
planuri de demisie.
Poate caă avea programataă o îîntaî lnire, se gaî ndi ea. Se uitaă îîn trusa lui cu
cosmetice, dar nu gaă si nimic neobişnuit, îîn timp ce îîi scotea servieta, auzi
zgomotul paşilor apaă saţi ai lui Peabody, îîncaă lţataă cu cizmele de iarnaă .
— Williams e subiectul nostru, îîi spuse Eve, faraă a privi peste umaă r. A
fost gaă sit plutind, cu faţa îîn jos, îîn piscinaă . Nu a mai putut fi resuscitat. Are o
vaî naă taie şi o julituraă pe baă rbie. Posibil saă fi fost lovit de cineva, îînsaă mie mi
se pare caă s-a lovit singur de marginea bazinului. Zgaî rieturile pe care le are
pe spate sunt datorate faptului caă a fost tras afaraă din piscinaă . Nu existaă alte
traume vizibile.
— Aşadar, pare saă fie un accident.
— Pare, dar nu e. Poate caă ar fi cazul caă studiem discheta asta, îînsaă
judecaî nd dupaă conţinutul servietei lui intenţiona sa îîşi reia activitatea
didacticaă astaă zi. Din declaraţiile martorului rezultaă caă Williams a fost
suspendat. Urma saă i se aplice procedura de demitere, îîn cazul îîn care nu şi-
a fi depus demisia îîn urmaă toarele douaă zeci şi patra de ore.
— Şi totuşi s-a prezentat la serviciu, a folosit facilitaă ţile şcolii. Peabody îîşi
vaî rîî nasul îîn dulaă pior. Şi, din caî te observ, se pare caă intenţiona saă sfideze
maă surile luate îîmpotriva lui. Cu cine s-a vaă zut de dimineaţaă ?
— Asta urmeazaă saă aflaă m, îînsaă pot saă bag maî na îîn foc caă . S-a îîntaî lnit cu
Mosebly.
O gaă siraă pe directoare îîn biroul ei, dupaă ce trecuraă cu uşurinţaă de
asistenta acesteia.
Mosebly maă sura cu paşi mari camera, îîn timp ce vorbea îîntr-un
dispozitiv agaă ţat de ureche. Ea le opri, cu un gest, faă caî ndu-le semn saă
aştepte.
— Da, desigur, aşa voi face. A ajuns poliţia. O saă revin cu un telefon de
îîndataă ce voi termina de stat de vorbaă cu doamna locotenent şi doamna
detectiv. IÎşi scoase casca şi o puse pe birou. Era preşedintele consiliului
director, le explicaă ea, frecaî ndu-şi fruntea, îîntre spraî ncene. E un moment
foarte dificil. Maă scuzaţi un moment, trebuie saă dau dispoziţie saă se
suspende orele pentru ziua de astaă zi.
— Nu pleacaă nimeni, interveni Eve.
— Poftim? Tocmai s-a îînregistrat un al doilea deces. Nu vaă puteţi aştepta
ca elevii saă …
— Nu intraă şi nu iese nimeni din şcoalaă paî naă caî nd nu spun eu. La ce oraă
aţi stat de vorbaă cu domnul Williams, îîn dimineaţa aceasta?
— IÎmi cer scuze, simt caă îîmi pocneşte capul de durere.
Zicaî nd acestea, Mosebly se îîndreptaă spre birou, trase un sertar şi scoase
o cutiuţaă emailataă , din care luaă o pastilaă pe care Eve o identificaă drept un
analgezic. Se aşezaă , dupaă ce îîşi turnaă un pahar cu apaă , şi îînghiţi pilula.
Ar trebui saă îîi treacaă durerea de cap, gaî ndi Eve şi îîi mai acordaă lui
Mosebly caî teva momente saă se adune şi saă decidaă ce şi cum avea saă le
spunaă .
— Am ajuns la ora şapte, sau cel puţin imediat dupaă , spuse aceasta. Ca saă
fiu sinceraă , moartea lui Craig Foster a provocat o mare îîngrijorare îîn raî ndul
paă rinţilor şi al membrilor consiliului director. Am avut o serie de îîntaî lniri îîn
ultima vreme, iar astaă zi venisem mai devreme pentru a maă ocupa de
celelalte treburi administrative.
— Inclusiv de declanşarea procedurilor de destituire al lui Reed
Williams.
— Da, îîi raă spunse Mosebly, straî ngaî nd din buze. Pare a fi un gest dur
acum, îînsaă nu aveam de ales. Fusese acuzat de posesie de substanţe ilegale
şi este – sau, mai degrabaă , era – suspectat de implicare îîn asasinarea lui
Craig. Evident, era o problemaă de neacceptat pentru şcoala noastraă . I-am
comunicat aceasta foarte clar ieri, caî nd a revenit la Academie.
— Ieri? A venit aici dupaă audierile pentru fixarea cauţiunii?
— Exact. I-am sugerat, iniţial, saă îîşi ia caî teva zile de concediu, îînsaă nu l-
am putut convinge. Deşi majoritatea elevilor paă raă siseraă şcoala, la acea oraă ,
m-am temut saă nu cumva saă facaă vreo scenaă , aşadar, l-am rugat saă vinaă saă
staă m de vorbaă aici, îîntre patru ochi.
Mosebly îîşi trecu o maî naă prin paă r, dupaă care îîşi daă du jos jacheta de la
costum.
— A fost un moment neplaă cut, ca saă fiu sinceraă . I-am explicat caă trebuie
saă evitaă m un nou scandal. Trei paă rinţi tocmai renunţaseraă la serviciile
noastre şi solicitaseraă restituirea taxelor şcolare plaă tite. De îîndataă ce s-ar fi
aflat caă unul dintre profesori fusese arestat…
— Şi cum a suportat toate acestea? se interesaă Eve.
— Nu prea bine. Pot suspenda un profesor, dacaă asupra acestuia
planeazaă suspiciunea de posesie de substanţe ilegale sau de comportament
indecent, îînsaă destituirea sa e puţin mai complicataă . Ştia aceasta. A ripostat,
ameninţaî nd caă sprijinit de avocatul lui şi de sindicat, avea saă îînaă buşe orice
iniţiativaă pe care eu sau consiliul director am avea-o pentru a-l concedia.
— Asta nu v-a picat bine nici dumneavoastraă .
— Nu, chiar nu mi-a picat bine, îîncuviinţaă Mosebly, cu o sclipire îîn
privire. Deşi am fi putut duce paî naă la capaă t cu succes procedurile de
destituire, ar fi ieşit o treabaă uraî taă , care ar fi avut drept rezultat, faă raă
îîndoialaă , retragerea şi mai multor elevi de la şcoalaă .
— Ca saă nu mai vorbim de o diminuare a fondurilor.
— Da. IÎn absenţa acestora, nu putem oferi elevilor educaţia pe care o
aşteaptaă şi pe care o meritaă .
— Şi totuşi s-a prezentat astaă zi la serviciu. Aţi avut vreo discuţie cu el la
piscinaă ? Aţi îînotat îîn dimineaţa aceasta, doamnaă directoare. Eve faă cu o
pauzaă . Prosopul dumneavoastraă , îîncaă umed, se afla îîn coşul de rufe din
vestiar. IÎn partea destinataă doamnelor. Un singur prosop.
— Dupaă cum v-am mai spus şi cu altaă ocazie, obişnuiesc saă îînot
dimineaţa. L-am vaă zut pe Reed, da, îîn timp ce ieşeam din piscinaă . Şi, da, am
avut o discuţie. I-am spus caă doresc saă paă raă seascaă incinta şcolii, iar el mi-a
raă spuns caă o saă îînoate, dupaă care o saă ia o cafea şi o saă maă naî nce o brioşaă
îînainte de a se duce la ore.
— Aşadar, vaă sfida, o îînţepaă Eve.
— A fost destul de arogant şi sfidaă tor spunaî ndu-mi toate acestea. Nu o saă
neg faptul caă am avut o ceartaă sau caă am fost foarte supaă rataă . IÎnsaă atunci
caî nd am plecat, Reed era caî t se poate de îîn viaţaă , pregaă tindu-se saă intre îîn
piscinaă . Eu am faă cut un duş, m-am îîmbraă cat, dupaă care am venit direct aici
pentru a-l contacta pe preşedintele consiliului director şi a trece îîn revistaă
situaţia.
— Pe la ce oraă se îîntaî mpla asta?
 — Trebuie saă fi fost îîn jur de ora opt caî nd am ajuns îîn birou şi am dat
telefonul acela. Dupaă ce am îînchis, l-am caă utat pe Eric – pe domnul Dawson
– şi l-am rugat saă preia orele lui Reed de dupaă pauza a patra. Am vorbit, de
asemenea, cu Mirri şi Dave ca saă preia şi ei din orele lui Reed.
Se opri şi oftaă .
— A fost un mic coşmar aceastaă schimbare. Voiam saă aştept paî naă caî nd
Reed avea saă paă raă seascaă vestiarul pentru a-i da îîncaă o şansaă saă plece din
proprie iniţiativaă . IÎn caz contrar, la indicaţiile consiliului, ar fi urmat saă
chem paza pentru a-l escorta afaraă din claă dire. Nu am ştiut caă asistenta
Brennan sunase la salvare paî naă caî nd nu am vaă zut medicii de pe ambulanţaă
graă bindu-se saă ajungaă la piscinaă . Nu am ştiut… Nu am avut nici cea mai vagaă
idee despre cele îîntaî mplate.
— Deja ştiţi cum o saă decurgaă lucrurile. Trebuie saă îîmi daţi numele
tuturor persoanelor care s-au aflat îîn incintaă îîntre orele şapte şi opt şi
jumaă tate dimineaţa. Partenera mea va îîncepe saă ia depoziţii.
— Dar… a fost un accident.
Eve schiţaă un zaî mbet.
— Aşa aţi spus şi îîn cazul lui Foster.

Nu existau schimbaă ri mari îîntre lista persoanelor aflate îîn claă dire îîn
momentul morţii lui Foster şi cea îîntocmitaă acum, observaă Eve. O interesa
saă afle caă Allika Straffo intrase îîn şcoalaă , îîmpreunaă cu fiica sa, la ora şapte şi
treizeci şi douaă de minute şi ieşise la ora opt şi douaă sprezece minute. Dupaă
aproximaă rile ei, Williams murise la şapte şi cincizeci de minute. Nu îîncetaă
saă se gaî ndeascaă la asta îîn timp ce pregaă tea îîntrevederea cu Mirri Hallywell.
— Nu ştiu caî t mai putem duce, îîncepu Mirri. Locul acesta a devenit un
cavou. E ca şi cum ar fi fost blestemat. Ştiu caă sunaă dramatic, îînsaă aşa mi se
pare.
— De ce aţi venit la şcoalaă ataî t de devreme? Mi s-a spus caă aţi ajuns la
şapte şi un sfert.
— O, da, clubul de teatru. Am avut o îîntaî lnire îînainte de ore, îîn sala de
spectacol. Trebuia saă discutaă m şi saă vizionaă m nişte scene din piesa de
teatru „Oraşul nostru“.
— Va trebui saă îîmi faceţi o listaă cu elevii şi personalul aflat îîn incintaă .
Trebuie trecuţi şi paă rinţii şi tutorii legali.
— Sigur caă da. Eu eram singura reprezentantaă a personalului didactic.
— Aţi paă raă sit vreun moment sala de spectacol îîn timpul îîntaî lnirii?
— Nu. M-am aflat acolo îîntre şapte şi jumaă tate şi opt şi un sfert. De fapt,
am ajuns ceva mai devreme de şapte şi jumaă tate ca saă pregaă tesc caseta
video şi, probabil, am plecat puţin dupaă opt şi un sfert pentru caă a trebuit saă
aranjez lucrurile prin salaă . Nu am aflat despre ce i s-a îîntaî mplat lui Reed
decaî t dupaă ce am ajuns îîn clasaă .
— Ştiaţi caă Williams a fost arestat ieri?
— Toataă lumea ştia, spuse ea, ridicaî nd un umaă r. Nu pot saă spun caă am
fost surprinsaă , poate – nu ştiu dacaă ar trebui saă spun chestia asta –, poate
puţin îîncaî ntataă . Ştiţi cum se spune: a cules ce a semaă nat. Caî t despre ce i s-a
îîntaî mplat, cred caă e absolut oribil. Nu ştiu cum de s-a putut îîntaî mpla aşa
ceva.

— O saă avem o micaă discuţie cu delicata şi minunata doamnaă Straffo, o

anunţaă Eve pe Peabody, urcaî ndu-se la volan. Maă îîntreb cum s-o fi simţit
aflaî nd caă soţul ei îîl apaă ra tocmai pe baă rbatul cu care l-a îînşelat. Şi mai am o
curiozitate îîn legaă turaă cu ceea ce a faă cut îîn şcoalaă timp de patruzeci şi cinci
de minute.
— Hallywell nu şi-a amintit ca Straffo saă se fi aflat printre paă rinţii care au
participat la îîntaî lnirea din sala de spectacol. Peabody îîşi schimbaă un pic
poziţia şi îîntrebaă continuaî nd saă priveascaă îînainte prin parbriz. Aşadar, cum
merg lucrurile?
— Care lucruri?
— S-a îîntaî mplat saă maă uit la televizor îîn dimineaţa asta, îîn timp ce
maî neam un covrig. Am prins materialul aă la taî mpit despre Roarke şi blondaă .
S-a vaă zut de la distanţaă caă e o îîncropealaă .
— Atunci de ce ai deschis subiectul?
— Scuze.
— Nu, zise Eve dupaă caî teva clipe, nu are sens saă maă raă stesc la tine pentru
chestia asta. Pentru moment, trebuie saă îîi pun capac. Şi o saă îîi pun capac
ataî t timp caî t sunt la datorie. S-a îînţeles?
— Sigur.
— Nu pot saă maă concentrez asupra acestui aspect, adaă ugaă Eve dupaă un
alt moment de taă cere apaă saă toare. Nu maă pot gaî ndi la asta acum.
— Bine. IÎţi mai spun un singur lucru, dupaă care promit saă tac: e o
aiurealaă .
— Mulţumesc. Aşadar, de ce şi-a dus doamna Straffo copilul astaă zi la
şcoalaă şi nu a trimis-o pe îîngrijitoare, ca de obicei?
— Cred caă vrei saă spui menajeraă , îîn cazul de faţaă . Bunaă îîntrebare.
Eve opri îîn dreptul blocului.
— Atunci hai saă i-o punem.
Se confruntaraă cu portarul, decis saă le punaă beţe îîn roate.
 — Doamna Straffo nu doreşte saă primeascaă vizite. Nu doreşte saă fie
deranjataă .
— Prietene, nu ştiu ce primaă de Craă ciun ţi-au pregaă tit soţii Straffo, îînsaă
acum e momentul saă te îîntrebi dacaă merita o excursie la sediul central al
Poliţiei şi o searaă la raă coare, pentru obstrucţionarea justiţiei. Uite, asta e o
legitimaţie. Priveşte-o bine şi ia aminte. Acum, daă -te la o parte, altfel te
trimitem puţin la raă coare.
— Eu doar îîmi fac datoria.
— Parcaă nu asta facem cu toţii. Eve trecu de el, dupaă care se opri. Ai
vaă zut-o astaă zi pe menajeraă ?
— Pe Cora? A ieşit pe la ora nouaă . Avea de faă cut nişte comisioane. Mi-a
spus caă doamna Straffo nu se simţea bine şi caă nu dorea saă primeascaă vizite.
IÎncaă nu s-a îîntors.
— Dar doamna Straffo? La ce oraă s-a îîntors îîn dimineaţa asta?
— Pe la opt şi jumaă tate, poate chiar mai taî rziu. Nu araă ta prea bine.
— A venit pe jos sau cu maşina?
— Pe jos. Şi-a dus copilul la şcoalaă . E doar la zece minute distanţaă . IÎnsaă
nu cred caă le-a luat chiar ataî t. Fetiţa spunea caă , dacaă nu se graă besc, va
îîntaî rzia la îîntaî lnirea pe care o avea de dimineaţaă .
— Nu-i aşa caă menajera o duce şi o aduce de la şcoalaă de obicei?
interveni Peabody.
— IÎn general, da. IÎnsaă din caî nd îîn caî nd o mai aduce acasaă unul dintre
soţii Straffo.
IÎn timp ce urcau spre apartamentul familiei Straffo, de la ultimul etaj al
claă dirii, Eve îîncepu saă facaă scenarii: plecase de la şcoalaă şi se îîntorsese
acasaă . IÎi luase cam un sfert de oraă , asta dacaă nu se graă bise. Se dusese sus, îîi
daă duse nişte comisioane de faă cut menajerei, dupaă care se asigurase caă nu
avea saă fie deranjataă . Se izolase. IÎşi dorise un pic de intimitate.
Ajungaî nd îîn dreptul apartamentului, Eve sunaă la sonerie. Ledul de
securitate se activaă , iar robotul îîncepu saă recite un mesaj.

Ne pare rău. Familia Straffo a activat opţiunea de intimitate absolută. Vă

rugăm să vă lăsaţi numele şi datele de contact pentru ca un membru al
familiei să vă contacteze de îndată ce va fi disponibil.

Eve ridicaă legitimaţia îîn dreptul scannerului.

— Ne aflaă m aici îîn interes de serviciu. Vi se ordonaă saă dezactivaţi
opţiunea de intimitate absolutaă şi saă o anunţaţi pe doamna Straffo caă
trebuie saă ne deschidaă .
 Un moment, vă rog, să vă verific legitimaţia… Legitimaţia a fost
verificată… Vă rog, aşteptaţi…

Eve tocmai cocheta cu ideea de a bate cu pumnul îîn uşaă , caî nd aceasta se
deschise. Portarul avusese dreptate. Allika Straffo nu araă ta bine. Deşi
îîmbraă cataă îîntr-o rochie de casaă din maă tase, aceasta nu era deloc pusaă îîn
valoare de figura ei palidaă , cu ochii pierduţi îîn fundul capului.
— Vaă rog, nu poate aştepta? Sunt bolnavaă .
— Dar v-aţi simţit suficient de bine pentru a vaă conduce fetiţa astaă zi la
şcoalaă . S-a îîntaî mplat ceva îîntre timp de v-aţi îîmbolnaă vit? Sau poate vaă
simţiţi uşor tulburataă de faptul caă soţul dumneavoastraă a fost de acord saă vaă
reprezinte amantul îîn instanţaă ?
— Nu este amantul meu. A fost o greşealaă . Vaă rog, laă saţi-maă îîn pace.
— Nu prea cred caă o saă vaă laă saă m. Eve puse piciorul îîn prag îînainte ca
Allika saă apuce saă îînchidaă uşa. V-aţi ocupat cumva de greşeala aceasta de
dimineaţaă ?
— Sunt obositaă . Lacrimile îîncepuraă saă i se adune îîn ochi şi saă i se
prelingaă pe obraji. Am obosit, pur şi simplu. Vreau ca totul saă se termine.
— Aşadar, l-aţi ajutat pe Williams saă se ducaă la fund?
— La ce vaă referiţi? Dumnezeule, intraţi îîn cazul aă sta.
— Haideţi, intraţi. Sunt prea obositaă pentru a sta saă maă cert cu
dumneavoastraă aici.
Se îîntoarse cu spatele la ele şi se îîndreptaă spre camera de zi, unde luaă loc
pe o canapea şi îîşi sprijini capul îîntr-o maî naă .
— Am fost ataî t de naivaă , ataî t de proastaă saă -l las saă maă atingaă . Maă îîntreb,
caî t am saă mai plaă tesc pentru asta?
— V-a cerut bani?
— Bani? Nu, nu. Mi-a spus caă o saă -l sune pe Oliver, caă o saă -l convingaă saă îîl
reprezinte. Ce fel de om e? S-au gaă sit şi substanţele acelea îîn dormitorul lui.
Pot fi siguraă caă nu le-a folosit şi îîn cazul meu? Mi-e greaţaă .
— L-aţi abordat îîn dimineaţa aceasta?
— Nu. Am vrut. Am îîncercat saă îîl conving pe Oliver saă nu îîl reprezinte,
îînsaă Oliver e o persoanaă foarte îîncaă paă ţaî nataă . Trebuia saă aflu ce i-a spus
Reed, trebuia saă îîi conving pe Reed saă îîşi gaă seascaă alt avocat.
Eve se aşezaă .
— Haideţi saă îînregistraă m aceastaă conversaţie, spre binele tuturor. O saă vaă
citesc drepturile.
— Dar…
 — Sunteţi caă saă toritaă cu un avocat. Cunoaşteţi procedura.
Eve îîi citi drepturile, urmaă rind-o îîn tot acest timp pe
Allika.
— IÎnţelegeţi care sunt drepturile şi obligaţiile care vaă revin îîn aceste
circumstanţe?
— Da, bineîînţeles.
— Aţi dus-o pe fiica dumneavoastraă azi-dimineaţaă la şcoalaă şi aţi ajuns
acolo îîn jurul orei şapte şi jumaă tate.
— Da, m-am gaî ndit caă dacaă o duc şi dacaă Reed ar fi fost acolo… Am vaă zut
caă era, dupaă evidenţa computerizataă . Aşadar, am dus-o pe Rayleen îîn sala de
spectacol şi m-am îîntors. M-am gaî ndit caă la ora aceea o saă îîl gaă sesc îîn sala
de sport. IÎnsaă nu era acolo. M-am dus la piscinaă . I-am auzit îîn timp ce
intram îîn vestiar.
— Pe cine anume?
— Pe Reed şi pe directoarea Mosebly. Se certau, ţipau unul la celaă lalt. Ea
îîi spunea caă era un om terminat, caă numele lui nu putea saă mai fie asociat cu
cel al şcolii. IÎi spunea caă , dacaă nu va demisiona, va fi un om terminat.
— Şi de ce v-au deranjat remarcile acestea? îîntrebaă Eve.
— Nu m-au deranjat – vreau saă spun caă nu mi-a faă cut plaă cere saă aud aşa
ceva, îînsaă nici nu m-au deranjat. Am dat saă plec. Nu voiam ca ea saă maă vadaă
acolo. IÎnsaă apoi… el i-a spus „IÎncearc-o şi pe asta, Arnette“. I-a spus-o cu un
soi de amuzament. Cred caă a şi raî s. Nu l-am auzit vorbind niciodataă ataî t de
dur, ataî t de uraî t. A fost draă guţ şi manierat cu mine, chiar şi atunci caî nd i-am
spus caă am faă cut o greşealaă . A fost foarte îînţelegaă tor. IÎnsaă aceastaă …
— Ce altceva aţi mai auzit?
Allika îîşi umezi buzele.
— I-a spus caă nu numai el avea saă cadaă . A îîntrebat-o ce paă rere ar avea
consiliul director dacaă ar afla caă s-a taă vaă lit cu el – exact aşa s-a exprimat. Se
taă vaă lise cu el, cu unul dintre membrii personalului didactic, chiar îîn piscinaă ,
îîn incinta şcolii şi îîn biroul ei. Mi s-a faă cut greaţaă auzindu-l cum povesteşte
tot ce faă cuseraă îîmpreunaă .
— Şi Mosebly? se interesaă Eve. Cum a reacţionat la ameninţarea caă o va
da îîn vileag?
— Nu ştiu. Am fugit pentru caă mi se faă cuse raă u. Am intrat îîntr-una din baă i
şi am vomitat.
IÎşi duse degetele îîn dreptul buzelor şi îînchise ochii.
M-am simţit ruşinataă şi dezgustataă de mine îînsaă mi, de ceea ce faă cusem.
Acesta era baă rbatul cu care îîmi îînşelasem soţul. Iar acum se folosea de asta,
se folosea de Oliver pentru caă ştia caă sunt prea laşaă pentru a-i spune lui
Oliver ce am faă cut. Ştie caă o saă tac şi presupun caă şi directoarea Mosebly va
proceda la fel. IÎşi va vedea îîn continuare de treabaă şi va trece la urmaă toarea.
— Nu, nu o va face. E mort.
Allika se holbaă un moment la Eve, dupaă care daă du ochii peste cap şi
leşinaă .

13

Caî nd îîşi veni îîn fire, Allika faă cu o adevaă rataă crizaă de nervi. Suspinele,
tremuratul, ochii îîngroziţi ar fi putut fi semne de vinovaă ţie, teatru bine jucat
sau şoc. Eve se abţinu îînsaă de la concluzii atunci caî nd menajera intraă îîn
cameraă , îîncaă rcataă cu sacoşe.
— Ce e? Ce s-a îîntaî mplat? Doamne sfinte, e vorba de Rayleen?
— Fetiţa nu a paă ţit nimic. Eve raă mase impasibilaă îîn timp ce Cora aruncaă
sacoşele îîn laă turi şi se graă bi saă ajungaă la Allika. Calmaţi-o. Tranchilizaţi-o
dacaă e nevoie. O saă staă m de vorbaă mai taî rziu, zise ea.
— Domnul Straffo? îîntrebaă menajera.
— Şi el e îîn regulaă , din caî te ştiu. Liniştiţi-o, dupaă care veniţi saă discutaă m
puţin. Am caî teva îîntrebaă ri pentru dumneavoastraă .
— Hai, scumpa mea, linişteşte-te, spuse Cora cu o voce dulce, aşa cum fac
de obicei femeile care se pricep saă ofere alinare. Totul o saă fie bine.
— Totul se destramaă , suspinaă Allika îîn timp ce Cora o ajuta saă se ridice. E
mort. Dumnezeule, a murit.
Cora aruncaă o privire caă tre Eve.
— E vorba despre un alt profesor, îîi explicaă aceasta.
— Iisuse Hristoase. Hai, scumpa mea, vino saă te îîntinzi un pic.
Zicaî nd acestea, Cora o conduse spre lift, ocolind scara interioaraă . Uşile se
îînchiseraă îîn urmaă . Cora o susţinea pe Allika, preluaî ndu-i greutatea, ca şi
cum nu ar fi caî ntaă rit mai mult decaî t un copil.
— Sun-o pe Mosebly, Peabody, spuse Eve. Convoac-o la sediul central. Fii
amabilaă , cere-ţi chiar scuze. Ştii tu ce saă -i spui.
— Caă trebuie saă îîi mai punem caî teva îîntrebaă ri, caă ar fi mai bine dacaă am
discuta îîn afara şcolii. Am îînţeles.
IÎn vreme ce Peabody îîşi scotea mobilul din buzunar, Eve se îîndreptaă spre
scaă ri. Pur şi simplu, va verifica situaţia unui potenţial martor sau suspect, se
justificaă ea îîn sinea ei. Era de îînţeles, acceptabil, perfect legal. Oricum, nu ar
fi fost o indiscreţie dacaă s-ar fi uitat îîn celelalte camere doar din prag.
Scrutaă cu privirea îîncaă perea despre care deduse caă era biroul lui Straffo.
Spaţioasaă , elegantaă , avea o privelişte minunataă , obturataă acum de jaluzelele
trase paî naă jos. Era mobilataă cu o canapea de mici dimensiuni, pe care nu s-
ar fi putut îîntinde dacaă ar fi vrut saă tragaă un pui de somn. Aşadar, biroul era
îîn totalitate dedicat discuţiilor oficiale.
IÎn faţa biroului paă rea caă se afla camera de zi a Allikaă i. Un birouaş cu
picioare frumos arcuite şi un scaun pe maă suraă , tapiţat îîn culori pastelate –
roz şi verde –, se aflau îîn faţa unui şemineu pe consola caă ruia erau o
mulţime de fotografii îînraă mate. Multe dintre ele erau cu fetiţa, altele cu
toataă familia şi una îîn care soţii Straffo araă tau mai tineri şi uşor timizi. Nu
vaă zu îînsaă nicio fotografie cu baă ieţelul cuplului, cu copilul care avusese o
soartaă ataî t de nefericitaă . Jaluzelele erau prezente şi aici, îînsoţite îînsaă de
nişte draperii verzi şi maă taă soase. Mai zaă ri un scaă unel pentru picioare, un
serviciu de ceai pretenţios şi flori.
Camera urmaă toare araă ta ca un loc de joacaă . Teritoriul copilului, îîşi spuse
Eve. Jucaă rii, un birou îîn miniaturaă , culori vii, îîntre care rozul se detaşa ataî t
de tare, îîncaî t lui Eve i se strepeziraă dinţii. Fetiţa avea computerul ei
personal, observaă ea, un televizor, o combinaă muzicalaă , un mic serviciu de
ceai şi o maă suţaă cu scaă unele. Zona îîn care se afla biroul fusese decorataă , ca
şi cum ar fi faă cut parte dintr-un mediu profesionist, dar adaptat totuşi unei
şcolaă riţe. Bibliorafturi şi tot felul de acuarele, probabil, folosite şi la
decorarea pereţilor.
IÎn camera urmaă toare, Eve vaă zu, prin uşa larg deschisaă , un pat enorm,
confortabil, foarte îînzorzonat, decorat îîn roz şi alb, o mulţime de paă puşi şi
mobila adaptataă acestora. Imaginea îîi daă du fiori. De ce ar fi avut nevoie
paă puşile de scaune, paă tuţuri şi mese? Doar dacaă ar fi prins viaţaă îîn miez de
noapte şi le-ar fi folosit. Mda, cu siguranţaă îîi daă deau fiori.
Exploraă mai departe, trecaî nd de uşa ce fusese îînchisaă de Cora. Auzi, îîn
schimb, cum menajera îîi vorbea îîn şoaptaă Allikaă i, îîncercaî nd saă o linişteascaă .
Eve daă du peste o cameraă de oaspeţi care ar fi primit cu siguranţaă cinci
stele, dacaă ar fi fost introdusaă îîn regim hotelier. Mai descoperi caă
apartamentul avea trei dormitoare, trei baă i – dintre care una, cu siguranţaă ,
era cea a dormitorului principal –, o cameraă dejoacaă , o cameraă de zi şi un
birou, toate la mezanin. Auzi un zgomot şi se uitaă îîn sus, dorindu-şi saă fi
avut vreun motiv pentru care se afla acolo. Negaă sind unul, aşteptaă paî naă
caî nd Cora se strecuraă afaraă din dormitor şi duse un deget îîn dreptul buzelor
îîn timp ce îînchidea uşa.
— Apartamentul nu e izolat fonic, îîi explicaă ea lui Eve, faă caî ndu-i semn saă
o urmeze pe trepte.
— De ce nu?
 — Domniţa nu a vrut, din caî te mi s-a spus. Vrea saă o poataă auzi pe
Rayleen noaptea. Ştiţi, au avut un fiu, dar a murit.
— Da, am aflat.
— I-am dat un tranchilizant, aşa cum mi-aţi spus. Ar trebui saă doarmaă
vreo caî teva ore. Am îîntrebat-o dacaă saă îîl sun pe domnul Straffo, îînsaă mi-a
spus caă nu e cazul şi a îînceput saă plaî ngaă şi mai tare. Nu ştiu ce ar trebui saă
fac.
— Care a fost atmosfera îîn familie, zilele acestea?
— Ah, bunaă , îîi raă spunse Cora, trecaî ndu-şi o maî naă prin paă rul roşcat. Ea a
fost puţin nervoasaă . Presupun caă , de vreme ce sunteţi de la poliţie, nu
greşesc dacaă vaă spun caă nu i-a convenit caă el îîl reprezenta pe profesorul
acela arestat. S-au cam certat ieri pe tema asta. Era supaă rataă , faraă îîndoialaă ,
şi l-a îîntrebat ce o saă facaă dacaă respectivul va fi acuzat de asasinarea
domnului Foster. Domnul i-a spus caă nu e treaba ei saă se amestece îîn
treburile lui. Ştiţi, nu avem izolare fonicaă , îîi reaminti Cora, zaî mbind îîn colţul
gurii. A fost pentru prima dataă caî nd i-am auzit certaî ndu-se de caî nd am
venit aici. Am urcat, ca saă o distrag pe Rayleen, îînsaă am gaă sit-o la birou,
faă caî ndu-şi temele, aşa cum face de obicei, îînainte de cinaă . IÎşi pusese muzicaă ,
adaă ugaă ea, acoperindu-şi urechile. Asculta la caă şti, aşadar nu i-a auzit
certaî ndu-se.
— Dar dimineaţa asta?
— A fost tensionataă . A fost la fel ca şi cina de ieri. Nu au discutat absolut
nimic de faţaă cu Rayleen şi cu mine. Cora aruncaă o privire la sacoşele pe
care le aruncase caî t colo. V-ar deranja dacaă aş duce cumpaă raă turile îîn
bucaă taă rie, saă le pun la locul lor?
— Nu. Te rog. Eve îîi faă cu lui Peabody un semn cu ochiul, dupaă care apucaă
ea îînsaă şi o sacoşaă . O iau eu pe asta.
Salonul unde se lua masa se afla îîntr-o nişaă decorataă îîn argintiu şi negru,
care se continua cu o terasaă spaţioasaă . Bucaă taă ria, îîn aceleaşi tonuri, cu mici
pete de culoare de un albastru ţipaă tor, se afla imediat îîn dreapta.
— Doamna Straffo a dus-o personal pe Rayleen la şcoalaă azi, îîncepu Eve,
punaî nd sacoşa pe un bufet lat, placat cu inox.
— Mulţumesc. Da, aşa e, spuse Cora, îîncepaî nd saă aşeze taî rguielile îîn
dulapurile negre, lucioase, şi îîn frigiderul argintiu. Din caî nd îîn caî nd se mai
îîntaî mplaă ca unul dintre ei saă o ducaă la şcoalaă . Sunt atenţi, din punctul acesta
de vedere, şi maă anunţaă caă o saă am ceva timp liber. De data aceasta îînsaă ,
domniţa m-a anunţat abia dimineaţaă , dupaă ce a plecat domnul. Pot saă vaă
ofer ceva de baă ut dumneavoastraă şi partenerei dumneavoastraă ,
locotenente? Poate un ceai?
 — Nu, mulţumim.
— Eu o saă -mi fac unul, dacaă nu vaă supaă raţi. Sunt aşa de necaă jitaă . Aţi spus
caă a mai murit un profesor. Lucrurile de genul aă sta vin îîntotdeauna caî te trei.
IÎn timp ce punea de ceai îîi zaî mbi lui Eve, îîncurcataă . Ştiu, e o superstiţie. IÎnsaă
totuşi. O, Doamne, Rayleen. Oare saă maă duc saă o iau de la şcoalaă ? Dar nu pot
saă o las pe domniţaă singuraă .
— Tataă l ei urma saă fie contactat.
— Bine atunci, presupun caă e mai bine aşa, spuse Cora, luaî nd ceaşca de
ceai. Ce situaţie neplaă cutaă , mai adaă ugaă ea oftaî nd.
— Cum se simţea doamna Straffo caî nd s-a îîntors de la şcoalaă ?
— Araă ta raă u şi mi-a spus caă aşa se şi simţea. Cora se aşezaă pe un taburet
pentru a-şi bea ceaiul.
— Mi-a dat caî teva comisioane de faă cut şi mi-a spus caă nu voia saă fie
deranjataă deoarece dorea saă doarmaă . I-am faă cut un ceai, dupaă care m-am
dus îîn treaba mea.
— Ai avut de faă cut multe comisioane pentru ea?
— Am avut ceva. Face parte din fişa postului. Nu vreau saă vaă îînchipuiţi caă
maă munceşte de dau îîn braî nci, pentru caă nu e aşa.
Lui Eve îîi zburaă gaî ndul la dormitorul îînzorzonat de la mezanin.
— Petreci mult timp cu Rayleen.
— Da, îîntr-adevaă r, şi chiar îîmi face plaă cere. Maă rog, majoritatea timpului,
spuse Cora, raî zaî nd. IÎnsaă domniţa nu o lasaă cu totul îîn grija mea, ca saă ne
îînţelegem. Petrec mult timp îîmpreunaă îîn familie, se joacaă şi îîşi fac temele
îîmpreunaă . Domniţa este o femeie minunataă şi foarte bunaă , la fel ca şi
domnul. Totuşi, cred caă domnul nu ar fi trebuit saă îîl apere pe omul acela
dacaă o deranja pe domniţaă îîntr-ataî t. Iar acum aflu caă a murit. Mi-a spus caă a
murit atunci caî nd am culcat-o. Saă raă cuţa de ea. Nervii ei au fost îîntinşi la
maximum de îîntaî mplarea asta.
Dupaă ce paă raă siraă apartamentul, iar Peabody o informaă caă Mosebly
consimţise saă se prezinte la sediul central pentru continuarea discuţiei
avute la şcoalaă , Eve se gaî ndi cui altcuiva i-ar mai fi putut îîntinde nervii îîn
ziua respectivaă .
Ai ei erau deja suprasolicitaţi şi tindeau saă cedeze atunci caî nd intraă îîn
sediu. Conversaţiile se îîntrerupseraă pentru un moment, dupaă care furaă
reluate. Priviri furişate o cercetaraă rapid. Nu auzi nicio remarcaă de prost-
gust despre apariţia ei la emisiunea Nadinei din seara precedentaă . Ştiind caă
aceasta nu mai era ştirea zilei, Eve se îîndreptaă direct spre biroul saă u,
straă duindu-se saă nu traî nteascaă uşa îîn urma sa. Ştirea zilei era cea despre
soţul doamnei locotenent şi blonda aceea raă pitoare.
 IÎşi programaă cafetiera şi constataă caă primise caî teva mesaje de la Nadine,
Mavis, Mira, dar şi de la reporterul care transmisese îîn direct baî rfa de
dimineaţaă . Saă ardaă îîn focul iadului, îîşi spuse Eve. Trecu peste sentimentul de
vinovaă ţie ignoraî nd mesajele lui Mavis şi ale lui Nadine, ascultaî ndu-l doar pe
al Mirei.
— Eve, ţi-am faă cut un profil mai detaliat, pe care ţi l-am şi trimis. Sper caă
o saă iei legaă tura cu mine, dacaă se îîntaî mplaă saă aparaă o problemaă personalaă îîn
legaă turaă cu care vei simţi nevoia saă comunici cu cineva. IÎţi stau la dispoziţie.
— Nu, nu vreau saă vorbesc despre nimic, şuieraă ea printre dinţi şi îînchise
mesajul.
IÎn schimb, îîşi sunaă superiorul pentru a-i face o relatare a celor
îîntaî mplate. Avea saă se ocupe de cea scrisaă mai îîncolo. Trebuia saă verifice
totul cu Morris, îîşi reaminti ea îînainte saă iasaă din nou. Trebuia saă mai vadaă o
dataă apartamentul lui Foster şi saă îîl punaă pe Feeney saă se ocupe de partea
electronicaă . Ştia ce avea de faă cut şi cum saă rezolve cazul. Ce nu ştia era cum
saă se raporteze la viaţa ei.
Luaă ascensorul. Remarcaă privirile celor prezenţi aţintite asupra sa şi le
îînfruntaă , zicaî ndu-şi caă era mai bine aşa decaî t saă le simtaă pe la spate,
sfredelindu-i ceafa. Asistenta lui Whitney evitaă saă o priveascaă îîn ochi.
— Puteţi intra, locotenente. Vaă aşteaptaă .
Lat îîn umeri şi cu nişte maî ini mari, Whitney şedea la biroul de unde îîi
coordona pe toţi, cu o expresie serioasaă , accentuataă de ochii îînchişi la
culoare şi de o privire cercetaă toare.
— Locotenente.
— Domnule comandant. Cred caă am descoperit o pistaă care leagaă decesul
lui Foster de moartea, prin îînecare, a lui Reed Williams.
Whitney se laă saă pe spate, ascultaî nd-o, faraă a o îîntrerupe, paî naă caî nd Eve
terminaă ce avea de spus.
— Ai optat saă nu o supui unui interogatoriu pe Allika Straffo.
— Da, pentru moment. Nu am reuşi saă obţinem nimic de la ea, domnule.
Cred caă , dacaă o straî ngem puţin cu uşa pe Mosebly, ajungem mai departe.
Deşi amaî ndouaă au avut ataî t motivul, caî t şi ocazia, totuşi victima putea fi
mai uşor îîmpinsaă îîn – sau mai degrabaă sub – apaă de caă tre Mosebly.
Amaî ndouaă aveau ceva de pierdut, iar tonul declaraţiilor lui Straffo
anterioare morţii lui Williams face din ea un suspect demn de luat îîn seamaă .
Poate caă a folosit intervalul îîntre comiterea crimei…
— Dacaă a fost vorba de crimaă .
— Da, domnule comandant, dacaă a fost vorba de aşa ceva, a putut folosi
intervalul scurs îîntre timp pentru a se pregaă ti, pentru a-şi pune la punct
versiunea din cadrul interogatorului, îîncaă mai analizez aceastaă ipotezaă , îînsaă
Mosebly parcaă se potriveşte mai bine circumstanţelor.
— Şi Foster?
— E posibil ca Williams saă îîl fi otraă vit. Lui Williams nu îîi plaă cea saă i se
forţeze maî na şi ştim caă Foster i-a forţat-o, cel puţin o dataă , legat de
aventurile sale. Avaî nd îîn vedere noile informaţii, potrivit caă rora Williams
îîntreţinuse raporturi sexuale cu Mosebly, dacaă acestea se confirmaă şi Foster
ştia de ele, e plauzibil. Mosebly ar fi avut mai multe de pierdut. Cele ştiute
de Foster i-ar fi compromis poziţia şi autoritatea. Nimaă nui nu îîi place ca
aspectele private saă devinaă publice, îîn special prin mijlocirea celor aflaţi îîn
subordine.
— Adevaă rat, zise el continuaî nd s-o fixeze. Foloseşte-te de asta, stoarce
tot ce poţi.
— Da, domnule.
— Soţia mea şi cu mine te-am urmaă rit asearaă la emisiunea lui Nadine
Furst, adaă ugaă el, schiţaî nd un zaî mbet. Te-ai descurcat bine. Prestaţia ei şi
raă spunsurile tale au fost o bilaă albaă îîn contul departamentului. Şeful Tribble
m-a sunat îîn dimineaţa asta pentru a-mi spune acelaşi lucru.
— Vaă mulţumesc, domnule comandant.
— A fost o reclamaă bunaă , Dallas, şi trebuie saă remarc caă te-ai controlat
foarte bine. Poate fi… dificil saă devii persoanaă publicaă , saă te menţii îîn prim-
plan şi saă te fereşti de situaţiile îîn care intimitatea îîţi este invadataă . Ele vin
la pachet cu orice fel de notorietate. Dacaă vei simţi, la un moment dat, caă
toate aceste şicane îîncep saă îîţi afecteze activitatea profesionalaă , sper caă o saă
vii saă stai de vorbaă cu mine.
— Nu îîmi vor afecta activitatea profesionalaă .
— O saă asist şi eu la interogatoriul cu Mosebly, dacaă va fi posibil. Dacaă nu,
o saă îîl trec îîn revistaă cu proxima ocazie. Liber, locotenente.
Eve daă du saă plece, dar Whitney continuaă :
— Dallas? Baî rfele sunt doar o formaă uraî taă şi insidioasaă a
divertismentului. Poate şi din cauza asta au mult succes la public. Un
poliţist bun ştie caă au menirea lor, aşa cum ştie şi caă informaţiile sunt
adeseori ataî t de sucite şi raă staă lmaă cite, îîncaî t alcaă tuiesc un mesaj cu totul
diferit de cel gaî ndit iniţial de posesorul lor. Tu eşti un poliţist bun.
— Da, domnule. Vaă mulţumesc.
Deşi era conştientaă caă îîi spusese toate acelea din amabilitate, Eve nu
reuşi saă scape de sentimentul de ruşine paî naă caî nd nu ieşi din lift. IÎnainte saă
intre îîn birou, mobilul saă u scoase un semnal care o anunţa caă primise un
mesaj video. Mesajul era de la Roarke. Se simţi meschinaă şi laşaă numai
pentru faptul caă îîi trecuse prin minte saă îîl şteargaă faraă saă îîl vizioneze. Trase
o îînjuraă turaă , dupaă care accesaă mesajul. Chipul lui umplu ecranul mobilului,
iar ochii lui albaştri şi paă trunzaă tori îîi fixaraă pe ai ei.
— Locotenente. Nu am vrut să te deranjez. Dacă ai putea să îţi faci ceva
timp astăzi, mi-ar plăcea să îmi acorzi şi mie câteva minute. Dacă nu e posibil
– sau ai să te încăpăţânezi să nu îţi faci timp mă aştept să beneficiez de
atenţia ta cel puţin câteva minute diseară, acasă. O să-ţi mai spun doar atât:
mă scoţi din sărite, şi totuşi te iubesc din tot sufletul. Sper să-mi dai un semn,
Eve, altfel îţi tăbăcesc fundul.
Vaî rîî mobilul îînapoi îîn buzunar.
— O saă vedem cine taă baă ceşte fundul cui, amice, maî raî i ea, îînsaă inima i se
straî nse din nou şi nu ştia dacaă de plaă cere sau de durere.
— Hei, Dallas, o salutaă Baxter, ridicaî ndu-se de la birou şi venind spre ea.
Te-ai descurcat de minune asearaă , la Nadine.
— Ai saă -mi spui ceva legat de un caz, domnule detectiv?
— Nu chiar. Pur şi simplu… Uite ce e, Dallas, nu trebuie saă dai atenţie…
IÎi îînchise uşa îîn nas, nu îînainte saă observe compasiunea din ochii lui. Mai
puse un capac peste traă irile ei, se aşezaă şi se concentraă asupra raportului pe
care îîl avea de faă cut paî naă caî nd fu anunţataă caă Arnette Mosebly sosise la
sediu.
Intraî nd îîn sala de interogatorii, Mosebly se îîncruntaă , indignataă .
— Pe cuvaî nt, locotenente, am crezut caă vom sta de vorbaă îîn biroul
dumneavoastraă .
— Nu mi-aţi vaă zut biroul. Abia dacaă are loc saă se mişte o singuraă
persoanaă , daraă mite trei. Vaă mulţumesc caă aţi acceptat invitaţia noastraă .
— Vreau saă cooperez, ataî t îîn calitate de cetaă ţean, caî t şi ca director al
Academiei Sarah Child. Cu caî t se rezolvaă mai repede situaţia, cu ataî t mai
bine pentru şcoalaă .
— Sigur, şcoala este importantaă pentru dumneavoastraă .
— Bineîînţeles.
— Vaă rog saă îîmi permiteţi saă pregaă tesc discuţia, îînregistreazaă .
Interogatoriu cu Mosebly, Arnette, condus de locotenentul Dallas, Eve, şi
detectivul Peabody, Delia, personal, îîn legaă turaă cu decesul domnului
Williams, Reed, produs astaă zi. Eve se aşezaă . Doamnaă Mosebly, faptul caă vaă
aflaţi aici reflectaă o dorinţaă proprie?
— Desigur. V-am spus caă doresc saă cooperez.
— Apreciem acest lucru. Pentru protecţia dumneavoastraă , o saă vaă citesc
drepturile.
— Drepturile? Dar eu…
 — E o proceduraă de rutinaă , o asiguraă Eve, recitaî ndu-i-le. IÎnţelegeţi
drepturile şi obligaţiile care vaă revin îîn aceste circumstanţe?
— Desigur.
— Prea bine. Dupaă cum vaă spuneam, apreciem faptul caă aţi raă spuns
solicitaă rii noastre.
— Moartea lui Reed a constituit un şoc pentru noi toţi, pentru noi toţi,
sublinie ea. Mai ales caă survine dupaă cea a lui Craig.
— Vaă referiţi la Craig Foster, profesorul care a fost asasinat îîn şcoala pe
care o conduceţi.
— Da. A fost şi este o tragedie.
— IÎmi pare raă u. Vreţi o cafea sau orice altceva?
— Nu, mulţumesc.
— Le-aţi cunoscut pe ambele victime, ataî t pe Foster, caî t şi pe Williams,
continuaă Eve.
— Da, raă spunse Mosebly, îîncrucişaî ndu-şi braţele pe masaă . Avea o
manichiuraă perfectaă , unghiile sale atent îîngrijite fiind laă cuite îîntr-un corai
discret. Amaî ndoi erau angajaţii Academiei Sarah Child, unde activez îîn
calitate de director.
— Ştiaţi caă Reed Williams a fost supus unui interogatoriu legat de
moartea lui Craig Foster?
Maxilarul i se îîncleştaă îîntr-o expresie care cu siguranţaă trezea spaima
paî naă şi îîn cel mai curajos elev, îîşi spuse Eve.
— Am aflat cu toţii, da. Ştiu caă aţi stat de vorbaă cu el şi caă a fost reţinut
pentru cu totul alte acuzaţii.
— Pentru posesie de substanţe ilegale, mai precis pentru nişte substanţe
folosite îîn special pentru a facilita raporturile sexuale.
— IÎnţeleg, spuse Mosebly, subţiindu-şi buzele. E îîngrozitor. L-am
respectat pe Reed ca profesor, îînsaă aceste detalii despre viaţa sa
personalaă … sunt, pur şi simplu, şocante.
— L-aţi abordat pe domnul Williams îîn legaă turaă cu acest aspect.
— Exact, raă spunse directoarea, ridicaî ndu-şi sfidaă tor baă rbia pentru a-şi
accentua autoritatea şi adoptaî nd o privire de gheaţaă , îîn egalaă maă suraă de
trufaşaă . Caî nd a fost arestat şi acuzat am contactat consiliul director pentru
a-i informa pe membri. S-a convenit ca Reed saă fie de îîndataă suspendat,
demisia lui impunaî ndu-se îîn cazul de faţaă . Dacaă ar fi refuzat saă şi-o dea,
fusesem autorizataă saă demarez procedurile de destituire.
— Care sunt complicate şi adeseori dificile. IÎn plus, avaî nd îîn vedere
condiţiile, ar fi faă cut şi mai multaă reclamaă nedoritaă şcolii.
— Da. IÎnsaă nu aveam altaă opţiune, îîn situaţia dataă . Elevii sunt prioritatea
noastraă principalaă , îîn orice circumstanţe.
Peabody îîi turnaă lui Mosebly un pahar cu apaă şi i-l oferi.
— Unii dintre paă rinţi şi-au retras deja copiii, interveni ea. Probabil caă a
trebuit saă le oferiţi asiguraă ri celorlalţi. S-a îîntaî mplat îîn timpul mandatului
dumneavoastraă . Probabil caă aţi primit mustraă ri din partea consiliului.
— Consiliul e îîngrijorat, desigur, îînsaă membrii au demonstrat caă maă
sprijinaă .
— Dar situaţia ar fi devenit şi mai dificilaă dacaă Williams ar fi plecat cu
scandal, continuaă Peabody. Ştii cum se îîntaî mplaă , locotenente, atunci caî nd
cineva cade de sus şi îîi ameninţaă şi pe ceilalţi caă o saă -i tragaă dupaă el.
— Existaă şi oameni de genul aă sta, care doresc saă îîmpartaă caă derea cu
ceilalţi şi caă rora nu le pasaă de costuri, o aprobaă Eve. Aţi declarat mai
devreme caă l-aţi vaă zut şi aţi vorbit cu Williams îîn dimineaţa aceea, la
piscinaă .
— Da. Eu plecam caî nd el intra. I-am reamintit – pe un ton ferm – de
suspendarea sa şi i-am solicitat îîncaă o dataă demisia explicaî ndu-i
consecinţele îîn cazul îîn care nu avea saă şi-o dea.
— Şi cum a reacţionat?
— Mi-a spus caă era îîncrezaă tor îîn faptul caă avocatul lui şi sindicatul aveau
saă blocheze procedura de destituire. Claă tinaă din cap, dezgustataă . L-am laă sat
acolo şi m-am dus saă iau legaă tura cu membrii consiliului director, asta dupaă
ce maă hotaă raî sem saă chem paza saă îîl escorteze afaraă din claă dire.
— L-aţi laă sat, pur şi simplu, saă îînoate îîn piscinaă ? îîntrebaă Eve. Dupaă ce vaă
minimalizase autoritatea?
— Nu puteam saă îîl dau afaraă eu îînsaă mi.
— Presupun caă nu, spuse Eve îîncruntaî ndu-se şi îîncepaî nd saă raă sfoiascaă
un dosar. Nu aţi menţionat faptul caă aţi avut o ceartaă cu el, constataă ea.
— E posibil saă fi ridicat vocea, îînsaă nu pot saă spun caă ne-am certat.
— Serios? Mie una îîmi place saă îîmi spun punctul de vedere clar şi
raă spicat. IÎn special atunci caî nd sunt ameninţataă . Nu aţi menţionat nici
faptul caă v-a ameninţat.
Privirea lui Mosebly o evitaă pe cea a lui Eve.
— Nu îîmi aduc aminte saă o fi faă cut.
— Cineva v-a auzit. Te-a ameninţat, nu glumaă , Arnette. A ameninţat caă
avea saă facaă cunoscut faptul caă tu şi el aţi folosit piscina aceea nu doar
pentru îînot, iar îîn biroul taă u aţi faă cut ceva mai mult decaî t saă planificaţi ore.
Cum crezi caă ar fi reacţionat consiliul la auzul unor asemenea veşti? Caî t
crezi caă ai mai fi raă mas îîn funcţie dupaă ce Williams le-ar fi spus caă te-ai
culcat cu el?
 — Dar e absurd ce spuneţi. IÎnghiţi îîn sec. Este de-a dreptul jignitor.
— Ştii, chiar m-am îîntrebat cum de o femie cu o asemenea prestanţaă , ataî t
de maî ndraă de reputaţia ei şi de şcoala pe care o conduce, i-a permis unui
nemernic precum Williams saă facaă îîn continuare parte din personalul
didactic. Chiar mi-am pus îîntrebarea. Trebuia saă fi aflat de faptul caă
Williams caă lca straî mb.
— Nu am primit niciodataă o plaî ngere îîn acest sens…
— O, hai saă terminaă m cu teatrul, Arnette. Ştiai prea bine caă era implicat
îîn activitaă ţi extraşcolare. IÎn timpul mandatului taă u. IÎn perioada îîn care te
aflai la caî rmaă . IÎnsaă ai îînchis ochii. Cum saă îîi dai îîn cap, caî nd deja ţi se urcase
la cap?
— IÎţi gaă siseşi naşul, comentaă Peabody. Dacaă te-ai fi dus saă îîl paî raă şti
consiliului, ai fi raă mas descoperitaă . Aşadar, ţi-ai ţinut gura şi a trebuit saă îîi
tolerezi comportamentul pentru a-ţi paă stra reputaţia intactaă .
— Exact, continuaă Eve şi se ridicaă pentru a se aşeza pe marginea mesei şi
a o îînghesui pe Mosebly puţin. Ataî t reputaţia ta, caî t şi pe cea a şcolii. A venit
Foster cumva la tine, îîntr-o îîntrevedere privataă , neoficialaă , pentru a-ţi
povesti caă Williams o haă rţuia pe Laina Sanchez? Ţi-a cerut sfatul referitor la
asta?
— Cred… cred caă ar trebui saă fie un avocat de faţaă îînainte de a mai
raă spunde la îîntrebaă ri.
— Sigur, poţi saă joci şi cartea asta. IÎnsaă , de îîndataă ce o vei face, lucrurile
se vor complica. Cum crezi caă va reacţiona preamaă ritul consiliu, Peabody,
caî nd va afla caă directoarea Mosebly a cerut un avocat?
— Nu prea bine. Probabil caă nu va reacţiona prea bine.
— Nu avem motive saă recurgem la asta, baă tu îîn retragere Mosebly pe
moment. O saă rezolvaă m asta aici şi acum. Nu avem niciun motiv saă apelaă m
la un avocat sau la consiliu.
— Nu vrei un avocat, Arnette?
— Nu. Haideţi saă … O saă vaă d spun tot ce ştiu. Da, Craig a venit saă maă vadaă
anul trecut. Era supaă rat şi preocupat. Mi-a spus caă Reed o tot haă rţuia sexual
pe Laina, caă o faă cea saă se simtaă inconfortabil şi caă o atinsese chiar îîntr-un
mod nepotrivit. Mi-a spus caă a vorbit el îînsuşi cu Reed şi caă l-a avertizat,
îînsaă de vreme ce ştia caă acesta avea saă continue cu remarcile deplasate şi caă
faă cuse avansuri şi altor membre ale personalului didactic, ar vrea ca eu saă îîi
dau un avertisment oficial.
— Şi i-aţi dat?
— L-am convocat pe Reed. Nu şi-a cerut scuze, îînsaă nu s-a mai atins de
Laina. S-a supaă rat, îîn schimb, pe Craig. L-a distrat îînsaă faptul caă am ajuns
directoare şi a… maă rog, am avut o relaţie de naturaă sexualaă . A fost o
greşealaă îîngrozitoare, un moment de slaă biciune. Nu ar fi trebuit saă se
îîntaî mple şi mi-am jurat caă nu se va repeta.
— IÎnsaă nu a fost aşa.
— Luna trecutaă , îîn timpul ce îînotam dimineaţa, a venit, a intrat îîn
piscinaă . A fost… am fost… pur şi simplu, s-a îîntaî mplat. Faă cu o pauzaă şi baă u
puţinaă apaă . M-am îînvinovaă ţit, continuaă ea. Mi-a faă cut greaţaă lipsa de
judecataă şi de control de care am dat dovadaă . Acum îîmi dau seama caă s-a
îîntaî mplat pentru caă maă drogase.
IÎşi ridicaă privirea. Eve citi minciuna din ochii ei şi calculele din spatele
acesteia.
— Mi-a strecurat una dintre substanţele acelea şi sunt convinsaă caă nu a
fost prima dataă . Mi-am faă cut procese de conştiinţaă , îînsaă nu era cazul.
Nimeni nu ar fi trebuit saă se îînvinovaă ţeascaă pe sine îîn condiţiile acestea.
— Şi cum a procedat?
— Mi-a… oferit o sticlaă cu apaă , din caî te îîmi amintesc.
— Deşi ocupataă saă vaă faceţi numaă rul de bazine, v-aţi oprit la un moment
dat şi, îîn timp ce îîncercaţi saă vaă menţineţi la suprafaţaă , aţi reuşit saă beţi apaă ?
— Nu maă aflam îîn piscinaă . Eu ieşeam îîn vreme ce el intra. Deşi am mai
faă cut sport îîmpreunaă şi îîn alte daă ţi, faă raă saă intervinaă nimic, nu m-am simţit
bine îîn compania lui îîn acele momente.
— Şi totuşi v-aţi simţit suficient de bine pentru a accepta o sticlaă cu apaă
din partea sa.
— IÎmi era sete. Apoi am îînceput saă maă îînfierbaî nt şi saă am o senzaţie
ciudataă . De-abia dacaă îîmi aduc aminte. Brusc am ajuns din nou îîn piscinaă şi
el a… eu am… îîşi acoperi faţa cu maî inile şi îîncepu saă plaî ngaă . Mi-a fost ataî t
de ruşine, spuse ca printre lacrimi.
— Mda, pun pariu. Saă zicem caă jucaă m dupaă cum ne caî nţi. Ce s-a
îîntaî mplat dupaă ce a terminat saă profite de tine?
— Cum puteţi fi ataî t de insensibilaă ?
— Mi-au trebuit ani îîn şir de practicaă . Craig Foster i-a povestit soţiei sale
cu puţin timp îînainte saă moaraă caă l-a vaă zut pe Williams îîmpreunaă cu cineva
cu care nu ar fi trebuit saă fie. Eu una cred caă era vorba de tine. Foster
folosea piscina îîn mod frecvent.
Mosebly îînchise ochii. Eve era curioasaă ce se petrece îîn spatele
pleoapelor ei îînchise.
— Deci ne-a vaă zut. Reed a raî s atunci şi mi-a spus caă Foster avusese cu ce
saă -şi claă teascaă ochii. A fost groaznic.
— Şi ce aţi faă cut îîn legaă turaă cu aceasta?
 — Nimic. Absolut nimic. Am sperat caă Reed a minţit, caă mi-a spus chestia
asta doar pentru a maă face saă -mi fie şi mai teamaă , saă maă simt şi mai
vinovataă .
— Probabil caă v-a convenit de minune caă Foster a murit otraă vit cu
ciocolataă caldaă .
— Mi-a convenit? Mosebly îîşi îîndreptaă umerii. Ochii îîncepuraă saă îîi
scapere. Moartea lui Craig a fost o tragedie din punct de vedere personal şi
s-ar fi putut transforma îîntr-o adevaă rataă catastrofa pentru şcoalaă .
— IÎnsaă te-a scutit de baă taă i de cap, pe de altaă parte. Odataă eliminat,
nimeni nu ar mai fi ştiut despre cele petrecute îîn afaraă de Williams. IÎnsaă
acesta a taă cut, deoarece îîi plaă cea locul de muncaă , siguranţa care i-o oferea şi
terenul dejoacaă .
Eve se duse îîn spatele scaunului lui Mosebly şi se aplecaă mult peste
umaă rul ei.
— IÎnsaă de îîndataă ce a simţit caă slujba i-a fost pusaă îîn pericol, a ameninţat
caă te trage dupaă el. Şi, odataă cu tine, avea saă compromitaă şi şcoala. Eşti o
femeie puternicaă , saă naă toasaă , Arnette. Ca saă nu mai vorbim de faptul caă eşti o
îînotaă toare foarte bunaă . Pur pariu caă , enervataă fiind, ai fi gaă sit puterea de a
îîneca un om.
— Era îîn viaţaă caî nd am paă raă sit bazinul. Era îîn viaţaă . Se repezi la paharul
cu apaă apucaî ndu-l cu maî ini tremuraî nde şi baă u îînainte de a continua. Da,
eram nervoasaă , îînsaă am plecat. Putea saă povesteascaă celor din consiliu caă
îîntreţinuseraă m raporturi sexuale, îînsaă cum putea saă dovedeascaă asta? Ar fi
fost cuvaî ntul lui îîmpotriva cuvaî ntului meu. Ce ar fi ataî rnat mai greu:
cuvaî ntul unui om care folosea substanţe ilegale, care sedusese sau
îîncercase saă -şi seducaă unele colege, sau cel al unei directoare cu o reputaţie
ireproşabilaă ? Chiar intenţionam saă îîl destitui.
— Te cred. IÎnsaă totul s-a sfaî rşit cu bine şi Williams a ajuns cu adevaă rat
terminat, nu-i aşa?
— Nu am omoraî t pe nimeni. Am fost violataă . Ca victimaă a unui viol am
dreptul la intimitate şi consiliere. Solicit saă beneficiez de ambele. Dacaă veţi
consemna violul la dosar şi îîl veţi asocia cu numele meu, o saă dau îîn
judecataă departamentul. Sunteţi obligate saă îîmi protejaţi identitatea, cu
excepţia situaţiei îîn care maă acuzaţi de o infracţiune asociataă cu acest viol.
Vreau saă maă vadaă un consilier care se ocupaă cu astfel de cazuri. Nu vaă mai
pot raă spunde la îîntrebaă ri acum. Sunt prea tulburataă .
— La solicitarea subiectului, interogatoriul a fost sistat, consemnaă Eve.
Peabody!
— O saă chem un consilier. Peabody zaî mbi îîn timp ce se îîndrepta spre uşaă ,
unde se opri. Neoficial, pot spune tot ce doresc. Sunteţi o adevaă rataă ruşine,
zise ea. Sunteţi o insultaă la adresa fiecaă rei femei care a fost constraî nsaă saă
îîntreţinaă raporturi sexuale. IÎntr-un fel sau altul, o saă vaă venim de hac.
IÎn vreme ce Mosebly îîşi ridica baă rbia, Peabody ieşi furioasaă din sala de
interogatorii.
— Este absolut îîngrozitor ca victima saă fie forţataă îîn continuare saă
suporte povara abuzului sexual, zise Mosebly.
Eve se gaî ndi la copilul care fusese odinioaraă , la coşmarurile care o
urmaă riseraă toataă viaţa.
— Nu ai fost victima nimaă nui, spuse ea pe un ton rece.

— Ce nemernicaă . Ce nemernicaă mincinoasaă , se exteriorizaă Peabody pe

coridor. Vreau saă o facem arşice.
Caî nd Peabody se opri îîn faţa automatului cu gustaă ri şi raă coritoare, Eve se
aşteptaă ca aceasta saă îîi tragaă un şut. Şi chiar avu impresia, pentru o clipaă , caă
avea saă o facaă . IÎnsaă , îîn cele din urmaă , Peabody luaă o dozaă de pepsi normalaă
şi îîncaă una, dieteticaă .
— De ce zici caă e o nemernicaă mincinoasaă ?
— Haide, zaă u aşa.
— Pur şi simplu, îîntreb şi eu.
Peabody daă du gata doza de pepsi, dupaă care se sprijini de automat.
— Ai zdruncinat-o zdravaă n caî nd i-ai spus caă ştiai caă a îîntreţinut
raporturi sexuale cu Williams. S-a gaî ndit caă vine aici faă raă saă aibaă nimic pe
conştiinţaă , dar a constatat caă lucrurile nu stau chiar aşa. Doamne, cum s-a
mai perpelit. Nemernica, repetaă ea, mai luaî nd o duşcaă . S-a folosit de faptul
caă Williams a fost arestat pentru caă i-am gaă sit substanţe ilegale la domiciliu.
Reacţiile ei au fost cu totul nepotrivite, Dallas. Nici vorbaă de victimaă a unui
viol îîn cazul saă u. Niciun fel de ruşine sau de vinovaă ţie, nu tu uraă , nu tu
teamaă , niciun fel de semn de invadare a intimitaă ţii. Limbajul corpului, tonul,
expresia feţei. Se vede de la o poştaă caă e o mascaradaă .
Peabody se opri saă -şi tragaă sufletul şi inspiraă adaî nc îînainte de a ataca
doza de pepsi dietetic.
— Williams era un ticaă los, îînsaă ea îîl îîntrece. Se foloseşte de oameni, e o
manipulatoare, o laşaă , o ipocritaă . E o scorpie de cea mai joasaă speţaă .
— Nici nu îîţi poţi îînchipui ce maî ndraă sunt de ziua de astaă zi, îîi spuse Eve,
punaî ndu-i o maî naă pe umaă r. Ai dreptate, e o scorpie de cea mai joasaă speţaă .
S-a laă sat prinsaă îîn partida de îînot cu Williams din proprie iniţiativaă . E greu
de dovedit, avaî nd îîn vedere faptul caă el a fost eliminat din joc, îînsaă ştim noi
ce ştim. Crezi caă scorpia ar putea fi îîn stare şi de crimaă ?
 — Posibil. A avut ataî t motive, caî t şi ocazia de a se debarasa de ambele
victime.
— Ne-ar plaă cea nouaă ca ea saă fie criminalul, ca scorpii cu simţul dreptaă ţii
ce suntem, confruntate cu o scorpie de cea mai joasaă speţaă . Ne-ar plaă cea saă
o arestaă m pentru comiterea a douaă crime de gradul îîntaî i, îînsaă nu avem
suficiente probe îîn niciunul dintre cazuri. Pasul urmaă tor ar fi saă ne urmaă m
instinctele infailibile şi saă dovedim caă Williams a fost omoraî t.
— O, da. Aproape caă uitasem de pasul aă sta mic.
— IÎntotdeauna te îîmpiedici caî nd faci paşi maă runţi. Saă mergem la morgaă .

14

Eve traversaă toataă secţia pentru a ajunge îîn birou şi a-şi lua haina. Se
opri un moment şi se uitaă spre masa calculatorului. Nu intenţiona saă
raă spundaă la mesajele pe care le primise. Intenţiona îînsaă saă facaă ceva.
Punaî ndu-şi haina, reveni îîn secţie şi se duse glonţ la biroul lui Baxter,
unde acesta îîşi bea cafeaua proastaă de la automat, citind pe îîndelete un
raport.
— Am vaă zut caă ai rezolvat cazul acela referitor la crima din subteran. Ai
obţinut o condamnare pentru crimaă de gradul doi. Trueheart s-a ocupat de
interogatorii?
— Mda. Şi s-a descurcat bine.
Aruncaă o privire spre colţul îîn care pe bunaă dreptate adorabilul ofiţer
Trueherat îîşi faă cea de lucru cu nişte dosare.
— Trueheart.
Acesta se îîntoarse caă tre ea imediat, clipind.
— Da, doamnaă , saă traă iţi.
— Bine lucrat. Maă refer la interogatoriul cu Syke.
Trueheart roşi.
— Mulţumesc, doamnaă locotenent.
— Eu l-am îînvaă ţat tot ce ştie, se laă udaă Baxter raî njind.
— Sper caă va trece peste asta. Caî t despre cele îîntaî mplate mai devreme,
apreciez simpatia. Dar saă nu se mai îîntaî mple.
— Am îînţeles.
Satisfaă cutaă caă obţinuse ce îîşi propusese, plecaă saă studieze cadavrul.

*
 — Bine ai revenit. Pot saă îîţi ofer ceva de baă ut?
Morris era îîmbraă cat astaă zi cu o pereche de pantaloni gri petrol, cu o
caă maşaă mov şi o cravataă îîn aceeaşi nuanţaă cu pantalonii. Paă rul îîi era prins
îîntr-o coadaă lungaă , care o duse pe Eve cu gaî ndul la coama cailor de rasaă .
— Aş vrea saă îîmi dai un verdict, zise Eve, aplecaî ndu-se deasupra
cadavrului lui Williams.
— A fost ucis. Am nişte fursecuri cu ciocolataă , pregaă tite acasaă de maî inile
minunate ale unei zeiţe din partea de sud a ţaă rii.
Ochii lui Eve se îîngustaraă atunci caî nd auzi de dulciuri – putea saă jure caă
Peabody saliva-, dupaă care o frapaă remarca referitoare la zeiţa din partea de
sud a ţaă rii.
— Vorbim despre detectivul Coltraine?
Morris duse o maî naă îîn dreptul inimii şi mimaă o baă taie puternicaă . „Ce
anume îîi atraă gea pe baă rbaţi la blondele cu saî nii mari?“, se îîntrebaă Eve.
Morris îîşi arcui spraî ncenele bine conturate şi îînchise la culoare.
— Magnolia noastraă straă mutataă gaă teşte ca saă se relaxeze, se pare.
— Aha. Morris, te-ai ţaă caă nit?
— Dar cine ar mai raă maî ne îîntreg la minte?
— Aş maî nca o jumaă tate de fursec, zise Peabody.
Morris îîi zaî mbi.
— Sunt îîn frigiderul personal de acolo. Serveşte-te, îîi spuse el, dupaă care
se îîntoarse caă tre Eve. Accident sau crimaă ? Ce zici?
— E vorba de o crimaă .
— Maă i saă fie. Morris se îîndepaă rtaă de masa de examinare şi continuaă : Ce
avem noi aici? O ranaă superficialaă îîn baă rbie.
— Probabil, s-a lovit de marginea bazinului. Echipa care a prelevat probe
biologice a gaă sit nişte urme de celule epiteliale pe dale. Impactul ar fi
trebuit saă -l zguduie un pic, îînsaă saă fiu a naibii dacaă o saă cred caă şi-a pierdut
cunoştinţa îîn urma lui şi s-a îînecat, zise Eve.
— Hmm. Alte raă ni superficiale, de data asta pe spate.
— Corespund acţiunii prin care a fost scos afaraă din piscinaă . S-au gaă sit şi
îîn cazul aă sta urme de celule epiteliale. Raă nile au fost faă cute post-mortem.
— IÎntr-adevaă r, eleva mea silitoare. Avem un individ extrem de îîn formaă ,
care, din paă cate, nu mai este îîn viaţaă . Tonusul muscular este îînsaă excelent.
IÎnsemnaă rile pe care le-ai faă cut la locul faptei precizeazaă caă era un bun
îînotaă tor şi caă nu prezintaă urme de violenţaă . Şi totuşi suspectezi caă e vorba
de o crimaă .
— Nu suspectez, sunt siguraă .
— Şi, aşa cum te cunosc, tu nu îîmi trimiţi un cadavru decaî t dacaă ai un
motiv saă suspectezi o crimaă . Analiza toxicologicaă îîncaă nu e gata, îînsaă o saă fie
îîn scurt timp. Am anunţat laboratorul caă e urgentaă .
— Ce crezi caă are îîn el şi cum a ajuns acolo?
— Pentru substanţaă va trebui saă mai aşteptaă m un pic. Caî t despre modul
îîn care a ajuns îîn organism, ia uitaă -te un pic.
Morris îîi daă du o pereche de ochelari microscopici şi o pensetaă finaă . Caî nd
ajunse îîn dreptul capului lui Williams, Eve observaă caă Morris îîl raă sese puţin,
imediat deasupra liniei paă rului.
— Nu i-ar fi plaă cut asta, cu siguranţaă , spuse acesta. Maă refer la chelie.
Uitaă -te, ca saă vezi.
Eve se apropie şi mai mult şi distinse, cu ajutorul ochelarilor
microscopici, o urmaă vagaă .
— Criminalul a folosit o seringaă , observaă ea. Urma abia dacaă se vede
deasupra frunţii. Dacaă mai e şi ascunsaă de paă r, aproape caă nu se poate
sesiza cu ochiul liber.
— Vorbeşte îîn nume personal.
Eve se uitaă la Morris şi zaî mbi.
— Tu eşti o excepţie. Eu una am ratat-o. Am cercetat cadavrul, m-am
uitat îîntre degetele de la maî ini şi de la picioare, i-am verificat paî naă şi limba,
interiorul obrajilor, îînsaă nu am vaă zut îînţepaă tura. Bine lucrat.
— Am maî ncat un fursec îîntreg, maă rturisi Peabody.
— Cine te-ar putea îînvinovaă ţi? o consolaă Morris, baă taî nd-o pe umaă r.
— I-am dat de capaă t decesului, Peabody. Victima s-a dus saă îînoate, poate
chiar a terminat numaă rul de bazine pe care şi-l propusese saă îîl facaă sau, pur
şi simplu, a faă cut o pauzaă . S-a apucat de margine, poate chiar a şi spus ceva
de genul „Bunaă , ce faci?“. IÎnsaă nu a existat timp de conversaţii. Trebuia saă îîl
rezolve şi saă plece. A existat un risc, îînsaă , la fel ca şi îîn cazul lui Foster, a fost
bine calculat. Tot ce a trebuit saă facaă a fost saă se aplece şi saă îîl îînţepe cu
seringa.
Scoţaî ndu-şi ochelarii, Eve îîncepu saă îîşi imagineze scena.
— Criminalul a trebuit saă fie rapid. Nu a apelat la otravaă de data aceasta.
Sau cel puţin victima nu a prezentat semne cum caă ar fi fost otraă vitaă cu vreo
substanţaă cunoscutaă . Poate caă şocul îînţepaă turii îîn scalp l-a faă cut saă îîşi
piardaă echilibrul şi saă se juleascaă îîn baă rbie. IÎnsaă … nu a fost vorba de un
sedativ. Ar fi acţionat prea lent. Poate caă ar fi reuşit saă scape sau maă car saă
îîncerce. Dacaă s-ar fi agaă ţat de margine, ne-am fi dat seama de aceasta dupaă
degetele sale. L-a anesteziat, asta a faă cut. A procedat precum doctorii atunci
caî nd îîncearcaă saă te facaă saă nu simţi durerea sau saă ai mişcaă ri involuntare
atunci caî nd te trateazaă . Eşti conştient, realizezi ce ţi se îîntaî mplaă , îînsaă nu
simţi nimic, nu te poţi mişca absolut deloc.
— IÎncaă o dataă suntem pe aceeaşi lungime de undaă , spuse Morris. Cred caă
analiza toxicologicaă va evidenţia prezenţa îîn organism a unei substanţe
tranchilizante, folositaă de obicei îîn intervenţiile chirurgicale, care i-a fost
injectataă victimei îîn scalp. O substanţaă puternicaă , cu acţiune rapidaă ,
probabil, cu efecte temporare.
— Nu cred, avaî nd îîn vedere cazul lui. S-ar fi zbaă tut. Era un tip puternic,
ar fi reuşit saă îîşi ţinaă capul la suprafaţaă o bucataă de timp, poate chiar ar fi
îîncercat saă facaă pluta. Existaă o scaraă la doar un metru şi jumaă tate de locul
unde au fost gaă site urmele de celule epiteliale. Poate caă a îîncercat saă ajungaă
la ea, saă îîşi sprijine capul de trepte… Criminalul trebuie saă îîl fi ajutat un pic,
ca saă accelereze procesul îînainte ca cineva saă se aventureze îînaă untru. Ar fi
avut şi cu ce: existaă acolo nişte plase de curaă ţat piscina, cu maî nere lungi,
precum şi nişte maă turi. Nu i-ar fi luat mult saă îîl îîmpingaă cu capul sub apaă şi
saă îîl ţinaă acolo paî naă caî nd ar fi raă mas faraă suflare.
— Dupaă care criminalul s-ar fi îîndepaă rtat şi s-ar fi amestecat printre cei
aflaţi la ora aceea îîn şcoalaă .
— Scorpie de cea mai joasaă speţaă , raă bufni Peabody, faă caî nd-o pe Eve saă se
îîncrunte la ea.
— Morris, crezi caă ţin substanţe tranchilizante îîn cabinetul medical de la
şcoalaă ?
— Probabil caă au la îîndemaî naă unele substanţe convenţionale, îîn doze
mici. Maă gaî ndesc caă le îîntrebuinţeazaă pe post de analgezice, îînsaă nu cred caă
personalul medical ar fi fost autorizat saă dispunaă de aşa ceva.
— Mai degrabaă , criminalul a introdus substanţa îîn incintaă . Aşadar, iaraă şi
trebuie saă excludem impulsul de moment, motivele de naturaă sentimentalaă .
A fost din nou un gest premeditat, pregaă tit şi executat îîn amaă nunt, cu
asumarea unor oarecare riscuri.
Avea saă verifice toate pistele, saă reanalizeze fiecare amaă nunt, saă refacaă
toate coordonatele de timp şi saă revadaă declaraţiile martorilor. IÎnsaă , pentru
moment, Eve se uitaă îîncaă o dataă la Williams.
— Ai fost un nemernic, îînsaă nu şi un criminal. Cine i-a faă cut-o lui Foster,
ţi-a faă cut-o şi ţie, şopti ea.

La ordinul lui Eve, Peabody trimise o cerere pentru a obţine un mandat

de percheziţie a locuinţei lui Arnette Mosebly. IÎn timp ce reveneau la şcoalaă ,
Eve nu mai contenea saă bataă nervoasaă cu degetele îîn volan.
— Sun-o din nou pe Reo, îîncepu ea. Vreau un mandat şi pentru
apartamentul soţilor Straffo.
 — Crezi caă Allika Straffo a fost cea care i-a omoraî t?
— Maă gaî ndesc caă femeile frumoase, care ştiu saă se prefacaă , ştiu şi saă
pozeze îîn victime. Maă gaî ndesc, de asemenea, caă Oliver Straffo e o persoanaă
extraordinar de duraă . Poate caă a aflat de aventura soţiei cu profesorul şi caă
Foster ştia şi intenţiona saă dea îîn vileag toataă afacerea. Trebuia saă îîşi
protejeze familia, reputaţia şi orgoliul personal.
— Exagerezi, zise Peabody.
— Oare? Dacaă aş fi ştiut din timp despre reportajul acela de dimineaţaă ,
aş fi fost tentataă saă îîi vaî nez pe cameraman, pe reporter, pe producaă tor şi pe
oricine altcineva implicat şi saă le rup picioarele. Mai degrabaă aş fi apelat la
violenţaă decaî t saă fiu umilitaă îîn public, saă trebuiascaă saă trec prin secţie şi saă
simt privirile tuturor aţintite asupra mea.
— IÎmi pare raă u. Hm, pot saă te îîntreb de ce paraşuta de Magdalena nu se
aflaă pe listaă ?
— Ar fi fost ultima de care m-aş fi ocupat. Ceea ce îînseamnaă caă , deşi m-aş
fi raă corit paî naă aş fi ajuns la ea, m-aş fi simţit îîn continuare ca acum. Aşadar,
la ce bun?
— Nu spune asta, Dallas. Nu poţi…
— Trebuie saă îîi pun capac. Asta ar fi trebuit saă facaă de la bun îînceput, îîşi
zise Eve îîn sinea ei, îînainte de a continua: Am adus subiectul îîn discuţie
doar pentru a ilustra posibilitaă ţile pe care trebuie saă le avem îîn vedere.
Straffo e avocat şi îîncaă unul al naibii de bun. IÎşi planificaă fiecare mişcare, e
foarte calculat, un adevaă rat strateg. Ca avocat pledant ştie caă , atunci caî nd îîşi
pune la baă taie toate atuurile, poate obţine achitarea unei persoane
vinovate.
— Nu are conştiinţaă , pufni Peabody.
— Suntem poliţiste, ne place saă gaî ndim astfel despre avocaţi. De fapt, îîşi
fac slujba. Ataî t şi nimic mai mult. IÎşi face slujba îîn limitele legii. IÎnsaă trebuie
saă fii structurat îîntr-un fel anume pentru a-i apaă ra pe criminali, pe violatori,
pe traficanţi de droguri şi a-i elibera sau, cel puţin, a le obţine un taî rg cu
procurorii. Aşadar, Straffo se potriveşte profilului şi o saă aruncaă m o privire
mai îîndeaproape.
Ca saă se asigure, Peabody îîşi mai verificaă o dataă notiţele.
— Nu a venit la şcoalaă îîn dimineaţa asta.
— Indiferent caî t de bine pus la punct ar fi sistemul de securitate,
îîntotdeauna existaă modalitaă ţi de a-l ocoli. Aflase asta de la Roarke. Iar
sistemul de securitate al şcolii este unul mediu, continuaă ea. Poate caă ar
trebui saă -l verificaă m cu mai multaă cu atenţie.
L-ar fi rugat pe Roarke saă o ajute. Era un obicei pe care îîl deprinsese îîntre
timp, un alt soi de rutinaă , îînsaă de data asta avea saă se descurce faă raă saă
apeleze la consultantul ei civil.
Ajunsaă la Academie, Eve descuie uşile cu ajutorul cardului de acces, dupaă
care se opri îîn mijlocul holului principal, cu maî inile îîn buzunare, studiind
punctul de securitate dotat cu un dispozitiv de citire a amprentelor.
Elevii sau vizitatorii trebuiau saă îîşi foloseascaă degetul mare pentru a
primi accesul îîn incintaă – toate amprentele acestora, precum şi cele ale
paznicilor, ale personalului didactic şi auxiliar fiind stocate. Vizitatorii
trebuiau supuşi unui control suplimentar. Genţile erau scanate pentru a se
verifica dacaă nu conţineau arme sau substanţe ilegale.
IÎntr-o şcoalaă ca aceea, Eve îîşi imaginaă caă aparatele cu raze X erau îîn
funcţiune marea majoritate a timpului. IÎn şcolile de stat, prin care trecuse
de-a lungul timpului, acestea nu funcţionau aproape deloc.
Aşa cum era de aşteptat, banii aduceau cu sine şi o anumitaă siguranţaă .
Pe de altaă parte, se gaî ndi caă sistemul ar fi putut fi sabotat chiar şi de un
copil de cinci ani, cu o brumaă de cunoştinţe îîn materie.
— Saă vinaă brigada de investigaţii electronice şi saă arunce o privire, ca saă
vadaă dacaă a funcţionat cu intermitenţe, zise ea.
Paşii lui Eve raă sunaraă pe coridoarele acum paă raă site. Şcolile goale sunt
precum casele baî ntuite, îîşi spuse ea. Dacaă ascultai cu atenţie puteai auzi
vocile copiilor, forfota de zi cu zi a generaţiilor îîntregi de elevi care se
perindaseraă pe acolo, tropaă ind îîncaă lţaţi cu ce o fi fost la modaă pe vremea
lor.
Se opri la cabinetul medical şi descuie uşa. IÎnaă untru se afla o masaă lungaă
şi îîngustaă , îîn spatele caă reia erau un taburet şi un computer. Mai vaă zu patru
scaune şi douaă paturi acoperite cu cearşafuri albe, apretate. Sub masaă se
aflau produse de prim-ajutor: plasturi, pungi pentru gheaţaă , termometre, o
trusaă de suturaă de genul celor avute de medicii de pe ambulanţe, tifon, vataă .
IÎntr-un sertar gaă si, aranjate cu atenţie, diverse instrumente pentru luat
tensiunea, verificat pupilele, urechile, gaî tul. Deşi erau inofensive, trebui saă
îîşi staă paî neascaă o reacţie adversaă .
Indiferent de forma pe care o lua, medicina îîi daă dea fiori.
Medicamentele – analgezice, antivomitive, remedii pentru raă cealaă şi
antibiotice, ataî t pentru copii, caî t şi pentru adulţi – erau îîncuiate îîntr-un
dulap care nu putea fi deschis decaî t cu un card special sau pe bazaă de
amprentaă digitalaă , îînsoţitaă de introducerea unui cod. Nimic din conţinutul
acestuia nu se potrivea cu ceea ce caă uta. Zaă bovi totuşi cu privirea asupra
seringilor sterile, ambalate individual.
Din caî te putea saă -şi dea seama, asistenta Brennan conducea cu maî naă de
fier cabinetul, totul fiind organizat, îînchis ermetic şi pus sub cheie.
Deoarece computerul era protejat de parolaă , solicitaă intervenţia echipei
de investigaţii electronice.
— Locul asta îîţi cam daă fiori? spuse Peabody, faă caî ndu-şi simţitaă prezenţa.
— Şcolile dau îîntotdeauna fiori. Ai gaă sit ceva interesant îîn biroul lui
Mosebly?
— Nu mi-a saă rit nimic îîn ochi, îînsaă i-am chemat ne cei care se ocupaă cu
electronicele şi i-am copiat dischetele. Am gaă sit nişte analgezice – dar am
vaă zut mai devreme caă foloseşte aşa ceva- şi caî teva calmante. Am verificat şi
biroul asistentei ei, pentru orice eventualitate.
— Bravo! Hai saă ne uitaă m prin dulaă pioarele din vestiar. Şi, ca saă ne
amuzaă m, o saă ne uitaă m şi prin cele ale copiilor.
— Prin toate? Ne va lua ore îîntregi.
— Atunci ar fi cazul saă ne apucaă m de treabaă .
Ar fi putut chema o echipaă şi probabil caă ar fi trebuit saă o facaă . Gaă siraă o
mulţime de dischete, o bunaă parte dintre ele conţinaî nd mai degrabaă
adevaă rate romane decaî t manuale, suficiente dulciuri şi gustaă ri caî t saă umple
rafturile unui supermarket, blocnotesuri, jocuri pe computer, mere
mucegaă ite, lanterne, perii de paă r, rujuri, rechizite, un sandvici vechi, despre
care nu se ştia cu ce anume fusese la origini, caricaturi, schiţe, ambalaje
goale, mai multe perechi de maă nuşi, fulare şi caă ciuli, poze, casete cu muzicaă ,
şosete folosite, ochelari de soare îîntregi şi sparţi, fise şi o mulţime de
creioane roase la capete. Mai descoperiraă şi o pungaă cu afrodisiace şi trei
ţigaă ri cu marijuana.
— Iisuse, exclamaă Peabody, daî nd din cap maî hnitaă , cel mai mare copil din
şcoalaă abia dacaă a îîmplinit treisprezece ani.
Eve notaă numaă rul dulaă piorului îîn care gaă siseraă substanţele şi le confiscaă .
— Cel mai mare traficant de droguri de pe vremea caî nd eram îîn clasa a
cincea sau a şasea era un puşti de opt ani, pe nume Zipper. IÎţi aducea tot ce
voiai.
— Eu nu am auzit de afrodisiace decaî t caî nd am îîmplinit şaisprezece ani.
Peabody se opri, aşteptaî nd ca Eve saă raă spundaă la mobil.
— Dallas la telefon.
Sunt eu, Reo. Ai obţinut mandatul pentru Mosebly. Mi-a luat ceva timp,
caă ci a îîncercat saă blocheze eliberarea lui. IÎncaă mai lucrez la cel pentru
Straffo. El are ceva mai mult noroc îîn a ne pune beţe îîn roate. Nu cred caă o
saă îîl ai îîn seara asta.
— Maă mulţumesc şi cu Mosebly, pentru moment. Mulţumesc, spuse Eve
şi îînchise. Gaă seşte elevii caă rora le aparţin dulaă pioarele, Peabody.
Deocamdataă saă nu treci nimic pe haî rtie. O saă avem, mai îîntaî i, o discuţie cu
ei.
— Le anunţaă m paă rinţii?
Eve claă tinaă din cap.
— O saă staă m de vorbaă cu ei, mai îîntaî i, şi o saă îîi dau pe maî na detectivului
Sherry de la brigada moravuri.
— O, temuta Sherry.
— Mda, o saă îîi facaă saă plaî ngaă dupaă maă micile lor şi saă recite Crezul. Eve se
uitaă la ceas şi calculaă ce aveau de faă cut. Hai saă chemaă m o echipaă saă ne ajute
la perchiziţia apartamentului lui Mosebly.
— Tocmai se terminaă tura. Peabody îîncepu saă îîşi frece maî inile de
bucurie. Cui îîi stricaă m planurile îîn seara asta?
— Baxter şi Trueheart tocmai au îîncheiat un caz. Sunaă -i. Şi cheamaă -l pe
McNab saă se ocupe de electronicele de aici, dacaă are timp.

Pe Mosebly o îînfuria la culme faptul caă o ceataă de poliţişti cotrobaă ia prin

casa sa. Era un apartament cu mult peste media celor din suburbii, observaă
Eve. Cadrele superioare ale unei şcoli particulare se descurcau bine, mai
ales dupaă un divorţ şi dacaă nu aveau copii pentru educaţia caă rora saă
trebuiascaă saă plaă teascaă .
Mosebly era îînsoţitaă de avocata sa, care avu obiecţii la fiecare cuvaî nt din
textul mandatului de percheziţie pentru ca ulterior saă critice metodele
folosite de poliţişti şi chiar saă îîi acuze de haă rţuire.
Interesant era caă , deşi Mosebly avea toalete de o sobrietate absolutaă ,
prefera o lenjerie intimaă sexy, ba chiar indecentaă , judecaî nd dupaă conţinutul
sertarelor. Li se paă ru la fel de interesant faptul caă , pe laî ngaă caă rţile de
literaturaă consacrate, avea şi o colecţie impresionantaă de romane de duzinaă .
Le paă ru raă u caă nu gaă siraă substanţe ilegale, otraă vuri sau tranchilizante.
Plecaraă cu cutii îîntregi de dischete, medii de stocare electronice şi dosare.
Eve îîi îînmaî na procesul- verbal avocatei. IÎnainte de a îînchide uşa dupaă ea, o
auzi, iaraă prea mare surprindere, pe Mosebly izbucnind îîn lacrimi ce paă reau
a fi adevaă rate.
— Puneţi totul îîn maşina mea, ordonaă Eve. O saă duc dovezile la sediu şi o
saă le îînregistrez. Baxter, tu şi Trueheart sunteţi liberi.
— Saă maî ncaă m, ucenice, îîi spuse Baxter lui Trueheart, luaî ndu-l pe dupaă
umeri. Ştiu un loc, nu departe de aici, unde maî ncarea e îîndoielnicaă , dar
chelneriţele sunt delicioase.
— Paă i… v-aş putea ajuta cu transportarea şi îînregistrarea documentelor,
doamnaă locotenent.
 Eve refuzaă cu un gest.
— Du-te şi claă teşte-ţi ochii, Trueheart. Maă descurc. Vaă las pe tine şi pe
McNab la sediu, Peabody.
— Minunat.
Peabody nu îîndraă zni saă îîi propunaă saă cheme o maşinaă care saă se ocupe
de transport, avaî nd îîn vedere caă Eve locuia la doar caî ţiva paşi. Aceasta îîi
ignoraă pe ea şi pe McNab pe drumul de îîntoarcere. Cum cei doi ieşiseraă şi ei
din turaă , discuţia se concentraă îîn special asupra unui film pe care amaî ndoi
voiau saă îîl vizioneze, dar nu se hotaă rau dacaă saă comande o pizza sau
maî ncare chinezeascaă .
— Hai saă te ajutaă m, Dallas, zise Peabody atunci caî nd ajunseraă îîn garaj, la
sediu. Ne gaî ndim saă maî ncaă m nişte maî ncare chinezeascaă . Facem cinste.
Dumnezeule, trebuie caă araă t absolut jalnic, gaî ndi Eve.
— Nu, mulţumesc, zise ea. Vreau saă mai lucrez un pic, dacaă tot sunt aici.
Ne vedem maî ine.
— Vaă va lua ce! puţin trei drumuri transportul, se baă gaă McNab îîn
discuţie, scoţaî ndu-şi staţia. O saă chem un echipaj saă vaă ajute.
Eve intenţionaă saă -l îîmpiedice, îînsaă , îîn cele din urmaă , renunţaă . Chiar avea
saă îîi ia trei drumuri, ceea ce nu ar fi îînsemnat decaî t o pierdere de timp şi de
energie.
— Eşti siguraă caă nu vrei saă maă naî nci ceva? insistaă Peabody. Nu ai pus gura
nici maă car pe un fursec astaă zi.
— O saă maă naî nc ceva aici.
Ezitarea lui Peabody o faă cu saă creadaă caă nu avea saă se dea baă tutaă , dar
aceasta o laă saă îîn pace paî naă la urmaă .
— Dacaă te raă zgaî ndeşti, locul despre care vorbim e destul de aproape. Se
numeşte Beijing South.
Eve nu intenţiona saă se raă zgaî ndeascaă , îînsaă . Dupaă ce arhivaă dovezile,
constataă caă nu dorea saă facaă ore suplimentare. Era terminataă , epuizataă ,
lipsitaă de vlagaă , dar nu se putea duce acasaă . IÎn consecinţaă , se duse acolo
unde, oricum, ar fi trebuit saă ajungaă mai devreme sau mai taî rziu: la Mavis.
Locuise îîn blocul acela care devenise îîntre timp proprietatea lui Roarke.
Era îîncaă unul dintre lucrurile care îîi legau. La puţin timp dupaă ce se mutase
cu Roarke, Mavis şi Leonardo preluaseraă apartamentul pe care îîl ocupase
ea. Ajunseseraă la o îînţelegere cu Roarke îîn urmaă cu caî teva luni şi reuşiseraă
saă se extindaă şi îîn apartamentul alaă turat, desfiinţaî nd peretele despaă rţitor.
Mavis fiind o caî ntaă reaţaă aflataă îîn plinaă ascensiune, iar Leonardo un
designer de modaă deja recunoscut, ar fi putut locui îîntr-o claă dire
exclusivistaă , şi-ar fi putut permite o locuinţaă extravagantaă . Dar nu îîşi doreau
mai mult decaî t ceea ce aveau, respectiv, saă fie vecini cu Peabody şi McNab.
Ea nu se ataşase de apartamentul acela, îîşi aminti Eve, îîn timp ce urca.
Nu se ataşase de niciuna dintre locuinţele pe care le avusese. Fuseseraă doar
locuri prin care trecea ca saă doarmaă şi saă se schimbe îîntre ture.
IÎncerca şi acum saă nu se ataşeze de caă ldura şi luxul casei lui Roarke, îînsaă
lupta paă rea pierdutaă . IÎi plaă cea la nebunie. Fiecare cameraă îîn parte îîi era
dragaă , chiar şi cele îîn care nu ajunsese îîncaă . IÎi plaă cea moliciunea pajiştii,
copacii, modul îîn care fusese folosit spaţiul.
Şi totuşi evita saă se îîntoarcaă îîn casa şi la persoana pe care le iubea.
Leonardo fu cel care îîi deschise uşa. Vaă zu bucuria din ochii lui, din ochii
lui mari şi expresivi, îînainte de a o îîmbraă ţişa cu caă lduraă . Gestul o faă cu saă
simtaă caă o podidesc lacrimile, dar reuşi saă se staă paî neascaă .
— Maă bucur nespus de tare saă te vaă d. Maî inile lui enorme îîi frecaraă
braţele de jos îîn sus, cu delicateţe. Mavis tocmai o schimbaă pe Belle. IÎi luaă
faţa îîn palme şi o saă rutaă pe obraji. Ce ai zice dacaă am bea nişte vin?
Eve îîncercaă saă îîl refuze. Vinul, pe stomacul gol, pe fond de stres, nu prea
mergea. În cele din urmaă , se laă saă convinsaă şi ridicaă doar din umeri. La naiba
cu ceea ce avea saă se îîntaî mple.
Mi-ar prinde bine un pahar, zise ea.
Leonardo îîi luaă haina şi, slavaă Domnului, nu o îîntrebaă ce faă cea şi unde era
Roarke.
De ce nu mergi îîn cameraă saă le vezi pe Mavis şi pe Belle? IÎţi aduc eu
paharul cu vin.
IÎn cameraă ? Care cameraă ar fi asta?
— IÎn camera copilului.
Faţa lui mare, toataă un zaî mbet, avea culoarea cuprului. Ţinuta sa de casaă
consta îîntr-o pereche de pantaloni de un albastru tare, extrem de largi pe
picior, şi un pulover maă taă sos, de un alb imaculat.
Vaă zaî nd caă Eve ezitaă , o îîmpinse de la spate.
— Haide. Ia-o la dreapta, pe sub arcadaă , e prima pe staî nga. Mavis va fi
îîncaî ntataă saă te vadaă .
Apartamentul nu mai araă ta aşa cum îîl ştia. Fusese zugraă vit îîntr-o
multitudine de culori, aproape ameţitoare, dar vesele. Existau ataî tea
combinaţii de nuanţe, îîncaî t era imposibil saă le distingi pe toate, şi totuşi îîţi
inducea o stare de bine.
Trecu de arcada ce imita, probabil, stilul marocan, dupaă care ajunse în
camera copilului.
Gaî ndul îîi zburaă la patul mare şi îînzorzonat, pictat îîn alb şi roz, al lui
Rayleen Straffo. Şi aici rozul şi albul erau prezente La fel şi albastrul,
galbenul, verdele şi movul, îîn tuşe mai late sau mai îînguste. Era curcubeul
lui Mavis.
Leagaă nul era şi el colorat, la fel şi balansoarul pe care ea i-l daă ruise lui
Mavis cu ocazia petrecerii pentru bebeluş. Camera era plinaă de paă puşi, de
animaă luţe de pluş şi luminiţe. Pe pereţi, zaî nele dansau sub curcubeu,
printre copaci de poveste, plini de fructe sau flori. Paî naă şi tavanul fusese
pictat, şs reprezenta bolta cereascaă . Mavis, aplecataă deasupra unei mese
îînalte, tapiţate, îîi vorbea copilului cu acea voce caldaă şi specialaă , proprie
mamelor.
— S-a terminat cu caca pentru Belle. Funduleţul lui Belle a mea este
acum curat lunaă . Frumoasa mea Belle. Mami o iubeşte pe Bellerina ei.
O luaă îîn braţe pe fetiţa îîmbraă cataă îîntr-o rochiţaă roz pal. Perişorul
copilului era prins cu nişte clame îîn formaă de floricele. Mavis o straî nse la
piept şi o legaă naă , dupaă care faă caî nd o piruetaă o descoperi pe Eve.
Expresia feţei ei, îîndulcitaă de dragostea maternaă , deveni straă lucitoare,
faă caî nd-o pe Eve saă recunoascaă faptul caă toataă lumea avusese dreptate:
trebuia saă fi venit mai devreme.
— Caca? comentaă Eve. Acum spunem caca?
— Dallas! Mavis se avaî ntaă spre ea, îîntr-o pereche de papuci verzi, ce
imitau doi broscoi zaî mbaă reţi. Ţinaî nd copilul cu o maî naă , o îîmbraă ţişaă pe Eve
cu cealaltaă . Mirosea a talc şi a cremaă . Nu am auzit caî nd ai intrat.
— Tocmai am picat. Eve faă cu un efort şi constataă caă nu era ataî t de greu,
caî t îîşi imaginase caă va fi. O privi cu atenţie pe fetiţaă . A crescut, observaă ea.
Pare mai…
Mavis ridicaă o spraî nceanaă bine arcuitaă .
— Aveai de gaî nd saă spui umanaă .
— Ei bine, da, pentru caă , îîntr-adevaă r, aşa arataă . Are puţin din tine şi puţin
din Leonardo. Cum te simţi?
— Obositaă , fericitaă , plaî ngaă reaţaă , îîncaî ntataă . Vrei saă o iei îîn braţe?
— Nu.
— Numai un minut, insistaă Mavis. Poţi saă cronometrezi.
— Aş putea saă îîi fac raă u.
— Nu o saă îîi faci niciun raă u. Aşeazaă -te mai îîntaî i de toate, dacaă nu te simţi
îîn stare.
Straî nsaă cu uşa, Eve evitaă scaunul vopsit îîn culorile curcubeului, optaă
pentru balansoarul tradiţional, de un roz strident, şi îîşi luaă inima îîn dinţi
atunci caî nd Mavis se aplecaă spre ea şi îîi puse copilul îîn braţe. Cel puţin nu
avea de-a face cu caca, îîşi aminti Eve. Privi îîn jos, spre Belle, şi îîntaî lni
privirea fetiţei.
 — Nu îîmi place cum se uitaă la mine. Parcaă ar avea de gaî nd saă facaă ceva.
— Te citeşte, ataî ta tot,
Mavis se îîntoarse, pur şi simplu, radiind de bucurie, atunci caî nd intraă îîn
cameraă Leonardo, aducaî nd baă uturile. IÎn vreme ce el era masiv ca un
sequoia, Mavis era pirpirie. Un mic: ghem de energie, cu o claie de paă r care,
îîn momentul acela, avea culoarea caiselor coapte. Purta trening imprimat
cu broaşte care îîi ţopaă iau pe picioare, îîn vreme ce una trona, îîncoronataă , pe
piept.
— Poţi saă o legeni, o îîndemnaă Mavis.
Nu maă mişc. S-ar putea îîntaî mpla ceva.
Şi, chiar îîn clipa aceea, Belle îîşi raă sfraî nse buza de jos, îîşi schimonosi
feţişoara şi îîncepu saă plaî ngaă cu suspine.
— OK, timpul a expirat, decise Eve. Mavis, vino saă o iei.
— IÎi e foame, ataî ta tot. Voiam saă o hraă nesc mai devreme, îînsaă a trebuit saă
o schimb mai îîntaî i.
Spre uşurarea lui Eve, Mavis luaă copilul şi se aşezaă îîn scaunul-curcubeu.
Apoi, spre uimirea ei, trase de broasca de pe piept, dezvelindu-şi saî nii.
Guriţa lui Belle se ataşaă de unul dintre ei, ca o lipitoare flaă maî ndaă .
— Uau!
— Gata, scumpa mea, gata. Mama îîţi daă saă maă naî nci acum.
— V-aţi intrat amaî ndouaă îîn maî naă .
— Facem echipaă bunaă Leonardo, te superi dacaă ne laşi saă staă m de vorbaă ,
ca îîntre fete?
— Sigur caă nu, îîi raă spunse el şi se aplecaă pentru a-şi saă ruta soţia şi fetiţa.
Frumoasele mele, îîngerii mei. O saă fiu îîn studio, dacaă aveţi nevoie de mine.
Zicaî nd acestea, îîi daă du lui Eve paharul cu vinul promis. Taă cerea care
urmaă fu punctataă doar de zgomotul faă cut de copilul care sugea.
— Aşadar, îîncepu Mavis, continuaî nd saă alaă pteze şi saă o legene pe Belle.
Cum de nu am auzit nimic îîn presaă despre o blondaă taî mpitaă , gaă sitaă plutind
îîn East River?
Eve ridicaă paharul, dupaă care îîl puse la loc şi faă cu ceea ce ar fi trebuit saă
facaă îîncaă de la îînceput îîn ziua respectivaă : saă plaî ngaă ca un copil.
— Scuzaă -maă , spuse ea printre suspine. Cred caă am refulat.
Apoi vaă zu lacrimi de compasiune pe faţa lui Mavis, care o pusese îîntre
timp pe Belle la celaă lalt saî n.
— Nu ar trebui saă maă comport aşa. Probabil caă îîţi stricaă laptele sau mai
ştiu eu ce.
— Laptele nu are nimic. Spune-mi ce se îîntaî mplaă .
— Nu ştiu. Chiar nu ştiu. El e… ea e… Fir-ar saă fie, Mavis. La naiba.
 — Doar nu vrei saă spui caă Roarke se culcaă cu ea, pentru caă nu cred caă e
posibil. Nu ar face aşa ceva. Toţi baă rbaţii au gena nesimţirii, doar asta îîi face
saă fie baă rbaţi. IÎnsaă doar îîn cazul unora se manifestaă îîn exces. Nu e cazul lui.
— Nu, nu se culcaă cu ea. IÎnsaă a faă cut-o odinioaraă .
— Iar eu furam din buzunare odinioaraă . Iar tu obişnuiai saă maă arestezi.
— Nu se comparaă .
— Mda.
Eve îîi povesti o parte din cele îîntaî mplate. Aminti de rochia roşie, de
licaă rirea pe care o zaă rise doar pentru o clipaă îîn ochii lui Roarke, de
îîntaî lnirea pe care o avusese cu Magdalena îîn biroul ei.
— Ticaă loasa a venit saă te dea peste cap, zise Mavis.
— Da, şi a reuşit. Misiune îîndeplinitaă .
— Lasaă -maă saă -mi fac o idee despre ea. Cu cine ai de-a face?
— E frumoasaă de ar scula orice baă rbat şi din morţi, deşteaptaă , sexy,
sofisticataă , vorbeşte mai multe limbi, bogataă , abilaă şi umblataă îîn lume. E
perfectaă pentru el.
— Aiurea.
— Ştii ce vreau saă spun, Mavis. Imagineazaă -ţi caă e tot ceea ce nu sunt eu.
IÎşi ridicaă maî inile, a disperare. E antiteza mea.
— Ceea ce e bine. E chiar formidabil.
— Bine? Formidabil? Adicaă ?
— Paă i, dacaă aţi avut ceva îîn comun, s-ar fi putut spune – nu s-a spus, s-ar
fi putut spune – caă Roarke te-a ales pentru caă îîi aduceai aminte de ea,
pentru caă erai exact genul lui. IÎnsaă , vezi tu, nu eşti. Te-a ales pe tine, nu a
ales un gen. Pun pariu caă simte asta ca un spin îîn fundul aă la al ei prelucrat
chirurgical.
— E… oh. Eve îîşi trecu o maî naă prin paă r. Nu îînţeleg chestiile astea
feminine. Sau cel puţin îîmi ia ceva timp paî naă caî nd le îînţeleg. Ar durea-o
faptul caă sunt antiteza ei? Sau, mai precis, faptul caă Roarke nu şi-a caă utat o
parteneraă îîn genul ei, ca saă zic aşa?
— Vezi caă ştii? Mavis o puse pe Belle pe umaă r şi îîncepu saă o bataă uşor pe
spate. Pun pariu caă paraşuta face spume la guraă ori de caî te ori se gaî ndeşte
la asta. Nu-i aşa, Belle-issimo?
IÎn replicaă , Belle raî gaî i.
— Aşa, fata mamei. Din cauza asta a regizat materialul acela difuzat la
televizor.
— L-a regizat?
Mavis o fixaă cu ochii ei mari şi verzi.
— Doamne sfinte, Dallas, dar cred caă ţi-a raă mas mintea pe moaţe de
saă ptaă maî na trecutaă îîncoace, dacaă nu ţi-ai dat seama. Oi fi ieşit eu din joc de
ceva vreme, dar îîncaă mai recunosc o escrocherie atunci caî nd dau cu nasul
de ea. Te-ai uitat la el?
— Presupun caă mi-a raă mas mintea pe moaţe.
— Stai aşa, saă o culc pe Belle. Ia-ţi paharul cu vin. O saă vedem dovada.
Nu voia saă mai vadaă o dataă materialul, îînsaă era prea curioasaă pentru a
refuza. IÎn camera de zi, Mavis daă du drumul la televizor şi puse îînregistrarea
reportajului difuzat îîn dimineaţa aceea.
— Acum, uitaă -te la casetaă îîn calitate de poliţist, nu de soţie raă nitaă .
Spunaî nd acestea, Mavis o trase spre ea, protector, îînconjuraî ndu-i mijlocul
cu braţul. El se uitaă la ea pentru caă ea vorbeşte cu el, uitaî ndu-se îîn ochii lui.
Se asiguraă caă el se uitaă la ea îîn timp ce sunt filmaţi. Te-ai prins? Modul îîn
care se îîntoarce, astfel îîncaî t feţele amaî ndurora saă poataă fi prinse de cameraă
îîn prim-plan. Dupaă care trişeazaă , îîntorcaî ndu-se şi mai mult.
— Ce face?
— Trişeazaă – se îîntoarce cu faţa şi mai mult spre cameraă , ca saă îîi poataă
prinde expresia aceea raă nitaă pe care a pregaă tit-o. E bine lucrataă , îînsaă se
vede, dacaă te uiţi cu atenţie. Se joacaă cu tine. Se joacaă cu amaî ndoi. Du-te la
ea şi las-o lataă .
— Ar fi o problemaă . Dacaă o las lataă , asta o saă îîi consolideze poziţia.
— La naiba, pufni Mavis. Ai dreptate.
— O altaă problemaă ar fi faptul caă el simte ceva pentru ea, ceea ce îîi
conferaă un soi de ascendent. Iar ea ştie asta.
— Tu îînsaă te afli de cealaltaă parte a baricadei, Dallas. Dacaă pui totul cap
la cap, nu are nici cea mai micaă şansaă .
— Posibil. IÎnsaă paî naă una alta, a reuşit saă maă raă neascaă . Eu saî ngerez,
Mavis, iar el nu vede lucrul aă sta.
— Du-te şi faă -l saă vadaă . Mavis se duse şi îîi luaă haina îîn timp ce Eve claă tina
din cap, descurajataă de sugestie. A venit vremea saă nu o mai laşi saă
controleze jocul, Dallas. Şi, ca saă ştii şi tu, Roarke ne-a sunat cu jumaă tate de
oraă îînainte ca tu saă vii, îîi spuse Mavis, punaî ndu-i haina îîn braţe.
— Serios?
— S-a prefaă cut caă sunaă dezinteresat. A îîntrebat de copil, am schimbat
amabilitaă ţi. Poate caă nu mi-aş fi dat seama, pentru caă se pricepe de minune
saă se ascundaă , îînsaă nu numai tu saî ngerezi îîn seara asta.

15
 Roarke se mai duse o dataă la mobil, dar se mustraă îîn gaî nd pentru
prostia de care daă dea dovadaă şi se îîntoarse din drum. Nu mai avea de gaî nd
saă continue saă -i sune pe prietenii şi cunoscuţii ei, îîn speranţa caă avea saă afle
ceva. La naiba cu toate astea. Va veni acasaă paî naă la urmaă . Sau nu va veni.
Iisuse Hristoase, unde era? De ce naiba îîl faă cea saă treacaă prin toate staă rile
acelea? Nu faă cuse nimic ca saă merite asta. Faă cuse destule lucruri care îîi
atraă seseraă maî nia ei, de-a lungul vremii, îînsaă nu şi de data asta. Chiar nu era
cazul. Şi totuşi expresia feţei ei de azi-dimineaţaă i se îîntipaă rise îîn minte, îîn
inimaă , îîn suflet. Nu putea saă scape de ea. Mai vaă zuse privirea aceea o dataă
sau de douaă ori, îînsaă el fusese vinovat. O vaă zuse atunci caî nd se duseseraă îîn
camera aceea blestemataă din Dallas, unde suferise peste maă suraă odinioaraă .
O vaă zuse atunci caî nd se trezea dintr-un coşmar. Oare nu ştia caă mai degrabaă
şi-ar fi taă iat o maî naă decaî t saă o vadaă uitaî ndu-se la el îîn felul acela? Ar fi
trebuit saă ştie lucrul aă sta. Ar fi trebuit saă îîl cunoascaă deja.
De data asta era vina ei şi ar fi faă cut bine saă vinaă odataă acasaă ca saă discute
aşa cum stabiliseraă . Poate caă avea saă spargaă ceva, îîn furia ei. Ar fi acceptat
chiar saă îîl ia la pumni, dacaă asta ar fi îîndreptat lucrurile. Un moment de
exteriorizare, de asta aveau nevoie, dupaă care aveau saă termine cu prostiile
acelea odataă pentru totdeauna. Oare pe unde naiba umbla?
IÎşi analizaă propriile sentimente, care daă deau îîn clocot, pe bunaă dreptate,
şi se straă dui saă nu acorde atenţie faptului caă acestea ascundeau o teamaă
îîngrozitoare la gaî ndul caă nu se va îîntoarce la el.
Ar face bine saă se îîntoarcaă acasaă , gaî ndi el furios. Dacaă îîşi îînchipuie caă
putea proceda şi altfel, avea el ac de cojocul ei. O va urmaă ri şi o va aduce
acolo unde îîi era locul. Fir-ar saă fie, trebuia saă o aducaă acolo unde îîi era
locul.
IÎncepu saă se plimbe prin cameraă cu paşi mari, ca o felinaă îîn aşteptarea
praă zii, rugaî ndu-se, aşa cum faă cea numai îîn situaţii excepţionale, ca
telecomanda pe care o avea îîn buzunar saă scoataă un sunet, semn caă porţile
de la intrare se deschid şi caă ea se îîntorsese.
— Vrei saă îîţi aduc ceva de maî ncare? îîl îîntrebaă Summerset din prag.
— Nu.
— Nu ai nicio veste de la ea?
— Nu. Şi saă nu cumva saă îîndraă zneşti saă maă iei de sus. Nu am faă cut nimic
ca saă ajung îîn situaţia asta.
Raă bufnirea lui de-abia dacaă îîl atinse pe Summerset.
— IÎnsaă nu ai faă cut nimic nici ca saă o previi.
— Ce anume saă previn? se raă sti Roarke, mulţumit caă maă car avea pe cine
saă îîşi verse furia. Saă previn faptul caă soţia mea a devenit peste noapte
îîngrozitor de geloasaă , nerezonabilaă şi plinaă de toane?
— Reacţia fireascaă a soţiei tale la tentativele de manipulare ale unei
femei abile, de care ţi-ai fi putut da seama dacaă nu te-ai fi îîncaă paă ţaî nat saă
susţii caă ai dreptate.
— Ei, prostii. Cum aş putea-o prefera pe Maggie îîn locul ei. Şi mai daă -o
îîncolo de manipulare.
— Materialul îînsaă a picat la timp.
— Ce naiba vrei saă spui cu asta?
— A fost perfect planificat, perfect regizat, spuse Summerset cu detaşare.
IÎntotdeauna s-a priceput la lucrurile astea.
— Deci sugerezi caă mi-a faă cut o îînscenare? îîn ce scop?
— Iataă -te singur, supaă rat, îîngrijorat din cauza soţiei, preocupat de soarta
caă sniciei tale. Summerset ignoraă motanul care tocmai se furişase îînaă untru
pentru a i se îîmpletici printre picioare. IÎmi imaginez caă şi ea trece prin
aceleaşi staă ri. Roarke, asta se numeşte precizie chirurgicalaă .
— Aiurezi, paraă el, îînsaă ideea îîncepu saă îîi îîncolţeascaă îîn minte. Nu ar avea
nimic de caî ştigat de pe urma unei astfel de situaţii.
— IÎn afaraă de raă zbunare şi puţinaă distracţie.
— Raă zbunare pentru ce anume? Roarke simţi caă îîşi pierde firea. Poate caă
ai uitat, dar ea m-a paă raă sit. Ea m-a traă dat.
— Nu, nu am uitat. Şi maă bucur caă şi tu îîţi aduci aminte.
— Se vorbeşte deja prea mult despre Magdalena îîn aceastaă casaă şi nu
pentru caă eu o aduc îîn discuţie.
Roarke ieşi din salon şi se duse saă îîşi verse maî nia pe unul dintre roboţii
de antrenament din sala de sport. Aproape epuizat de efort, constataă caă tot
nu reuşise saă îîşi alunge neliniştea din adaî ncul sufletului.
Faă cu un duş pentru a scaă pa de transpiraţie şi de saî ngele care i se uscase
pe pumni, se schimbaă şi urcaă îîn birou hotaă raî t saă lucreze. Se va concentra
asupra muncii şi dacaă ea nu va ajunge acasaă îîntr-o oraă … Habar n-avea ce va
face. Caî nd vaă zu caă lumina din biroul ei era aprinsaă , sentimentul de uşurare
pe care îîl simţi îîl îînmuie ataî t de tare, îîncaî t crezu caă lumea se îîntorsese cu
susul îîn jos şi se cutremuraă pentru o clipaă , îînainte de a-şi veni îîn fire.
Momentul de slaă biciune îîi reaprinse îînsaă maî nia. Daă du buzna, gata montat
pentru o nouaă confruntare.
O gaă si şezaî nd la birou, cu computerul zbaî rnaî ind de ataî tea date ce se
perindau pe ecran. Avea ochii îînchişi, şi cearcaă nele pronunţate de sub ei
ieşeau îîn evidenţaă , îîn contrast cu paloarea feţei. Oboseala aceea accentuataă
poate caă l-ar fi oprit, îînsaă Eve deschise brusc ochii.
 — Locotenente.
— Am de lucru.
— Poate saă mai aştepte. Computer, îînchide-te, comandaă el.
— Hei.
— Nu aşa rezolvi tu situaţiile? Nu aşa maă pedepseşti pentru lucrurile de
care decizi caă maă fac vinovat? Nu am dreptul saă maă apaă r?
— Uite ce e, sunt obositaă . Trebuie saă …
— Şi eu sunt al naibii de obosit.
Eve îîşi daă du seama caă era cu adevaă rat obosit, stare pe care o araă ta
arareori.
— Atunci du-te saă te culci. Eu una asta o saă fac.
— Dacaă ai impresia caă maă poţi laă saă vorbind singur îîncaă o dataă , mai
gaî ndeşte-te, îîi spuse el pe un ton blaî nd, îîn timp ce ea daă du saă se ridice de pe
scaun. Gaî ndeşte-te de douaă ori.
Eve ştia caă maî nia lui putea saă îîmbrace diverse forme, odataă acumulataă .
Simţi caă lua amploare acum, ceea ce o faă cu saă îîi îîngheţe saî ngele îîn vine.
— Maă duc saă -mi fac o cafea, spuse ea.
— Şi asta poate saă mai aştepte, aşa cum te-am aşteptat şi eu o searaă
îîntreagaă , zise el, ţintind-o cu privirea lui de oţel. De unde saă ştiu caă nu ai
murit pe stradaă şi caă , dacaă deschid uşa, nu maă trezesc cu un poliţist şi un
psiholog îîn prag?
Nu se gaî ndise nici maă car o secundaă caă i-ar fi putut trece prin cap aşa
ceva. Nu intenţionase saă îîl pedepseascaă , ci îîşi dorise doar ca ziua aceea saă
treacaă odataă .
— Ar trebui saă ai îîncredere îîn faptul caă ştiu saă -mi port şi singuraă de grijaă .
— Aşa, deci eu trebuie saă am îîncredere îîn tine, dar tu nu procedezi la fel
îîn ceea ce maă priveşte. Nu ai avut niciun drept şi niciun motiv saă îîmi faci ce
mi-ai faă cut.
— Acelaşi lucru e valabil şi îîn cazul taă u.
— Dar ce ţi-am faă cut eu? îîşi puse maî inile pe birou şi se aplecaă spre ea. Ce
anume ţi-am faă cut? Spune, ce naiba ţi-am faă cut? Şi fii explicitaă .
— Te-ai uitat la ea.
O fixaă cu privirea şi, pentru o clipaă , ochii lui albaştri, care scaă paă raseraă
paî naă atunci, nu mai exprimaraă decaî t uimire.
— Ei bine, de vreme ce nu am orbit îîn ultimele zile, m-am uitat la o
mulţime de femei îîntre timp. Hai, castreazaă -maă .
— Nu îîţi bate joc de sentimentele mele, de intuiţia mea şi de ceea ce ştiu.
Nu glumi pe seama chestiei aă steia sau pe seama mea. Te-ai uitat la ea şi,
pentru o fracţiune de secundaă ,
i — ai aruncat acea privire care ar fi trebuit saă fie numai a mea.
— Te îînşeli.
— Nu maă îînşel! Ţaî şni îîn picioare, astfel îîncaî t acum se aflau faţaă îîn faţaă .
Am ochiul format şi îîţi cunosc expresiile şi privirile. Ştiu ce am vaă zut.
— Şi, din experienţa ta de poliţist, poţi spune caă privirea aceea pe care i-
am aruncat-o preţ de o clipaă , constituie un motiv pentru accesul aă sta de
gelozie absolut iraţional?
— Nu e vorba de gelozie. Aş vrea eu saă fie. Mi-aş dori saă fiu ataî t de
proastaă , de superficialaă , ataî t de impulsivaă . IÎnsaă nu e gelozie. E teamaă . Se
laă saă saă cadaă pe scaun. E teamaă , spuse ea, şi vocea îîi tremuraă .
Pentru o clipaă Roarke se calmaă , dar izbucni din nou:
— Chiar poţi saă crezi aşa ceva? Saă crezi caă regret ce am ajuns saă fim, ce
am obţinut îîntre timp? Saă crezi caă regret faptul caă te-am ales pe tine şi nu pe
ea? Nu ţi-am spus, nu ţi-am demonstrat îîn repetate raî nduri caă eşti totul
pentru mine?
Eve îîncercaă saă raă maî naă calmaă şi saă îîşi gaă seascaă cuvintele.
— Ea nu e ca toate celelalte. Punctele comune pe care le aveţi conteazaă .
Ştii şi tu asta, ştiu şi eu. Şi, chiar mai raă u, poate caă şi ea ştie. Punctele
comune, trecutul, toate astea sunt evidente. Sunt ataî t de evidente, îîncaî t
lumea m-a privit cu compasiune astaă zi. M-am simţit umilitaă atunci caî nd a
trebuit saă trec prin secţie ca saă ajung îîn birou.
— Dar cum raă maî ne cu punctele noastre comune, Eve, cu trecutul nostru?
Ochii ei îînotau îîn lacrimi. Roarke ştia caă Eve niciodataă nu se folosise de
lacrimi aşa cum o faă ceau alte femei, drept dovadaă caă şi acum îîncerca saă şi le
staă vileascaă .
Roarke se duse la fereastraă şi îîncepu saă priveascaă afaraă , îîn îîntuneric. Nu
puteau saă se certe îîncontinuu paî naă caî nd aveau saă epuizeze subiectul.
Trebuiau saă rezolve lucrurile din mers. Vor vedea cum evolueazaă situaţia.
— Vrei saă ştii ce şi cum a fost atunci şi ce şi cum e acum?
— Ştiu…
— Crezi caă ştii, o corectaă el. Şi poate caă nu te îînşeli îîntru totul, dar nici nu
ai dreptate îîn totalitate. Vrei saă afli?
— Nu. IÎnsaă trebuie saă ştiu.
— Ei bine, o saă îîţi spun. Aveam îînjur de douaă zeci şi trei de ani şi daă deam
diverse lovituri prin Barcelona. Maă descurcam destul de bine şi pe sub
maî naă , dar şi legal, îîntotdeauna mi-a plaă cut saă fiu cu un picior de cealaltaă
parte a baricadei. Se poate spune caă m-a atras contrastul, ca acela dintre
luminaă şi îîntuneric. Un amestec foarte interesant din amaî ndouaă . Acolo, la
Barcelona, ni s-au intersectat drumurile. Amaî ndoi ne gaî ndeam la aceeaşi
lovituraă .
IÎşi aducea aminte totul, ca şi cum s-ar fi îîntaî mplat atunci, îîn timp ce
scruta îîntunericul de afaraă . Clubul de noapte zgomotos, luminiţele colorate.
Pusese un septembrie torid, iar muzica îîţi faă cea saî ngele saă clocoteascaă îîn
vine.
— Şi-a faă cut intrarea dupaă ce apucasem saă urmaă resc ţinta o bucataă de
vreme. Şi-a faă cut apariţia îîntr-o rochie roşie, senzaţionalaă , cu o atitudine pe
maă suraă . Mi-a aruncat o privire, dupaă care s-a îîndreptat direct spre ţintaă .
Peste caî teva minute, individul îîi oferea ceva de baă ut. Se pricepea. De-abia
dacaă am observat caî nd i-a şterpelit cardul de acces.
Roarke se îîndepaă rtaă de fereastraă şi continuaă :
— Era vorba despre nişte rubine, de nişte afurisite de rubine care
reprezentau punctul de atracţie al expoziţiei. Era nevoie de trei carduri de
acces pentru a ajunge la ele, iar eu faă cusem rost deja de douaă . Tot ce a faă cut
ea a fost saă îîl fure pe al treilea, saă facaă o copie dupaă el, dupaă care l-a pus la
loc, faă raă ca individul saă îîşi dea seama. Niciunul dintre noi nu putea ajunge la
pietre singur – o situaţie care maă scotea din saă rite.
— IÎnţeleg.
— Am aşteptat saă maă contacteze, ceea ce s-a şi îîntaî mplat a doua zi. IÎn
cele din urmaă , am dat lovitura îîn doi şi am raă mas îîmpreunaă o perioadaă . Era
taî naă raă şi nu se temea de absolut nimic, punea pasiune îîn ceea ce faă cea. Ne
plaă cea saă traă im la limitaă , saă caă laă torim, saă fim pe val, cum se spune.
— Ai iubit-o?
Roarke traversaă camera pentru a turna caî te un pahar cu vin.
— Am crezut, la un moment dat, caă o iubesc. IÎnsaă era capricioasaă ,
imprevizibilaă . Maă ţinea mereu îîn alertaă . Afacerile legale îîn care eram
implicat o scoteau din saă rite. Aşezaă un pahar cu vin pe biroul lui Eve. Nu
îînţelegea de ce maă osteneam, de ce îîmi doream ceea ce îîmi doream. Tot ce
avea sens pentru ea erau aventura şi setea pentru bani. Nu îînţelegea cum e
saă ai origini umile, de vreme ce ea se traă gea dintr-o familie decentaă . Nu voia
decaî t saă obţinaă mai mult şi, odataă ce obţinea ceea ce îîşi dorea, saă treacaă mai
departe şi saă obţinaă şi mai mult.
— Tu ce îîţi doreai?
— O voiam pe ea, desigur. Nu îîţi spun asta ca saă te raă nesc.
— Nu maă raă neşte.
— Şi eu îîmi doream mai mult, din cu totul alte motive, îînsaă îîmi doream
mai mult. Se uitaă lung îîn pahar îînainte de a lua o îînghiţituraă de vin şi de a
continua. Eu voiam genul acela de respect şi de putere care mi-ar fi oferit o
protecţie absolutaă , respectiv mijloace prin care saă maă asigur caă nu voi mai
ajunge vreodataă de unde am plecat. Ştii ce vreau saă spun.
— Mda.
— Ea nu îîşi dorea asta. Nu putea. Cred caă aici a fost fisura. Şi totuşi ne-a
mers o perioadaă – am lucrat îîmpreunaă , am dat lovituri îîmpreunaă , am raă mas
îîmpreunaă . Totul paî naă la Nisa. Ţinta vizataă era o colecţie de artaă
impresionistaă ce cuprindea şi douaă tablouri de Renoir, printre altele. Noi pe
acestea le voiam, gaă sisem chiar şi un cumpaă raă tor pentru ele. Am petrecut
saă ptaă maî ni îîntregi pregaă tind lovitura. Maggie a sedus ţinta pentru a pune
maî na pe informaţii din interior.
Eve ridicaă o maî naă pentru a interveni.
— S-a culcat cu el? Şi nu te-a deranjat saă ştii caă a fost cu un alt tip?
— Era vorba de o lovituraă , iar individul era de douaă ori mai îîn vaî rstaă
decaî t ea. Caî t despre tablouri, paî nzele faă ceau o graă madaă de bani.
— Nu ţi-a aparţinut, murmuraă Eve, simţind cum se relaxeazaă ceva îîn
interiorul ei. Niciun moment nu te-ai gaî ndit la ea, ca şi cum ar fi fost a ta.
— Tu ai crezut caă a fost altceva?
— Da.
— Nu ai dreptate îîntru totul, repetaă el, aşezaî ndu-se pe marginea
biroului. Am avut sentimente complexe pentru ea şi cred ca şi ea pentru
mine. M-am gaî ndit caă , din cauza acelor sentimente şi a valului pe care ne
aflam, puteam saă am îîncredere îîn ea, îînsaă m-am îînşelat.
IÎn timp ce Roarke sorbea din vin, Eve îîşi daă du seama caă se gaî ndea la
trecut.
— Cu o searaă îînainte saă daă m lovitura, nu a venit acasaă , îîn vila îîn care
staă team. Nu a apaă rut nici dimineaţa. Maă temeam saă nu i se fi îîntaî mplat ceva,
saă nu fi faă cut vreo prostie şi saă fi fost prinsaă . Apoi am aflat caă fugise cu ţinta.
Maă paă raă sise pentru el. Şi asta nu era totul – dacaă aş fi îîncercat saă dau
lovitura, aşa cum intenţionam, aş fi dat nas îîn nas cu jandarmii.
— Te-a traă dat.
— Dupaă cum spuneam, era capricioasaă . M-am enervat, m-am simţit raă nit.
Orgoliul meu a avut de suferit. Se folosise de mine, aşa cum ne folosiseraă m
îîmpreunaă de alţii.
— De ce nu te-ai dus dupaă ea?
Roarke privi îîn ochii obosiţi ai soţiei sale şi mai luaă o îînghiţituraă de vin.
— Nu m-am gaî ndit niciodataă la asta. Mi-o faă cuse şi cu asta, basta. Nu
voiam saă îîi dau satisfacţie. Trebuie saă ştii caă aveam de gaî nd saă vin dupaă tine
dacaă ai mai fi îîntaî rziat o oraă îîn plus. Voiam saă vin dupaă tine, saă te aduc
îînapoi. Niciodataă nu mi-a trecut prin minte saă nu vin dupaă tine.
Eve inspiraă adaî nc îîncercaî nd saă -şi controleze vocea.
 — Şi ai mai pus maî na pe tablourile de Renoir?
— Da, zaî mbi Roarke. Trei ani mai taî rziu. Buzele i se arcuiraă îîntr-un
zaî mbet. Şi îîn raă stimpul aă sta, la fel ca şi îîn anii care au urmat, am avut parte
de o mulţime de femei. M-am bucurat de compania lor şi cred caă nu le-am
raă nit, cel puţin nu intenţionat. Le-am dat tot ce am putut şi am luat tot ce au
avut de oferit. IÎnsaă faraă sentimente.
— Dar nici nu ai uitat-o.
— Nu, nu am uitat-o A laă sat un gol îîn mine, Eve, un gol pe care nu am
vrut saă îîncerc saă îîl umplu. De ce saă risc?
— Ea – Eve îîncercaă saă gaă seascaă cuvintele potrivite – a avut o mare
influenţaă asupra ta. Cel puţin aşa cred. Aşa vaă d.
— Nu pot saă neg caă ceea ce a faă cut, ce am laă sat-o saă îîmi facaă , a influenţat
modul îîn care am abordat relaţiile ulterioare. Am spus caă nu am uitat-o,
îînsaă nici nu m-am mai gaî ndit la ea dupaă caî teva saă ptaă maî ni. IÎnţelegi ce vreau
saă spun?
— Mda, îînţeleg.
Am avut mult de lucru. IÎmi plaă cea saă muncesc. Am faă cut bani, din ce îîn ce
mai mulţi. Apoi, am obţinut puterea şi respectul pe care mi le dorisem. Am
construit casa asta şi îîncaă altele. Am ţinut la femeile cu care am fost
îîmpreunaă , îînsaă nu au îînsemnat mai mult decaî t plaă cere.
— Te-a raă nit destul de grav.
— Da, m-a raă nit şi, vaă zaî nd-o din nou, mi-am dat seama caă acele
sentimente complexe pe care le nutrisem pentru ea au ajutat-o saă îîmi facaă
raă u.
— Maă ajutaă caă îîmi spui toate acestea. IÎmi pare bine caă ai ales saă detaliezi
toate acestea decaî t saă treci peste ele cu uşurinţaă , ca şi cum nu s-ar fi
îîntaî mplat nimic.
— Mi-e greu saă recunosc chiar şi faţaă de mine, daraă mite faţaă de tine. Nu
am minţit atunci caî nd ţi-am spus caă s-a terminat. Şi totuşi… hai saă îîţi spun şi
chestia asta. Mi-am adus aminte, de asemenea, de taî naă ra splendidaă , îîn
rochie roşie, care îîşi faă cuse apariţia îîn clubul acela aglomerat, de ce-am
simţit îîn clipa aceea. Poate caă asta am vaă zut atunci, la restaurant, pentru o
fracţiune de secundaă , poate caă maă uitam la o amintire care, pur şi simplu,
prinsese din nou viaţaă . Nu pot saă şterg tot ceea ce am îîn minte, Eve.
— Nu. Bine. Bine. Hai saă …
— Nu am terminat. O saă maă asculţi paî naă la capaă t. O prinse îîn braţe, ca şi
cum ar fi vrut saă o ţinaă locului. Ţi-am spus de golul acela din suflet. Aş fi
putut saă trec prin viaţaă faraă saă îîl umplu vreodataă . Nu eram chiar un om
nefericit.
 Continuaă saă se uite îîn ochii ei, îîn timp ce o maî ngaî ia cu delicateţe pe
maî naă .
— Apoi, îîntr-o bunaă zi, am simţit o îînţepaă turaă îîn dreptul gaî tului, o
caă lduraă la baza şirei spinaă rii îîn timp ce staă team îîn picioare îîn dreptul
monumentului acela. M-am îîntors şi te-am vaă zut pe tine. Te-am vaă zut şi mi-
a fugit paă maî ntul de sub picioare. Erai tot ce nu ar fi trebuit saă doresc.
Pentru numele lui Dumnezeu, erai o poliţistaă ai caă rei ochi putea saă vadaă
prin mine.
Se îîntinse caă tre ea şi îîi atinse uşor obrazul. Maî ngaî ierea lui era cumva
plinaă de pasiune, ceraî nd parcaă intimitate.
— O poliţistaă îîmbraă cataă îîntr-un costum gri, de-a dreptul hidos, şi o hainaă
care nici maă car nu era maă sura potrivitaă . Din acel moment, golul din mine a
îînceput saă se umple. Nu puteam saă fac nimic îîn privinţa asta. Nu puteam saă
opresc ceea ce simţeam caă îîncepuse saă creascaă îîn mine. Ea crease golul
acela, tu l-ai umplut. IÎnţelegi caă asta face parte din legaă turile acelea pe care
le invocai? îînţelegi caă tot ce am simţit pentru ea vreodataă nu mai este
valabil acum? Sentimentele acelea au fost neîînsemnate, firave pe laî ngaă ceea
ce simt pentru tine.
Lacrimile îîşi faă curaă simţitaă prezenţa. Vaă zu cum acestea şiroiau pe obrajii
ei şi el se îîntrebaă dacaă Eve îîşi daă duse seama caă nu le mai putea staă vili.
— Ea a faă cut parte din viaţa mea. Acum tu eşti viaţa mea. Dacaă regret
ceva, apoi acela e faptul caă ai putut crede altceva chiar şi pentru o secundaă .
Sau caă te-am laă sat saă crezi asta.
— Caî nd te-am vaă zut cu ea, la televizor…
— IÎmi luam raă mas-bun de la fata la care ţinusem odinioaraă şi cred caă şi
de la baă rbatul care ţinuse la ea. Ataî ta tot. Nu plaî nge. Hai, linişteşte-te.
IÎi şterse lacrimile.
— Maă simt prost.
— Bravo. Şi eu maă simt la fel.
— Te iubesc. E îînspaă imaî ntaă tor, zise ea, ghemuindu-se la pieptul lui. E al
naibii de îînspaă imaî ntaă tor.
— Ştiu.
Eve îîl simţi cum tremuraă atunci caî nd îîşi lipi obrazul de al ei.
— Saă nu maă mai paă raă seşti. Dumnezeule, saă nu maă mai paă raă seşti, zise
Roarke.
— Dar nu te-am paă raă sit.
— O parte din tine a faă cut-o. O îîndepaă rtaă de el, iar ochii lui sclipiraă de
emoţie O parte din tine m-a paă raă sit şi nu am putut saă suport gaî ndul aă sta.
— Nu plec nicaă ieri. Nu pleacaă niciunul dintre noi niciunde. Simţind caă
trebuie saă îîl linişteascaă , Eve îîncercaă saă zaî mbeascaă . IÎn plus, chiar dacaă aş
face-o, m-ai aduce îînapoi.
— Exact.
Sau cel puţin ai îîncerca. Luaă maî inile lui Roarke îîntr-ale sale şi observaă
juliturile de pe pumnii lui. Uau! Dar vaă d caă ai snopit pe cineva îîn baă taie, nu
glumaă .
— Doar pe un robot. Se pare caă funcţioneazaă atunci caî nd eşti supaă rataă pe
mine.
Ar trebui ca unul dintre departamentele tale de cercetare saă inventeze
unul care saă se regenereze, sau ceva de genul aă sta. IÎi saă rutaă raă nile. Trebuie
îîngrijite.
— Tocmai le-ai îîngrijit. Uitaă -te la tine ce obositaă eşti, îîi spuse el,
maî ngaî ind-o pe obraz. Eve a mea, eşti absolut epuizataă . Şi pun pariu caă nu ai
maî ncat nimic astaă zi.
— Nu am putut. Morris mi-a oferit nişte fursecuri cu ciocolataă faă cute îîn
casaă .
— O saă maî ncaă m supaă .
— Sunt prea obositaă pentru a maî nca.
— Bine atunci. Nu maă naî nci, dar nici nu lucrezi. Te duci direct la culcare.
O luaă de talie şi ieşiraă din cameraă . Nu vrei saă îîmi povesteşti şi mie ce se mai
îîntaî mplaă cu cazul taă u?
Eve îîşi daă du seama caă îîl exclusese. Se excluseseraă reciproc. IÎnchiseseraă
mici portiţe.
— Mda. Aş avea nevoie de ceva ajutor. Pentru îînceput, am nişte îîntrebaă ri
legate de un sistem de securitate.
— Sunt omul taă u.
Eve se uitaă la el şi îîi zaî mbi.
— Da, eşti.

Eve se cufundaă îîntr-un somn adaî nc şi, îînainte ca zorii saă se arate, simţi
fiorul dragostei. Gura lui o caă utaă pe a ei, trezind-o cu un saă rut dulce şi
tandru. Incitataă de gustul lui, buzele ei îîi raă spunseraă . Maî inile lui treziraă îîn
ea senzaţii nebaă nuite, faă caî ndu-i inima saă tresaraă . Simţind baă taă ile inimii lui
alaă turi de a ei, îîi primi îîmbraă ţişarea. IÎncepuraă saă se mişte la unison, îîn
taă cere, îîn îîntunericul îîncaă nepaă truns de nicio razaă de luminaă şi îîn final
gaă siraă liniştea pe care o caă utaseraă ataî t. Juraă mintele furaă reîînnoite, faraă saă
aibaă nevoie de cuvinte. Toate dorinţele furaă îîndeplinite. Raă mase laî ngaă el,
ocrotitaă de braţele lui, visaî nd cu ochii larg deschişi.
— Ar fi trebuit saă te las saă dormi.
 — Dupaă cum maă simt acum, ai faă cut bine caă m-ai trezit, îîi era ataî t de
bine, îîncaî t ar fi putut raă maî ne cuibaă ritaă acolo paî naă la sfaî rşitul lumii. Caî t e
ceasul?
— Aproape şase. Ar trebui saă te trezeşti.
— IÎmi place unde sunt îîn clipa asta, zaî mbi Eve îîn îîntuneric. Şi mor de
foame.
— Serios?
— Mor de foame la modul caî t se poate de serios. Aş vrea un fursec cu
ciocolataă .
— Organismul taă u nu are nevoie de fursecuri.
— Dacaă mai vrei o reprizaă , amice, trebuie saă beau o cafea mai îîntaî i de
toate.
„Suntem din nou ca pe vremuri”, îîşi spuse Roarke îîn gaî nd.
— Pisica a avut ieri parte de douaă mic dejunuri complete, îîn stil irlandez.
Hai saă îîncercaă m saă le maî ncaă m noi de data asta.
— Nici tu nu ai maî ncat?
— Nu.
Eve zaî mbi din nou. IÎi faă cea bine saă afle caă suferise şi el, alaă turi de ea. Se
rostogoli pe burtaă , sprijinindu-se îîn coate pentru a-l putea privi.
— Hai saă maî ncaă m. Mult de tot, zise ea.
Luaraă micul dejun îîn pat, şezaî nd turceşte, unul îîn faţa celuilalt. Eve
îînfulecaă ochiurile, ca şi cum ar fi urmat saă devinaă prohibite îîn urmaă toarea
oraă .
— Culoarea ţi-a revenit îîn obraji, observaă Roarke. Iar umbrele acelea,
cearcaă nele vineţii, dispaă ruseraă peste noapte. Eve îîşi aţinti ochii asupra lui şi
Roarke îîşi daă du seama caă avea ceva de spus.
— Ce e?
— Nu vreau saă stric atmosfera, dar trebuie saă îîţi spun ceva care maă
chinuie.
— Daă -i drumul.
— Rochia roşie.
— La naiba.
— Nu, nu. Agitaă furculiţa, hotaă raî taă saă deschidaă subiectul faă raă saă se certe
sau saă provoace o crizaă emoţionalaă . Doar ascultaă -maă . Mi-ai spus caă prima
oaraă caî nd ai vaă zut-o era îîmbraă cataă îîntr-o rochie roşie. Crezi caă a fost o
îîntaî mplare faptul caă atunci caî nd ai revaă zut-o, purta tot o rochie roşie?
— Ei bine, maă îîndoiesc caă s-a îîmbraă cat îîn roşu îîn tot acest timp, îîn
eventualitatea faptului caă am fi putut saă ne îîntaî lnim.
— Refuzi saă gaî ndeşti. IÎncaă mai ai ochelari de cal atunci caî nd vine vorba
de ea. Nu te supaă ra.
— E greu saă nu maă supaă r, zise el uşor iritat. Ce vrei saă spui?
— Cred caă a pus totul la cale. N-a intrat din îîntaî mplare tocmai îîn
restaurantul aă la, îîn seara aceea, îîmbraă cataă îîntr-o rochie roşie, Roarke. Ştia
caă ai saă fii acolo şi a vrut sa îîţi testeze memoria. IÎţi aduci aminte, iubitule? îîţi
aduci aminte de mine?
— Dar nu avea cum saă ştie…
IÎşi continuaă raţionamentul îîn minte, iar Eve vaă zu cum se debarasa de
ochelarii de cal. Faă cu eforturi serioase, pentru care se felicitaă , saă nu saraă îîn
sus şi saă ţopaă ie de bucurie pe pat.
— Mi-ai spus caă era priceputaă şi probabil caă ai mai şi îînvaă ţat-o caî te ceva.
Ştii caă tipul care o îînsoţea îîn seara aceea era un individ cu care faă ceai
afaceri. Nu i-ar fi fost greu saă afle unde avea saă cineze Roarke îîntr-o searaă
anume.
— Nu, bineîînţeles.
— Dupaă care te-a caă utat acasaă , dis-de-dimineaţaă , a luat masa de praî nz cu
tine şi i-ai dat caî teva sfaturi. Ai ajutat-o de dragul vremurilor demult apuse.
Pun pariu caă nu a mai contenit cu scuzele pentru ceea ce ţi-a faă cut îîn trecut.
Se opri un moment, dupaă care se gaî ndi caă avea saă o roadaă pe dinaă untru
dacaă nu îîi va spune. Nu cred caă nu ţi-a faă cut avansuri sau caă nu a îîncercat
terenul.
— Terenul nu a fost receptiv, îîi raă spunse el.
— Dacaă ar fi fost, l-aş fi îîngropat.
— Scumpa mea, remarca… te caracterizeazaă îîntru totul.
— Saă nu uiţi asta niciodataă , îîl avertizaă ea şi, îîntrucaî t îîşi terminase şunca,
furaă o bucaă ţicaă de la el. Cred caă a pus-o pe gaî nduri. Chiar e antiteza mea.
— Poftim? Ce e?
Eve se îînfruptaă din şuncaă , claă tinaî nd din cap.
— E prea complicat de explicat. Nu te gaî ndi la asta. IÎnsaă dupaă ce ai
refuzat oferta de a-i vedea saî nii de aproape…
— Sunt frumoşi, din caî te îîmi amintesc.
— Mai bine ai taă cea din guraă . Eve îîl simţi tot aproape, chiar şi atunci caî nd
îîi zaî mbi forţat. Aşadar, ce a faă cut dupaă ce i-ai refuzat generoasa ofertaă ?
— Şi-a îînecat amarul îîntr-un martini.
— Nu. Iisuse. M-a luat pe mine îîn vizor şi mi-a faă cut caî teva şicane, care
au culminat cu imaginile acelea. Mavis mi-a spus…
— Mavis?
Eve se jucaă cu ceea ce mai raă maă sese îîn farfurie.
— Am trecut pe la ea asearaă . Am uitat de ursuleţul de pluş.
 — Ai uitat paî naă şi de mine.
— Nu, nu am uitat. Trebuia saă o vaă d pe Mavis. Trebuia saă stau de vorbaă
cu ea.
— Bine, zise el punaî ndu-i o maî naă pe genunchi, e rezonabil.
— Mavis s-a ocupat de escrocherii multaă vreme. Şi saă ştii caă era chiar
priceputaă . Şi-a dat seama de jocul Magdalenei, îînaintea mea. Caî nd a îînceput
saă îîmi indice una, alta, am vaă zut totul clar. Reportajul acela a fost o
îînscenare, Roarke. Dacaă te mai uiţi o dataă la el, o saă îîţi dai seama. S-a îîntors
cu faţa caă tre cameraă – Mavis mi-a spus caă a trişat astfel îîncaî t saă o surprindaă
îîntr-un moment anume. Nu aţi fost filmaţi îîntaî mplaă tor de un taî mpit care a
trimis caseta la televiziune. Ea s-a ocupat de toate acestea.
— Summerset mi-a spus acelaşi lucru, îînsaă nici nu am vrut saă îîl ascult,
deşi o parte din mine era convinsaă caă exact asta a faă cut. Iar eu nici nu am
vrut saă -l ascult.
— Te vrea îînapoi. Eve atacaă maî ncarea de-a dreptul enervataă . A trecut îîn
revistaă vreo caî ţiva tipi cu bani, şi-a asigurat o situaţie bunicicaă , îînsaă tu, tu
reprezinţi premiul cel mare. Şi-a dat seama caă a greşit atunci caî nd a dat
vrabia din maî naă pe cioara de pe gard. Iar acum tu eşti… Zi-mi o pasaă re cu
adevaă rat mare.
— Struţul.
— OK, dar nu sunaă bine. IÎn orice caz, eşti o pasaă re care are un cuib mare,
din aur, pe care vrea saă îîl îîmpaă rţi cu ea. Aşadar, a îîncercat, pur şi simplu, saă
maă elimine. IÎnsaă , mai îîntaî i, a vrut saă vadaă dacaă puteţi relua lucrurile de
unde le-aţi laă sat…
— Dupaă cum spuneam, s-ar putea saă fi vrut saă exploreze aceastaă
posibilitate, îînsaă eu, ca un soţ fidel ce sunt, am îînaă buşit tentativa îîn faşaă . Şi,
da, dupaă ce a vaă zut caă nu îîi merge, s-a dus saă te vadaă , saă îîncerce terenul, saă
te punaă pe gaî nduri, îîi daă du el dreptate, daî nd din cap. Una peste alta, totul a
fost bine jucat şi a provocat un disconfort teribil. IÎn orice caz, i-am spus
foarte clar, jur, caă noi doi suntem un cuplu foarte unit, decis saă raă maî naă
îîmpreunaă .
— Poate credea caă va putea saă te convingaă , îîntr-un final, saă îîi cedezi. Şi,
îîntre timp, a îîncercat saă ne facaă greutaă ţi. Dacaă stai saă te gaî ndeşti, nu ar fi
avut nimic de pierdut.
— Dimpotrivaă , s-ar fi distrat, raă spunse Roarke. O plictisesc situaţiile
obişnuite sau pe care le percepe drept nefiind ieşite din comun. Pentru ea,
caă saă toriile nu sunt decaî t un mijloc de a-şi realiza un scop, o joacaă .
— S-a îîntrebat cum saă facaă saă îîntoarcaă situaţia îîn avantajul ei, saă ne
distrugaă relaţia.
 — IÎmi pare raă u. IÎmi pare raă u caă nu mi-am dat seama ce avea de gaî nd.
— Şi-a faă cut calculele greşit, îîi spuse Eve, luaî ndu-l de maî naă .
— IÎntocmai, îîi raă spunse Roarke.
— IÎmi vine s-o bat maă r.
— Te-ar deranja dacaă aş vrea saă asist?
— Baă rbaţilor îîntotdeauna le place saă asiste. Problema e caă , dacaă facem
tam-tam pe chestia asta, nu vom reuşi decaî t saă alimentaă m baî rfele. Cred caă
ar fi de ajuns dacaă am ignora-o pur şi simplu. Hai saă nu mai discutaă m
despre ea.
— De acord.
— IÎntre timp, trebuie saă … raă spund la telefon, spuse Eve, araă taî nd spre
mobil. Blocheazaă imaginea. Dallas aici.
— Sunt tot eu, Reo. Am obţinut mandatul pentru reşedinţa soţilor
Straffo. A fost chinul de pe lume. Judecaă torul a fost de acord cu condiţia saă
nu poate fi pus îîn aplicare decaî t dupaă ora opt dimineaţa.
— E bine şi aşa. IÎţi mulţumesc, Reo.
— Saă vii cu ceva de acolo, Dallas, altfel Straffo o saă ne facaă praf îîn presaă .
— O saă vin cu ceva.
— Oliver Straffo? se miraă Roarke dupaă ce Eve îînchise. Baă nuieşti caă ar
putea fi implicat îîn asasinarea profesorului?
— IÎncepaî nd de ieri, a profesorilor. Suspectul din capul listei noastre a
fost omoraî t.
— Ah! Roarke îîşi daă du seama caă raă maă sese îîn urmaă cu evenimentele şi caă
venise timpul saă recupereze. Paă i, hai saă ne îîncepem ziua aşa cum o îîncheiem
de obicei.
— Credeam caă tocmai am faă cut asta. Parcaă maă luaseşi cu asalt mai
devreme sau mi s-a paă rut?
— Da, din caî te îîmi aduc aminte. IÎnsaă nu maă refer la sex, Dallas, deşi e un
mod minunat de a îîncepe şi a îîncheia aproape orice. Povesteşte-mi despre
caz.
Eve îîl puse la punct cu ultimele evoluţii îîn timp ce faă curaă duş, se
îîmbraă caraă şi se îîndreptaraă spre biroul ei. IÎn timp ce intrau, mobilul lui
îîncepu saă sune. Roarke aruncaă o privire caă tre ecran, dupaă care îîl strecuraă la
loc îîn buzunarul pantalonilor.
— Aşa ai de gaî nd saă îîi ţii piept? îîl îîntrebaă Eve.
— Pentru moment. Aşadar, teoria ta e caă Straffo l-a omoraî t pe Foster,
pentru caă Foster aflase despre escapadele soţiei lui.
— Nu aş spune caă e chiar o teorie. E una dintre ipoteze. Alta ar fi caă soţia
lui Straffo l-a aranjat din acelaşi motiv. Sau caă Mosebly a fost cea care l-a
omoraî t, deoarece Foster aflase despre aventura sa.
— Puţin cam multe relaţii sexuale pentru o şcoalaă .
— E posibil ca Williams saă îîl fi omoraî t pe Foster pentru ca saă îîşi
protejeze slujba şi reputaţia. Apoi, fie unul dintre soţii Straffo, fie Mosebly l-
a eliminat pe Williams. IÎmi propusesem saă fi revaă zut toate aceste ipoteze
asearaă .
— Vrei saă verific dacaă Straffo ar fi putut paă caă li sistemul de securitate al
şcolii.
— IÎn cazul îîn care toate saă geţile araă taă spre el, m-ar ajuta saă ştiu asta.
— IÎntre timp, ţine-ţi saă geţile îîn tolbaă , o sfaă tui Roarke. O saă verific partea
cu sistemul de securitate, îînsaă mi se pare caă asasinarea lui Foster a fost un
gest necugetat. Williams este ameninţarea principalaă îîn fiecare dintre cele
trei ipoteze.
— Ştiu, îînsaă nu am avut niciun indiciu caă Williams ar fi recurs la metode
coercitive paî naă caî nd acesta nu a ameninţat-o pe Mosebly îîn dimineaţa îîn
care şi-a pierdut viaţa. E posibil ca Foster saă fi îîntins coarda, dupaă care
Williams saă fi zis „saă -l ia naiba de nenorocit“ şi saă -l fi omoraî t. Sau…
— Unul dintre soţii Straffo a intrat îîn panicaă şi l-a asasinat. Sau Mosebly.
Roarke se straă dui saă îîi alinieze pe suspecţi îîn minte. Prea mulţi indieni,
niciun şef de trib.
— Poftim?
— Prea mulţi suspecţi şi niciunul nu iese îîn evidenţaă cu ceva.
— Mda. Asta e principala noastraă problemaă . Nu reuşesc saă gaă sesc un
motiv suficient de puternic. Aşadar, merg pe ceea ce am. Williams era un tip
direct. Am un martor care l-a vaă zut discutaî nd cu Foster, pe un ton amical, îîn
fumoarul profesorilor, îîn ziua îîn care acesta a murit. Cred caă Foster nu ar fi
fost îîn stare de aşa ceva dacaă ar fi avut probleme serioase cu Williams.
— Ai spus caă Foster a raportat haă rţuirea sexualaă a lui Sanchez de caă tre
Williams, îîi aminti Roarke.
— Da, dar a fost o acţiune izolataă . Foster i-a spus lui Williams, cu ceva
timp îînainte, saă o lase îîn pace pe nutriţionistaă . Şi s-a potolit. Problema a fost
rezolvataă . IÎntre timp, am aflat îînsaă caă Foster îîl surprinsese pe acesta
faă caî ndu-şi de cap cu Mosebly îîn piscina şcolii şi caă i-a povestit soţiei caă îîl
vaă zuse pe Williams îîmpreunaă cu o persoanaă cu care nu ar fi trebuit saă fie.
IÎnsaă nu a precizat cu cine şi nu a discutat despre asta cu altcineva, nici nu i-
a abordat pe cei doi.
Daî nd taî rcoale panoului pe care fuseseraă îînşiraţi suspecţii, Roarke se opri
îîn dreptul fotografiei lui Mosebly.
— Pare a fi o persoanaă descurajantaă . Şi, avaî nd îîn vedere faptul caă e
directoare, denotaă autoritate. Nutriţionistaă faă cea parte din personalul
auxiliar. Pe ea au deranjat-o avansurile lui Williams, îînsaă pe Mosebly, nu.
— Mda, afirmaţiile ei cum caă ar fi fost drogataă sunt simple aiureli. Aşadar,
de ce saă -l fi omoraî t pe Foster, dacaă acesta era hotaă raî t saă îîşi vadaă de treabaă ?
De ce saă aduci scandalul la uşaă ?
Eve claă tinaă din cap. Pur şi simplu, nu se lega, faptele nu se puneau cap la
cap.
— IÎn concluzie, ajungem din nou la raă zbunare sau protejare, sau doar la
o enervare dusaă la extrem. Nu îîmi face cu ochiul niciuna dintre variante,
zise ea.
— O saă ajungi la un rezultat îîn cele din urmaă . Pur şi simplu, ţi-ai ieşit din
ritm.
— Aşa este. O saă vedem ce o saă scoataă la ivealaă percheziţia de la
apartamentul lui Straffo.

16

Nu era vorba caă îîşi ieşise din ritm, îîşi spuse Eve, îîn timp ce mai analiza o
dataă ipotezele, îîn aşteptarea lui Peabody şi a lui McNab. Cazul îîn sine nu
avea ceva solid, nimic de care saă se agaţe. Motivele erau mai mult decaî t
neclare. Variantele identificate paî naă atunci nu staă teau îîn picioare, avaî nd îîn
vedere cercul de suspecţi îîncheiat cu Allika Straffo, îîn baza profilului
îîntocmit de Mira. Era îînsaă ceva îîn neregulaă cu aceastaă femeie, ceva mai mult
decaî t o aventuraă extra- conjugalaă . Ce ştia ea? La ce se gaî ndea? Ce anume o
faă cea saă fie ataî t de vulnerabilaă şi temaă toare? Moartea baă ieţelului ei. Oare
aceastaă traumaă saă o fi afectat îîntr-ataî t, îîncaî t saă o facaă saă devinaă o persoanaă
ataî t de nesiguraă pe sine? Posibil, nu avea de unde saă ştie. IÎnsaă Oliver Straffo
paă rea caă îînvaă ţase saă traă iascaă cu aceastaă pierdere, ceea ce era mai greu
pentru o mamaă . Pe de altaă parte, familia mai avea un copil, care era îîn viaţaă ,
bine mersi. Oare asta era îîndeajuns ca saă o menţinaă pe Allika pe linia de
plutire? Copilul, soţul cu o carieraă straă lucitaă , apartamentul de la ultimul etaj
al unui bloc cu pretenţii, menajera – niciuna dintre acestea nu fuseseraă
îîndeajuns. Aşadar, Allika derapase, iar Williams se nimerise saă fie îîn
preajmaă la momentul potrivit. Poate caă escapada cu el nu fusese singura.
— Poate caă nu a fost, murmuraă Eve. Şi… ce dacaă ? Şi ce dacaă ?
Se îîntoarse spre uşaă şi îîl vaă zu pe Roarke îîn hol, staî nd îîntre birourile lor.
— Şi ce dacaă ? repetaă ea. Dacaă nu ar fi fost pentru prima dataă caî nd Allika
Straffo caă lca straî mb, un baă rbat cu prezenţa de spirit a lui Oliver Straffo n-ar
fi trebuit saă recunoascaă simptomele?
— Oamenii calcaă straî mb îîn fiecare zi, iar partenerii, oricaî t spirit de
observaţie ar avea, nu-şi dau seama. Sau nu recunosc caă şi-au dat seama.
Sau nu le pasaă dacaă aflaă . Interveni Roarke.
— El e un tip maî ndru. E un individ care se implicaă . Şi-ar da seama, i-ar
paă sa. Şi, dacaă a fost pentru prima oaraă , oare saă fi reacţionat omoraî nd un
biet nevinovat care a aflat accidental despre aventurile neveste-sii? Fiica lor
nu ar fi fost şi ea caî t de caî t afectataă ? Eve claă tinaă din cap. Nu îîmi sunaă bine,
continuaă ea. Şi dacaă a ştiut, de ce a fost de acord saă îîl apere pe baă rbatul cu
care şi-a faă cut de cap soţia sa? Iar dacaă tot a fost de acord, de ce s-ar fi
raă zgaî ndit o zi mai taî rziu şi l-ar fi omoraî t pe nenorocit?
— Poate saă o deruteze pe cea care ancheteazaă cazul.
— Aha. Ei bine, funcţioneazaă . E un tip abil îîn sala de judecataă ,
îîntotdeauna anticipeazaă toate interpretaă rile posibile, ştie cum saă
manipuleze… Ia stai un pic. Stai. Şi aici e rost de o interpretare. Ce ai spune
dacaă ar fi consimţit saă îîl apere pe Williams ca saă se asigure caă va fi
condamnat? Nici maă car nu ar fi necesar saă facaă ceva, ci doar saă se asigure caă
toate decurg aşa cum trebuie.
— Aha. Acceptaă cazul pentru ca saă obţinaă condamnarea clientului.
Inteligent, dar imposibil de dovedit.
— Dupaă cum spuneam, e un tip alunecos. A îîncercat chiar saă blocheze
eliberarea mandatului, probabil, pentru a-şi masca intenţia. A ştiut caă Reo
nu avea saă cedeze prea uşor. Aşadar, a optat pentru un debut mai puţin îîn
forţaă . Roarke ridicaă ceaşca ei cu cafea şi luaă o îînghiţituraă . Un soi de
raă zbunare planificataă paî naă îîn cele mai mici detalii, continuaă el.
— Dar de ce saă îîl omoare pe tip dacaă tot avea saă îîl trimitaă la îînchisoare?
Locotenente, te îînvaî rţi îîn cerc.
— Da, maă îînvaî rt îîn cerc pentru caă simt caă e ceva aici, îînsaă nu pot saă îîi dau
de cap. E o chichiţaă aici. Am nevoie de planşeta cu coordonatele cazului.
— Chiar maă îîntrebam dacaă nu ai adus-o la zi pe cea de aici, zise Roarke
îîmbraă ţişaî nd-o. El o saă rutaă pe spraî nceanaă , fericit atunci caî nd îîi simţi trupul
aproape de al saă u. Cu siguranţaă , tensiunile dintre noi ţi-au consumat ceva
timp.
— O saă recuperez. Aveau saă recupereze, se corectaă ea îîn minte. Acesta
era unul dintre avantajele unei echipe. IÎl cuprinse de mijloc şi îîl privi îîn
timp ce îîi zaî mbea. Ce paă rere ai despre sistemul de securitate?
— E prea puţin sofisticat. Ai avut dreptate îîn privinţa asta. Poate fi fentat
cu uşurinţaă .
 IÎnlaă nţuiţi, amaî ndoi îîntoarseraă capetele caă tre panoul cu coordonatele
crimei.
— Ar fi mai greu de strecurat o armaă , dacaă nu imposibil. Cu puţine
cunoştinţe îîn materie, sistemul nu ar fi reacţionat îîntr-un astfel de caz. O saă
maă uit peste îînregistraă ri, ca saă te scutesc de o treabaă , saă vaă d dacaă au fost
îîntrerupte chiar şi o fracţiune de secundaă .
— McNab trebuia saă facaă asta. Tu ai treburile tale.
— IÎţi datorez ceva timp.
— Pardon, maă scuzaţi, spuse Peabody, oprindu-se îîn prag. IÎmi pare raă u.
Bunaă . IÎmi pare bine saă te vaă d, i se adresaă ea lui Roarke, afişaî nd un zaî mbet
larg.
— Nu te dezbraă ca, plecaă m. Ne vedem mai taî rziu, îîi spuse Eve lui Roarke
şi se trezi surprinsaă de un saă rut.
— Maă scuzaţi, repetaă Peabody.
— Pe curaî nd, locotenente. Bunaă dimineaţa, Peabody. Bunaă dimineaţa,
McNab.
Nu vorbi cu ei, îîşi zise Eve, ieşind. O saă îînceapaă saă îîţi pretindaă brioşe.
— Haideţi cu mine amaî ndoi. Şi ştergeţi-vaă zaî mbetele alea de pe faţaă , le
spuse ea, luaî ndu-le-o îînainte. Ce o saă faceţi dacaă o saă raă maî neţi aşa? Ar fi
îîngrozitor.
— Suntem doar fericiţi. Lucrurile merg bine, nu-i aşa?
— Vezi-ţi de drum, îîl puse ea la colţ pe McNab, laă saî nd-o mai moale.
Haideţi saă îîi punem punct spunaî ndu-vaă caă vaă mulţumesc pentru
receptivitatea şi sprijinul de care aţi dat dovadaă .
— Pentru asta sunt prietenii şi partenerii.
— Da, vaă mulţumesc. Ezitaă un moment îînainte saă coboare treptele. Ia-o
îînainte îîmpreunaă cu McNab. Vin şi eu imediat, îîi spuse ea lui Peabody, dupaă
care se opri pentru a-şi lua haina din cuierul unde o aşezase Summerset.
IÎn timp ce se îîmbraă ca îîl privi pe Roarke:
— Suntem bine. Ea nu va mai fi o problemaă de acum îîncolo.
— Nici pentru mine.
— Maă bucur saă aud asta.
— Ştiu caă te bucuri. Apreciez lucrul aă sta.
— Am adus îîn faţaă jaful acela de maşinaă pe care îîncaă nu l-ai distrus, îîn
eventualitatea caă vei pleca mai devreme astaă zi. Sper caă nu ai de gaî nd saă îîl
mai laşi saă stea îîn faţa casei mult timp.
— Mai pupaă -maă îîn fund, sperietoare ce eşti.
— Gata, îîi zaî mbi el. Am revenit la normal.
Eve izbucni îîn raî s şi ieşi.
 Straffo fu cel care le deschise uşa. Nu îîşi exercitase dreptul de a solicita
prezenţa avocatului saă u. Faă cuse asta din maî ndrie, îîşi zise Eve. Era prea
orgolios pentru a apela la altcineva caî nd venea vorba de chestiuni legale.
Eve raă mase surprinsaă caă nu le ceru soţiei, fetiţei şi menajerei saă plece.
Probabil, tot din maî ndrie, concluzionaă ea. Intenţiona saă le demonstreze
acestora caă se va descurca şi caă îîncaă era baă rbatul casei. Citi mandatul pe
îîndelete cu o figuraă inexpresivaă . Faă raă îîndoialaă era nervos, îîşi daă du seama
Eve. Ar fi scos flaă caă ri dacaă nu ar fi trebuit saă paă streze aparenţele.
— E îîn ordine, conchise el, dupaă care se uitaă la ea. Maă aştept ca dumneata
şi echipa pe care o conduci saă vaă faceţi treaba repede şi profesional. IÎn cazul
îîn care veţi strica ceva, veţi plaă ti pentru lucrul respectiv.
— Am îînţeles. Am deschis reportofonul şi va raă maî ne aşa paî naă caî nd vom
termina percheziţia. Detectivul McNab se va ocupa de partea electronicaă .
Dacaă va trebui saă confiscaă m vreun bun, vom îîntocmi un proces-verbal. Vreţi
saă fiţi prezenţi îîn timp ce punem îîn aplicare mandatul?
— Sigur caă da.
— Prezenţa dumneavoastraă ne va ajuta, cu siguranţaă .
IÎi faă cu un semn lui McNab, dupaă care îîi luaă îîn primire pe Baxter şi
Trueheart atunci caî nd sosiraă la faţa locului.
— Baxter, tu şi Trueheart vaă veţi ocupa de parterul apartamentului.
Peabody, tu vii cu mine.
O porni spre scaă ri, trecaî nd pe laî ngaă Allika Straffo, care staă tea îîn picioare,
ţinaî nd-o straî ns de maî naă pe Rayleen.
— Maă scuzaţi, doamnaă locotenent, spuse fetiţa.
Eve se opri o secundaă şi aruncaă o privire spre ea.
— Spune, te rog.
— O saă percheziţionaţi şi camera mea?
— O saă percheziţionaă m toate camerele, inclusiv pe a ta.
— Uau! Pot saă …
— Rayleen! Vocea lui Straffo raă sunaă îîn îîncaă pere. Lasaă -i pe domnii de la
poliţie saă îîşi facaă treaba.
Mai degrabaă curioasaă decaî t ruşinataă , Rayleen îîşi coborîî privirea.
— Da, domnule.
Eve îîncepu cu cel de-al treilea nivel al casei, unde se afla camera de zi,
mobilataă cu nişte canapele lungi şi moi, şezlonguri şi un ecran de vizionare
enorm. Şemineul, care nu funcţiona îîn acel moment, avea o poliţaă mare şi
lataă pe care se aflau nişte urne din cupru şi o mulţime de fotografii de
familie. O pozaă cu familia la malul maă rii, alta cu Rayleen îîn uniforma de
şcoalaă , o fotografie cu fetiţa purtaî nd un tutu roz, ca şi alte poze îîn care
zaî mbea fericitaă .
Despaă rţitaă de camera de zi de un perete se afla o salaă de sport bine
echipataă , dupaă cum observaă Eve, care oferea o panoramaă a oraşului, avaî nd
foarte multe ferestre. Mai daă du peste o bucaă taă rie, dotataă cu un minibar, o
cafetieraă şi caî teva scaune. IÎn imediata apropiere se gaă sea o baie, cu jacuzzi
şi o saunaă . Eve cercetaă toate dulapurile şi sertarele, pernele decorative, se
uitaă chiar şi îîn spatele tablourilor de pe pereţi.
— Pare saă fie totul îîn ordine, îîi spuse ea lui Peabody. McNab saă se ocupe
de electronice.
— Sanctuarul familiei, remarcaă Peabody, aruncaî nd îîncaă o privire îînjur.
Folosesc locul aă sta mai mult decaî t camera de zi de la parter unde se aflaă
acum. Probabil caă aici se uitaă la televizor sau joacaă nişte jocuri acolo, laî ngaă
fereastraă . Camera de jos e mai degrabaă pentru musafiri. Aici se reuneşte
familia.
— Mda, cam aşa ceva, zise Eve studiind pozele de pe poliţa de deasupra.
Hai saă mergem la etajul doi.
Se despaă rţiraă , Peabody urmaî nd saă se ducaă îîn biroul lui Straffo, iar Eve îîn
camera de zi a Allikaă i. Se mai uitaă o dataă la şemineu, la poliţa de deasupra,
la fotografiile de familie, îînşirate pe aceasta. Interesant, îîşi spuse, îînainte de
a lua camera Allikaă i la bani maă runţi.
IÎncaă perea era foarte femininaă . Tot felul de reviste de modaă , decoraţiuni
interioare sau de îîngrijire a copilului.
Blocnotesuri cu îînsemnaă ri care îîi aminteau posesoarei caă trebuia saă
trimitaă scrisori de mulţumire, invitaţii la cinaă , la cocktailuri sau la praî nz.
Alte îînsemnaă ri îi aduceau aminte saă cumpere un cadou pentru o persoanaă
care îîi ţinuse companie, un dar pentru aniversarea caă saă toriei şi alte atenţii.
Pesemne caă de asta trebuia saă se ocupe soţia unui baă rbat aflat îîntr-o poziţie
importantaă , un om de succes ca Oliver Straffo, gaî ndi Eve. Adicaă genul de
lucruri pe care ea nu avea saă le facaă niciodataă . Dar oare cine le faă cea pentru
ea? Oare Roarke se ocupa de lucrurile acelea sau îîl punea pe Summerset
sau, şi mai bine, pe Caro?
Allika ţinea agende separate pentru ea, pentru soţul saă u şi pentru fetiţaă .
IÎşi notase zilele îîn care Straffo juca golf, îîntaî lnirile de afaceri (la care trebuia
saă asiste sau nu, dupaă caz), programaă rile la salonul de îînfrumuseţare,
programaă rile la doctor, îîntrevederile eu croitorul, caă laă toriile îîn afara
oraşului. Planificaseraă o excursie cu familia îîn luna martie, îîn timpul
vacanţei de primaă varaă a lui Rayleen.
Eve comparaă agenda lui Straffo cu aceea a Allikaă i. Zilele de cumpaă raă turi,
îîntaî lnirile la praî nz, programaă rile la coafor, cinele cu soţul, cu unii dintre
clienţii sau prietenii acestuia, cu alte persoane.
Observaă caă niciunul dintre soţii Straffo nu avuseseraă îîntaî lniri îîn zilele îîn
care se petrecuseraă crimele.
Agenda fetiţei era impresionantaă . Ore de dans, de douaă ori pe saă ptaă maî naă ,
îîntaî lniri de socializare (poftim?) de trei ori pe saă ptaă maî naă cu diverşi copii.
Melodie Branch figura îîn programul fiecaă rei zile de joi dupaă -amiazaă , de la
trei şi jumaă tate la patru şi jumaă tate. Faă ceau schimb de locaţii, constataă Eve.
O saă ptaă maî naă la reşedinţa Branch, alta la cea a familiei Straffo. IÎncepaî nd cu
luna martie, Rayleen trebuia saă participe o dataă pe saă ptaă maî naă la
antrenamente cu echipa de fotbal a şcolii şi, îîn fiecare saî mbaă taă , saă fie
prezentaă la o chestie intitulataă Brain Teasers. De douaă ori pe lunaă , saî mbaă ta,
avea programataă caî te o acţiune de voluntariat, îîmpreunaă cu un
reprezentant al fundaţiei „Din partea copiilor”. IÎn plus, trebuia saă participe
la diverse petreceri aniversare, excursii, proiecte şcolare, şedinţe cu clubul
de teatru, vizite la doctor, excursii la muzeu şi la bibliotecaă , proiecte
artistice şi ieşiri cu familia.
Din caî te îîşi daă dea seama, copilul era mult mai ocupat decaî t paă rinţii. Nu
era de mirare caă aveau nevoie de o menajeraă , se amuzaă Eve. I se paă ru puţin
ciudat faptul caă Allika îîşi asumase rolul de casnicaă îîncaă de la naşterea lui
Rayleen şi paî naă îîn momentul îîn care murise baă ieţelul lor. Deşi nu urmase o
carieraă şi nici maă car nu îîşi gaă sise o altaă ocupaţie îîn afara domiciliului, Allika
îîşi neglijase atribuţiile.
Eve confiscaă agendele. Avea nevoie de mai mult timp pentru a le studia şi
a verifica numele tuturor persoanelor, precum şi pe cele ale locaţiilor
trecute îîn ele. Apoi, cercetaă biroul Allikaă i. Gaă si produse de papetaă rie cu
iniţialele ei – aşadar Allika scria personal scrisorile de mulţumire şi
invitaţiile, îîşi spuse Eve. Ca saă vezi. O colecţie de felicitaă ri pentru zile de
naştere (amuzante, îînflorate, formale, tinereşti), pentru a exprima
compasiunea sa pentru alte ocazii. Mai gaă si dischete şi blocnotesuri goale, o
agendaă cu nume şi adrese, un dosar cu articole decupate din ziare, pe teme
de decoraţiuni interioare, care o faă curaă saă se gaî ndeascaă la taă ieturile din
ziare adunate de Lissette Foster. Era un punct comun, îîşi spuse. Oare chiar
aşa saă fi fost? Poate caă pasiunea pentru decoraţiuni interioare le adusese un
moment dat îîmpreunaă . IÎşi notaă saă verifice acest lucru, deşi se îîndoia caă
Allika şi Lissette ieşiseraă vreodataă la cumpaă raă turi de draperii sau cine ştie
ce alte nimicuri îîn aceleaşi magazine.
Corespondenţa paă strataă de Allika varia de la felicitaă ri sau bilete draă guţe
din partea prietenelor la e-mailuri din partea acestora sau a fetiţei. Mai gaă si
felicitaă ri primite cu ocazia zilei de naştere şi bileţele semnate de Rayleen
desenate cu multaă îîndemaî nare şi bun-gust. Haî rtia şi culorile fuseseraă atent
alese, unele dintre ele fiind realizate pe computer, altele de maî naă .

NU FI TRISTAĂ , MAMI!

Spunea unul dintre bileţele, scris cu litere enorme pe haî rtie roz, îînsoţit
pe copertaă de un desen ce îînfaă ţişa o femeie cu lacrimi pe obraji. IÎn interior,
femeia zaî mbea cu obrazul lipit de cel al unei fetiţe. Marginile fuseseraă
decorate cu floricele, iar îîn capul paginii era un curcubeu.

O SAĂ FIU IÎNTOTDEAUNA AICI, SAĂ TE IÎNVESELESC!

CU DRAGOSTE, RAYLEEN

Mai spunea bileţelul. Allika notase data pe spate: 10 ianuarie 2057. IÎn
dulap, gaă si nişte articole de desen, o pelerinaă de protecţie, nişte cutii pline
cu biluţe, pietricele, maă rgele, funde şi flori de maă tase. Probabil, era un
hobby al ei, îîşi spuse Eve, uitaî ndu-se la lucrurile atent aranjate, la fel ca
îîntreaga cameraă , de altfel.
Pe ultimul raft, descoperi o cutie mare, îîmbraă cataă îîntr-un material
colorat, care avea o îînchizaă toare lucioasaă . Eve o daă du jos şi o deschise. IÎn
interior, gaă si poze cu baă ieţelul mort, de caî nd acesta era bebeluş şi paî naă
caî nd ajunsese saă meargaă îîn picioare. Vaă zu o fotografie cu Allika îînsaă rcinataă
şi fericitaă , alta îîn care ţinea visaă toare îîn braţe copilaşul îînfaă şurat îîntr-o
paă turicaă albastraă . Erau şi poze cu baă ieţelul şi sora cea mai mare şi cu tataă l
lor. Eve gaă si şi o bucaă ţicaă din paă turicaă , o şuviţaă de paă r, un caă ţel de pluş, un
cub de plastic.
IÎi zburaă gaî ndul la cutia aceea cu amintiri pe care le-o daă ruiseraă Mavis şi
Leonardo de Craă ciun. Avea îîn faţaă cutia cu amintiri a Allikaă i, dedicataă îîn
îîntregime fiului ei. Eve se îîntrebaă de caî te ori o scotea din dulap. Oare se uita
prin poze, maî ngaî ia peticul de material sau îîşi lipea obrazul de şuviţa aceea
de paă r?
Toate lucrurile acelea zaă ceau pe un raft marea majoritate a timpului,
ascunse de ochii celorlalţi, îîn vreme ce îîn restul casei nu se vedea nimic care
saă paă streze amintirea baă ieţelului. De ce? Cercetaă fiecare fotografie îîn parte,
dupaă care le puse la loc îîn cutia lor.
Terminaî nd cu camera de zi a Allikaă i, Eve se îîndreptaă spre biroul lui
Straffo din care Peabody tocmai se pregaă tea saă iasaă .
— Aproape am terminat. McNab a îînceput saă percheziţioneze dormitorul
principal de la nivelul aă sta, ca saă nu ne îîncurcaă m unul pe celaă lalt. A confiscat
o groazaă de dischete şi dosare. Nu i-a saă rit nimic deosebit îîn ochi.
— Ai gaă sit ceva despre copil? Maă refer la baă ieţelul lor mort.
— La cine? A, da. Uitasem. Nu, nu am gaă sit nimic care saă aminteascaă de
fiul lor. Peabody faă cu o pauzaă şi se îîncruntaă . Nimic, repetaă ea. E puţin ciudat,
nu?
— Am gaă sit o mulţime de articole decupate din ziare despre decoraţiuni
interioare îîn camera de zi a Allikaă i. Şi Lissette Foster avea aşa ceva la birou,
zise Eve. Crezi caă s-au intersectat pe undeva?
— Tot ce e posibil. Dar saă ştii caă şi eu am taă iat caî teva articole din reviste,
ba chiar frecventez unele site-uri de decoraţiuni interioare pe computerul
de acasaă . Tu nu ai… Uitaă caă voiam saă te îîntreb, îîi spuse Peabody lui Eve caî nd
îîi îîntaî lni privirea.
— Meritaă verificat. Poate pomenim numele Allikaă i şi îîi araă taă m lui Lissette
fotografia ei.
— OK. Vrei saă maă duc acum la ea saă o îîntreb?
— Da, hai saă terminaă m şi cu asta, dupaă care saă ne ocupaă m de dormitorul
principal.
— Ai gaă sit ceva? îîl îîntrebaă ea pe McNab.
— Mai nimic. O mulţime de intraă ri şi ieşiri, dar nimic nu iese îîn evidenţaă .
Marea majoritate a datelor vehiculate sunt de naturaă personalaă – bancare,
de marketing, programe şi tot felul de chestii de genul aă sta, arhivate pe
unitaă ţile de la parter. Computerul folosit de menajeraă are un conţinut
asemaă naă tor. Se converseazaă cu familia şi prietenii din Irlanda de caî teva ori
pe saă ptaă maî naă , le trimite e-mailuri îîn mod regulat. Multaă flecaă realaă , caî teva
informaţii despre soţii Straffo şi despre puştoaicaă , nimic care saă îîţi dea fiori.
— Mai cautaă .
Nu îîi luaă mult lui Eve saă îîşi dea seama caă soţii Straffo aveau o preferinţaă
pentru lucrurile de bunaă calitate, croite îîn stil clasic. Dressingurile
amaî ndurora erau îîncaă paă toare şi ordonate, pline de haine.
Pantofii erau aranjaţi îîn funcţie de culoare, îîn cutii transparente.
Garderoba era, de asemenea, aranjataă pe culori şi pentru diferite ocazii.
Ţinute lejere, de serviciu, de cocktail sau foarte elegante.
Dacaă foloseau jucaă rii sexuale, lucrurile de genul aă sta dispaă ruseraă îînainte
ca mandatul saă fie pus îîn aplicare. IÎn sertarele noptierelor nu gaă siraă decaî t
dischete cu caă rţi, blocnotesuri şi nişte lanterne.
IÎntr-unul din sertarele Allikaă i gaă siraă îînsaă lenjerie intimaă deosebit de
provocatoare şi o mare varietate de creme şi uleiuri de corp. De vreme ce
gaă sise o îînsemnare îîn agenda Allikaă i, potrivit caă reia ar fi trebuit saă treacaă pe
la doctor saă îîşi ia doza de anticoncepţionale, sexul intra, probabil, îîn
activitaă ţile curente.
IÎn sertarul cu lenjerie al Allikaă i mai gaă siraă medicamente îîmpotriva
anxietaă ţii şi depresiei, precum şi somnifere. Eve luaă caî te o mostraă din
fiecare recipient.
— Lissette nu a recunoscut numele şi nici fotografia Allikaă i, raportaă
Peabody.
— Ar fi fost cu baă taie lungaă .
— Mda. Dallas, ştiu caă nu trebuie saă ne implicaă m sentimental îîn nicio
anchetaă , îînsaă , pur şi simplu, mi se rupe inima caî nd vorbesc cu femeia aceea,
cu Lissette. M-a îîntrebat, aşa cum fac toate de obicei, dacaă am descoperit
ceva. Dacaă avem ceva saă îîi comunicaă m. A trebuit saă îîi spun ceea ce le
spunem de obicei. Compasiunea şi toate sentimentele pe care un anchetator
ar fi trebuit saă le ţinaă la distanţaă îîn timpul unei investigaţii se simţeau îîn
vocea ei. S-a agaă ţat de ce i-am spus, ca şi cum ar fi fost unicul lucrul care ar
fi ţinut-o îîn viaţaă
— Atunci ar fi cazul saă ne ţinem de treabaă , Peabody, şi saă îîi oferim
raă spunsurile de care are nevoie.
Laă saî nd-o pe Peabody unde era, Eve coborîî pentru a sta de vorbaă cu soţii
Straffo. El se plimba prin cameraă , vorbind la mobil, îîn vreme ce ea se
prefaă cea caă e interesataă de o revistaă . De îîndataă ce o zaă ri pe Eve, Straffo
îîncheie conversaţia.
— Aţi terminat? îîntrebaă el.
— Nu. Aveţi o locuinţaă vastaă . Ne ia ceva vreme. Am vaă zut un seif îîn
dressingul din dormitorul principal. Aş dori saă îîl deschideţi.
Buzele lui se subţiaraă un pic şi, îînainte ca Allika saă se ridice îîn picioare, îîi
faă cu semn saă se aşeze la loc.
— Maă ocup eu de asta, zise el, dupaă care se uitaă din nou la Eve. Aţi
terminat ce aveaţi de faă cut la nivelul trei?
— Da.
— Allika, saă îîi spui Corei saă o ducaă pe Rayleen îîn camera de relaxare caî nd
se îîntorc.
— Prea bine.
Eve îîl vaă zu cum se îînmoaie caî nd puse o maî naă pe umaă rul Allikaă i. IÎşi
iubeşte soţia, îîşi spuse ea. Ce îînsemna aceasta?
Straffo nu i se adresaă lui Eve paî naă caî nd nu se îîndepaă rtaraă suficient de
mult, astfel îîncaî t soţia sa saă nu îîi audaă .
— Maă îîntreb cum te-ai simţi saă ţi se îîntoarcaă toataă casa pe dos şi saă ţi se
ia fiecare lucru la pipaă it.
 — IÎncercaă m saă nu pipaă im nimic. Avem douaă cadavre, Straffo, le cunoşteai
pe ambele victime, una dintre ele chiar ţi-a fost client. Apropo, groaznic
mod de a pierde un client, zise Eve pe un ton uşor sarcastic.
— Un mod stupid de a te debarasa de cineva, paraă el. IÎntr-adevaă r, i-am
cunoscut pe amaî ndoi, îîn treacaă t. Crezi cumva caă maă scoate din saă rite orarul
lui Rayleen şi caă am îînceput saă îîi secer profesorii, unul caî te unul?
— Mai degrabaă maă îîntreb de ce ai accepta un nemernic precum Williams
drept client. Dacaă aş fi avut un raă spuns pentru asta, poate caă nu am fi ajuns
aici.
— Sunt avocat pledant. Tonul lui era la fel de calm şi lipsit de inflexiuni
ca al ei. Lista clienţilor mei nu e îîntotdeauna alcaă tuitaă din numele sonore
ale oraşului.
— Ai dreptate. Cu toţii facem ceea ce trebuie saă facem, Straffo.
— Exact, zise el intraî nd îîn dormitor. Ignoraî nd prezenţa lui Peabody, se
duse la cel mai apropiat seif. L-am deschis şi pe cel din bibliotecaă pentru
partenerii dumitale, spuse el, tastaî nd codul de acces şi plasaî ndu-şi degetul
mare îîn dreptul cititorului de amprente.
— Mulţumesc.
IÎnaă untru se aflau bijuterii – ataî t ale ei, caî t şi ale lui. Ceasuri scumpe,
caî teva dintre ele adevaă rate antichitaă ţi, giuvaiere straă lucitoare, perle
lucioase. IÎn vreme ce Straffo aştepta, Eve cercetaă conţinutul, verificaî nd saă
nu existe funduri duble sau compartimente ascunse. Negaă sind nimic de
genul aă sta, se daă du îîn laă turi.
— Poţi saă îîl îînchizi.
Straffo se conformaă .
— Caî t mai dureazaă ? îîntrebaă el.
— Caî teva ore, presupun. Vreau saă te îîntreb ceva. Am vaă zut o mulţime de
fotografii de familie îîn casaă , îînsaă niciuna cu fiul taă u. De ce?
Pentru o clipaă , vaă zu o lucire îîn ochii lui, aceasta dispaă raî nd îînsaă repede,
îînlocuitaă de o privire inexpresivaă .
— E dureros. Şi foarte personal, spuse el, dupaă care se îîntoarse şi plecaă .
O mie de îîntrebaă ri şi posibilitaă ţi îîncepuraă saă îîncolţeascaă îîn mintea lui
Eve, îîn vreme ce Straffo se îîndepaă rta.
— Peabody, spune-le lui Baxter şi Trueheart saă verifice camera de
oaspeţi de pe etajul aă sta. Tu ocupaă -te de baă i, iar eu o saă cercetez camera
copilului.
Interesant era faptul caă , deşi avea un program deosebit de îîncaă rcat,
Rayleen gaă sea timp saă foloseascaă spaţiul acela elaborat. Era evident caă faă cea
asta, judecaî nd dupaă schiţele de desen şi dischetele roz, monogramate, pe
care avea temele de la şcoalaă . Un calendar de birou, ilustrat cu o pereche de
caă ţeluşi absolut adorabili, araă ta exact data îîn care erau.
Şi ea avea fotografii: una cu o mulţime de copii îîn uniforme apretate,
probabil colegii ei de şcoalaă , o pozaă din vacanţaă , îîn care Rayleen, arsaă de
soare şi îîn baă taia vaî ntului, era îîncadrataă de paă rinţii ei, o fotografie de la
şcoalaă , îîn care se afla doar ea, şi îîncaă o imagine ce o îînfaă ţişaă îîntr-o rochie
roz, de petrecere.
Pe pervazul ferestrei, se gaă seau caî teva plante naturale, îîn ghivece albe şi
roz. Evident, copilului îîi plaă cea combinaţia. Sau nu avea prea multe variante.
Eve îînclina spre cea de a doua variantaă .
Puştoaica avea ataî tea haine, caî t nu avusese Eve îîn toataă copilaă ria ei.
Toate era atent aranjate, la fel ca şi îîn cazul paă rinţilor ei. Avea toalete de
dans, pantofi de dans, un echipament de fotbal, adidaşi cu crampoane, trei
uniforme identice, rochii elegante, ţinute lejere, haine de joacaă , pentru
fiecare dintre acestea existaî nd o pereche de îîncaă lţaă ri corespunzaă toare.
O mulţime de elastice de paă r, clipsuri, agrafe şi funde erau straî nse
laolaltaă cu grijaă , îîntr-un sertar special. Aceeaşi abundenţaă se manifesta şi îîn
materie de rechizite – caiete, ghiozdane, ustensile de scris, cutii cu acuarele
şi alte lucruri de genul aă sta, toate purtaî nd iniţialele ei.
O pernaă decorativaă , enormaă , de pe patul ei era inscripţionataă cu textul
PRINŢESA RAYLEEN, text ce se regaă sea, de asemenea, pe un halat roz,
pufos, precum şi pe papucii de casaă la fel de pufoşi şi de roz.
Fetiţa avea propria agendaă , îîn care figurau toate activitaă ţile ei, propriul
repertoar cu nume şi numere de telefon ale colegilor de şcoalaă , rudelor, dar
şi cu numere din mobilul tataă lui ei. Eve le confiscaă .
— Cum de aveţi voie saă le luaţi?
Ştiind caă Rayleen se afla îîn prag, Eve se îîntoarse spre uşaă .
— Nu ar trebui saă fii cumva îîn altaă parte?
— Ba da, zise fetiţa zaî mbind complice. Nu maă spuneţi, vaă rog frumos. Pur
şi simplu, voiam saă vaă d cum se face o percheziţie. Poate caă o saă fac şi eu
anchete criminalistice odataă şi odataă .
— Serios?
— Tati speraă caă o saă fiu o avocataă bunaă , iar mami ar avea saă maă orientez
spre artaă , spre dans. IÎmi place saă dansez, îînsaă şi mai mult îîmi place saă dau
de capaă t lucrurilor. Maă gaî ndesc saă maă fac poliţist criminalist. Ştiu ce
îînseamnaă , pentru caă m-am uitat îîn dicţionar. Se referaă la o persoanaă care
analizeazaă dovezi. Dumneavoastraă le adunaţi, iar o altaă persoanaă le
analizeazaă , nu-i aşa?
— Mai mult sau mai puţin.
 — Eu cred caă dovezile pot fi adunate de oricine, îînsaă studierea şi
analizarea lor sunt importante. Nu vaă d cum agenda mea ar putea fi o
dovadaă .
— Uite de aia eu sunt poliţistaă şi tu nu eşti.
Zaî mbetul copilului dispaă ru.
— Nu e un lucru prea draă guţ de spus cuiva.
— Nu sunt o persoanaă prea draă guţaă . Iau lucruri pentru caă vreau saă le
cercetez pe îîndelete, caî nd voi avea mai mult timp. Tataă l taă u va primi
procese-verbale pentru toate obiectele ridicate din apartament.
— Nu îîmi pasaă . E doar o agendaă , spuse Rayleen cu indiferenţaă . Oricum,
îîmi aduc aminte pe de rost numele şi numerele din ea. Am o memorie
extraordinaraă caî nd e vorba de cifre.
— Bravo ţie.
— V-am caă utat pe internet şi am aflat caă aţi rezolvat o mulţime de cazuri.
— Vrei saă spui caă „am clasat“. Dacaă vrei saă te faci poliţistaă , trebuie saă
foloseşti anumiţi termeni. Noi clasaă m cazuri.
— Aţi clasat, repetaă Rayleen. O saă ţin minte. L-aţi clasat şi pe acela îîn care
nişte baă rbaţi au intrat îîntr-o casaă şi i-au omoraî t pe toţi aflaţi acolo, cu
excepţia unei fetiţe, mai micaă decaî t mine. O chema Nixie.
— IÎncaă o mai cheamaă aşa.
— V-a oferit indicii? Indicii care saă vaă ajute saă clasaţi cazul?
— Da, mi-a oferit. Nu ar trebui saă te duci la maă mica ta sau mai ştiu eu
unde?
— M-am tot gaî ndit la indicii îîn cazul aă sta. Puştoaica se duse la oglindaă , se
studie şi îîşi aranjaă caî rlionţii. Pentru caă am fost de faţaă . Am vaă zut multe şi,
ştiţi, am mult spirit de observaţie. Aşadar, v-aş putea ajuta saă clasaţi cazul.
— Saă -mi spui dacaă îîţi vine îîn minte ceva. Acum îîntinde-o.
Ochii fetiţei îîi îîntaî lniraă pe ai lui Eve îîn reflexia oglinzii şi o straă fulgeraraă
un moment, îînainte de a se îîntoarce spre ea.
— Dar e camera mea.
— Iar eu am un mandat. Hai, şterge-o de aici.
— Nu vreau, zise Rayleen, mijindu-şi ochii şi îîncrucişaî ndu-şi braţele.
Figura copilului reflecta o atitudine sfidaă toare, arogantaă , şi nu îîn ultimul
raî nd provocatoare, de parcaă i-ar fi spus „obligaă -maă “. Eve nu se graă bi saă
acţioneze, studiind-o îîn timp ce se îîndrepta îîncet spre ea. Apoi o luaă pe
Rayleen de braţ şi o scoase afaraă .
— E greşit saă te pui cu mine, îîi spuse ea pe un ton calm, dupaă care îînchise
uşa, îîncuind-o.
Gaî ndindu-se ca nu cumva lui Rayleen saă îîi treacaă prin minte saă revinaă
prin uşa de la dormitorul paă rinţilor, Eve o îînchise şi o îîncuie şi pe aceea,
dupaă care reveni la treburile sale. Nu se laă saă distrasaă de nimic paî naă caî nd o
auzi pe Peabody ciocaă nind.
— De ce ai îîncuiat uşile?
— Puştoaica mi se tot îîncurca printre picioare.
— Ei bine. I-am pus pe baă ieţi saă ducaă la maşinaă caî teva cutii cu lucrurile
pe care le-am confiscat. Le-am etichetat. Procesele-verbale au fost
îîncheiate. Din paă cate, nu am dat peste niciun fel de otravaă printre
mirodeniile din bucaă taă rie, nici peste vreun bilet de şantaj îîn bibliotecaă .
Avem mult balast de luat la maî naă , odataă ajunse la sediu. Ai gaă sit ceva aici?.
— Nu prea. Nu am dat peste jurnalul ei.
— Poate caă nu are unul.
— Mi-a spus caă are unul, atunci caî nd am stat de vorbaă cu ea, imediat
dupaă moartea lui Foster, dar nu l-am gaă sit.
— Ştii caă se pricep extraordinar de bine saă -l ascundaă .
— Iar eu pot saă îîl gaă sesc extraordinar de repede, dacaă existaă .
— Mda. Peabody straî nse din buze şi aruncaă o privire prin cameraă . Poate
chiar nu ţine unul. La zece ani îîncep saă se uite dupaă baă ieţi, iar aceştia
reprezintaă subiectul principal al relataă rilor.
— Are o minte destul de curioasaă şi activaă pentru un copil de zece ani.
Aşadar, unde sunt istericalele de genul „Mami şi tati nu maă lasaă saă îîmi fac un
tatuaj! Ce naşpa!“ sau remarcile de genul „Johnnie s-a uitat la mine astaă zi,
pe hol!“?
— Nu ştiu ce saă spun şi nici pot saă -mi imaginez ce am afla dacaă ar avea
un jurnal şi am da peste el.
— Chestii cotidiene – ce i-a spus mami lui tati, ce a faă cut nu ştiu care
profesor şi aşa mai departe. Puştoaica observaă tot felul de lucruri. E şi puţin
nesuferitaă .
Peabody zaî mbi.
— Tu consideri copiii o pacoste.
— Bineîînţeles, îînsaă cazul de faţaă are ceva aparte.
Eve se uitaă la oglindaă şi îîşi aduse aminte de straă fulgerarea din ochii lui
Rayleen, îîn timp ce aceasta se admira îîn ea.
— Pun pariu pe ce vrei tu caă , dacaă o enerveazaă ceva sau dacaă este raă nitaă
îîntr-un fel sau altul, se apucaă imediat saă te sape. Ce aţi aflat din
documentele ei?
— Paă i… Poate McNab o saă gaă seascaă ceva pe computerul ei. E suficient de
isteaţaă pentru a reuşi saă ţinaă departe de ochii paă rinţilor şi ai menajerei
anumite observaţii pe care doreşte saă nu le vadaă nimeni.
 — Saă nu uiţi asta.
— Sigur. Dar mi se pare caă mergi prea departe, Dallas.
— Poate caă da. Eve se îîntoarse şi mai privi o dataă fotografia celor trei,
faă cutaă îîn vacanţaă . Sau poate caă nu.

17

Dupaă ce toate lucrurile de la reşedinţa Straffo furaă îînregistrate, Eve

rezervaă o salaă de conferinţe. Acolo, ea şi Peabody îîntinseraă toate dovezile
adunate, grupaî ndu-le îîn funcţie de camera din care fuseseraă ridicate sau de
persoana sau persoanele care folosiseraă obiectul respectiv.
Eve aduse şi planşeta pe care erau îînşirate conexiunile legate de crimaă ,
asociind pozele cu diferite obiecte sau grupuri de obiecte.
Studie totul şi, plimbaî ndu-se prin salaă , îîncepu saă facaă scenarii.
— Vaă rog, doamnaă , trebuie saă primesc ceva de maî ncare, zise Peabody.
Eve îîi aruncaă o privire mirataă .
— Poftim?
— Maî ncare, Dallas. Trebuie saă maă naî nc ceva, ori o saă îîncep saă maă îîndop
cu propria-mi limbaă . Aş putea saă comand ceva sau aş putea saă maă duc paî naă
la cantinaă .
— OK.
— Tu ce vrei?
— Saă îîl prind pe nenorocitul aă sta.
— De maî ncare, Dallas. Maî ncare.
— Nu conteazaă ataî ta timp caî t vine îînsoţitaă de cofeinaă . Avea o cutie plinaă
de fotografii.
— Ce?
— Allika, îîn camera ei. O cutie mare şi frumoasaă , îîn şifonier, nu chiar
ascunsaă , dar nici la vedere, plinaă de fotografii cu puştiul decedat. Erau şi o
şuviţaă din paă rul lui, caî teva jucaă rii şi o bucataă din paă turica lui.
— Doamne Dumnezeule. Biata femeie. Trebuie saă fie îîngrozitor.
— Nu exista nicio fotografie a puştiului la vedere, dar cred caă are sute îîn
cutie.
Eve reîîncepu saă se plimbe, cu ochii la grupurile de obiecte şi se opri
laî ngaă cele luate sau copiate din biroul lui Oliver Straffo.
— Nimic de genul acesta îîn biroul lui Straffo, îîn dormitor sau îîn oricare
dintre camerele de zi.
Peabody se apropie de Eve pentru a îîncerca saă vadaă acelaşi lucru pe care
îîl vedea aceasta.
— Am avut un vaă r de gradul al doilea care s-a îînecat copil fiind. Mama lui
a aruncat toate lucrurile lui. Toate îîn afaraă de o caă maşaă . O ţinea îîn coşul ei
cu ustensile pentru cusut. Baă nuiesc caă nu ai cum saă prevezi modul îîn care
cineva va reacţiona la moartea propriului copil. O saă îîţi aduc ceva de
maî ncare şi cofeinaă .
Peabody ieşi îînainte ca Eve saă o mai poataă reţine. Raă masaă singuraă , se
deplasaă îîn jurul mesei, cu gaî ndul la cei morţi. Baă ieţelul araă ta bine, chiar
vesel, observaă ea. Avea un zaî mbet de ştrengar pe faţaă îîn majoritatea
fotografiilor îîn care nu mai era bebeluş. Provenea dintr-o familie veselaă ,
saă naă toasaă , se gaî ndi ea, studiind fotografia pe care o copiase dupaă una dintre
cele aflate îîn cutia Allikaă i: cei patru membri ai familiei Straffo raî zaî nd la
aparatul de fotografiat. Copiii erau îîn mijloc, iar paă rinţii staă teau de o parte
şi de alta. O imagine atraă gaă toare. Eve o comparaă cu cea copiataă din camera
lui Rayleen îîn care era doar un copil, flancat de mamaă şi de tataă . A, da, şi
chiar dacaă Allika zaî mbea şi ea aparatului, ochii ei paă reau saă priveascaă îîn gol,
iar buzele traă dau o îîncordare. Ceva lipsea, îîncercase oare saă umple acel gol
cu activitaă ţi sociale, medicamente şi baă rbaţi?
Nu fi tristă mami!
Rayleen era un copil deştept. Deştept, receptiv, enervant. Eve nu putea saă
o urascaă pentru caă era enervantaă . Aşadar, Rayleen verificase parcursul
carierei ei, cazurile pe care le rezolvase. Destul de uşor de faă cut, se amuzaă
Eve, dar era o ocupaţie neobişnuitaă pentru un copil de zece ani.
Nixie, îîşi aminti ea. Nixie era un alt copil deştept şi receptiv. Un copil
curajos. Unul care pierduse nu numai un frate, ci toataă familia, lumea ei
îîntreagaă , îîntr-o noapte oribilaă . Şi Nixie avusese o mulţime de îîntrebaă ri, la fel
ca şi Rayleen. Poate caă puştii din ziua de azi sunt mai deştepţi şi mai curioşi.
La vaî rsta lor, Eve abia dacaă mersese la şcoalaă . Fusese curioasaă ? se îîntrebaă .
Posibil, dar nu pusese ataî tea îîntrebaă ri. Nici atunci şi nici multaă vreme dupaă
aceea. IÎn primii ei opt ani de viaţaă , saă pui prea multe îîntrebaă ri îînsemna saă
primeşti un pumn îîn faţaă . Sau poate şi mai raă u. Era mai bine saă taci, saă
priveşti şi saă îîţi dai seama singur decaî t saă îîntrebi şi saă te umpli de saî nge.
Se îîntaî mplaă ceva îîn casa aceea, îîşi zise Eve. Ceva era putred îîn spaţiu!
acela perfect. Nu-i era fricaă saă punaă îîntrebaă ri, dar trebuia, mai îîntaî i, saă afle
ce îîntrebaă ri saă punaă .

Maî ncaă ceva ce ar fi trebuit saă fie pui pane, dar care avea un gust de
carton, şi se gaî ndi îîn acest timp la o sene de variante. Acţiona la îîntaî mplare
şi ştia asta, urmaî nd diverse piste logice şi apelaî nd la instinct.
 Computerul îîi spunea caă instinctul ei era la paă maî nt, ceea ce nu o
surprinse caî tuşi de puţin. Apoi, Eve se gaî ndi la o situaţie ipoteticaă , omiţaî nd
caî teva detalii. Era, desigur, o prostie saă te gaî ndeşti la o situaţie ipoteticaă faă raă
saă incluzi detalii şi probe cunoscute, dar îîşi satisfaă cuse doar curiozitatea.
Intrigataă , îîi trimise totul Mirei şi îîi ceru paă rerea. Expedie o copie a
rezultatului şi caă tre computerul ei de acasaă , apoi straî nse ce dorea saă ia cu
ea şi se duse îîn biroul lui Peabody.
— O saă lucrez de acasaă .
— Aproape caă s-a terminat tura.
— Şi?
— Nu, nimic.
— O saă trec pe la şcoalaă îîn drum spre casaă . Vreau saă mai simt o dataă ce
transmite locul acela. Spune-i lui McNab caă vreau nişte cercetaă ri mai
aprofundate îîn cazul soţilor Straffo. Vreau saă aflu despre orice amaă nunt,
despre orice pataă .
— Hm, maî ine avem liber. Şi eu şi tu şi noi. E şi Sfaî ntul Valentin.
— Doamne Dumnezeule. Consideraă caă eşti de serviciu, doamnaă detectiv.
Deci, fii pregaă titaă saă pui repede ceva pe tine peste orice costumaţie penibilaă
decizi saă îîmbraci pentru a satisface plaă cerile perverse ale lui McNab, îîn
cazul îîn care te chem.
Peabody claă tinaă din cap, dezamaă gitaă .
— Am un palton special pentru astfel de situaţii, saă traă iţi.
— IÎmi faci greaţaă . Nu pleci paî naă caî nd nu termini de scris raportul şi nu îîl
trimiţi pe adresa mea de aici şi pe cea de acasaă . Vreau şi notiţele tale.
Impresiile, opiniile.
— Ai un fir?
— Nu ştiu. IÎntre reprizele de amor, la care nu suport saă maă gaî ndesc, saă te
mai uiţi o dataă la dosarele de la şcoalaă ale ambelor victime – note, discuţii,
şedinţe cu paă rinţii, tot.
— Şi ce anume saă caut?
— O saă -mi dau seama caî nd o saă gaă seşti ceva, îîi spuse Eve îînainte de a
ieşi.
Luaă liftul paî naă la mezanin şi se opri îîn dreptul automatului cu
raă coritoare. Voia un pepsi, dar nu dorea saă interacţioneze îîn niciun fel cu
maşinaă riile. Acestea o urau.
IÎn loc saă se strecoare îîn ascensor, preferaă saă coboare pe scaă ri paî naă îîn
garaj, scoţaî ndu-şi mobilul pentru a da un telefon.
Daă du peste Caro, asistenta cea mai eficientaă a lui Roarke, care o îîntrebaă
cu amabilitate:
 — Locotenente, ce mai faci?
— Destul de bine. Pot saă …
Se opri îînainte de a trece direct la subiect. Atunci caî nd lumea te îîntreabaă
ce faci e cazul saă îîntrebi şi tu, din politeţe, acelaşi lucru. Eve uita amaă nuntul
acesta de cele mai multe ori.
— Ce mai faci?
— Bine. Voiam saă îîţi mulţumesc pentru caă ne-ai dat voie saă folosim casa
ta din Mexic. Reva şi cu mine am petrecut un final de saă ptaă maî naă minunat
acolo, aşa ca mamaă şi fiicaă . Casa este absolut superbaă şi vremea nu putea fi
mai bunaă . A fost o pauzaă de relaxare pentru amaî ndouaă .
Nu ştia caă Roarke le-a dat voie lui Caro şi fiicei ei saă meargaă la casa din
Mexic pentru caî teva zile. Acum trebuia saă îîntrebe ce mai face Reva, nu-i aşa?
— Şi Reva ce mai face?
— Foarte bine, mulţumesc de îîntrebare. A îînceput saă iasaă îîn oraş din nou
– ocazional. Se bucuraă din nou de viaţaă . Sunt siguraă caă vrei saă vorbeşti cu
Roarke.
Uau, îîşi zise Eve, reuşise saă ducaă la bun sfaî rşit aceastaă conversaţie faraă a
face victime.
— Dacaă e ocupat poţi saă îîi laşi un mesaj caî nd ai puţin timp.
— Stai saă verific.
Pur şi simplu epuizataă de ataî ta socializare, Eve se urcaă îîn maşinaă . Caro îîi
trecuse apelul îîn aşteptare. Caî teva secunde mai taî rziu, ochii albaştri ai lui
Roarke apaă ruraă pe ecran.
— Locotenente!
Doamne, ce draă guţ era.
— IÎmi paraă raă u caă îîţi îîntrerup îîntaî lnirea privind dominarea planetei.
— Asta a avut loc de dimineaţaă . Tocmai terminam lucru! la dominarea
sateliţilor şi a pseudoplanetelor.
— OK. Maă îîndrept caă tre şcoalaă .
— De ce?
— Nu sunt siguraă . Vreau doar saă mai vaă d o dataă locul crimei.
Zaî mbetul lui îîi daă dea fiori.
— Ai nevoie de companie?
— Şi cum raă maî ne cu dominarea sateliţilor şi a pseudoplanetelor?
— Cred caă din punctul acesta de vedere totul se aflaă sub control. Ne
vedem acolo.
— Bine. Perfect. Ne vedem acolo.
— Locotenente?
Fir-ar saă fie de trafic, şuieraă ea printre dinţi îîn timp ce se chinuia saă îîşi
facaă loc printre maşini.
— Ce e?
— Te iubesc.
OK, asta chiar caă era perfect.
— Am mai auzit asta undeva. Umblaă un zvon cum caă şi eu te iubesc. Fir-
ar saă fie de autobuz. Trebuie saă fug.
IÎşi îîndesaă mobilul îîn buzunar şi se avaî ntaă îîn aventura unei partide de
şofat prin oraş. Odataă ajunsaă la şcoalaă , descoperi un loc de parcare, pentru
ocuparea caă ruia trebui saă depunaă ceva efort, saă ducaă un alt fel de raă zboi,
dupaă care se îîndreptaă pe jos spre intrare.
Roarke tocmai ieşea din maşinaă atunci caî nd Eve aproape ajunsese la
destinaţie. IÎnalt şi bine faă cut, îîmbraă cat cu o hainaă lungaă şi neagraă , care
flutura îîn baă taia vaî ntului. IÎn timp ce maşina se îîndepaă rta – aranjase saă
meargaă îîmpreunaă acasaă cu maşina ei, – se îîntoarse spre ea, ca şi cum ar fi
simţit caă se afla îîn spatele lui, şi raă mase cu ochii aţintiţi asupra ei. La fel ca şi
prima dataă , caî nd se îîntaî lniseraă , simţi o emoţie ciudataă .
Nu era stilul ei, nu acesta era modul ei de a reacţiona, îînsaă existau
anumite momente caî nd, pur şi simplu, se laă sa dusaă de val, gaî ndi ea. Se
îîndreptaă spre el, îîl apucaă de revere şi îîl saă rutaă . Un saă rut apaă sat, fierbinte,
sincer. Roarke o trase spre el. IÎntotdeauna o traă gea spre el. Raă maseraă aşa
îîmbraă ţişaţi, îîn timp ce vaî ntul rece şuiera îîn jurul lor şi traficul enervant din
New York se desfaă şura haotic.
— Iataă -te, murmuraă el.
— Da, iataă -maă , zise ea retraă gaî ndu-se uşor. Ai nişte buze minunate. Iar
maî inile tale sunt extrem de pricepute. Hai saă intraă m.
El ridicaă o spraî nceanaă .
— Vrei saă intraă m prin efracţie îîn şcoalaă , locotenente?
— IÎţi ordon acest lucru, de vreme ce ocupi postul de consilier pe
probleme de specialitate, civilule.
— IÎmi place la nebunie caî nd te foloseşti de autoritatea ta. Maă incitaă .
— Un zaî mbet şi un semn din ochi te incitaă , prietene. Hai saă îîncercaă m.
Roarke se îîndreptaă spre uşaă , scoţaî nd un mic dispozitiv din buzunarul
interior al hainei. Dupaă ce introduse un cod, îîl îîndreptaă spre modulul de
securitate şi îîl activaă . IÎnchizaă torile se deschiseraă faraă a opune rezistenţaă .
— IÎţi mai place saă te dai mare, zise ea.
— Nu-i aşa?
Eve ridicaă din umeri, dupaă care intraă .
— Te ocupi de maă surile de securitate îîn interior? De scanarea pentru
identificare?
 Roarke se uitaă la scanner şi introduse un alt cod îîn dispozitivul saă u
electronic.
— Gata. Ai fi putut face asta şi cu cardul taă u de credit, îînsaă presupun caă
voiai saă testezi caî t este de simplu saă paă trunzi fraudulos îîntr-o locaţie.
— Ceva de genul aă sta. Saă spunem caă o persoanaă nu are cunoştinţele tale.
Caî t de greu ar fi saă facaă ceea ce ai faă cut tu?
— Destul de greu, bineîînţeles, eu am fost cel mai bun din generaţia mea.
Dar nu este un sistem complicat. Paî naă şi un magazin oarecare de pe
bulevard are unul mai sofisticat. Am nevoie de o secundaă caă saă opresc
sistemul cu raze X pentru detectarea armelor.
Era o formalitate, îîşi spuse ea. Nu strecuratul unei arme îînaă untru o
îîngrijora pe ea.
— Sistemul de securitate nu poate detecta otrava. De ce ar detecta-o?
îîntrebaă ea. Acelaşi lucru se îîntaî mplaă şi cu seringile. Criminalul sau
criminalii ar fi putut intra oricaî nd faă raă probleme, avaî nd lucrurile acestea
asupra lor.
— Hai caă am terminat. Aşteptaă o secundaă , scrutaî nd îîntunericul. Deci ce
facem aici?
— Nu sunt siguraă .
— IÎmi imaginez caă nu am venit saă ne jucaă m de-a profesorul care ţine
elevul neobraă zat dupaă ore.
— Nu, spuse ea.
— Şcolile goale par mai îînfricoşaă toare decaî t atunci caî nd sunt pline.
Eve îîşi baă gaă maî inile îîn buzunare îîn timp ce straă baă teau coridoarele.
— Fantomele elevilor din trecut. Sunt, de fapt, nişte îînchisori.
Eve raî se, atingaî ndu-l îîn treacaă t cu cotul.
— Da.
— Nu caă aş fi petrecut prea mult timp îîn astfel de locuri. Cel puţin paî naă
caî nd a îînceput Summerset saă se ocupe de mine. Era destul de categoric îîn
privinţa prezenţei.
— Şcolile de stat la care am fost eu nu erau ca aceasta. Nu aveau acest
aer privilegiat, iar maă surile de securitate erau cu mult mai severe. Le uram.
Eve se opri îîn faţa unei clase a caă rei uşaă era deschisaă . Una dintre celulele
îînchisorii, sau cel puţin aşa i se paă rea.
— IÎn primii ani, pur şi simplu, maă simţeam speriataă şi proastaă , iar mai
taî rziu am ajuns saă spun „OK, îînţeleg toate astea. Caî nd pot pleca?“
— Şi de îîndataă ce ai plecat, te-ai dus la Academia de Poliţie.
— Nu a fost acelaşi lucru.
— Pentru caă ai ales saă faci asta. IÎi atinse braţul cu tandreţe. Şi pentru caă
era ceva necesar.
— Da. Şi nimaă nui din academie nu-i paă sa dacaă recunoşteai un participiu
sau dacaă puteai scrie un eseu straă lucit privind situaţia sociopoliticaă îîn
Raă zboaiele Urbane. Şi mai mult decaî t ataî t, era geometria. Aceasta este, de
fapt, marea problemaă .
— Geometria este o problemaă ?
— Liniile, spaţiile şi alte rahaturi de genul aă sta. Aria, raza, bla bla bla. IÎmi
daă deau dureri de cap. Dar, cu toate astea, gaî ndesc geometric. Distanţa,
unghiurile, cea mai scurtaă distanţaă îîntre douaă puncte. Eve îîncepu saă urce
scaă rile. Prima clasaă a victimei, zise ea. La naiba, care este mijlocul chestiei?
— Care chestie?
— Mijlocul spaţiului.
— Paă i, depinde, nu-i aşa? Dacaă te referi la un cerc, poate fi chiar centrul.
Sau, dacaă cercul reprezintaă spaţiul, te-ai putea referi la unghiul central, şi
acesta este unghiul al caă rui vaî rf se aflaă îîn centru.
Eve se opri din mers pentru a se uita la Roarke, caî nd acesta spuse
cuvaî ntul vaî rf.
— Paă i atunci, aşa cum fiecare unghi central taie cercul îîn douaă
semicercuri, acolo ar fi semicercul mic, cel mai mic, care ar avea mai puţin
de o sutaă optzeci de grade şi cel mare, cel mai mare care are îîntotdeauna
mai mult.
— Doamne Dumnezeule, zaî mbi Roarke ridicaî nd din umeri. Mi-a plaă cut
îîntotdeauna geometria.
— Tocilarule, se îîncruntaă Eve. Am uitat ce faă ceam.
— Sau poate caă , de fapt, cauţi tangenta, spuse el. Punctul de tangenţaă ar
fi cel unde o linie se intersecteazaă cu cercul…
— Mai taci.
— Tu m-ai îîntrebat. Bineîînţeles, forma la care te gaî ndeşti nr putea fi un
triunghi, de exemplu, şi îîn acest caz…
— O saă sar la tine şi o saă te bat maă r.
— Ştii ce îîmi plaă cea chiar mai mult decaî t geometria? Saă gaă sesc unghiul
mort al camerelor de luat vederi. Geometria m-a ajutat foarte mult din
punctul aă sta de vedere. Şi apoi m-a ajutat la agaă ţat şi…
O trase spre el şi, cu un zaî mbet şmecher pe faţaă , o saă rutaă cu foc. Buzele
lui reuşiraă saă facaă exact acelaşi lucru ca şi geometria: o ameţiraă .
— Hai, la muncaă acum. Ne pupaă cim mai taî rziu, zise Eve desprinzaî ndu-se.
— Romantico. Paă i, cred caă îînţeleg ce îîncerci saă afli şi cred caă are de-a face
mai mult cu intersecţiile şi relaţionarea.
— Relaţionare nu cred caă e un cuvaî nt foarte bun.
 — Este un cuvaî nt excelent îîn limbajul matematic. Şi cred caă aceasta ar fi
clasa primei victime. Acesta este punctul de legaă turaă cu ceilalţi. Şi, de
asemenea, maă gaî ndesc, la liniile care se intersecteazaă …
— Hai saă nu ne mai gaî ndim la partea matematicaă pentru caă îîmi separaă
mintea de trup şi aş prefera saă paă strez asta pentru sex. Clasa lui Foster,
spuse ea, gesticulaî nd. A fost goalaă pentru cel puţin cincizeci de minute de
douaă ori îîn acea zi – îînainte de oraă şi îîn timpul celei de-a patra pauze, timp
suficient pentru ca o persoanaă saă toarne otrava îîn termos sau chiar saă îîl
îînlocuiascaă . O saă maă gaî ndesc la teoria asta îîn aceastaă searaă . Poate o saă am
noroc saă descopaă r ceva. Termosul era inscripţionat cu numele lui. Maă rog…
Eve se duse îîn dreptul uşii, rupse sigiliul şi o deschise.
— IÎn alte clase orele erau îîn plinaă desfaă şurare, inclusiv îîn clasa celei de-a
doua victime. Aici, zise ea, oprindu-se îîn dreptul clasei lui Williams. IÎn cea
de-a doua parte a pauzei de cincizeci de minute, caî nd clasa lui Foster era
goalaă , Williams îîşi paă raă seşte clasa preţ de zece minute, pentru a merge la
baie, din caî te a declarat.
— Amaă nuntul acesta îîţi permite saă trasezi o linie, saă legi un punct de
altul. Ai ocazia, dar şi motivul.
— Da. IÎncaă nu maă pot gaî ndi la mijloacele folosite. Nu pot saă fac legaă tura
îîntre Williams şi otravaă . Cum a faă cut rost de ea, de ce a ales-o tocmai pe
aceea? îîntre timp a avut loc un pic de agitaţie. IÎn baia elevilor se aflaă un om
de serviciu – baă rbat. Acesta are un dosar foarte „curat“. Nu are cazier, nu are
motive, are un dosar impecabil îîn ceea ce priveşte munca, are trei copii şi
doi nepoţi care frecventeazaă şcoala.
— Dar el reprezintaă un alt punct intersecţie.
— Da, da. IÎi vede şi e vaă zut de Mosebly, Hallywell, Williams şi Dawson.
Apoi de Rayleen Straffo şi Melodie Branch. Toţi trec pe acolo la un moment
dat, Dawson, hm, intersectaî ndu-se din nou cu cele douaă eleve. Cu un etaj
mai jos, Hallywell se intersecteazaă cu alţi doi elevi.
— Care reprezintaă necunoscuta ta. Urmaă rind ecuaţia ei, Roarke îîşi aduse
şi el contribuţia la datele existente. Existaă posibilitatea ca o persoanaă
neidentificataă saă fi trasat o linie paralelaă . Un segment care nu s-a intersectat
cu alt segment, dar a ajuns cumva îîn centrul taă u.
— O persoanaă din afaraă . Cu o planificare anterioaraă , riguroasaă , Allika sau
Oliver Straffo, de exemplu, ambii ar fi putut saă treacaă de controlul de
securitate, saă ajungaă la centru atunci caî nd Foster nu se afla îîn clasaă – asta îîn
urma unui pont – saă otraă veascaă conţinutul termosului sau saă îîl schimbe. Nu
le-ar fi luat mai mult de şase minute saă intre, saă paă trundaă îîn şcoalaă , saă urce
paî naă îîn clasaă , saă facaă ce aveau de faă cut şi saă iasaă . Am cronometrat toate
astea. Este posibil ca acest lucru saă fi fost faă cut de unul dintre ei faraă saă fie
vaă zut. Nu era niciun pericol dacaă ar fi fost vaă zuţi, copilul lor studiazaă aici.
Orice scuzaă pregaă titaă sau gaă sitaă îîn pripaă ar fi fost crezutaă Iaraă urmaă de
îîndoialaă .
— Dar nu au fost vaă zuţi.
— Nu, nu au fost. Straffo a trecut îîn reprize pe la birou îîn acea dimineaţaă .
Saă se fi strecurat şi s-o fi faă cut? Posibil. E o probabilitate foarte redusaă , dar
existaă . Allika era la cumpaă raă turi. Acelaşi lucra poate fi valabil şi îîn cazul ei.
Totuşi ea a fost vaă zutaă îîn ziua îîn care Williams a fost omoraî t. Şi-a faă cut
simţitaă prezenţa, a petrecut ceva timp pe acolo.
Din nou, Roarke îîi urmaă raţionamentul.
— Dacaă s-a hotaă raî t saă îîi elimine pe profesori, de ce saă tragaă o linie
paralelaă cu unul dintre ei şi saă se intersecteze cu celaă lalt?
— Exact. Maă gaî ndesc şi la alte motive ataî t pentru, caî t şi îîmpotrivaă , dar
acesta este destul de puternic. Nimeni nu s-ar fi îîntrebat de ce a venit îîn
şcoalaă îîn ziua îîn care Foster a fost ucis. Orice scuzaă ar fi fost plauzibilaă .
Eve se duse din nou îîn clasa lui Foster. IÎl vaă zu din nou, îîntins la podea, îîn
propria mizerie.
— Aceste crime nu sunt pasionale şi impulsive, ci destul de inteligent
realizate. A fost îîn avantajul ei – maă refer la Allika – caă a recunoscut. Nu-mi
place de ea din acest motiv, îînsaă este mult prea emotivaă ca saă fie îîn stare de
aşa ceva. Pe de altaă parte, Straffo dispune de controlul şi concentrarea
necesare. Şi totuşi…
— Te deranjeazaă ceva la ea.
— Sunt caî teva lucruri. Dar trebuie saă maă gaî ndesc un pic la chestia asta
îînainte saă o expun. IÎntre timp, Foster revine, îînchide uşa ca saă îîşi ia praî nzul
de zi cu zi sau saă îîşi punaă la punct lecţia. Bea ciocolataă caldaă , otraă vitaă . Dacaă
ar fi beneficiat de asistenţaă medicalaă îîn primele caî teva minute, poate caă ar fi
supravieţuit. Dar ucigaşul ştia caă nu avea saă îîl descopere nimeni îîn timp util.
Eve intraă pentru o clipaă îîn clasaă şi îîl vaă zu din nou pe Foster. De data
aceasta este viu îîn imaginaţia ei, ducaî ndu-şi la bun sfaî rşit preocupaă rile
obişnuite.
Se aşazaă . Expediazaă un e-mail vesel soţiei şi se apucaă saă lucreze la testul
pe care îîl pregaă tea pentru elevii lui. Bea ciocolata, moare.
— IÎn mod dureros, murmuraă Roarke, îînchipuindu-şi la ce se gaî ndea Eve.
— Da, îîn mod dureros. Apoi, cele douaă fete, ieşite de la îîntaî lnirea de
studiu şi ajunse la etajul principal, îîl vaă d pe omul de serviciu, vorbesc cu
Dawson, îîi arataă permisele şi se îîndreaptaă spre clasaă .
— IÎmi permiţi o îîntrebare? De ce nu îîţi atrage şi Dawson atenţia?
 — Pentru caă nu are niciun motiv, nu are nimic special. E profesor de
douaă zeci de ani, ultimii cincisprezece petre – caî ndu-i chiar aici. Nu are cum
saă planeze nicio suspiciune asupra lui. Este cum îîi spune? Genul de om
îînchis îîn carapacea lui?
— Lent şi stabil.
— Da.
— Saă revenim asupra suspecţilor. O elimini pe directoarea Mosebly, cu
toate caă ar fi avut motive.
— Da. Trecaî ndu-şi degetele prin paă r, Eve ieşi din clasaă . Aş putea saă maă
îînşel îîn ceea ce o priveşte dar, pur şi simplu, nu o vaă d îîn stare. Crime, îîn
fieful ei, sub supravegherea ei? Ar fi fost un coşmar pentru ea, mai cumplit
decaî t scoaterea la ivealaă a escapadelor ei sexuale. Şi aşa a îînceput saă piardaă
elevi şi s-a aflat îîn atenţia presei. Dacaă ea a faă cut-o, poate caă s-a gaî ndit caă o
saă reuşeascaă saă îîntoarcaă cumva lucrurile îîn favoarea ei. Dar nu cred caă e aşa.
IÎnsaă vreau saă dovedesc caă a emis acuzaţii false, cum caă ar fi fost violataă ,
nemernica. Unde eram?
— Cele douaă fete intrau îîn clasaă .
— Corect. Dacaă veneau cu cincisprezece minute mai devreme, Foster ar
mai fi avut o şansaă . Dar nu a fost aşa, el era mort şi ele ies din clasaă urlaî nd.
Dawson merge la ele, vede ce s-a îîntaî mplat, o cheamaă pe directoare.
— O serie de evenimente previzibile.
— Nu-i aşa? Acum saă ne gaî ndim la ce s-a îîntaî mplat cu Williams.
Eve coborîî, traversaă sala de sport şi ajunse la piscinaă .
— Nu arataă raă u deloc, comentaă Roarke.
— Da, un loc destul de frumos amenajat pentru copii şi profesori. Aici,
Williams se îîntaî lneşte cu Mosebly. Allika Straffo se aflaă şi ea prin preajmaă –
aceasta, potrivit raportului, nu a fost vaă zutaă de nimeni – apoi, conform
declaraţiei ei, a mers saă îîl caute pe Williams, şi – ca saă fac uz de termenii
folosiţi de tine, a trasat o paralelaă îîntre ea, el şi Mosebly, auzind cearta lor.
De unde staă tea, Eve putea vedea ieşirile şi intraă rile caă tre piscinaă . Se gaî ndi
la personalul şcolii, la elevi.
— Ea pleacaă . Mosebly pleacaă , se intersecteazaă cu diverse persoane, îîntre
care şi cu Hallywell şi Dawson. Dawson vine saă îîl vadaă pe Williams şi,
pentru a doua oaraă îîntr-o saă ptaă maî naă , daă peste un cadavru.
— Ce coincidenţaă .
— Da, da. Dar el şi asistenta, care a fost, de asemenea, chemataă îîn ambele
situaţii sunt personaje secundare. Altcineva a atins centrul acestor douaă
cercuri, faraă a fi deconspirat. Eve se îîndreptaă spre bazin. IÎn ambele cazuri.
— Eşti siguraă caă este vorba despre acelaşi criminal?
 — Da, da, sunt siguraă . Cred caă ştiu şi cine e criminalul, dar nu am
descoperit îîncaă motivul. Trebuie saă aflu motivul.
— Te rog, îîmpaă rtaă şeşte-ţi gaî ndurile.
Aproape caă fu tentataă saă îîi spunaă , îînsaă se raă zgaî ndi, daî nd din cap cu
îînverşunare.
— Nu îîncaă , bine? Aş vrea saă vaă d la ce concluzii ajunge un tocilar ca tine.
Şi, de asemenea, vreau saă discut despre asta şi cu Mira. Dar totul se reduce
la ce îîmi dicteazaă instinctul. O saă maă uit la fapte şi o saă le analizez, dar mai
îîntaî i de toate o saă îîi dau de capaă t chestiei cu termosul.
— Mergem la cumpaă raă turi?
— Vreau doar saă verific caî teva dintre locurile îîn care se comercializeazaă
acea marcaă , pe o razaă de zece straă zi.
— Ai pronunţat cuvaî ntul razaă . Nu cumva ai devenit tocilaraă îîntre timp?
— Ce saă -ţi povestesc.
— Aşa mai vii de acasaă , zise Roarke luaî nd-o de maî naă .

Verificarea nu o ajutaă prea mult îîn anchetaă . Ca îîn majoritatea cazurilor de

care se ocupase, intervenise rutina – totul devenise repetitiv şi obositor.
Vorbi cu vaî nzaă torii, cu responsabilii de magazin, unii habar nu aveau de
nimic, alţii luau totul îîn joacaă . Termosul respectiv era unul extrem de
popular, nefiind nici cel mai ieftin, dar nici cel mai scump. I se spuse îîn
repetate raî nduri caă era de calitate. Practic, araă tos şi rezistent.
— A trebuit saă mai comandaă m un lot chiar îînainte de Craă ciun, îîi spuse un
asistent dornic saă ajute. Este un cadou excelent de pus îîn ghetuţe sau chiar
un cadou la nevoie, şi a fost chiar şi la reduceri. Nu a rezistat prea mult timp
pe rafturi, îîncaă se vinde foarte bine. Vine Sfaî ntul Valentin. Oferim gratuit
inscripţionaă ri cu inimioare, îîn interiorul caă ror se pot scrie diverse lucruri.
— Adorabil. Aveţi cumva un registru îîn care sunt trecute toate vaî nzaă rile
acestui obiect? Maă intereseazaă unul inscripţionat pentru Craig.
Eve repetaă numele, pe litere.
— Sigur, o saă caut. Dacaă s-a plaă tit cu card de credit sau de debit, sigur
figureazaă pe undeva. Dacaă s-a plaă tit cu bani gheaţaă , nu pot saă vaă ajut.
Majoritatea clienţilor cumpaă raă cu card pentru caă atunci caî nd intraă îîn
magazin ajung saă achiziţioneze mai multe obiecte.
— Hm.
Eve aruncaă o privire prin magazin şi observaă caă Roarke îîi studia pe cei
caă rora le place saă meargaă la cumpaă raă turi.
— IÎmi pare tare raă u. Tipul chiar araă ta ca şi cum i-ar fi paă rut îîntr-adevaă r
extraordinar de raă u. Nu am vaî ndut modelul acesta, de fapt, niciun altfel de
model inscripţionat cu numele de Craig, îîn ultimele treizeci de zile.
— Verificaţi cu alte treizeci de zile îîn urmaă .
Omul paă ru puţin deranjat de cererea ei.
— O saă dureze caî teva minute saă caut şi o saă trebuiascaă saă maă uit îîn
registrele din spate, de anul trecut. Vaă rog saă maă scuzaţi.
— Sigur. Aştept.
Se îîntoarse şi vaă zu caă Roarke nu numai caă se uita la produse, dar chiar
cumpaă ra ceva. Eve se duse caă tre el.
— Ce faci?
— Cumpaă r ceva.
— Cum? De ce? Eve îîşi spuse caă poate era vreo boalaă , chestia asta cu
cumpaă ratul. Ai caî te şase exemplare din fiecare produs expus aici.
Roarke zaî mbi şi luaă plasa din maî na vaî nzaă torului.
— Şi acum, îîi spuse el lui Eve, se pare caă am şi mai multe. Ai avut ceva
noroc?
— Nu. IÎncaă mai verificaă . Eram siguraă caă a plaă tit cu bani gheaţaă . Ucigaşul
s-a gaî ndit la toate. Nu avea cum saă nu lase urme plaă tind cu cardul. Este
destul de uşor saă intri îîntr-unul din magazinele astea, saă cumperi ceva, saă
plaă teşti comisionul pentru inscripţionare, saă dai caî teva bancnote şi saă pleci.
Nimeni nu îîşi va aduce aminte de tine.
Vaî nzaă torul reveni, gata saă se scuze.
— IÎmi pare tare raă u, dar nu am gaă sit ce caă utaţi. Aş putea saă îîi îîntreb pe
ceilalţi, saă vaă d dacaă îîşi aduce cineva aminte de ceva.
— Da, ar fi perfect. Mersi. Maă puteţi contacta dacaă gaă siţi ceva.
Eve scoase o carte de vizitaă şi i-o daă du vaî nzaă torului.
— IÎncaă un magazin pe care putem saă îîl taă iem de pe listaă , spuse ea dupaă
ce ieşiraă din magazin.
— Trebuia totuşi verificat. Poftim. Roarke scoase o pereche de maă nuşi
din punga cu cumpaă raă turi. IÎn locul celor pe care le-ai pierdut de Craă ciun.
— Nu le-am pierdut. Sunt ele pe undeva.
— Bineîînţeles. Astea pot saă stea foarte bine pe maî inile tale. Şi acestea,
zise el araă taî nd spre punga cu cumpaă raă turi, or saă stea îîn maşinaă pentru a le
îînlocui pe cele pe care le porţi acum dupaă ce le vei pierde.
— Şi caî nd o saă le pierd pe cele din maşinaă ce fac?
— O saă te gaă seşti din nou îîn punctul de unde ai pornit. Ce zici, mergem saă
luaă m cina sau mai avem treabaă ?
— Am putea lua cina îîn timp ce muncim.
— Ciudat este faptul caă genul acesta de lucruri ni se potriveşte. O
cuprinse de dupaă talie. Conduc eu.
 *

Avaî nd îîn vedere faptul caă Eve alese locul, Roarke primi sarcina saă aleagaă
maî ncarea. Trebuia saă fi anticipat faptul caă avea saă comande peşte. Eve se
gaî ndi caă poate Roarke consuma ataî ta peşte pentru caă se naă scuse pe o
insulaă , deşi ştia caă o taă cuse pentru caă era bun pentru ea. Oricum, era gustos,
la fel ca şi orezul cu legume. IÎn plus, mergea bine cu un pahar de vin.
Eve îîi povesti despre cercetaă rile îîn cazul familiei Straffo. Asta era ce îîşi
dorea acum de la el – impresii, comentarii, gaî nduri. Voia saă îîi spunaă ce ştia,
ce vaă zuse, ce auzise, ce observase. Pentru moment, dorea saă lase deoparte
ce-i dicta instinctul.
— Trist, spuse Roarke.
— Ce este trist?
— Nu ce, cine. Soţia lui Straffo. Asta maă uimeşte. Ea trebuie saă ţinaă cont
de programul tuturor, trebuie saă ştie, nu-i aşa, unde e fiecare, ce face. Nu
doreşte saă aparaă vreo neconcordanţaă îîntre programul ei şi al celorlalţi. Şi
maă mai gaî ndesc la un lucru, la cutia ei „comemorativaă ”.
— Comemorativaă ? Credeam caă e cu amintiri.
— Cred caă ne referim la ambele lucruri, nu-i aşa? E o cutie cu amintiri, ca
saă -i paă streze memoria vie şi saă îîl imortalizeze. Pentru ea. Numai pentru ea.
Asta-i cel mai trist. Cred caă trebuie saă fie îîngrozitor pentru o mamaă . Mi-ai
mai zis caă a ascuns o parte din medicamentele pe care le foloseşte. Nu vrea
ca soţul ei saă ştie caă le ia. Nu vrea saă îîl supere, saă îîl dezamaă geascaă sau saă îîl
îîngrijoreze? Deci, îîşi paă streazaă cu sfinţenie secretele.
— Da, aşa e, aprobaă Eve. Are secretele ei.
— Şi tu crezi caă aceste secrete au îîn vreun fel de-a face cu aceste crime?
— Pentru ea este esenţial saă menţinaă lucrurile aşa cum sunt. Apus capaă t
relaţiei cu Williams. IÎntr-adevaă r, şi-a traă dat soţul, spuse Eve, aşezaî nd poza
Allikaă i laî ngaă a soţului acesteia, Oliver Straffo. Dar pe laî ngaă asta, şi-a dat şi
viaţa peste cap. Acest lucru a speriat-o foarte tare. Are nevoie ca apele saă
devinaă din nou liniştite. Eu una nu cred caă lucrurile s-au liniştit. Cel puţin
nu îîn interiorul ei. Este puraă prefaă caă torie. Aşa caă are nevoie de calmantele
ei.
— Tot nu vaă d care e legaă tura îîntre acest lucru şi investigaţia ta.
— Totul se leagaă . Ea pierde un copil.
Eve puse poza baă iatului laî ngaă cele ale paă rinţilor.
— Simpatic, nu-i aşa?
— Da. E draă guţ. Şi Allika arataă bine. IÎn cazul ei, fotografiile evidenţiazaă o
diferenţaă ca de la cer la paă maî nt, impresie pe care mi-a lăsat-o şi vizita la ei
acasaă . E ceva îîn ochii lor. Sunt raă niţi, dar reuşesc saă treacaă peste. Fiecare pe
calea lui. Acum, ea s-a îîmpiedicat pe drum şi a avut aceastaă aventuraă
amoroasaă . El a aflat sau cel puţin intuieşte. Eu cred caă el a ştiut caă a îîncheiat
relaţia, dar nu a îîndraă znit saă o îîntrebe. Trebuia saă menţinaă aparenţele, saă îîşi
protejeze statutul. Au pierdut deja un copil aşa caă nu ar putea acum saă
treacaă şi saă îîşi supunaă copilul pe care îîl mai au la supliciile unui divorţ.
Eve adaă ugaă poza lui Rayleen şi îîşi continuaă raţionamentul:
— IÎntre timp s-au îîntaî mplat douaă crime, care i-au dat peste cap. Ea este
speriataă , iar el furios.
— Şi fetiţa?
Eve se uitaă la cele patru poze.
— Este fascinataă .
— A, copiii pot da dovadaă de saî nge rece. Moartea nu îînseamnaă pentru ei
prea mult. Sunt foarte departe de ea şi destul de inocenţi pentru a crede cu
taă rie caă nu îîi poate atinge, aşadar, e de îînţeles.
— Crezi caă e vorba de inocenţaă ?
— Este vorba de anii copilaă riei, baă nuiesc. Foarte diferiţi de ce am traă it
noi doi.
— Da. Foarte diferiţi, Roarke.
— Hm!
— Maă îîntreb dacaă vreunul dintre noi poate fi obiectiv caî nd vine vorba de
o familie ca aceasta. Ce ştiu cu siguranţaă e caă aici existaă raă spunsuri la
îîntrebaă rile mele. O saă le gaă sesc. Pe toate. Fiecare segment din acel paă trat
care a devenit triunghi – mamaă , tataă , fiicaă . Desenaă un triunghi îîn aer. Fiecare
dintre ei ştie ceva. Ceva ce îîi leagaă , dar îîi şi separaă îîn acelaşi timp. Va trebui
saă cercetez cu atenţie fiecare segment pentru a afla adevaă rul.

18

Dupaă cinaă , Eve îîncepu saă verifice fiecare nume din agenda telefonicaă pe
care o confiscase îîn timpul percheziţiei efectuate îîn apartamentul soţilor
Straffo. IÎn timp ce aştepta rezultatele, îîntocmi o organigramaă .
Intersecţii, se gaî ndi ea din nou. Linii paralele. Dar aici vorbim de un
triunghi şi nu de un cerc. Distrataă , maî zgaă li un triunghi şi trasaă o linie
orizontalaă prin centrul lui.
— Cum ai numi asta?
Roarke aruncaă o privire peste umaă rul ei.
 — Ce ai faă cut tu acolo este, de fapt, o medianaă , o dreaptaă care porneşte
din mijlocul catetelor unui triunghi. O linie paralelaă cu ipotenuza, a caă rei
lungime este jumaă tate din lungimea ipotenuzei.
— Dumnezeule, eşti un tocilar îîngrozitor. Eu vaă d doar un fel de cutie
îînscrisaă îîn triunghi. O conexiune faă cutaă îîntre nişte puncte.
— Hm, da, şi asta.
— Of.
IÎn timp ce el se îîndrepta agale caă tre bucaă taă rie, ea reactualizaă cronologia
cazului. Computerul îîi semnalaă finalizarea sarcinii îînainte ca ea saă fi
terminat.
— Arataă -mi rezultatele. Se îîntoarse spre Roarke exact caî nd acesta ieşea
din bucaă taă rie cu o tavaă . Dar am maî ncat deja.
— IÎntr-adevaă r. Roarke traversaă îîncaă perea, aşezaă tava pe masaă , luaă o
farfurioaraă şi, îîntorcaî ndu-se, i-o oferi. Aceasta este o brioşaă faă cutaă îîn casaă .
Ruşinataă , constataă caă inima tocmai i se topise.
— Doamne, nu ratezi nicio ocazie saă maă impresionezi.
— Poţi saă îîi mulţumeşti lui Summerset mai taî rziu.
— Ha, ha.
— L-am rugat saă facaă mai multe. Deci poţi saă îîmi mulţumeşti şi mie.
Roarke ţinea farfuria îîn aer, îîn aşa fel îîncaî t Eve saă nu ajungaă la ea, şi îîşi
atinse buzele cu degetul araă taă tor al maî inii raă mase libere. Ea îîşi daă du ochii
peste cap, doar aşa, de formaă , îîi daă du un pupic şi îînşfacaă brioşa.
— Saă fiu a naibii dacaă o saă saă rut buzele alea ţuguiate ale lui Summerset,
zise ea, muşcaî nd din brioşaă . Apoi scoase un geamaă t de plaă cere: O, Doamne,
sunt absolut… Mai sunt?
— Posibil.
— Mai bine aş savura-o. Cred caă brioşa asta este echivalentul îîn ciocolataă
al lui Zeus. Muşcaă din brioşaă şi se îîntoarse saă citeascaă datele. La naiba!
Ştiam eu caă am dreptate, exclamaă ea.
Roarke trecu îîn revistaă datele:
— O anume Harmon, Quella, de sex feminin, cincizeci şi opt de ani, din
Taos, New Mexico. Douaă caă snicii, douaă divorţuri, niciun urmaş. Ocupaţia –
artistaă .
— Ce fel de artistaă ?
Roarke continuaă saă citeascaă , daî nd din cap:
— Este specializataă îîn modaă şi bijuterii, pietre şi pielaă rie. Pielaă rie. Oh!
— Oh, pe naiba. Dacaă nu e asta sursa ricinului atunci o saă saă rut buzele
alea hidoase ale lui Summerset. Boabele de ricin îîncaă mai cresc îîn zonele
aride. Şi pun pariu caă un artist care lucreazaă cu piele şi care locuieşte acolo
foloseşte uleiul de ricin pentru a-şi taă baă ci materialele.
— Da, e posibil, dar ce legaă turaă are Quella Harmon cu victimele?
— Paă i e maă tuşa Allikaă i Straffo, din partea mamei. Adicaă ne apropiem de
modul îîn care a fost îînfaă ptuitaă crima. Computer, gaă seşte-mi date despre
fiecare membru al familiei Straffo care a caă laă torit la New Mexico îîn ultimele
şase luni. Ba nu, îîn ultimul an. Şi/sau orice menţiune îîn acea perioadaă
despre prezenţa lui Harmon, Quella, la New York.

Recepţionat. IÎn execuţie…

— Crezi caă Straffo a luat o mostraă de ricin de la aceastaă femeie, cu sau

faraă ştirea ei, a adus-o la New York, şi apoi a folosit-o ca saă îîl otraă veascaă pe
Foster.
Chiar aşa cred
— OK, ai gaă sit mijloacele, Eve, îînsaă ai pierdut din nou motivul, nu-i aşa?
Dacaă computerul nu raporteazaă caă a existat un anume contact cu aceastaă
Harmon îîn ultimele luni, îînseamnaă caă acesta a fost anterior relaţiei Allikaă i
cu Williams, îînainte ca Foster saă afle de ea.
— Dupaă cum spuneam, linii paralele.

Sarcinaă îîndeplinitaă . Straffo, Oliver, Allika şi Rayleen au caă laă torit cu o

aeronavaă de pasageri de la New York la
Taos, New Mexico, pe 26 noiembrie. S-au îîntors la New
York cu o aeronavaă de pasageri pe 30 noiembrie

— Asta îînseamnaă caă s-a îîntaî mplat îînainte ca Allika saă se îîncurce cu
Williams, potrivit declaraţiei lor, nu-i aşa?
— Da, zaî mbi Eve. Dar, dacaă Straffo e doar un tip inteligent cu tendinţe
psihotice, de ce ar transporta o substanţaă otraă vitoare îîntr-un avion de
pasageri, îînainte ca soţia sa saă calce straî mb?
— Poate caă pe atunci nu era o substanţaă otraă vitoare, poate era doar o
pungaă cu boabe.
— Totul se rezumaă la planuri şi posibilitaă ţi. Oportunitaă ţi. Curiozitate.
IÎn timp ce vorbea, Eve se îîntoarse din nou cu faţa spre panoul cu
coordonatele cazului şi îîncepu saă prindaă fotografii, liste, notiţe, date.
— Computer, tipaă reşte datele afişate.

Recepţionat…
 Roarke îîncepu saă se foiascaă , saă studieze, saă recapituleze informaţiile, îîn
timp ce Eve se duse saă ia foile de la imprimantaă . El îîşi daă du seama caă îîn
mintea ei îîncolţise ceva. Felul îîn care aranjase informaţiile pe panou şi
modul îîn care continua saă le ordoneze indicau faptul caă avea ceva îîn minte
sau caă , pur şi simplu, instinctul preluase controlul.
Roarke ştia caă modul ei de a gaî ndi era sinuos, ca un labirint, fluid, flexibil
şi îîngrozitor de îîncaă paă ţaî nat. IÎl admira, faă raă a îînţelege pe de-a îîntregul
modul îîn care funcţiona, instinctul ei, credea el cu taă rie, era aproape
infailibil.
Se opri un moment, pentru a-şi elibera mintea, ca saă poataă judeca clar şi
saă se concentreze spre a-şi da seama unde anume baă tea ea. Caî nd realizaă
ceea ce gaî ndea Eve, fu şocat şi respinse de îîndataă ipoteza.
— Nu cred caă te gaî ndeşti serios la asta.
— Te gaî ndeşti şi tu la ce maă gaî ndesc eu?
— Vaă d ce pui cap la cap şi ce construieşti, dar nu îînţeleg de ce mergi îîn
acea direcţie.
— Cum? Nu crezi caă o fetiţaă de zece ani poate fi un criminal cu saî nge
rece?
Eve spuse acest lucru pe un ton extrem de calm, îîn timp ce prindea poza
şi datele lui Harmon pe o laturaă a triunghiului pe care îîl construise îîn cazul
familiei Straffo.
— Eu am ucis caî nd aveam opt am, îîi reaminti ea.
— Nu a fost vorba de crimaă , nici pe departe. Ţi-ai salvat viaţa şi ai distrus
un monstru. Tu vorbeşti acum de un copil care, îîn mod deliberat şi cu mult
saî nge rece, a plaă nuit şi a dus la bun sfaî rşit asasinarea a doi adulţi.
— Poate chiar mai mult de ataî t.
Eve caă utaă prin dosar şi gaă si fotografia fiului lui Straffo, pe care o
imprimase deja, şi o prinse îîn mijlocul triunghiului.
— Iisuse Hristoase, Eve
— Poate caă a caă zut pe scaă ri. Poate caă asta s-a îîntaî mplat. Poate caă a fost
ajutat. Poate caă a fost un accident tragic îîn care a fost implicataă şi sora lui.
Privirea ei staă rui acum asupra ochilor violeţi ai lui Rayleen Straffo.
— Doi copii, bucuroşi, entuziasmaţi, se îîmpiedicaă unul de celaă lalt, se
îîmpiedicaă de propriul saă u picior. Dar ştii ceva? Nu cred asta. Cred caă l-a
îîmpins. Cred caă l-a trezit atunci caî nd paă rinţii lor dormeau, l-a tras jos din
pat. Nu a faă cut zgomot. Ceva de genul „a venit Moş Craă ciun, hai saă tragem cu
ochiul!“
— Doamne Dumnezeule, murmuraă Roarke.
Apoi, caî nd ajunge îîn dreptul scaă rilor, îîl îîmpinge cu putere. Gata, nu mai
existaă un frate mai mic, care saă îîţi ocupe teritoriul, care saă îîşi facaă loc îîn
cercul taă u.
— Cum poţi saă gaî ndeşti aşa? Ea nu era decaî t un copilaş caî nd s-a
îîntaî mplat.
— Şapte ani. Avea şapte ani caî nd s-a îîntaî mplat. Se aflase îîn centrul
atenţiei timp de cinci din cei şapte ani, iar acum era nevoitaă saă îîmpartaă
atenţia paă rinţilor cu îîncaă cineva. Poate la îînceput a fost ceva inedit: „hai saă
ne jucaă m cu bebeluşul”. Apoi au crescut şi lumea nu i-a mai acordat aceeaşi
atenţie lui Rayleen. Trebuia saă rezolve cumva situaţia, nu-i aşa?
— Ceea ce spui tu e de-a dreptul bolnaă vicios.
— Crimele sunt îîntotdeauna bolnaă vicioase. IÎntre timp îînsaă , mama a aflat,
spuse Eve îîn şoaptaă . Ştie. Este îînspaă imaî ntataă , îîi este greaţaă şi îîncearcaă
diverse metode pentru a scaă pa de teroarea aceasta. Dar nu poate.
— Eşti siguraă ?
— Am vaă zut asta îîn ochii ei. Dar saă ştii un lucru şi saă -l demonstrezi, mai
ales, caî nd este vorba despre aşa ceva, sunt douaă chestii distincte.
Roarke trebui saă se lupte cu sine pentru a îînvinge sentimentul instinctiv
de îîmpotrivire.
— OK, saă zicem caă ai dreptate îîn ceea ce îîl priveşte pe baă ieţel, dar de ce
saă -l fi omoraî t pe Foster? De ce saă -l fi omoraî t pe Williams? Din cauza
aventurii amoroase a mamei sale?
— Nu cred caă a interesat-o ataî t de tare aventura amoroasaă a mamei sale.
Sexul nu este pe radarul ei, nu chiar. Şi nu o afecteazaă îîn mod direct. Nu ştiu
de ce, aici e aici. Peabody cerceteazaă , pentru îînceput, fişele elevilor lui
Foster. Poate caă a prins-o trişaî nd sau furaî nd.
Totuşi aceastaă teorie nu se potrivea cazului, gaî ndi Eve supaă rataă pe ea
îînsaă şi.
— Ai gaă sit îînsaă nişte substanţe ilegale îîn caî teva dintre dulaă pioarele din
vestiar. Poate caă vinde sau foloseşte o astfel de substanţaă . Dacaă ar fi fost
ameninţataă de el îîn vreun fel sau dacaă ar fi simţit caă ar fi putut şi chiar ar fi
faă cut ceva saă îîi dea peste cap lumea perfectaă , ar fi fost capabilaă saă îîl ucidaă
pentru a preveni acest lucru.
— Am nevoie de paă rerea Mirei. Din punctul meu de vedere, aceastaă
puştoaicaă se potriveşte perfect profilului unui criminal. Dar am nevoie ca
Mira saă susţinaă aceastaă teorie. Am nevoie de asta şi trebuie saă o prind pe
Allika singuraă maî ine. Trebuie saă o fac saă cedeze, saă straă pung armura ei. Am
nevoie de mai mult decaî t ştiu îîn prezent, pentru caă , dacaă nu cumva sunt
nebunaă , acest copil a ucis trei oameni îîn primii zece ani de viaţaă .
— De unde saă ştie ea ce e ricina şi, mai mult decaî t ataî t, de unde saă ştie
cum saă o foloseascaă ?
— Fetiţa e deşteaptaă . Destul de deşteaptaă ca saă asculte, saă observe şi saă
navigheze pe Internet.
— Şi tranchilizantul folosit asupra lui Williams? Cum l-a obţinut?
— Face muncaă de voluntariat pentru fundaţia numitaă „Din partea
copiilor”. Ştii ce face îîn cadrul acestui program? Eve îîi araă taă copia
programului îîncaă rcat al lui Rayleen. Viziteazaă secţiile de pediatrie şi
geriatrie ale spitalelor, petrece un timp cu bolnavii şi face tot posibilul saă le
îînveseleascaă ziua. Pun pariu caă poate obţine tot ce vrea. Cine ar sta cu ochii
pe o fetiţaă draă guţaă şi extrem de politicoasaă ? Trebuie saă îîi gaă sesc jurnalul.
— Eşti siguraă caă are unul?
— Asta a fost o micaă greşealaă pe care a faă cut-o la îînceput: faptul caă a
menţionat îîn faţa mea caă are un jurnal, atunci caî nd îîncerca saă atragaă atenţia
asupra sa. IÎn acel moment, nu mi-am dat seama. Maă rog, nici ea nu şi-a dat
seama. Nu putea saă ştie caă o saă cotrobaă i prin spaţiul ei personal. Toate
informaţiile se aflaă îîn jurnalul ei. Cine o poate laă uda mai bine decaî t ea
îînsaă şi? Singurul mod îîn care ar fi putut face asta ar fi fost saă scrie totul. Cred
caă a scos jurnalul din casaă îînainte de percheziţie.
Eve se duse din nou la panou şi se concentraă asupra detaliilor,
separaî ndu-le şi, apoi, amestecaî ndu-le din nou.
— A avut suficient timp pentru a-l scoate din casaă îîn vreme ce tataă l ei îîşi
punea îîn practicaă trucurile avocaă ţeşti. La naiba, poate chiar l-a distrus. Este
destul de deşteaptaă ca saă facaă asta. Poate caă tot ceea ce trebuie saă fac
deocamdataă este saă demonstrez caă a avut un jurnal.
— Eşti convinsaă de asta, comentaă Roarke.
— Trebuie saă fiu. Am tot laă sat chestia asta saă treacaă pe laî ngaă mine. Nu
am vrut saă sap mai adaî nc. Doamne, cine ar fi vrut s-o facaă ? Nu am vrut saă
maă uit la puştoaica asta cu paă r caî rlionţat şi saă vaă d un criminal. Şi totuşi am
faă cut-o. O fac. Dacaă vreau saă se facaă dreptate pentru cei morţi, trebuie saă am
toate detaliile şi saă le pun frumos cap la cap. Nimeni nu o saă arunce mai
multe crime cu premeditare pe umerii unei şcolaă riţe draă guţe.
— Dacaă ai dreptate… dacaă au fost mai multe?
Inspiraî nd adaî nc, Eve schimbaă imaginile de pe ecran, aducaî nd fotografia
lui Rayleen îîn prim plan.
— Da, ideea asta mi-a trecut prin minte. Dacaă au fost mai mulţi? Copii,
baă traî ni bolnavi. A omoraî t vreunul? Are ataî tea activitaă ţi, îîncaî t şi-ar fi putut
asigura cu uşurinţaă un loc îîn iad. Cu caî ţi oameni se îîntaî lneşte îîn fiecare zi, îîn
fiecare saă ptaă maî naă , îîn fiecare lunaă şi aşa mai departe? A mai fost vreun
accident, vreo moarte, vreo crimaă nerezolvataă ? O saă aflu asta mai devreme
sau mai taî rziu.
— Trebuie saă aibaă o minte extrem de bolnavaă .
— Nu ştiu ce are, dar ştiu caă o saă fac tot ce pot ca saă plaă teascaă pentru ce a
faă cut. Crezi caă ar trebui saă îîmi fie milaă de ea?
— Nu ştiu, asta este treaba lui Dumnezeu. Import ani este caă tu crezi şi caă
ai construit un argument extrem de convingaă tor cum caă acest copil a comis
crime cu saî nge rece.
Roarke se duse din nou la pozele cu membrii familiei.
— Hai saă îîncerc saă te contrazic. Te-ai gaî ndit caă poate unul sau ambii ei
paă rinţi au comis crimele?
— O saă ţin cont şi de asta.
Roarke se îîntoarse caă tre ea, privirea lui paă trunzaă toare contrastaî nd cu
gestul lui blaî nd de a-i maî ngaî ia paă rul.
— Trebuie saă îîţi pun şi îîntrebarea asta. Exista o paă rticicaă din tine care îîşi
doreşte ca Rayleen saă fie criminalul?
— Nu. Nu. Existaă ceva îîn mine care îîşi doreşte ca ea saă nu fie criminalul.
De aceea las chestia asta saă treacaă pe laî ngaă mine. Nu i-am acordat prea
mare atenţie paî naă acum, dar astaă zi, caî nd am stat de vorbaă cu ea îîn camera
aceea perfectaă pentru o fetiţaă , nu a putut saă nu îîmi saraă îîn ochi. Nu o saă îîmi
paraă raă u pentru ea, Roarke, îînsaă pot saă îîmi permit saă mi se facaă raă u caî nd maă
gaî ndesc la asta.
Roarke îîşi odihni fruntea pe a lui Eve.
— OK. Ce pot face eu?
— Poţi saă gaî ndeşti ca o fetiţaă criminalaă , îîn vaî rstaă de zece ani?
— Nu obişnuiesc saă fac asta, dar pot îîncerca.
— Dacaă ai ţine un jurnal şi nu l-ai distruge, dar ai fi destul de deşteaptaă
ca saă -ţi dai seama caă trebuie saă îîl scoţi din casaă , unde l-ai duce?
Eve se desprinse de el şi se mai uitaă o dataă la panou, dupaă care continuaă :
— Ia lecţii de dans, probabil caă are vreun dulaă pior acolo, sau ar putea saă
aibaă o ascunzaă toare îîntr-una din secţiile din spitalele pe care le viziteazaă . La
şcoalaă ar fi prea riscant saă îîl ţinaă . Poate…
— Care ar putea fi cel mai bun prieten al ei?
— Ce tot spui acolo? Consider caă e îîn stare saă comitaă o crimaă , dar nu cred
caă şi-a îînceput viaţa sexualaă .
— Maă refer la amici, Eve. La cea mai bunaă prietenaă a ei, mai precis.
— Aaaa. Ar putea fi vorba de Melodie Branch, fetiţa care era cu Rayleen
îîn momentul îîn care a fost gaă sit Foster. Se îîntaî lneşte cu ea îîn mod frecvent.
Da, ar putea saă fie ea. O saă o sun pe Peabody saă mai stea puţin peste
program. O saă o vizitaă m pe Melodie maî ine, dar şi pe Allika. Trebuie saă
vorbesc cu Mira.
— Eve, este aproape ora unsprezece seara.
— Şi? La naiba, murmuraă ea atunci caî nd Roarke o privi cu blaî ndeţe. OK,
o saă aştept paî naă maî ine-dimineaţaă . Poate caă e mai bine aşa. O saă am timp saă
trec toate datele pe haî rtie, saă le îînşir, saă i le prezint pe îîndelete. Vor trebui
depuse multe eforturi, inclusiv din partea mea, a ei, a lui Whitney, ca saă
reuşesc saă o aduc pe puştoaicaă la un interogatoriu.
Se duse îînapoi la biroul ei, se aşezaă şi se pregaă ti saă îînceapaă .
— Ar mai fi ceva de discutat, zise ea. Te-a mai caă utat Magdalena, dupaă ce
nu a reuşit saă te gaă seascaă mai devreme, pe mobil?
— Nu.
— Te-ai gaî ndit cum o saă te ocupi de acest lucru… De ea… maă rog, atunci
caî nd o va face?
— Dacaă şi caî nd va fi cazul, o saă maă ocup de asta. Nu o saă ne mai dea baă taă i
de cap, Eve. Ai cuvaî ntul meu de onoare.
— Bine. Vezi caă treaba asta o saă îîmi ia caî teva ore.
— Am şi eu caî te ceva de recuperat.
— Raă maî ne pe maî ine ceea ce am stabilit. Inimioare siropoase şi flori,
urmate de sex nebun?
— Cred caă la mine îîn program scrie ceva de „sex inventiv”. O saă îînlocuiesc
cu „nebun”.
— Şi de ce nu ar putea saă se îîntaî mple ambele?
— De-abia acum te recunosc, iubita mea.
Se aştepta la coşmarul acela şi cu toate astea tot nu era pregaă titaă pentru
el. Nu era pregaă titaă saă se gaă seascaă din nou, micaă şi firavaă , aşa cum se mai
aflase şi cu altaă ocazie, îîn camera zugraă vitaă îîn roz şi alb a lui Rayleen.
Nu-i plaă ceau paă puşile, nu-i plaă cea modul îîn care acestea se holbau la ea,
ca nişte cadavre ai caă ror ochi o pironeau.
Era cald şi camera mirosea ataî t de bine. Patul paă rea a fi scos dintr-un
basm a caă rui ecranizare o vizionase caî ndva. Un pat de prinţesaă . Nimic raă u
nu se putea îîntaî mpla vreodataă îîntr-un pat ca acela. Nimeni nu ar fi intrat, pe
îîntuneric, saă se arunce peste ea, saă o raă neascaă . Nu, acest lucru nu putea fi
posibil îîn acel pat frumos.
Se îîndreptaă spre pat, dar îîi fu teamaă saă îîl atingaă . IÎntinse maî inile, dar şi le
retrase imediat. Probabil caă avea saă o bataă dacaă îîl atingea. Probabil caă avea
saă o loveascaă cu pumnul dacaă atingea ceva ataî t de frumos.
— Te rog. Poţi saă îîl atingi. Poţi chiar saă stai pe el.
Se îînvaî rti îîn jurul patului. Nu era el. Era o fetiţaă , la fel ca şi ea. Şi totuşi nu
chiar ca ea. Avea paă rul straă lucitor şi o faţaă frumoasaă şi catifelataă . Nu avea
urme de lovituri pe faţaă . Zaî mbea.
— Aceasta este camera mea, spuse fetiţa.
— Tu eşti prinţesa, murmuraă Eve.
— Aşa este. Eu sunt prinţesa. Tot ce se aflaă aici este al meu. Dacaă eu spun
caă ai voie saă atingi ceva, îînseamnaă caă poţi face acest lucru. Dacaă nu îîţi dau
voie saă atingi ceva şi tu totuşi faci acest lucru, pot saă cer saă fii aruncataă îîn
temniţaă . Acolo unde este îîntuneric tot timpul.
Eve îîşi duse maî inile la spate.
— Nu am atins nimic.
— Trebuie saă ceri permisiunea, mai îîntaî i. Apoi, îîţi voi da voie. Sau nu.
Fetiţa cea frumoasaă se îîndreptaă caă tre o masaă unde se afla un serviciu de
ceai roz cu alb.
— Cred caă ar trebui saă bem ciocolataă caldaă . Servitorii mei fac ciocolataă de
fiecare dataă caî nd le cer acest lucru. IÎţi place ciocolata caldaă ?
— Nu ştiu. Nu am baă ut niciodataă . E bunaă ?
Rayleen turnaă din ceainic îîn ceaşcaă .
— E mortalaă , îîi spuse ea, raî zaî nd. Va trebui saă o bei. Eşti îîn camera mea şi
eu sunt prinţesa. Iar eu zic caă a venit timpul saă îîţi bei ciocolata caldaă .
Docilaă , caă ci îînvaă ţase saă fie ascultaă toare, Eve luaă una dintre cele douaă ceşti
roz şi sorbi din ea.
— E… e bunaă . Nu am baă ut niciodataă ceva aşa de bun. Baă u repede, cu
laă comie, apoi îîi îîntinse ceaşca. Pot saă mai beau un pic?
— Da.
Zaî mbetul lui Rayleen deveni raă utaă cios, la fel ca şi privirea ei. Eve citi îîn
ea ceva care o faă cu saă i se straî ngaă inima. Caî nd Rayleen turnaă din ceainic îîn
ceaşcaă , lichidul era roşu, saî nge roşu. Abţinaî ndu-se saă ţipe, Eve scaă paă ceaşca.
Saî ngele roşu se raă spaî ndi pe covorul alb.
— Uite ce ai faă cut! Va trebui saă plaă teşti pentru asta. Punaî nd ceainicul jos,
Rayleen baă tu de douaă ori din palme.
El intraă zaî mbind diabolic.
— Nu. Vaă rog. Nu am vrut. O saă curaă ţ eu. Vaă rog, nu. Vaă rog.
— Te-am caă utat fetiţo, îîi spuse tataă l ei.
O palmaă rapidaă şi grea o traî nti la podea, dupaă care el se praă vaă li peste ea.
Eve se luptaă , îîl imploraă şi urlaă de durere atunci caî nd oasele antebraţului ei
se fraî nseraă ca un creion, îîn tot acest timp, Rayleen privea nemişcataă ,
sorbind agale din ceaşca sa.
— Nu poţi saă îîl opreşti decaî t îîntr-un singur fel, îîi spuse Rayleen, îîn timp
ce el o agresa. Crima rezolvaă totul. Aşadar, ucide-l. Ucide-l. Ucide-l.
Rayleen striga îîntr-una, tot mai tare, cu frenezie:
 — Ucide-l!
Simţind plaă selele cuţitului îîn maî naă , Eve se conformaă .
— Sssss, sssss. Gata, Eve. Nu a fost decaî t un vis. Nimic altceva decaî t un
vis. Trebuie saă te trezeşti. Vino îînapoi la mine. Eşti cu mine.
— Era saî nge. Roz şi alb şi roşu. Tot saî ngele.
— Gata, a trecut, acum eşti cu mine.
IÎi faă ceau raă u aceste coşmaruri, aşa cum îîi faă ceau raă u şi ei. O ţinu îîn braţe
şi o legaă naă , saă rutaî ndu-i apaă sat paă rul, taî mplele, chiar şi dupaă ce ea se opri
din tremurat. Caî nd îîşi ascunse faţa la pieptul lui, Roarke îîi simţi lacrimile.
— IÎmi pare raă u, şopti Eve.
— Nu trebuie saă îîţi paraă raă u, draga mea.
— Oare imaginaţia mea e de vinaă , Roarke? Asta se îîntaî mplaă ? Maă uit la
copilul aă la şi vaă d tot ce nu am avut eu, ce nu am simţit, ce nu am ştiut. O fi
vreun fel de gelozie? Vreun fel de invidie bolnavaă ? Asta se îîntaî mplaă şi îîn
legaă turaă cu Magdalena?
O trase spre el şi aprinse lumina ca saă îîi vadaă faţa, saă îîi vadaă ochii.
— Nu, nu este. Nu ar putea fi aşa ceva. Nu eşti construitaă aşa. Dacaă eu ţi-
am indus impresia asta, îîntaî lnindu-maă cu Magdalena, atunci este vina mea.
Nu e nimic îîn neregulaă cu tine, draga mea Eve. Tu vezi lucrurile aşa cum
sunt, chiar şi atunci caî nd ai prefera saă n-o faci. Vezi lucruri pe care alţii nu le
observaă .
— M-ar fi îînchis pentru ceea ce i-am faă cut.
— Te îînşeli. Şi dacaă te-ar fi îînchis, chiar şi pentru o oraă , chiar şi pentru o
fracţiune de secundaă , nici maă car Dumnezeu nu i-ar fi iertat pentru asta,
spuse el ştergaî ndu-i lacrimile de pe faţaă . Poliţistul din tine ştie prea bine
asta.
— Posibil. Da. IÎn cea mai mare parte a timpului. Suspinaî nd, Eve îîşi odihni
capul pe umaă rul lui. Mulţumesc.
— Face parte din fişa postului. Poţi dormi acum?
— Da.
Roarke se îîntinse alaă turi de ea, o luaă îîn braţe şi stinse lumina.
Eve se trezi ameţitaă îîn acea dimineaţaă , aşa cum se simţea adeseori dupaă
ce avea coşmaruri, îînsaă scaă paă repede de acea senzaţie neplaă cutaă . La ora opt
era deja îîmbraă cataă şi pregaă titaă saă facaă tot ce avea de faă cut.
— Cum ai de gaî nd saă procedezi? o îîntrebaă Roarke.
— Aştept saă maă sune Mira şi Whitney, dupaă ce vor citi raportul pe care li
l-am trimis azi-noapte. IÎntre timp, o saă vorbesc cu cea mai bunaă prietenaă a
fetiţei. Dacaă am noroc şi existaă un jurnal, atunci se aflaă îîn posesia prietenei
ei.
 Eve se aşezaă pe marginea canapelei din dormitor pentru a bea a doua
canaă de cafea din dimineaţa aceea. Dupaă ce luaă caî teva îînghiţituri, continuaă :
— Apoi o saă îîncerc saă dau de Allika. Straffo are o partidaă de golf îîn
aceastaă dimineaţaă , la ora nouaă şi jumaă tate, dupaă care ia praî nzul la club.
Copilul are o îîntaî lnire la ora nouaă pentru a participa la o chestie intitulataă
„Brain Teaser“, urmataă de o vizitaă la muzeu. Allika trebuie saă se îîntaî lneascaă
cu puştoaica la ora unu şi saă îîi ia locul bonei care are liber restul zilei. Vor
lua masa de praî nz la Zoology, dupaă care vor merge amaî ndouaă la salonul de
cosmeticaă .
— Aşadar, îîi aşteaptaă o zi plinaă .
— Da, au grijaă saă îîşi ocupe timpul. Sper saă o prind pe Allika singuraă îîn
apartament îîn dimineaţa asta. IÎn funcţie de cum se vor desfaă şuraă lucrurile,
poate voi reuşi saă o iau eu pe puştoaicaă , saă am o discuţie cu ea îîn prezenţa
Mirei sau a lui Whitney. Interogarea fetiţei este partea dificilaă . Tataă l ei va
îîncerca saă îîmi punaă beţe îîn roate, sesizaî nd Protecţia Copilului. Am nevoie de
mai mult decaî t de teorie şi de nişte dovezi circumstanţiale pentru a rezolva
cazul.
— Va fi o zi plinaă şi pentru tine.
— Dar tot voi fi îîn stare de sex şi cinaă .
Roarke îîncepu saă raî daă .
— IÎmi place ordinea îîn care se vor succeda evenimentele disearaă . Ia
deocamdataă asta.
Se duse la dressing şi aduse o cutie îîmpachetataă îîn haî rtie roşie şi legataă
cu o fundaă albaă de maă tase.
— O, Doamne!
— Da, ştiu. IÎncaă un cadou, zaî mbi el. E îîngrozitor de enervant. Deschide-l.
Eve îîl ascultaă şi gaă si îîn interiorul cutiei o altaă cutie, aurie. IÎn interiorul ei
se afla o sticlaă lungaă , subţire. Se aşteptase saă primeascaă bijuterii, caă ci îîi
staă tea îîn obicei saă îîi ofere lucruri extravagante şi straă lucitoare. Dupaă cum îîl
cunoştea, baă nui caă pietrele cu care era incrustataă sticla nu erau tocmai false.
Cine îîn afaraă de Roarke ar fi cumpaă rat o sticlaă decorataă cu diamante şi
rubine? O ridicaă şi privi îîn luminaă licoarea aurie din interiorul acesteia.
— E o licoare magicaă ?
— Ar putea fi. E un parfum faă cut special pentru tine, pentru pielea ta,
stilul taă u, preferinţele tale. IÎncearcaă -l. Roarke luaă sticla şi turnaă caî teva
picaă turi pe îîncheietura maî inii ei. Ce paă rere ai?
Eve mirosi, se îîncruntaă un pic, intrigataă , dupaă care mirosi din nou. Era
subtil, deloc elaborat. Nu era o aromaă dulceagaă sau îîncaă rcataă de moscul
acela omniprezent, care invita la o aventuraă pe loc.
 — Deci?
— IÎmi place. Mai mult decaî t ataî t, cred caă este îîncaă un lucru care
demonstreazaă caî t de bine maă cunoşti. Pentru a-i face plaă cere, Eve îîşi puse
caî teva picaă turi de parfum şi pe gaî t. Ştii caă ai exagerat cu sticla, nu?
— Bineîînţeles. Diamantele sunt cele obţinute îîn urma furtului din
magazinul de pe Strada patruzeci şi şapte.
— Serios? Asta e ceva, zise ea amuzataă .
Duse sticla la dressing şi o aşezaă destul de sus, îîn aşa fel îîncaî t Galahad saă
nu ajungaă la ea. Apoi se îîntoarse şi îîl puse pe Roarke saă o miroasaă pe gaî t.
— Aşadar?
— Te reprezintaă perfect, iubita mea unicaă , spuse el saă rutaî nd-o uşor pe
paă r.
— Paă streazaă vorbele dulci pentru mai taî rziu. E timpul saă plec. Peabody
trebuie saă ajungaă dintr-o clipaă îîn alta, altfel o saă se aleagaă şi cu o
muştruluialaă .
— Luaă m cina pe la opt, asta dacaă nu cumva intervine munca?
— Opt saă fie. O saă fac tot posibilul saă termin tot ce am de terminat paî naă
la şapte şi jumaă tate.

Cu toate caă citise raportul lui Eve, Peabody îîncaă nu putea accepta ideea
unui criminal care îîncaă mai copilaă rea.
— OK, ştiu caă la unele şcoli, profesorii şi elevii au fost ameninţaţi sau
atacaţi. Cu baî te, pumni, ustensile de bucaă taă rie sau mai ştiu eu ce. Dar
acestea sunt situaţii excepţionale şi de cele mai multe ori sunt implicaţi
copii-problemaă .
— Aşadar, doar pentru caă îîn cazul de faţaă copilul e îîmbraă cat îîntr-o
uniformaă draă guţaă şi locuieşte îîntr-un apartament de lux, îînseamnaă caă nu
este îîn stare de aşa ceva.
— Nu maă refer la asta, dar pornim de la premise diferite. Vorbim despre
crime comise din raă zbunare, din violenţaă impulsivaă sau de tendinţe violente
îînnaă scute. IÎn cazul de faţaă , crimele au fost premeditate şi executate cu saî nge
rece, aparent faraă un motiv bine conturat.
— O saă aflaă m şi motivul la un moment dat.
— Dallas, am cercetat documentele lui Foster. Am cercetat documentele
lui Williams. Existaă acolo o îîntreagaă serie de acţiuni disciplinare şi de
şedinţe cu paă rinţii, provocate de comportamentul elevilor, situaţia şcolaraă ,
predarea cu îîntaî rziere, îîn mod constant a lucraă rilor şi chestii de genul aă sta.
Dar niciunul dintre aceste lucruri nu se regaă seşte îîn cazul lui Rayleen
Straffo. Notele ei sunt exemplare, ca şi comportamentul ei. Este prima din
clasaă .
— Poate caă a falsificat informaţiile.
— Doamne, dar eşti pornitaă raă u pe ea, se trezi Peabody vorbind cu voce
tare, dupaă care îîşi ceru scuze. Nu am vrut saă sune aşa. Doar caă nu vaă d
lucrurile aşa cum le vezi tu. Pur şi simplu, nu le vaă d aşa. De simţit nici nu se
pune problema.
— Hai saă vedem ce se îîntaî mplaă azi la interogatoriu. Poate îîn final una
dintre noi se va raă zgaî ndi.
Mobilul lui Eve îîncepu saă sunaă tocmai caî nd aceasta parca îîn faţa claă dirii
îîn care locuia Melodie Branch.
— Dallas la telefon.
— Eve, ţi-am citit raportul. Vocea Mirei reflecta îîngrijorare. Trebuie saă
vorbim despre asta pe larg.
— M-am gaî ndit şi eu caă va trebui saă facem asta. Dar acum nu este un
moment potrivit. Vreau saă interoghez un martor.
— Sper caă nu pe Rayleen Straffo.
— Nu chiar acum, nu. Aş vrea saă maă vaă d cu tine şi cu comandantul – sunt
siguraă caă şi el va dori saă discutaă m despre asta dupaă -amiazaă .
— Bine. O saă îîl sun eu pe comandant ca saă fixez o îîntaî lnire. Aş prefera saă
nu discuţi nimic cu Rayleen Straffo paî naă caî nd nu apucaă m saă staă m de vorbaă .
— Este şi aşa destul de ocupataă azi. Discuţia cu ea mai poate aştepta. Din
caî te îîmi dau seama, nu prea eşti de partea mea.
— Vom discuta despre asta dupaă -amiazaă . Maă îîngrijoreazaă oarecum
situaţia, trebuie saă recunosc. Trebuie procedat cu grijaă îîn acest caz, Eve.
— O saă fac tot posibilul. Eve îînchise şi i se adresaă lui Peabody: Se pare caă
Mira gaî ndeşte ca tine îîn aceastaă problemaă .
— Nu e vorba de tabere aici, Dallas.
— Aşa-i. Nu este vorba de tabere.
Cu toate acestea, se formau tabere, îîşi spuse Eve îîn timp ce ieşea din
maşinaă pentru a intra îîn claă dire cu intenţia de a intimida o fetiţaă şi de a o
face saă îîşi traă deze cea mai bunaă prietenaă .

19

Angela Miles-Branch deschise uşa. Era îîmbraă cataă lejer, dar elegant, cu o
pereche de pantaloni din stofaă , un pulover bej din laî naă de angora şi nişte
cizme din piele, scurte, îîn aceeaşi nuanţaă cu puloverul. Le conduse pe
amaî ndouaă îîntr-o sufragerie aranjataă cu mult bun-gust.
 — Baă nuiesc caă vaă aflaţi aici ca saă discutaă m despre situaţia de la
Academie. Melodie este îîn camera ei, nu vorbeşte cu mine pentru moment.
— De ce? îîntrebaă Eve.
— Pentru caă am retras-o de la Sarah Child. Nu accept saă îîmi trimit copilul
la o şcoalaă îîn care au avut loc douaă crime. Este supaă rataă caă nu vaă d lucrurile
aşa cum le vede ea. Doar pentru caă prietenele ei cele mai bune îînvaţaă la acea
şcoalaă , nu vrea saă meargaă îîntr-o altaă instituţie de îînvaă ţaă maî nt, îîn care nu
cunoaşte pe nimeni şi unde va trebui saă poarte o uniformaă care este sub
standardele ei, şi aşa mai departe.
Angela se laă saă saă cadaă îîntr-un fotoliu, epuizataă de lupta dusaă cu fiica ei.
— Ne certaă m la cuţite pe acest subiect, îînsaă , de vreme ce eu sunt
responsabilaă pentru viaţa ei, cel puţin o lungaă perioadaă de acum îîncolo, am
caî ştig de cauzaă . Oftaă , trecaî ndu-şi maî inile prin paă rul nisipiu. Şi totuşi este
îîngrozitor saă ai zece ani şi saă crezi caă îîntreaga ta lume tocmai s-a praă buşit îîn
jurul taă u. IÎi acord timpul şi spaţiul necesar pentru a fi îîmbufnataă şi supaă rataă
pe mine.
— Mi se pare caă faceţi ceea ce credeţi caă este mai bine pentru copilul
dumneavoastraă , comentaă Peabody. Copiii nu îînţeleg îîntotdeauna cum stau
lucrurile. Tocmai de aceea nu deţin ei controlul.
— Vaă mulţumesc caă îîmi daţi dreptate. Nu sunt singurul paă rinte care a
faă cut acest lucru sau care s-a gaî ndit serios saă -l facaă . Melodie nu îînţelege nici
acest aspect. Sper ca maă car caî ţiva dintre copiii pe care îîi cunoaşte şi pe care
îîi place saă se mute la Academia West Side, unde am îînscris-o ieri. IÎntre
timp…
Ridicaă braţele a neputinţaă .
— Melodie a luat cumva legaă tura cu vreunul dintre copiii de la Sarah
Child? îîntrebaă Eve.
— Da, bineîînţeles. IÎncercaă m cu toţii saă paă straă m lucrurile îîn limitele
normalului. Nu este uşor.
— A vorbit cu Rayleen Straffo?
— Mai ales cu ea. Sunt prietene foarte bune, parcaă şi mai bune de caî nd
au trecut îîmpreunaă prin acea experienţaă oribilaă . Rayleen a fost pe aici joi.
Ştiţi, ele se îîntaî lnesc îîn mod frecvent. Allika şi cu mine ne-am gaî ndit caă e
bine pentru ele saă se vadaă ca de obicei. Melodie a luat cina acasaă la familia
Straffo asearaă .
— E firesc saă se vadaă douaă zile la raî nd?
— Nu vorbim de o situaţie obişnuitaă . Ca saă fiu sinceraă , m-am bucurat saă
stau faraă Melodie preţ de caî teva ore dupaă cearta pe care am avut-o îîn
legaă turaă cu noua şcoalaă la care va merge îîncepaî nd de luni.
 — Am dori saă vorbim puţin cu ea.
— Doamnaă locotenent, ştiu caă vreţi saă vaă faceţi datoria, şi, credeţi-maă ,
chiar nu vreau saă vaă îîmpiedic, îînsaă nu doresc saă o supaă r pe Melodie din nou.
Nu vreau saă mai fie expusaă o dataă la amaă nuntele grozaă viei care i s-a
îîntaî mplat lui Craig Foster. Are coşmaruri legate de asta.
— O saă îîncercaă m saă nu deschidem acest subiect. Vrem saă discutaă m cu ea
despre altceva.
— Bine. Dar vaă avertizez caă îîn starea îîn care se aflaă acum s-ar putea saă
aveţi ghinionul saă nu primiţi niciun raă spuns. O aduc imediat.
Angela se ridicaă şi ieşi din cameraă . Eve auzi voci – neraă bdarea din vocea
mamei şi sfidarea din cea a copilului. Fetiţa apaă ru posomoraî taă , alaă turi de
mama sa, îîn egalaă maă suraă de prost dispuse.
— Melodie, stai jos. Şi dacaă eşti la fel de nepoliticoasaă cu locotenentul
Dallas şi detectivul Peabody, cum ai fost cu mine, o saă stai îîn casaă douaă
saă ptaă maî ni.
Melodie ridicaă din umeri. Un gest extrem de enervant; îîşi paă straă privirea
plecataă şi se aruncaă îîntr-un fotoliu.
— Nu este vina mea caă domnul Foster şi domnul Williams au murit şi
totuşi sunt pedepsitaă pentru asta.
— Nu o saă îîncepem saă ne certaă m din nou, spuse Angela.
Eve decise caă e cazul saă acţioneze îîn forţaă .
— Melodie, am nevoie de jurnalul lui Rayleen.
Figura fetiţei se schimonosi o clipaă , şocataă , dupaă care îîşi reveni.
— IÎmi pare raă u, dar nu îînţeleg la ce vaă referiţi.
— Bineîînţeles caă ştii la ce maă refer. Rayleen ţi-a dat jurnalul ei. Am
nevoie de el.
— Nu am jurnalul lui Rayleen.
— Dar are un jurnal.
— Ea… Nu ştiu. Jurnalele sunt ceva intim.
— Ai şi tu unul?
— Da, doamnaă . Este personal.
Melodie se uitaă staă ruitor la mama ei.
— Aşa este, spuse Angela, aşezaî ndu-se pe braţul fotoliului pe care staă tea
Melodie şi punaî nd o maî naă protector pe umaă rul fiicei sale.
Oricare ar fi fost motivele lor de ceartaă , observaă Eve, acum faă ceau front
comun.
— Melodie ştie caă poate consemna îîn jurnalul ei tot ce simte şi ce
doreşte, faă raă ca cineva saă citeascaă ce a scris. Nu îînţeleg scopul acestei
conversaţii, zise Angela.
 — Intimitatea este ceva important, aprobaă Eve. Ca şi prietenia. Baă nuiesc
caă mulţi prieteni nu se feresc saă -şi îîmpaă rtaă şeascaă ce scriu îîn jurnalele lor. Ai
citit jurnalul lui Rayleen?
— Nu, nu a vrut saă … Hmm. Poate caă nu are un jurnal.
Eve faă cu pasul logic urmaă tor.
— Ţi l-a dat joi caî nd a venit îîn vizitaă . Ce ţi-a zis saă faci cu el?
— A venit doar saă ne jucaă m, şi ataî t. Şi saă mai petrecem un pic de timp
îîmpreunaă . Nu putem merge la şcoalaă pentru caă domnul Williams s-a îînecat
îîn piscinaă . Ochii lui Melodie se umpluraă de lacrimi. Ceea ce este total aiurea,
iar acum Ray şi cu mine nu o saă mai mergem la aceeaşi şcoalaă . Ea este
prietena mea cea mai bunaă . Prietenii buni raă maî n îîmpreunaă şi la bine şi la
raă u.
— Melodie, ştii ce este acela un mandat? Aş putea obţine unul, continuaă
Eve, îîn timp ce Melodie devenea din ce îîn ce mai agitataă . Mandatul îîmi va da
dreptul saă îîţi perchiziţionez camera. Nu vreau saă fac acest lucru.
— Locotenente, interveni Angela şocataă . Doamne Dumnezeule, ce se
îîntaî mplaă ?
— Trebuie saă vaă d jurnalul, Melodie. O saă îîţi cotrobaă i prin cameraă dacaă va
trebui saă o fac.
— Nu o saă -l gaă siţi. Nu o saă -l gaă siţi. Pentru caă Ray… Se opri şi o apucaă de
maî naă pe mama ei. Am promis, am promis mamaă . Nu ai voie saă îîţi îîncaî lci o
promisiune.
— Aşa-i. Este îîn regulaă , puiule, o linişti ea, luaî nd-o îîn braţe. Rayleen are
probleme? o îîntrebaă apoi pe Eve.
— O saă aflu mai multe caî nd o saă intru îîn posesia jurnalului. Este îîn
interesul lui Melodie.
— Aşteptaţi o secundaă , vaă rog.
Angela îînchise ochii o clipaă . Se vedea caă îîn interiorul ei se daă dea o luptaă .
Apoi o faă cu pe Melodie saă se uite la ea.
— Draga mea, trebuie saă le spui doamnelor adevaă rul. Este important.
— Dar am promis.
— Adevaă rul este la fel de important ca şi o promisiune. Spune-mi, draga
mea, ai cumva jurnalul lui Rayleen?
— Nu îîl am! Nu îîl am! I l-am dat îînapoi asearaă . L-am avut doar pentru
puţin timp şi nu l-am citit. Este îîncuiat, dar chiar dacaă nu ar fi fost tot nu l-
aş fi citit. Am jurat.
— OK, puiule, totul e îîn ordine. Nu îîl are, îîi spuse Angela lui Eve. Nu o saă
insist saă nu aduceţi un mandat dacaă credeţi caă trebuie saă îîl caă utaţi. Dar vaă
spun caă , dacaă fiica mea zice caă nu îîl are, îînseamnaă caă aşa este.
 — Nu cred caă va fi necesar. Melodie, ce ţi-a spus Rayleen caî nd ţi-a dat
jurnalul?
— Mi-a spus caă o saă vinaă poliţia şi o saă îîi caute prin lucruri.
— Doamne sfinte, aţi percheziţionat apartamentul familiei Straffo? Nu
am ştiut acest lucru. Am laă sat-o pe Melodie saă meargaă pe acolo. Eu…
— Nu i s-a îîntaî mplat nimic raă u lui Melodie şi nici nu o saă
ii se îîntaî mple, o îîntrerupse Eve. Povesteşte mai departe, Melodie.
— M-a rugat doar saă i-l paă strez, saă nu spun ce se îîntaî mplaă , saă nu spun
nimaă nui caă mi l-a dat mie. Era un lucru personal, un jurnal. Nu ar fi corect
ca nişte straă ini saă îîi citeascaă gaî ndurile cele mai intime. Poate avea îîncredere
îîn mine pentru caă suntem cele mai bune prietene. I l-am dat îînapoi asearaă
aşa cum mi-a cerut. Acum o saă se supere pe mine pentru caă v-am spus.
— Nu, nu se va îîntaî mpla asta, spuse Angela privind-o pe Eve. Totul va fi
bine, nu îîţi face probleme, adaă ugaă ea, ridicaî ndu-se. Sunt maî ndraă caă ai spus
adevaă rul, pentru caă aşa este corect, şi ştiu caă ţi-a fost foarte greu saă o faci.
Du-te saă bei un suc. O saă mai stau puţin de vorbaă cu doamnele.
— IÎmi pare raă u, am fost rea cu tine, şopti Melodie.
— Şi mie îîmi pare raă u, iubita mea. Du-te şi adu-ne douaă sucuri.
Suspinaî nd, Melodie daă du din cap şi paă raă si camera taî rşaî indu-şi
picioarele.
— Nu ştiu la ce v-ar servi jurnalul unui copil. Nu vaă d cum anume v-ar
ajuta îîn ancheta dumneavoastraă .
— Este un element care necesitaă o atenţie specialaă .
— Nu o saă -mi spuneţi ceea ce vreau saă aflu despre acest lucru, deşi fiica
mea are nevoie de o atenţie specialaă . Vreau îînsaă saă îîmi spuneţi dacaă ar
trebui saă o ţin pe Melodie departe de familia Straffo. Vreau saă îîmi spuneţi
dacaă faptul caă petrece ataî ta timp cu Rayleen şi cu familia ei constituie un
pericol pentru ea.
— Nu cred caă se aflaă îîn vreun pericol, îînsaă poate caă vaă veţi simţi mai
confortabil dacaă aţi îîntrerupe contactul cu ei îîn aceastaă perioadaă . Ar fi fost
cel mai bine pentru toataă lumea, gaî ndi Eve, asiguraî ndu-se caă Angela
îînţelesese ce intenţionase saă -i spunaă . Este important ca ataî t
dumneavoastraă , caî t şi Melodie, saă nu menţionaţi aceastaă conversaţie despre
jurnalul lui Rayleen îîn faţa membrilor familiei Straffo sau îîn faţa oricui
altcuiva, spuse ea.
— Cred caă eu şi Melodie vom pleca undeva, saă petrecem îîmpreunaă un
final de saă ptaă maî naă prelungit. Poate saă îînceapaă şcoala de marţi.
— Este o idee minunataă , spuse Eve.
— Nu maă pricep foarte bine la copii, doamnaă Miles-Branch, dar impresia
mea este caă aveţi un copil bun.
— Am un copil foarte bun. Mulţumesc.
Eve ar fi vrut ca Peabody saă spunaă ceva îîn timp ce se îîndepaă rtau de
apartamentul familiei Miles-Branch. Cum aceasta taă cea, Eve aşteptaă paî naă
caî nd se urcaraă îîn maşinaă pentru a deschide conversaţia.
— Paă reri? Impresii? îîntrebaă ri?
— Cred caă , pur şi simplu, îîncerc saă îîmi fac ordine îîn minte, îîi raă spunse
Peabody, raă suflaî nd adaî nc. Trebuie saă îîţi maă rturisesc caă la suprafaţaă totul
pare destul de inocent. E oarecum tipic pentru un copil saă îşi ascundaă
jurnalul sau saă îîi cearaă unui prieten de îîncredere saă i-l ţinaă de teamaă caă nu
cumva cineva – un adult sau vreo figuraă cu autoritate – saă punaă ochii pe el…
Fetele, îîn special, fetele, sunt extrem de sensibile caî nd vine vorba de chestii
de genul acesta.
— Şi dacaă priveşti lucrurile mai îîn profunzime?
— Adicaă saă fac ce faci tu, îînţeleg. Din acest punct de vedere, faptul caă
existaă un jurnal, caă Rayleen s-a chinuit un picuţ pentru a-l scoate din casaă ,
îînainte ca noi saă percheziţionaă m apartamentul, conferaă puţinaă credibilitate
teoriei tale.
Eve sesizaă îîndoiala din glasul lui Peabody.
— Dar, din punctul taă u de vedere, tot ţi se pare caă vorbim de chestii
caracteristice fetiţelor.
— Este destul de dificil pentru mine saă vaă d lucrurile altfel, îîmi pare raă u,
Dallas, dar este doar un copil.
— Şi dacaă ar fi avut şaisprezece sau douaă zeci şi şase de ani?
— Dallas, ştii şi tu caă e o mare diferenţaă
— Tocmai asta îîncerc saă determin, spuse Eve, îîn timp ce opreau la
locuinţa familiei Straffo.

Allika fu cea care le deschise uşa de data asta. Paă rea obositaă şi avea ochii
duşi îîn fundul capului, ca şi cum nu s-ar fi odihnit bine caî teva nopţi la raî nd.
Nu era îîmbraă cataă cu haine de stradaă , ci purta un halat mare, de culoare gri.
— Vaă rog, nu ne puteţi laă sa îîn pace? le îîntaî mpinaă ea.
— Trebuie saă vorbim cu dumneavoastraă , doamnaă Straffo. Am dori saă
discutaă m îînaă untru, unde vaă simţiţi mai confortabil.
— De ce crede îîntotdeauna poliţia caă , dacaă te interogheazaă îîn propria ta
casaă , te simţi confortabil?
— Am spus caă vrem saă vorbim cu dumneavoastraă , nu saă vaă interogaă m.
Existaă vreun motiv pentru care ezitaţi saă vorbiţi cu noi?
Allika îînchise ochii preţ de o clipaă .
— Va trebui saă iau legaă tura cu soţul meu, spuse ea apoi.
— Credeţi caă aveţi nevoie de un avocat?
— Nu este numai un avocat, îîi raă spunse ea, iritataă , ducaî ndu-şi palma la
frunte. Am o durere de cap. IÎncercam saă maă odihnesc îînainte saă îîmi iau fata
de la şcoalaă .
— Ne pare raă u caă vaă deranjaă m, dar avem caî teva îîntrebaă ri care au nevoie
de raă spunsuri. Dacaă simţiţi nevoia saă luaţi legaă tura cu soţul dumneavoastraă ,
de ce nu îîi sugeraţi saă ne îîntaî lnim toţi trei la secţie, ca saă fie totul oficial.
— Sunaă aproape ameninţaă tor.
— Toţi trei acolo sau toţi patru aici. Puteţi saă o luaţi cum vreţi.
— OK, atunci. Hai saă terminaă m odataă cu chestia asta. Poliţia a avut
îîntotdeauna un adevaă rat talent îîn a le face pe victime saă se simtaă criminali.
Allika raă mase îîn living şi asemenea lui Melodie, se aruncaă îîntr-un fotoliu.
— Ce vreţi?
— Avem motive îîntemeiate saă credem caă un obiect a fost luat din casaă
îînainte ca poliţia saă efectueze percheziţia, un obiect ce s-ar putea dovedi
esenţial pentru mersul anchetei.
— Ceea ce spuneţi este de-a dreptul ridicol. Nimic nu a fost scos din casaă
şi nimic din ceea ce a fost vreodataă îîn casaă nu poate fi vital pentru
investigaţia dumneavoastraă .
— A scos din casaă fiica dumneavoastraă jurnalul ei?
— Pardon? Vocea Allikaă i traă da un pic de teamaă . Ce are a face jurnalul lui
Rayleen cu toate astea?
— L-a scos din casaă îînainte de percheziţie şi a reintrat îîn posesia lui. Ştiţi
unde este?
— Nu, nu ştiu.
— L-aţi citit?
— Nu, nu l-am citit. IÎn casa asta ne respectaă m intimitatea unul altuia.
— Trebuie saă vedem jurnalul, doamnaă . Straffo.
— Ce este îîn neregulaă cu voi? Cum puteţi acuza un copil de ceva ataî t de
oribil?
— Nu am acuzat-o pe Rayleen de nimic. Ce credeţi caă a faă cut? Despre ce
fapte o credeţi capabilaă pe Rayleen? Eve se aplecaă caă tre ea. Ce vaă face saă nu
puteţi dormi şi ce vaă menţine bolnavaă şi speriataă ?
— Nu ştiu despre ce vorbiţi. Nu ştiu la ce vaă referiţi. Degetele ei îîncepuraă
saă straî ngaă îînfrigurate halatul. Trebuie saă vaă opriţi. Trebuie saă vaă opriţi,
strigaă ea.
 — O saă opresc totul. O saă o opresc pe ea. Ştiţi caă tot ce se îîntaî mplaă nu mai
poate continua.
— Trebuie saă plecaţi. Vreau saă plecaţi chiar acum.
Eve mai atinse un punct sensibil.
— De ce ţineţi toate pozele fiului dumneavoastraă ascunse? De ce
ascundeţi o bucataă din paă turica lui, caă ţelul de pluş, toate acele lucruri care
reprezentau o parte din el? De ce faci asta, Allika?
— A fost baă iatul meu. A fost baă ieţelul meu, îîncepu saă plaî ngaă Allika.
— Dar nu ţii pozele baă ieţelului taă u, nu ţii lucrurile lui la vedere. De ce?
— Pentru caă este dureros. Este supaă raă tor pentru…
— Pentru Rayleen. Nu-i place saă le vadaă , nu-i aşa? Nu-i place ca tu sau
Oliver saă vaă uitaţi la pozele altui copil. Totul trebuie saă se îînvaî rtaă îîn jurul ei,
numai îîn jurul ei. Nu i-a plaă cut niciodataă saă îîmpartaă atenţia voastraă cu
cineva, nu-i aşa?
— Este ceva natural, extrem de natural ca primul naă scut saă fie gelos pe
noul membru al familiei. Este natural saă existe o perioadaă de acomodare.
Existaă rivalitatea dintre fraţi.
— A fost mai mult decaî t ataî t, nu-i aşa? Apoi, îîntr-un final, a faă cut ceva îîn
legaă turaă cu asta, îîn Ajunul acelui Craă ciun. De ce saă fie nevoitaă saă îîmpartaă cu
cineva toate acele jucaă rii? De ce saă petreci un timp cu el, caî nd ea a fost
prima îîn casa asta? Aşadar, l-a luat din paă tuţ şi l-a dus îîn capul scaă rilor, nu-i
aşa?
— A fost un accident. Allika îîşi acoperi faţa cu maî inile, cutremuraî ndu-se.
A fost un accident. Ea dormea. Toţi dormeau. Doamne sfinte, vaă rog, nu
faceţi asta.
— Nu, nu dormea. Ştii caă nu dormea.
— Nu a vrut saă … Nu ar fi putut saă vrea saă … Vaă rog, Doamne sfinte.
— Spune-mi ce s-a îîntaî mplat îîn acea dimineaţaă , Allika.
— S-a îîntaî mplat aşa cum v-am spus. Cu toţii dormeam… Faţa îîi era albaă
ca varul şi privirea pierdutaă .
— Caî t timp mai puteţi saă paă straţi secretul faă raă saă cedaţi? îîntrebaă Eve. Caî t
timp credeţi caă o saă mai puteţi saă ţineţi ascuns acest lucru cu pastile şi cu un
program îîncaă rcat, îîn mod artificial? Paî naă caî nd o saă aparaă un nou Reed
Williams?
— Nu, nu, asta s-a îîntaî mplat doar o dataă , a fost o greşealaă .
— Eşti conştientaă caă nu vei putea traă i ştiind ceea ce ştii, Allika, trebuie saă
îîmi spui. Spune-mi ce i-a faă cut baă ieţelului taă u, bebeluşului taă u.
— Nu avea decaî t şapte ani.
Vaă zaî nd caă Allika îîncepe saă cedeze, Peabody îîşi faă cu meseria. Se duse şi se
aşezaă laî ngaă ea.
— Eşti mama ei şi vrei saă o protejezi. Vrei saă faci ce este cel mai bine
pentru ea.
— Da, bineîînţeles. Da.
— Ai vrut saă îîl protejezi şi pe Trevor. Acum trebuie saă faci ce este bine şi
pentru el. Spune adevaă rul, este cel mai bun lucru pentru amaî ndoi. Trebuie
saă ştii asta.
— Copiii mei…
— Ce s-a îîntaî mplat îîn acea dimineaţaă de Craă ciun, Allika, îîntrebaă Eve. Ce
s-a îîntaî mplat cu Trevor?
— Copiii s-au trezit devreme îîn dimineaţa Craă ciunului, murmuraă Allika
îîn timp ce lacrimi mari i se rostogoleau pe obraji. Este normal, ataî ta
bucurie, ataî ta aşteptare. Rayleen a intrat îîn camera noastraă chiar îînainte saă
raă saraă soarele şi a saă rit îîn pat. Era ataî t de veselaă şi de fericitaă . Oliver şi cu
mine ne-am trezit. Ne-am trezit amaî ndoi şi Oliver a spus caă o saă meargaă saă
îîl ia şi pe Trev. Allika îîşi duse maî na la guraă . Cu un an îînainte, nu avea nici
maă car un an. Nu îînţelesese nimic din saă rbaă toarea Craă ciunului. Dar acum
avea aproape doi anişori şi era… Ar fi fost primul lui Craă ciun adevaă rat.
Oliver spusese caă o saă meargaă saă îîl ia pe Trev şi o saă coboraî m toţi patru saă
vedem dacaă venise Moş Craă ciun.
— Unde era Rayleen îîn timpul acesta? îîntrebaă Eve.
— Rayleen a stat cu mine îîn timp ce îîmi luam halatul. Ţopaă ia bucuroasaă
prin cameraă şi baă tea din palme. Era ataî t de fericitaă . Faţa ei straă lucea, aşa
cum straă luceşte faţa unei fetiţe îîn dimineaţa de Craă ciun. Şi am vaă zut… am
vaă zut caă purta papuceii roz pe care i-i pusesem îîn seara precedentaă îîn
ghetuţe. Aceia pe care îîi vaă zuse îîntr-o zi caî nd eram la cumpaă raă turi şi pe care
şi-i dorise ataî t de mult.
Allika paă li şi mai tare, ca şi cum viaţa s-ar fi scurs din ea.
— Rayleen purta papucii, spuse Eve.
— Aveau sclipici pe ei, sclipici peste tot, parcaă fuseseraă faă cuţi special
pentru ea. IÎi plaă cea ca lucrurile saă i se potriveascaă . Am îînceput saă spun ceva,
saă îîi spun caă nu trebuia saă meargaă singuraă jos şi caă tati şi cu mine îîi
promiseseraă m caă o saă ne trezim odataă cu ea. Apoi l-am auzit pe Oliver
urlaî nd. A urlat, ca şi cum i-ar fi fost smulsaă inima din piept şi l-am auzit
fugind pe scaă ri. Am fugit şi eu şi am vaă zut. Baă ieţelul meu. Oliver îîl ţinea îîn
braţe pe puiul nostru la capaă tul scaă rilor. Am fugit jos. Era rece. Baă ieţelul
meu. Avea saî nge pe faţaă şi era rece.
— Ce a faă cut Rayleen îîn acest timp?
— Nu ştiu, eu… totul a devenit neclar. Oliver plaî ngea, şi cred, cred caă am
îîncercat saă i-l iau pe Trev de braţe, dar îîl straî ngea ataî t de tare. Eu… da, am
fugit la telefon saă chem pe cineva îîn ajutor, şi Ray…
— Ea ce a faă cut?
Allika îînchise ochii şi se cutremuraă .
— Se juca deja cu casa de paă puşi pe care Oliver şi cu mine i-o pusesem
sub pom. Pur şi simplu, staă tea acolo, îîn pijama, cu papucii roz îîn picioare şi
se juca cu paă puşile, ca şi cum nimic nu s-ar fi îîntaî mplat.
— Şi atunci ţi-ai dat seama.
— Nu. Nu. Era doar o fetiţaă . Nu îînţelegea. Nu avea cum saă îînţeleagaă . A
fost un accident.
Eve era siguraă caă nu fusese doar un accident, iar o parte din acea femeie
suferea îîn fiecare zi pentru caă ştia adevaă rul.
— Allika, nu aţi izolat fonic apartamentul nu pentru caă te temi caă o saă se
îîntaî mple ceva cu Rayleen şi nu ai saă auzi. Nu aţi faă cut acest lucru pentru caă
îîţi e teamaă de Rayleen, îîţi e teamaă de ce ai putea saă nu auzi.
— Este copilul meu. Şi ea este copilul meu.
— Ai fost saă îîţi vizitezi maă tuşa acum caî teva luni îîn New Mexico. Ea
lucreazaă îîn domeniul pielaă riei. Foloseşte boabe de ricin, uleiul obţinut din
ele, pentru a taă baă ci pielea.
— O, Doamne, opreşte-te. Trebuie saă te opreşti.
— A petrecut Rayleen mai mult timp cu maă tuşa ta? I-a pus îîntrebaă ri, a
asistat-o? îîi place saă afle lucruri noi, nu-i aşa?
— IÎl plaă cea pe Craig Foster. Era profesorul ei favorit.
— Şi cu toate astea nu te poţi abţine saă nu îîţi pui îîntrebaă ri. Caî t despre
Williams, Rayleen lucreazaă voluntar la spital. Este o fetiţaă deşteaptaă . Ar fi
putut pune maî na uşor pe o seringaă , chiar şi pe medicamente dacaă ar fi vrut.
— Atunci ar îînsemna caă este un monstru. Vrei saă spun asta? Vrei saă spun
caă fiica mea este un monstru? Eu am naă scut-o. Allika se lovi cu pumnul
peste paî ntec. E copilul meu şi al lui Oliver. Am iubit-o din prima clipaă .
— Aşa cum l-ai iubit şi pe Trevor. Dacaă maă îînşel, atunci nu se va supaă ra
nimeni dacaă îîi voi citi jurnalul, zise Eve. Dacaă am dreptate, o saă primeascaă
ajutorul de care are nevoie îînainte saă mai facaă raă u cuiva.
— Atunci luaţi-l. Luaţi-l de aici. Luaţi-l şi laă saţi-maă îîn pace.

Caă utaraă . Cercetaraă fiecare centimetru al dormitorului, camera de joacaă .

Se uitaraă prin sertare, goliraă dressingul, caă utaraă printre jucaă rii, printre
rechizite.
— Poate caă l-a ascuns îîn altaă parte a casei, sugeraă Peabody.
— Sau poate caă îîl are la ea. Oricum ar fi, o saă punem maî na pe el. Faptul caă
existaă acest jurnal e cel mai important lucru. Trebuie saă vorbim şi cu
maă tuşa ei şi saă îîncepem urmaă rirea copilului imediat. Dacaă îîl are, nu vreau
ca mama ei saă se raă zgaî ndeascaă şi saă îîşi avertizeze fetiţa caă îîl caă utaă m. Hai
saă … la naiba!
Se îîntrerupse pentru a raă spunde la telefon.
— Dallas.
— Locotenente, vino la mine îîn birou. Imediat.
— Saă traă iţi, dar acum tocmai straî ng dovezi care ar putea duce la o
arestare îîn cazul Foster şi Williams.
— Vreau saă vii îîn biroul meu, locotenent Dallas, îînainte saă mergi mai
departe cu ancheta. Este clar?
— Da, saă traă iţi. Am pornit spre dumneavoastraă . La dracu’, adaă ugaă ea dupaă
ce îînchise. Acum face turul muzeului. Eu trebuie saă plec. Du-te acolo,
urmaă reşte suspectul.
— Dar, Dallas, comandantul a ordonat…
— S-a referit doar la mine. Nu a spus nimic de tine. Vreau saă localizezi
suspectul şi saă îîl urmaă reşti. Ţine-maă la curent. Nu o laă sa saă te paă caă leascaă ,
Peabody.
— Paă i, Doamne sfinte, nu are decaî t zece ani. Cred caă sunt îîn stare saă
urmaă resc o puştoaicaă faraă saă fiu paă caă litaă .
— Aceastaă puştoaicaă , cum îîi zici tu, este suspectul principal îîn douaă
crime şi foarte probabil se face vinovataă şi de uciderea fratelui ei. Nu
urmaă reşti un copil oarecare, Peabody, nu uita acest lucru.
Eve o laă saă pe Peabody la intrarea elegantaă a Muzeului Metropolitan şi
apoi se îîndreptaă caă tre secţie. IÎn timp ce conducea, o contactaă pe Quella
Harmon din Taos, New Mexico.
IÎn timp ce urca scaă rile, Peabody se îîntreba cum Dumnezeu saă gaă seascaă
un copil şi o menajeraă irlandezaă îîn acea incintaă vastaă . IÎn timp ce ea îîşi
punea tot felul de îîntrebaă ri, Cora şi Rayleen luau un taxi de pe Strada
optzeci şi unu.
— Trebuia saă ne îîntaî lnim cu mama şi saă iau cu ea masa la praî nz.
— M-a sunat şi mi-a zis caă trebuie saă ajungi acasaă imediat. Aşa caă
mergem acasaă , iubita mea.
Rayleen suspinaă şi straî nse la piept frumoasa ei geantaă roz.
Mira şi Whitney o aşteptau pe Eve. Amaî ndoi paă reau supaă raţi.
— Ia loc, locotenente.
Neavaî nd îîncotro, Eve se aşezaă .
— Partenera ta?
— E pe teren.
 Whitney straî nse buzele, nemulţumit.
— Am crezut caă m-am faă cut îînţeles caă vaă vreau pe amaî ndouaă aici.
— IÎmi cer scuze pentru neîînţelegere, comandante.
— Nu îîncerca saă maă duci cu preşul, Dallas, nu am chef de aşa ceva. Ţi-am
citit raportul şi paă rerea mea este caă pui aceastaă secţie îîntr-o posturaă foarte
delicataă .
— Aş dori saă vaă contrazic, dacaă îîmi permiteţi, domnule.
— Mergi pe un drum minat, fără saă ai probe solide.
— Repet, nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi, domnule. Suspecta…
— Copilul, o corectaă el.
— Suspecta este minoraă . Asta nu o îîmpiedicaă saă fie capabilaă de crimaă . Se
ştie caă şi copiii pot ucide, şi chiar cu cruzime. Premeditat, chiar cu plaă cere.
Whitney îîşi puse palmele pe birou.
— Fetiţa aceasta este fiica unuia dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din
oraş. Este bine educataă , provine dintr-o familie bunaă , şi chiar mai mult,
potrivit propriului taă u raport, nu a fost niciodataă implicataă îîn vreun act de
violenţaă . Nu a fost niciodataă tratataă pentru vreo problemaă psihicaă .
— Copiii comit acte violente, interveni Mira. Existaă cazuri îîn care un copil
de aceastaă vaî rstaă sau chiar mai mic a ucis, dar, de obicei, alţi copii.
Asemenea cazuri sunt îîn mod obişnuit precedate de acte mai mici de
violenţaă . Asupra animalelor, de exemplu. Profilul lui Rayleen Straffo nu
indicaă niciun fel de predilecţie spre violenţaă .
Eve se aştepta saă îîntaî mpine obstacole, şi totuşi se simţi frustrataă .
— Doar pentru caă tataă l ei este bogat, are note bune la şcoalaă şi nu daă îîn
caă ţeluşi, ar trebui saă nu iau îîn seamaă ceea ce ştiu.
— Ce ştii de fapt? o îîntrerupse Whitney. Ştii caă aceastaă fata frecventeazaă
o şcoalaă unde au fost ucişi doi profesori. Acolo merg şi alţi o sutaă de copii.
Ştii, de asemenea, caă mama ei a recunoscut caă a avut o scurtaă aventuraă
amoroasaă cu cea de-a doua victimaă .
Eve se ridicaă îîn picioare. Nu putea saă stea jos îîn acele momente.
— Ştiu caă suspecta a gaă sit prima victimaă , caă a avut ocazia saă comitaă
ambele crime şi caă a avut mijloacele necesare. Am vorbit cu maă tuşa ei şi am
aflat caă suspecta a avut acces la boabe de ricin şi caă i s-a araă tat cum se
preparaă uleiul de ricin din ele. Ştiu caă a faă cut uleiul şi caă are un jurnal pe
care l-a scos din casaă îînainte de percheziţie, daî ndu-i-l unei prietene saă îîl
ţinaă paî naă ieri.
Whitney îîşi îînclinaă capul.
— Ai acest jurnal?
— Nu, nu îîl am. Cred caă suspecta l-a ascuns sau l-a distrus, sau îîl ţine cu
ea. L-a scos din casaă pentru caă o incrimineazaă .
— Eve, multe fetiţe au un jurnal pe care îîl consideraă sacru şi privat,
îîncepu Mira.
— Nu este o fetiţaă decaî t ca vaî rstaă . M-am uitat la ea. Ştiu ce este. Voi nu
vreţi saă vaă uitaţi cu atenţie, spuse ea, adresaî ndu-i-se lui Whitney. Oamenii
nu vor saă se uite la un copil şi saă vadaă ceva raă u. Dar raă ul este îîn ea.
— Punctul taă u de vedere, chiar dacaă este susţinut cu pasiune, nu
reprezintaă o dovadaă .
— Dacaă ar fi fost cu zece, cu cinci ani mai îîn vaî rstaă , nu aţi fi pus la
îîndoialaă opinia mea. Dacaă nu puteţi avea îîncredere îîn instinctele mele, îîn
raţiunea şi profesionalismul meu, daţi-mi voie saă vaă dau mai multe date. Eu
am ucis caî nd aveam opt ani.
— Ştim asta, Eve, spuse Mira cu blaî ndeţe.
— Şi crezi caă maă uit la ea şi maă vaă d pe mine? Caă ceea ce fac eu acum e un
fel de transfer de personalitate?
— Ştiu caă atunci caî nd am vorbit cu tine, la îînceputul acestei investigaţii,
erai destul de tulburataă . Erai supaă rataă şi extrem de stresataă de o problemaă
personalaă .
— Care nu are nimic de-a face cu asta. Cel mult mi-a distras atenţia, dar
nu are nicio legaă turaă cu concluziile mele îîn acest caz. Nu maă laă saţi saă îîmi fac
treaba din cauza acestui rahat.
— Ai grijaă ce spui, locotenente, o avertizaă Whitney.
Eve se saă turase saă aibaă grijaă .
— Pe asta conteazaă suspecta. Caă o saă avem cu toţii grijaă . Caă nu o saă ne
atragaă atenţia pentru caă este o fetiţaă draă guţaă ce provine dintr-o familie
bunaă . A ucis doi oameni îîntr-o saă ptaă maî naă . Şi maă uimeşte pentru caă a ucis la
vaî rsta de şapte ani nu pe tataă l ei, ci pe fratele ei care avea doi ani.
Whitney o privi cu severitate.
— Ai inclus informaţiile despre Trevor Straffo îîn rapoartele tale
anterioare şi conform medicului legist moartea baă iatului a fost accidentalaă .
— Ambele rapoarte au fost greşite. Am vorbit cu Allika Straffo.

îîn timp ce Eve lupta pentru a-şi susţine cazul şi Peabody se afla îîn biroul
de securitate al muzeului de artaă , Allika îîi ceru Corei saă plece.
— Ia-ţi liber tot restul zilei.
— Dar nu araă taţi prea bine, domniţaă . Aş fi bucuroasaă saă raă maî n. O saă vaă
fac un ceai.
— Nu. Nu. Este doar o durere de cap. Rayleen şi cu mine o saă fim OK. O saă
fim OK. O saă … o saă luaă m praî nzul aici şi apoi o saă mergem la salonul de
îînfrumuseţare.
— Atunci o saă vaă pregaă tesc eu praî nzul, şi…
— O saă ne descurcaă m, Cora. Du-te saă te îîntaî lneşti cu prietenii taă i.
— Bine, dacaă sunteţi siguraă . Puteţi saă maă chemaţi îînapoi oricaî nd.
— Distreazaă -te. Nu îîţi face griji îîn privinţa noastraă .
Allika aproape caă cedaă nervos îînainte ca amabila Cora saă iasaă pe uşaă .
Dupaă ce femeia ieşi, se sprijinaă de uşaă .
— Rayleen, murmuraă ea, Rayleen.
— Ce s-a îîntaî mplat, mami? Ochii lui Rayleen erau la fel de paă trunzaă tori
precum laserul. De ce nu putem lua praî nzul la Zoology? îîmi place foarte
mult saă vaă d animalele.
— Nu putem merge acolo. Trebuie saă plecaă m. O saă mergem îîntr-o
excursie.
— Da, se îînseninaă Rayleen. Unde? Unde mergem? Existaă acolo vreo
piscinaă ?
— Nu ştiu. Nu pot saă gaî ndesc limpede. Trebuie saă plecaă m.
— Nu eşti nici maă car îîmbraă cataă .
— Nu sunt îîmbraă cataă ?
Allika se uitaă la halatul pe care îîl avea pe ea, ca şi caî nd ar fi fost prima
dataă caî nd îîl vedea.
— Eşti din nou bolnavaă ? Uraă sc saă fii bolnavaă . Caî nd vine tati acasaă ?
îîntrebaă Rayleen, pierzaî ndu-şi brusc interesul pentru mama sa. Caî nd
plecaă m?
— Tata nu vine cu noi. Plecaă m doar noi douaă . Aşa e cel mai bine. Acesta
este cel mai bun lucru. Trebuie saă îîmpachetaă m. Nu l-au gaă sit, dar sigur caă se
vor îîntoarce.
— Ce saă gaă seascaă ? Rayleen deveni din nou extrem de atentaă la mama ei.
Cine o saă vinaă îînapoi?
— Au caă utat, spuse Allika ridicaî ndu-şi privirea. Dar nu l-au gaă sit. Ce saă
fac? Ce este cel mai bine pentru tine?
Faă raă o vorbaă , Rayleen se îîntoarse şi îîncepu saă urce scaă rile. Se duse îîn faţa
uşii camerei ei, vaă zu caă lucrurile ei fuseseraă raă scolite şi îînţelese. IÎşi
imaginase ceva de genul acesta. De fapt, chiar scrisese ce ar putea face, ce ar
trebui saă facaă , îîn jurnalul ei, cu o searaă îînainte. IÎn timp ce mergea pe hol
caă tre camera paă rinţilor ei, singurul sentiment care o cuprinse fu cel de
furie, pentru caă lucrurile ei fuseseraă raă vaă şite din nou, mutate, îîmpraă ştiate. IÎi
plaă cea ca lucrurile ei saă fie îîn ordine. Se aştepta ca lumea saă îîi respecte
spaţiul intim. Se uitaă îîn comoda mamei ei, acolo unde aceasta îîşi ascundea
pastilele. Ca şi cum cineva ar fi putut ascunde ceva de ea. Erau ataî t de
proşti. Rayleen strecuraă flaconul cu somnifere îîn geanta ei, alaă turi de jurnal,
apoi merse îîn living şi puse de un ceai. IÎl faă cu dulce, cu toate caă mama ei nu
folosea prea mult îîndulcitor. Apoi dizolvaă o dozaă mortalaă de somnifere îîn
ceaiul aromat. Era extrem de simplu, serios, şi se gaî ndise de mai multe ori
saă facaă asta. Luase şi aceastaă posibilitate îîn calcul. Vor crede cu toţii caă
mama ei se sinucisese din cauza unui sentiment de vinovaă ţie şi din
disperare. IÎşi vor îînchipui caă ea l-a ucis pe domnul Foster şi pe domnul
Williams dupaă care şi-a dat seama caă nu poate traă i cu aceastaă povaraă . Ştia caă
mama ei avusese relaţii sexuale cu domnul Williams. Ea recunoscuse
aceasta cu o searaă îînainte de percheziţie. Rayleen se pricepea saă asculte
lucruri pe care adulţii nu doreau ca ea saă le asculte. Mami şi tati discutaseraă
mult, iar mami plaî nsese ca un bebeluş. Dezgustaă tor. Şi tati o iertase. IÎi
spusese caă fusese o greşealaă , caă aveau saă o ia de la îînceput. Şi acest lucru
fusese dezgustaă tor, la fel ca şi zgomotele pe care le-au scos dupaă , caî nd au
faă cut sex. Dacaă cineva ar fi minţit-o pe ea aşa cum mami îîl minţise pe tati, l-
ar fi faă cut saă plaă teascaă , saă plaă teascaă cu vaî rf şi îîndesat. De fapt, asta faă cea
acum, decise ea, caî nd aşezaă ceaşca de ceai pe o tavaă . Mami trebuie saă fie
pedepsitaă pentru caă fusese rea. Şi prin pedepsirea ei totul va fi din nou
curat. Dupaă asta aveau saă fie doar ea şi tati. Dupaă ce mama va dispaă rea, tati
se va gaî ndi numai la ea.
Acum îînsaă trebuia saă îîşi distrugaă jurnalul, lucru care o îînfuria foarte tare.
Şi toate astea din cauza baă gaă reţei de Dallas. IÎntr-o bunaă zi avea saă gaă seascaă
o cale saă o facaă saă plaă teascaă pentru asta. IÎnsaă , pentru moment, trebuia saă
scape de jurnal. Tati o saă -i cumpere unul nou-nouţ.
— Rayleen, i se adresaă Allika, din pragul uşii. Ce faci?
— Cred caă ar trebui saă te odihneşti puţin, mami. Uite, ţi-am faă cut un ceai.
E de ginseng, care îîţi place ataî t de mult. O saă am grijaă de tine.
Allika se uitaă la ceaşca de pe tava aşezataă pe pat. Se simţea foarte slaă bitaă .
— Rayleen.
— Eşti obositaă şi te doare capul. Rayleen îîmpaă turi cuvertura, netezi
cearşafurile, umflaă pernele. O saă fie bine. O saă stau cu tine caî t te odihneşti.
Noi fetele trebuie saă avem grijaă una de cealaltaă , nu-i aşa?
Rayleen se îîntoarse şi-i zaî mbi mamei sale. Poate caă aşa ar fi fost cel mai
bine, se gaî ndi Allika, îîn timp ce se îîndrepta ca o somnambulaă caă tre pat.
Poate caă era singura cale. O laă saă pe Rayleen saă aranjeze cearşafurile, saă
punaă tava, chiar saă ridice ceaşca.
— Te iubesc, spuse Allika.
— Şi eu te iubesc, mami. Acum bea-ţi ceaiul şi totul va fi bine.
Privind-o îîn ochi pe fiica sa, Allika baă u ceaiul.
 20

Whitney ascultaă şi raţionaă . Maî inile lui, extrem de liniştite pe tot

parcursul chestionaă rii locotenentului, îîncepuraă saă bataă cu degetele îîn
marginea biroului.
— Mama îîşi suspecteazaă fiica caă a provocat caă zaă tura baă iatului.
— Mama ştie caă fata sa a provocat-o, insistaă Eve. Poate caă s-a convins
singuraă sau a îîncercat saă se convingaă caă a fost doar un accident. A îîncercat
saă îîşi refacaă viaţa, suferind de depresii periodice şi anxietate. Instinctul îîi
spune exact ceea ce ştiu eu. Ceea ce s-a îîntaî mplat nu a fost un accident.
— Nimeni nu a fost martor la caă zaă turaă . Faţa lui Whitney raă mase
îîmpietritaă , privirea paă trunzaă toare şi îîntunecataă . Doamnaă doctor Mira, îîn
opinia dumneavoastraă , avaî nd acest scenariu, este natural ca o fetiţaă saă
treacaă peste cadavrul fratelui, îîn timp ce paă rinţii ei sunt îîn culmea
disperaă rii, pentru a se juca cu o jucaă rie?
— IÎmi puneţi o îîntrebare foarte delicataă . Copilul putea fi îîn stare de şoc
sau îîn stadiul de negare a celor îîntaî mplate.
— Purta papucii. Cei pe care a trebuit saă meargaă jos saă -i ia, îînainte saă îîşi
trezeascaă paă rinţii.
— Aşa este.
— Potrivit raportului investigaţiei, baă ieţelul a murit imediat dupaă ora
patru dimineaţa, pe 25 decembrie, continuaă Eve. Potrivit declaraţiilor date
de ambii paă rinţi, aceştia au aranjat cadourile de Craă ciun paî naă pe la ora douaă
şi jumaă tate dimineaţa. Apoi au baă ut un pahar cu vin, au urcat şi îînainte saă
meargaă la culcare, îîn jurul orei trei, s-au îîncredinţat caă cei doi copii dorm.
Rayleen i-a trezit la cinci.
Preţ de o clipaă , Mira se gaî ndi la momentele caî nd ea şi Dennis staă teau
treji paî naă taî rziu pentru a aranja cadourile sub brad, îîn timp ce copiii lor
dormeau.
— Ar fi posibil ca fata saă se fi furişat jos îîntre momentul îîn care paă rinţii
ei s-au dus la culcare şi cel îîn care fratele ei s-a trezit. Dar faptul caă purta
papucii este îîntr-adevaă r ceva ciudat, recunoscu Mira. Sunt de acord, pare
ciudat pentru un copil la vaî rsta aceea saă se furişeze jos, saă îîşi punaă papucii
şi apoi saă meargaă îînapoi îîn pat preţ de aproape douaă ore.
— Asta pentru caă nu s-a îîntaî mplat aşa, spuse Eve cu convingere. S-a
trezit, şi garantez caă a avut un ceas pus saă sune pentru caă e genul care
planificaă cu grijaă tot, lucru care se potriveşte cu profilul îîntocmit de tine. S-a
sculat, a mers îîn camera fratelui ei, l-a trezit şi i-a spus saă nu facaă niciun
zgomot. Atunci caî nd au ajuns îîn capul scaă rilor, care, potrivit raportului
investigaţiei, se aflaă la capaă tul etajului, departe de dormitorul paă rinţilor, l-a
îîmpins. Apoi a coboraî t, s-a asigurat caă a faă cut o treabaă bunaă , îînainte de a
verifica ce cadouri avea saă primeascaă de la Moş Craă ciun. Şi de ce lucruri
avea saă se bucure din cele care fuseseraă pregaă tite pentru fratele ei.
Eve citi pe faţa Mirei caî t de oripilataă era aceasta de scena descrisaă de ea
şi continuaă :
— S-a îîncaă lţat cu papucii. IÎi plac lucrurile inscripţionate cu numele ei.
Aici a fost greşeala. Aşa cum a greşit caî nd a menţionat existenţa jurnalului.
Dar nu a putut rezista tentaţiei. Poate chiar s-a jucat puţin. Paă rinţii ei nu ar
fi observat dacaă ar fi deranjat lucrurile de sub pom. Oricum, nu cred caă ar fi
putut rezista tentaţiei. Totul era al ei acum. Apoi s-a urcat îînapoi. Maă îîntreb
dacaă a observat corpul fratelui ei îîn acel moment. El nu mai prezenta
interes pentru ea.
Eve se uitaă la Whitney. Maî inile acestuia deveniraă din nou nemişcate, iar
faţa lui nu exprima absolut nimic. Nimic.
— Poate caă a îîncercat saă mai doarmaă puţin, dar toate acele jucaă rii de jos,
acum caă nu mai exista nimeni cu care saă fie nevoitaă saă le îîmpartaă , o tentau.
Şi-a trezit paă rinţii pentru a reveni apoi la ceea ce îîşi dorea saă facaă .
— Ceea ce descrii tu… îîncercaă saă intervinaă Mira.
— Este modul îîn care gaî ndeşte un sociopat. Şi asta este ea. Un psihopat
cu tendinţe ucigaşe, un intelect extrem de bun şi o mare dozaă de narcisism.
De aceea a paă strat jurnalul. Este singura modalitate de a se laă uda cu ceea ce
a faă cut.
— Avem nevoie de acel jurnal.
— Da, saă traă iţi, aprobaă Eve.
— Totuşi, de ce i-a ucis pe Foster şi pe Williams?
— IÎn cazul lui Foster, nu ştiu, doar dacaă nu cumva a faă cut-o, pur şi
simplu, pentru plaă cerea de a ucide. Nu ştiu, repetaă Eve, pentru caă nu îîmi
pare a fi genul care saă facaă lucrurile doar aşa, de plaă cere. Williams a fost o
victimaă uşoaraă , la îîndemaî naă . Şi aici am greşit. L-am avut pe el îîn vizor şi ea a
sesizat posibilitatea nu numai saă ucidaă din nou, cred caă deja a prins gust
pentru crimaă , ci şi saă -mi dea mie un suspect. Ori el, ori Mosebly. Nu m-aş
mira ca ea saă fi ştiut caă îîntre Mosebly şi Williams a existat ceva.
— Chiar dacaă avem jurnalul, iar acesta prezintaă totul de-a fir a paă r, tot va
fi dificil saă demonstraă m caă a faă cut toate astea de una singuraă sau chiar caă le-
a faă cut. Tataă l ei va bloca faraă îîndoialaă toţi paşii pe care îîi vei parcurge de
acum îînainte.
 — O saă maă ocup eu de Straffo şi o saă reuşesc saă o fac pe Rayleen saă
maă rturiseascaă , zise Eve.
— Cum? îîntreabaă mirataă Mira.
— O saă o fac saă îîşi doreascaă saă îîmi spunaă .
Telefonul lui Eve sunaă .
— Vaă rog saă îîmi permiteţi saă raă spund, domnule comandant.
Acesta fu de acord.
— Dallas la telefon, spuse ea.
— Bunaă , a paă raă sit muzeul cu caî teva minute îînainte saă ajung eu. Am
verificat incinta cu ajutorul camerelor de supraveghere şi i-am rugat pe cei
care se ocupaă de securitate saă îîmi arate îînregistraă rile din ora de dinaintea
sosirii mele. Am gaă sit-o. Menajera a primit un telefon dupaă care au ieşit din
claă dire pe Strada optzeci şi unu tocmai caî nd eu intram din Strada cinci.
— A sunat mama ei. La naiba. Du-te îînapoi la apartamentul familiei
Straffo. Vin şi eu imediat.
— Vin cu tine, poate îîţi sunt de folos, spuse Mira.
— Da, te rog, insistaă Whitney, ridicaî ndu-se îîn picioare. Locotenente,
vreau saă comunici cu mine imediat ce ai localizat suspectul. Vreau saă ştiu
dacaă şi caî nd gaă seşti acest jurnal.
— Da, saă traă iţi. Va trebui saă te mişti repede, i se adresaă ea Mirei, ieşind îîn
fugaă .
Conştiinţa continua saă nu îîi dea pace Corei îîn metrou şi, caî nd ajunse îîn
centru, schimbaă linia pentru a se îîntoarce acasaă . Era mult prea devreme ca
saă se îîntaî lneascaă cu prietenii ei pentru a merge la spectacolul pe care
urmau saă îîl vadaă . Şi chiar nu avea chef saă meargaă prin magazine unde nu ar
fi faă cut altceva decaî t saă cheltuiascaă banii pe care ar fi trebuit saă îîi
economiseascaă .
O obseda faţa palidaă a bietei doamne Straffo, care paă rea foarte ameţitaă .
Poate caă era doar o durere de cap şi nimic mai mult. Cora ştia îînsaă caă biata
femeie caă dea din caî nd îîn caî nd îîntr-o stare de depresie. Nu era corect saă o
lase pe Rayleen singuraă cu ea.
Se va îîntoarce saă îîi pregaă teascaă ceva de maî ncare şi o ceaşcaă cu ceai. Dacaă
doamna avea nevoie de odihnaă , ar fi putut chiar saă anuleze îîntaî lnirea cu
prietenii ei şi saă aibaă ea grijaă de fetiţaă . Nu avea rost saă îîi strice ziua copilului,
doar pentru caă mama ei se simţea raă u.
Nu ar fi fost deloc liniştitaă , nu s-ar fi simţit bine dacaă ar fi stat tot timpul
cu gaî ndul la doamnaă şi la fetiţaă . Cu toţii treceau printr-o perioadaă foarte
dificilaă , dupaă crimele petrecute la şcoalaă şi percheziţia faă cutaă de poliţie.
Nu era de mirare caă biata doamnaă Straffo se simţea raă u.
 Puţin ceai, poate un pic de supaă şi un somn bun aveau saă o linişteascaă
mai mult ca sigur.
Cora coborîî din metrou, urcaă scaă rile şi se îîndreptaă spre bloc. Avea noroc
cu slujba asta. Lucra pentru o familie minunataă , îîntr-o casaă frumoasaă , îîntr-
un oraş plin de viaţaă .
Fetiţa era deşteaptaă şi amuzantaă , un pic îîncaă paă ţaî nataă din caî nd îîn caî nd,
dar foarte cuminte. Şi interesataă de orice. Nu auzeai îîn aceastaă casaă ţipete,
aşa cum se îîntaî mpla acasaă , îîn Irlanda.
Ca saă fie sinceraă , îîi lipseau caî teodataă ţipetele şi certurile, dar era
conştientaă caă avea o slujbaă perfectaă şi lucra pentru o familie frumoasaă .
IÎi zaî mbi portarului, chiar flirtaă un pic cu el. Dacaă acesta ar fi invitat-o la
spectacol, n-ar mai fi baă gat îîn seamaă conştiinţa ei care nu îîi daă dea pace.
Cora scoase cheia îîn timp ce urca cu liftul. Caî nd intraă îîn apartament,
liniştea ce domnea o faă cu saă se îîntrebe dacaă nu cumva se îîngrijorase
degeaba, îîn vreme ce doamna Straffo şi cu Rayleen plecaseraă saă ia praî nzul
aşa cum plaă nuiseraă .
Strigaă , dar nu obţinu niciun raă spuns. IÎşi daă du ochii peste cap. „Eşti o
idioataă Cora“, îîşi spuse îîn gaî nd.
Aproape caă se îîntorsese saă plece, caî nd hotaă rîî saă arunce un ochi la cuier.
Bineîînţeles caă , dacaă doamna ar fi ieşit, ar fi luat o hainaă , îînsaă , din caî te putea
vedea, nu lipsea niciuna.
Strigaă din nou şi îîncepu saă urce scaă rile.
O gaă si pe Rayleen staî nd la birou, îîn camera ei, cu caă ştile la urechi. Fetiţa
desena. Nu avea sens saă o deranjeze, îîşi spuse Cora, deşi i se paă ru ciudat saă
vadaă caă aceasta avea pe masaă o praă jituraă cu ciocolataă şi o baă uturaă
carbogazoasaă . Hotaă rîî saă discute cu ea despre asta mai taî rziu. Deocamdataă
îîşi faă cea probleme pentru mama ei. Probabil caă aceasta se culcase din cauza
durerii de cap faă raă saă maă naî nce. Cum uşa de la dormitor era îînchisaă , baă tu
uşor îîn ea, apoi o deschise şi aruncaă o privire îînaă untru.
Doamna Straffo era îîn pat, cu o tavaă îîn poalaă , pe care se afla, raă sturnataă , o
ceaşcaă de ceai. Adormise şezaî nd, saă raă cuţa, şi vaă rsase ceaiul, îîşi zise Cora şi
se apropie îîncet de pat. Apoi vaă zu flaconul de pastile, sticluţa goalaă de pe
noptieraă .
— Doamne Dumnezeule. Iisuse Hristoase. Doamnaă !
O apucaă pe Allika de umeri şi îîncepu saă o scuture cu putere. Neprimind
niciun raă spuns, îîi daă du o palmaă , apoi îîncaă una. Speriataă de moarte, puse
maî na pe telefonul de laî ngaă pat.

Eve era extrem de agitataă . Sirena fusese pusaă îîn funcţiune.

 — Ai ceva saă -ţi reproşezi? o îîntrebaă Mira.
— Nu ştiu dacaă nu m-am uitat la ea destul de bine de la îînceput, pentru
caă nu am vrut, caă ci eram dataă peste cap de Roarke sau, pur şi simplu, pentru
caă nu am faă cut legaă tura. Probabil caă nu o saă aflu niciodataă .
— Vrei saă ştii ce gaî ndesc eu?
— Da, sigur. Idiotule, nu auzi sirena?
— Eu cred… zise Mira îînchizaî nd ochii pentru ca imaginea unui accident
de maşinaă saă nu îîi distragaă atenţia. Nimeni nu s-ar fi concentrat asupra ei
prea mult sau destul de mult de la îînceput. Suntem obişnuiţi saă îîi protejaă m
pe tineri şi nu saă ne gaî ndim la ei ca la nişte persoane capabile de crimaă cu
premeditare. Poate caă ai dreptate despre ea, despre tot. Cred caă ai dreptate
îîn ceea ce-l priveşte pe fraă ţiorul ei. Totuşi, îîn opinia mea, cea vinovataă este
mai degrabaă Arnette Mosebly.
— Cincizeci.
— Poftim?
— Pun pariu pe cincizeci de dolari caă eu am dreptate şi tu te îînşeli.
— OK, spuse Mira dupaă o clipaă . Punem pariu pe cincizeci de dolari.
— OK. Acum o saă îîţi spun de ce nu e vinovataă Mosebly. Şcoala este cel mai
important lucru pentru ea, maî ndria ei, orgoliul ei. Poate caă e capabilaă de
crimaă , dar, dacaă ar ucide, ar acţiona îîn afara şcolii. Nu ar face îîn mod
deliberat asemenea publicitate negativaă dragei ei Sarah Child. Ceea ce s-a
îîntaî mplat o costaă elevi. Şi este posibil saă o coste chiar slujba.
— Ceea ce spui este un bun argument, dar saă ştii caă îîntotdeauna
autoconservarea valoreazaă mai mult decaî t o slujbaă bunaă . Dacaă Foster ştia
de relaţia ei cu Williams, atunci era o ameninţare directaă pentru ea şi poate
caă i-a spus caă o saă raporteze ce se îîntaî mplaă . Potrivit propriei ei declaraţii,
Williams tocmai asta a faă cut, îîn îîncercarea de a o şantaja pentru a-şi paă stra
poziţia.
— Vrei saă pariem pe o sutaă de dolari?
IÎnainte ca Mira saă raă spundaă , telefonul lui Eve sunaă din nou.
— OK, acum ce mai e? Dallas la telefon.
— Dallas, Allika Straffo este îîn drum spre spital. A luat o supradozaă . E îîn
stare criticaă .
— Unde e fata?
— A luat-o menajera. Au plecat imediat ce a sosit ambulanţa. Au luat un
taxi caă tre cel mai apropiat spital, Parkside. Am ajuns cu caî teva minute mai
taî rziu. Cei care au ajuns primii au spus caă fetiţa era istericaă .
— Sunt convinsaă . Eşti îîn apartament?
— Am venit saă vorbesc cu poliţiştii care au preluat apelul de urgenţaă .
Ambulanţa a fost chemataă de menajeraă . Se pare caă este vorba de o
supradozaă , de aceea a apaă rut şi poliţia.
— Vreau jurnalul. Gaă seşte-l. Eu maă duc la spital.
— Ce s-a îîntaî mplat nu e vina ta, zise Mira îîn timp ce Eve trase nervos de
volan. Dacaă aceastaă femeie nu a putut suporta ideea caă fiica ei a ucis şi a
îîncercat sau chiar a reuşit saă îîşi ia viaţa, nu este vina ta.
— Faptul caă nu mi-am dat seama caă fetiţa o saă -şi ucidaă propria mamaă
este vina mea. Dacaă Allika Straffo a îînghiţit un pumn de pastile este din
cauzaă caă nenorocita aia micaă i le-a dat. La naiba. Dacaă ar fi faă cut-o singuraă ,
ar fi laă sat un bilet. Pentru a o proteja pe aia micaă ar fi laă sat un bilet prin care
ar fi maă rturisit ce-a faă cut. Dacaă ar fi vrut saă renunţe la tot, saă renunţe la
viaţaă , de ce şi-a chemat îîntaî i copilul acasaă ?
— Rayleen şi-a dat seama caă mama ei ştia şi ar fi putut deveni o
ameninţare pentru ea.
Mira daă du din cap.
— A faă cut-o saă ia o supradozaă şi îîn acest fel a eliminat ameninţarea, adicaă
pe propria sa mamaă .
— Şi-a îîmpins fraă ţiorul pe scaă ri, îîn dimineaţa de Craă ciun. Nu ar fi chiar o
grozaă vie pentru ea saă -şi îîndoape mama cu pastile. Dacaă Allika Straffo
moare, nu o saă poţi demonstra nimic. Chiar dacaă supravieţuieşte, s-ar putea
saă nu îîşi implice propriul copil, zise Mira.
— Pe asta conteazaă . Are saă vadaă caă se îînşalaă .
Eve se îîndreptaă cu paşi mari spre camera de gardaă şi îîi scanaă cu privirea
pe cei raă niţi, pe cei ce saî ngerau, pe cei loviţi. Prinse de maî naă o infirmieraă şi
îîi araă taă legitimaţia cu ajutorul caă reia putea paă trunde oriunde.
— O caut pe Allika Straffo. A luat o supradozaă . Unde este?
— IÎn salonul trei. Indiferent dacaă aveţi legitimaţie sau nu, tot nu puteţi saă
intraţi. Doamna doctor Dimatto este ocupataă cu pacienta. IÎncearcaă saă îîi
salveze viaţa.
Era vorba de Louise Dimmato. Eve zaî mbi. Caî teodataă ajuta saă ai prieteni.
— Intraă şi spune-i lui Louise caă Dallas trebuie saă afle totul despre starea
pacientei. Unde este copilul? Copilul familiei Straffo.
— IÎn sala de aşteptare, cu îînsoţitoarea sa. Tataă l ei este îîn drum spre
spital. O cunoaşteţi pe doamna doctor D.?
— Da, ne ştim de multaă vreme. Unde este sala de aşteptare?
— Urmaţi-maă .
Faptul caă menţionase numele lui Louise le asiguraă un soi de influenţaă şi,
drept urmare, Eve şi Mira intraraă îîn sala de examinare unde o vaă zuraă pe
Rayleen îîn braţele Corei.
 Fetiţa avea ochii roşii şi umflaţi. „Bunaă treabaă . Se pare caă lecţiile de teatru
i-au folosit“, îîşi spuse Eve.
Cora o vaă zu pe Eve şi îîncepu saă plaî ngaă .
— Locotenente Dallas. Este… este vorba de domniţaă .
Eve nu avea ochi decaî t pentru Rayleen. Fetiţa îîncremenise. „Nu te
aşteptai saă apar şi eu pe aici, nu-i aşa?“, gaî ndi Eve. Rayleen se trase şi mai
aproape de Cora.
— Nu vreau saă vorbesc cu ea. Nu vreau saă vorbesc cu nimeni. Vreau la
mami.
— Gata, gata, draga mea. Nu te speria. Doamna locotenent se aflaă aici din
dorinţa de a ajuta. Toataă lumea este aici ca saă ne ajute.
Eve îîi aruncaă Mirei o privire şi daă du din cap. IÎnţelegaî nd ce vrea de la ea,
Mira faă cu un pas îînainte.
— Rayleen, eu sunt doamna doctor Mira. Ştiu caă eşti foarte speriataă şi
foarte supaă rataă .
Rayleen îîşi trase nasul şi o privi pe Mira.
— Eşti doctor? O saă o faci bine pe mami?
— Da, sunt doctor şi o cunosc pe doamna doctor care are grijaă de mama.
Este o doctoriţaă foarte, foarte bunaă .
Mira se aşezaă aproape de Rayleen, adoptaî nd o figuraă plinaă de
compasiune şi îîngrijorare. Eve îîşi daă du seama caă era o mişcare bunaă . Fetiţa
nu trebuia saă se apropie de ea, ci de o doamnaă doctor extrem de amabilaă , cu
o atitudine maternaă .
Eve se îîntoarse şi privi prin geamul ce daă dea spre îîncaă perea îîn care se
afla Allika, îîn timp ce Mira continua saă stea de vorbaă cu Rayleen. IÎnaă untru se
paă rea caă doctorii scoseseraă somniferele din ea şi acum îîncercau saă -i
administreze ceva medicamente. Louise purta o mascaă de protecţie. Paă rul
blond îîi era prins la spate, iar privirea ochilor ei caă prui urmaă rea cu atenţie
ceea ce faă cea. Dacaă Allika avea vreo şansaă saă scape, Eve ştia caă Louise o saă i-
o acorde. Mira continua saă -i vorbeascaă fetiţei pe un ton blaî nd, dar autoritar:
— Ştiu caă o saă fii curajoasaă acum, Rayleen.
— O saă îîncerc, dar…
— Ştiu caă este foarte greu. Poţi saă îîmi spui ce s-a îîntaî mplat?
— Nu ştiu… Mama mea… Trebuia saă luaă m praî nzul la restaurantul
Zoology şi apoi saă mergem la salonul de îînfrumuseţare. Era ziua pe care o
petreceam îîmpreunaă .
— Ce frumos.
— Ne distraă m de minune îîmpreunaă . Mama a sunat caî nd eram la muzeu
şi a zis caă trebuie saă ne îîntoarcem acasaă îîn loc saă ne îîntaî lnim cu ea, aşa cum
stabilisem. Nu a spus de ce. Paă rea foarte obositaă şi se comporta ciudat.
— Ciudat?
— I-a spus Corei caă ar trebui saă plece, deoarece era dupaă -amiaza ei
liberaă . Dupaă ce a plecat, mama a îînceput saă plaî ngaă .
— Nu trebuia saă fi plecat. Trebuia saă fi raă mas, spuse Cora.
— Nu e vina ta, Cora. Mama a zis caă îîi pare raă u şi saă nu fiu furioasaă pe ea.
Dar nu eram furioasaă pe ea. Nu era vina ei caă era bolnavaă . Caî teodataă se
îîmbolnaă veşte şi are nevoie de odihnaă .
— IÎnţeleg.
— M-a luat îîn braţe şi m-a straî ns foarte, foarte tare, aşa cum face caî nd ea
şi tata pleacaă îîntr-o caă laă torie îîn care nu maă iau şi pe mine. Ca o îîmbraă ţişare
de raă mas-bun. Mi-a zis caă sunt prinţesa ei, tot ce are mai bun îîn viaţaă şi caă
maă iubeşte foarte mult.
Gura lui Rayleen se schimonosi. Fetiţa scoase din gentuţaă o batistaă
inscripţionataă cu numele ei pentru a-şi şterge ochii.
— Mi-a zis caă ştie caă o saă fiu curajoasaă , indiferent ce se va îîntaî mpla.
Privirea ei se aţinti asupra spatelui lui Eve, unde raă mase preţ de o
secundaă .
— Mi-a zis saă îîmi aduc aminte caă maă iubeşte, indiferent ce s-ar îîntaî mpla
şi caă eu sunt tot ce are mai scump pe lumea asta. Apoi mi-a zis caă pot saă iau
o gustare şi saă maă duc saă maă joc îîn camera mea. Voia saă doarmaă , aşa caă nu
am faă cut zgomot, saă nu o trezesc, adaă ugaă ea şi reîîncepu saă plaî ngaă .
Infirmiera ieşi din salaă , se uitaă la fetiţaă cu compasiune şi apoi o chemaă pe
Eve afaraă ca şi ceilalţi saă nu audaă ce spune.
— IÎncaă este îîn stare criticaă . Dacaă doamna doctor D. Reuşeşte saă o
stabilizeze o saă o ducaă la terapie intensivaă . Nu are prea multe şanse, dar
doamna doctor face tot posibilul saă o salveze.
— Bine. Apreciez asta, zise Eve privind peste umaă rul infirmierei. Uite caă
vine şi soţul.
Straffo se naă pusti pe coridor, iar Eve avu senzaţia caă acestuia nu îîi era
teamaă . Rayleen îîi saă ri îîn braţe. Cora se ridicaă şi ea şi îîncepu saă plaî ngaă şi saă
se baî lbaî ie. Eve îîi laă saă îîn pace. IÎn timp ce Straffo îîşi straî ngea la piept fiica şi îîi
şoptea ceva. Apoi o aşezaă pe un scaun şi îîi daă du la o parte paă rul de pe faţaă .
Fetiţa daă du din cap şi se aşezaă din nou laî ngaă Cora. Straffo se îîndreptaă spre
sala îîn care era soţia sa şi se uitaă îînaă untru. Eve se apropie de el.
— Ce ştii? o îîntrebaă el.
— O cunosc pe doctoriţa care se ocupaă de ea, îîi spuse Eve. Este foarte
bunaă şi nu renunţaă prea uşor.
Eve îîl auzi oftaî nd.
 — Mulţumesc, spuse el.
— Deocamdataă este îîn stare criticaă . Dupaă ce o stabilizeazaă o vor muta la
terapie intensivaă . A luat o supradozaă de somnifere.
— Doamne Dumnezeule! Straffo se sprijini cu capul de geam,
— IÎn ce stare era azi-dimineaţaă , caî nd ai plecat?
— Era supaă rataă , amaî ndoi am fost supaă raţi îîn ultima perioadaă , fir-ar saă
fie. Dar… asta va trebui saă aştepte. Pentru numele lui Dumnezeu, Dallas,
acolo este soţia mea.
— OK, trebuie saă vorbesc cu Cora.
— Bine, bine, e îîn regulaă .
— Straffo, îîi spuse Eve, aşteptaî nd ca acesta saă îîşi îîndrepte din nou
privirea caă tre ea. Eu îîncerc saă vaă ajut. Pe amaî ndoi. Crede-maă .
Cu ochii îîn lacrimi, el daă du din cap aprobator:
— Mulţumesc.
— Doamna doctor Mira era cu mine caî nd am fost informate. O cunoşti,
ştii caă este foarte bunaă . Poate sta cu fiica ta, poate vorbi cu ea îîn timp ce eu
discut cu Cora. Tu poţi saă te concentrezi asupra soţiei tale.
Straffo privi raă taă cit îînjur şi o vaă zu pe Mira staî nd îîntr-o parte.
— Da, aş aprecia foarte mult asta. Nu vreau ca Rayleen saă raă maî naă
singuraă şi am nevoie de…
— Trebuie saă fii laî ngaă Allika. Am îînţeles asta.
Eve se îîntoarse îîn sala de aşteptare.
— Cora, trebuie saă vorbesc cu tine. Doamna doctor Mira o saă stea cu
Rayleen.
— Vreau saă stau cu tati.
— Da, ştiu, nu pleacaă nicaă ieri. IÎncearcaă saă nu te îîngrijorezi. Am nevoie de
Cora pentru a sta de vorbaă despre mama ta.
— Acest lucru o saă o ajute pe mami?
— Sper din toataă inima.
Rayleen îîşi îîndreptaă umerii, ca un soldaă ţel curajos.
— O saă fiu OK.
— Ştiu caă o saă fii OK. Ce ai zice dacaă ţi-am aduce ceva de baă ut?
— Pot saă beau un suc, vaă rog?
— Sigur. Cora, hai saă ne plimbaă m puţin, zise Eve îîndepaă rtaî ndu-se.
Explicaă -mi ce s-a îîntaî mplat.
— Nu trebuia saă plec, vaă spun de la bun îînceput. Am vaă zut caî t de raă u se
simţea domniţa, dar tot am plecat.
— Caî t timp ai lipsit din apartament?
— Mai puţin de o oraă . Nu ştiu cu exactitate.
 Eve o ascultaă îîn timp ce Cora selecta un suc din automatul cu raă coritoare.
— Apoi am vaă zut pastilele, continuaă Cora. Şi atunci mi-am dat seama. Nu
am mai putut s-o trezesc. Am scuturat-o, am plesnit-o, dar, pur şi simplu, nu
am reuşit. Am sunat la urgenţaă şi le-am spus saă vinaă . Le-am spus şi de ce.
Nu ştiam dacaă mai respiraă , aşa caă i-am faă cut respiraţie artificialaă paî naă au
sunat medicii la uşaă . Apoi am fugit jos şi i-am laă sat saă intre.
— Unde era Rayleen îîn timpul acesta?
— Doamne, saă raă cuţa. Cora faă cu o pauzaă , îîşi puse ambele maî ini pe faţaă şi
apaă saă cu putere. Rayleen a ieşit din camera ei exact caî nd eu alergam saă le
deschid. Ştiam caă trebuie saă maă graă besc, aşa caă nu m-am oprit îîn dreptul ei.
— A spus ceva?
— Da. Baă nuiesc caă s-a speriat pentru caă araă tam destul de îînfricoşaă tor şi,
îîn plus, nu trebuia saă fiu acolo. Mi-a zis: „Ce faci aici? Nu trebuia saă fii aici!“
— Paă rea supaă rataă ?
— Un pic, cred. IÎi place ca lucrurile saă se desfaă şoare conform planului, şi
iataă -maă pe mine acolo îîn ziua îîn care trebuia saă stea doar cu mama ei. Of,
locotenente, ce lucru oribil pentru un copil. S-a isterizat atunci caî nd au
apaă rut medicii.
— Sunt convinsaă .
— Dacaă nu aş fi plecat…
— Te-ai îîntors, a îîntrerupt-o Eve. Dacaă nu te-ai fi îîntors, acum ar fi
moartaă . Dacaă trece de criza asta, nu numai doctorii i-au salvat viaţa, ci şi tu.
— Mulţumesc. Mulţumesc mult pentru cuvintele astea. Nu maă pot opri
din plaî ns. Cora îîşi şterse lacrimile. Domniţa îîmi este foarte dragaă . Foarte
dragaă .
IÎn timp ce se îîntorceau, Cora puse o maî naă pe braţul lui Eve.
— O scot afaraă pe doamna Straffo.
Eve urmaă ri cu privirea echipa de urgenţaă care ducea targa la lift.
— Asta îînseamnaă caă au stabilizat-o pentru moment. Ascultaă -maă , Cora.
Uitaă -te la mine.
— Ce este?
— Ai prieteni îîn oraş?
— Da, am.
— Vreau saă stai la ei îîn seara asta.
— O, dar… O saă stau cu micuţa Ray. O saă aibaă nevoie de mine, saă raă cuţa.
— Nu.
Eve nu avea de gaî nd saă mai lase ca îîncaă o persoanaă nevinovataă saă îîşi
piardaă viaţa. Acum caă planurile lui Rayleen fuseseraă date peste cap, aceasta
ar fi îîn stare saă îîşi verse nervii pe Cora.
 — Caî nd pleci de aici, te duci direct la prietenii taă i şi o saă stai acolo îîn
seara asta. O saă aranjez eu lucrurile şi pentru domnul Straffo şi Rayleen.
— Nu îînţeleg.
— Nu trebuie saă îînţelegi, îîncaă . Dacaă nu îîmi promiţi caă vei face aşa cum te-
am rugat, te voi duce la secţie şi te voi ţine acolo ca martor principal. Este
alegerea ta.
— Paă i, sunaă destul de dur ce îîmi spuneţi.
— O saă fie şi mai dur. Straffo şi copilul vin spre noi. Poţi saă te duci saă îîi dai
sucul lui Rayleen. Vorbeşte cu ei şi linişteşte-te caî t de mult poţi. Apoi vreau
saă pleci şi saă faci ceea ce ţi-am spus.
— OK, OK, aşa o saă fac. De fapt, baă nuiesc caă nu o saă vrea saă stea decaî t cu
tataă l ei.
Satisfaă cutaă , Eve se îîndreptaă spre Louise.
— Dallas. Ce micaă e lumea, spuse aceasta surprinsaă .
— Şi cum de eşti tu îîn ea?
Louise zaî mbi.
— Ce saă fac şi eu? Lucrez saî mbaă ta, de Sfaî ntul Valentin. Charles este
ocupat, aşa caă o saă avem îîntaî lnirea romanticaă maî ine.
De vreme ce jumaă tatea lui Louise era un om important, Eve îîşi imaginaă
caă are ziua foarte ocupataă de saă rbaă toarea inimilor.
— Pari fraî ntaă .
— A fost destul de dificil. Dacaă o saă maă îîntrebi ce şanse are, o saă îîţi
raă spund caă nu prea mari. Deocamdataă rezistaă datoritaă aparaturii. Acum nu
respiraă singuraă şi s-ar putea saă nu raă spundaă la tratament. Dacaă ajungea aici
zece minute mai taî rziu, chiar caă nu mai avea nicio şansaă .
— Cei de la laboratorul criminalistic vor avea nevoie de o mostraă din
ceea ce ai scos din ea.
— Niciun fel de problemaă . Bona este foarte isteaţaă . Le-a spus la telefon
celor de la urgenţe numele medicamentului şi le-a dat flaconul medicilor.
Am ştiut despre ce este vorba chiar de la îînceput şi asta a fost foarte
important. A îîncercat saă resusciteze pacienta şi a reuşit îîn felul acesta saă -i
mai dea o şansaă . Frumoasaă femeie, pacienta. Caă saă toritaă , cu o fetiţaă draă guţaă .
Dar nu poţi şti niciodataă cum stau lucrurile.
— Aşa e, nu se ştie niciodataă .
(
21

Caî nd Louise plecaă spre secţia de terapie intensivaă , Eve se îîntoarse caă tre
Mira.
— Deci?
— Este o actriţaă excelentaă .
— Participaă la clubul de teatru.
— Nu maă surprinde acest lucru. Aş avea nevoie de o îîntrevedere mai
lungaă cu ea, poate chiar de mai multe pentru a-mi da seama, dar cred caă
sunt de acord cu analiza ta. I-a plaă cut faptul caă m-am ocupat doar de ea, cu
toate caă îîţi simţea prezenţa. Voia saă fie siguraă caă şi tu o asculţi.
— Şi o ascultam. A descris îîn detaliu conversaţia pe care pretinde caă a
avut-o cu mama ei. „Te iubesc cel mai mult pe lume. Ştiu caă o saă fii
curajoasaă .” A avut grijaă saă descrie cum mama ei se îîmbolnaă veşte caî teodataă .
A regizat toataă scena, a repetat-o. A trebuit saă se adapteze la situaţie, din
moment ce Cora i-a stricat planurile.
— Sau doar i le-a amaî nat. Allika Straffo ar putea saă nu se mai trezeascaă
niciodataă . Eve, îîi place la nebunie ce se îîntaî mplaă acum: spitalul, criza, modul
îîn care personalul medical se comportaă cu ea, teama şi durerea tataă lui ei,
atenţia pe care o primeşte din partea bonei.
— Da, o saă profite la maximum de tot. IÎnsaă nu pentru mult timp. Vreau ca
tu şi Louise saă vaă folosiţi de toate mijloacele pe care le aveţi la îîndemaî naă ca
saă obţineţi pentru aceastaă noapte un salon îîn care saă aştepte domnul Straffo
şi Rayleen. Nu vreau ca fata saă stea cu mama ei.
— De obicei, îîntr-o situaţie ca asta, îîn care pacientul este îîn stare criticaă ,
la terapie intensivaă , personalul medical îîncurajeazaă familia saă stea caî t mai
mult cu persoana respectivaă . Dacaă alertezi personalul medical, se va vedea
acest lucru, spuse Mira. Ar putea saă îîşi dea seama caă ceva se îîntaî mplaă .
— Da, sunt siguraă caă şi-ar da seama.
Eve faă cu caî ţiva paşi pe hol, dupaă care se îîntoarse.
— OK. Vreau saă avem pazaă , douaă zeci şi patru de ore din douaă zeci şi
patru, şapte zile pe saă ptaă maî naă . O saă aduc pe cineva cu pregaă tire medicalaă ,
dar o saă fie omul meu.
— Crezi caă Rayleen o saă doreascaă saă termine ce a îînceput.
— Poate caă nu, nu acum. Dar nu vreau saă risc nimic. O saă vorbesc eu cu
Louise ca saă se asigure caă puştoaica aflaă caă mama ei va fi paă zitaă douaă zeci şi
patru de ore din douaă zeci şi patru din motive medicale. O saă trebuiascaă saă îîl
raă nesc pe Straffo şi saă îîi spun caă Allika este suspectataă de comiterea a douaă
crime şi caă o saă îîi pun un paznic la uşaă .
— Omul abia mai rezistaă .
— Contez pe asta, spuse Eve. Trebuie saă cedeze. Rayleen nu face lucruri
din disperare sau impuls, deci consider caă Allika este îîn siguranţaă
deocamdataă . Asta este doar o maă suraă de precauţie.
— Cum o saă te descurci cu ea?
— O saă o las saă creadaă caă i-a ieşit. O saă o las saă se relaxeze şi saă creadaă caă
m-a paă caă lit, caă îîmi îînchipui caă mama ei a omoraî t vreo caî ţiva oameni şi apoi
a îîncercat saă se sinucidaă . Trebuie saă îîi spun asta lui Straffo şi nu o saă fie uşor.
— Nu o saă te creadaă .
— Nu ştiu, poate caă nu. Mai lucrez îîncaă la asta.

Tati era furios. Rayleen nu auzi tot ce vorbise sau tot ce îîi spusese
locotenentul Dallas, îînsaă îîşi daă du seama caă îîl îînfuriase foarte tare pe tati.
Totuşi, ceea ce auzise atunci caî nd tataă l ei ridicase tonul fusese mai mult
decaî t suficient pentru ea.
Ce proşti sunt poliţiştii, gaî ndi ea îîn timp ce se faă cea comodaă pe
canapeaua din sala de aşteptare, prefaă caî ndu-se caă doarme. Credeau caă sunt
ataî t de deştepţi, dar ea era de o mie de ori mai deşteaptaă decaî t ei.
Dacaă baă gaă reaţa de Cora nu ar fi intervenit, mama ei ar fi fost moartaă
acum. IÎnsaă Rayleen nu era siguraă caă mergea spre bine. Putea saă îîşi dea
seama, judecaî nd dupaă feţele crispate ale celor din jur, caă toataă lumea credea
caă mama avea saă moaraă . Totul devenise mult mai interesant.
Era exact cum spunea doamna Hallywell caă se îîntaî mplaă pe scenaă . Dacaă
cineva uitaă replica sau spune ceva greşit, trebuie saă poţi gaî ndi, saă intri îîn
pielea personajului şi saă continui. Se straă dui saă îîşi ţinaă ochii îînchişi şi zaî mbi
îîn sinea ei atunci caî nd îîl auzi pe tataă l saă u spunaî nd:
— Soţia mea luptaă saă traă iascaă .
— Soţia ta a îîncercat saă se sinucidaă . IÎmi pare raă u. Sper saă scape cu viaţaă ,
sincer.
— Ca saă puteţi saă o acuzaţi de douaă crime? Allika nu ar fi putut raă ni pe
nimeni niciodataă .
— Dar pe sine? Uite ce e, îîţi mai spun îîncaă o dataă , îîmi pare raă u. Nu afirm
caă o s-o acuzaă m, dar îîţi spun de pe acum, ia-o ca pe o favoare, caă va trebui saă
ne gaî ndim şi la posibilitatea asta. Dacaă şi caî nd va fi îîn stare saă vorbeascaă , va
trebui saă o interoghez. IÎmi dau seama caă ţi-e greu şi numai Dumnezeu ştie
ce o fi îîn inima fiicei tale. O saă îîncerc saă vaă dau ceva timp pentru a vaă pregaă ti
sufleteşte.
— Te rog saă pleci. Plecaţi şi laă saţi-maă singur cu familia mea.
— Bine, plec. O saă maă îîntorc dacaă îîşi revine. Oliver… ai grijaă de tine şi de
fiica ta. Fetiţa a trecut prin multe experienţe prin care nu ar trebui saă treacaă
un copil.
Rayleen îîşi ţinu ochii îînchişi îîn timp ce tataă l ei se aşezaă laî ngaă ea,
îîncepaî nd saă o maî ngaî ie cu blaî ndeţe pe paă r. Continuaă saă îîi ţinaă îînchişi şi caî nd
îîl auzi plaî ngaî nd îîncetişor. Se îîntrebaă doar caî t mai avea de aşteptat ca saă
primeascaă o pizza şi un suc.
Eve îîşi scoase telefonul îîn timp ce se îîndepaă rta de familia Straffo. Mobilul
sunaă îîn maî na ei îînainte ca ea saă apuce saă o contacteze pe Peabody.
— Dallas.
— Poţi vorbi? o îîntrebaă Peabody.
— Da, tocmai ies din spital. Allika se aflaă îîn continuare îîn stare criticaă şi
este menţinutaă îîn viaţaă artificial. Are şanse mici de supravieţuire. Am pus
un gardian îîn faţa uşii ei şi îîncaă unul cu pregaă tire medicalaă îîn salonul îîn care
a fost mutataă . Louise este de gardaă .
— Picaă bine.
— Da. Am auzit-o spunaî ndu-i lui Straffo caă trebuie saă petreacaă caî t mai
mult timp alaă turi de ea, saă -i vorbeascaă , saă -i spunaă saă lupte. Ar putea saă o
ajute. Cine naiba ştie? Puştoaica îîşi joacaă perfect rolul, nu a cedat îîn faţa
Mirei. Cel puţin nu de data asta. Aşa caă o saă fie dificil.
— Avem ceva îîn plus. Am gaă sit jurnalul.
Eve trebui saă se abţinaă ca saă nu ţopaă ie de bucurie îîn timp ce ieşea pe
poarta spitalului.
— Ştiam eu caă nu te ţin prin preajmaă degeaba.
— Ai dreptate. Mi-a luat ceva paî naă caî nd l-am gaă sit.
— Unde era?
— IÎn coşul de gunoi din bucaă taă rie. Am cercetat fiecare centimetru al
apartamentului, am cerut ajutorul poliţiştilor aflaţi la faţa locului. De ce
naiba nu m-oi fi gaî ndit la coşul de gunoi de la îînceput?
— Caî t a mai raă mas din el?
— Cred caă este intact, deoarece l-a pus îîntr-o cutie frumoasaă , de metal,
cu numele ei inscripţionat pe ea. Se poate ghici caă este o carte îînaă untru
datoritaă greutaă ţii şi se simte ceva îînaă untru atunci caî nd scutur cutia. Cred caă
nu a fost aruncat de mult îîn aparatul de reciclat. E un pic buşitaă ,
îîncuietoarea este prea micaă ca saă fie deschisaă cu şperaclul. Probabil caă va
trebui saă o taă iem.
— Vin saă o iau. O saă se ocupe Roarke de îîncuietoare.
— Super. O saă îîl sun pe McNab, saă îîi spun saă mai aştepte cu aniversarea
de Sfaî ntul Valentin.
Eve se urcaă la volan.
— O saă ne ia ceva timp paî naă caî nd punem totul cap la cap. E o situaţie al
naibii de delicataă . O saă îînregistrez jurnalul ca probaă şi o saă îîl iau acasaă , pe
semnaă turaă .
 — L-am îînregistrat deja prin telefon.
— Şi mai bine. Deocamdataă , du-te acasaă , bea ceva şi faă sex cu McNab,
dacaă chiar trebuie.
— Trebuie, confirmaă Peabody. Trebuie.
— Vezi saă nu transmiţi imagini, dacaă te sun mai taî rziu. Nu vreau saă
orbesc. O saă punem totul cap la cap şi o saă rezolvaă m cazul.
Eve îînchise.
— Rayleen, ticaă loasaă micaă , murmuraă ea. Te-am prins.

IÎn timp ce Eve conducea, contactaî ndu-i îîn acelaşi timp pe Mira şi pe
Whitney, pentru a-i pune la curent, Roarke alese şampania pe care o dorea
la cinaă .
Muncise toataă ziua şi spera caă ataî t el, caî t şi Eve aveau saă îîşi lase
preocupaă rile la o parte şi saă se bucure unul de celaă lalt.
Ştia caă va fi mulţumitaă şi caă se va amuza pe seama lui pentru alegerea
faă cutaă îîn ceea ce priveşte maî ncarea. Pentru cina lor, îîn doi, alesese pizza cu
ardei – una dintre preferatele ei.
Alesese, de asemenea, ceea ce putea fi numit lenjerie pentru distracţia de
dupaă cinaă . Avea saă o amuze şi asta, cu siguranţaă , iar el se va bucura saă îîşi
vadaă soţia îîn caă maşa din maă tase roşie, tivitaă cu blaă niţaă albaă .
Deoarece nu îîl sunase îîncaă saă îîi spunaă caă fusese reţinutaă , şansele ca cina
lor saă aibaă loc la ora opt, aşa cum stabiliseraă , erau foarte mari. Hotaă raî se caă
vor lua cina la Praga, cu ajutorul camerei holografice. Arhitecturaă
romanticaă , zaă padaă moale plutind îîn aer, sunet de viori – un pic exagerataă
toataă treaba, îînsaă de ce saă nu exagereze?
— Roarke!
— Hmm.
IÎşi daă du seama de prezenţa lui Summerset îîn timp ce completa lista cu
lucrurile selectate.
— Magdalena este la poartaă .
— Cum?
— Da, este la poartaă , repetaă Summerset. A cerut saă intre. Mi s-a paă rut caă
plaî nge. Susţine caă trebuie neapaă rat saă vorbeascaă cu tine, chiar şi o clipaă . Saă -i
spun caă nu eşti disponibil?
Aşa ar scaă pa cel mai uşor, se gaî ndi Roarke şi al naibii saă fie dacaă nu era
tentat saă scape uşor. Dar, dacaă nu rezolva situaţia, va trebui saă se ocupe de
ea mai taî rziu. IÎn plus, trebuia saă recunoascaă faptul caă era puţin intrigat.
Cum o saă se explice Maggie de data asta?
— Nu, las-o saă intre îîn foaier, o saă vorbesc cu ea.
 — Presupun caă Eve o saă vinaă acasaă îîn mai puţin de o oraă .
— Da, aşa caă graă beşte-te. Hai saă terminaă m cu asta.
Creatoare de probleme, îîşi zise Roarke îîn timp ce
Summerset se duse saă îîi deschidaă Magdalenei. Ştiuse dintotdeauna caă era
aşa şi, de fapt, asta îîl atraă sese la ea. Dar nu-şi daă duse seama caî t de abilaă era
îîn a tulbura apele.
Roarke ştia cum saă se comporte cu astfel de persoane. Odataă ce o va face,
ea avea saă plece. Şi cu asta, basta.
Nu se graă bi saă coboare. IÎi faă cea bine Magdalenei saă se linişteascaă puţin,
se gaî ndi el. Iar Summerset va fi atent ca ea saă nu fure din argintaă rie.
Aşa cum se aşteptase, Summerset se afla îîn continuare îîn foaier. IÎi oferise
un pahar cu vin Magdalenei care era foarte palidaă îîn rochia ei de satin.
Staă tea laî ngaă foc, la o distanţaă considerabilaă , locul îîn care se afla fiind
perfect ales pentru a-i pune îîn valoare pielea straă lucitoare care parcaă radia
prin satin.
IÎntotdeauna ştiuse saă profite de decor, iar de data asta el era ţinta. Din
punctul ei de vedere, el îîncaă reprezenta o ţintaă pentru ea.
— Roarke, îîl salutaă ea, coboraî ndu-şi privirea îîn podea, ca şi cum i-ar fi
fost ruşine, îînsaă nu îînainte ca el saă -i observe lacrimile raă saă rind îîn colţul
ochilor. Oh, Roarke, o saă maă poţi ierta vreodataă ?
— Scuzaă -maă , îîi spuse el lui Summerset.
IÎn timp ce Summerset paă raă sea camera, Magdalena puse paharul cu vin
pe masaă cu o maî naă tremuraî ndaă .
— Maă simt absolut îîngrozitor. Am fost plecataă din oraş pentru douaă zile.
De-abia m-am îîntors. Dar am auzit şi am vaă zut. Am îîncercat saă iau legaă tura
cu tine îînainte de a pleca, de îîndataă ce… Dar…
— Am fost ocupat.
— M-ai evitat, îîi spuse ea cu o voce îînlaă crimataă . Nu eram siguraă dacaă o saă
maă primeşti. Naiba saă -i ia pe paparazzi.. Ar trebui spaî nzuraţi cu toţii.
— Chiar şi ei trebuie saă îîşi caî ştige paî inea.
— Dar saă denatureze ceva ataî t de inocent a fost, pur şi simplu… pur şi
simplu, ilegal. O saă îîi daă m îîn judecataă . Bineîînţeles caă asta ar complica
situaţia. Ştiu. Ştiu, nu îîl laă saă ea saă vorbeascaă , ridicaî nd o maî naă şi fluturaî nd-o
prin aer. Nu îîmi pot imagina caî t eşti de supaă rat. Şi soţia ta. Este foarte
furioasaă ?
— Tu ce crezi?
— Dacaă aş fi îîn locul ei, aş fi furioasaă ! Au faă cut saă paraă de parcaă am fi
fost… Doar ne luam la revedere. Tu şi cu mine ştim asta, Roarke, doar ne
spuneam la revedere.
 — Da, ştim şi, îîntr-adevaă r, aşa a şi fost, ne-am luat la revedere.
— Poate caă aş putea saă îîncerc saă îîi explic. Este aici? Aş putea saă îîncerc.
— Ştii deja caă nu este aici.
Magdalena îînchise ochii. Gata, era nevoie de repliere.
— OK, recunosc, am vrut saă vorbesc cu tine mai îîntaî i, aşa caă am sunat la
secţie. Mi s-a spus caă este pe teren, aşa caă am venit direct aici. Doamne
Dumnezeule, sunt o laşaă . IÎşi atinse buzele cu degetele. Dar, dacaă tu crezi caă
ar ajuta, aş dori saă îîncerc saă îîi explic.
— Nu cred. Ştie foarte bine ce s-a îîntaî mplat.
— Oh, bine, bine. Ce uşurare.
— Sunt conştient caă tu ai aranjat totul şi ai plaă tit cameramanii saă ne
filmeze.
— Cum? Ce spui tu este ridicol, zise ea prefaă caî ndu-se şocataă . Cum poţi saă
crezi caă aş face aşa ceva? îînţeleg caă eşti supaă rat şi furios, aşa sunt şi eu, dar
saă maă acuzi caă am îîncercat îîn mod deliberat saă te raă nesc pe tine şi pe soţia
ta… Cu ce scop?
Nu-i venea saă creadaă caă se îînţeleseseraă ataî t de bine lunile acelea caî t
lucraseraă îîmpreunaă . Era extraordinaraă .
— Aş spune caă ar fi suficient doar faptul caă te-ai amuzat.
— IÎmi spui un lucru oribil, protestaă ea ridicaî nd paharul.
— Crezi caă nu pot da de cameraman, caă nu pot mitui pe cine trebuie
pentru a afla şirul poveştii? Maă subestimezi, Maggie.
Luaî nd paharul cu ea, Maggie se duse la fereastraă şi se îîntoarse cu spatele
la el.
— Nu, nu, spuse ea îîn şoaptaă . Nu aş putea niciodataă saă te subestimez.
Poate caă voiam ca tu saă ştii. Ştiam caă o saă afli îîntr-un final. Tu eşti cel care
maă subestimeazaă pe mine, Roarke, cel care subestimeazaă sentimentele mele
pentru tine. Regretul meu. Dorinţa mea. Recunosc, nu sunt maî ndraă de ce am
faă cut, dar nici nu o saă îîmi fie ruşine. Am faă cut ceea ce am crezut caă trebuie
saă fac. Aş fi faă cut orice ca saă te recaî ştig. Nimic altceva nu conteazaă pentru
mine. Vreau doar saă fiu cu tine din nou.
— Aiurea, zise Roarke.
— Cum poţi saă îîţi baţi joc de sentimentele mele? izbucni Magdalena şi
sparse paharul aruncaî ndu-l pe podea. Cum îîndraă zneşti saă faci acest lucru,
caî nd eu stau aici vulnerabilaă îîn faţa ta?
— Nu îîmi bat joc de ele, ci îîţi spun foarte clar caă nu simţi nimic. Nu ai
avut niciodataă sentimente, pentru mine sau pentru oricine altcineva îîn afaraă
de tine. Mi-a luat foarte mult timp saă realizez asta, mai mult decaî t ar fi
trebuit, continuaă el pe un ton rece. Ai venit aici, la New York, saă vezi cam
cum stau lucrurile. Am acum mult mai multe decaî t am avut odinioaraă şi
speri caă ai saă primeşti o bucaă ţicaă . Ea te-a citit. De la prima privire.
Magdalena îîl privi furioasaă .
— De caî nd te-a privit prima dataă , te-a avut sub papuc. Cum m-am mai
amuzat pe tema asta! Bogatul şi puternicul Roarke, îîmblaî nzit şi dresat de o
poliţistaă slaă baă noagaă , faraă pic de stil sau frumuseţe.
— Ciudat. Din punctul meu de vedere, are mai mult stil şi e mult mai
frumoasaă , ba chiar mai distinsaă decaî t tine.
Roarke nici maă car nu clipi îîn momentul îîn care Maggie îîl plesni.
— Nu vei face asta a doua oaraă , spuse el îîn timp ce ea îîşi cobora maî na.
— Roarke…
— Tu eşti cea care a îîncercat saă maă ţinaă îîn lesaă laî ngaă tine, Maggie. Şi ai
crezut caă poţi face acest lucru doar pocnind din degete. Iar atunci caî nd nu ai
reuşit, ai faă cut tot posibilul pentru a ne raă ni pe mine şi pe soţia mea şi a ne
strica caă snicia.
— Şi ce dacaă ? Totul este doar un joc. Aveai simţul umorului pe vremuri,
dar se pare caă şi pe acesta ţi l-a raă pit.
— Nu o saă o îînţelegi niciodataă pe ea sau pe mine. Nu o saă îînţelegi
niciodataă relaţia pe care o avem noi doi. IÎmi este milaă de tine pentru caă nu o
saă ai niciodataă aşa ceva. Nu eşti capabilaă . Aşa caă uite cum vor sta lucrurile
de acum îînainte. Ascultaă cu atenţie. Nu o saă mai calci niciodataă pragul casei
mele sau al oricaă rei proprietaă ţi pe care o deţin, nu o saă te mai intersectezi
cu niciunele dintre afacerile mele, şi maă refer inclusiv la hoteluri, companii
de transporturi, magazine, restaurante şi aşa mai departe, indiferent dacaă le
deţin îîn totalitate sau doar pachetul majoritar. Sunt destule.
— Doamne sfinte, nu maă poţi opri saă …
— Ba pot, o puse el la punct, foarte calm. O saă fac acest lucru. O saă
paă raă seşti oraşul New York, ba chiar mai mult, o saă paă raă seşti ţara îîn
urmaă toarele trei ore.
— Nu poţi controla îîntreaga ţaraă , ripostaă ea.
— Aş putea saă îîncerc asta, doar ca saă te vaă d îîngrijorataă . Dar nu este
nevoie. Dacaă nu dispari îîn urmaă toarele trei ore, îîncepaî nd de – Roarke se
uitaă la ceas – acum, Interpolul şi sistemul de securitate la nivel mondial vor
primi informaţii foarte interesante despre tine.
De data aceasta Maggie deveni albaă ca varul.
— Ai fi îîn stare saă maă traă dezi îîn modul aă sta?
— IÎţi spun din nou, ascultaă cu mare atenţie. Te-aş strivi ca pe un gaî ndac
dacaă i-ai provoca soţiei mele un moment de neplaă cere. Saă crezi acest lucru.
Saă îîţi fie teamaă de asta.
 — Dacaă îîncerci saă faci ceva de genul acesta, saă ştii caă o saă te trag dupaă
mine.
De data aceasta Roarke zaî mbi.
— Ai putea saă îîncerci. Sunt îînsaă cu mult peste posibilitaă ţile tale, nu ai
reuşi niciodataă . Şi, Maggie, aflaă caă îîn îînchisoare condiţiile sunt foarte
proaste, nu ţi-ar plaă cea.
Roarke vaă zu caă buzele îîncep saă îîi tremure îînainte saă şi le poataă staă paî ni. O
vaă zu cum îîncearcaă saă digere cele spuse. Apoi ridicaă din umeri, ca şi cum nu
i-ar fi paă sat.
— Nu am nevoie de tine, nu am avut niciodataă nevoie de tine, zise ea
plimbaî ndu-se prin cameraă . Am crezut caă o saă ne distraă m puţin îîmpreunaă ,
dar este evident caă nu mai ştii ce îînseamnaă saă te distrezi.
— Timpul trece, o avertizaă Roarke.
Maggie se îîntoarse cu spatele la el.
— Prefer Europa, îîn orice caz. New Yorkul maă plictiseşte. Tu maă
plictiseşti.
Caî nd vaă zu lumina farurilor prin geam, schimbaă tactica instantaneu:
— Ei, la naiba, raî se ea cu poftaă . M-ai descoperit şi mi-ai îînchis gura. Nu
are rost saă maă plaî ng de asta. E timpul saă îîmi evaluez pierderile şi saă merg
mai departe. Mai sunt şi alte oportunitaă ţi. Cum, Dumnezeu, ai vrut-o pe ea şi
nu pe mine.
— Nu o saă îînţelegi asta niciodataă .
Magdalena se aplecaă , ca şi cum ar fi intenţionat saă -şi ridice blana pe care
o aruncase pe unul din fotolii. Se îîntoarse uşor, ca saă i-o dea lui şi, cu o
mişcare abilaă , ajunse chiar îîn braţele lui. Haina caă zu, caî nd Roarke o apucaă
de umeri pentru a o îîmpinge îînapoi. Eve intraă exact îîn clipa îîn care
Magdalena îîl ţinea pe Roarke cu ambele braţe de gaî t, palmele lui aflaî ndu-se
pe umerii ei goi. Una dintre bretelele rochiei caă zuse îîntre timp.
— Fir-ai tu saă fii, exclamaă ea.
Magdalena se îîntoarse, afişaî nd o figuraă plinaă de pasiune, dar şi de
surprindere îîn acelaşi timp.
— Oh, Doamne Dumnezeule, nu este ceea ce pare a fi.
— Sunt convinsaă , spuse Eve.
Roarke crezu caă ea braveazaă . O admiraă preţ de o clipaă , îînainte ca Eve saă îîi
tragaă un pumn îîn faţaă .
— Fir-ar saă fie, spuse el, îîn timp ce capul îîi zburaă pe spate şi simţi gustul
saî ngelui îîn guraă .
Magdalena scoase un strigaă t, dar chiar şi un surd ar fi sesizat raî sul
ascuns de strigaă tul ei.
 — Roarke, Doamne Dumnezeule, saî ngerezi. Te rog, lasaă -maă saă …
— Fii atentaă caă nu e singurul, o atenţionaă Eve veselaă , pregaă tindu-i
Magdalenei o lovituraă la fel de precisaă . Caă ţea ce eşti, adaă ugaă ea, îîn timp ce
Magdalena se praă buşi faă raă cunoştinţaă la podea.
Roarke se uitaă la Magdalena.
— Fir-ar saă fim cu toţii.
— Cred caă vrei saă scoţi mizeria asta din casa mea. Spunaî nd acestea, Eve
ieşi. Trecu pe laî ngaă Summerset aflat îîn foaier şi se îîntrebaă dacaă expresia de
pe faţa lui era sau nu un raî njet.
— Fii atent caă zaî mbetul acela larg te-ar putea ajuta saă ajungi cu moaca
spartaă .
— M-am gaî ndit caă , dacaă aş fi aplaudat, nu ar fi chiar frumos din partea
mea.
Eve bombaă ni ceva şi continuaă saă urce scaă rile. Cu faţa pulsaî ndu-i de
durere, Roarke trecu peste Magdalena. IÎn foaier, îîi aruncaă lui Summerset o
privire rece.
— Ocupaă -te de ea, îîi spuse.
— Cum saă nu, cu cea mai mare plaă cere.
Summerset raă mase un moment locului, urmaă rindu-l pe Roarke cum urcaă
scaă rile dupaă soţia sa pe care o ajunse din urmaă îîn uşa dormitorului.
— Fir-ar al naibii de treabaă , ştii foarte bine caă tot ce ai vaă zut a fost o
îînscenare. Ştii foarte bine caă nu aş putea saă o ating.
— Da, da, sigur, sigur, zise Eve, aruncaî ndu-şi haina pe pat. Recunosc o
îînscenare caî nd o vaă d şi îîţi cunosc expresiile, prietene. Nu am vaă zut dorinţaă
îîn ochii taă i, ci mai degrabaă enervare.
— Da? Chiar aşa? Paă i, dacaă ştiai caă este doar o îînscenare, de ce naiba m-
ai mai pocnit?
Eve se îîntoarse caă tre el.
— Pentru caă eşti baă rbat, spuse ea.
Ochii ei se îîngustaseraă . Roarke îîncerca saă opreascaă saî ngerarea presaî nd
puternic.
— Şi ai idee caî t de des ar trebui saă maă aştept saă maă pocneşti doar din
cauza sexului meu?
— Nu, chiar nu ştiu.
Roarke paă rea furios, îîn vreme ce ei îîi venea saă îîi smulgaă hainele de pe el
şi saă îîl muşte de fund.
— De fapt, cred caă meriţi caî teva la fundul gol.
— La naiba cu asta. Cred caă m-am saă turat pentru moment de femei.
Absurditatea îîntaî mplaă rii petrecute îîncepuse saă îîl irite.
 — Sunteţi creaturi de temut, extrem de iraţionale, spuse el.
Eve se legaă naă de pe un picior pe altul şi îîşi flexaă genunchii.
— Ţi-e fricaă saă te lupţi cu mine? Hai, durule, tocmai ai fost lovit pentru caă
eşti baă rbat. Demonstreazaă caă aşa stau lucrurile.
— Vrei un baă rbat? Roarke luaă poziţia de luptaă . O saă te distrug.
— Nu mai pot de fricaă . Tremur toataă .
Se prefaă cu caă îîl loveşte cu staî nga, se roti şi îîl pocni.
Roarke paraă lovitura aceea şi pe urmaă toarea cu antebraţul, dupaă care o
forţaă saă saraă îînapoi. O aduse din ce îîn ce mai aproape de pat şi caî nd ajunse
la distanţa doritaă se îîntoarse şi o aruncaă . Ea aterizaă pe spate, îînsaă caî nd vru
şi el saă se arunce peste ea, Eve se daă du jos pe partea cealaltaă , reluaî nd
poziţia de luptaă .
— Nu e chiar aşa de uşor, prietene.
— Cine a spus caă vreau saă fie uşor?
Roarke se daă du şi el jos din pat, iar Eve trebui saă recunoascaă caă era
extrem de agil şi avea o vitezaă de reacţie bunaă . Se daă du îînapoi, lovi cu
pumnul, dar lovitura fu blocataă . Reuşi mişcarea urmaă toare şi îîl lovi cu cotul,
îînsaă nu prea tare. Nu voia saă îîl îînscrie pe Roarke pe lista persoanelor cu
handicap, deşi nu ar fi deranjat-o dacaă ar fi şchiopaă tat un pic. Trebuia saă îîi
tragaă una. IÎncercaă saă îîşi ducaă caă lcaî iul caă tre piciorul lui, dar el se îîntoarse şi
ea îîşi pierdu echilibrul. Caă zuraă îîmpreunaă , ea deasupra lui.
— Eşti gata saă renunţi? îîntrebaă ea faă raă suflare.
— Nu, zise Roarke executaî nd o foarfecaă cu picioarele, prinzaî ndu-le pe ale
ei îîn capcanaă şi inversaî nd poziţiile. Tu?
— Pe naiba. IÎl trase de caă maşaă paî naă caî nd i-o desfaă cu.
— Va trebui saă plaă teşti pentru asta.
El îîşi îînfipse o maî naă îîn caă maşa ei şi rupse partea din faţaă . Pe sub caă maşaă ,
Eve purta laă nţişorul cu diamant şi iconiţa pe care le primise de la el. Caă maşa
ataî rna acum peste tocul armei.
— Poliţistaă afurisitaă , murmuraă Roarke.
— Infractor afurisit.
— Fost infractor, faraă o condamnare la activ. O saă rutaă cu patimaă şi îînjuraă
îîn momentul îîn care simţi caă îîl usturaă buza raă nitaă . Dar ştii saă dai cu pumnul,
locotenente.
IÎşi ridicaă privirea îîndeajuns pentru a-i vedea faţa, ochii caă prui,
provocatori, buzele pline, arcuite îîntr-un zaî mbet larg.
— Iubita mea afurisitaă şi frumoasaă .
Eve raî se, traă gaî ndu-l de paă r cu ambele maî ini.
— Ştii tu ce ştii.
 Voia saă îîl devoreze, puţin caî te puţin, şi îîşi îînfipse unghiile îîn spatele lui.
Vaă zuse îîn ochii lui Roarke mai mult decaî t iritare atunci caî nd Magdalena era
îîn braţele lui.
Eve îîşi daă dea seama ce ar fi putut pierde dacaă ea şi Roarke ar fi fost
suficient de proşti, de nebuni, de orbi, astfel îîncaî t saă treacaă unul pe laî ngaă
celaă lalt faraă saă se observe.
— Te iubesc.
IÎl muşcaă de umaă r şi oftaă atunci caî nd el o atinse pe gaî t. IÎşi îîncolaă ci
picioarele îîn jurul taliei lui şi se trase îîn aşa fel saă poataă fi din nou sub el. IÎl
saă rutaă frenetic, cu disperare. Nu voia romantism, dorea ca totul saă fie puţin
dur şi la fel de autentic şi rapid ca baă taă ile inimilor lor.
Roarke simţi caă viaţa lui depinde de gustul şi textura pielii ei. Trase de
hainele ei, ca şi cum ar fi fost posedat de demoni.
— O saă mi te dai cu totul. Cu totul.
— Ia-maă , murmuraă ea.
Gura lui îîi raă vaă şi pieptul, iar maî inile lui… maî inile lui, maî inile lui. Ţipaă îîn
timp ce orgasmul se apropia şi o straă pungea ca un fulger. IÎl auzi şoptind
ceva, auzi limba aspraă , irlandezaă . IÎl simţi tremuraî nd îîn timp ce se abţinea,
îînsaă nu avea de gaî nd saă îîl lase.
— O saă mi te dai cu totul, spuse ea. Cu totul.
IÎi daă du peste cap voinţa, controlul, maî inile şi buzele ei îîl acapararaă aşa
cum şi ale lui o acaparaseraă , dincolo de raţiune, aproape de delir. Buze, şi
dinţi, şi limbaă , degete care cereau şi luau. La naiba cu vaî naă taă ile. Respiraţia
ei ardea îîn timp ce lua de la el şi îîi daă dea la raî ndul ei.
— Acum, acum, acum, zise ea arcuindu-se.
Atunci caî nd el o paă trunse, ea strigaă din nou. Şoldurile ei se mişcau
repede şi puternic, ducaî ndu-l îîn abis.
Maî inile ei daă duraă drumul şoldurilor lui. IÎn interior, totul fusese dat peste
cap, îîntors, raă vaă şit şi apoi rearanjat. Degetele ei de la picioare doreau saă se
arcuiascaă de plaă cere, dar nu mai avea energie suficientaă pentru a se mişca.
— Iisuse, articulaă ea. Iisuse Hristoase!
— Caî nd o saă fiu îîn stare saă maă ridic caî ndva, îîn viitorul îîndepaă rtat, o saă te
las saă maă pocneşti din nou, ca saă vedem dacaă mai terminaă m o dataă aşa cum
am terminat acum.
— OK.
— Sau poate îîncercaă m îîntaî i cina aia romanticaă . O simţi tresaă rind. S-a
îîntaî mplat ceva? Privind-o, Roarke îîşi daă du seama caă erau probleme. Ce
este? îîntrebaă el.
— IÎmi pare tare raă u.
 — Cred caă , luaî nd îîn considerare starea noastraă actualaă , scuzele nu sunt
necesare. De fapt, nu îîţi pare raă u caă m-ai lovit. IÎnţeleg. Este vorba de ceva de
la serviciu?
— Nu te-am sunat saă îîţi spun saă aştepţi cu cina pentru caă voiam saă ţi-o
spun faţaă îîn faţaă . Şi suntem faţaă îîn faţaă acum. Am multe de explicat şi o saă -ţi
explic. Am ceva de lucru şi aş avea nevoie de ajutorul taă u.
— OK.
— Poate reuşim saă avem parte de lumaî naă ri şi de tot tacaî mul îînainte de
miezul nopţii, dar…
— Nu conteazaă , Eve, sigur.
Da, avuseseraă noroc unul cu celaă lalt. Chiar aşa staă teau lucrurile.
— Ţi-am luat un cadou.
— Da?
— Este un volum de poezii, chestii romantice. Mi-am spus „caî t de siropos
este“ şi mi-am dat seama caă era cadoul perfect. Apoi am faă cut-o lataă şi l-am
laă sat la birou.
Roarke zaî mbi şi se aplecaă pentru a o saă ruta uşor.
— Mulţumesc, oricum.
Eve îîl maî ngaî ie pe obraz.
— Trebuie saă fac un duş şi saă maă apuc de lucru. Am vrut saă trec direct la
treabaă ca saă avem o cinaă extrem de taî rzie, dar apoi a trebuit saă te pocnesc şi
saă o pocnesc şi pe gaî sculiţa ta blondaă şi am dat dintr-una îîn alta.
— Sigur. Paă i, o saă facem un duş şi apoi maă poţi pune la curent.
Roarke ascultaă şi nu spuse prea multe îîn timp ce ea îîi daă du toate
detaliile.
— Aşadar, zise el îîn timp ce ea se îîmbraă ca cu un tricou şi îîşi punea o
pereche de pantaloni de trening, ai avut dreptate îîn ceea ce o priveşte pe
fetiţaă .
— Nu e doar o fetiţaă , dar, da, am avut dreptate. Jurnalul va fi o piesaă
importantaă . Aş putea saă tai cutia pentru a ajunge la el, dar…
— Nu cred caă este necesar.
— Hai saă mergem îîn biroul meu. IÎşi scoase servieta. Vreau saă îînregistrez
totul, aşa caă poate te poţi juca tu puţin cu îîncuietoarea.
— Nu o saă fac aşa ceva.
— Bine, bine.
— Aş vrea totuşi saă îîţi explic ce faă cea Magdalena aici.
Eve îîi aruncaă o privire raă utaă cioasaă .
— IÎn afaraă de faptul caă îîncerca saă te saă rute?
— Mai precis de ce i-am permis saă intre îîn casa noastraă , continuaă el, îîn
timp ce ieşeau din dormitor.
— Am îînţeles deja. Simţeai nevoia saă rezolvi problema cu ea. Simţeai
nevoia saă îîi explici pe îîndelete caă trebuie saă disparaă şi saă îîi dai motive saă se
teamaă un pic de tine.
— Ce norocos sunt, caă soţia mea poate saă maă îînţeleagaă . Saă îîi dau motive
saă se teamaă ? repetaă el.
— Ai fi putut saă pui îîn aplicare strategia cu frica de Dumnezeu, dar vezi
tu, majoritatea oamenilor ştiu caă nu o saă îîi loveascaă cu adevaă rat. Pe de altaă
parte, tu eşti doar om, aşa caă eşti mult mai periculos decaî t o lovituraă divinaă .
Mult mai îînfricoşaă tor decaî t Dumnezeu.
— Nu ştiu cum saă iau asta, spuse el dupaă o clipaă de taă cere. Totuşi, nu vrei
saă afli cum am rezolvat problema?
— Da, chiar aş vrea.
Roarke îîi povesti îîn timp ce se îîndrepta spre birou. Ea scoase jurnalul din
servietaă şi îîl privi caî teva clipe.
— Vezi, vezi? Dumnezeu nu ar fi faă cut-o saă reacţioneze aşa şi pot paria pe
ce vrei tu caă ai faă cut-o saă tresaraă . Chiar poţi saă îîi interzici saă trateze cu
companiile pe care le deţii? Asta ar îînsemna cam optzeci la sutaă din univers.
— Exagerezi, nu poate îînsemna mai mult de cincizeci la sutaă , şi sigur caă
pot. Pot chiar foarte bine.
— Chiar ştii lucruri despre ea care ar trezi interesul autoritaă ţilor
internaţionale?
— Cu cine crezi caă ai de-a face? Bineîînţeles caă ştiu. Se opri un moment,
de parcaă i-ar fi citit gaî ndurile. Nu îîţi spun nimic, Eve. Din douaă motive.
— Sper saă fie bune.
— IÎn primul raî nd, nu e treaba ta, şi nici saă nu te gaî ndeşti saă îîmi dai vreun
pumn. A fost vina mea caă a venit aici, caă a provocat ataî ta scandal. Al doilea
motiv ar fi faptul caă nu o saă doarmaă îîn noaptea asta, dacaă nu chiar caî teva
nopţi la raî nd de acum îîncolo, gaî ndindu-se la ceea ce ştiu şi la ce aş putea
face cu informaţiile despre ea. O saă priveascaă peste umaă r multaă vreme de
acum îîncolo.
— Cred caă primul taă u motiv este o prostie, iar al doilea foarte raă utaă cios.
IÎmi place mult de tot, aşa caă ai scaă pat ieftin.
— Ei bine, o saă destup sticla asta pentru tine şi o saă ne bucuraă m de cina
noastraă de Sfaî ntul Valentin, îîn timp ce raă sfoim jurnalul.
— Hm…
— Avem pizza. Pizza şi şampanie, de fapt.
— Vorbeşti serios?
— IÎmi cunosc soţia la fel de bine cum maă cunoaşte şi ea pe mine. Deci o
saă maî ncaă m pizza cu ardei şi o saă bem cafea – şampania o paă straă m pentru
altaă dataă .
— Ştii, chiar caă eşti iubitul meu.

22

Înainte de a rupe sigiliul pungii îîn care se afla jurnalul lui Rayleen, Eve
porni reportofonul şi introduse datele necesare. Scoase din pungaă cutia de
metal, pictataă cu un fel de flori cu petale mari, şi o puse pe biroul ei.
— Peabody a gaă sit-o îîn bucaă taă rie, îîn aparatul de reciclat gunoiul.
— Este deşteaptaă Peabody, spuse Roarke, alegaî nd un şperaclu.
— Dacaă lucrurile nu ar fi evoluat ataî t de repede, cu îîntoarcerea bonei şi
aşa mai departe, dacaă Peabody nu ar fi fost acolo cu unicul scop de a-l gaă si,
jurnalul ar fi fost faă cut bucaă ţele paî naă dimineaţaă . Ceva din materialul acesta
are nevoie de mai multe cicluri de reciclare pentru a putea fi distrus. Tot ce
a reuşit saă facaă a fost saă îîndoaie cutia.
— Paă cat, e o cutie foarte frumoasaă . Solidaă , bine lucrataă , de asta a rezistat
ataî t de bine. Fata ar fi trebuit saă renunţe la ea. Atunci jurnalul ar fi fost
distrus cu siguranţaă îînainte saă îîl gaă sim.
— Nu se pricepe chiar la toate. Avem multe elemente pe care le putem
pune cap la cap la laborator. Şi… Bravo, bine lucrat, îîl aprecie ea, caî nd
Roarke reuşi saă deschidaă îîncuietoarea lovitaă şi îînfundataă îîn mai puţin de
zece secunde.
— Doar nu e un seif din titan, nu-i aşa?
Eve scoase caietul mare şi roz din cutie. Era îîmbraă cat îîn piele şi avea
numele lui Rayleen gravat cu litere argintii, straă lucitoare. Avea şi o micaă
îîncuietoare ce paă rea a fi de modaă veche.
— Saă scrii la computer ar fi fost mai rapid decaî t de maî naă , comentaă ea.
— Şi pun pariu caă , oricaî t de indulgenţi ar fi paă rinţii ei, nu i-ar fi dat voie
saă ascundaă ceva cu o parolaă , pe computer. Acesta îînsaă , zise Roarke baă taî nd
cu degetul îîn jurnal, pare nevinovat, tradiţional.
Eve se daă du îîn laă turi şi îîl laă saă pe Roarke saă îîşi facaă treaba.
— O saă vreau copii dupaă tot ce e acolo, îîi spuse ea.
— IÎnainte saă citeşti?
— Nu, vreau saă îînregistrez, mai îîntaî i, ultimele pagini şi apoi saă fac copii.
Dar mai mult decaî t orice, vreau saă aflu ce şi cum.
Raă sfoi paginile roz şi gaă si ultimele îînsemnaă ri. Cu reportofonul aşezat pe
paginile roz pal cu margini aurii straă lucitoare, Eve citi cu voce tare.

„În această dimineaţă am purtat fusta din stofa, roz cu negru, şi cizmele
roz, până la genunchi, şi puloverul meu alb cu flori pe margini şi pe nasturi.
Eram foarte drăguţă. Am mâncat la micul dejun fructe, iaurt şi pâine
integrală prăjită şi i-am cerut Corei să îmi facă suc de portocale. De asta este
plătită. Am fost la Brain Teasers. Devine un pic plictisitor să merg acolo, aşa
că voi găsi o cale să renunţ. Totuşi, îmi place să ştiu că sunt mai deşteaptă
decât oricare dintre ceilalţi elevi. Aşa cum sunt mai bună decât oricine
altcineva la dans. Aş putea, dacă aş vrea, să fiu prim-solistă într-o bună zi.
După ce am fost la Brain Teasers, Cora şi cu mine am mers la metrou. Nu
înţeleg de ce nu am putut lua o maşină. O să vorbesc cu tata despre asta. Îmi
place arta, dar majoritatea celor care au pictat ceva interesant sunt morţi. Aş
putea fi un artist faimos dacă aş vrea şi mi s-ar expune lucrările la Muzeul
Metropolitan. Oamenii ar plăti bani grei doar ca să îmi vadă lucrările. Dar
cred că le-aş vinde colecţionarilor. Nu vreau oameni care nu ştiu nimic şi nu
merită să stea acolo şi să se holbeze la lucrările mele.“

— Interesantaă personalitate, remarcaă Roarke.

— Cred caă a scris asta dupaă ce a chemat-o mama ei acasaă .
Plin de „eu, eu, eu“. Mira va avea ceva de furcaă cu asta, zise
Eve şi reîîncepu saă citeascaă .

„Trebuia să mă întâlnesc cu mama să luăm prânzul la Zoology. Este

restaurantul meu favorit, şi a trebuit să facem rezervările cu trei săptămâni
înainte. Într-o bună zi, când voi fi faimoasă, nu o să am nevoie de nicio
rezervare tâmpită pentru a merge oriunde. Oamenii vor fi mulţumiţi dacă o
să mă deranjez să mănânc la restaurantul lor.
După-masă, urma să mergem la salonul de înfrumuseţare pentru un tuns
şi o pedichiură. Alesesem deja oja Carnival, cu sclipici. Apoi telefonul Corei a
sunat – era mama care ne cerea să ne întoarcem acasă. Aveam planuri!
Aveam rezervări, dar a trebuit să mă duc acasă şi toată ziua a fost distrusă.
Mama nu era nici măcar îmbrăcată când am ajuns acolo. Este atât de egoistă.
De fapt, este doar vina băgăreţei de locotenent Dallas. Am crezut la
început că este interesantă, dar m-am înşelat. Este doar răutăcioasă,
insistentă şi proastă. A trebuit să pun totul la punct. Din nou.
Mai bine, de altfel. Mama mea este atât de slăbită şi prostuţă, iar tatăl meu
i-a acordat mai multă atenţie ei decât mie în ultima vreme. Aşa că m-am
ocupat de asta. A fost uşor, cel mai uşor lucru de până acum.
 Mama ascunde pastile în sertarul ei cu lenjerie intimă, ca şi cum nu le-aş
putea găsi! N-a fost nevoie decât să îi fac puţin ceai şi să pun pastilele în el.
Aşa cum am făcut şi cu împuţita de doamnă Versy din Kinley House, anul
trecut. A trebuit să folosesc mai multe pastile la mama pentru că doamna
Versy era bătrână şi pe jumătate moartă.“

— Doamne sfinte, murmuraă Roarke.

— Da, maă îîntrebam dacaă nu cumva mai sunt şi alţii. Eve citi mai departe.

„S-a băgat în pat, ca un copil. Am urmărit-o bând ceaiul. Asta a fost cea
mai frumoasă parte. L-a băut, exact aşa cum i-am spus, apoi am aşteptat
până când a luat-o somnul. Am lăsat flaconul gol acolo, astfel încât atunci
când are să vină tata acasă, peste câteva ore, să o găsească aşa. O să plâng
mult. Am exersat asta în oglindă, sunt foarte bună. Tuturor o să le fie milă de
mine şi îmi vor da tot ce voi cere. Toată lumea va crede că mama mea l-a
omorât pe idiotul de Foster şi pe nesuferitul de Williams. Ce tragedie, îmi vine
să râd.
O să desenez acum şi o să ascult nişte muzică. Voi fi în camera mea când o
să sosească tata acasă. Fata lui o să aştepte în camera ei, cuminte, ca mama
să poată dormi. Să poată dormi mult de tot.
Trebuie să mă duc să pun jurnalul în aparatul de reciclat. Chestia asta mă
enervează şi este numai vina locotenentului Dallas. Dar nu-i nimic. Tata o să
îmi cumpere un nou jurnal, unul mai frumos. O să îmi cumpere tot ce îmi
doresc şi o să mă ducă oriunde o să vreau să merg.
Cred că ar trebui să mergem undeva unde e cald şi frumos, unde există o
plajă frumoasă.”

Roarke nu avu nicio reacţie timp de caî teva secunde.

— A scris toate aceste îîn timp ce mama ei murea îîn camera alaă turataă .
— O, da.
— Nu ar trebui saă îîşi piardaă timpul mergaî nd la cursuri de artaă şi de balet.
Ar trebui saă se gaî ndeascaă serios saă devinaă un asasin plaă tit. Este faă cutaă
pentru asta.
— O saă maă asigur caă o saă aibaă destul de mult timp saă ia îîn considerare
toate opţiunile de care dispune îîntr-o instituţie de maximaă securitate.
Eve se uitaă din nou la jurnal, la caligrafia îîngrijitaă şi totuşi copilaă reascaă îîn
acelaşi timp.
— Hai saă facem o copie. Vreau ca Mira şi Whitney saă vadaă asta caî t mai
repede posibil. Apoi vreau saă citesc şi restul.
 Totul fusese scris acolo, consemnat cu meticulozitate: motive, mijloace,
oportunitaă ţi, planuri, cum fuseseraă duse la bun sfaî rşit. Rayleen relatase
totul cu lux de amaă nunte.
Dacaă ar fi fost jurnalul unui criminal adult, Eve ar fi terminat investigaţia,
ar fi pus raă ufaă caă torul îîn lanţuri şi ar fi îîncuiat bine uşa dupaă el. Acum se
îîntreba cum poate rezolva cazul caî nd avea de-a face cu un criminal ataî t de
taî naă r, al caă rui tataă era un avocat de prestigiu.
La şapte dimineaţa, Eve le chemaă pe Mira şi pe Peabody îîn biroul ei de
acasaă , contactaî ndu-l totodataă pe comandant, prin videotelefon.
— IÎn primul raî nd, trebuie saă vaă spun caă nu cred caă fata este nebunaă .
— Ştia şi ştie diferenţa dintre bine şi raă u? Cu siguranţaă , aprobaă Mira.
Crimele ei au fost planificate şi executate cu atenţie, iar motivele ei, îîn
fiecare caz, sunt de naturaă egoistaă . Un psihiatru angajat de apaă rare ar pleda
pentru nebunie tocmai avaî nd îîn vedere toate acestea.
— Vei depune maă rturie îîn favoarea acuzaă rii?
— Da, va trebui saă o examinez, iar îîn acest moment, cu siguranţaă , pot face
asta. Oricum, trebuie îînchisaă şi cred caă va fi. Nu se va opri.
Mira trase aer îîn piept îîn timp ce studia traă saă turile armonioase ale fetei
din fotografia de pe panoul conţinaî nd coordonatele crimei aflat îîn biroul lui
Eve.
— Dacaă nu este opritaă , nu va ezita saă continue. Are satisfacţii şi îîşi
demonstreazaă superioritatea. La modul infantil, acest lucru îîi aduce tot ce-şi
doreşte, iar scopul ei principal este saă obţinaă ceea ce îîşi doreşte.
— Propria ei mamaă , adaă ugaă Peabody. A descris cum şi-a omoraî t mama
faă raă a da cel mai mic semn de ezitare sau regret. Nu a simţit nimic caî nd a
faă cut asta.
— Vreau saă o prind pentru moartea fratelui ei. Nu e menţionataă îîn jurnal.
— El nu mai face parte din cercul ei, spuse Eve, uitaî ndu-se la Mira şi
obţinaî nd aprobarea tacitaă a acesteia. Nu numai caă ar fi fost o pierdere de
timp sau de spaţiu pentru ea, dar nici maă car nu se mai gaî ndeşte la el. Acum
totul se îînvaî rte îîn jurul ei.
— Ai zis mai devreme caă o saă te asiguri caă vei obţine o confesiune de la
ea.
— O saă obţin o confesiune. Straffo va fi personajul-cheie. Dacaă va alege saă
o protejeze, nu va vorbi. Dacaă va crede caă voi folosi ce îîmi spune, va taă cea.
Trebuie saă ajung la el, mai îîntaî i de toate, saă îîl fac saă cedeze.
— Este un tataă care va dori, din instinct, saă îîşi protejeze copilul.
— Este un tataă al caă rui fiu a fost ucis şi este un soţ a caă rui soţie s-ar putea
saă fie urmaă toarea victimaă a fiicei lor. Acestea sunt atuurile mele. E dificil
pentru el. Va trebui saă aleagaă pentru cine luptaă .
— Dacaă îîi oferi aceste informaţii, o îîntrerupse Whitney, îîi dai ocazia unui
potenţial apaă raă tor al fetei saă îîşi pregaă teascaă pledoaria. Ar putea ridica un
zid îîn jurul fiicei sale, greu de doboraî t.
— Aşa este, ar putea face asta, dar, de asemenea, ar putea proceda la fel
dacaă nu i-aş spune toate grozaă viile din jurnal. Trebuie saă ştie cine este cu
adevaă rat Rayleen. Şi pentru asta voi folosi un consultant civil, zise Eve,
privindu-l pe Roarke.
— Spune-i tot, locotenente, zise Whitney.

IÎi lua timp, iar Eve deja lupta cu neraă bdarea. Era nevoie de grijaă , de
precauţie şi trebuia saă lupte cu ea îînsaă şi pentru a nu deveni prea insistentaă .
Era aproape ora zece caî nd se îîndreptaă , îîmpreunaă cu Mira şi cu Peabody,
spre spital, cu mult dupaă ce Roarke, Feeney şi McNab fuseseraă introduşi îîn
scenaă .
Caî nd îîi sunaă mobilul, Eve raă spunse faraă saă stea pe gaî nduri.
— Dallas la telefon.
— Locotenente? Nu ştiu dacaă maă mai ţineţi minte. Sunt Billy Kimball,
directorul adjunct de la magazinul Kline’s. Aţi fost pe la noi zilele trecute saă
vaă interesaţi de un termos pe care îîl comercializaă m noi.
— Da, îîmi aduc aminte de dumneavoastraă . Aveţi ceva pentru mine?
— Una dintre vaî nzaă toarele noastre angajate temporar a trecut pe aici
asearaă , aproape de ora îînchiderii. Am menţionat obiectul caă utat cu gaî ndul
caă poate ştie ceva despre el. Şi ştia.
— Ce ştia?
— Şi-a amintit foarte bine vaî nzarea aceea. Era imediat dupaă saă rbaă tori. Ea
a lucrat toataă luna ianuarie, atunci caî nd au fost reducerile. A spus caă a venit
o fetiţaă , îînsoţitaă de bona sa sau cel puţin aşa a crezut vaî nzaă toarea. Cum
fetiţa voia saă cumpere ceva care ar fi trebuit saă fie o surprizaă , a rugat-o pe
bonaă saă se ducaă îîn cealaltaă parte a magazinului pentru puţin timp. Şi se pare
caă a fost un pic dificil pentru caă bona nu prea voia…
— Mai pe scurt, Billy.
— IÎmi cer scuze. Vaî nzaă toarea i-a promis bonei caă va sta cu ochii pe fetiţaă ,
aşa caă bona s-a dus îîn celaă lalt departament. Fetiţa dorea un termos de genul
celui de care aţi îîntrebat dumneavoastraă şi l-a dat la gravat. Vaî nzaă toarea a
ţinut-o minte pe fetiţaă pentru caă era deşteaptaă , fermecaă toare, dar şi foarte
politicoasaă . Vaî nzaă toarea nu este sutaă la sutaă siguraă asupra numelui, dar
fetiţa i-a spus caă este un cadou de raă mas- bun pentru profesorul ei favorit. A
plaă tit cu bani gheaţaă . Cum era imediat dupaă îîntaî i ianuarie, a fost uşor
pentru mine saă gaă sesc chitanţa. A cumpaă rat un termos exact modelul de
care aţi îîntrebat dumneavoastraă şi a plaă tit comisionul pentru o inscripţie
argintie. Vaă ajutaă cu ceva?
— Da. Bunaă treabaă , Billy. O saă îîţi fac legaă tura cu partenerul meu. Vreau saă
îîi dai ei numele şi datele de contact ale vaî nzaă toarei. Vreau ca aceasta saă se
uite la caî teva fotografii, saă vadaă dacaă o poate identifica pe fetiţaă .
— Sunt siguraă caă va fi bucuroasaă saă vaă ajute. A menţionat caă fetiţa era
draă guţaă , cu paă r blond şi caî rlionţat, cu ochi foarte frumoşi, aproape mov.
— Şi uite-aşa îîncepe saă se naă ruise cazemata, murmuraă Eve îîn timp ce
Peabody lua datele. A greşit îîn privinţa asta. Trebuia saă cumpere repede ce
avea de cumpaă rat, saă nu îîi dea de gaî ndit vaî nzaă toarei, îînsaă a vrut saă se dea
mare.
— Probabil caă a scaă pat deja de termosul original, spuse Mira.
— Da, probabil caă l-a scos din şcoalaă chiar sub nasul nostru. La naiba.
— Eşti un bun profesionist, zise Mira. Am şi eu antrenament, îîn special
caî nd vine vorba de tulburaă ri de personalitate, cu toate acestea, cred caă ar fi
reuşit saă îîl scoataă şi pe sub nasul meu.
— Gata, totul se va îîncheia astaă zi.

Eve îîl gaă si pe Straffo îîn camera soţiei sale. Acesta o privi cu indiferenţaă .
— Dacaă ai venit saă emiţi acuzaţii, poţi…
— Cum se simte? îîl îîntrerupse Eve.
El îîşi trecu maî na prin paă r şi apoi luaă maî na Allikaă i îîntr-a sa.
— IÎncaă e îîn stare criticaă . Or saă mai facaă îîn curaî nd caî teva teste. Pur şi
simplu, nu ştiu. Dar nu o saă îîţi dau voie saă îîi pui îîn caî rcaă cele douaă crime.
Eve se opri de partea cealaltaă a patului.
— Caî t de mult îîţi iubeşti soţia?
— Asta este cu adevaă rat o îîntrebare extrem de stupidaă .
O parte din raă ceala care îîl caracteriza de obicei revenise acum îîn ochii şi
îîn vocea lui.
— Chiar dacaă o iubesc nespus de mult, nu trebuie saă mint pentru ea sau
saă recurg la tertipuri avocaă ţeşti pentru a o proteja. Nu ar putea face raă u
nimaă nui. Şi nu pot saă cred caă a îîncercat saă se sinucidaă , mai ales cu Rayleen
acasaă . Nu i-ar fi faă cut niciodataă aşa ceva fiicei noastre. Niciodataă .
— Sunt de acord cu dumneavoastraă .
Straffo se uitaă lung la Eve.
— Atunci ce îînseamnaă toate acestea?
 — Caî t de mult ţi-ai iubit fiul?
— Cum poţi îîntr-un astfel de moment saă raă scoleşti aceastaă durere?
— Cred caă l-ai iubit foarte mult. Cu toate caă nu aveţi poze cu el prin casaă .
Chiar dacaă soţia ta le ţine ascunse.
— Doare mai presus de cuvinte. Nu ai cum saă îînţelegi. Crezi caă l-am uitat?
Nu este vorba de caî t de mult l-am iubit, ci de caî t de mult îîl iubesc. Se ridicaă
şi scoase un mic etui de piele din buzunarul interior al hainei. Este acesta
un element esenţial pentru dumneata, locotenente? Uite. Aici. IÎl ţin aici.
Uitaă -te la feţişoara asta!
IÎi îîntinse o fotografie ce îîl îînfaă ţişaă pe copil zaî mbind.
— Era cel mai frumos baă ieţel din lume. Era vesel tot timpul. Nu puteai saă
nu zaî mbeşti atunci caî nd erai laî ngaă Trev. Indiferent caî t de proastaă fusese
ziua ta paî naă atunci, dacaă petreceai cinci minute cu el, totul redevenea OK.
Ziua îîn care a… ziua îîn care l-am pierdut a fost cea mai neagraă zi din viaţa
mea. Asta voiai saă auzi?
— Da. Am saă îîţi spun ceva care o saă îîţi pice foarte raă u, Oliver. Un lucru
care nu ar trebui adus îîn nicio discuţie, indiferent de interlocutor. Saă nu uiţi
ce simţi pentru soţia şi fiul taă u. Vreau saă citeşti asta.
— Ce este?
Eve îîi daă du o copie dupaă ultimele pagini ale jurnalului lui Rayleen.
— Cred caă recunoşti scrisul. Cred caă vei şti despre cine este vorba. IÎţi araă t
asta acum din cauza ei, spuse Eve araă taî nd spre Allika. Şi pentru caă am vaă zut
pozele fiului taă u. Chipul lui a raă mas îîntipaă rit îîn mintea mea.
Eve simţea caă Trevor Straffo îîi aparţinea şi ei îîntr-o anumitaă maă suraă . La
fel ca şi Foster şi chiar ca nenorocitul de Williams.
Straffo luaă paginile şi aruncaă un ochi peste primele caî teva raî nduri.
— Acesta este scrisul lui Rayleen. Sunt îînsemnaă ri din jurnalul ei. Ce…
— Ce citeşti acum este ce a consemnat îînainte saă îîl arunce, cu cutie cu
tot, îîn aparatul de reciclat gunoiul din bucaă taă rie. Uitaă -te la dataă . Te asigur caă
o saă vrei saă citeşti tot jurnalul.
IÎn timp ce citea, Straffo paă li, şi maî inile îîncepuraă saă îîi tremure.
— Nu este posibil aşa ceva.
— Undeva, îîn mintea ta, ştii caă este. Soţia ta ştia asta, şi chiar dacaă
suferea şi era îîngrozitaă , a îîncercat saă o protejeze pe Rayleen. Rayleen i-a
faă cut asta pentru a se proteja pe sine, pentru a arunca suspiciunile asupra
Allikaă i, pentru ca tu saă îîi dedici tot timpul şi toataă atenţia ta.
— Nu.
— Mai sunt şi alte îînsemnaă ri, Oliver. Detalii privind modul îîn care i-a ucis
pe Foster şi pe Williams. Şi o menţioneazaă , de asemenea, pe o anumitaă
doamnaă Versy, de la Kinley House.
— Nu. Nu. Nu eşti îîntreagaă la minte. Sau poate caă eu îîmi pierd minţile.
Eve îîşi spuse îîn gaî nd caă acum era momentul saă îîntindaă şi mai mult
coarda. Nu avea altaă opţiune decaî t saă forţeze.
— Ce nu se aflaă aici, pentru caă jurnalul acesta se referaă la ultimele şapte
luni, este modul îîn care ţi-a ucis fiul.
Straffo paă li şi mai tare.
— Este o nebunie ce-mi spui.
— Ştiaţi amaî ndoi caă Rayleen era treazaă de ceva vreme caî nd a venit îîn
dormitorul vostru.
— Ea…
— Aţi decis caă a fost un accident, care paă rinte nu ar fi faă cut la fel? Caă s-a
îîmpiedicat. Iar ea a intrat îîntr-un fel de şoc, îîntr-un fel de fazaă de negare. Aţi
pus deoparte tot ce ţinea de baă iat pentru caă o deranja pe ea. O deranja dacaă
te vedea pe tine sau pe Allika uitaî ndu-vaă la fotografii.
— Doamne, Dumnezeule! Nu avea decaî t şapte ani. Doar nu crezi caă …
— Sunt convinsaă . Uitaă -te la soţia ta, Oliver. Meritaă ce i s-a îîntaî mplat?
Uite-te la poza fiului taă u. Merita el aşa ceva? I-a ucis pe aceşti oameni faă raă
niciun fel de remuşcare. Am un caz foarte solid, care include şi date potrivit
caă rora a achiziţionat un termos gravat cu numele Craig.
— Poftim? Ce tot spui?
— Am un martor, continuaă Eve. Vaî nzaă toarea care a ajutat-o pe Rayleen şi
care a identificat-o deja. Cora poate depune maă rturie caă s-au oprit la acel
magazin, îîn ziua respectivaă , la cererea lui Rayleen. Mai am şi o declaraţie din
partea maă tuşii ei, Quella Harmon, care a afirmat caă Rayleen s-a interesat şi a
şi aflat cum se obţine ricina. Saă nu îîndraă zneşti saă îîmi spui caă astea nu sunt
probe, spuse Eve pe un ton dur.
Loveşte-l îîn continuu paî naă caî nd cedeazaă , îîşi spuse ea. Ar fi fost unicul
mod de a-l face saă clacheze.
— A descris totul cu cuvintele ei, Oliver, continuaă Eve, aplecaî ndu-se
pentru a culege de pe jos paginile din jurnalul pe care Straffo le scaă pase mai
devreme. Cu propriile ei cuvinte scrie cum s-a decis saă îîşi ucidaă mama, cum
a laă sat-o pe Allika saă moaraă şi s-a dus saă îîşi pregaă teascaă o gustare şi saă
asculte muzicaă . A faă cut asta faraă niciun fel de mustrare de conştiinţaă .
— Nu pot… Nu pot saă cred aşa ceva.
— Deja crezi toate astea îîn adaî ncul sufletului taă u. Asta te daă peste cap.
Dar va trebui saă îîncerci saă asimilezi pentru caă îîţi voi spune ce vom face de
acum îînainte. Şi… uitaă -te la mine Oliver. Ascultaă -maă .
Oliver o privi şocat şi îîndurerat.
 — Ea scria. Scria îîn timp ce Allika era…
— Aşa este. Allika era o piedicaă îîn calea ei, aşa cum a fost şi Trevor. S-au
aflat îîn calea ei la un moment dat şi a decis saă îîi dea la o parte.
— Este fiica mea. Este copilul meu. Este…
— O saă fac un taî rg cu tine. Vom şti numai noi doi de el. Dacaă nu pot saă
dovedesc caă toate lucrurile pe care ţi le-am spus sunt adevaă rate, nu maă voi
îîmpotrivi saă fie judecataă ca minor, nu ca adult.
— Are doar zece ani. Doar zece.
— O acuz de crime multiple cu premeditare. Din punct de vedere legal,
va fi judecataă ca un adult, doar dacaă nu propun altceva. Acesta este taî rgul. O
saă îîţi demonstrez caă a adus-o pe Allika îîn starea asta, pe un pat de spital,
menţinutaă îîn viaţaă artificial, o saă îîţi demonstrez caă l-a îîmpins pe Trevor pe
scaă ri îîn dimineaţa de Craă ciun, caă i-a ucis pe Foster şi Williams şi pe o
baă traî nicaă dintr-un azil. O saă îîţi dovedesc toate acestea, faă raă saă existaă vreo
urmaă de îîndoialaă . Dacaă nu voi reuşi, vei avea posibilitatea saă îîmi desfiinţezi
cazul. Asta este îînţelegerea. Alege: cazi la îînvoialaă sau o arestez acum.

Rayleen se afla îîn salonul de terapie intensivaă . Caî nd îîşi faă cu apariţia Eve,
se opri din desenat, cu ochii îîn lacrimi.
— Mami…
Eve îînchise uşa dupaă ea.
— O cunosc pe doamna doctor care a avut grijaă de ea. Crede caă mama ta
va supravieţui.
Se îîndreptaă spre masa din salon. Cafeaua pe care o gaă seai îîn spitale era
aproape la fel de infectaă precum cea din secţiile de poliţie. Eve îîşi turnaă ,
totuşi, o ceaşcaă .
— Nu prea sunt bune veştile astea pentru tine, Ray.
— Cum?
— Suntem doar noi douaă Ray. Uşa este îînchisaă . Eve îîşi scoase jacheta şi se
îînvaî rti pe caă lcaî ie. Nu port microfon. Aici este reportofonul meu. O saă -l
îînchid. Nu ţi-am citit drepturile. Tataă l taă u e avocat şi tu eşti o fetiţaă
deşteaptaă şi ştii caă nu pot folosi nimic din ce-mi spui.
Eve se aşezaă , îîşi îîntinse picioarele şi baă u o guraă de cafea. Totuşi, cafeaua
din spitale era mai rea decaî t cea din secţiile de poliţie.
— Am dat peste mulţi indivizi deştepţi, dar trebuie saă recunosc caă eşti
cea mai deşteaptaă persoanaă pe care am îîntaî lnit-o paî naă acum. Chiar dacaă
mama ta îîşi revine, nu o saă te arate cu degetul. Trebuie saă te fi enervat
foarte tare atunci caî nd Cora a venit îînapoi şi a gaă sit-o îînainte ca treaba saă fi
fost terminataă .
 — Nu vreau saă vorbesc cu tine, spuse Rayleen, izbucnind îîn plaî ns. Eşti
rea.
— Haide, fii sinceraă . Eu nu te sperii. Ştii caă n-am nimic îîmpotriva ta.
Comandantul şi psihiatra cred caă am îînnebunit. Poate caă am îînnebunit
pentru caă am îîncercat saă îîi conving caă tu eşti vinovata. Ţin la cariera mea,
fetiţo. Nu o saă o arunc la coş pentru cazul acesta. Eu una am terminat.
Ancheta va mai raă maî ne deschisaă o perioadaă , dupaă care va intra îîn categoria
cazuri nesoluţionate. Apoi lumea va uita de ea. Eve se aplecaă îîn faţaă . Nu o saă
risc nimic din cauza ta. Sunt pe val acum. Am rezolvat cazul Icove, cel cu
trafic de copii. Am rezolvat multe cazuri mari şi importante. IÎmi pot permite
saă îîl rezolv şi pe acesta.
Rayleen îîşi ridicaă sfidaă tor baă rbia.
— Poţi minţi îîntr-un interogatoriu cu un suspect.
— Da. Dar nu pot ţine un interogatoriu cu un minor suspect faraă acordul
unuia dintre paă rinţi. Aşa caă , îîn mod oficial, eu nici maă car nu sunt aici.
Rayleen reîîncepu saă deseneze.
— Atunci de ce eşti aici? Pot saă maă duc la tata chiar acum şi saă îîţi provoc
necazuri.
— La naiba. Am venit aici doar saă vaă d ce mai faci, nu are niciun motiv saă
creadaă altceva. Dacaă faci scandal, se va îîntreba de ce te haă rţuiesc, zaî mbi Eve
şi puse cafeaua oribilaă deoparte. Chiar, de ce nu faci asta, Ray? Ar putea saă
îînceapaă saă se gaî ndeascaă caă mama ta nu ar fi putut face aşa ceva cu tine îîn
casaă . Du-te şi adu-l. Ultima dataă caî nd l-am vaă zut era laî ngaă patul mamei tale.
— Nu ar fi trebuit saă maă lase singuraă . Caî nd ea va muri…
— Dacaă . IÎncaă nu a trecut de faza „dacaă “, o ameninţaă Eve cu degetul. Nu îîţi
face planuri îîncaă . Aş putea saă îîi pun îîn caî rcaă cele douaă crime şi saă o fac saă
arate foarte raă u, dar nu sunt la fel de „practicaă ” ca tine. IÎmi place saă îînchid
cazurile, îînsaă aşa ceva s-ar consemna la dosar. Aşa caă … se va raă ci.
— Renunţi pur şi simplu?
— Este ceea ce numim „saă ştii caî nd saă te retragi”. Caî ţiva profesori nu vor
mai atrage atenţia oricum. Pot deduce cum ai omoraî t-o pe mama ta. Nu pot
s-o dovedesc, dar pot deduce cum ai faă cut-o. Ai faă cut ceaiul şi ai pus
pastilele îînaă untru. Şi-a dat seama?
Rayleen ridicaă din umeri.
— Mama a îîncercat saă se sinucidaă , a fost un lucru îîngrozitor. M-ar putea
marca pe viaţaă . Tata şi cu mine va trebui saă mergem îîntr-o caă laă torie lungaă ,
doar noi doi, pentru a maă putea adapta la noile condiţii.
— Atunci de ce te-a chemat acasaă ? De ce te-a chemat acasaă îîn loc saă ia
pastilele caî nd era singuraă ?
 — Baă nuiesc caă voia saă îîşi ia raă mas-bun. Rayleen îîşi ridicaă privirea şi-şi
fluturaă genele. Zaî mbi un pic atunci caî nd îîi apaă ru o lacrimaă îîn colţul ochiului.
M-a iubit mai mult decaî t orice pe lume, spuse ea.
Eve observaă caă Ray folosea timpul trecut. Allika dispaă ruse deja, îîn mintea
ei.
— Da, ar putea saă meargaă , fu de acord Eve. Trebuie saă fie extrem de
frustrant pentru o fetiţaă ataî t de deşteaptaă ca tine saă nu le poataă spune şi
celorlalţi de ce este îîn stare. Ştiu cum e saă iei viaţa cuiva, am aflat asta. Sunt
cu maî inile legate. Tu ai caî ştigat, iar eu am pierdut. Dar, fir-ar saă fie, chiar
sunt curioasaă .
— Vorbeşti foarte uraî t. La noi îîn casaă nu e permis saă se vorbeascaă aşa.
— Mai daă -le naibii de reguli, zise Eve faă caî nd-o pe Rayleen saă chicoteascaă .
De ce l-ai omoraî t pe Foster? Şi îîn acest caz aş putea deduce cum ai procedat.
Ai luat ricina de undeva. Nu îîmi dau seama de unde, dar ai luat-o şi ai pus-o
îîn cana aceea la purtaă tor.
— Se numeşte termos, o corectaă Rayleen.
— Corect. Ai intrat caî nd avea ora sus şi ai preparat baă utura. Apoi i-ai
cerut prietenei tale saă coboare îîn clasaă , mai devreme pentru ca tu saă poţi
termina ce aveai de faă cut. Frumos.
— Şi dacaă ar fi aşa, nu ai avea dreptate îîn totalitate. Nu ştii totul.
— Aşa este, nu ştiu totul. De ce l-ai omoraî t? A îîncercat saă te raă neascaă ? A
îîncercat saă te atingaă ?
— Te rog. Este dezgustaă tor ce îîmi spui.
— Nu cred caă a fost vorba doar de un capriciu. Ai faă cut mult prea multe,
ai planificat totul mult prea bine ca saă fie doar un capriciu.
Buzele lui Rayleen tresaă riraă .
— Dacaă ai fi fost deşteaptaă cu adevaă rat, ai fi aflat totul, zise ea pe un ton
arogant.
— Aici m-ai prins.
— Poate. Acum doar maă prefac caă vorbesc cu tine despre asta. Poate era
idiot şi raă u şi a faă cut o greşealaă de-a dreptul stupidaă şi nu a corectat-o nici
maă car atunci caî nd i-am dat ocazia saă o facaă .
— Ce fel de greşealaă ? Dacaă tot ne prefacem…
— Mi-a dat un zece minus la un proiect. Eu iau mereu zece sau chiar zece
plus. Nu trebuia saă îîmi dea un minus, doar pentru caă a considerat caă
prezentarea mea necesita o cercetare mai aprofundataă . Am muncit mult de
tot. Eram cea mai bunaă din clasaă şi o notaă mai micaă de zece îînsemna saă trec
pe locul doi.
— L-ai otraă vit pentru caă ţi-a dat un zece minus la o prezentare?
 — I-am spus caă trebuie saă schimbe nota şi saă îîmi dea zece, cel puţin, caă
nu vreau saă fiu pe locul doi îîn clasaă , la caî t de mult am muncit. Ştii ce mi-a
zis?
— Sunt extrem de curioasaă .
— A spus caă nota nu este la fel de importantaă ca procesul de îînvaă ţare şi
ca experienţa. Poţi saă crezi ceva ataî t de stupid?
— Sunt uimitaă .
— Şi i-a dat lui Melodie un zece, iar acum ne îîntrecem pentru primul loc
îîn clasaă . Am avut grijaă şi de ea.
Totul era îîn jurnal, se gaî ndi Eve, toate aceste detalii, îînsaă sunau şi mai
raă u auzindu-le din gura fetei.
— Te-ai asigurat caă a vaă zut ce i s-a îîntaî mplat lui Foster?
— Are coşmaruri, raî se Rayleen. Şi a acumulat şi foarte multe absenţe. E
un copil.
— Dar Williams?
Rayleen îîşi daă du ochii peste cap.
— Dacaă nu ai fi cu totul idioataă , ai şti de ce.
— Ca saă cred caă l-a ucis pe Foster, dar…
— Este stupid ce spui.
Rayleen se duse la automatul de cafea şi îîncepu saă se scotoceascaă de
maă runţiş prin buzunarele pantalonilor ei roz. Introduse nişte fise îînaă untru
şi îîşi luaă o baă uturaă carbogazoasaă .
— De ce e stupid?
Rayleen luaă un pai de pe tejghea şi îîncepu saă soarbaă din baă uturaă .
— Trebuia saă te gaî ndeşti caă directoarea Mosebly i-a ucis pe amaî ndoi.
Pentru caă faă cea sex. Este dezgustaă tor şi ar trebui saă plaă teascaă pentru asta.
Oricum, era prea severaă , aşa caă trebuia saă o aranjez.
— M-am gaî ndit la ea, zise Eve. La îînceput, am crezut caă Williams l-a ucis
pe Foster pentru a-şi proteja reputaţia, dupaă care Mosebly l-a ucis pe
Williams pentru caă a îîncercat saă o şantajeze. Totuşi de fiecare dataă
ajungeam la concluzia caă cei doi au fost ucişi de aceeaşi persoanaă . Pur şi
simplu, nu puteam face legaă tura îîntre Mosebly şi Foster. Nu se potrivea.
— Ai fi putut saă faci legaă tura dacaă voiai. Avea termosul acela stupid îîn
servieta lui uraî taă şi veche, pe care o ţinea îîn clasaă mai tot timpul, aşa caă ar fi
putut. Baă nuiesc caă nu o saă mai arestezi pe nimeni niciodataă .
— Aşa se pare. Eve sorbi din nou din cafeaua oribilaă . Suntem ca douaă
fete, care stau de vorbaă la un suc, îîşi zise ea. De unde ai luat tranchilizantul
pentru Williams? A fost foarte bine gaî nditaă treaba cu aducerea lui la
piscinaă . Aproape caă nu ne-am dat seama caă ai folosit ceva, deoarece
cantitatea era micaă . Timpul de reacţie nu te-a ajutat îîn cazul lui.
— Idiotul de Williams. Chestia aia ar trebui saă fie absorbitaă şi saă nu mai
fie detectabilaă dupaă caî teva ore. Am luat otrava de la azilul pentru baă traî nii
aceia uraî ţi, unde a trebuit saă maă duc ca voluntar şi saă maă abţin saă nu vomit.
Caî nt şi dansez pentru ei, le citesc şi le ascult poveştile plictisitoare. Am
acces peste tot acolo, pentru caă toataă lumea maă cunoaşte. Ţin
medicamentele îîncuiate, dar este destul de uşor saă îîi distragi atenţia
asistentei preţ de caî teva minute.
Rayleen se îîntrerupse şi se uitaă la arma lui Eve.
— Ai ucis vreodataă pe cineva cu aia?
— Da.
— Cum te-ai simţit?
— Puternicaă .
— Aha. Dar senzaţia nu dureazaă foarte mult. Este ca atunci caî nd maă naî nci
îîngheţataă şi descoperi dintr-odataă caă s-a golit cupa. Rayleen puse baă utura
deoparte şi faă cu caî teva piruete. Poţi spune tuturor oamenilor de pe planetaă
ce ţi-am spus eu acum şi nimeni nu te va crede.
— Asta cam aşa e. Cine m-ar crede dacaă aş spune caă ai ucis douaă
persoane şi ai îîncercat, poate chiar ai reuşit, saă ucizi o a treia. Pe propria
mamaă . La doar zece ani.
Rayleen executaă un plie graţios.
— Şi asta nu este tot.
— Ce ar mai fi de spus?
— Poate o saă -ţi spun, poate nu. Oamenii te-ar îînchide la nebuni dacaă ai
spune caă eu am comis crima.
— Nu-i nimic dacaă nu vrei saă vorbeşti. Oricum, s-a faă cut taî rziu şi este
ziua mea liberaă . Am pierdut şi aşa destul de mult timp cu chestia asta.
Pe vaî rfuri, cu maî inile îîncununate deasupra capului. Rayleen se îînvaî rti îîn
jurul lui Eve.
— Nu o saă ghiceşti niciodataă .
— Sunt prea baă traî naă pentru jocuri, fetiţo. Şi la cum stau lucrurile, cel mai
bine este saă uit caî t mai curaî nd de tine.
Bosumflataă , Rayleen se opri din dans.
— Nu poţi pleca pur şi simplu. Nu am terminat ce aveam de spus. Eu sunt
cea care te-a îînvins. Eu am caî ştigat. Nu ştii saă pierzi.
— Daă -maă îîn judecataă , zise Eve îîndreptaî ndu-se spre uşaă .
— Am ucis prima dataă caî nd aveam doar şapte ani, zise Rayleen.
Eve se opri, şi se îîntoarse caă tre ea.
— Pe naiba, exclamaă ea.
 — Dacaă mai îînjuri nu o saă -ţi spun cum mi-am ucis fraă ţiorul.
— A caă zut pe scaă ri. Am citit raportul îîntocmit îîn urma anchetei,
îînsemnaă rile, toate dosarele.
— Şi ei erau idioţi.
— Vrei saă cred caă tu ai pus la cale asta şi caă nimeni nu ştie?
— Pot face tot ceea ce vreau. L-am trezit foarte devreme. A trebuit saă îîi
astup gura cu maî na caî nd a îînceput saă raî daă . Dar m-a ascultat, îîntotdeauna
maă asculta. Maă iubea.
— Sunt convinsaă , spuse Eve şi aproape caă îîşi pierdu capacitatea de a
paă rea caă ascultaă oarecum interesataă .
— Nu a scos niciun sunet, aşa cum i-am spus eu saă facaă . I-am zis caă o saă
mergem jos, saă vedem jucaă riile şi poate chiar şi pe Moş Craă ciun. El credea îîn
Moş Craă ciun. Era un fraier. A fost, oricum, vina lor.
— A cui?
— A paă rinţilor mei, pentru numele lui Dumnezeu. Nu ar fi trebuit saă îîl
aibaă de la bun îînceput. Era tot timpul îîn calea mea, iar ei petreceau cu el
foarte mult timp, timp pe care ar fi trebuit saă îîl petreacaă cu mine. Eu am fost
prima.
— Tu l-ai îîmpins pe scaă ri?
— A fost uşor. Rayleen executaă un mic salt şi reveni la baă utura
carbogazoasaă . Doar o dataă l-am îîmpins şi a caă zut paî naă jos. S-a auzit un
zgomot puternic şi gata.
Baă u, chicotind, iar Eve simţi cum i se straî nge stomacul.
— Totul a fost aşa cum trebuia saă fie. Am primit toate jucaă riile îîn acel
Craă ciun. Tot ce a trebuit saă fac a fost saă plaî ng puţin atunci caî nd tata a vrut
saă le dea deoparte pe cele pentru Trev. Le-am primit pe toate, iar acum le
primesc mereu pe toate.
Mai faă cu o piruetaă , urmataă de un grand plie, o plecaă ciune adaî ncaă şi
continuaă :
— Pariez caă nu ai pierdut niciodataă îîn faţa unui copil. Sunt mai bunaă
decaî t toţi ceilalţi. Mai bunaă decaî t oricine. Spune asta. Spune caă Rayleen este
mai bunaă şi mai deşteaptaă decaî t oricine altcineva.
— Saă nu ne pripim, îîi sugeraă Eve, auzind un ciocaă nit la uşaă .
Deschise, şi Peabody îîi îînmaî naă jurnalul lui Rayleen.
— Ce avem noi aici?
— De unde ai luat asta? Este al meu! Copilul zeflemist dispaă ruse, iar
Rayleen deveni un criminal furios şi saă ri la Eve. Daă -mi jurnalul. Acum!
Eve se laă saă îîmpinsaă , chiar bruscataă de Rayleen îîn timp ce ţinea jurnalul
departe de maî inile fetei.
 — Ai grijaă , asta se numeşte ultraj. Rayleen Straffo, eşti arestataă pentru…
— Taci din guraă . Mai bine ai taă cea din guraă chiar acum, altfel o saă -ţi paraă
raă u. Acela este jurnalul meu şi îîl vreau îînapoi! Tataă l meu o saă te facaă saă
plaă teşti pentru asta.
Eve aruncaă jurnalul la Peabody, apoi o apucaă pe Rayleen de maî ini şi i le
îîntoarse la spate. IÎi puse caă tuşele îîn timp ce fetiţa urla şi daă dea din picioare.
— Tu eşti cea care va plaă ti pentru tot. Aveai dreptate, Ray: pot minţi îîn
timpul interogatoriilor. Eu nu aveam microfon, dar camera avea.
— Nu mi-ai citit drepturile.
— Este adevaă rat. Dar nu am nevoie de nimic din ceea ce mi-ai zis tu
acolo. Am tot ce îîmi trebuie, din jurnalul pe care l-am scos ieri din aparatul
de reciclat gunoiul, de la vaî nzaă toarea care ţi-a vaî ndut termosul
inscripţionat pe care l-ai folosit pentru a-l îînlocui cu cel al lui Craig Foster,
de la mama ta care ne-a spus, îînainte saă îîncerci tu saă o ucizi, caă ştia caă te
treziseşi mai devreme îîn noaptea de Craă ciun.
— Nimeni nu te va crede. Rayleen era roşie de furie, dar nu paă rea
speriataă . Tata o saă aranjeze totul.
— Greşeşti din nou.
Eve o luaă pe Rayleen de un braţ, iar Peabody de celaă lalt. Caî ţiva paşi mai
îîncolo se afla Straffo care se uita la fiica lui ca un om care traă ia un adevaă rat
coşmar.
— Rayleen.
— Tati! Tati! îîmi fac raă u. Opreşte-i.
Straffo faă cu doi paşi caă tre ea.
— Nu era decaî t un bebeluş. Nu era decaî t un baă ieţel. Te iubea ataî t de
mult. Cum ai putut saă le faci asta oamenilor care te-au iubit ataî t de mult?
— Nu sunt decaî t minciuni, tati. Te mint. Sunt fetiţa ta bunaă . Sunt… Mami
a faă cut totul! Am vaă zut-o, tati. L-a îîmpins pe Trev şi apoi i-a ucis pe Foster şi
pe Williams. Nu am vrut saă o paî raă sc, tati. Nu am vrut ca ei saă o ia de laî ngaă
noi. Eu…
— IÎnceteazaă ! Doamne Dumnezeule, zise el acoperindu-şi faţa cu maî inile.
Peabody, Mira, domnule poliţist, luaţi-o. Vin şi eu caî t de repede pot, zise
Eve.
— O saă plaă teşti pentru asta, îîi spuse Rayleen printre dinţi îîn timp ce
Peabody solicita ajutorul unui agent. O saă plaă teşti ca şi ceilalţi. O saă maă
distrez cel mai bine atunci caî nd o saă te ucid pe tine.
— Copiii raă sfaă ţaţi nu maă sperie. Peabody, citeşte-i drepturile şi aresteaz-
o pentru crimaă cu premeditare îîn trei cazuri şi o tentativaă de omor. O saă
adaă ugaă m şi crima comisaă asupra lui Adele Versy atunci caî nd vom avea mai
multe detalii.
— Tati! Nu îîi laă sa saă maă ia de laî ngaă tine. Tati!
Eve se îîntoarse şi merse spre Straffo faă raă saă se uite îînapoi.
— Hai saă staă m jos, Oliver.
— Nu mai am nimic. Nu mai am nimic. Acesta este copilul meu. Ea… Eu
am faă cut-o.
— Nu tu ai faă cut-o aşa. Caî teodataă pot apaă rea anomalii. Aşa cum
caî teodataă este posibil saă revii la normal dupaă ce ai faă cut lucruri grave. Ştiu
multe despre asta.
Eve îîşi puse maî na pe braţul lui caî nd o vaă zu pe Louise venind spre ei.
— Domnule Straffo.
El o privi îînspaă imaî ntat pe Louise.
— Allika a murit?
— Nu, este conştientaă . Nu vorbeşte, cel puţin pentru moment, şi nu pot
saă vaă promit nimic deocamdataă . Dar are nevoie de dumneavoastraă . Este
confuzaă şi dezorientataă , are nevoie de dumneavoastraă . Haideţi, saă vaă duc la
ea acum.
Straffo se îîntoarse caă tre Eve şi o privi cu ochi disperaţi.
— Rayleen?
— Caî t de mult îîţi iubeşti soţia, Oliver? Caî t de mult îîţi iubeşti fiul?
Plaî ngaî nd şi daî nd din cap, el o laă saă pe Louise saă îîl conducaă .

Epilog

Dupaă procesul lung şi îîngrozitor, Eve se îîntoarse pe jos la secţie şi îîl gaă si
pe Roarke şezaî nd la biroul ei, lucraî nd la computerul ei.
— Hei, astea sunt proprietatea poliţiei.
— Hmmm. IÎncercam saă lucrez un pic, pentru ca saă treacaă timpul mai
repede, îînsaă nu mai e nevoie. Ai avut un caz greu, locotenente.
— Am avut cazuri şi mai grele, aşa îîmi spun mereu. Trebuia saă te duci
acasaă .
— Şi eu care credeam caă o saă ai nevoie de mine. Se ridicaă şi o îîmbraă ţişaă .
Ai nevoie de mine?
— O, da, zise Eve suspinaî nd. Am crezut, am sperat, caă o saă maă simt mai
bine dupaă ce voi termina cu asta. Caî nd am obţinut raă spunsurile, dupaă ce le-
am pus cap la cap, am arestat-o şi a îînceput procesul, am crezut caă o saă fiu
mulţumitaă . Nu pot saă îîmi dau seama exact cum maă simt.
— IÎţi pare raă u pentru Oliver şi Allika Straffo, eşti scaî rbitaă gaî ndindu-te caă
un baă ieţel, o baă traî naă , un baă rbat bun, un profesor bun, au murit din cauza
unui copil egoist. Şi îîţi pare raă u pentru soţia care îîl va plaî nge.
— Am luat legaă tura cu ea, cu soţia lui Foster, i-am spus caă am rezolvat
cazul şi caă o saă trec pe la ea ca saă îîi explic ce şi cum. IÎnchise ochii. Hai, du-te
acasaă , îîi spuse ea.
— Nu, o saă vin cu tine.
— Cred caă m-ar ajuta. A plaî ns îîn faţa agentului. L-a impresionat chiar. Nu
şi pe Mira. Prima îînfaă ţişare a fost programataă pentru maî ine. IÎntre timp, din
cauza naturii crimelor şi a faptului caă paă rinţii nu au avut nicio obiecţie îîn
sensul aă sta, a fost plasataă îîn arest ca adult, dar ţinutaă separat de ceilalţi. Ai
auzit, nu-i aşa? Maă refer la tot ce s-a îîntaî mplat.
— Da, am auzit. Şi nu cred caă am auzit vreodataă îîn viaţa mea ceva mai
îînfricoşaă tor.
Roarke o saă rutaă pe Eve pe paă r, zicaî ndu-şi caă amaî ndoi aveau nevoie de
puţinaă tandreţe.
— Nimeni nu a scos un sunet îîn camera cealaltaă . Nu a faă cut nimeni nicio
glumaă , aşa cum se îîntaî mplaă de obicei la o operaţiune de acest gen. Nimeni
nu a spus absolut nimic îîn timp ce o traă geai de limbaă , îîn timp ce se laă uda
pentru ceea ce faă cuse. Straffo paă rea o fantomaă , araă ta ca şi cum i-ar fi smuls
cineva inima din piept.
— Acum beneficiazaă de un avocat din oficiu. Tataă l ei poate decide dacaă
vrea saă îîi asigure alt avocat. Nu mai conteazaă . Nu maă pot folosi de
confesiunea ei, dar am toate celelalte dovezi. Şi ştii ceva? O saă mai obţin o
dataă aceastaă confesiune, de data asta pe reportofon.
— Cum?
— Speculaî nd maî ndria ei. „Ray, eşti cea mai bunaă . Nu numai caă eşti cea
mai bunaă , dar eşti unicaă . Vei fi faimoasaă , singura, unica“.
— Şi mai spui caă eu te sperii din caî nd îîn caî nd, spuse el, saă rutaî nd-o pe o
spraî nceanaă . Tu eşti unicaă . Şi eşti numai a mea.
— Nu o saă maă las dataă peste cap de acest caz. Nu o saă maă mai îîntreb cum
se poate aşa ceva. Existaă anumite îîntrebaă ri care, pur şi simplu, nu au
raă spuns. Pur şi simplu, nu trebuie saă te gaî ndeşti la ele.
— Allika Straffo a fost plasataă sub pazaă . Am vorbit cu Louise.
— Da, tot e ceva şi o saă stau de vorbaă cu ea de îîndataă ce se va putea.
Acum, hai saă mergem acasaă . Hai saă bem şampania. Mai mult decaî t ataî t, hai
saă deschidem caî te o sticlaă pentru fiecare, saă ne îîmbaă taă m puţin – sau poate
chiar mai mult – şi saă vedem ce se îîntaî mplaă .
— Pare un plan grozav. Roarke îîi aduse haina. Am mai multe scenarii
despre ceea ce s-ar putea îîntaî mpla, spuse el.
 — Da, îîntotdeauna îîţi trec prin cap o mulţime de idei. IÎl luaă de maî naă . Şi
eşti numai al meu.
Va veni o zi caî nd totul va fi normal, îîşi zise Eve, iar liniştea va fi îînsoţitaă
de sentimentul acela de apropiere de care ajunsese saă depindaă . Toate vor
veni odataă , iar el va fi acolo, laî ngaă ea, indiferent de ceea ce se va îîntaî mpla
îîntre timp.

Sfârşit