Dimineata de vara

Cand privesc rasaritul de soare,intr-o zi de vara,sufletul meu parca pluteste pe

aripile unui inger purtat in tot universul.
Dimineata de vara e minunea infaptuita de natura.Soarele apare ca o minge
aurie,intai timid,apoi tot mai stralucitor,intinzandu-si bratele de foc
domolit,peste pamantul racorit de roua noptii.Si apoi, o data cu rasaritul
lui,natura se trezeste la viata.
Padurea incepe sa framete ca un murmur,batandu-si frunzele printre ramuri.Pasarile
vioaie se intrec in triluri si-si cauta neobosite hrana,florile isi deschid ale lor
petale multicolore lasand albinele sa le culeaga nectarul,iar apa scanteiaza in
oglinda plapanda a soarelui si vantul adie usor,bland ca o oita,iar oamenii ies
bucurosi la munca.
Frumoase sunt diminetile de vara cu a lor racoare si lumina
calda.Neobosit,soarele inconjoara planeta oferind dimineti placute in fiecare
vara.Picaturile de roua ca niste micute margele argintii dispar incet-
incet,greierii si micutele alte insecte misuna prin poieni,iarba se inalta semeata
cu al ei verde de smarald.
Briza diminetii de vara,creaza splendoare in iarba,trezeste viata din somnul ei
tacut si linistit. Rasaritul ca si apusul sunt doua fenomene ale astrului ceresc-
Soarele,de care viata depinde atat de mult.
Maine e o noua zi,o noua dimineata de vara,intr-un anotimp care trece poate
prea repede,dar care ne incanta diminetile.