Rezolvare subiecte oftalmlogie

1. Determinarea acuitatii vizuale:

AV este capacitatea analizatorului vizual de a aprecia forma si detaliile obiectelor. Determinarea AV

necesita colaborarea pacientului.
1. Se utilizeaza un optotip , adica un dispozitiv care prezinta litere, cifre sau alte simbluri. Cel clasic
contine 10 randuri de teste. In dreptul fiecarui rand este scrisa AV sub forma de fractie sau zecimala.
Astfel: primul rand corespunde AV de 0,1, iar ultimul rand AV de 1(normal)

2. Pacientul se asaza la 5 m de optotip, la o inaltime corespunzatoare acestuia. Un ochi se acopera cu un

ocluzor si se cere pacientului sa citeasca literele, incepand de la primul rand. Un rand se considera citit
daca pacientul a identificat corect 75% din teste, iar cel mai mic rand citit ne indica AV a ochiului.
Daca pacientul nu poate citi primul rand de la distanta de 5 m, va fi apropiat din m in m pana va reusi sa
citeasca cele mai mari teste.

3. AV se va calcula confrm definitiei AV fractionale, tinand cont ca primul rand de litere este citit de un
ochi normal de la distanta de 50 de m. Astfel, daca pacientul citeste primul rand de la 4 m, AV va fi 4/50,
la 2 m 2/50...

4. Pentru pacientii care nu identifica primele teste nici de la distanta de 1 m vom utiliza urmatoarele
manevre:
- numara degetele: pe fondul optotipuli luminat se prezinta pacientului 1, 2, 3 degete intreband cate degete
vede. Vom nota si distanta de la care poate numara.
- perceperea miscarii mainii: se misca palma in fata pacientului intreband daca vede umbra
- perceperea luminii: se stinge lumina si se prezinta in fata ochiului o sursa de lumina. Verificati daca
sesizeaza coresp prezenta sau absenta luminii.
- fara perceperea luminoasa:0 este din punct de vedere medical este cecitate absoluta

AV se poate testa ulterior la ochiul celalalt. Pasul urmator este testarea cu corectie, ochelari, iar in final se
poate testa binocular
AV de aproape se testeaza cu optotip special, la distanta normala de citit, 33 cm sau la distanta
corespunzatoare unor activitati ale pacientului.

2. Testul cu fluoresceina

Indicatii: cand pacientul prezinta semne si simptome ce sugereaza o afectiune corneeana cu disruptia
epiteliului cornean.
Tehnica: pacientul este plasat in pozitie sezanda, cu ochii deschisi si privirea ridicata. Tragand usor in jos
de pleapa inferioara cu mana libera sau cu degetul mic al mainii ce tine flaconul, deschidem fundul de sac
conjunctival inferior, apoi strangem flaconul pentru a instila o pic de fluoresceina . Pac este instruit sa
clipeasca de cateva ori pentru a etala colorantul pe intreaga suprafata corneeana si conjunctivala.
Pacientul este pozitionat la biomicroscp , se plaseaza bratul acestuia la 30 de grade, se seteaza fanta
luminoasa la un paralelipiped de dimensiuni medii, se stabileste o magnificatie medie. Se examineaza cu
filtrul albastru cobalt. Se scaneaza corneea si conjunctiva cautand arii de "staining ", impregnare
fluoresceinica ce apare de culoare verde deschis.

3. Igienizarea regiunii orbito-palpebrale

Indicatii: In pregatirea preperatorie a bolnavilor ce vor fi supusi unei interventii chirurgicale oftalmlogice,
traumatisme ale regiunii orbito-palpebrale cu escoriatii, echimoze, plagi

Tehnica:
-Pacientul in pozitie sezanda cu capul usor pe spate si ochii inchisi sau culcat cu ochii inchisi.
- tamponul este apucat cu pensa hemostatica din casoleta cu material moale steril si este umectat cu
solutie de betadina/ alcool dintr-un flacon manipulat cu cealalta mana
- vom sterge tegumentele palpebrale si perioculare cu un tamponul de vata pentru dezinfectie si pentru a
degresa pielea din regiunea orbito-palpebrala . Igienizarea se face cocentric, descriind cu tampnul cercuri
de la interior spre exterior(regiune sprancenara, frunte, obraz), fara a reveni cu tamponul pe zona
decontaminata din interior.
- se pot instila picaturi de antibiotic/ antiinflamator/ anestezic
- se asteapta uscarea solutiei antiseptice, dupa care se plaseaza campul operator sau pansamentul

4. Masajul ciliar

Indicatii: blefarite, blefaroconjunctivite:

Tehnica: Se spala mainile cu apa si sapun
- se impregneaza cu betisor de vata cu slutie de betadina 10%
-pac este rugat sa inchida ochii fara a-i strange pentru a efectua masajul ciliac al pleoapei superioare prin
miscari energice stanga dreapta
- pac trebuie sa deschida ochii si sa priveasca in sus pt a fectua masajul ciliac pe pleoapa inferioara
- pac nu trebuie sa atinga regiunea perioculara cateva minute
- masajul ciliar are rolul de a indeparta mecanic scuamele, secretiile, dar si o parte din patgenii infectiosi
- procedura isi demonstreaza eficacitatea in trat blefaritelor cronice si blefaroconjunctivitelor
- este util in pregatirea preoperatorie fiind dovedit faptul ca masajul ciliar cu betadina 10% preoperator
scade incidenta complicatiilor postoperatorii legate de germenii existenti la nivel ciliar.

5. Spalatura cailor lacrimale

Tehnica: instrumente necesare: dilatator al punctului lacrimal, sonde Bowman, canula de irigatie
lacrimala, seringa
- Pacientul este culcat sau asezat pe scaun, cu capul usor aplecat pe spate. Se instileaza anestezic in fundul
de sac conjunctival inferior in mod repetat pt 3-5 minute si se iriga conjunctiva pentru indepartarea
secretiilor. Se executa dezinfectia tegumentelor palpebrale cu alcool iodat sau betadina
- Cu policele mainii nedominante tractionam de pleoapa temporal pt a expune punctul lacrimal, cu mana
dominanta se realizeaza o dilatare a punctului lacrimal introducand dilatatorul in pozitie verticala si
perpendicular pe marginea ciliara a pleoapei aproximativ 2mm. Apoi se introduce canula speciala si se
iriga caile lacrimale cu ser fiziologic, solutii dezinfectante sau chiar antibiotice. Cand caile sunt
permeabile pacientul va simti lichidul de irigatie in gat.

6. Spalatura fundurilor de sac conjunctivale

Indicatii: tratamentul arsurilor chimice, corpii straini conjunctivali, eliminarea secretiilor mucoase si
mucopurulente abundente , spalarea excesiva cu substanta vascoasa dupa aplicarea lentilei Goldmann

Se utilizeaza serul fiziologic, solutia Ringer, solutia salina balansata(BSS), glucoza, chiar si apa potabila,
dar in niciun caz substante neutralizante care nu pot fi dozate corect si det leziuni mai importante.

Tehnica:pac asezat pe scaun, cu capul pe spate sau culcat pe canapea va inclina usor capul de partea
ochiului afectat . Se vor instila cateva picaturi de anestezic atat pt diminuarea durerii cat si pentru
limitarea reflexului de clipit.
- se plaseaza temporal o tavita renala sau un camp pentru a absorbi lichidul de spalatura
- rugam pacientul sa priveasca in sus si tragem de pleoapa inferioara in jos deschizand fundul de sac
inferior executand in acelasi timp spalatura cu ajutorul unui flacon sa a unei seringi cu canula. Rugam pac
sa priveasca in jos si intoarcem pleoapa superioara dupa care efectuam irigatia continua in jet a
conjunctivei , in aceeasi maniera rugam pac sa priveasca la dreapta si la stanga pentru a etala conjunctiva
nazala si temporala
- in cazul arsurilor grave se vor folosi mai multe flacoane de lichid, irigand continuu timp de 15-30 de
min si repetand procedura in timpul primelor ore dupa accident. In pauze vom determina ph-ul
conjunctival cu ajutorul unor benzi de hartie speciala, irigatia inceteaza numai dupa ce se constata o
neutralizare a ph ului conjunctival
- daca spalatura dureaza mai mult timp se poat utiliza o punga sau un flacon de solutie si un tub de la un
perfuzor prin care modulam un jet continuu de solutie.

7. Debridarea fundurilor de sac conjunctivale

Reprezinta inlaurarea bridelor care se formeaza intre conjunctiva tarsala si cea bulbara la nivelul fundului
de sac conjunctival.
Materiale: colir cu anestezic, antibiotic si cicatrizant, bagheta de sticla, tampoane sterile
Tehnica: se asaza pacientul cu capul sprijinit , ochii larg deschisi si privirea in sus
- se realizeaza o anestezie locala topica, tragem pleoapa inferioara si se introduce bagheta de sticla la
nivelul fundului de sac conjunctival
- se executa miscari stanga-dreapta de-a lungul fundului de sac conjunctival

8. Tehnica instilatiilor oculare

Administrarea topica sub forma de coliruri sau unguente oculare asigura concentratii medicamentoase
adecvate la nivell segmentului anterior al ochiului si anexelor sale , dar trebuie subliniat ca efectul
sistemic al acestora, desi, minim, nu lipseste cu desavarsire.

Colirurile se folosesc pentru tratament, diagnostic si anestezie.

Tehnica: inainte de instilare trebuie verificat daca flaconul contine substanta dorita, daca este nealterata,
daca nu are data de valabilitate depasita, daca medicamentul nu este contraindicat pacientului in cauza.
- se intreaba pacientul daca are alergie la substanta activa a colirului
- se explica pacientului ca poate sa apara o senzatie de usturime tranzitorie
- pacientul este plasat in pozitie sezanda sau culcat, cu ochii deschisi si privirea ridicata
- se trage in jos pleoapa inferioara cu mana libera , se strange flaconul si se instileaza 1-2 picaturi
- se poate obtrua punctul lacrimal sau timp de 3-5 minute se face compresiunea cu indexul la nivelul
cantusului intern , pe sacul lacrimal.
- Aceasta compresiune prelungeste timpul de contact dintre medicament si suprafata oculara, obstruandu-
se caile lacrimale excretorii si limitand absorbtia sistemica a medicamentului la nivelul mucoasei foselor
nazale.
- In cazul in care medicamentul pe care vrem sa il administram este sub forma de unguent, aceasta se va
aplicat to la nivelul fundului de sac conjunctival inferior, pe o lungime de 1-2 cm , rugand apoi pacientul
sa ramana cu ochii inchisi cateva minute.

Timpul de contact dintre agentul farmacologic si suprafata oculara este in cazul unguentelor mai mare
decat la coliruri.
Complicatii: alergice, infectioase, reflexe vagale

9. Tehnica aplicarii unguentelor oculare

Tehnica: verificam eticheta tubului pentru a ne asigura daca este medicamentul dorit si daca este in
perioada de valabilitate.
Pacientul este plasat in pozitie culcata sau sezanda cu capul in usoara hiperextensie. Daca este anxios este
bine sa instilam la inceput o picatura de anestezic de suprafata , dupa care asteptam 3-5 minute si apoi
vom introduce ungentul in sacul conjunctival
- rugam pacientul sa se uite in sus , iar noi ciupim pleoapa inferioara de mijlocul ei tragand-o putin spre
inafara.
- in fundul de sac astfel deschis , vom aplica unguentul pe lungime de 1-2 cm
- eliberam apoi pleoapa lent si solicitam pacientului sa-si mentina fanta palpebrala inchisa cateva minute

Precautii: atentie la contraindicatiile individuale alea medicamentelor

- nu trebuie pus prea mult unguent pentru a nu face dificila deschiderea ulterioara a pleoapelor. Cand
tragem pleoapa superioara peste cea inferioara trebuie avut grija sa nu suprapunem pleapele deoarece cilii
pleoapei inferioare prinsi sub pleoapa superioara pot determina eroziuni corneene

10. Pregatirea pacientului in vederea determinarii presiunii intraoculare

Masurarea obiectiva a presiunii intraoculare se poate realiza prin doua categorii de metode ce difera intre
ele. Cea mai utilizata metoda este aplanotonometria realizata cu ajutorul unui dispozitiv montat la
biomicroscop.

Cand se aplatizeaza suprafata standard a corneei, forta necesara aplatizarii este egala cu cea din interiorul
ochiului si reprezinta o masura a presiunii intraoculare.
Tehnica: instilarea unei picaturi de anestezic in fundul de sac conjunctival , urmata de introducerea unei
picaturi de fluoresceina sau atingerea cnjunctivei cu o banda de hartie speciala impregnata cu clorant.
- se asaza pacientul cu capul in pozitie comoda la lampa cu fanta
- se utilizeaza fanta luminoasa deschisa la maximum care trece printr-un filtru de cobalt
- se pzitioneaza capul aplanotonometrului pe centrul corneei si se ajusteaza forta aplicata pana cand cele
doua semicercuri sunt subtiri, egale si se ating prin marginile interioare. in acest moment se citeste
diviziunea de pe scala tonometrului si se multiplica cu 10
- se efectueaza 3 citiri succesive care trebuie sa indice variatii ale masuratorii sub 1mmHg

Determinarea presiunii intraoculare se ralizeaza dupa anestezie locala topica si instilare de fluoresceina ,
conul de aplanatie fiind iluminat cu lumina violet

11. Pregatirea pacientului in vederea interventiilor chirurgicale

-pregatirea preoperatorie si toaleta bolnavilor pentru operatie se face in salon de catre asistenta medicala ,
in limita posibilitatilor
- in filtrul de la blocul operator pacientul este echipat corespunzator cu papuci de protectie din plastic,
halat/ pelerina de unica folosinta si boneta protectoare pentru cap
- asistenta medicala trebuie sa asigure suportul psihologic al pacientului prin linistirea pac si crearea unui
climat de incredere
- va oferi pacientului informatii clare, pe intelesul lui legate de boala, ingrijire si interventie chirurgicala
- va castiga increderea blnavului prin acordarea ingrijirilor de calitate
- respectarea blnavului si opiniilor sale privind credinta, obiceiurile etnice
- supravegheaza si comunica in permanenta cu pacientul
- aseptizarea perioculara se face in camera de anestezie, prima manevra consta in aseptizarea
tegumentelor perioculare cu betadina 10%
- anestezia este stabilita de catre medic in functie de durata si complexitatea interventiei

12. Pregatirea pacientului in vederea extractiei corpilor straini corneeni

- corpii straini corneeni au origini variate, dar cel mai frecvent sunt rezultatul utilizarii polizorului fara
ochlari de protectie
- se pot vizualiza cu usurinta cu ajutorul unei lupe sau la biomicroscop ca un punct de culoare inchisa pe
suprafata corneei
- extractia este apanajul oftalmologului
- post extractie este indicat colir antibiotic si cicatrizant , pansament ocluziv

13. Ingrijirea pacientului cu patologie de pol anterior

Tratamentul contuziilor polului anterior este in general simptomatic: se adm hemostatice, AINS, inhibitori
ai anhidrazei carbonice , antihistaminice de sinteza

Utile par intotdeauna vasoconstrictoarele si inhibitorii secretiei de prostaglandine ce sunt intotdeauna

prezente la locul unei agresiuni

Tratamentul chirurgical: vizeaza mereu complicatiile sau sechelele contuziilor polului anterior . In
anumite situatii se pot aplica lentile de contact cosmetice

14. Ingrijirea pacintului cu patlogie de pol posterior.

Mdificarile polului psterior sunt mai grave datorita lipsei de eficienta reala a tratamentului, dar si datorita
complicatiilor si a evolutiei imprevizibile.

15. Ingrijirea pacientului cu patologie orbito-palpebrala

- asezam pacientul in pozite sezanda cu capul usor pe spate si ochii inchisi sau culcat cu ochii inchisi
- tampnul este apucat cu pensa hemostatica din casoleta cu material moale steril si este umectat cu solutie
de betadina/ alcool dintr-un flacon manipulat cu cealalta mana
- vom sterge tegumentele palpebrale si perioculare cu un tamponul de vata pentru dezinfectie si pentru a
degresa pielea din regiunea orbito-palpebrala . Igienizarea se face cocentric, descriind cu tampnul cercuri
de la interior spre exterior(regiune sprancenara, frunte, obraz), fara a reveni cu tamponul pe zona
decontaminata din interior.
- se pt instila picaturi de antibiotic/ antiinflamator/ anestezic
- se asteapta uscarea solutiei antiseptice, dupa care se plaseaza campul operator sau pansamentul .

16. Tehnica pansamentelor oculare

Clasificare: ocluzive, compresive, uscate, umede, directe

Indicatii: Ocluzive: boli ale polului anterior, postoperator, dupa traumatisme oculare, paliativ in keratita
lagoftalmica , terapia ocluziva in ambliopie
Compresive: hemoragi oculare, solutii de continuitate oculara, atalamii postoperatorii
persistente
Uscate: cele mai folosite
Umede: contuzii, arsuri palpebrale, injectii oculare

Tehnica:
Pansamente ocluzive:
-asezam pacintul in pozitie sezanda si-l rugam rugam sa lase usor capul pe spate si sa inchida ochii
- vom sterge tegumentele palpebrale si perioculare cu un tampn de vata cu alcool pentru dezinfectie si
pentru a degresa pielea in ideea unei aderente mai bune a leucoplastului
- aplicam apoi unul sau mai multe pansamente oculare ovale peste care trecem o banda de leucoplast oblic
din regiunea supero-interna sprancenara pana spre lobul urechii

Pansamente directe: au aceleasi indicatii ca cele ocluzive, ele insa nu folosesc pernute de vata, ci numai
leucoplast aplicat direct pe piele
- pentru aplicarea unui astfel de pansament rugam pacientul sa inchida ochii
- pe pielea pleoapei superioare se pun doua benzi orizontale, suprapuse de leucoplast
- a treia banda de leucplast se pune vertical plecand de pe suprafata benzilor orizontale si ajungand pana
la pleoapa inferioara.

Pansamentul compresiv: necesita mai multe pernute de vata si aplicarea mai multor benzi de leucoplast
in diagoonala ( una dreapta si altele putin mai lateral, usor curbate, cu concavitatea spre cea centrala )
Daca este nevoie de compresiune mai mare se poate trage peste leucoplast fasa in diagonala peste cap

17. Pregatirea pacientului in vederea tratamentului injectabil oculat( injectia subconjunctivala ,

retrobulbara si parabulbara)

Anumite medicamente a caror penetrabilitate intraoculara este slaba si nu ajung in ochi intr-o concentratie
adecvata prin administrarea topica, vor fi injectate fie subconjunctival, sub tenonian , latero bulbar, sau
intravitrean.

Injectii subconjunctivale si sub tenoniene.: Permit penetrarea drogului la nivelul segmentului anterior
ocular intr-o concentratie crescuta.
Dupa o anestezie locala topica, la 3 mm posterior de limb ( pentru injectiile subconjunctivale ) , si la 7
mm posterior de limb ( pentru cele subtenoniene) se patrunde cu un ac fin, injectandu-se 0.5 – 1ml
/solutie.

Injectia latero bulbara, abordul este trans palpebral inferior, la unirea treimii externe cu 2/3 medii
deasupra rebordului orbitar inferior, tangent la glob si in afara conului muscular, injectandu-se 2-4 ml
solutie.

Injectii intravitreene se folosesc mai rar, in cazuri foarte grave, cand dorim sa realizam o concentratie
mare a agentului farmacologic in cavitatea vitreana. Dupa o prealabila anestezie topica , abordul se face la
2-4 mm posterior de limbul sclero – cornean , se patrunde cu acul in corpul vitros, de unde se extrag
aproximativ 0.1 mm entru antibiograma si apoi se introduc tot 0.1 mm solutie medicamentoasa.

Injectiile se pot repeta pana la o ameliorare neta a simptomatologiei , trecandu-se apoi la administrarea
topica a acestora.

18. Determinarea presiunii intraoculare prin metoda comparativa

Aprecierea orientativa a tonusului ocular se poat realiza prin metoda digitala: transpalpebral, cu
ajutorul indexurilor sale, examinatorul comprima si decomprima alternativ globul ocular
examinat apreciindu-i elasticitatea si comparand-o cu cea a ochiului contralateral.

Masurarea obiectiva a presiunii intraoculare se poate realiza prin doua categorii de metode ce
difera intre ele. Cea mai utilizata metoda este aplanotonometria realizata cu ajutorul unui
dispozitiv montat la biomicroscop.

Tonometria prin aplanatie- masoara presiunea intraoculara prin cuantificarea unei forte externe
necesara pentru a aplatiza o suprafata corneana de o dimensiune data. Cea mai utilizata metoda este
aplanotonometria Goldmann, realizata cu ajutorul unui dispozitiv montat la biomicroscop. Determinarea
se realizeaza dupa anestezie locala topica si instilarea de fluoresceina, conul de aplanatie fiind iluminat cu
lumina violet.

Tonometria prin indentatie- masoara presiunea intraoculara prin determinarea indentatiei corneene
produsa de o anumita forta de greutate.

Cea mai cunoscuta metoda este tonometria Schiotz. Profunzimea indentatiei corneene este citita pe scala
gradata a instrumentului, iar prin consultarea unor tabele, aceasta valoare indica presiunea intraoculara in
mmHg. Instrumentul este mult mai ieftin si mai usor de manevrat decat aplantonometrul Goldmann, dar
se decalibreaza usor, furnizand masuratori eronate.

Aceasta metoda comparativa se foloseste in cazuri de urgenta sau in caz de afectiune a globului ocular ce
nu permite atingerea corneei.