Igiena în practica

medicală
Obiective:
La sfârșitul cursului participanții vor fi capabili să:

Definească igiena,
Descrie importanța prevenției ca și parte a igienei,
Listeze căile de transmitere a microorganismelor,
Identifice componentele și importanța echipamentului de protecție,
Enumere principalele norme de igienă aplicate la locul de muncă,
Ilustreze tehnica corectă de spălare a mâinilor,
 Identifice greșelile care se produc in practica medicală,
Analizeze dacă se respectă normele de igienă,
Integreze în practica de zi cu zi informațiile dobândite.
Definiția igienei

• Set de practici efectuate pentru a menține starea de sănătate.

• Igiena medicală se referă la practicile de igienă legate de
administrarea medicamentelor și îngrijirilor medicale care
previne sau minimizează răspândirea bolii.
Practicile din igiena medicală
1.Izolarea sau carantina persoanelor sau a
materialelor infecțioase, pentru prevenirea
răspândirii infecției.

2.Sterilizarea instrumentelor utilizate în

procedurile chirurgicale .

3.Utilizarea îmbrăcămintei de protecție și a

barierelor, precum măști, halate, ochelari și
mănuși.
Practicile din igiena medicală
4.Bandajarea corectă a leziunilor.

5.Eliminarea sigură a deșeurilor

medicale .

6.Dezinfecția reutilizabilelor (de

exemplu lenjerie, tampoane,
uniforme).

7.Spălarea mâinilor cât mai

riguroasă în spații cu potențial
transmisibil al bolilor.
Prevenția
,,Este mai ușor să oprești ceva în primul rând decât să repari daunele
după ce s-a întâmplat,,
Prevenția  alimentație sănătoasă
 spălarea tegumentelor și
păstrarea integrității lor
 conștientizarea factorilor
de risc
 auto-protecția față de
factorii de risc

 implementarea de
programe educaționale
La nivel populațional adaptate tuturor
vârstelor
 programe de formare
continuă pentru
personalul medical
Microorganismele
Un microorganism este un lucru viu
care este prea mic pentru a fi văzut cu
ochiul liber. Exemple de
microorganisme includ: bacterii, fungi,
alge, protozoare și animale
microscopice, cum ar fi acarianul de
praf.
Nu toate microorganismele sunt
dăunătoare pentru organism, întrucât
corpul uman adăposteste 380 miliarde
de bacterii ce alcătuiesc microbiomul
uman.
 Microbiomul
Microbiomul uman reprezintă totalitatea
microorganismelor nepatogene care trăiesc pe
suparafața pielii, în salivă și pe mucoase.
Roluri:
• menține un pH nefavorabil pentru agenții
patogeni,
• fermentează anumite substraturi
energetice,
• sunt în competiție cu bacteriile patogene
pentru hrană,
• sintetizează unele vitamine(B si K).
Căi de transmitere a
microorganismelor
1.Transmitere prin contact direct
Transmiterea prin contact direct presupune
contactul fizic dintre o persoană infectată și o
persoană sensibilă.
Contactul direct include atingerea persoanei
infectate, prin sărut, contact sexual, contact
cu secrețiile orale sau cu leziunile corporale.
2.Transmitere prin contact indirect

Transmiterea prin contact indirect

a bolilor se referă la situația în care
o persoană se infectează ca urmare
a contactului cu o suprafață
contaminată.
Pentru a reduce transmiterea prin
contactul indirect se dezinfectează
in mod corespunzător suprafețele
pe care le atingeți frecvent.
3.Transmitere prin contact cu picături
Unele boli pot fi transmise prin contactul
cu picăturile pentru ochi, nas sau gură.
Picăturile care conțin microorganisme se
pot degaja când o persoană infectată
tușește, strănută sau conversează.
Picăturile pot fi generate și in timpul
anumitor proceduri medicale, cum ar fi
bronhoscopia.
Transmiterea prin picături poate fi
prevenită prin utilizarea mijloacelor de
protecție individuală, cum ar fi măști și
ochelari de protecție.
4.Transmitere aerogenă
Transmiterea prin intermediul aerului presupune
contactul cu reziduuri de la picături care s-au evaporat
sau particule de praf care conţin microorganisme, care
rămân in aer, perioade îndelungate de timp.

Acestea trebuie să poată supraviețui în afara corpului și

să traiască o vreme în mediul uscat. Prin această
modalitate de transmitere, microorganismele vor intra în
tractul respirator superior și inferior. Din fericire, doar un
număr limitat de boli pot fi contractate pe cale aerogenă,
dintre care:- tuberculoza;
- varicela;
- pojarul.
5.Transmitere fecal-orală
Transmiterea fecal-orală este de obicei
asociată cu existența unor organisme care
infectează sistemul digestiv.
Microorganismele pătrund în corp
prin consumul de apă sau ingestia de
alimente contaminate.
Dacă persoana infectată desfășoară
activități care presupun manevrarea de
alimente, igiena necorespunzătoare poate
contribui la contaminarea acestora cu
microorganismele patogene. 
6.Transmitere prin vectori
Vectorii sunt animalele capabile să transmită boli: acarieni,
muște, purici, șobolani, câini, pisici și căpușe. Cei mai comuni
vectori care transmit boli sunt țânțarii. Țânțarii transferă
boala prin înțepătură și pot transmite malaria, virusul West
Nile, febra Dengue și febra galbenă.

Mușcăturile sau înțepăturile nu sunt

singura modalitate prin care vectorii pot
transmite boli. Acestea pot fi transmise
prin fecalele unui vector sau prin
contactul direct sau indirect cu acesta.
Echipamentul de protecție
Echipamentul individual de protecţie reduce, dar nu exclude, totalmente
posibilitatea de infectare, el este eficient doar dacă este utilizat corect şi pe
toată perioada de contact cu sursa de infecţie. Utilizarea echipamentului de
protecţie nu va exclude alte măsuri de igienă, de exemplu: spălarea pe mâini, ce
rămâne metoda esenţială de prevenire a infecţiei.
Echipamentul de protecţie personal va fi folosit de:
• personalul medico-sanitar care îngrijeşte pacientul
(medicii, asistentele medicale, radiologii, fizioterapeuţii).
• personalul auxiliar implicat în menţinerea curăţeniei,
în sterilizarea echipamentului, deşeurilor de la pacienţi,
tehnicienii.
• membrii familiei şi vizitatorii.
Componentele echipamentului de protecție
1.Halat alb cu mâneci scurte sau bluză şi fustă (pantalon); personalul din secţiile
cu bolnavi cu receptivitate mare/septice vor purta halate colorate: galben pentru
secţiile septice, albastru pentru cele cu receptivitate mare, roşu pentru urgenţe

2.Bonetă simplă (din material textil) sau impermeabilă pentru protecția părului

3.Mască - protejează tegumentele, mucoasa bucală şi nazală

schimbată la 4 ore: secţii de sugari, epidemiologie
schimbată la ½ oră: în secţiile de nou-născuţi, prematuri, distrofici,

schimbată înaintea fiecărei manevre (după caz)

4.Pantofi cu talpă moale, fără toc

5.Al doilea halat de protecţie, cu mâneci lungi (bluză impermeabilă), şorţuri şi

ochelari de protecţie sau mască facială(in funcție de specificul secției și caz)

6.Mănuşi de protecţie de unică folosinţă pentru:

• manipularea substanţelor corozive, toxice, coloranţi, (ex: dezinfectante,
citostatice, radioizotopi)
• contactul cu sânge sau alte produse biologice (ex:recoltări)
• în secţii de boli contagioase (pentru bolile transmisibile prin contact)
 Mănuşile se schimbă:
 după fiecare pacient
 între 2 îngrijiri (după terminarea îngrijirii)
 în caz de întrerupere a actului medical
 în caz de rupere

Mănuşile nu se spală, nu se dezinfectează!!!

Mănuşile nu se refolosesc!!!
Portul a 2 perechi de mănuşi nu scade frecvenţa AES (accidente de
expunere la sânge), dar divide cu 3 riscul de contact cu sângele sau un
produs contaminat!!!
Durata maximă de purtare a unui echipament de protecţie e de 3 zile!!!
Îndepărtarea corectă a mănușilor
După folosire se îndepărtează prinzând marginea primei mănuşi din
exterior și se aruncă în containerul pentru materiale contaminate, iar
apoi se prinde cealaltă mănuşă cu mâna liberă din interior. După
aruncare mâinile se spală din nou, chiar dacă mănuşile nu prezintă
semne vizibile de deteriorare.
Norme de igienă la locul de muncă
• Folosirea echipamentului de protecție.
• Spălarea mâinilor înainte și după fiecare manevră efectuată.
• Folosirea mănușilor și a măștii pentru auto-protecție dar și pentru protecția
celor din jur.
• Sortarea corectă a deșeurilor pentru prevenirea răspândirii microorganismelor.
• Asigurarea unui ambient optim din punct de vedere al temperaturii, umidității și
aerului din saloane.
• Dezinfecția/sterilizarea suprafețelor de contact și a instrumentarului după
folosire.
• Depozitarea materialelor in condiții optime, care să nu favorizeze contaminarea.
Spălarea mâinilor

Mâinile curate sunt o condiție esențială de prevenire a

îmbolnăvirilor. Acestea sunt folosite pentru atingerea
tuturor obiectelor din mediul înconjurător, de aceea sunt
cea mai rapidă cale prin care germenii infecțioși ajung in
organism.

Unele dintre cele mai frecvente afecțiuni cauzate de

spălatul incorect al mâinilor sunt: gripa şi răceala,
hepatita A, bronșiolita, meningita, parazitozele, precum și
bolile diareice acute.
Când trebuie să ne spălăm pe mâini?
înainte, în timpul și după prepararea hranei
înainte de masă
înainte și după îngrijirea unui bolnav
după utilizarea toaletei
înainte și după tratarea unei răni
după schimbarea scutecului unui bebeluș sau asistarea unui copil la toaletă
după suflarea nasului, tuse sau strănut
după atingerea, hrănirea sau curățarea unui animal
după atingerea resturilor menajere sau curățenia în casă, imediat după revenirea acasă
după utilizarea tastaturii, a telefonului mobil sau a altor dispozitive și accesorii
electronice
de fiecare dată când mâinile devin vizibil murdare
Studii de caz:
#1
Un asistent medical ce lucrează într-o secție de diabet trebuie să
ducă probele biologice recoltate de la un pacient pentru analize la
laboratorul spitalului, care se află în alt corp al clădirii, presupunând
traversarea unei curți interioare unde se află și alte persoane în afară
de personalul medical. Acesta pleacă îmbrăcat în echipamentul de
lucru, lasă probele la laborator, după care se întoarce în secția în care
lucrează.
Greşeli:
1) Asistentul medical nu și-a schimbat papucii de interior cu altă
pereche pentru exterior ceea ce duce la creșterea riscului de a aduce cu
sine diferiţi agenți patogeni.

2) Asistentul medical nu și-a luat un halat suplimentar peste bluza pe

care o purta, favorizând contactul direct cu microorganismele.
#2
Un asistent medical ce lucrează pe secția de primiri urgențe trebuie
să administreze o perfuzie unui pacient. Acesta se spală pe mâini, își
pregătește materialele necesare, își pune mănușile și efectuează
procedura. Imediat după aceea, acesta trebuie să administreze
medicația sub formă injectabilă unui alt pacient așa ca asistentul își
pregătește medicația și o administrează, după care recapișonează acul
şi aruncă seringa în coșul de culoare galbenă, alături de celelalte
deșeuri.
Greşeli:
1)Asistentul medical nu și-a spălat mâinile după ce a administrat
perfuzia primului pacient.
2)Asistentul medical nu și-a schimbat mănușile înainte de a administra
medicația celui de-al doilea pacient.
3)Asistentul medical a recapișonat acul, greșeală care poate duce la
infectarea acestuia prin înțepare cu lichidele biologice ale pacientului.
Acul se detașează de seringă cu ajutorul suportului special din recipientul
de tăietoare înțepătoare.
4)Asistentul medical nu a sortat deșeurile rezultate in urma actului
medical conform prevederilor în vigoare.
Vă mulţumim!