Cuprins:

Întroducere.............................................................................................. 3

Capitolul I Violenţa domestică: definiri conceptuale

1.1. Definirea conceptului de violenţă domestică............................ 7

1.2. Tipurile şi formele violenţei domestice..................................... 10

1.3. Etapele şi comportamentele violenţei domestice..................... 13

Capitolul II Implicaţiile psihosociale ale violenţei domestice

2.1. Ciclul violenţei în familie.......................................................... 15

2.2. Consecinţele violenţei domestice.............................................. 17

2.3. Metode asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice 20

Bibliografie ..........................................................................................

27
 Întroducere

Omul se naşte printr-o minune, tot el se dăruie printr-o minune, omul şi

fiinţa lui au fost create pentru a fi şi a exista, a dărui şi a face diversele fenomene
din societatea existentă.
Soydan spunea “ne-am născut pentru a ajuta pe alţii”, de ce atunci există
teamă, frică, de ce totţi se gîndesc la diversele lucruri pe care nu trebuie nicidecum
să le înfăptuiască.
Violenţa domestică – există, deoarece a fost concepută din lucruri negîndite
şi fapte nedorite, ea se manifestă peste tot în lume, agresorii şi victemele ei pot fi
tineri sau bătrîni, integri fizic sau handicapaţi, bogaţi sau săraci, cultivaţi sau
analfabeţi, muncitori de rînd, oameni cu studii superioare, celebrităţi, sportivi
faimoşi sau şomeri.
Ea există şi va exista, dacă vom fi mereu indiferenţi de ceea ce se întîmplă în
jurul nostru, noi trebuie să acţionăm puţin cîte puţin pentru ca lumea să fie mai
bună, mai atentă la acele fapte şi lucruri mizere din jurul nostru.
Vom fi mai buni – societatea va fi mai bună, mai sănătoasă, mai liberă în
ceea ce poate şi încearcă să posede în cele mai dese cazuri.
Actualitatea temei investigate
Violenţa domestică o putem considera o variabilă intermediară, ăn sensul că
ea acumulează efectele unor factori sociali şi psihologici şi la rîndul ei influenţează
disoluţia conjugală. În studiile efectuate din ţara noastră între anii 1985 – 1989 pe
problematica neînţelegerilor în familie şi a divorţialităţii, violenţa este invocată de
respondenţi (în special de femei) pe primele locuri dreptcauză a divorţului (Bejan
şi Buruiană, 1989)
Ca şi pentru alte subiecte ale familiei, lipsesc date concrete cu privire la
violenţa în familiile din Republica Moldova.

3
 Sociologia americană se întreabă, în primul rînd, dacă actualmente violenţa a
crescut faţă de trwcut în societatea americană. Răspunsul nu e uşor de dat, întrucît
pînă în anii '70 nu existau cercetări sistematice în domeniu. Iar aceste cercetări nu
s-au efectuat deoarece violenţa în familie nu era considerată problemă relevantă.
Studiile de debut (în SUA) pe problema violenţei s-au concentrat asupra
variabilelor psihologice, a trăsăturilor de personalitate şi comportamentelor. În
viziunea unor autori (Beth şi alţii, 1985), acestea s-au oprit la două desconsiderări
implicate: soţi beţivi, mame necorespunzătoare, soţii ameninţătoare şi rele.
Cercetările ulterioare au arătat că violenţa este răspuns complex la anumite
condiţii ale vieţii: sărăcia, lipsa de putere socio-politică, promovarea în mass-
media a violenţei faţă de femei, ideologia dominaţiei şi agresivităţii masculine şi
altele.
Cele mai multe acte de violenţă domestică au loc între soţi. Potrivit unei
anchete, în 16% din toate cuplurile americane soţii ajung să se loviască (Straus şi
alţii, 1980). În general „atacatorii” sunt bărbţii, la violenţele cărora tot mai multe
soţii răspund cu violenţă. Totuşi, femeile sunt de departe în mai mare măsură
vitime ale agresiunii în familie, mai mult chiar decît copii. Datele arată că atît
variabilele economice cît şi psihologice intervin înhotărîrea soţiilor de a rămîne sau
nu în abuzul conjugal (Strube şi Barbaur, 1983).
Privitor la cauzele violenţei domestice, mulţi sociologi preferă să o considere
o reflectare, un rezultat al toleranţei şi chiar al încurajării agresivităţii din viaţa
socială în ansamblu: violenţa din stradă, din stadioane, din locuri publice, din
mass-media, luptele armate. Dar, nu sunt oare aici în joc factori care răspund de
agresivitate în general printre cei de natură biologică nu pot fi ignoraţi?
Oricum, ceea ce în consensualitate studiile au arătat că violenţa nu rezolvă
violenţa din familie ci le amplifică. Mai mult, violenţa naşte violenţă şi o transmite
prin socializare şi învăţare socială.
Deşi există cercetări care o contrazic, cele mai multe date validează teoria
„transferului generaţional al violenţei familiale” (Stacey şi Shupe, 1983).

4
Vizînd şi simţind pe propria piele bătaia din partea părintelui, copilul o va practica
şi el cînd va fi părinte.
Odată învăţat în copilărie acest model de relaţionare capătăt pentru copil
forţa unui tipar care se aplică tuturor relaţiilor sociale în care va întra ca adult.
Se constată că în 74% din cazuri (Killen, 1998) are loc această repetare de la
o generaţie la alta a modelului de comportament violent în familie.
Există însă şi indivizi care au şansa să se desprindă de modelul în care au
fost crescuţi. Eric Erikson consideră că acest privilegiu aparţine adolescenţilor.
G.M., în vîrstă de 12 ani, copilul unic al unor părinţi violenţi, elev bun cu o
figură prea gravă şi tristă pentru vîrsta lui spunea în 1997 : „Tata a fost un băiat ca
şi mine. El îl vedea pe bunicul cum o batea pe bunica şi cum îi vorbea cu vorbe
devastatoare. Tata a făcut la fel cu mama. Dar la mine s-a terminat. Eu nu îmi voi
creşte copii ca să vadă astfel delucruri şi nu mă voi purta urît cu soţia mea.”
Mărturia gravă a acestui copil se duce cu gîndul la un pom plin cu fructe verzi, dar
avînd undeva , pe un ram, un fruct deja copt, mult inainte de vreme, deoarece în
interiorul lui, fructul poartă un vierme. E viermele violenţei din familia în care a
crescut şi care la condamnat la o maturitate precoce, furîndu-i copilăria.
Studii mai recente arată că repetarea violenţei delao generaţiela alta se
petrece în următoarele proporţii diferite: cînd e vorba de violenţă fizică, trecerea se
face în proporţie mai mare, cînd este vorba de abuz sexual, se dezvoltă o violenţă
fizică în relaţiile interpersonale în proporţie relativ mai redusă.
Pe de altă parte, 18% dintre partenerii violenţi nu provin din familii unde să
li se fi oferit modele de relaţionare violentă. În aceasta diferemţa de la o generaţie
la alta ar trebui căutată calea diminuării violenţei în familie.
Într-o cercetare din 1997, în Timişoara, şcoala generală Nr:22, pe lot de:
- 32 copii, elevi în clasa a 7-a;
- 36 de părinţi ai acestor copii;
- 34 de bunici ai aceloraşi copii;

5
au rezultat cîteva semnificative care arată că de la o generaţie la alta conştiinţa
efectelor nocive ale bătăii creşte, în vreme ce incidentele de abuz fizic asupra
copiilor scad, deşi nu în aceeaşi măsură (Muntean, 1999).
Astfel, copii recunosc că în proporţie de 68,7% că sunt bătţi, în timp ce
părinţii lor, doar 18,7% consideră că a bate copilul este o metodă potrivită de
educaţie.
Apare un procent de aproape 50% de copii care sunt bătuţi, deşi părinţii lor
ştiu că aceasta nu este o metodă adecvată de educaţie.
În generaţia părinţilor 78,1% au fost bătuţi decătre părinţii lor, actualii
bunici. Deşi 60% dintre părinţii care au fost bătuţi în copilărie sunt conştienţi de
efectele negative ale bătăii, toţi utilizează bătaia în relaţia cu copilul lor.
Bunicii mărturisesc că în proporţie de 87,5% au fost bătuţi în copilărie şi
consideră în proporţie de 84,3% că bătaia este o metodă necesară în educaţie.

Populaţia Bătuţi Cred în bătaie Diferenţa

Copii(32) 68,75%
Părinţi (36) 78,1% 18,75% 59,35%
Diferenţa 9,35%
Bunicii (34) 87,5% 84,3% 3,2%
Diferenţa 9,4% 65,6%

Cerecetarea noastră a investigat, deasemenea, opinia publicăîn privinţa bătăii

copilului. Rezultatele arată că opnia publică susţine, că, în familia românească,
abuzul fizic al copilului se întîlneşte cuo frecvenţă de 90% (80% consideră că este
un fenomen generalizat şi frecvent întîlnit), 16,6% considerînd bătaia o metodă
educativă indespensabilă, iar 20% ometodă uneori necesară.
Datele noastre se aproprie de celeobţinute într-o cercetare organizată de
EPOCH World Wide în România în 1996. S-a aflat atunci că în proporţie de 96%
părinţii români nu consideră că a bate copilul înseamnă al umili şi ai provoca
suferinţă psihică, găsinduse că în proporţie de 87% bătaia copilului este
considerată o practică frecventă.

6
 Scopul lucrării constă în: descrierea fenomenului de violenţă domestică
asupra femeii, familiei, şi întregii societăţi.
Obiectivele lucrării:
- De a identifica cauzele care duc la apariţia violenţei;
- De a evidenţia impactul violenţei asupra femeii, familiei, şi întregii societăţi;
- Dea descrie ciclul violenţei în familie;
- De a caracteriza etaăele şi comportamentele specifice violenţei domestice;
- De a identifica consecinţele manifestării violenţei domestice;
- De a descrie tipurile şi formele violenţei domestice;
- De a caracteriza principalele metode asistenţiale ăn lucrul cu victemele
violenţei domestice.
Gradul de investigare a problemei
De cele mai multe ori oamenilor le place să vadă familia ca un loc relativ
imun la violenţă, un loc în care o familie iubitoare le asigură susţinere şi îngrijire,
care îi apără de lumea violentă. Dar decele mai multe ori nuse intîmplă aşa.
Cerecetările au arătat că bărbaţii, femeile şi copiii, sunt mai mult probabil
expuşi violenţei în propriile case, decît pe stradă sau ăn alte locuri publice. Se
ăntăplă de fapt un adevărat paradox – familia este sursa de dezordine, conflict şi
neînţelegere, chiar dacă o funcţie fundamentală a acesteia este de a asigura
satisfacţie emoţională.
Pentru că familia este un loc inchis cu reguli proprii şi fără un control
exterior, care să medieze interacţiunile, membrii familiei se „dezbracă” de
hainelepe carele poartă în societate şi îşi dezvăluie adevărata faţă. Fiecare poate să
îşi exprime liber sentimentele pe care le-a simţit dea lungul zilei, frustrarile şi
dorinţele neîndeplinite, pe care le-a simţit, trăit şi nu le-a putut revărsa în lumea
exterioară. C Păunescu (1994, pag. 90) consideră că „familia este celmai activ

7
centru de agresivitate, poate şi pentru că înfamilie fiecare îşi poate dezveli
adevărata faţă a personalităţii sale”.
Toate aceste atitudini se adună, puţin cîte puţin pînă cînd nu se mai ştie de
unde s-a început ţi pînă unde se va merge. Climatul familial se deteriorizează şi
apar disfuncţii ale familiei. I.Mitrofan şi N.Mitrofan (1991) definesc violenţele
familiale „atitudini şi conduite cu caracter heteroagresiv ce se produc între
membrii familiei în contextul unui cliam conflictual sever, ce indică o deteriorare
semnificativă a funcţionalităţii familiale.”
În lucrarea „Violenţa – aspecte psihosociale”, Stith şi Williams 1990,
definesc violenţa domestică ca orice act violent comis de o persoană de pe poziţia
unui rol marital, sexual, pariental sau de ocrotire, asupra altor persoane cu roluri
reciproce.
În lucrarea „Tratat de Asistenţă Socială”, nivelul de conştientizare a
fenomenului de violenţă domesticăeste descris de cercetările din 1996 care au avut
ca obiectiv central investigarea opiniei publice privin înţelegerea complexităţii
fenomenului.
Abordarea metodologică
Pentru a putea fi relatată această temă, autorul a folosit drept metode de
cercetare analiza istorcă, compararea datelor deja evaluate în lucrările dereferinţă,
prin intermediul metodei statistice, analiza abordărilor conceptuale şi demonstrarea
importanţei familei, şi consecinţele fenomenului de violenţă domestică asupra ei şi
existenţa unui sistem de protecţie pentru ocrotirea dezvoltarea în general a familie
Structura lucrării
Teză este alcătută din două capitole, primul capitol are trei paragrafe, al
doilea capitol de asemenia trei paragrafe.
Primul capitol cuprinde definirile conceptuale ale violenţei domestice.
În primul paragraf al acestui capitol am definit conceptul de violenţă
domestică şi caracteristicele lui. Al doilia paragraf conţine tipurile şi formele de

8
violenţă domestică şi caracteristicele fiecăruia. În al treilea paragraf am anumerat
etapele şi comportamentele specifice violenţei domestice pentru fiecare în parte.
Al doilea capitol are ca scop implicaţiile psihosociale ale violenţei
domestice.
În primul paragraf al acestui capitol am descris ciclul violenţei în familie. În
al doilia paragraf sunt descrise consecinţele frecvente şi inevitabile ale violenţei
domestice. În al treilea paragraf am enumerat rolul asistentului social şi metodele
asistenţiale în lucrul cuvictimele violenţei domestice.

9
 Capitolul I Violenţa domestică: definiri conceptuale

1.1. Definirea conceptului de violenţă domestică

„Violenţa domestică”, este definită ca un model sistematic de

comportamente abuzive,desfăşurate pe o perioadă de timp, putînd deveni mai
frecvente şi mai grave, aplicate în scopul controlului, dominării şi/sau coerciţiei.
Asemenea comportamente pot include atît abuzul verbal şi ameninşarea; abuzul
psihic, psihologic şi sexual, cît şi distrugerea bunurilor şi animalelor de casă.
Agresorul săvîrşeşte abuzurile adesea într-un mediu creat de el însuşi, care în final
prinde victima ca prinr-o capcană intr-o stare de teamă, izolare, deposedare şi
confuzie. Episoadele de violenţă domestică nu sunt acte întîmplătoare de violenţă
sau incidente provocate de pierderea cumpătului.
Conceptul de violenţă domestică a fost introdus destul de recent, prin anii
1970. Termenii de violenţă în familie şi de violenţă între rude, sunt folosiţi pentru a
se referi la orice act, care este săvîrşit cu intenţia de a răni sau a face rău din punct
de vedere fizic, individului cu care oo persoană se înrudeşte din punct de vedre
legal ori este rudă apropiată de sînge (Gelles şi Straus, 1988). Hartmann 1981
menţionează că familia este locul în care conveţuiesc „oamenii care au activităţi şi
interese diferite şi care, în acest proces, intra adesea în conflict”. Alţi specialişti
definesc violenţa domestică „ca orce act violent comis de o persoană de pepoziţia
unui rol marital, sexual, pariental sau de ocrotire asupra altor persoane, cu roluri
reciproce” (Stith şi Williams, 1990).
Din punct de vedere clinic, o definiţie larg acceptată a vilenţei domestice
este aceea formulată de Stark şi Fliteraft (1996), care consideră că aceasta „ este o
ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau trecut, a unei răniri fizice în

10
cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de
domiciliu.
Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale,
distrugerea bunurilor care aparţin victemei, izolarea de prieteni, de familie sau alte
potenţiale surse de sprijin, ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative
pentru victimă, incusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor
personale ale victemelor, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de
îngrijire şi protecţie.
Deşi violenţa domestică este un fenomen care a însoţit dintotdeauna
construirea şi dinamica familiei, intrarea ei în atenţia ştiinţelor juridice şi sociale,
este de dată recentă. Doar în ultimii 20 de ani ştiinţele sociale şi reglementările
legale, internaţionale fac referinţă la violenţa domestică.
Abordarea fenomenului de violenţă domestică s-a petrecut ulterior
generalizării, în rîndurile profesioniştilor şi ale comunităţilor, a interesului privind
prevenirea violenţei domestice.
Este înteresant de remarcat faptul că majoritatea femeilor implicate într-o
relaţie violentă conştientizează amploarea pericolului violenţei pe care o suportă
abia în momentul ăn care manifestările copiilor le trezesc sentimentul
responsabilităţii parientale.
Principala funcţie a familiei şi a părintelui luat izolat – protejarea copiilor
este cel mai adesea neglijată în cazul familiilor violente. Cu toate acestea unul
dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care rămîn în relaţie cu un
partener violent este: „în momentele bune, el ştie să fie un tată bun, iar copii au
nevoie de ambii părinţi”. Pe de altă partre, decizia lor este de a lua măsuri de
protecţie faţă de partenerul violent, în numeroase cazuri, de conştientizare a
pericolului ce planează asupra copiilor sau care a atins deja copiii.
Avem astfel, încă odată dovada unei paralele între modul încare se
construiesc şi se i-au masurile deprotecţie în spaţiul domestic, al familiei, faţă
decei mai slabi membri – copii, bătrîni, femei şi modul în care sunt conştientizate

11
riscurile şi se i-au măsurile la nivelul unei cominităţi sau a unei societăţi. Ideea că
familia reprezintă celula de bază a societăţii apare în mod implicit în dezvoltarea
măsurilor de protecţie în cazul violenţei în familie.
Un tablou complet privind nivelul de abordare a fenomenului violenţei
domestice în cadrul unei societăţi va trebui să ţie seama de:
1. reprezentarea socială a fenomenului la nivelul societăţii;
2. serviciile adresate fenomenului şi legistaţia în baza cărora funcţionează;
3. sitiatţia economico-socială.
Violenţa în familie a stat în conul deumră a interesului general, aşa cum
manifestările interesului general s-au oprit în faţa uşei închise a căminului care
adăposteşte viaţa familiei. Viaţa privată aparţine exclusiv indivizilor, familiei deşi
ori de cite ori aceasta interfera flagrant cu bunul mers al comunităţilor,
cureglementările generale ce girau viaţa comunităţilor, se luau măsuri mai mult
primitive decît reparatorii. Astăzi însă asistăm la o creştere a atenţiei publice faţă
de spaţiul vieţei private, iar dezvăluirele inerente privind violenţele care se petrec
în acest spaţiu au obligat statele democratice la asumarea responsabilităţii faţă de
fiecare membru al ei, indiferent unde s-ar afla, chiar şi în spatele uşelor închise ale
căminului familial.
Comportamentele umane manifestate în spaţiul public aparţin indivizilor
„născuţi” în spaţiul privat. Pe măsură ce această idee apărută şi dezvoltată prin
multiple studii în domeniul prevenirii abuzului şi al neglijării femeii şi copilului s-a
infiltrat în conştiinţa socială, au apărut: interesul pentru viaţa privată a individului
şi al familiei, diverse studii reglementările şi legile serviciile de prevenţie şi
intervenţie. Spaţiul public, prin conştientizarea riscurilor şi starea de alertă
consecutivă, traduse prin interesul manifest faţă de domeniul vieţii private a
familiei şi a indiviţilor,penetrează spaţiul privat cu intenţia deprotejare a
indivizilor, dar uneori şi cu efecte de disconfort şi pentru ei. Uneori acest interes
conduce la prezentări deşanţate în presă, cu efecte nocive asupra reprezentării
sociale care vor vehicula imaginea unei violenţe domestice cu aură de

12
„normalitate” rezultată din frecfenţa manifestărilor prezentate. Un astfel de interes
intruziv faţă se spaţiul privat frizează adeseori bunul simţ, ce se întîmplă
deconcertat în faţa relatărilor incredibile şi dureroase.
Violenţa domestică este o problemă globală, cu care se confruntă toate ţările
lumii, bine camuflată şi deghizată prin intermediul multor reprezentări greşite
depre rolul tradiţional al bărbatului şi al femeii în familie şi societate. Sociologii,
bunăoară, sunt tentaţi să explice prezenţa violenţei prin tradiţiile socio-culturale
din societate. Violenţa domestică apare ca urmare a lipsei de cultură, a perceperii
eronate a valorilor familiale şi sociale, fie a neglijării lor.
Agresivitatea întrafamiliară repreţintă o patologie relaţională, o conduită
comportamentală deviantă. Prin implicaţiile sale psihobiologice, sociojuridice,
economice, heteroagresiunea intrafamiliară devine o problemă de importanţă
majoră pentru actuala societate.
Familia patogenă dezvolă un risc deosebit atît pentrumembrii săi cît şi pentru
sănătatea socială în general. Violenţa fizică şi cea verbală între soţi, alcoolismul
părinţilor, gelozia cu componente patologice, abuzul sexual afemeii şi al copilului,
delecvenţa juvenilă, molestările şi abandonul bătrînilor, sărăcia şi şomajul – toate
acestea sunt doar cîteva dintre „dimensiunile „ anomiei familiei contemporane, ale
căror valori tradiţionale suferă restructurări serioase.
Autorii care abordează în lucrările sale problema violenţei domestice indică
la o extindere enormă în ultimii ani al acestui fenomen cu impact psiho şi
sociopatogen.
Motivul principal care a generat, atît de tîrziu recunoaşterea violenţei
familiale şi abordarea ei ca o problemă socială l-a constituit coloritul specific
atribuit familiei: spaţiul privat cu caracter „tabu”, în care nu poate fi admisă nici o
intervenţie din afară.
Femeia suferă cel mai mult în urma violenţei domestice, deoarece, face
parte din categoria persoanelor (împreuna cu copii şi cei foarte în vîrstă) ceprezină
un grad mare de vulnerabilitate victimală, date fiind caracteristicile sale

13
bioconstituţionale şi psihocomportamentale. Prin tradiţie, feminitatea desemnează
o serie de trăsături de personalitate specifice femeii, precum: sensibiiate, fineţe,
activitate ordonată, sentimente deosebite, preocupări pentru frumos, emotivitate,
intelegenţă analitică, atitudini emoţionale.
Dar tot prin tradiţii imaginea femeii în raport cu cea a bărbatului a fost
general defavorizată, bărbaţii, mai ales cei căsătoriţi, avînd drepturi depline de
aplicare a sancţiunilor axate peagresiune fizică. Femeia trebuie să suporte dea
lungul timpului multe variante de umilire, desconsiderare şi chiar maltratare, toate
acestea ca urmare a unor norme socio culturale acceptate şi promovate de grupurile
şi macrogrupurile de apartenenţă.

1.2. Tipurile şi formele violenţei domestice

Pentru realizarea unei intervenţe adecvate este necesară însă o definiţie

operaţională care să cuprindă tipurile de violenţă, clasificate după formele lor de
manifestare. Altfel spus, violenţa intrafamiliară este un act sau un ansamblu de acte
la săvîrşirea cărora se foloseşte un anumit grad de forţă fizică realizaţ în cadrul
unui grup care îndeplineşte funcţii familiale.
Marciana Popescu şi Ana Muntean, (2000) specifică că violenţa
intrafamiliară cuprinde mai multe tipuri de violenţă:
- Violenţă fizică activă, prin care se provoacă celuilalt membru de familie o
serie de vătămări;
- Violenţă fizică pasivă, ce constă în întreruperea sau insuficienţa relaţiilor
sociale sau sexuale;
- Violenţa verbală;
- Violenţa sexuală.

14
 Formele de victimizare la care a fost supusă femeia au variat de la o cultură
la alta, de la o etapă istorică la alta, de la forme uşor agresive pînă la forme
violente, fizic şi psihic traumatizante.
Fără a minimaliza impactul negativ al violenţei asupra altor categorii de
victime (copii, bătrîni) şi gravitatea altor forme de victimizare a femeilor (violul),
vom aborda doar procesul de victimizare a femeii din persectivă violenţei
domestice.
În multitudinea de varinate de abordare şi analiză contemporană de abordare
a violenţei domestice putem delimita două poziţii de extremă:
- Tratarea violenţei ca o suită de acţiuni ce dăunează, provoacă durerea,
suferinţe celor din familie;
- Identificare violenţei cu tendinţa de a-şi supune alţi oameni, de a fi lider, de
a realiza activităţi autoritare.
Violenţa fizică, sexuală, emoţională, economică, ameninţările şi intimidarea
reprezintă forme de adresare violentă în familie. Scopul persoanei care comite
actul de violenţă este de a deţine puterea şi controlul în relaţiile familiale. În mare
parte, actele de violenţă domestică sunt săvîrşite de bărbat împotriva femeii.
Bărbaţii care manifestă comportament violent pot folosi urmaătoarele forme
de control pentru a deţine putere asupra femeii:
1. Violenţa fizică: împinge, ghionteşte, bate, palmuieşte, strangulează, trage

de păr, izbeşte, apucă, foloseşte arma, răstoarnă, prăbuşeşte la podea, răsuceşte

mîinele, muşcă, aruncă cu diverse obiecte, crează obstacole fizice, care nu-i permit
femeii să iasă din casă, nu-i permite să primească ajutor medical în caz de
necesitate (boală, graviditate sau traume). Violenţa fizică, nu întotdeauna lasă urme
uşor vizibile (vînătăi, fracturi).
2. Violenţa emoţională: bărbatul agresor ameninţă că îi va răpi copii, ori o va

face să se sinucidă, loveşte în demnitatea personală a femeii cu vorbe umilitoare,

grosolănii, reproşîndu-i că-şi îndeplineşte prost rolul de soţie, mamă. Aceste
acţiuni condiţionează degradarea personalităţii femeii. Violenţa emoţională este o

15
formă importantă în deţinerea controlului asupra partenerei. Multe femei, victime
ale violenţei afective susţin că aşa forme ale violenţei domestice sunt cu mult mai
distrugătoare decît violenţa fizică, cu toate că nu lasă urme şi cicatricii vizibile.
3. Violenţa sexuală: partenera este impusă să întreţină relaţii sexuale sau este

lipsită de aşa relaţii. Forţarea femeilor de a asista sau de a lua parte la acte sexuale,
de a le exploata în scopuri de prostituţie sau de pornografie reprezintă o
manifestare a violenţei sexuale.
4. Violenţa economică: femeilor nu li se permite să se încadreze în cîmpul

muncii, sunt lipsite de bani, sunt impuse să ceară de la bărbat bani pentru a face
cele mai necesare cumpărături (hrană, îmbrăcăminte pentru sine şi copii).
5. Izolarea: limitează folosirea telefonului, i se interzice să comunece cu cei

apropiaţi, femeia este supraveghiată în permanenţă: ce face, cu cine prieteneşte, cu

cine se întîlneşte, ce voorbeşte.
Agresorii îşi aranjiază cu traiul familiile în locuri puţin populate, le
îndepărtează intenţionat de prieteni şi rude.
Multe decenii, violenţa domestică a fost considerată o formă de manifestare
obişnuită în familiile dezorganizate şi îngrupurile marginale, defavorizate social şi
economic, dar aceste fenomene de manifestare sunt frecvente şi în cazul familiilor
cu un statut social ridicat, carenu sunt însă dispuse să recunoască aceste
comportamente, creînd o imagine falsă, sau incompletă, asupra amplorii acestui
fenomen.
Statisticele internaţionale estimează că frecvenţa acestor forme de violenţă a
crescut în ultimii ani. Astfel în SUA, unul din opt adulţi a fost implicat într-un
episod violent. În Republica Moldova conform unor statistici ale Serviciului de
Prevenire a Criminalităţii, în anii 1997 – 1998 s-au inregistrat următoarele cifre:

16
 Tab. 1 Statistica formelor de violenţă domestică
Victeme Vătămare Tentative de Lovituri Omor
(femei) corporală omor cauzatoare de
moarte
1997 1998 1997 1998 1997 1998 1997 1998

Ale soţului 144 72 8 15 7 7 26 17

Ale 123 179 8 22 2 11 22 23

concubinului
Ale eltei rude 74 52 3 5 4 3 5 18

Total 341 203 19 42 13 21 66 56

După cum se poate observa din tabel, formele fizice ale violenţei domestice
pot culmina pînă la situaţii grave cauzatoare de moarte. Escaladarea fenomenului
violenţei, poate transforma victima,în agresor fapt prezentat în tabelul următor:

Tab.2 Statistica formelor de violenţă domestică

Femei autori Vătămare corporală Lovituri letale Omor

1997 1998 1997 1998 1997 1998
Asupra soţului 6 37 0 0 29 12

Asupra concubinului 5 52 0 0 9 6

Asupra altei rude 2 20 0 9 9 6

Total 13 109 0 9 47 24

1.3.Etapele violenţei domestice

Etapa 1 etapa încordării crescînde

Etapa 2 etapa violenţei active

17
Etapa 3 etapa „iubirii şi căinţei” sau „luna de miere”

Etapa încordării crescînde se caracterizează prin:

- Cazuri de violenţă neînsemnată;
- Femeia încearcă să liniştiască bărbatul, devenind mai grijulie şi mai
răbdătoare;
- Încearcă/se străduie să nu nimerească sub mîna lui;
- Percepe comportamentul grosolan al bărbatului ca fiinddrept împotriva ei;
- Crede că poate evita furia lui;
- Devine complice şi poartă răspundere de comportamentul lui;
- Nu-şi permite să se supere pe bărbat, nu se revoltă cînd acesta manifetă
agresiune faţă de ea;
- Minimalizează anumite incidente sau consecinţele lor;
- Neaga frica faţă de soţ şi acţiunile lui agresive;
- Crede că poate controla comportamentullui.
Pe măsura creşterii tensiunii, devine tot mai greu de a folosi metodele expuse
mai sus pentru a incadra situaţia îndomeniul normalităţii şi femeia se inchide în
sine. Bărbatul la rîndul său, foloseşte furia femeii ca pretext pentru exploziile
agresive ulterioare şi situaţia devine tot mai încordată.
1. Etapa violenţei active se caracterizează pierderea autocontrolului, lipsa
autocontrolului fiind însoţită de un comportament distructiv. Agresorul, de obicei,
îşi îndreptăţeşte comportamentul agresiv. Acţiunile lui sunt imprevizibile. Dacă
femeia opune rezistenţă, el devine şi mai agresiv, mai crud. În unele cazuri femeia
ce provoacă intenţionat pentru a pune capăt tensiunii mereu crescînde. În aceste
momente ea simte nu atît durerea fizică cît nepuntinţa de a se apăra, de a evita sau
a fugi de agresor. Adesea minimalizează gravitatea traumelor primite. Asemenea
incidente o fac să devină apatică, închisăîn sine, indispusă şi neputincioasă. Uneori
se izolează pentru cîteva zile, înainte de a se adresa după ajutor.

18
 2. Etapa „iubirii şi căinţei” sau „luna de miere” se caracterizează prin linişte
şi pace neobişnuită. Bărbatul încearcă să compenseze comportamentul precedent
prin grijă permanentă şi manifestării de dragoste. El ăşi recunoaşte greşelile,
ănduplecă soţia să nu plece, să rămîna la el. Agresorul este convins că va putea să
se stăpîniască şi promite orice, uneori urmează şedinţe de psihoterapie.
Promisiunile bărbatului, aparent sincere, menţin speranţa femeii că el va putea să
se schimbe. Ea recunoaşte acele calităţi, care au atras-o şi care i-au plăcut la el şi-l
caracterizează pozitiv. Recunoaşte în el acea persoană de care s-a îndrăgostit
cîndva, susţine că ar merge la orce pentru a înbunătăţi relaţiile, iar el îi aminteşte
permanent că are nevoie de ea, că nu poate trăi fără ea, că se va sinucide dacă va
pleca şi nu se va mai intoarce la el. Anume aici se produce legătura simbolică.
Femeia primeşte toate „bunurile” căsătoriei, astfel agresorul o cumpără şi ea
devine complicele lui, ea este supusă în înregime voinţei lui.
În continuare prezentăm descrierea comportamentului specific agresorului şi
vitemei la fiecare etapă.
Etapa I poate dura de la cîteva minute pînă la luni, ani.

Comportamente specifice:
Agresorul: Victima:
• O învinuieşte; • Se închide în sine;
• O limitează în acţiuni; • Este nervoasă;
• Este supărăcios; • Exploadează;
• Refuză să comunice; • Se alimentează neregulat;
• Pleacă trîntind uşa; • I se dereglează somnul sau
• Aruncă obieste; doarme prea mult;

• Obijduieşte; • Nu poate să se concentreze;

• Ocărăşte; • Lucrează foarte mult sau tot mai

• Se comportă rău cu copii; puţin şi mai puţin;

19
 • Permanent înjoseşte pe cineva;
• Ameninţă;
• Nu conştientizează că creşte că
creşte incordarea, tensiunea.
• Nu poate vorbi despre „aceasta”
• Este predispusă către orice din
partea soţului;
• Conştientizează creşterea
permanentă a încordării.

Etapa II poate dura de la 5 minute pînă la o zi sau mai mult. Actul de

violenţă are loc cu uşile închise. Intensitatea violenţei creşte proporţional cu
numărul de recidive.

Comportamente specifice:
Agresorul: Victima:
• Minimalizează gravitatea • Este impusă să intreţină relaţii
traumelor şi gravitatea sexuale;
consecinţelor; • Nu se poate apăra;
• O ghionteşte sau o pălmuieşte; • Nu se poate supune;
• O zgîrîie, o trage de păr, foloseşte • Plînge;
arma, o muşcă, o ameninţă; • Se sperie.
• Strigă.

20
Capitolul II Implicaţiile psihosociale ale violenţei domestice

2.1. Ciclul violenţei în familie

Cel mai bun indicator al violenţei domestice este existenţa unui incident
produs anterior momentului în care se discută riscul de violenţă în familie.
Indiferent de forma pe care a luat-o manifestarea violenţei, apariţia ei în relaţiile
dinre membrii familiei reprezină o breşă ce treptat vă îngădui forme şi manifestări
tot mai ample, mai variate şi mai frecvente. O nevinovată remarcă de genul „nu-
mi place cum ţi-ai aranjat părul” sau „nu-mi place cum te-ai imbrăcat” va atrage
după sine în timp consecinţe, tot mai dramatice.
Aceste remarce pot fi apreciate de către cel/cea cărui îi sunt adresate ca o
manifestare a interesului, sau altfel spus al iubirii.În realitate, apare aici deja o
arogare a dreptului de a impune celuilalt limitele existenţei şi ale manifestărilor,
după bunul plac al celui care se simte în poziţia dominantă.cel supus nu are dreptul
de existenţă proprie, la nevoi proprii. Existenţa şi nevoile lui se vor conforma
pricncipiilor şi îngrădirilor impuse, adese ori arbitrar,decătre cel care domină.
Se descriu în ciclul violenţei domestice cu treceri recognoscibile între
diferitele faze ale ciclului.
Imediat după incident apar regretele, remuşcările agresorului, compasiunea
pentru victimă, surpriza că a fost cu putinţă un altfel de eveniment, teama de a fi
părăsit. Victima este speriată, intr-o stare de alertă, şocată de evenimentul violent
şi mai ales la început, dornică de a se proteja. Poate că măsurile pe care le ia nu
sunt cele mai bune, ţinînd seama de starea de panică pe care o trăieşte, dar de
regulă ele se centrează pe impulsul de a pleca, de a părăsi situaţia şi pe agresor.
În subsidiarul acestei situaţii apar tentativele agresorului de a convinge
victima să îl ierte, prin autoculpabilizare şi daruri. După o rezistenţă iniţială,
proporţională cu gradul de luciditate al victimei, ea va ceda şi se va umple cu

21
speranţe. Cuvintele şi darurile o vor convinge că ceea ce sa petrecut este un
incident izolat şi o vor face de asemenia să îşi găsească o parte din vină în
declanşarea conflictului. La capătul acestei faze consecutive evenimentului cei doi
vor fi din nou împreună ca la început, plini de speranţe şi dornici de a uita ceea ce
s-a întîmplat.
Copii – martori, deşi statisticele arată că, în 80% din cazuri în astfel de
evenimente şi ei devin victime directe, ţintă a loviturilor agresorului (Lossus,
2001) – vor avea probabil o perioadă mai lungă deangoasă şi memoria lor nu va
îngădui instalarea uitării probabil niciodată. Căci în memoria autobiografică cese
construieşte după virsta de un an, ca şi în memoria implicită, senzorimotoare,
specifică vîrstei cuprinse într 0 şi 1 an, se vor păstra urme care se pot manifesta în
diferite momente ale vieţii individului, cu atît mai insidios, inexplicabil şi
necontrolat cu cît au avut loc la vîrste mai mici. „Deşi nu vom putea niciodată să
ne amintim explicit ceea ce ni s-a întimplat în primul an de viaţă, experienţa din
acel timp, pe care am trăit-o cu cel care nea îngrijit, a lăsat un puternic şi un greu
impact asupra proceselor noastre implicite. Această experienţă atinge procese
emoţionale, comportamentale, perceptive, precum şi modelul mental a lumii
celeilalte şi al proprii noastre lumi. ” (Siegel, 2000)
În urmaătoarea fază a ciclului violenţei în familie, reîncepe o acumulare a
tensiunilor. Încidente mici, inerente vieţii cotidiene a familiei, conduc la tensiuni
ce nu se soldează cuizbucniri la început, darcare se acumulează. Primele izbucniri
agresive vor fi mai vagi, mai generalizate şi mai nevinovate. În această perioadă,
victima încă se află în faza speranţelor şi a încrederii şi va avea impresia că,
împreună cu agresorul, ei fac un front comun în faţa problemelor. El se va enerva
împotriva copiilor care sunt prea gălăgioşi, a colegului care l-a dezavantajat într-o
situaţie, a supei ce nu este insuficient de caldă, a politicienilor care conduc, a
mamei ei sau a unei vecine care sună la telefon sau vine în casă la ore nepotrivite.
Va avea o proastă dispoziţie tot mai accentuată şi persistenă, ea îi va da dreptate,
va potoli copii, va blama colegul, va merge pe vîrfuri, va reîncălzi supa, vă înjura

22
politica şi politicienii, şi va atrage atenţia mamei sau vecinei că nu doreşte să mai
fie „deranjată”.
Tot acum ea începe să se preocupe exagerat de evitarea starii lui deproastă
dispoziţie. Mintea ei va fi plină de soluţii menite să îl calmeze.
Agresivitatea crescută începe să se direcţioneze însă, în urmatoarea fază,
înspre victimă. La început sunt cuvintele neplăcute, grele ameninţătoare apoi
gesturi debruscare şi ţinta se conturează totmai clar. E o fază în care relaţiile celor
doi devin raporturi de vînător – pradă, el este tot mai precis în atacuri de hărţuire,
ea este tot mai fără scăpare, face „greşeli”, tot mai frecvente, se simtetot mai
neputincioasă şi vinpvată de tot ceea ce se întîmplă.
Acum ar avea nevoie de „gardienii” pe care i-a îndepărtat. Mama, sora,
vecina, nuvor fi disponibile acum, cînd li se solicită sprijinul.
Conflictul izbucneşte disproporţionat de la un incident oarecare, acumulînd
circumstanţial toţi factorii cu valoare de a potenţa sau favoriza declanşarea
conflictului.
Incidentrul de mai scurtă sau mai lungă durată, de o gravitate variabilă,
încheie ciclul, care se reia.
În timp, variaţiile care apar privesc gravitatea şi perioada de timp a fazelor
dintre incidente. După cîţiva ani incidentele pot fi tot mai grave, iar faza
remuşcărilor, a insistenţelor pentru iertare şi împacare tot mai scurtă, pînă la
absenţa totală.

2.2. Consecinţele violenţei domestice

Violenţa domestică are impact negativ asupra oricărei persoane pe care o
maschiază. Acest efect negativ este conturat şi în comportamentul femeii
victimizate. Profilul psihosocial al femeilor agresate de partenerii de cuplu a fost
identificat şi de specialiştii canadieni:
1. dureri cronice ce demonstrează o proastă stare de sănptate;

23
 2. Vizite frecvente la medic;
3. Grad scăzut de autopreţuire;
4. Experimentarea unor epzoade de violenţă în timpul copilăriei;
5. Dependenţă emoţională faţă de partener;
6. Respectul acordat trebuinţelor partenerului; asumarea responsabilităţii
pentru conduita acestuia;
7. Exigenţa unor idei sau acte suicidale;
8. Posibilitatea ca în calitate de mamă să-şi maltrateze copilul;
9. Tulburări nocturne: insomnii, coşmaruri vidente;

10.Agitaţie severă, anxietate, stare de nervozitate permanentă;

11.Gîndire confuză, incapacitate dea lua decizii, lipsă de concentrare;
12.Opinii rigide cu privire la rolul femeii şi al bărbatului.

Femeile victime ale violenţei domestice sunt traumate atît fizic, cît şi
eoţional nu numai în timpul actului de violenţă, dar şi în perioada ce urmează.
Acest set de traume specifice femeilor victime a primit denumirea de sindromul
traumatizării secundare ca rezultat al violenţei domestice.
Sindromul are două faze:
1. faza acută nemijlocită, în perioada căreia femeia vectimă se află în
stare de criză, se dereglează activitatea ei normală;
2. faza ce durează are duraţie mai mare, în care victima conştientizează
importanţa şi urmările actului violent, a schimbărilor care au survenit
în viaţa ei.
Sindromul include reacţii fiziologice, emoţionale şi comportamentale drept
rezultat al agresiunii trăite şi al periculozităţii recidivei.
1. Faza acută nemijlocită generează un şir de coportamente specifice:

• Reacaţia nemijlocită. Este răspîndit pe larg mitul că imediat după

acest eveniment femeia victimă manifestă un comportament isterical
şi fobic. Nu esteun coportament obligatoriu. Dimpotrivă femeile

24
 victime vorbesc despre un diapazon foarte larg de reacţii emoţionale
din perioada posttraumatică. Racţia fizică şi emoţională poate fi atît de
intensivă, incît victima poate fi marcata de şoc sau depresie.
- stilul expresiv în timpul interviului – femeia manifesă fobii,
furie;
- stilul de control – reacţiile sunt dirijate şi controlate.
- se comportă de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic – emoţiile reale
sunt camuflate
• Reacţia fiziologică. În urma actului de violenţă fizică sau sexuală
femeile descriu o multitudine de reacţii fiziologice. De regulă, spun că
le doare tot corpul, uneori părţile luiaparte mîinele, picioarele, capul
gîtul, pieptul. Se înregistrează:
- dereglarea somnului – insomnii, coşmaruri;
- dereglarea în alimentaţie – nu are poftă de mîncare, simte
dureri în burtă, vometează, pierde gustul mîncării.
• Reacţia emoţională. Femeia victimă a violenţei domestice se simte
vinovată, înjosită, ruşinată, este marcată de fobie, stres, depresie,
anxietate. Acestea sunt nişte tratări ce stau la baza sindromului
nominalizat. Multe femei susţin că au vazut moartea cu ochii lor.
Trăirile emoţionale variază de la remuşcări, degradare, vinovăţie,
ruşine, disconfort pînă la furie, dorinţa de a se răzbuna,ura faţă de
bărbaţi. Varietatea trăirilor emoţionale determină modificarea
frecventă a dispoziţiei.
• Reacţia cognitivă. Încearcă să se debaraseză de gîndurile grele, dar
conştientizează că ele le urmăresc mereu. Se gîndesc cum ar fi putut
evita violenţa, să nu o provoace. Acesta le face să se simte vinovate.
Mult mai greu le vine femeilor care încearcă să-şi camufleze reacţiile
şi sentimentele. În exterior ele apar a fi foarte calme, de parcă cu ele

25
 nu s-ar fi întîmplat nimic, interiorul, însă este perturbat de emoţii
negative.

2. Faza reorganizării. Violenţa duce la schimbarea ritmului şi activităţii nu

numai în perioada acută nemijlocită, dar şi în perioada imediat următoare care are
o durată mult mai mare – luni sau ani întregi. Sunt mai multe circumstanţe care
asigură ieşirea din criză: stilul personal al victimei, particularităţile ei psihologice,
oamenii care o înconjoară, susţinerea şi ajutorul lor, atitudinea lor faţă de ea după
incident. Pe parcursul procesului de reorganizare, femeile victime ale violenţei
trebuie să depăşiacă următoarele momente:
• Schimbări în stilul de viaţă. De obicei, în urma actului de violenţă trăită
survin schimbări în multe aspecte ale vieţii. Totuşi, unele femei victimizate
continuă să îndepliniască obligaţii cotidiene, merg la studii, lucru, dar sunt
incapabile de a se încadra în activitatea de muncă. O altă categorie de femei
aplică alt stil de viaţă – preferă să-şi petreacă timpul acasă, practic nu ies
nicăieri nu lucrează. Victima frecvent se adresează după ajutor familiei de
origine, de la care este sigură că va primi susţinere şi în cadrul căreia se
simte în securitate. În alte cazuri simt necesitatea de a se mişca, de a pleca
undeva, de a schimba locul detrai. Probabil această dorinţă este generată de
nevoia de a fi în securitate, de frica de soţ, de aceea îşi schimbă adresa
numărul de telefon.
• Visurile şi coşmarurile reprezintă sindromul principal care continuă să
influenţeze în perioada respectivă. Femeile victimeale violenţei domestice
descriu două tipuri de visuri:
- coşmaruri care actualizează actul de violenţă în urma căruia femeia a
suferit şi care încearcă să se apere, dar nu reuşeşte.
- visurile ce reflectă faza terminală a actului de violenţă apar mai
tîrziu.

26
 • Fobiile. Un mecanism de autoapărare îl constituie cultivarea fobiilor
specifice situaţiei în cauză. Femeia se teme să rămînă singură, să aibă relaţii
sexuale, să se întîlniască cu agresorul.
• Reacţia complexă la violenţa domestică. Sunt femei care pot vorbi despre
greutăţile pe care le întîmpină în aceste perioade. Ele eu nevoie de
consultaţii mai îndelungate şi mai intensive. La ele pot săse dezvolte
sindroame adăugătoare: depresia de lungă durată, abuzul de alcool sau
utilizarea altor substanţe psihotropice, comportamentul suicidal, sau
psihopat, regresie, refzul de a trăi o viaţă normală, dorinţa de a declanşa
conflicte familiale ş.a.
• Reacţia slabă la voinţa domestică. Acest tip de reacţie apare la femeile care
nu vorbesccu nimeni despre cele întîmplate, nu-şi exteriorizează emoţiile.
Ca rezultat, feeia devine închisă în sine. Dacă consultantul îi pune întrebări
despre personalitatea ei, ea răspunde, dar nu înţelegător.

2.2. Consecinţele violenţei domestice.

Pentru a clarifica problema, consultantul trebuie să-i adreseze o serie de
înrebări adecvate situaţiei. Celmai potrivit lucru în acest caz este de a.i insufla
curaj şi optimism. Trebuie să înţelegem de ce femeia victimă a violenţei domestice
preferă tăcerea.
Consultarea literaturii ştiinţifice ce abordează fenomenul violenţei domestice
şi consecinţele, etapele ei asupra femeilor a permis identificarea unor reacţii
generale în comportamentul femeilor victimizate:
Frica
• De a rămîne singură
• Că va fi găsită şi pedepsită de cel ce a agresat-o
• Că se va afla ce s-a întîmplat cu ea
• De propria-i furie

27
Vinovăţia
• Că a greşit
• Că a încălcat normele religioase sau culturale
Furie
• Faţă de sine pentru faptul că „a permis să se întîmple”
• Faţă de cei care au ocrotit-o
• Faţă de societate
• Faţă de soţ
Trădare
• Din partea lui Dumnezeu
• Din partea statului
• Din partea soţului
• Din partea familiei
Neîncredere
• În sine
• În propriile capacităţi de a aprecia oamenii şi evenimentele
• Faţă de oameni, chiar faţă de cei care au „trădat-o”
Neputinţă
• Se gîndeşte „că niciodată nu va fi mai bine”
• Că nu-ţi poate dirija propria viaţă
• Că a fi femeie înseamnă a fi în permanenţă abizată
Îndoială
• „care într-adevăr aceasta s-a întîmplat?”
• „de ce aceasta s-a întîmplat cu mine?”
Şoc
• A rămas frapată, însă nu poate plînge
Dezorientare

28
 • Nu-şi găseşte locul
• Slab memorizează.
2.3. Rolul şi metodele asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice

Dreptul de a trăi fără teama de brutalitate fizică este recunoscut oricărui

individ, indiferent de sex. Exercitarea, implicitrealizarea acestui drept este însă
diferit înţeleasă şi suportă o tratare diferită din partea autorităţilor şi a opiniei
publice atunci cînd victemele violenţei sunt femeile, îndeosebi în situaţiile în care
violenţa semanifestă în cadrul familiei. Relaţiile tensionate între soţi, transferate în
registrul raporturilor părinţi – copii (încadrul sistemului parental) se finalizează cu
manifestări violente care conduc sper dezechilibrul sistemului familial. În
evaluările sale asistentul social trebuie să fie preocupat de modul în care soţii sau
părinţii înţeleg violenţa, cauzele acesteia, îndeosebi consecinţele asupra lor ca
executanţi sau victime.
Fapte şi comportări violente au persistat în relaţiile dintre oameni din cele
mai vechi timpuri, chiar de la apariţia umanităţii. Manifestările agresive au
rădăcini adînci în tradiţiile culturale şi religioase, demulte ori fiind justificate,
încurajate, ba chiar legalizate într-un şir de societăţi, unde bărbaţilor li se
“încredinţiază grija faţă de femei”, prin aceasta oferindu-le-se defapt, privilegiul
nelimitat de a predomina, de a asupri, ba chiar şi de a stăpîni femeia.
Sistemele judiciare şi educaţionale din unele ţări contribuie la infiltrarea în
conştiinţa membrilor societăţii a părerii, precum că comportarea violentă a
bărbaţilor ar fi firească şi acceptabilă. Maltratarea femeilor, omorîrea fetiţelor nou
născute, avorturile selective (renunţarea la feţii de gen feminin) sunt acţiuni
atestate de veacuri, considerate o realitate, neplăcută, dar inevitabilă. În unele ţări,
mutilarea genitală, arderea vaduvilor, a femeilor suspectate de adulter, sunt
calificate drept “măsuri de întrţinere a ordinii publice”.
În ultimele decenii ale secolului XX vilenţa asupra femeilor a luat proporţii
îngrijorătoare. Astăzi în multe ţări femeile sunt supuse unei violenţe permanente –

29
atît în familie cît şi în societate. Traficul de femei şi prostituţia forţată reprezintă în
fond forme moderne voalate de sclavagism şi oviolare gravă a drepturilor
persoanelor de gen femenin. Într-o stare deplorabilă se află femeile din categoriile
vulnerabile, iar cele din zonele de conflict sunt supuse celor mai odioase forme de
violenţă.
Activitatea asistenţială se va desfăşura cu succes în cazul în care cei ce
realizează intervenţia cunosc nevoile femeii, victeme ale abuzului domestic.
Cercetările constată că femeia victimă a violenţei are nevoie de:
• Susţinere şi acceptarea sentimentelor şi a hotărîrilor ei;
• Atenţia;
• Preocupări de sănătatea ei;
• Un adăpost sigur pentru ea şi copii ei;
• Informaţii clare despre drepturile sale;
• Recăpătarea sentimentului de control asupra vieţii personale.

Un element obligatoriu în intervenţie îl constituie respectarea confidenţialităţii de

către fiecare membru al echipei multidisciplinare. Ea este importantă din
următoarele perspective:
• Confidenţialitatea (păstratrea tainei clientului) are valoare majoră în
consiliere. Încrederea în consilier, sentimentul de securitate îi ajută victimei
să-şi expună sincer viziunile;
• Femeia victimă are dreptul să spuie doar ceea ce consideră ea că este
necesar;
• Informaţia primită dela client poate fi divulgată doar în cadrul discuţiilor cu
supervizorul;
• Notiţele, procesele verbale sunt, deasemenia confidenţiale;

30
 • În cazul cînd femeia victimă este trimisă de la o altă instituţie, consilierul nu
are dreptul să comunice prin telefon informaţii despre ea acestei instituţii (cu
excepţia cazului cînd victimă îşi dă consinţămîntul.

Dacă consilierul este cunoscut cu victima (colegă, vecină, rudă etc.), este de
dorit să orienteze la alt specialist. Consilierul este personal responsabil de păstrarea
tainei femeii-victime.
Este dificil pentru asistentul social să realizeze consilierea în cazul cînd:
• Constată că această femeie nu-i place;
• Viziunele ei diferă de ale lui;
• Femeia are un accent puternic sau foloseşte cuvinte neînţelese de dînsul;
• Studiile, cultura şi experienţa ei de viaţă diferă de la cele ale asistentului
social;
• El a mai auzit această istorie;
• Nu ştie ce să răspundă;
• Femeia spune ceva ce consilierul nu doreşte să audă ;
• Propriile sentimente sunt foarte puternice ;
• Atenţia consilierului este concentrată la propriile sentimente şi îşi aude doar
propriul glas.

Asistenţii sociali elaborează împreună cu victima planul de securitate. Ce

înseamnăun plan de securitate? Fiecare om, care trăieşte în familii unde este
violenţă, are nevioe de un plan de securitate. Planul de securitate trebuie sa fie
strict individual, să fie elaborat pentru fiecare persoană în parte, ţinînduse cont de
starea familială, vîrsta, prezenţa copiilor, starea financiară, dar, în acelaşi timp, să
includă elementele generale de bază.
Alcătuind planul de securitate ţineţi cont de:

31
 • Toate căileposibile de a părăsi locuinţa: uşa, geamul, liftul, scările, ieşirile
de sub-sol. După posibilitate, puteţi repeta căile de refugiu ;
• Alegeţi un loc unde puteţi pleca pe un timp oarecare: la prietenă, rude, ccare
vă pot da un ajutor în aceste condiţii, la hotel sau spital – principalul este ca
să fiţi în siguranţă;
• Adunaţi lucrurile de primă necesitate: bani pentru transport, hainele cele mai
necesare, cheia de la casă, paşaportul, medicamentele, cărticica de telefoane
şi adrese, biuterii depreţ;
• Încercaţi să economisiţi o sumă de bani;
• Evitaţi conflictele în locurile unde pot fi obiecte cu care văpoate lovi;
• Revedeţi în fiecare lună planul de securitate.

În cadrul centrului nominalizat funcţionează linia de telefon fierbinte sau

“telefonul încrederii”.
Cei ce se adresează la telefonul încrederii pot primi informaţie, consultanţii
şi ajutor referito la problemele violenţei domestice.
Linia de telefon fierbinte (LTF), deserveşte femeile victime ale violenţei familiale
(sexuale, fizice, emoţionale) sau persoane ce telefonează din numele lor.
Obiectivele majore ale LTF sunt:
• Ascultarea impatică a victemei;
• Asigurarea susţinerii emoţionale;
• Oferirea infformaţiei cu privire la posibilităţile victimei;
• Discutarea acţiunilor pe care victima intenţionează să le realizeze şi, în caz
de necesitate, orientarea la servicii sau programe ce cuprind nevoile lor.

Telefonul încrederii activează prin intermediul:

• Ascultării active şi susţinere emoţională a clientului;
• Evaluării necesităţilor persoanelor care telefonează;

32
 • Susţinerea active a deciziei femeii de a apela la ajutor şi de a rupe tăcerea;
• Oferirea informaţiei despre drepturile şi posibilităţile victimei;
• Orientări la programe consultative şi terapeutice;
• Elaborarea, împreuna cu victima a unui plan desecuritate.

Activitatea LTF se bazează pe principii profesionalecare garantează:

• Păstrarea tainei profesionale a clientului;
• Atitudine identică şi respect faţă de toate persoanele ce apelează la ajutor,
indiferent de vîrstă, apartenenţa etnică sau religioasă;
• Oferirea informaţiei depline referitor la alternativele şi posibilităţile
victimei;
• Atitudinea nonacuzatoare faţă de femeia victimă a violenţei;
• Înţelegere, stimă şi susţinere.

Cele mai frecvente probleme cu care se adresează femeile, vizează violenţa

fizică, 60% fiind violenţă fizică din partea soţului sau a feciorului. Femeile sunt
nevoite să tolereze violenţa fizică, deoarece nu au unde pleca, nu au cu ce îşi
întreţine copiii.
În ceea ce priveşte violenţa verbală, multe feei nu o consideră o problemă de
bază, dar constată că este un lucru neplăcut. Multe dintre ele nici nu
conştientizează că aşa tip derelaţii nu pot fi considerate normale.
Depresia femeilor însoţeşte toate categoriile de probleme. Problemele
sexuale, exteriorizate de un număr foarte mic de persoane, sunt cauzele
primordiale a divorţului. Se observă o corelaţie între probleme, foarte rar, cei care
telefonează se adresează cu o singură problemă. Majoritatea cazurilor reprezintă
supreapuneri a mai multor probleme.
Încele ce urmează propun cîteva module aplicative administrate în asistenţa
socială a femeii victime a violenţei domesstice. În intervenţie este importantă prima

33
etapă, cînd se fac evaluările iniţiale. În acest fel, consilierii au bază pentru a decide
dacă trebuie să ofere sprijin individual unuia dintre parteneri sau să continuie cu
ajutorarea neutră a ambilor.
În orcare dintre cazuri, neutralitatea faţă de ambii parteneri nu trebuie
considerată neutralitate faţă de violenţă însăşi.
Comportamentul violent trebuie combătut cu chiar partenerul violent ce
poate să salute o astfel deintervenţie. O persoană care niciodată nu şi-a pierdut pînă
atunci controlul, se poate simţi adînc ruşinată şi terifiată de pierderea controlului.
Ea sau el poate deveni culpabil(ă) să folosească cuvinte în loc de violenţă
familială, dacă este deschis un canal decomunicare a disperării şi fricii care pot fi
cauzele subterane ale violenţei.
Strucutra întîlnirilor simultane cu ambii parteneri (locul de desfăşurare şi
durata întînlnirii, aranjamentele pentru primire, aşezarea şi centraşizarea discuţiei)
are nevoie de o planificare atentă. Dacă e femeie se teme să-şi întîlniască
partenerul, e important să înţelegem teama ei (poate să se teamă să rămîie cu el în
anitcameră sau că va fi forţată să cedeze cerinţelor lui, sau că va fi urmărită după
aceea , sau toate acestea la un loc). O mică diferenţă de oră (să zicem, de 20
min)îipoate permite să fie deja instalată în camera în care se poate discuta, fără să
ajungă faţă în faţă cu soţul sau cu partenerul în pragul uşei, astfel încît va părăsi
clădirea fără a-i fi teamă că va fi urmărită. Toate acestea se pot aranja fără a
încheia o alianţă cu ea, dacă consilierul subliniază că nici unul dintre parteneri nu
au fost prejudecat pe baza unor plîngeri neverificate de client. În interviurile sale
simultane ce vor administra următoarele strategii:
1) Chiar de la început, se acordă o mare grijă pentru a stabili o alianţă de lucru

cu ambii parteneri, deşi va fi mai uşor sa-i acorde unuia în parte. Cînd vin la
prima întîlnire foarte tensionaţi şi ostili, consultantul îi salută călduros şi
păstrează in contact vizual egal cu ei în context cînd vorbesc. Se adresează
direct şi foarte atent, astfel ca să nu se refere niciodată la careva din ei, la
persoana a treia;

34
 2) Să aibă grijă, de asemenea ca prima întîlnire să deruleze sub formă de
discuţie, al cărei conţinut să fie conceput de ambii.
3) Nivelul ridicat al emoţiilor la prima întîlnire poate fi contracarat prin cîteva
modalităţi;
• Prin aranjarea scaunelor în triunghiorientate spre centru, astfel ca
partenerii să nu îşi întîlniască privirile, iar asistentul social să îi poată
privi pe ambii în acelaşi timp;
• Prin stabilirea regulii că fiecare dintre ei are egală posibilitate de a
vorbi şi că nimănui nu i se permite să îl intrerupă pe celălalt;
• Prin sublinierea faptului că, deşi ca soţ şisoţiepot fi profund diferiţi,
ei sunt încă părinţi pentru copii lor şi au responsabilitatea comună de
a reduce tensiunea la care sunt supuşi;
• Prin stabilirea unor limite de timp precise (de regulă ultimul sfert de
oră) pentru rezumarea şi pentru confirmarea paşilor următori care
trebuie realizaţi:
o Săse concentrze asupra faptelor din prezent; aceasta nu înseamnă să
ignorăm sentimentele puternice ce au fost recunoscute.
Recunoaşterea seriozităţii problemei, a obiectivelor şi a percepţiilor
conflictuale ajută să cobăare încordarea emoţională şi să se prevină o
explozie. Trebuie de concretizat problemele imediate, care necesită
rezolvarea în următoarele zile.
o Confidenţialitatea esteo problemă importantă atunci cînd se ridică
plîngerideordin personal. Clientul trebuie convins că taina personală îi
va fi păstrată.

În cadrul centrului pentru reabilitarea psihologică a femeilor victime ale

violenţei domestice se adiministrează diverse programe cu elemente de
psihoterapie. Se cere să se ţie cond de principiile generale ale psihoterapiei şi codul
deontologic al asistentului social. Principalele tehnici de lucru cu beneficiarii sunt:

35
metodica depolarizării poziţiei apreciative a clientului, metodele de reconstruire a
personalităţii, evaluarea aspectului pozitiv al clientului, acceptarea şi
autoacceptarea propriei persoane. Paralel cu eceste tehnici se utilizează consilierea
individuală, terapia de grup, trainingul, individual, trainingul de comunicare în
grup şi trainingul asertiv.

36
 Încheiere

Violenţa domestică se manifestă pestetot în lume, are locîn toate grupurile

etnice, rasiale, economice, religioase, de gen, vîrstă şi clasă. Ea poate coincide cu
folosirea şi abuzul de alcool sau droguri. Poate fi asociată cuprobleme emoţionale
sau tulburări mentale, suportarea în copilărie a violenţei în familie şi a abuzurilor,
sau cu nici unul din aceşti factori. Are loc în oraşe, suburbii, cît şi în zonele rurale,
există în toate sferele vieţii. Pînă nu demult problema violenţei asupra femeii era
separată de contextul Drepturilor Omului. Prin această se explică, probabil, că în
convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei,
adoptată în 1979, noţiunea de violenţă asupra femeii nu se menţionează. După
Conferinţa a III-a mondială de la Naerobi 1985, sub influenţa mişcării femenine
din diferite regiuni ale globului, societatea a început să fie preocupată de această
problemă. În decembrie 1993 adunarea generală a ONU a adoptat declaraţia cu
privire la supremarea violenţei asupra femeii. În declaraţie se menţionează că
violenţa faţă de femei reprezină uzurparea drepturilor fundamentale ale femeilor şi
reduce posibilităţile lor de a se folosi de aceste drepturi. Violenţa exercitată faţă de
femei reprezintă orice act de violenţă comis pe bază de sex, care provoacă sau
poate provoca prejudiciul stării fizice sau psihice, precum şi amuninţările cu astfel
de acte, privaţiunea de libertate forţată sau spontană, atît în viaţa socială cît şi cea
particulară.
Scopul tezei a fost de a descrie fenomenul de violenţă domestică asupra
femeii, familiei şi întregii comunităţi.
S-au realizat următoarele obiective:
• Au fost indentificate cauzele care duc la apariţia violenţei;

37
 • A fost evidenţiat impactul violenţei domestice asupra femeii, familiei şi
întregii comunităţi;
• A fost descris ciclul violenţei în familie;
• Au fost carcterizate etapele şi comportamentele specifice violenţei
domestice;
• Au fost identificate consecinţele manifestării violenţei domestice;
• Au fost descrise tipurile şi formele violenţei domestice;
• Au fost caracterizate rolul şi principalele metode asistenţiale în lucrul cu
victimele violenţei domestice.

Structura lucrării
În cadrul primului capitol ne-am referit la definirile conceptuale ale violenţei
domestice. În primul paragraf al acestui capitol am definit conceptul de violenţă
domestică şi caracteristicele lui. În al diolea paragraf ne-am referit şi am
caracterizat tipurile şi formele de violenţă domestică. În al treilea paragraf am
descris şi caracterizat etapele şi comportamentele specifice violenţei domestice.
În cadrul celui deal doilea capitol ne-am referit la implicaţiile psihosociale
ale violenţei domestice. În primul paragraf am desris şi caracterizat ciclul violenţei
în familie. În al doilea paragraf am descris consecinţele frecvente şi inevitale ale
violenţei domestice.
În al treilea paragraf am enumerat şi caracterizat rolul şi metodele
asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice

38
 Bibliografie

1. Asistenţa Socială în perioada de tranziţie: probleme şi modalităţi de

soluţionare, Centrul Republican de Resurse pentru Asistenţa Socială,

Chişinău 2000
2. Asistenţa socială în context european, Chişinău 2002

3. Bulgaru Maria, Aspecte teoretice şi practice ale Asistenţei Sociale, Chişinău

2003
4. Declaraţia asupra eliminării violenţei asupra femeilor, Centrul Naţional de

Studii şi Informare pentru problemele femeii, cu sprijinul financiar al

Asociaţiei Avocaţilor Americani
5. Iliuţ Pertu, Sociologia familiei

6. Killen K., Copilul maltratat, Timişoara 1997

7. Mîndrilă Gabriella, Violenţa în familie: cauze şi efecte

8. Neamţu George, Tratat de Asistenţă Socială, Polirom 2003

9. Neculau Adrian, Violenţa, volum coordonat de Gilles Ferreol, Polirom 2003

10. Paladi George, Familia: Probleme Sociale, Demografice şi Psihologice,

Chişinău 2005
11. Sherri L. Schornstein, Violenţa domestică şi asistenţă medicală, Chişinău

2003
12. Spînu Maria, Întroducere în Asistenţa Socială a familiei şi protecţiei

copilului, 1998

39
 Introducere

Încă din anii 1960, cînd a fost pentru prima oară identificat ca o problemă
socială modernă, s-a scris foarte multe, despre abuzul asupra copiilor. Scriitorii de
specialitate au căutat să izoleze natura şi cauzele abuzului şi metodele specifice de
prevenire şi tratare a acestuia.
Copilul are rolul cel mai important în cadrul familiei, comunităţii şi întregii
societăţi. El este persoana de care va depinde viitorul societăţii, însă ce fel de
viitor, dacă copilul este abuzat de către proprii lui părinţi şi de către alte persoane
în grija cărora se află copilul. Trebuie de luat în consideraţie faptul că abuzul
asupra copilului, indiferent de tipul lui, aduce copilului stări şi dereglări ale
psihicului, stări din care el greu va ieşi sau chiar va fi dominat de ele toată viaţa.
Mulţi părinţi, majoritatea fac parte din categoriile vulnerabile; consumatori
de alcool, îşi descarcă furia pe copii, aceştia din urmă ajung să manifeste nişte
comportamente neadecvate, deci ei sunt nişte copii care cu greu se integrează în
comunitate, sunt mai distanţi de restul copiilor.
Copilului trebuie să i se acorde toată atenţia şi să i se satisfacă toate cerinţele
şi nevoile căci de aceste lucruri va depinde comportamentul şi capacităţile lui de
mai departe. Trebuie de remarcat că în dezvoltarea sănătoasă şi educarea copilului
depinde de părinţi, căci ei sunt acei care plantează seminţa şi tot ei sunt persoanele
care trebuie să strîngă roada şi ce agricultor nu-şi doreşte ca roada să fie bogată, şi
frumoasă de care să se mîndrească atît el cît şi membrii comunităţii.

Actualitatea lucrării Abuzul îndreptat împotriva copilului este o problemă care

în prezent este întîlnită tot mai des. Pe majoritatea străzilor oraşului întîlnim

40
diferiţi copii care cerşesc pentru a putea mînca o bucăţică de pîine. Mulţi dintre
aceşti copii au ajuns în stradă din cauza familiei, adică a părinţilor, care fără milă
abuzează de ei. Unii dintre copii care ajung în stradă sunt instituţionalizaţi în
instituţii speciale de unde ei nu vor să se mai întoarcă acasă la părinţii lor, din
cauza că ei sunt trataţi necorespunzător. Eu m-am referit în mod special la această
temă, deoarece această problemă mă afectează într-o oarecare măsură, căci copilul
abuzat nu are nici o vină ceea ce unii nu înţeleg acest lucru. Pur şi simplu la noi în
societate nu prea se ţine cont de părerea copilului, deci el este într-un fel îndepărtat
şi ferit de anumite lucruri care îi sunt de folos. De multe ori opinia copilului nu se
ia în consideraţie şi chiar unii se amuzează pe seama copilului, ducîndu-l pe acesta
să se închidă în sine şi să-i fie frică să-şi exprime opinia.

Scopul tezei este de a analiza fenomenul de abuz şi de a evidenţia serviciile

sociale oferite persoanelor abuzate.
Pentru a atinge acest scop avem nevoie de următoarele
Obiective:
- de a analiza termenul de abuz din mai multe perspective şi abordări;
- de a evidenţia şi explica tipurile sau formele de abuz;
- de a evidenţia rolul echipei pluridisciplinare în combaterea fenomenului;
- de a identifica sau scoate în evidenţă cauzele apariţiei abuzului;
- de a descrie reţeaua de servicii sociale oferite persoanelor care au suferit
de pe urma abuzului;
- de a analiza relaţia dintre asistent social şi părinte în vederea combaterii
fenomenului;
- de a propune soluţii pentru a preveni abuzul îndreptat împotriva
copilului.

Gradul de investigare a problemei. Pentru a realiza această lucrare, autorul, va

folosi un şir de lucrări, scrise de diferiţi autori. Cele mai importante lucrări la care

41
s-au făcut referinţă în mod special sunt: Abuzul asupra copilului scrisă de M.
Cooper şi D. Ball. În această carte sunt descrise într-un mod mai general diferite
abordări teoretice şi practice în ceea ce priveşte abuzul. Deasemenea, aici se face
referinţă la rolul părinţilor şi a echipei pluridisciplinare în soluţionarea problemei
de abuz precum şi rolul serviciilor sociale. Trebuie de menţionat faptul că terapia,
în această lucrare, are şi ea un rol foarte important.
O altă lucrare foarte importantă este lucrarea lui George Neamţu care se
numeşte Tratat de Asistenţă Socială, care se referă la o gamă variată de abordări
din mai multe domenii asistenţiale. Capitolul III al acestei lucrări se referă în mod
special la Abuzul şi neglijarea copilului unde sunt redate noţiunile principale şi
tipurile de abuz.
O a treia lucrare la care s-a referit autorul este o lucrare al cărei coordonator
este Cătălin Zamfir, cu o contribuţie specială a Elenei Zamfir, care se numeşte
Pentru o societate centrată pe copil.
În această lucrare se vorbeşte despre copil ca entitate fundamentală a
societăţii, sunt descrise principalele servicii oferite copilului, se face referinţă pe
larg la nevoile şi drepturile copilului.
Şi nu în cele din urmă aş vrea să fac referinţă la Dicţionarul de Politici
Sociale care are o importanţă deosebită în definirea şi explicarea diferitor
fenomene existente în societate.

Abordarea metodologică a lucrării. Pentru a elabora această lucrare, autorul a

folosit următoarele metode: metoda analizei, datorită ei autorul va putea să
analizeze şi să explice fenomenul de abuz din mai multe perspective; metoda
statistică care va ajuta autorul să folosească în cadrul tezei anumite date statistice
referitoare la fenomen; metoda istorică prin care s-a încercat să se facă referinţă la
abuz din diferite perioade şi timpuri.
Structura lucrării. Teza respectivă este alcătuită din două capitole fiecare avînd
cîte trei paragrafe.

42
 În primul capitol, paragraful 1. autorul se referă la noţiunile principale ale
abuzului oferite din perspectiva mai multor abordări. Deasemenea în acest paragraf
sunt definite principalele tipuri sau forme ale abuzului .
În paragraful 2 al capitolului I autorul vorbeşte despre principalele studii
asupra fenomenului, aici se descriu, în general, principalele patru studii ale
abuzului.
În paragraful 3 al capitolului I autorul se referă la copil ca fiind entitatea
fundamentală a societăţii. Tot aici se scot în evidentă principalele nevoi ale
copilului precum şi drepturile acestuia. Deasemenea, în acest paragraf, se scot în
evidenţă principalele cauze care au dus la abuz.
În Capitolul doi autorul pune accent mai mult pe serviciile sociale acordate
persoanelor abuzate. Aşadar, în paragraful 1. al capitolului II se vorbeşte despre
fenomenul abuzului prezent atît în Republica Moldova cît şi în alte ţări. Aici voi
descrie fenomenul abuzului în România, principalele realizări care s-au făcut în
SUA, Franţa precum şi a altor regiuni.
În paragraful 2 al capitolului II autorul se referă la rolul echipei
pluridisciplinare, ca de exemplu: medicii pediatri, medicii generalişti, psihiatrii,
poliţiştii, în combaterea fenomenului de abuz.
În ultimul paragraf al capitolului II se referă la relaţia dintre asistent social şi
părinte precum şi a serviciilor sociale oferite de către aceştia. Este descrisă pe larg
legătura pe care trebuie să o aibă aceste persoane, cum este de dorit ca ele să
colaboreze şi cum trebuie să se comporte asistentul social în relaţia cu părintele.

Cap. I Noţiuni introductive ale abuzului.

§1. Delimitări conceptuale ale abuzului. Tipuri.

43
 Multe secole la rînd s-a considerat necesară o bună bătaie dată copiilor şi
pedepsirea severă cînd aceştia erau neascultători. Atitudinea a început să se
schimbe în secolul al XX-lea, odată cu reducerea mortalităţii la copii. La mijlocul
secolului al XVIII-lea, 50, 70% din copii mureau pînă la 5 ani. Pînă în 1865 rata
mortalităţii infantile a scăzut la 15,4%, iar acum este aproximativ 2%, datorită
îmbunătăţirii sistemului de sănătate publică, controlul bolilor infecţioase,
îmbunătăţirea dietei şi îmbunătăţirea practicii în obstetrică şi pediatrie. Figuri
importante ale vieţii publicului, literare şi medicale au ridicat problema abuzului
asupra copilului şi anume în secolul XX cînd au fost timpul schimbărilor sociale şi
cruciadelor prin companii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale copiilor,
pentru sprijinirea celor fără case şi copiilor orfani.1
Abuzul şi neglijarea copilului sînt constructe legale, sociale şi culturale
asociate în mod esenţial unui anumit loc. Ceea ce noi mai numim azi infanticid şi
deci maltratare a copilului în cel mai grav mod cu putinţă era pentru populaţiile
antice o practică firească de restrîngere a mărimii familiei şi promovare a sănătăţii
speciei. Tot astfel, anumite practici şi obiceiuri definite de noi ca abuz sunt tolerate
şi chiar încurajate în alte societăţi. De aceea, este necesară stabilirea unei definiţii
generale valabile, care să aibă în atenţie promovarea interesului suprem al copilului
şi asigurarea bunăstării acestuia.
Perspectiva legislativă defineşte abuzul ca fiind: vătămarea fizică sau
psihică, abuzul sexual sau exploatarea, neglijarea sau maltratarea unui copil de
către o persoană responsabilă pentru ocrotirea copilului în anumite circumstanţe
care indică vătămarea sau ameninţarea sănătăţii şi bunăstării copilului, conform
prevederilor în vigoare; termenul de persoană responsabilă pentru ocrotirea
copilului include orice angajat al unei instituţii de ocrotirea: şi orice persoană
angajată pentru a oferi servicii de ocrotire a copilului în afara familiei (Child

1
Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995, pag. 5

44
Abuse Revention and Treatment Act, 1974, amendat de Child Abuse Revention,
Adoption and Family Services Act, 1992-42, sec. 5106g.).
În ceea ce priveşte perspectiva legislativă românească, conform Codului
penal român, abuzul copilului apare definit ca privind rele tratamente aplicate
minorului reprezentînd:
Aplicarea, de către părinte sau de către persoana căruia i-a fost încredinţat,
de măsuri sau tratamente de orice fel care pun în primejdie gravă dezvoltarea
fizică, intelectuală sau morală a copilului. Include alungarea de acasă, expunerea la
îmbolnăvire, aplicarea de lovituri corporale grave, ameninţarea gravă, lipsirea de
libertate, punerea minorului să cerşească, punerea unui minor să practice
prostituţia, punerea minorului sa asiste la scene ori acte cu caracter obscen etc.
Totodată, legea privind protecţia copilului aflat în dificultate face referiri la
situaţiile în care viaţa şi sănătatea copilului sunt ameninţate, înglobînd oarecum
noţiunea de abuz în noţiunea de copil aflat în dificultate.
Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului sunt încălcate prin modul
de exercitarea a drepturilor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţă
gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte ori dacă educarea, învăţătura sau
pregătirea profesională a copilului nu se face în spiritul respectului faţă de normele
social-morale ale societăţii, se poate cere decăderea din drepturile părinteşti.2
În 1988, în lucrările pregătitoare ale legii referitoare la prevenirea relelor
tratamente şi la protecţia copilului din Franţa, comisia de lucru a utilizat ca
definiţie de lucru pentru copilul abuzat următoarele aserţiuni:
Copil victimă a părintelui sau a adultului care îl are în grijă, fie prin acte
brutale voluntare comise contra copilului, fie prin omisiunea internaţională a
îngrijirilor, fapte ce conduc la răniri fizice sau comportamentale, mai greu de
evidenţiat pentru că nu lasă urme fizice: brutalităţi controlate, comportamente
sadice, manifestări de respingere, dispreţuitoare faţă de copil, abandon afectiv,

2
Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.89

45
exigenţe educaţionale, disproporţionate faţă de capacităţile copilului ca şi abuzul
sexual.
Toate aceste distincţii şi delimitări coincid numai în parte cu evaluările de
natură juridică, întrucît violenţa, agresiunea sau abuzul implică o multitudine de
definiţii şi în plus, sancţiunea fizică reprezintă în majoritatea legislaţiilor naţionale,
un drept legal al părinţilor.3
Între anii 1965 şi 1985 literatura care analiza abuzurile asupra copiilor a
crescut enorm, mai întîi în America şi apoi în Anglia. Chiar schimbarea
denumirilor, de la copil bătut, la răniri neaccidentale, pînă la abuzurile actuale
asupra copiilor, toate acestea sugerează că descoperirile de mîine vor face ca
definiţiile de astăzi să fie necorespunzătoare. Chiar Departamentul de Sănătate şi
Securitate Socială a publicat mai multe circulare foarte importante despre abuzurile
asupra copiilor, mai multe chiar decît în orice alt domeniu specific de asistenţă
socială.
Problema abuzului asupra copiilor este de acum de interes internaţional şi în
1976 s-a fondat Societatea Internaţională pentru Prevenirea Abuzurilor asupra
Copiilor şi a Neglijării acestora, urmată în 1976 de Asociaţia Britanică pentru
Studiul şi Prevenirea Neglijării şi Abuzului asupra copiilor.
În prezent sînt puţine probleme de identificare a actelor de abuz grosolan
asupra copiilor (crimă, tratare sadică, incest sau neglijare gravă), dar graniţele între
parentajul inadecvat şi formele minore de abuz sînt mult mai greu de determinat.
Se cunosc trei tipuri de abuz şi anume: abuzul fizic, abuzul sexual şi abuzul
psihologic.
- Abuzul fizic
Abuzul fizic al copilului în funcţie de actele de agresiune comisă asupra
copilului, care au ca rezultat vătămarea fizică a copilului sau eşecul de a preveni
suferinţa fizică produsă unui copil, incluzînd otrăvirea intenţionată, sufocarea
intenţionată şi sindromul Münchausen by proxi (DHHS, 1991)
3
George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005, pag. 698

46
Chase (1975) implică în definirea abuzului copilului persoanele care vor fi
considerate responsabile pentru maltratarea fizică a copilului:
Abuzul fizic reprezintă vătămarea deliberată şi intenţionată a unui copil,
comisă de o persoană care are copilul în ocrotire.
Din punct de vedere medical, abuzul fizic este definit prin raportarea la
gradul de severitate al vătămării fizice determinate: echimoze, leziuni, fracturi,
arsuri, traumatisme.
Deci, în paradigma medicală, abuzul fizic este definit în funcţie de
instituţionalitate, raportată la drepturile şi responsabilităţile stabilite prin lege
pentru cei implicaţi. Astfel, copilul este definit ca fiind victima unui comportament
abuziv, în timp ce părintele este fie agresor (prin încălcarea drepturilor copilului şi
nerespectarea responsabilităţilor personale faţă de copil), fie complice (prin eşecul
de a preveni abuzul sau de a denunţa comportamentul abuziv faţă de copil
factorilor de decizie).
O oarecare referire la abuzul fizic al copilului mai apare în Codul familiei şi
Ordonanţa Guvernului privind protecţia copilului aflat în dificultate nr. 26/1997 la
articolele care stabilesc situaţiile în care se procedează la decăderea din drepturile
părinteşti.
A treia paradigmă folosită în definirea abuzului fizic al copilului este cea oferită
de asistenţa socială, în contextul căreia abuzul fizic este definit în funcţie de
consecinţele anticipare. Astfel, reechilibrarea sistemului familial devine cadrul de
atenţie, abuzul fizic fiind definit în termenii disfuncţiilor relaţionale.
- Abuzul sexual
În termenii generali, abuzul sexual este definit în Enciclopedia de Asistenţă
Socială ca fiind orice contact forţat, manipulat sau obţinut prin persuadarea
psihică, cu un copil, de către o persoană adultă (diferenţa de vîrstă între copil şi
persoană adultă fiind în general estimată de cel puţin 5 ani, pentru a defini abuzul
din perspectiva unui raport de putere) responsabilă pentru ocrotirea acestuia, în
scopul obţinerii unei gratificări sexuale de către persoana adultă.

47
 Boszormenz – Nagy şi Spark (1984) redefinesc abuzul sexual al copilului în
familie în baza loialităţilor invizibile stabilite între părintele sau persoana
abuzatoare şi copilul abuzat. Astfel, abuzul este perpetuat, în măsura în care
copilul protejează prin tăcere relaţiile intrafamiliale.
Codul penal român identifică o serie de comportamente, incluse în categoria
infracţiunilor sexuale, care pot constitui abuzul sexual. Cu toate acestea, multe
comportamente rămîn în afara definiţiei juridice folosite de Codul penal.
- Abuzul psihologic
Abuzul psihologic constă în: tortura psihologică, teroarea psihologică,
vătămarea psihică, abandon psihologic.
Cercetătorul american Garbarino definea abuzul psihologic drept atac
concentrat al unui adult asupra dezvoltării conştiinţei de sine şi a competenţei
sociale a copilului.
Abuzul psihologic constituie acel comportament inadecvat, susţinut şi
repetat, care distruge sau reduce în mod substanţial potenţialul de creativitate şi
dezvoltare a unor abilităţi mentale ale copilului incluzînd inteligenţa, memoria,
recunoaşterea, percepţia, atenţia şi dezvoltarea morală.
În viziunea educaţiei tradiţionale moldoveneşti copiii sunt consideraţi
proprietate a părinţilor care, în mare parte, decid soarta acestora. Pedeapsa
corporală, agresiunea verbală, ameninţarea umilirea, ignorarea, critica violenţa sunt
percepute ca instanţe adecvate pentru socializarea copiilor. Sloganul Eu am fost
crescut cu vărguţa şi a ieşit ceva din mine rămîne a fi principiul educativ al multor
adulţi.4

§2. Studii asupra fenomenului

4
Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.98

48
 Se publică multă literatură avînd ca temă abuzul asupra copilului dar în
ciuda acestui fapt, starea de conştientizare este minimă. Diferitele studii care au ca
obiect de cercetare acest fapt pot fi clasificate astfel:
1) Studii epidimologice
Aceste studii descriu lărgimea problemei şi caracteristicile socio-
demografice. Ele au identificat un număr mare de caracteristici ale familiilor
abuzive unde copii ca grup au următoarele caracteristici:
a) copiii abuzaţi sînt mai ales prematuri sau au greutate mică la naştere;
b) băieţii sunt mai expuşi la abuz decît fetele, cu excepţia adolescenţei, cînd
fetele sînt mai expuse la factorii de risc;
c) cele mai grave leziuni tind să fie provocate copiilor mici;

d) copiii sînt ilegitimi;

e) nu sunt dintre cei bolnavi sau handicapaţi din naştere.
Nici una dintre aceste asociaţii nu trebuie interpretată ca indicatoare a unei
relaţii cauzale (de exemplu: greutate mică la naştere, ilegitimitate şi părinţi tineri –
sînt toate legate statistic, fără a fi legate şi de abuzul asupra copilului). Dar este
mai rezonabil a bănui că copii mai mici sînt cei mai expuşi riscului de lezări din
cauza vulnerabilităţi lor fizice şi dependenţei de părinţi.
Caracteristici comune familiilor abuzive:
- părinţii sînt mai tineri decît normal;
- schimbări frecvente ale căminului;
- familii mai numeroase decît în mod obişnuit;
- structuri familiale atipice (proporţie mai mare decît normal de părinţi
vitregi şi alţi părinţi non - biologici);
- discordii conjugale frecvente (uneori cu violenţă);
- statut economic scăzut;
- rată a şomajului ridicată;
- cotă ridicată a delicvenţei.

49
 Aceste trăsături nu sînt diferite în mod semnificativ de alte grupuri de părinţi
care au probleme cu copiii (cei din clinicile pediatrice sau de educare a copilului)
sau alte grupuri cu probleme de personalitate sau sociale (supradoze); dar ele ajută
la definirea populaţiei aflată în stare de risc.
Dificultăţi similare de îngrijire a copiilor sînt probabil experimentate şi de
membrii mai avantajaţi ai societăţii, dar fie sînt ascunse sub masca competenţei şi
respectabilităţii, fie rezolvate înainte de dezvoltarea crizei, folosind cunoştinţe care
nu sînt la îndemîna celor mai săraci.
Un alt studiu care a avut ca obiect de cercetare a fenomenului de abuz asupra
copilului este:
2) Studii tipologice
Acestea divizează familiile abuzive în tipuri cu caracteristici comune şi le
caracterizează după criteriul personalităţii, psihopatologice, funcţionării
psihosociale sau istoriei copilului.
Putem evidenţia următoarele trăsături comune:
- incidenţă ridicată a tulburărilor de personalitate;
- privări ale mamei / tatălui în istoria parentală;
- atitudini parentale rigide cu privire la disciplină;
- percepţie distorsionată a copilului;
- ignoranţă în privinţa comportamentului impulsiv / toleranţă la stres
scăzută;
- circumstanţe sociale adverse,
- sănătate slabă;
- clasă socială joasă.
Aceste trăsături ajută la înţelegerea părintelui, dar nu sînt întotdeauna legate
de părintele abuziv.
Un al treilea Studiu care analizează fenomenul abuzului asupra copilului
sună în felul următor:
3) Studii terapeutice

50
 Ele descriu munca cu familia a unei persoane sau echipe multidisciplinară;
ele încearcă să demonstreze natura pe termen lung a terapiei pentru multe familii,
deşi unora le-au trebuit perioade mai scurte.
În cadrul acestei intervenţii putem distinge mai multe arii:
- terapia relaţională cu părinţii, axată pe dezvoltarea emoţională;
- educaţia de bază despre abilităţile de îngrijire a copilului, dezvoltarea
acestuia;
- eforturi de a îmbunătăţi circumstanţele sociale ale familiei;
- munca directă cu copilul;
- comunicarea activă cu alte agenţii.
Trebuie să existe studii comportamentale, lucrului cu grupul sau terapiei
familiei – ca elemente ale procesului. O consideraţie majoră o reprezintă: relaţia
dintre efectivitatea terapeutică şi randamentul personalului.
Am putea spune cu certitudine că multe modele terapeutice sînt bazate pe
relaţia dintre familie şi asistent social.
Şi în final vom face referinţă la următoarele studii:

4) Studii de management
Aceste studii punctează necesitatea unei revizuiri formale mai riguroase a
deciziilor şi a progresului muncii cu familia şi copilul.
Centre de tratament familial şi grupuri terapeutice sînt disponibile în puţine
locuri, iar terapeuţii specialişti şi mai rari. Puţini copii abuzaţi au acces la
cercetările de dezvoltare de rutină sau terapii de vorbire; mulţi trebuie să se bazeze
pe abilităţile de bază ale asistentului social şi cadrului medical.
Multe caracteristici ale copiilor abuzaţi par a fi moduri de apărare a
personalităţii într-un mediu ostil; multe se regăsesc la copiii din familiile abuzive –
interiorizarea atitudinii părinţilor pentru ei duce la auto – învinovăţire, vinovăţie,
slabă apreciere de sine, nevoia de a uita; inabilitatea modelării sentimentelor (furie,
depresie), perioade de pasivitate, urmate de izbucniri.

51
 Adeseori, copiii îşi atrag prin aceasta vinovăţia însă cel mai important lucru
pentru cei ce încearcă să ajute este suspiciunea copiilor faţă de terapeut (bănuit a fi
la fel ca părinţii).
În aceste condiţii, copilul, în special adolescentul, nu poate dezvolta repede
o legătură pozitivă cu terapeutul, asistentul social, părinţii adoptivi şi alţi adulţi. Un
mod de abordare comportamental, incluzînd exerciţii de relaxare, poate da motivul
unei auto – examinări şi schimbări mai mult decît terapia.
Mulţi părinţi abuzivi au aceste caracteristici ca o consecinţă a propriei
copilării şi deci, trebuie să beneficieze de un mod de abordare terapeutic similar.
Toate studiile relatate mai sunt s-au efectuat în S.U.A. de unde putem trage
următoarele concluzii:
- o definiţie prea largă există a abuzului asupra copilului determină o
împotmolire a sistemului de înregistrare / raportare, făcînd imposibil un
model de coordonare;
- serviciile desfăşurate nu pot face faţă numărului de noi cazuri raportate;
- raportarea forţată la poliţie reduce rata de identificare a cazurilor;
- nu trebuie lărgită în continuare aria sistemului fără fondurile necesare
creşterii resurselor.5

§3 Copilul – entitatea fundamentală a societăţii. Cauzele apariţiei

abuzului.

Imaginea copilului a parcurs schimbări semnificative de-a lungul istoriei,

afectînd, direct sau indirect, modul în care copilul a fost tratat în familie şi în
comunitate. De la regulamentele spartane, care promovează supraveţuirea celor
puternici, condamnîndu-i pe cei mai vulnerabili, pînă la legalitatea infanticidului

5
Vasilie Miftode, coordonator, Abuzul asupra copiilor în perspectiva asistenţei sociale, Universitatea Alexandru
Ioan Cuza 1999, pag. 70

52
care nu a fost declarat ilegal în dreptul roman decît în anul 318 e.n., copilul este
prezentat ca proprietate a familiei, a comunităţii şi implicit a societăţii din care face
parte, bunăstarea sa depinzînd de bunul plac al acestora. Societatea occidentală nu
se prezintă cu o situaţie mult diferită, istoria şi literatura descriind copilul ca fiind
considerat un adult mai mic, căruia îi sunt atribuite toate responsabilităţile unei
persoane adulte. Dacă în timp imaginea copilului se schimbă, şi datorită noilor
curente psihologice care definesc copilul după noi parametri, dar şi datorită
apariţiei mişcării pentru drepturile omului, care consideră copilul ca un capitol
special al preocupărilor de prim rang, anii 1990 ne pun în faţa încheierii unei
evoluţii ciclice, copilul fiind din nou considerat responsabil şi judecat după
criteriile folosite în judecarea unei persoane adulte. Cu toate acestea, în toate
perioadele şi în toate tipurile de societate, în ciuda dinamicii normelor folosite în
creşterea şi educarea copiilor au existat întotdeauna familii care au preţuit copilul,
înconjurîndu-l cu dragoste şi acordîndu-i o ocrotire parentală după cel mai înalte
standarde.
Copilul este sursa umană a viitorului iar bunăstarea unei societăţi depinde de
gradul de educaţie şi profilul social moral al copiilor şi tinerilor, de starea sănătăţii
lor şi de posibilităţile lor de integrare într-o societate modernă.6
Conform Convenţiei cu privire la drepturile copilului prin copil se înţelege
orice fiinţă umană sub vîrsta de 18 ani cu excepţia cazurilor cînd în baza legii
aplicabile copilul majoratul este stabilit sub această vîrstă. Din acest punct de
vedere copilul reprezintă valoarea centrală a comunităţii, un bun social colectiv.7
Atitudinea faţă de copil este una dintre cele mai importante componente ale
modernizării unei societăţi. Nu este întîmplător faptul că organismele europene
acordă modului în care o ţară se îngrijeşte de copii săi un rol de criteriu de
performanţă europeană.
Există în mod cert o evoluţie universală a valorilor, normelor, standardelor
juridice care reglementează situaţia copilului, exprimată în forme diferite,
6
Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997, pag. 15
7
Convenţia cu privire la drepturile copiilor, pag. 7

53
convenţii internaţionale (Convenţia ONU asupra situaţiei copilului), convenţii
regionale (Convenţia Uniunii Europene), în standardele culturale cu privire la grija
şi responsabilitatea faţă de copil. România poartă în propriul său proces rapid de
evoluţie modernă şi europeană asemenea standarde. Ea şi le-a asumat totodată
juridic şi politic, semnînd convenţii internaţionale.
Copilul are nevoile oricărei persoane, dar într-o configuraţie specifică.
Copilul are nevoie de o familie a mediul uman cel mai bun pentru propria sa
dezvoltare sau, în lipsa acesteia, de un substitut al care să se apropie cît mai mult
posibil de caracteristicile familiei naturale. Dincolo de acestea, copilul are nevoie
fundamentală de condiţiile care să-i asigure dezvoltarea rapidă. În mod special el
este caracterizat prin: nevoia de formare / dezvoltare, de suport uman şi social, de
protecţie specială. Copilul are un set de nevoi fundamentale: hrană, îmbrăcăminte
adecvată, mediu uman suportiv şi securizant, grijă şi îngrijire, stimulare fizică,
cognitivă şi emoţională, condiţii ale formării sale culturale şi profesionale.
Copilul a devenit în societatea actuală subiect direct al drepturilor umane.
Societatea tradiţională reprezintă o comunitate de familii, cu două categorii de
cetăţeni: cetăţeni de primă importanţă (bărbaţi – capul familiei) şi femeile şi copii,
membri de importanţă secundară. Drepturile cetăţeneşti se refereau primordial la
bărbaţi. Femeile şi copii depindeau aproape exclusiv de autoritatea şi voinţa
capului de familie. Societatea modernă conferă drepturi şi datorii egale tuturor
persoanelor. Copilul reprezintă nu un simplu membru, imatur, al familiei, supus
integral autorităţii părinţilor, ci o persoană ce drepturi depline. El este un membru
al comunităţii, un cetăţean, un membru al umanităţii, de care familia sa are
responsabilităţi speciale, nedeţinînd însă un drept suveran asupra sa.
Secolul XX a realizat, printre altele, tranziţia de la dreptul suveran al
familiei asupra copiilor, la dreptul copilului care trebuie respectate de întreaga
comunitate în colaborare cu familia. Dreptul copilului este suveran, şi el trebuie
apărat chiar în raport cu propria sa familie. Orice decizie care îl priveşte trebuie

54
făcută în interesul superior al copilului, şi nu al părinţilor sau al altor persoane sau
grupuri.
Nevoile copilului au început să fie tratate nu ca simple nevoi pe care
societatea poate să decidă să le satisfacă sau nu, ci drepturi a căror satisfacţie nu
mai este facultativă, ci obligatorie.
Această nouă perspectivă produce obligaţii interne şi internaţionale, ţara
noastră semnînd Convenţia Universală a Drepturilor Copilului în 1990. în 1993, ea
a trebuit să ofere un raport către ONU asupra modului în care drepturile copilului
conţinute în Convenţie au fost îndeplinite. În 1997 urmează a se înainta un al
doilea raport.
Trebuie însă să fim conştienţi de faptul că în întreaga lume s-a produs un
decalaj. Adaptarea sub formă de legi şi de norme a drepturilor a luat-o înaintea
capabilităţilor societăţii de a asigura condiţiile realizării acestor drepturi. Acest
lucru este valabil în toate ţările, chiar şi în cele mai dezvoltate; este cu atît mai
adevărat pentru ţara noastră aflată într-o tranziţie care a devenit acut dureroasă
social. Nu este vorba doar de mentalitate (trecerea de la conceperea copilului ca o
fiinţă de care trebuie să ai grijă, la un subiect în sine cu drepturi specifice), dar şi
de mijloace. Aceste mijloace nu sunt doar financiare, dar şi instituţionale şi
culturale.
Copilul este îndreptăţit, prin însăşi situaţia sa de copil, la un suport social
special şi suplimentar. Plăpînd, cu capacităţi de a înţelege lumea şi pe el însuşi în
formare, cu capacităţi reduse de autoprotecţie, copilul trebuie să i se asigure o
protecţie specială împotriva factorilor agresivi ai mediului. Societatea modernă se
bazează pe principiul că fiecare membru al său trebuie să facă eforturi proprii
pentru a-şi asigura condiţiile de viaţă. Copilul este exceptat de la această cerinţă. El
nu poate să-şi producă prin efort propriu cele necesare, colectivitatea în conjuncţie
cu familia trebuind să i le asigure.
Extraprotecţia copilului nu trebuie redusă doar la cea economică, el trebuie
protejat de procesele de dezagregare socială care au loc, de explozia insecurităţii

55
mediului (copilul victimă), de tentaţiile de a fi utilizat ca subiect de exploatare
economică şi sexuală.
Copilul – resursă umană a viitorului. Celebrul întemeitor al psihanalizei,
Sigmund Freud, rezuma întreaga sa contribuţie în propoziţia: copilul este părintele
adultului. Această afirmaţie conţine un adevăr mai larg decît doctrina feudiană
strictă. Premisele dezvoltării personale armonioase, echilibrate sunt puse masiv şi,
în multe privinţe, definitiv, în perioada copilăriei. Tonusul moral, orientarea
socială responsabilă, bunăstarea subiectivă, atitudinea constructivă, asumarea
valorilor morale – toate reprezintă un complex originat clar în copilărie.
Copilul devine o investiţie vitală pentru societatea actuală, care are nevoie
de forţa de muncă înalt calificată, dar şi de membrii liberi conştienţi şi
responsabili, capabili să-şi construiască propria viaţă.
Deci, pentru dezvoltarea sa, copilul are nevoie de oportunităţi şi de condiţii.
Oferirea doar de şanse nu este suficient, copilul are un drept fundamental la un
minim cert de condiţii de dezvoltare care să i se ofere necondiţionat.
Copilul este entitatea fundamentală a societăţii şi el trebuie protejat de orice
formă de abuz şi neglijări care se pot realiza în propria lui familie, în familiile de
plasament sau în instituţii ce sunt destinate protecţiei copilului.
Cauze ale abuzului.
Contextul socio – economic actual (sărăcia unui mare segment de populaţie,
şomajul, proliferarea materialelor cu caracter de violenţă şi obscen, lipsa unor
alternative educative de petrecere a timpului liber pentru copii), dar şi lipsa unor
servicii specializate de identificare, investigare şi relaxare a acestui tip de probleme
determină creşterea şi răspîndirea anumitor tipuri de comportament abuziv. Alte
cauze ale abuzului sunt: mediul familial şi perpetuarea modelului parental abuziv,
lipsa educaţiei şi ignoranţa cu privire la abuz, stresul generat de scăderea nivelului
de trai, consumul de alcool, boală mentală, număr mare de copii în familie, vîrsta
tînără a părinţilor, etc. Copilul face parte din categoria persoanelor cu o
vulnerabilitate crescută datorită caracteristicilor specifice vîrstei: sunt lipsiţi

56
aproape complet de posibilităţi fizice şi psihice de apărare; capacitate redusă de
autoapărare; capacitate redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii
sau ale altora, în special ale adulţilor; capacitatea redusă de înţelegere a efectelor, a
consecinţelor unor acţiuni proprii sau ale altor persoane; capacitate empatică
redusă; imposibilitatea de a discerne între intenţiile bune şi rele ale altor persoane;
nivelul înalt de sugestibilitate şi al credulităţii; sinceritate şi puritatea
sentimentelor, gîndurilor şi intenţiilor lor.
Statul îşi asumă un minim de responsabilitate care nu este negociabil:
educaţie, sănătate, resurse financiare minime, o serie de bunuri şi servicii oferite
gratuit sau la preţuri subvenţionate familiilor cu copii. Familia îşi asumă
responsabilitatea de a oferi, prin efort propriu, condiţiile necesare dezvoltării
normale a copilului, utilizînd şi resursele puse la dispoziţie de stat; ea are totodată
întreaga responsabilitate a cooperării cu organismele publice pentru a asigura
copilului utilizarea deplină a oportunităţilor oferite de aceasta.
Deci, după cum putem observa familia este locul principal în care copilul se
poate dezvolta normal şi de unde poate prelua anumite comportamente care îl pot
ajuta să se integreze în societate şi de ea depinde soarta lui de mai departe.8

8
Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997, pag. 17

57
 Cap. II. Servicii sociale oferite persoanelor abuzate.
§1. Fenomenul abuzului copiilor în R. Moldova şi în alte ţări.

Din anii 1960 în ţările occidentale s-a dezvoltat un interes special pentru
identificarea şi combaterea abuzului asupra copilului. Recunoaşterea dreptului
suprem al copilului ca persoană umană independentă, asumarea de către
colectivitate a responsabilităţii de a apăra respectarea drepturilor copilului chiar
faţă de propria familie a deschis o nouă viziune asupra abuzului.
Atît Codul juridic roman, cît şi reglementările altor societăţi ofereau puteri
nelimitate părinţilor asupra propriilor lor copii, care nu aveau nici un drept legal la
protecţia contra abuzurilor. Violenţa îndreptată contra copiilor era legitimă,
Deasemenea, în cursul Evului mediu, dominat, aşa cum se ştie de valori şi instituţii
religioase, de tradiţiile învăţămîntului scolastic în acord cu care pedepsele fizice
reprezintă un mijloc infantibil, adică care nu poate greşi sau nu se poate înşela, de
asigurare a unei educaţii adecvate copiilor.
Înainte de a face referinţă la fenomenul abuzului asupra copiilor în R.
Moldova9 voi începe prin a dezvălui acest termen în perspectiva altor ţări.
În România, abordarea problemei abuzului asupra copilului se încadrează în
limitele impuse de două premise deosebit de importante:
-Rapiditatea dezvoltării percepţiei şi atitudinii asupra fenomenului la nivel
internaţional;
-Lipsa cadrului legislativ specific abuzului şi, mai mult decît atît, a unei
definiri clare a noţiunii de abuz, chiar şi în rîndul specialiştilor. Anumite paternuri
9
Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele
conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 69

58
culturale specifice (pudoare, frica de autorităţi) unei culturi centrate pe adult, care
conferă familiei un statut închis este de natură a frîna procesul de conştientizare
colectivă a situaţiilor de abuz. Copilul este deasemenea educat în spiritul
obedienţei, iar disfuncţionalităţile majore ale familiei sunt trecute sub tăcere.
Datele statistice referitoare la cazurile de abuz şi exploatare sexuală a
copilului sunt aproape inexistente fapt ce a determinat minimalizarea fenomenului.
Nu există un control strict din partea statului iar abuzul sexual nu este perceput ca
o problemă socială gravă. Situaţia devine mai dramatică din cauza absenţei legilor
care să permită intervenţia în raportarea cazurilor de abuz familial şi instituţional.
Numărul real al cazurilor de abuz fizic, sexual şi emoţional este necunoscut şi
necontrolat. Unele forme de abuz (ex. abuzul emoţional, neglijarea) nu au însă o
recunoaştere socială. La aceasta se adaugă lipsa măsurilor de protecţie a mamei şi a
copilului care ar putea declara abuzul.
Percepţia colectivă indică prezenţa tuturor formelor de abuz în multe şcoli şi
instituţii de ocrotire a copilului. Există deja cazuri larg mediatizate de abuz în
diferite instituţii pentru copii. Abuzul emoţional este prezent şi la grupurile socio –
culturale care, pe considerente filozofice şi religioase, obligă copiii la practicarea
unor ritualuri sau la respectarea anumitor interdicţii ( de exemplu: neacceptarea
transfuziilor de sînge, neparticiparea şcolară ) care restrîng şi limitează drepturile
copilului.
Legislaţia românească nu operează cu termenii de abuz aşa cum sunt
definiţii în documentele ONU şi în cele ale CE, însă conţinutul acestora este în cea
mai mare parte acoperit de legislaţia penală cu referire la copilul victimă
( exemplu: incest, corupţie, viol, seducţie) sub forme diferite şi într-o concepţie
diferită.
Din datele statistice atrase din dosarele de cercetare aflate în evidenţa
Direcţiei Poliţiei Criminale, reiese că au fost înregistrate în 1995, 676 cazuri de
agresiune sexuală în care victimele, infracţiunilor au fost minori (601 fete şi 75
băieţi), 119 avînd vîrsta pînă la 10 ani. Violul a fost infracţiunea cu cele mai multe

59
victime 328 copii, adică 49,75 din cazuri, iar din acestea 218 au fost eleve.
Proxenetismul (71,2%) şi prostituţia (67,3%) s-au referit la minore fără ocupaţie,
iar 14,2% din cazurile de perversiuni sexuale au avut ca victimă minorul; 26,5%
dintre aceştia erau copii între 0-10 ani.
Conform părerii unor ziarişti români, maltratarea este o consecinţă directă a
sărăciei. Deci după cum vedem în România a fost acordată o mai puţină atenţie
asupra fenomenului de abuz, larg conştientizat în ţări cu tradiţie în domeniul
protecţiei copilului.
Diferitele cercetări sociologice întreprinse în Occident au arătat că
maltratarea ca problemă socială determină şi întreţine alte probleme sociale, printre
care preluarea de către copii a modelelor de violenţă promovate de părinţi, fuga ori
vagabondajul sistematic, antrenarea în prostituţie, delicvenţă şi în alte acţiuni
ilicite. În ansamblul ei violenţa antrenează violenţă, iar aceasta nu este altceva
decît reflectarea unui anumit climat social care, în România de astăzi, poate fi
descris cel mai bine prin noţiunea de anomie (dezordine, haos).
În majoritatea ţărilor, cu unele excepţii, părinţilor şi adeseori, învăţătorilor
care predau la clasele mici, li se recunoaşte dreptul legal de a aplica anumite
sancţiuni copiilor. Aceleaşi sancţiuni fizice aplicate de către persoane străine, care
nu au relaţii de tutelă sau raporturi educative cu copii sunt considerate delicte
penale. Unele ţări, printre care şi Suedia, interzic, în schimb, pedepsele corporale
aplicate de părinţi sau educatori.
În pofida progreselor înregistrate în domeniul gîndirii şi activităţii
pedagogice, sancţiunile fizice (mai ales, bătăile aplicate cu nuiaua sau varga)
continuau să rămînă un mijloc principal de disciplinare a copiilor. Aceasta a
permis comiterea a numeroase abuzuri, adeseori cu consecinţe dramatice pentru
micile victime ale părinţilor sau educatorilor.10

10
Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele
conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 70

60
 Începînd din secolul al XX-lea se întreprind primele măsuri de reformă
contra abuzurilor disciplinare îndreptate contra copiilor, reflectate, mai ales, în
legislaţia cu privire la sancţionarea juridică a părinţilor, care prin maltratare, ajung
să-şi omoare proprii copii.
În paralel capătă extindere ideea protecţiei copiilor bătuţi, abandonaţi sau
delicvenţi. În S.U.A. apar primele aşezăminte instituţionale, denumite Case de
refugiu avînd ca scop principal protejarea copiilor şi tinerilor de mediile urbane
familiale corupte. Proiectate iniţial pentru a proteja copiii de amestecul cu drojdia
societăţii din familiile sărace sau de pe străzi, aceste aşezăminte ofereau
oportunităţi pentru internarea copiilor neglijaţi sau abandonaţi de părinţi.
Obiectivul lor principal nu consta în protecţia reală a copiilor, ci în prevenirea
probabilităţii ca aceşti copii să devină delicvenţi. Ideea fundamentală care a stat la
baza acestor aşezăminte, înfiinţate în Europa, era aceea a descreşterii probabilităţii
ca diferitele categorii de copii neglijaţi, bătuţi sau abandonaţi să urmeze
deficienţele părinţilor în ceea ce priveşte mizeria, sărăcia şi violenţa. Aceste
instituţii nu au avut însă nici un efect real asupra diminuării abuzului asupra
copilului. Un alt eveniment important în lupta contra abuzului l-a reprezentat
crearea, tot în SUA, a unor societăţi speciale pentru Prevenirea Cruzimii împotriva
Copiilor, similare cu cele pentru prevenirea cruzimii împotriva animalelor. Dar nici
eforturile acestor societăţi n-au reuşit să diminueze fenomenul de maltratare a
copiilor. În plus, salvarea copilului de abuzurile parentale nu au făcut altceva decît
să mărească numărul copiilor instituţionalizaţi şi problemelor create de acest
proces al instituţionalizării.
În Franţa, în secolul al XVII-lea, o contribuţie importantă în domeniul
educaţiei a avut-o Francois Fenelon, cunoscut autor al lucrării Aventurile lui
Télémaque şi al tratatului Despre educaţia fetelor, care a încercat să introducă o
serie de elemente noi în sistemul pedagogic optînd pentru o instruire atrăgătoare,
lipsită de constrîngeri şi durităţi.

61
 Statisticile oficiale nu dau deloc impresia că Anglia şi Ţara Galilor ar suferi
de o epidemie a abuzurilor asupra copiilor. În ce priveşte crimele, cu atît mai mult
pentru eşantioanele mici. Deşi pentru răniri cifrele sunt mari, şi aici există
dificultăţi specifice. În primul rînd, trebuie să ţinem seama de contextul social care
poate varia din cînd în cînd. În al doilea rînd – şi aceasta este problema centrală –
în analiza abuzurilor asupra copiilor, definiţia de rănire este dinamică şi nu statică,
astfel încît cadrul în care se fac presupunerile este departe de a fi clar. Ceea ce este
evident este faptul că mai puţini oameni sunt condamnaţi azi de a-şi fi omorît copii
decît în trecut.
Oricare ar fi motivul, aceasta este o statistică foarte importantă.
În prezent cu toate progresele înregistrate şi popularizarea sa prin mass –
media, fenomenul de abuz asupra copiilor rămîne constant ca amploare. Deşi
reglementările legale ale mai multor ţări permit aducerea în faţa instanţelor de
judecată pentru abuz, sentinţele sunt foarte blînde şi nu se aplică decît în jumătate
din cazurile identificate.11
Făcînd referinţă la aceste ţări, este timpul să ajung şi la fenomenul abuzului
asupra copilului în R. Moldova care nu este îmbucurătoare. Deci după cum am
precizat mai sus, problema copiilor este actuală pentru toate comunităţile umane,
indiferent de nivelul de dezvoltare economică sau socială, iar pentru ţara noastră, o
ţară săracă, este un domeniu dificil care necesită intervenţii financiare, umane
permanente şi stabile. Problema protecţiei copilului de diferite tipuri de abuz este
una din principalele probleme sociale ale societăţii moderne.
Republica Moldova, ca orice ţară aflată în proces de tranziţie, la momentul
actual se confruntă cu o explozie neaşteptată a problemelor sociale, situaţie pentru
care sistemul de protecţie nu a fost suficient pregătit. Problema abuzului se
agravează tot mai mult din această cauză Guvernul Republicii Moldova a stabilit
familia şi copilul ca fiind drept obiectiv prioritar al protecţiei sociale. Reieşind din

11
George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005, pag. 696

62
cele expuse este necesar de a face un efort sporit pentru a acorda copilului asistenţa
specială pentru a asigura respectarea drepturilor sale în mod permanent.
Printre obiectivele majore pe care şi le-a propus Republica Moldova este
reconsiderarea statutului copilului; crearea condiţiilor optime pentru toţi copii, în
special pentru grupurile vulnerabile de copii şi cei din mediul rural.
O importanţă majoră în dezvoltarea sistemului de protecţie a copilului, care
este supus abuzului, o are competenţa resurselor umane, în care este nevoie de
investit continuu prin organizarea şi desfăşurarea activităţilor de formare şi
perfecţionare profesionale.
Pentru combate fenomenul abuzului în Republica Moldova este necesar de a
întreprinde nişte acţiuni concrete pentru crearea unui sistem unic de protecţie
socială şi juridică a copiilor. Aceste sistem va îmbunătăţi, într-o oarecare măsură,
condiţiile de dezvoltare, educare şi protecţie a tuturor copiilor şi, în special, a celor
asupra cărora s-a produs abuzul.
Conform raportului UNICEF Situaţia copiilor şi femeilor în Republica Moldova
în anii 2000 – 2001, numărul copiilor neşcolarizaţi a crescut cu 60% pe parcursul
ultimilor ani (de la 5000 - 8000). Numărul cazurilor de abandon al copiilor a
crescut în 1995 cu circa 20%. În anul 1998 au fost abandonaţi 1549 de copii. În
ultimii 4 ani a crescut şi numărul copiilor cu dizabilităţi – de la 12,4 mii la 14 mii,
aceştia constituind 1,3% din numărul total al copiilor. 35% din copii lucrează,
majoritatea lor nefiind plătiţi sau îndeplinind munci domestice mai mult de 4 ore
pe zi etc.
Fondul de Investiţii Sociale din Moldova este orientat spre crearea unor
alternative sociale de îngrijire a copiilor vulnerabili, bazate pe comunitate şi avînd
drept obiectiv prevenirea instituţionalizării copiilor şi reintegrarea lor în familie şi
societate.12
§2. Rolul echipei pluridisciplinare în combaterea fenomenului.

12
Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele
conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 42

63
 După Roth, cunoaşterea fenomenului abuzului comis împotriva copiilor are
caracteristicile unui iceberg : ceea ce iese la suprafaţă este o doar mică parte din
ceea ce rămîne ascuns. Dintre adîncuri spre suprafaţă, straturile muntelui de gheaţă
sunt: 1. Abuzurile necunoscute pentru toate persoanele din afara familiei; 2.
Abuzurile cunoscute vecinilor şi unui număr restrîns de cunoştinţe; 3. Abuzul
cunoscut unor profesionişti ( de exemplu medici, cadre didactice); 4. Abuzul
cunoscut unor organizaţii, instituţii ( şcoală, circumscripţie medicală) 5. Abuzul
cunoscut de forurile legale de investigare ( instituţii de protecţie a copilului); 6.
Abuzul investigat de procuratură şi tribunal.
Relele tratamente împotriva copilului sun realităţi ale vieţii familiale din
Moldova, realităţi pentru care serviciile destinate respectării drepturilor copilului
trebuie să fie pregătite. Situaţiile de viaţă ale copiilor expuşi abuzurilor nu pot fi
rezolvate prin măsuri doar administrative. Surse de optimism în analiza
schimbărilor din reţeaua tradiţională sunt reprezentate de noile modele
profesionale, apărute la nivelul diferitelor foruri decizionale, organizaţii şi
instituţii, care cunosc de acum problematica abuzurilor împotriva copiilor. În
nenumărate instituţii, s-au iniţiat noi programe de formare şi clasificare a
specialiştilor. Aşa cum s-a întîmplat şi în alte ţări, primele rezultate scot şi mai
mult în relief dificultatea de a găsi răspunsuri potrivite în cadrul sistemului nostru
de protecţie a copilului implicarea în viaţa unui copil victimă necesită o expertiză
cu specific interdisciplinar. De aceea, rezolvarea unor astfel de cazuri necesită
colaborarea unei întregi echipe pluridisciplinare: asistent social, medic pediatru şi
pedopsihiatru, psiholog, terapeut, jurist, poliţist, echipă care nu poate funcţiona cu
adevărat în interesul copilului dacă nu are puncte comune de vedere şi priorităţi
unice: interesul primordial al copilului. Mai mult echipa pluridisciplinară nu poate
funcţiona adecvat doar pe baza bunăvoinţei sau a cunoştinţelor profesionale ale
membrilor ei, ci numai pe baza unor instrumente legale fondate structuri ale

64
statului şi ale societăţii civile a căror misiune comună devine drepturile şi
bunăstării copiilor.
Abuzul asupra copilului constituie o problemă care, prin natura sa, nu este
domeniul unui singur grup de asistenţi sociali. Alarmele publice privind cazurile de
abuzuri asupra copiilor au reverberat într-o măsură mai mare sau mai mică, prin
intermediul asistenţilor sociali sau agenţilor care au contactat cu copii aflaţi într-o
asemenea situaţie; ei au fost forţaţi să comunice şi să colaboreze, iar anchetatorii
oficiali s-au plîns în mod regulat atunci cînd asistentul social nu şi-a îndeplinit
sarcinile. Este adevărat că teama centrală a rapoartelor oficiale a fost mai degrabă
colaborarea între lucrători decît eficienţa metodelor particulare de tratament al
copiilor cu abuzuri. Dacă asistenţii s-ar fi implicat mai rapid în preocuparea
publică, probabil că mulţi dintre copii n-ar mai fi murit.
Colaborarea interdisciplinară este de dorit în orice domeniu de asistenţă
socială şi de aceea acest capitol va analiza trăsăturile principalilor lucrători şi ale
agenţilor cu care are de-a face asistentul social de autoritate locală. Serviciile de
ocrotire sunt departe de a fi omogene şi este de aceea tot mai important a le
înţelege atitudinile, filozofiile şi practicile.
Medicii pediatri. Acest grup este cel mai apropiat de cazurile de abuzuri asupra
copiilor, publicînd însă din 1966 îndrumări referitoare la aceste situaţii.
Pediatrii sunt importanţi pentru asistenţii sociali din mai multe motive: în
primul rînd ei sunt cei care fac principalele diagnoze medicale asupra copiilor,
ceea ce determină scoaterea sau nu a copilului din cadrul familiei; în al doilea rînd,
statutul clar al pediatrului în acest domeniu este important în sprijinirea altor
lucrători, în special medici generalişti; în al treilea rînd, rolul lor de martori experţi
este un factor în prezenţa cazurilor în faţa tribunalului pentru tineret. Aşa cum
sugerează şi numele lor, preocuparea directă a pediatrilor este copilul ca pacient, o
abordare care ar putea fi folositoare în contrabalanţarea concepţiei asistenţilor
sociali privind contextul de familie. Este evident că atitudinile balanţarea
concepţiei asistenţilor sociali privind contextul de familie. Este evident că

65
atitudinile ’70 şi ’80 adică mai întîi copilul, în al doilea rînd familia devin o
concepţie dominantă.
Decretul privind copiii, din 1975 susţine şi încurajează activitatea de
protecţie a copiilor, reduce perspectivele de reabilitare a copiilor care au suferit
abuzuri şi netezeşte calea către încredinţarea pe termen lung şi adopţie. Intervenţia
timpurie, mutarea energetică a copilului din cadrul familiei şi definiţii mult mai
largi ale noţiunii de abuz au caracterizat concepţia pediatrilor în problema
abuzurilor asupra copiilor.
Medicii generalişti. Ca grup, medicii generalişti sunt cei mai importanţi
pentru asistenţii sociali care se ocupă de problema copiilor cu abuzuri. Anchetele
Departamentului de Sănătate şi Securitate Socială arată în Apendixul său că
medicii generalişti au fost implicaţi în 17 din cele 18 cazuri studiate.
Din toate grupurile de medici, credem că medicii generalişti pot produce cea
mai mare frustrare pentru asistenţii sociali. Ei sunt o parte esenţială a vieţii de
familie, deşi în activitatea de echipă pot fi foarte evazivi.
Relaţia dintre medicii generalişti şi asistenţii sociali nu este simplă. Pe cît
permite diferenţele de ordin cultural, cele două forme de pregătire au deseori
accente diferite; modelul medical pune accentul pe diagnosticul concis care
conduce la tratamente specifice, pe importanţa sacră a responsabilităţii faţă de
individ şi pe o concepţie mai degrabă ierarhică a lucrului în echipă. Asistenţa
socială pe de altă pare, este mult mai preocupată de modalităţile eclectice,
multidisciplinare, de flexibilitate, participarea clientului, lucrul în echipă şi de
conformitatea în cadrul organizaţiei.
Dacă generaliştii nu cunosc problema abuzului asupra copiilor şi a
consecinţelor sale este important ca asistenţii sociali să comunice aceste informaţii
prin scrisori, detalii din audierile de la tribunal, strict confidenţial.
S-ar putea întîmpla ca un grup să fi făcut prea mult şi altul prea puţin.
Scopul ar fi dezvoltarea încrederii între cele două servicii locale. Importanţa
medicilor generalişti pentru asistenţii sociali este baza lor de securitate locală în

66
cadrul comunităţii, contactele regulate cu păturile largi ale populaţiei şi astfel,
simţul lor de perspectivă în legătură cu oamenii pe care i-au îngrijit.
Psihiatrii. Relaţia dintre psihiatri şi asistenţii sociali beneficiază de faptul că
ambele grupuri prefigurează arii de cunoaştere asemănătoare, mai puţin precise
decît în cazul celorlalţi medici.
Adesea, psihiatrii au privit abuzul asupra copiilor ca pe o provocare majoră,
mai ales în încercarea de a afla psihopatologia specifică a celor care comit abuzuri.
Psihiatrii pentru copii vor oferi ajutor în cazul în care copilul este cauză sau
simptom al rivalităţii familiei, iar dezvoltarea tehnicilor terapiei de familie
încurajează o perspectivă mai amplă a problemei.
În ciuda importanţei aparente pe care o au psihiatrii în problema copiilor cu
abuzuri, adesea ei nu sunt implicaţi. Analiza anchetelor realizate de Departamentul
de Sănătate şi Securitate Socială arată implicarea lor în numai 4 din cele 18 cazuri
înregistrate.
Există o potenţială relaţie valoroasă între psihiatri, medicii generalişti şi
asistenţii sociali, dacă lucrul în echipă este acceptat şi se dezvoltă. Pentru asistenţii
sociali, psihiatrul poate oferi servicii ca terapist, fie pentru părinţi, fie pentru
întreaga familie şi este, deasemenea, o sursă de expertiză pentru natura bolilor
mintale, efectele drogurilor şi a altor tratamente.
Poliţist. În doi ani de zile de la publicarea circularei Departamentului pentru
Sănătate şi Securitate Socială, circulară care a definit regulile de bază ale politicii
în cazurile de abuzuri asupra copiilor, ei au fost nevoiţi să publice o alta, în 1976,
pentru a aduce recomandări şi îndrumări care să acopere rolul poliţiei. În
continuarea ideii că abuzurile asupra copiilor constituie o crimă în care poliţia
trebuie implicată, unele declaraţii ale guvernului au fost în mod evident necesare
din cauza incertitudinii generale referitoare la: cu, unde şi chiar de ce poliţia
trebuie să participe la investigaţii şi discuţii. Ca urmare, au apărut important
schimbări şi în această parte ne vom concentra asupra a trei principale întrebări: în
primul rînd, rolul poliţiei în investigarea cazurilor de abuzuri asupra copiilor; în al

67
doilea rînd, planificarea ulterioară a cazului şi în al treilea rînd, cît de importante
sunt consideraţiile filozofice privind această problemă.
Oricum, de vreme ce preocupările generale privind toate formele de abuz au
escaladat în 1974, implicarea poliţiei a crescut corespunzător. Dacă prima abordare
s-a bazat pe un model de boală a fost complicat deoarece, prin definiţiei, dacă
copilul este suspectat că a suferit un abuz, atunci apar investigaţiile şi identificare
ofensei legale.
Ca rezultat al circularei din 1976, poliţia a devenit un auditoriu regulat al
întîlnirilor de informare şi recomandări în cazurile de abuzuri asupra copiilor. Mai
mult, ei au fost încurajaţi de Departamentul pentru Sănătate şi Securitate Socială să
facă disponibile cazierele şi alte informaţii despre părinţi şi ocrotitori, care ar putea
folosi în investigaţiile cazurilor de abuzuri asupra copiilor. Poliţia locală şi
asistenţii sociali au multe lucruri în comun, dar şi multe deosebiri. Ambele grupuri
sunt sensibile la opiniile publice şi ale guvernului, ambele lucrează în cadrul unor
mari organizaţii oficiale, şi cel mai important, împărtăşesc rolul de investigator şi
procuror. Astfel, reacţia poliţiei la abuzurile asupra copiilor a constatat în
extinderea şi specificarea rolului lor în cooperarea cu alte organizaţii.
Pregătirea poliţiei s-a lărgit pentru a putea ţine cont de abuzurile asupra
copiilor, în unele forţe de poliţie, tema a căpătat un statut mai ferm. La Devon, de
exemplu, un detectiv implicat în cazurile de abuz asupra copiilor, de cercetare a
acestora, este unul din autorii importante broşuri şi participă la conferinţe
internaţionale şi are întîlniri regulate cu pediatri şi psihiatri.
Reieşind din cele relatate mai sus, constatăm că echipa pluridisciplinară are
un rol foarte important în practica asistenţei sociale. Asistentul social şi echipa
pluridisciplinară pot ajunge la rezultate frumoase, indiferent de domeniul abordat.13

§3. Relaţia Asistent Social – părinţi: servicii sociale.

13
Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995, pag. 25

68
 Cu toate că părinţii sau ocrotitorii sunt doar o parte a ecuaţiei de evaluare, eu
sunt un factor dinamic. Reacţia lor la investigaţie va altera ecuaţia şi de aceea
asistentul social trebuie să fie foarte clar în relaţia sa cu ei. Onestitatea, autoritatea
şi compasiunea trebuie să definească relaţia: onestitate – în faptul că părinţii au
dreptul de a şti că se află sub o examinare atentă singura excepţie posibilă este
situaţia rară unde ascunderea adevărului poate fi necesară pentru a duce copilul
imediat la loc sigur, autoritate – asistentul trebuie să fie sigur în realizarea
sarcinilor oficiale, fără a se sustrage de la responsabilitate, compasiune – în măsura
în care spre deosebire de poliţie, asistentul social trebuie să se preocupe de
interacţiunea dintre autorul crimei şi victimă.
Părinţii pot fi sursa principală de informaţii în ceea ce priveşte actul de abuz
asupra copilului; de aceea este oportun să se caute cooperarea lor în înţelegerea
motivului pentru care a avut loc abuzul. Bunăvoinţa lor poate permite asistentului
să petreacă mai mult timp cu copilul acasă, unde, în ciuda abuzului suferit, el se
poate simţi mai în siguranţă decît într-o rezervă de spital. Părinţii pot părea azi
nişte monştri, iar mîine să aibă din nou lucruri vitale de oferit copiilor lor. Între
timp, asistentul trebuie să găsească modalităţi de a lăsa o uşă deschisă pentru
negocieri. Părinţii pot avea remuşcări numai acolo unde simt un grad de
compasiune din partea asistentului; fără aceasta, ostilitatea şi teama lor pot fi greşit
interpretate ca indiferenţă crudă şi lipsă de cooperare.
Mai tîrziu, în procesul de investigaţie, vor fi decizii suplimentare de luat în
ceea ce priveşte implicarea părinţilor. Trebuie ei să fie invitaţi la conferinţele de ca
? Un studiu a 38 de Departamente de Servicii Sociale arată că 22 dintre ele nu au
informat părinţii că numele copiilor lor a fost trecut în registrul copiilor cu abuzuri
şi acest lucru sugerează că procesul exclude în mod sigur părinţii. Îndrumarul din
1986 al Departamentului de Sănătate şi Securitate Socială recomandă ca părinţii să
fie informaţi, dar este ferm împotriva prezenţei lor la conferinţele de caz pe care ei
le privesc ca întîlniri profesionale axate pe detaliile cooperării dintre agenţii în

69
scopul protejării copilului şi elaborării de planuri de viitor. Procedurile trebuie să
asigure atît rolurile de autoritate, cît şi de compasiune. O întîlnire oficială de
documentare asupra motivelor examinate poate fi stînjenită de prezenţa părinţilor
( la fel cum poliţia nu invită criminalul suspect la investigaţii). Oricum, o întîlnire
ulterioară poate fi asigurată, astfel că părinţii să poată auzi dovezile care se aduc
împotriva lor şi să răspundă. Onestitatea asistentului social va ajuta părinţii să
cunoască faptul că se lucrează la un proces oficial, care din cînd în cînd îi va
exclude. Fie că le place sau nu, ocrotirea copiilor este de primă importanţă. Acest
lucru poate suma dur, însă este mult mai productiv decît orice încercare de a masca
adevărul. În acest moment, asistentul social trebuie să fie alert faţă de propriile sale
anxietăţi de rol. El trebuie să investigheze ferm şi corect preocupîndu-se totodată
într-un fel şi de părinţi.
La capătul unui spectru a grupului de lucru avem intense complexe grupuri
terapeutice, cum ar fi Gestalt, sau mai recent, psihodramele. La celălalt capăt, sunt
acelea care se centrează pe mediul extern şi pe factorii poliţiei în cazurile de abuz
asupra copiilor. O cale pentru asistenţii sociali ar fi să aducă laolaltă persoana care
a suferit abuzul, pe cel care a săvîrşit abuzul, familiile celor care au săvîrşit abuzuri
şi asistenţii sociali recunoscînd faptul că abuzul nu este o problemă individuală, ci
un fenomen cu rădăcini în natura structurală a societăţii.
La început, părinţii manifestă nervozitate şi proteste de nevinovăţie. După un
timp. Suferinţa şi supărare. În acest moment, asistentul social trebuie să se
intereseze de problemele lor imediate, spunîndu-le că pot vorbi despre copil mai
tîrziu, avînd loc o schimbare a focalizării pe ceea ce s-a întîmplat de la raport. Asta
permite dezvăluirea multor nelinişti şi temeri. Asistentul social trebuie să arate
părinţilor ce fel de om este şi să-şi ofere ajutorul: o ceaşcă de cafea, o gustare,
condus acasă eventual cu maşina de la spital, asistenţă financiară. Aceste lucruri
reduc neliniştea părinţilor; ei sînt adesea încurcaţi de acest mod de abordare ( O
mamă: Eşti aici de o oră şi încă aştept să-mi trînteşti legea sub nas ca toţi ceilalţi
asistenţi sociali, dar n-o faci şi nu pot înţelege de ce). Faptul că părinţii nu întîlnesc

70
o parte negativă duce la apropierea cu asistentul social, îi predispune la confidenţe
şi la împărţirea sarcinilor de rezolvare a problemelor.
Trebuie observată natura relaţiilor cu ceilalţi, în special cu membrii familiei
şi cu asistentul social. În cazul în care există probleme în relaţiile părinte – asistent
social, este esenţială cauza: personalizarea asistentului social sau circumstanţele
familiale ? Trebuie apreciate relaţiile părinţilor cu autorităţile: o comportare
obişnuit agresivă este îngrijorătoare; omisiunile regulate vorbesc despre probleme
legate de încrederea în sine.
Indiferent de modul de abordare, asistentul social se va înfrunta cu o
multitudine de probleme, mai grele sau mai uşoare. Asistentul social şi părintele
trebuie să ajungă la un acord, se încheie un contract care stabileşte criteriile ce
evaluează progresul. Modificarea comportamentului este un mod de a diviza
problema; aceasta cere o analiză, împreună cu părinţii, a comportamentelor care
pun probleme şi a unui plan de depăşire a acestora. Este foarte important ca
părinţii să aibă sprijin regulat şi acces la o linie telefonică. La stress, părintele şi
asistenţii sociali se complac în reacţii dramatice, exagerate şi panicatoare. Sînt
impulsivi, intoleranţi, cer atenţie imediată, rezultate ale necesităţii de a convinge
lumea de proasta stare a lucrurilor ( uneori din cauza modului de viaţă şi
educaţiei), toate aceste cerinţe sunt cerute de către părinţi şi de aceea asistentul
social trebuie să-i ofere o bună ascultare. Deasemenea, trebuie să i se arate
părintelui că scenele nu sînt necesare, de aceea uneori părintele este numit actor.
Este bine ca asistentul social să-şi păstreze calmul, să nu intre în panică la
ameninţările cu sinuciderea sau uciderea copilului. Este necesară o perioadă lungă
de timp pentru schimbarea trăsăturilor profunde de personalitate, dar persistenţa,
consistenţa, sprijinul, sinceritatea asistentului social pot contribui în mare parte la
procesul de dezvăţare.
Apropierea de părintele imatur. Se evaluează rezistenţa la negarea şi aruncarea
vinei – adică ei cu uşurinţă pot da vina pe alte persoane sau chiar pe proprii lor
copii – caracteristici ale imaturităţii. Aceşti părinţi sînt impetuoşi, furioşi şi uşor

71
fustrabili, cu o slabă stăpînire de sine; mulţi sînt înţepeniţi în propria lor copilărie.
Sarcina majoră a terapiei este promovarea creşterii emoţionale, maturizării şi
stabilitatea de a face faţă vieţii, mai ales relaţiilor cu ceilalţi: Mulţi părinţi cu
învăţat din experienţe amare că toate motivele sînt suspecte, deci nu există nici un
motiv pentru care ei ar trebui să-l accepte sau să aibă încredere în asistentul social.
În stadiile iniţiale, este prezentă agresiunea şi ostilitatea din partea părinţilor,
alternativ cu cooperarea şi supunerea (rezultate din sentimente de disperare şi
teamă). Asistentul social trebuie să dovedească că se poate avea încredere în el şi
că părintele merită într-adevăr să fie ajutat. Deasemenea, asistentul social trebuie
să demonstreze că grija lui este reală; se poate începe prin sprijin financiar şi
practic ( conduceri la clinică, scrisori la diverse apartamente, haine etc.).
Părinţii trebuie încurajaţi în tot ceea ce îi interesează, este important ca
părintele s ştie unde pot suna la orice oră pentru problemele care pot apărea
( singurătate sau depresie copleşitoare, scandal în familie etc.). Se pot face
aranjamente pentru că nimeni nu poate fi disponibil 24 ore ( nici părinţii, nici
asistentul social ); părinţilor li se face cunoştinţă cu ceilalţi care pot răspunde
apelurilor lor. Familia nu trebuie ajutată de un serviciu rigid, care nu respectă
dreptul lor la crize la orice oră ( dar aceasta nu mai este problema asistentului
social singur ci a agenţilor de care aparţin). Dacă agenţia nu asigură un serviciu
adecvat, asistentul social trebuie să exploreze alte alternative şi nu trebuie să se
simtă personal răspunzător pentru problemă. Dependenţa de asistent social trebuie
evitată, deoarece după un timp (luni sau ani), apare dorinţa de a deveni ca
asistentul social. Deci, părinţii trebuie încurajaţi să-şi rezolve singuri problemele
ajutîndu-i să înţeleagă ei însuşi şi să conştientizeze gradul de dificultate. Una dintre
sarcinile cela mai grele este ajutarea părinţilor de a se descurca cu sentimentul lor
de dezamăgire şi chiar furie pentru proprii lor copii.

72
 Asistentul social este persoana care ştie să iasă din orice situaţie, chiar dacă
la un moment dat întîlneşte în practica sa de lucru unele dificultăţi, căci de munca
asistentului social cu părinţii depinde soarta copilului mai departe.14
Serviciile sociale
Protecţia socială şi suportul social pentru membrii colectivităţii se realizează
în principal prin două mecanisme distincte: transfer financiar şi servicii sociale.
Cînd ne gîndim la serviciile sociale oferite de colectivităţi copiilor, primele în
minte ne vin serviciile de sănătate şi de învăţămînt. Societăţile dezvoltate au
adăugat în ultimele decenii un al treilea sector de servicii sociale adresat în mod
special copilului şi familiei, deşi nu mai lor, asistenţa socială.
Serviciile de asistenţă socială se adresează tuturor persoanelor familiilor şi
chiar comunităţilor care se află într-o situaţie de risc. Situaţia de nevoie se
caracterizează prin faptul că persoana / familia / comunitatea respectivă nu deţine
mijloacele ( capacităţi, informaţii, resurse ) pentru soluţionarea problemelor
personale şi sociale cu care se confruntă.
În cazul depistării unor semne de abuz fizic sau emoţional asupra copilului,
poliţia îl ia din familie şi îl plasează în adăpost pentru cazuri de urgenţă. Se face
apel la serviciile de protecţie a copilului care urmează să investigheze cazul pe
parcursul a 72 ore şi, în cazul în care a fost constatat abuzul, să prezinte Curţii de
Justiţie datele necesare. În aceste circumstanţe judecata poate să decidă ca copilul
să fie plasat într-o altă familie şi, în baza cazului, să intenteze un proces de
protecţie a copilului. Asistentul social din reţeaua administrativă locală de
protecţie a copilului va începe lucrul cu familia pentru a încerca să rezolve în
interiorul acesteia problema apărută, pentru a putea să întoarcă copilul înapoi
acasă, sau, în caz dacă acest lucru nu este posibil, să caute nişte alternative
permanente pentru adopţie. Între timp, copilul este plasat cu familia de asistenţi
parentali profesionişti.

14
Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995, pag. 30

73
 Deşi Statul Minesota este unul dintre statele cele mai bogate în servicii
sociale, acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi toate necesităţile – adăposturile
sunt întotdeauna pline.
Majoritatea sunt prestate contra plată, deşi asistenţa medicală se prestează şi
gratuit, atunci cînd persoana nu poate să plătească.
Minesota are cel mai mare număr de adăposturi în SUA:
- locuri ascunse;
- grupuri de sprijin.
Prin intermediul acestora sunt oferite servicii de:
- consiliere personală, suport general;
- formare a aptitudinilor părinteşti şi de comunicare sănătoasă;
- sprijin în accesarea asistenţei financiare din partea statului, îngrijire
medicală, consiliere, servicii de transportare etc.
Pentru copii sunt înfiinţate grupuri de sprijin unde ei învaţă: să-şi controleze
supărarea, sa se respecte pe sine, să facă diferenţă între contactul fizic bun şi cel
abuziv, să menţină relaţii sănătoase cu cei din jur, să fie pozitivi în comunicare, să-
şi facă prieteni şi alte chestiuni care apar în viaţa de fiecare zi.
În soluţionarea unui caz individual, cu scopul de a oferi ajutor în adaptarea
la viaţa cotidiană, la împrejurări noi, avocatul se comportă ca un adult care serveşte
drept model, activează ca mediator între părinţi şi copii, atunci cînd copilului îi
este frică să vorbească direct cu mama , modelează relaţii sănătoase, oferă activităţi
de odihnă şi acte de sprijin general.
Totodată, cazul poate fi recomandat altor agenţii şi servicii cum ar fi
Serviciul de consiliere, atunci cînd acest lucru este necesar.
Aceste servicii sunt puse şi la dispoziţia victimelor violenţei domestice, care
continuă să trăiască acasă.
- Este disponibil Serviciul de consiliere a familiilor.
- Judecătoria.

74
 - Ordin de protecţie;
- Ia decizia ca abuzatorul să urmeze cursuri de controlare a furiei;
- În orice caz de protecţie a copilului, la judecată se va prezenta părintele,
asistentul social – ca reprezentant al structurii de protecţie a copilului din regiunea
respectivă şi care este responsabil de acest caz, precum şi un tutore – o persoană
independentă, voluntar din comunitate, care are acces la informaţiile referitoare la
cazul dat şi intervievează copilul, oferind o evaluare independentă a cazului. În
cadrul procesului, evaluarea şi recomandările făcute către tutore sunt luate foarte
mult în consideraţie.
Deci, copilului trebuie să i se ofere cele mai importante lucruri şi anume:
dragoste, securitate, respect, încurajări, toate aceste lucruri sunt necesare pentru o
creştere satisfăcătoare a copilului, pentru a nu se ajunge la serviciile oferite de
asistent social.15

15
Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele
conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 73

75
 Încheiere

Făcînd anumite cercetări sau analizări asupra fenomenului de abuz am văzut că

copilului din cele mai vechi timpuri i se aplicau diferite bătăi, fie cu vărguţa sau
pus şi simplu erau pedepsiţi în mod mai sever de părinţii săi sau de persoanele în
grija cărora se află copilul. Însă cu trecerea timpului aceste bătăi au devenit din ce
în ce mai dese, transformîndu-se în traume fizice şi psihice foarte grave.

Actualitatea temei. Realizînd această lucrare, mi-am dat seama că abuzul este o
problemă mult mai gravă decît mi-am imaginat. Deasemenea, acest fenomen
pentru a putea fi combinat necesită multă muncă, în unele cazuri este necesar să se
lucreze mai mult cu părinţii decît cu copilul. Părintele este persoana care produce
aceste abuzuri şi pentru a fi tratată este necesară o relaţie strînsă între el şi asistent
social, o relaţie în care să nu se facă discriminare ci să se comunice ca de la egal la
egal. Asistentul social în practica sa nu-şi poate efectua munca de unul singur ci
are nevoie de o echipă de persoane din cadrul diferitor agenţii care vor facilita
procesul de rezolvare a problemei.
În prezent problema abuzului este tot mai des întîlnită şi de aceea trebuie de luat
măsurile necesare stopării acestui fenomen care pune la pericole viaţa şi sănătatea
minorului.

76
 De aceea în Republica moldova s-a stabilit ca copilul şi familia să fie drept
obiectiv prioritar al protecţiei sociale.
Scopul tezei a fost de a analiza fenomenul de abuz şi de a evidenţia servicii
sociale oferite persoanelor abuzate .
Pentru ca acest scop să se realizeze am folosit următoarele Obiective:
- de a analiza termenul de abuz din mai multe perspective şi abordări.
Datorită acestui obiectiv eu ştiu că abuzul reprezintă vătămarea fizică şi
psihică a unui copil de către o persoana responsabilă pentru ocrotirea
copilului... Această definiţie a fost propusă din perspectivă legislativă;
- de a evidenţia şi explica tipurile sau formele de abuz. Aici autorul a făcut
referinţă la trei tipuri de abuz psihologic;
- de a evidenţia rolul echipei pluridisciplinare în combaterea fenomenului.
În cadrul acestui obiectiv, autorul s-a referit la cele mai importante
persoane şi la rolul lor în rezolvarea problemei de abuz şi care este pe
larg relatat în lucrare;
- de a identifica sau scoate în evidenţă cauzele care au produs apariţia
abuzului. Acest obiectiv a fost atins cu succes de autor, care a menţionat
cele mai importante cauze existente.
- de a descrie reţeaua de servicii sociale oferite persoanelor abuzate. Acest
obiectiv, Deasemenea, a fost tratat în lucrare, unde s-a evidenţiat rolul
asistentului social şi al altor persoane şi agenţii în oferirea acestor
servicii;
- de a analiza relaţia dintre asistent social şi părinte în vederea combaterii
fenomenului. Prin acest obiectiv autorul a scos în evidenţă cît de
importantă este relaţia dintre asistent social şi părinte. Deasemenea , s-ai
evidenţiat şi posibilele neînţelegeri dintre aceste două părţi şi impactul
lor în rezolvarea problemei;

77
 - de a propune soluţii pentru a preveni abuzul îndreptat împotriva
copilului. Acest obiectiv nu a fost de atins de către autor din cauza lipsei
de surse şi informaţii necesare.
Structura lucrării
Teza respectivă a fost alcătuită din două capitole, care la rândul lor au fost
au fost constituite din trei paragrafe.
În capitolul I, paragraful unu, autorul s-a referit la noţiunele principale ale
abuzului din mai multe abordări. După cum s-a putut observa termenul de abuz
este definit în mod diferit însă toate se referă la copil, sănătate, vătămare.
Majoritatea oamenilor nu prea cunosc termenul de abuz de aceea ar trebui ca
în societate să se opereze cât mai mult cu el şi să se aducă la cunoştinţă
consecinţele pe care le poate avea abuzul asupra copilului.
În paragraful doi, al capitolui I autorul ne-a vorbit despre principalele studii
ale abuzului. El a făcut referinţă la patru studii principale făcute în SUA, studii
care au o mare importanţă în practica asistenţei sociale.
În cadrul celui de-al treilea paragraf al capitolului I autorul s-a referit în mod
special la copil în cadrul societăţii. Autorul ne-a adus la cunoştinţă principalele
nevoi ale copilului şi cum trebuie el tratat şi educat în cadrul societăţii. Deci
copilul este viitorul iar viitorul depinde de de educaţia pe care o primeşte, de
modul cum este tratat în familie şi de către cei din jurul lui. De aceea înainte de a
avea un copil trebuie să ne gîndim dacă suntem capabil de al creşte şi educa.
În capitolulu II autorul a pus accentul pe serviciile sociale oferite
persoanelor abuzate.
În paragralul unu s-a vorbit despre fenomenul de abuz atât în Republica
Moldova cît şi în alte ţări. Aici au fost descris abuzul în România, principalele
realizări care s-au făcut în SUA, Franţa etc.
În paragraful doi al capitolui II ne-a vorbit despre un grup de persoane care
au un rol important în asistenţă socială fără de care cu greu se va ajunge la
rezultate aşteptate. Deci, bineînţeles este vorba despre echipa pluridisciplinară:

78
medicii, pediatri, medici generalişti, psihiatrii, poliţiştii toţi aceştea folosesc la
combaterea fenomenului de abuz.
Paragraful al treilea al capitolui II s-a referit în mare parte la relaţia dintre
asistent social şi părintele şi la servicii sociale pe care le oferă aceştea. DE aici se
poate de observat foarte bine cât de important este lucru cu părintele, am putea
spune că se lucrează mai mult cu el decât cu copilul.
Această teză a fost realizată de către autor pentru a putea depista cele mai
importante lucruri despre abuz care pe viitor îi vor fi de folos în practica sa de
asistent social.

79
 Bibliografie

1. Tratat de Asistenţă Socială. Volum coordonat de Neamţu G.

Collegium Polirom 2003.
Cap. III „Abuzul şi neglijarea copilului”. „Maltratarea copilului”.
2. Anale ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi ( serie nouă)
Sociologie – Politologie Iaşi 2004.
3. Irimescu G. „Traumatizarea copilăriei sau despre consecinţele
abuzului şi ale neglijării copilului”
4. Consţin Tiberiu Soiţu „Rolul ataşamentului faţă de părinte în
dezvoltarea copilului”.
5. Sorin M. Rădulescu „Sociologia problemelor sociale ale vîrstelor”
Lumina Lex.
6. „Filozofie, Sociologie, Politică şi Tînăra generaţie” coordonator
Ţopac V., Aliona Botnari, octombrie 2003.
7. Spînu M. „Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţiei
copilului”
8. Launa Miruna Pop – coordonator – Dicţionar de Politici Sociale.
Editura Expert.
9. Universitatea „Al. I. Cuza” Facultatea Filozofie Secţia Asistenţă
Socială „Abuzul asupra copiilor în perspectiva Asistenţei Sociale”
coordonator Miftode V., Absolvent Mihalache R.
10. Ball D. şi David M. Cooper „Abuzul asupra copiilor” Iaşi 1995.
11. Bulgaru M. „Metode şi Tehnici în Asistenţă Socială” Chişinău – 2002.
12. Coordonator – Zamfir C., contribuţie specială Zamfir E. „Pentru o
societate centrată pe copil” Bucureşti 1997.
13. „Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copii şi
familiile în situaţii de risc” Chişinău 2003.
14.Dicţionar Sociologic.
15.Convenţia cu privire la drepturile copilului.

Cadrul teoretic
Ce cauzează violenţa in familie ? Această întrebare este importantă atît pentru

80
 teoreticienii, cât şi pentru practicienii domeniului. Stabilirea cauzalităţii presupune o
analiză a violenţei la urmatoarele niveluri : individual, familial/cuplu, vecinătate,
comunitate, cultură, sistem economic sau epocă istorică, precum şi o analiză a
variabilelor : gene, simptome psihiatrice, atitudini individuale, moduri de gândire,
performanţe în managementul furiei, atitudini sociale, influenţa mediei, legislaţie,
pentru aceasta fiind imperios necesară o abordare de tip integrativ.
La nivel naţional, studii care să surprindă analiza factorilor ce conduc la violenţă
în familie s-au facut foarte recent, în timp ce pe plan internaţional, în anii '70 au
apărut primele studii de caz şi primele analize calitative făcute pe eşantioane mici, dar
şi reacţia diferiţilor observatori la acele studii, pe care le-au descalificat, considerandu-
le aberante şi extrem de rare. A urmat apoi etapa de determinate a incidenţei şi prevalenţei în
cadrul populaţiei, urmată de studii corelaţionale., care şi-au propus să determine
diferenţa dintre bărbaţii violenţi de cei nonviolenci
Următorul pas în progresul metodologiilor l-au constituit analiza datelor corelaţionale şi
descriptive şi dezvoltarea teoriilor explicative. În literature de specialitate se regăsesc cinci
perspective predominante: biologică, psihopatologică, socială, sistemică şi feministă care îş
propun să descrie cauzele violenţei în familie revizuind suportul empiric şi descriind implicaţiile şi
limitele intervenţiei şi prevenirii.
Cu, alte cuvinte, teoriiie menţionate examinează factorii intrapersonali, interpersonali şi
societal ice menţin, provoacă sau elimină violenţa din familie.
1.1. Teorii şi studii biologice
Teoriile biologice despre agresiune şi violenţă pun accentul pe factorii
genetici şi neuropatologici şi iau in considerare schimbările în structura sau
funcţionarea creierului datorate traumelor sau factorilor endocrini. Aceste
prezumţii iniţiale au fost înlocuite cu propunerile moderne ce susţin că
factorii sociali Iucrează ca variabile intermediare în modificarea sau
declanşarea diferitelor laturi ale comportamentului, luînd astfel naştere
conceptul de biologie socială.
Aceste teorii şi implicaţii asociate pentru practică sunt intens
controversate şi, de asemenea, sunt foarte greu de testat empiric.
Totuşi, o recapitulare a literaturii recente despre violenţa în familie relevă
doua curente predominante de gândire : primul consideră ca accidentele
craniene reprezintă o cauză a agresiunii în familie, iar al doilea pune

81
accentul pe ideile neodarwiniene despre adaptarile evoluţioniste care
determină violenţa masculină îndreptată asupra femeii.
La sfarşitul anilor '80 şi începutul anilor '90, Rosenbaum et al. au publicat
o serie de articole care evidenţiau legătura dintre agresiunea maritală şi
traumatismele craniene (Rosenbaum şi Hoge, 1989; Rosenbaum, 1991 ;
Rosenbaum et al., 1994). Astfel, ei au descoperit ca mulţi dintre bărbaţii
care abuzează au suferit în antecedent traumatisme craniene şi, mai târziu,
mulţi dintre aceştia au devenit violenţi cu membrii familiei for. Autorii au
extins studiile şi au demonstrat că traumatismele craniene determină o
deteriorare gravă neuroIogică ce are ca urmare diminuarea controlului
asupra impulsurilor, crează hipersensibilitate la alcool, cauzează dificultăţi
de comunicare, afectează judecata şi creşte nivelul stresului în cadrul
famiiiei.
Descoperirea acestor legături nu este prea bine primită pentru că, în
parte, poate absolvi indivizii violenţi de responsabilitatea acţiuniior lor. S-au
acceptat limitări metodologice ale cercetărilor, pentru motivul că unele
accidente craniene pot fi cauzate de abuzul în copilărie, în acest caz ,
corelaţia dintre abuzul familial şi traumatismele craniene poate fi neavenită.
Ulterior, cercetările au evidenţiat că indivizii care au suferit un traumatism
cranian nu erau mai agresivi acasă decît alţi indivizi (Rosembaum et al
1994).
Această perspectivă nu are contribuţii majore la cunoaşterea domeniului,
dar oferă două indicii remarcabile:1)cercetarea făcută în cazul afecţiunilor
neurologice, cauzate de abuz în copilărie sau neglijare, demonstrează că
eforturile de prevenire sunt cruciale;şi 2)există posibilitatea ca un segment
de abuzatori să nu răspundă favorabil la intervenţiile psihoeducaţionale sau
cognitive.Explicaţiile neodarwniene (teoria evuluţionistă a genelor) si
psihologice despre agresiunea masculină îndreptată împotriva partenerei
evidenţiază inf!uenţa genetică asupra comportamentului. Aceste explicaţii
dovedesc ca „interacţiunile noastre sociale sunt influenţate de
predispoziţiile genetice pentru a acţiona într-un mod adaptabil în trecutul
nostru ancestral" (Emlen, 1997, p. 565). Cu alte cuvinte, comportamentele
care ajută organismele să răspundă cu succes la problemele legate de

82
mediul înconjurător se reproduc bine şi sunt în masură sa fie genetic
.moştenite.
În concordanţă cu aceste teorii, toate tipurile de comportament
reprezintă produse ale mecanismelor psihologice interne, dezvoltate prin
selecţie naturală în vederea rezolvării unor probleme de adaptare. Influenţa
genetică nu este privită ca determinism pur, ea poate influenţa
comportamentul numai în cadrul anumitor contexte şi ca răspuns la
impulsuri specifice (Branningam, 1997). Aceaste teorie susţine că forţele
evoluţioniste favorizează organismele capabile de a se reproduce cu succes.
De aceea, masculii vor avea tendinţa să obţină şi să-şi păstreze parteneri
tineri şi fertili, care pot produce urmaşi sănătoşi.
Atât timp cât teoria evolutionistă argumentează că mecanismele interne
pot rămâne inactive pe tot parcursul vietii, excepţie făcând situaţiile cînd
sunt declanşate de anumite contexte relevante, este dificil de realizat un
tratament sau un program de prevenire bazate pe această teorie (Molten,
1996).
1.2. Teorii şi studii psihologice şi psihopatologice
Majoritatea teoriilor psihologice care se referă la maltratare au ca punct de
plecare conceptia lui Freud (1959) - masochismul feminin. În această
formulare, femeia masochistă este descrisă ca dorind să fie bătută
asemenea unui copil neajutorat, dependent şi rau. Freud vedea acest
comportament autodistructiv ca rezultat al efectului de rezolvare a
conflictului oedipian. Shainnes (1979) prezintă masochismul ca un proces
care implică trăsături socioculturale, şi nu de instinct, care se subordonează
forţelor primare (libidoului). Barbaţii violenţi tind să-şi folosească violenţa ca
pe un mecanism de imensificare a Eu-lui, deoarece repertoriul lor de
comportamente nonviolente este foarte limitat.
Alte teorii psihologice susţin că violenţa în familie este o deviere a
comportamentului autodistructiv dinspre sine spre altă persoană. De
exemplu , bărbaţii care se simt frustraţi îşi pot exteriorize sentimentele
negative asupra soţiei şi a copiilor, comportamentul violent fiind de fapt o
formă de apărare împotriva dependenţei faţă de partener.

83
Susţinătorii acestor teorii sugerează că eforturile făcute în legătură cu
violenţa în familie în ultimii douăzeci de ani, folosind cu precădere analiza
feministă, au creat o dilemă pentru clinicienii care doreau să dezvolte
programe efective de tratament pentru barbaţii abuzatori. Ei susţin că
eforturile depuse pentru ameliorarea atitudinilor sociale şi de apărare a
inegalităţilor structurale nu vor avea impact asupra comportamentului
abuzatorilor din zilele noastre dacă se accencuează doar rolul factorilor
sociali, precursori ai violentei (Dutton şi Starzomski, 1997).
Cercetătorii domeniului propun şi o evaluare psihologică a profilului
bărbatului abuzator. Cei care au aderat la acest subiect argumentează că
eforturile depuse pentru ameliorarea atitudinilor sociale şi e apărare a
inegalităţilor structurale nu vor avea impact asupra comportamentului
abuzatorilor din zilele noastre dacă se accentuează doar rolul factorilor
sociali, precursori ai violenţei.(Dutton şi Starzomschi 1997)
Cercetătorii domeniului propun şi o evaluare psihologică a profilului
bărbatului abuzator. Cei care au aderat la acest subiect argumentează că
eforturile făcute prin programele de intervenţie nu pot fi în totalitate
dominate de macrosisteme, cum ar fi schimbarea atitudinilor publice,
trebuind să se ia în considerare şi caracteristicile unice ale abuzatorului. Ca
societate, trebuie sa rămănem fideli măsurilor sociale care combat violenţa
îndreptată asupra femeii, dar, din perspectivă clinică, trebuie să punem la
punct planuri de tratament individuale pentru potenţialii agresori, susţin
clinicienii. Numeroase studii privind profilul psihologic al abuzatorilor, fie
dintre cei diferiţi justiţiei, fie dintre cei care urmează tratamente în grup,
arată că anumite profiluri de personalitate antisocoale sau borderliene sunt
puternic reprezentate în cadrul acestei categorii particulare de populaţie
(Hamberger şi Hastings 1991)
Cea mai semnificativă concluzie a acestor studii, în special din
perspective tratamentului pare să fie următoarea: personalitatea
borderliene considerată ca fiind prevalentă în 11-15% din populaţia
generală este majoritară în categoria abuzatorilor.
Dutton şi Galont(1995) sugerează, de asemenea, că indivizii cu
personalitate borderline au un accentuat sentiment personal de

84
neîncredere, cu trimitere în copilărie la experienţele trăite atunci, rele sau
imaginare, de abandon sau ataşament ambivalent sau de mânie. Aceste
experienţe din frageda copilărie creează un adolescent mânios şi detaşat,
marcat de un sentiment general de inferioritate. Un asemenea adolescent,
dacă este expus mediului social care-l poate modela, poate căpăta un
comportament abuziv faţă de femei şi o atitudine stereotipă de contrazicere
“masculină” şi de interiorizare a sentimentelor, iar prin comportamentul pe
care-l manifestă fie acasă, fie în comunitate poate fi considerat un potenţial
abuzator. În ceea ce priveşte personalităţile antisociale, provocarea constă
în necesitatea clinică de a identifica acest grup particular şi de a avea
siguranţă că în grupurile supuse tratamentului nu interferează cu
tratamentele de care au nevoie alţi membri ai grupului. Pentru acest grup
tratamentul poate îmbrăca forma unei strategii manageriale de risc, de
prevenire a recidivei.
Violenţa se regăseşte la un număr relative restrăns de bărbaţi ce
suferă de boli mentale şi este asociată şi cu atitudinea faţă de femeie, cu
anumite inegalităţi structurale şi cu penetrabilitatea violenţei în societate.
Explicaţia confor căreia agresorii ar avea probleme psihice a fost denigrată
în ultimii ani, iar multe lucrări teoretice omit să aducă în discuţie acest
subiect.
Pe de altă parte, intervenţia terapeutică pe termen lung şi resursele
multiple de care comunitatea ar trebui să beneficieze au făcut ca această
abordare să fie folosită cu precădere în înţelegerea evoluţiei agresorilor şi a
dorinţei de schimbare a comportamentului acestora, în elaborarea unor
programe de prevenire primară, şi mai puţin pentru identificarea unor
tehnice terapeutice specifice.
13. Teoria sistemică
Susţinătorii teoriei sistemelor explică violenţa împotriva partenerului ca rezultat
al acţiunii sistemului familial. În cadrul acestui model familia este văzută ca un system
cu o structură dinamică, avănd anumite componente interdependente, care
interacţionează reciproc.
Din perspectivă teoretică, o acţiune violentă în familie este o reacţie în lanţ declanşată de un
membru al familiei. Astfel, violenţa este menţinută prin roluri, relalii şi mecanisme de

85
 feedback, care reglează şi stabilizează sistemul. Data violenţa este recompensată de către
sistem, este probabil să reapară, iar, în timp, dinamica poate deveni atât de stabilizată, încât
tinde să fie întreruptă. Această explicaţie cauzală constă în faptul că unitatea de analiză pentru
evaluare şi intervenţie o reprezintă familia ca sistem sau un subsistem familial.
Wileman §i Wileman (1995) au descoperit ca reducerea violenţei este asociată cu asumarea
responsabilităţii de către bărbat în scopul schimbării şi cu asumarea rolului activ de către femeie
în echilibrarea puterii în cadrul relaţiei. Modele de interacţiune relaţională în cadrul cuplurilor
pot diferenţia mai bine relaţiile agresive de cele non-agresive, decât caracteristicile
interpersonale sau demografice (Lloyd 5i Emery, 1994; Stets, 1992). Interpersonalitatea
corelează agresiunea fizică împotriva partenerului cu creşterea nivelului de rigiditate, ostilitate,
agresiune verbală şi conflict şi prin scăderea nivelurilor de argumentare şi comunicare
constructive şi a posibilităţilor de rezolvare a problemelor (Babcock et al., 1993). Aceste
descoperiri au contribuit la conceptualizarea agresiunii împotriva partenerilor, ca fiind un act de
comunicare.
Din perspectiva sistemelor, accentuarea interacţiunilor face posibilă identificarea modelelor
comportamentale asociate cu violenţa relaţională. Faptul ca viaţa romantică poate coexista cu
violenţa în anumite momente, în unele relaţii, combinată cu complexitatea interacţiunilor dintre
parteneri, sugerează că, astfel, caracteristicile relaţionale pot intermedia semnificaţia şi
interpretarea dată violenţei, atât de către agresor, cat şi de către victimă. Satisfacţia maritală
apare aici ca fiind un exemplu de variabilă mediatizată (Roger,, Castleton si Lloyd, 1996 ;
Sabourin, 1995, spin Cunningham er rl., 1998). Cuplurile care raportează agresiune fizică şi
satisfacţie maritală slabă sau moderată dau dovadă de niveluri ridicate de mesaje
nefundamentate şi complexitate simetrică, un tipar de comunicare unde ambii indivizi încearcă
să- şi exercite controlul în cadrul relaţiei. Coexistenţa agresiunii psihice şi a insatisfacţiei
meritale în cadrul cuplului este asociată cu niveluri înalte de aversiune, reciproce
comportamentului negative, şi cu replici de furie, ostilitate făţişă, defensivitate, cu posibilităţi
slabe de rezolvare a problemelor şi modele de pretenţie-renunţare din partea indivizilor.
Cercetările demonstrează, de asemenea, prezenţa traumelor emoţionale şi riscurilor de accidentări la
copii care sunt martori la atacurile violenteî membrii familiei (Paled, Jaffe şi Edleson, 1995). Se
încearcă o intervenţie teoretică prin care
să se obţină înţelegerea legăturii dintre violenţa îndreptată asupra femeii şi stiturilor diferite de de
desfăşurare a fenimenelor din familie impiicând copilul (Margolin. Job.. Ghosh şi Gordes. 1996, apud
Cunningham et al., 1998).
Mai mult, se încearcă crearea unui cadru teoretic pentru integrarea in acest

86
domeniu de studio a abuzului asupra copilului, violenţei împotriva femeii, a interacţiunilor
maritale, a ataşamentului părinte –copil şi a stilurilor de creştere educare.
Cercetările lui Margolinşi ale colaboratorilor ei,( 1996) în legătură cu agresiunea în cadrul
căsătoriei asociată cu modelele specifice de comunicare părinte –copil reprezintă o încercare de
identificare a mecanismelor care fac legătura între subsistemele familiale(de pildă, părinţi-
copii).
Explicaţiile sistemice şi intervenţiile pentru tratarea violenţei împotriva partenerilor au
fost foarte controversate. Majoritatea criticilor s-au concentrate pe următoarele aspecte:
- neutralitatea inerentă a clinicianului în intervenţia sistemică duce la neutralitatea
abuzului;
- explicaţiile sistemice determină coresponsabilitate pentru violenţă şi contribuie
la justificarea violenţei agresorului;
- terapiile sistemice eşuează în modul de adresare către genuri, lucru care
contribuie la violenţă în familie şi la efecte diferenţiale ale violenţei.
Trute (1998) adduce critici tratamentului systematic al violenţei şi propune includerea
tratamentului specific, pe genuri, şi realizarea unei enaluări corecte înainte de a fi folosită
intervenţia sistemică. Acest model de tratament poate fi considerat de success în tratarea
violenţei moderate, cînd femeia doreşte să păsreze relaţiile cu partenerul. Astfel, numărul de
cupluri care trebuie luate în evidenţă pentru tratamentul sistematic, din motive de sigiranţă este
redus. O altă critică este că acceptarea acestui tip de intervenţie poate fi ca o pată alunecoasă
dacă criteriile de monitorizare şi selecţie nu sunt respectate în timp.
Teorii şi studii sociale
Conform acestei teorii, rădăcinile comportamentului violent se află în
mediul în care cesstoriei asociats cu modele specifics de comunicare
parents - copil reprezinta
care traie~te persoana, in special in comportar~entul „altora" semnificativi.
Din
', o ineercare de identificare a mecanismelor care fee legatura
intre subsistemele fame
- lisle (de pilda, parinli - copse).
observa~ia comportamentului altora, un indrvid ?nva~e care
comportament este eel

87
 Ex licaliile sistematice ~i intervenliile entru tratarea violen ei im
otriva arten - adecvat social, care comportament poets da rezultatele dorite
fare sa fee sanclionat. f; : P P 4 P P e
~u alts cuvinte, deficitele cognitive sunt invalate, nu
rno~tenite de cstre individ, ~i
~ rilor au fost foarte controversate. Majoritatea criticilor s-au
concentrat pe urmetoarele
I acestea pot fi transformate in comportamente inadecvate. La fel de
important este ~i ~~
aspects :
faptul ca acele comportamente prosociale Bunt mai rare la
indivizii la care s-a incer
`~ - neutralitatea inerenta a clinicianului in intervenlia sistemica
dace la neutralitatea cat
rezolvarea problemelor de comunicare efectiva sau imbunstelirea calitslii
rely
'~ abuzului ; liilor
interpersonale. Intervenliile bezels pe perspectiva invalarii sociale runt, de
- explicalii sistematice determine coresponsabilitate pentru violenla ~i
contribuie la

aeeea, inradscinate in eforturile ~eute pentru prevenirea expunerii c;opiilor

la modele
justificarea violenlei agresorului ;

negative (atat in vials for de zi cu zi, c5t ~i prin mass-media), dar ~i pentru
pro
~' - terapiile sistematice e,ueaza in modal de adresare catre
genuri, lucru care
movarea dezvoltarii abilitelilor acelora care au fost expu~i
influenlei respective.
~; contribuie la violenla in familie ~i la efectele diferenliale ale
violenlei. Studiile sociale teoretice (vezi Bandura, 1997) ~i teoria
cognitiv-sociale (Bandura,

88
Trute 1998 educe critics tratamentului sistematic al violen ei

1986, spud Cunningham et al., 1998), cand sunt aplicate families, asigurs o
bazs
( ) l ~i propune inclu-
conceptuale pentru experienlele din copilarie care
contribuie la rscul ~i vulnera
derea tratamentului specific, pe genuri, ~i realizarea unei evaluari corecte
inainte de
.I a fi folosite intervenlia sistemica. Acest model de tratament
poets fi considerat ca
bilitatea de a comets abut asupra partenerului in timpul
maturitslii. Cu alts cuvinte,
fund de succes in tratarea violenlelor moderate, cand femeia dore~te sa
pastreze

aceste studii postuleazs o legatura cauzala intre doua variabile : expunerea

Ia violenla
in familie de origins ~i violenla impotriva partenerului in perioada de
maturitate.
relaliile cu partenerul. Astfel, numeral de cupluri care trebuie iuate in
evidenla Teoria propune ideea ca not suntem receptive la modelul
comportamental al „celorpentru tratamentul sistematic, din motive de
siguranla, este redus. O ally critics este lalli"
semnificativi, inregistrsm aceet comportament ~i it internalizsm. In timpul
ca acceptarea acestui tip de intervenlie poets fi ca o panty alunecoasa dace
criteriile
~= copilariei ~i adolescenlei, observaliile la modal cum se comports
parinlii anal cu
de monitorizare ~i seleclie nu sunt respectate fn limp.

celslait ofers primele studii de comportament. Ln copil care create intr-

un media

89
~' ands cicaleala sr furia se transforms in comportament agresiv va fi
supus riscului de
1.4. TeOrll sSi Stucdii sOelale a
deveni agresiv Ia maturitate. Observarea comportamentului agresiv intre
parirli, a
intrigilor, rszbunarilor runt considerate Gauze ale abuzului asupra
partenerului. U~in
Din ers ectiva sociolc«ice" perspectiva acestei teorii, violenla este privita
ca un comportament dobandit. Tcrllu
pp ~ . a organ:zarea vielii de familie predrspune
spre o rata a ~i tipnl studirior obsen~alionale Bunt
denendente de o serie ds factors. cum ar fr violenlei ca urmare a
drferenlelor de varsta, sex, interess care crew tsnsiunile
~ ~ 'v - r:-~ o z~,.,l - ~
~.~_.?;"..„,.;u ~,:~?T'bcdta ek 6RmelYtatd auL~ G~iiaCC.iil C
1 a.:UCS 1uC'. viii: 6 3Yt27 `f.
in~rafamillale. La 4ce step ~~ ad.~u„a o components lmpol tanr_a, _ da ~, .
e.
~~~.ei~le.
~
P
lt
~ ±~
G ~t
~
socletalil In C3Y"e tralCS[e 121; Ilea reSp?Ct2Va. Se pOate VpCE1i degnre e
i`~ '-!.:.PLL '~.
am; * ,:.~ ..
.r:-~

-
.;; - .r -
"~~ ~ t?airs c ~ b 'rv. 1 ~ i
i.~ ,~
i li .. i
,,

90
,.clos: violenla create in gentiles cnnduce la violenla in societa.e si;
rovers, :~
edr~__ e
2 ~ ss atoru ui ~i mo~clai a nd tdtct.~ a _~1 ~p~ltas le.~~u!ui;
1 ,- ~ Fn r ~;~..~ ~, ,.......-,. s .- = f
'i3~-, .:. ... !_.t.. C ~ ~.. sl1.«..,...........3 ~ .,,_ .~,-
L _ _..
soueta_e c a.e ac.vepta ~ .~ ~4.~ilu ~n ...,ate_ s1s_ele , _a,.l pub.ic~ nee
ent~`.ar a l~~lsu.ri~... ,
r

.-
_
~..-_ _
-. ,
v ~ 1~.1~_s di-, 1a+~1i t~ E.
~;r~,~~~s; souo~ogres este cea care considers cauzele violenlei
car° cincva se asooiaza).
domestics ca rezid~tnd u; r~rl cF~sul ~~le 5ocializare diferit aI barbatilor r
femeilor, dir

c
~

Eandura ,,1437) sugsreaze ca sursa studiilor obssn~alr ~r 4'~ ;_° f x na.-

_
,
~ ;< diferen a ti ayes de fa.i.~.u .-~, c,.n ~.luri, traduce difsrn„1. stsrecd
_n,. ~ehurlla.~, ~
,
- -
..
•.

91
 .. ;
,. , .,
4 P l' la
fzrn:it i to 1.?t:gme, cl ~i la subculture In sere familie 1,1 duct tra~u!, ln~ala~f~ ~;=u,
,scenariile" sociale contribuind ~i ele la conturarea problemei.
g

~expe~n~r ,~
io;enlu prin teieviziurss.
~._rce.arile cu~t.t~aic Gxia~ii,le`~~. modal cum variaza rata abuzurilor in
diferite
Ideea cs violenla prin televiziune saujocuri video invala ropers ss deveni
a~>resi~~i
¢ tare in fancies de caracterisuci cum ar fi normele legate de
violenla ~i tiparele
este o ~rob':eina discutabils. Freedman ( (484. 198~~ a ~;~- _ ~ ...~ ..
_ . . ~ . ..
iclen ei m souetatc ( LEA m., 84 Ctchah i Kosenfeld • 9y4 . ,~cu <<
undc nu .. .. , .. ~
- :
_..-:- ...
,.,-,:,
a~ l § ! i a 0 E-
~7dsnFd `...id.Cd d le<~aturil ;nCre Ul.ivuaC~.« uv~~i Cilli,21u1. ~~- 5
~~?:~I_17s~ t,tit_,zc.~.
3n_, at. 1. Icnl~. it , ~u i,,, ~~. ~~nls so~.w. >~lce
exammcaca prccesu~ abdteru
agresiv exagerat, m temp ce Eron, Gentry ~i Schlegal
(1994). ~.unnm*ham e: ul.
de is norms si tiparels violenlei- Acest lucru poets include tehnicr de
ralionalizare ~i {1998) au aratat ca exists o asociere, cheer controland
variaolle cum ar fi nivslu~ cc
~: neutralizai-e care suns suportate de semeni. Teoriile
socrologice despre violenls
educe is

92
 s vs
n
en 1
,cil
i r ~~n c rcct`teri

l
atitudinea agre i
~i comp rtam, tu. paru_, or Ma ec. t. ea
considers genus ca fiend o variabils-chess. nu din Gauze diferenlelor
mo~tenite dinn~e in domeniu examineazs posibilitatea ca expunerea la
violenla prin televizrune si sexe, ci din Gauze factorilor structurali care
creeaza acres diferenliat la puierea jocun vrdeo ss aelioneze ca o influenla
mediatica mai malt decal o legatura directs politics ~i economics.
138
ASISTENTA SOCIALA. STUDII $I APLICATll
VIOLENTA IN FAMILIE $I METODOLOGIA INTERVENTIEI 139
cauzala cu comportamentul agresiv. Astfel, expunerea repetata, in limp, la
violenla prin televiziune, cinematograf, sport, jocuri video 5i muzica video ar
cauza desensibilizarea. Aceasta, in combinalie cu o insumare a violenlei din
societate, ar insemna o justificare a folosirii violentei de catre individ.
In literature de specialitate se regasesc doua moduri de testare a
validitalii explicaliilor sociale, in privinla violenlei in familie. Primul include

93
evaluarea programelor de intervenlie, iar al doilea - urmarirea transmiterii
intergeneralionale a comportamentului abuziv.
Studiile corelalionale privind transmiterea intergeneralionala a violentei in
familie ofera suport empiric teoriilor sociale. In general, s-a observat ca la
copiii care runt martori ai agresiunilor dintre parinli este crescuta
probabilitatea ca ei sa devina agresori 5i/sau victime ale agresiunii. Totu~i,
nu toli copiii expu§i vor avea acest tip de comportament §i nu la toli adullii
abuzatori s-au identificat abuzuri in copilarie sau expunerea la abuzuri.
Indivizii care au fost martori la agresiunea asupra mamei in familiile for de
origine au o rata de trei on mai crescuta a violenlei in comparalie cu cei
care nu au trait asemenea experienle. Barbalii 5i femeile care au fort
subiectul pedepselor fizice, pe timpul copilariei, au manifestat un grad
ridicat de violenla in familie, ca adulli. Mai mutt chiar, ei au raportat
practicarea de pedepse corporate ~i abuzuri asupra propriilor copii.
Un domeniu care a primit o atenlie considerabila este metoda de
rezolvare a conflictului marital. Aceste studii evidenliaza ca indivizii care au
fost martori la violenla in familia de origine ~i-au insu~it un model
insufficient de rezolvare a conflictulai ~i ca indivizii care agreseaza pot avea
strategii de rezolvare a conflictului mai pulin eficiente in comparalie cu
nonagresorii. In mod specific, Indivizii care au asistat la violen(a
interpersonala foloseau mai degraba strategii de rezolvare conflictului
ineficiente care concurau la cre~terea senti_mentelor de neferiz;ire
maritala Si a fenomenelor de abuz asupra ferE--ii.
Straus si Yodanis (1996) au testat an rnoa,.: a .Au: sr ,. C ae : aprobarea
normative a violenlei, conflictul conjugal i depresiae 3P a incercat sa expiic- '.r
~? pedeapsa corporal. _n ~ r
mai tarziu_ S-a aratat ca pedeapsa ccirporala a fort asociaia cu posihiiitatea
crescuta de uitare a violenlei impotriva unuia dintre parinli, adti tui suferind
de depresie, $i s-a ie1T.<..~-fill u L:C*i:;rC a iliVelillul vi}iifl~ r... ,': .,.
1P aceste componente a fost asociate cu
pct hilitar_ea 'esetP±i de :*resitre psihica a partenerului.
Stith si Fancy (1993) au elaborat un model de violenla severe conjugate
folosind ca variabile acceptarea violenlei conjugate, stresul conjugal,

94
egalitarismut sexelot, aicoolismul si respectul de sine. Rezuitatele studiilor
lor, bazate pe urn esantion de 91 de indivizi (39 in tratament pentru
agresiune $i 52 in tratament pcntru alcool), au sugerat o case indirecta
intre observarea violenlei pe parcursul copilariei *i, trial tarziu, a violenlei
severe conjugate, traversand niveluri scazute de egalitarism sexual *i
aprobare a violenlei maritale. Hind martor is a~resiuni intre parinli in amilia
de origine, individul este Indus direct spre egalitaristn ~i aprobare a
violenlei conjugate, care, la randul lot, determine folosirea violentei severe.
Folosind un qantion longitudinal de 360 de barbali ~i 290 de femei, care
au fost intervievali de 5apte on in 13 am, Mihalic ~i Elliott (1997) au
descoperit o diferenla de gen in modul cum Bunt influenlali copiii. Efectul
asistarii la violenla in timpul copilariei este mull mai dramatic in cazul
femeilor decal in cazul barbalilor. Martore hind la violenla in familia de
origine, femeile devin agresoare la maturitate.
Reitzel-Jaffe (1997, spud Cunningham et al., 1998) a folosit o analiza bazata
pe inodelul ecualiei structurale pentru teoria cunoa5terii in cazul violenlei la
barbali. Rezultatele au indicat ca violenla in familia de origine (observarea
abuzului asupra unuia dintre parinli sau asupra copilului) a lost asociate cu
convingerile negative in ceea ce prive*te unul sau altul dintre genuri ~i cu
acceptarea violenlei interpersonale. In schimb, aceste convingeri erau
asociate cu existenla prietenilor care erau abuzivi in relaliile lor. Asocierea
cu prieteni abuzatori era apoi corelata cu nivelul de violenla al subiectilor.
Experimentarea violenlei in familia de origine are un elect direct, dar mai
redus, asupra nivelurilor de violenla prezente in relaliile de cuplu ale
subiectului. Astfel, modelul a indicat un elect direct al convingerilor
negative in ceea ce prive5te genul sau violenla interpersonala asupra
folosirii violenlei in relalii.
In dude cre5terii numarului de studii empirice care suslin transmiterea
intergeneralionala a violenlei, uncle critici sugereaza ca prea mull accent se
pune pe asocierea dintre asistarea la violenla dintre parinli sau
experimentarea abuzului copilului §i comportamentul violent de mai tarziu
asupra propriului partener *i/sau copii. Kaufman §i Ziegler (1987) au sugerat
ca transmiterea intergeneralionaia este mai pulin probabil sa apara daca :

95
respectivul copil ar avea parte de sustinerea si dragostea macar a unuia
dintre parinli ; daca adultul ar avea o retake de afectiune §i sprijin ; daca
individul, luand aminte la experienlele abuzive din trecut, se angajeaza sa
nu repete la randul lui ciclul agresiunii.
Un domeniu deschis studiului ar t. eel al combinaliiior factorilor prospectivi
$i de risc asupra comportamentului indfividuiui, Cerc?ta`rile in zcest
domeniu evolueaza si
c5 . qr itPa f,',XisF;~ ~?l7i m,. -~rl+w L'artaba) ~e d- R +, ~rat°7,pvnti
~_ar ~, pput (-P a _ , _e" tare ar putea alut•a
w
sa se Prevada care coPit este puternic afectat de asistcate« la acte de viol
enla dintre
P
arinri si care cop, par ,.. tie ;.a...t:° •, iarc2ti.
1.5. Teorii si studii feminist
Din perspective feminists, maitratarea soliei trebnie studiata in contextui
societalii care se bazeaza pe forma de organizare patriarhala : normele si
iegile patriarhale, pozilia de subordonare fcm°ii ~_ autcritGt.~a bar~ ~i ,
~,_'tura patriarhaz ~~a
a socier~a -
. ',ar ~u.ci. __~-r:~ .lit yi
familiei legitimeaza inegalitatea dintre sexe. f3aca i"erneile se afirma, suns
sanclfionate pentru temeritatea lot, iar daca sunt pasive, provoaca
nemullumire prin neparticiparea ]or. De fapt, femeile no sunt uiciodata in
pozilie de invingator. M. Roy (1977) considers ca maltratarea soliei trebuic
privita sub aspect global, prin prisms influentelo educalionale $i legislative.
Autoarea subliniaza ca intr-o societate violenla oricinc poate deveni agresor
sau vicdma, atunci cand violenla este tolerate, iar victimele Bunt blamate.
In acest context, toll invals ca agresiunea poate fi folositoare pentru a
140
ASISTENTA SOCIALA. STUDII 51 APLICATII
VIOLEN]'A IN FAMILIE sI METODOLOGIA INTERVENTIEI
141

96
 se introduce cadrul legislativ adecvat 5i pentru a da not interpretari contractului marital in
vederea stoperii violentei in familie.
Mi5carea feminists afirma ca violenta masculine indreptata impotriva femeilor este o
consecinte a pozitiei lipsite de putere a femeilor intr-o societate patriarhala. Deci problems
abuzului este un rezultat al dezechilibrului de putere din cadrul relatiilor dintre berbati 5i
femei. La sfar~itul anilor '60 *i inceputul anilor '70, activi~ti feminigti au inceput se vorbeasca
in numele acelor multe femei tacute 5i abuzate, cu care ei lucrau. Curajul unor avangardi*ti
femini~ti a facut ca aceasta „conspiratie a tacerii" se fie distruss $i sA ridice con~tiintei
publice problems din punct de vedere social. Reactiile au fost de Erica ;;i ostilitate ; eforturile
respective au fost condamnate ~i doer in mica masura au primit validare publics. La nivel
individual, ei lucrau cu femeile abuzate ~i cu copiii acestora pentru punerea la punct a
strategiilor de sigurants 5i pentru a oferi protectie. Curand s-a dovedit ca erau putine locuri la
care puteau apela o femeie agresata *i copiii ei. Urmatoarea etapa a actiunii feministe era
infiintarea de adaposturi. Lucratorii din aceste adaposturi erau instruiti *i posedau cuno§time
de baze, pentru determinarea parametrilor victimizsrii 5i impactului asupra copiilor care au
asistat la violence. Consilierii feministi ~i avocatii care au ascultat femeile victime ale
violencei conjugale ~i copiii acestora au inceput sA realizeze necesitatea tinerii unei anumite
evidence a abuzurilor. Urmatorui nivel a insemnat dezvoltarea de programe de tratament ~i
incercarea de schimbare a sistemului de justicie.
Din perspectiva feminists, munca de consiliere, pe multiple niveluri, demonstreaze ca
centralitatea patriarhala este motivul violencei domestice, slat in termenii „dinamicii" victime
- agresor, cat *i in termenii inechitatilor sistematice 5i sociale. S-au conturat doua modele
explicative ale violentei domestice in cazul femeilor abuzate : teoria ciclicitajil violenlei 5i
roata de putere fi control.
Primal model identifies fret faze ce caracterizeaza mince dintre incidentele violentei
domestice : perioade de formare a tensiunii, incidental violent scat §i perioada de pocsin(e
(retnu5care) dragastoass sari drier perioada de absents a tensiunii. Astfel.
1) Se construie~te o reiatie tensionsta, care poate aura iurli sau zile, perioad5 in care spar
incidence minore pe care victims, in, special remeia, le suporta incercand
a1n}eze psttchc:r~t: Dacz sent ~,.f;~..,.~....u,..._i putin doui, incicic:~!e succesive,
sentimentele negative ale victimei vor sport concomitent cu con$tientizarea dificultstilor de
prevenire a aitor forme de violenta. Uncle dintre victime incearca sA ini(ieze o confruntare
iizics cu partenerul, .ocmai pentru ca anticipeara o maximizare a tensiurii.

97
2) Se activeaza violenta. Victims poate fi agressta fizic, psihic sau sexual limp de mat multe zile.
Aceasta faze se caracterizeaza grin declan$area necontrolata a tensiunilor acumulate in prima
faze. Lips coritrnlului asupra comportamentului este indicate de interventia celei de a treia
parti (Peli(ie, vecini, prieteni, rude).
3) Se earacterizeaza prin caimarea celor dour parti implicate in relatia violenta ~i prin
comportament tandru din partea agresorului. Acesta devine iubitor, stmt, poate oferi daruri,
poate formula scuze 5i promisiuni ~i poate incerca satisfactii sexuale (Walker, 1984, 1995).
Unit femini~ti au manifestat preocupsri in legatura cu folosirea ,.ciclului", sustinand ca se
poate explica implicarea femei in propria victimizare ~i sugerand CA aceasta ar detine un
anumit grad de control asupra comportamentului abuziv al partenerului. Poate cel mai
problematic aspect al ciclului pentru majoritatea este conceptul de neajutorare dobdndita, care
se spune ca rezulta din inabilitatea femeii de a prevedea ie~irile partenerului ; acest lucru nu
poate fi explicat ca neajutorare mo~tenita sau slabiciune a femeii abuzate.
Al doilea model, roata de putere fi control, s-a dovedit a fi cel mai util model pentru
tratarea afar a barbatilor, cat ~i a femeilor. Modelul plaseaz5 violenta in cadrul formelor de
abuz emotional/psihologic, economic ~i sexual. Modelul este in conformitate cu perspectiva
feminists, care plaseaza dominatia masculina in central oricsrei relatii agresive sau abuzive.
Cele opt fragmente ale rotii de putere ~i control sunt : intimidarea ; abuzul emotional ;
izolarea ; negarea ~i blamarea ; folosirea copiilor ; privilegiul masculin ; abuzul economic ;
folosirea constrangerilor ~i ameninterilor. Acestea reprezints „tactici de control" folosite de
abuzatori ca metode de ,,control coercitiv" care, in combinatie cu folosirea violentei scat
psihice, cat .5i sexuale, ii ajute sA p5streze puterea ~i sa-~i domine partenerul. Dutton ;;i
Starzomski (1997) au descoperit opt categorii intercorelabile ale rotii de putere si control,
care se reg5sesc la barbatii abuzatori, sugerand un sindrom de abuz de putere §i control, tar
violenta impotriva femeii fiind parte a anal model coercitiv de control - in mod exclusiv
responsabilitatea abuzatorului, ~i niciodata a victimei.

• Falosiircl constrdn-erea fi cnrreiiirl(a rile (8) ; folosind inthnlidnrecr (1)

98
 - amenintand cu fry[«tiirea ~iolentei si/sau folnsind violent:'
~`+!'= t d~Ct
~.mi nx~ind c« o va pltas. ,:a se va sinucide, cs ii vii afecta hlrnastarea materials ;
- distrua5ndu-i lucrurtle pcrsonaic snaroand lucruri
- obligand-o sa rename la pl5ngere agresand animale de companie ; - obligand-o sa face
lucntri ilegale sub ameuintarea cu arena.
Folflsind abuzul economic (7) ; folosind abuzul emotional (2)
- %mpiedicand-o sa-5i gaseasca o slujbA sae sa o pastreze defaimand-o,
facand-o
sa aiba o parere proasta despre sine;
- determinand-o sa-i team bani, dandu-i o alocalie, luandu-i banii, injurand-
o,
facand-o sa creada ca este nebuna ;
- impiedicand-o sa aiba informa(ii despre banii familiei, terorizand-o,
umilind-o,
facand-o sa se simta vinovata.
• Folosind privilegii masculine (6) ; folosind izolarea (3) - tratand-o ca pe o sluga,
controland ce face, cu cine se intalne~te ~i ce vorbege ; - comportandu-se
ca „seniorul castelului", controland ce cite~te, undo se duce,
stabilind care Bunt rolurile stricte ale femeii ~i barbatului, limitandu-i con
tactele exterioare ;
- folosind gelozia pentru a justifica propriile acliuni.
• Folosind copiii (5) ; minimizkrtd, negdnd fi acuzdnd (4)
facand-o sa se simta vinovata in privinta copiilor, minimizand abuzul
savar$it ~i neluand in serios temerile ei fala de acesta ;
- folosind copiii pentru a transmtte mesaje spunand ca nu s-a savar$it nici un
abuz ;
- folosind vizitarea copiilor pentru a o hartui, atribuindu-i responsabilitatea
comportamentului abuziv ;
ameninjand-o ca ii is copiii, spunand ca ea 1-a provocat.
Explicaliile patriarhale Bunt criticate ca fund unidimensionale si fixiste. De
exemplu, un studiu facet despre violenla intre soli 5i puterea casatoriei, ill

99
Mexico, au aratat ca dominalia solului nu este nici universaIa, nici
surmontabila (Cunningham et al., 1998).
Featherstone (1997) ,?i:a?eati pent[-d ideez potrivit carei<t rozi(ii'se ~
alt;rilnr sexelor suns subiscts ale schimr riicr constanie, redefinlts .5i n a
suns stwu ~ Aulnrul sugereaza folosirea conceptuiui de ctominare, mat
degraba decal a celui de pn+?erg, deOare-::°. CrC: ala um potrivit in cadrul
drU:^< sz ,caw Ft :'.XZ. S21t: vutnerabifitatea $i dependen(a caractcristice
reta4iiior violente Dutror; tin E! uCron, Starzornski ~i Saunders, 1994) a fosi
unul dintre criticii analizei feminists. FJ intreabii astfel : Darn violenia in
fativlic ste un prn,?i,s al organizarii sociair patriarhalt•. de Ce unit barbaii iii
abuzeazn saints, i?i (imp ce aliii nu o fac'? Dutton ;usline de asemenea, ca
analiza trebuie sa includa o recunoa~tere a variabilelor indihiduais cu
conditia ca explicatiils individuals sa fie privite in contextul patriarhal fnra
rjtionalizari s,au scuze,

100
 de iluminare; egal cu 600 Ix (luS
ci), iar ~ cet ' mat. '':buni ' `
. . „ ,, functionale - In cond%tu „ . ~.~ndic6 ai
Unit savanti consider-A, ca 70 procente din toati Knformatia despre
are omul o obtine cu ajutorul or'ganelor vederii, iar alti savanti
ultafie pina la 90 procente.Cele, -mai bune conditii pentru realizarea functiei. vizuale
§i inalta capacitate de lucru vizual poate fi asigunaita in aaz,ul ` unei suficiente-
Iluminari--nat,urale, deoarece anume;,cu;_i1'umi-.
n . area rt
_a_tu,rala_s-a, ~ieP rins._ochiul omului„in_p j rocest,il,~v:olu`iei__-_
.
~staru k alumtnar'.~t egalA cu 1200 Ix. Daca flu este nevoie de o prea mare precizie in ;6uor,u,
cind di-_mensiunZWdiferiteior ob'
tecfe.depa$esc 5 ,tnm, b~tele.j~n uig4a-. . re stabilesc ca'este
sufieienti o iluminare'art'ficia~a egaba 'cu 150 Ix. Cind insa se cere o precizie. mare in
,lucru §i dimensiunile obiectelor sunt mai mici de 0,15 mm, se considera necesara o
iluminare artfficiala cu parametrii ,ftttre 400 gi '1500 Yc sau o iluminare combinatA cu
parametri intre 1500 §i 5000 Lx.

101
tate cromaticii este daltonismul, adica incapacitatea de a deosebi cuborile ro$ie $i verde.
Chiar ~i indivizii cu vedere norenala . pot sa nu deosebeasca partea albastra-violeta a
spectrului. Bicromati sunt persoanele cu cecitate cromatica partiata, vederea ;.arora, propabil,
se intemeiaza nu pe trei, ci numai pe doua zulori primare. Dicrqmazia poate fi intilnita la
aproximativ 8%

Un.ii oameni poseda devieri de la vederea crorna#ica .norma la. Aeeasta

~
deviere este numita cecitatie cromalica sau acromatopsie. Cecitatea
cromaticA este o stare de vedere cromatica eronatA. Unul dintre cele
mai des, intiinite tipuri de ceci

din barbati Si numai la 0,5% femei. Uncle persoane nu, deosehesc culoarea
galbena de cea verde, iar altele nu percep culoa;ea verde.

102
 '.~Una cilntre cete cnat 6es ltaimtte 4ez':ea t de ,la veoerea r,ur_
" este n:iopia. Demutt s-a observat, oa tniopia este decisebit
-f,4c raspindita in mijlocul oamenilor care in funcjie de ocupa= liile aor de faecare zi sunt
nevoiti sa-$i, incordeze vedewihe; sa examineze obiecte de mici dimensiuni, aplecindu-se
spre masa (ze(arii din tapografPi, corectorii de texte, desenatorii etc.). ,
Cauza acestui fenomen consta nu nut'nai in incordarea mu~chilor ochiului.
Unii.savanjitonsidera, ca in cazul capultii aplecat se intensifioA -fluxul singelui sore
globul ocular. Supsaali
-uten.tat cu -singe, -globul acesta-.i$i mare§te dimensiunile §i atunci imaginea examinata
devine neclara.
S-aa stahilit, ca in par(;i.le de nord, unde organismul se alnrneaiteaza ansuficient cu
raze ultraviolete, iar hrana e mai saracA in vitamine, miopia este mult mai raspindita'deqit
in wnelle sud:ice. ,
Un elevi miop vede prost departe, face gre§e1i atunci cind copie de pe - tablA, nu
recuztoa§te cunoscutii ' pe strada, jar i~a teatru ,~i la cinema nu poate sedea in ul-ifimele
rYndur•i,
Persoanele a caror miopie slabA $i medie progreseaza, dupa
_ ;iieca.re-15 minute de munca- v'izuaLa trebuie sa faca o pauia -de
` odi'hna de 5,-minute; pe~soanele cu tzn grad sporit de .miopue
,
~:fi~`ebuie sa-*i-:#aca pauze pentru odihna dupa fiecare j0_jninu~te
11 pentru nu: mai . p,u,tin de 40 Frtinute.
In prezeiit de adum e fap.ti-dOvedit, ra asupra_~ocliilpr influ*hteaza gi~ctiu#ati'iiE
patologice-din uncle or ganeti;-De exempku, ddabetuW.$i nefrita nrifluetijeazg negativ asupra
vederii.. 5-a constatat, ca conjunctivita $i anflamatia irisului achi•ul+ui trebuie c~oncepute
nu-~:rntmai drept maWii oa atare, ca. $i, ca siireptrnne ale disbalantarii genera7le a
organismului, care este-un reaultat, al' consumtiIui exagerat de zahar, proteine etc. Prin
urmare, al.'tmentarea nerationa,i;a inA.tenteaza nu numai asupra ochilor, cf $i asupra
proceselor ,ptin intermeditil carora se infaptuie$t'e procesut vederii'. _
In scopcs prof_i_.f_a_, ~bolilnr de oclri in ratia de al;imentare trebuie sa se inctuda legume
Si fYtucte proaspete, ncyci, liactate. Carnea ~i pe~tlele in raVa de alirrfentare trebuie sa fie
ci; mai putine % nu in fiecare zi: Trebuie sa se excludA cortip'hetamente din ratie
conservele $i afumaturihe, sA se tedatca la cant'itati minime consumul de ceai .1are, cafea,
jem, prajituri cu c-rema, diocolatA.

103
-
Daca in ra(ia de a1imentara este lipsa vftaAn;ina A, se dezval'ta maladia cunoscuta cu
denumirea de corbul gaini)ior)p sau
c'ei:utc nG:.tttIn3. .liala0ia SL d_z:

bolnacui vede prost in amurg. `d'ifat;lina- A se con(ine in czlliitati mari• in tLntura de pe§te,
In ficatul de batog, in gabenusu} de ou, iar in forma de prowityaMina ~(diferite fel+uri de
carotinA) el se contine-in cantitati suf.iciente in.caise, morcovi, portocale, spanac, mazare
verde; in alte produse atiimeritare vegetate.
Recomandfiri igienice pentru cei care lucreazy' cu tehni:ca electronicILde calc+ui
Este inadmisibil 's-a' se organizeze activitatea until calectiv mare de elevi la uin singur
videoi;erminal in pirioare, fara a se respecta distanta necesarA de la ochiull omului pina aa ecran,
care-trebuie sa fie nu mai mica de 50 cm. Lucrul cu tehriica electrionica de calcul trebuie
orgatlizat 'cu.pre,ponderenja inditiriduak in afara de cazurile cind activitatea in grup este
motivata de considerente pedagogice..
tllobila din cabinetele dotate cu tehnicA elecironica de cal'c, ca de altfel ~i 'in -sa,~il"e
cde~~Lasa°~bi~nuite; trebu.ie sa fie ;•opsite in, culori deschise- (verde-descttis, albastru~suriu,
galben-verziu etc.). L-til.izarea mobilei de culoare alba cu supraia)a strMucitoare este
inadmisibila, Aeoarece in acest caz cre?te brusc gradul de intensitate -a `4tiirimfi,
-

infbuenjind' negativ asupra vedeFii ,elevilor. Suprafata stralucitoare a meselor de lucru ~i a

utilajelor, .zarbe$te~::uchri,.,ii..-obose~tie .~e, elevi, provocind reducerea graduiuii de -agerime a
veder,ii, "de rapiditate a deosebiTii detali,illor, de stabilitate a clarviziunii ~i conduce la
reducerea capacita#ii de muncA. Evojujia rapidA a oboselii este cauzatA de asemenea §i de
culoarea Topie-apr*as5 a; catpaalui compu,terului $i a c,l'apelor. Culoarea corpulni computerului
trebuie sA lie ait mai asemanatoare de culoarea cimptzl;ui ecranului. Cind clavia'tura
computerului are c,uloare opacA, ca intr-o masura mai rrrica provoacA incordarea
analizatorului vizual dealt lucrul cu claviatura stt`al•ucitoare.
In cazul reprezentArii cromatice a informatiei in litere ~i cifre pe
ecranul'videoterminalulu,i, semnele colprate trebuie amplasate pe cimp de culoare deschisa
(alba sau sura-deschisa). Concomiten.t pot fi reprezentate nu mai. mult de 3-4 culori.
Activitatea anaYizatoruliui v,izual poate fi aomplicata de dlaritatea §i gradul de contrast
'insuficnent al tabboului de pe ecran, licarirea rindur.ilox in procesul schimbArii •cadrelor,
prezen(a unor pete lumina pe ecran, ceea cc poate conduce la aparitia

104
ectan,-1a dureri de tap §'i, prin urmare, la reducerea grad.uh: i de at.en(ie §i a capacgtatti de
Tryunca.
Z4u' se rec,omanda ca in cabinetut cu tehnica electc?onica de c,alcul A se ostupe ferestrele cu
storuri negre, iar elevii sa se ioloseasd de LuminkarttFicliaLa. Cond,i(:i:ile nefavorabile' ale
iluminar,ii atit naturale, cit $i celei wtificiale complica munctia %a videoterminal gi
contribuie la dezvoltarea devierilAr de la normal a, functiei vazului.
'In timpul muncii cu cornput,ere invA(aorul< trebuie sa le ~ofere elevilor ta timp (Inainte de a
se face observaita oboseala) pauze pentru odihnA. Durata insttmma-tA a pauzelor pentru udahria
trebuie sa constituie nu. mai putin de 10-15% din ttiznpul rezervat pentru munca 'instruat'ivii
1'a computer. In cadrul orarului de lucru trebuie sa se fixeze timp pantru gimnastica ochilalr *i
pentru ofta.lmotrenaj, care sA imbine concomitent activ`ismul; motoric ,al, ochilor, t~aPwtipufi $i
-corpulrui.
13.2. Afec(iuni oou)S.re.
Glaucomul, este o afectiune oculara oroniaa, principala manifest+are a careia oonsta in
cregterea presiurLii intraoculare.
, Se manifesta prin dur~eri in ochii ~i dureri de rap, prin ince(u~area vederii, apari(ia de cercuri
cuTcuoeice in momentele cind bplndv,u.l pr.iveste l.a lum.ina. -
Cataracta este intunecarea cristalinului ochiului, inso(ita de slabirea vederii de la mar,imi
rninime pina la pierderea totala a vederiib .
Strabismul este o deregrale a vederii, provocata de devierea unuia din axurile v;izuale de
l:a punc#ul comun de fixare.
Conjunctivita este inflaanalia inveH$ului mucos al pleoapelor ~i a globului ocular
(conjunctivei). Conjuctivita acuta este provocata de diferi(i agenji patogeni (stafilococ,
pneumococ, streptococ, viru~i, etc.). Aparitia acestei imbolnaviri este favoriza.fa de raciri,
slabirea organismului, microtraume ale ochi.u,lui. Se tnarsifcsta prin inro~irea pleoapelcr,
farmarea coji(elor galbene pe pleoape, prurit in ochi, dureri de lumina, scu ,rgeri de
lac;rima §i puroi, inro§irea g!obului ocular. Dimineata bolnavul se treze$te cu pleoapele
ind>teiate, simte usturimi in ochi sau chiar dureri. Conjunctivita conduce de obicei la dereglarea
somnului, la scaderea poftei de -mincare, copiii devin capriciosi. Uneori bo4navul.ui ii vine greu
sa ridice pleoapele.
n;Zinile. Na tre:.uie sd v, "t-',Lz~i;~ d.,
car(,i etc. Compresele de Lion §i tr,rnpouY:e',e diii \a~fu, dc cLrt s-a follasit bdlnavut, trebuie
arse. Intru evit,area acumul'arii microbilor ochii bolnavi nu trebuie legati. D,upa fiecare doua
ore trebuie sa facem toaleta ochilor: cu,rfitirea cojiteSLor tari de pe pleoapp ou Itampom din

105
vatd' InmwiaYi intr=o sodutie slaba de permanganat de cal+iu, sau solutie de 2% de acid boric,
iar dace aceste preparate stint lipsa se utitazeaza apA fiarta caldu(a. Ochii se spala, din
seringA sau din pipeta, utiCizi'ndu-se preparatele recomandaere mai sus sau c:eai tare.
Tampoanele din vaha trebuie sA fie separate pentru fiecare ochi.
Ulciorul (hordeolum) este infl,ama,(ia puroioasa acuta a glandei sebacee a marginii pleoapei,
situate la rAdacina gen+ei, De cele mai multe ori drept cauza a evolbu(iei bolii serve$te -con-
tamimarea cu stafifococ. Pe ma:rginea plaoapei apare o inflatura hmitata 0 dureroasa,
inso(ita de hiperemia p it pleoapei §i conjunctivita. DupA trei-patru zile pe virfu orului se-
formeazA -uncap galben, dupa spargerea car se ecreteazA ;puro.i §i particule de (esut
-necrozat. Este p a ormarea concomiteNta a mai multor ulcioare. Se interzice stoarce puroiul,
din u'Ccior = aceasta conduce La-apari(i if,6~elor campiica)ii (flegmonul pai,pebra.l,-
meningita etc.). In scopul tratArii ulciorulu.i este necesar sa, se appice pe locut inflama(iei solutie
cu spirt de verde de briliantsau-spirt obi*nuit qu ooncentra(ia de 70%. AfarA de asta, de trei-
patrsu ori pe zi in.ochi trebuie sA se -picuse solujie de 20-30% de sol;u(ae de albucida sau
solu(;e de 1% de penicitina, sau sAlu(ie de 1% de eritromicina. Se recomand'a tratament
cu cAldurA seach, rerapie cu ochiul nu trebuie frecat cu degetele, sau sis se incerce evacua• rea
fi,riceFului de gunoi cu ba'tista de nas ori cu limba. In aceste cazuri este posibilA infectarea
ochiuaui, care conduce la boJ'i de ochi. Pentru a i'nt;attrra firicelul de gunoi sau muscuJi(a din ochi,
trebuie sa se u,mple ping la j<<argini .in pahar cu ap2 liarta cfldutA sau cu ceai tare, sa sc
intro6°ica oc-hiul respectiv in acest lichid :~i sA se ctipeasca'din gene. Pentru a evacua fi-:
ricel:ele de gunoi din och'i se mai Tecomanda intoarcerea pleoa pelor ~pe dos gi eliminarea
'firicel,ului de gunoi cu un capAt aS unei batiste de nas ourate. Ochiul poate ti spa~at gi cu
apA cu-.rata. Daca in urma acestor tentative firicelul de gunoi sau

Apreseze n~Edicului cftalmotog.

13.3. Igiena suzului
Pierderea capacitatii de perceptie a sunetelor se nume§te surditate. Deosebim surditate
completa §i parjiala; in caztAI ultimei se mai pastreaza rama$ite ale auzului, care permit per-
cep(ia unor sunete nevocale puternice (fluierAturi, sirene etc.), sau cuvinte bine cunosoute,
pronuntate cu voce tare 1!a ureche. Surditatea completa se intilnE§te destul de rar.
Rama§ite mai esentiale ale azului,.care permit perceptia vorbirii, marturisesc prezenta
hipoacuziei (acest om se nume§te 4udul de urechio). SuTdYtatea poate fi numai la o
ureche sau la amb6e urachi. Su7d:itatea ntimai a unei urec,hi de obicei il incomodeaza
pu(in pe om, din care cauza, Hind prezenta ineA in copilarie, acesta o poate descoperi cu

106
 totul intimpla+tdr.
Un rol esen(ial in cadrul protilaxiei surdita(ii- il joaca ttatarea bolilor infec(ioase, mai
ales la copii.
Un ,1oc aparte revine profilaxiei surdita(ii profesional+2. La liocurile de l,ucru c:u exces de
galagie §e,vibra(iuni exista.,examene medicale preliminare obf igatorii pentru cei care se
anga-~ jeaza la lucru, iar apoi examene medicale periodice pentru to(~ angajajii.
Urechea omului percepe oscila(iille sonore cu frecvenja nu mai tnica d® 16 Hz (adica
infrasunet) §i nu mai mari de 20000 Hz: Sunetele cu o frecven(a de peste 20000 Hz (adica
ultrasunet) nu sunt•perceptlte de urechea. omuttoL In scopul masatrarii intensitatii sunetului se
utilizeaza o unitate special.a - bel (B} sau PItz dc z,nce ©ri mai mic6 - decihelul (dB). Diapnz-inul
auzului onlulLyi cuprinde parametri't de ;130 dB.
Urechea omului este mai sensibiya )ia sunete puternice §i mai pu,(in sensibila la sunete slabe.
PragtAl auzului este egal ct° (0 d'?, f^~~-,^ft.a. frun-.elr;r - c,u 1J, :;,aa,t•,ta_- cu 25, z 9~

'?
d Z~.~..•.n,,r . -
1 ~ .s 3J- .,, zgo;;,:~tui trat-sf.,,, t,~lu i t~
,~lui or` aec'_-. ' -

cu 50-80, al unui difuzor de strad,a - cu 90-96, urietul unui aqtomobil in start - ou 100, al
unei prese meaanice $i a altor tipuri de :utilaje industriale - cu 100-115, a unui avion -- cu
120, pragul de durere este egal Gu 130, zgoanvtuJi unei rachete la start este egal cu 140 dB.

...~a ; cc:.-' aaju-,f;e l'~-r:i_ producere, iar cel. auditiv - dupa 0,12 sec.
Uhterul avioanelor, gAlAgia aut,Omobi),elor, precum §i cea de loate zilele, insa puternica,
sunt cauze ale p;roastei dispozitii, nevrozelor $i .dereglarilqr: psihice.,
cCindva omenirea va fi nevoita sA lupte contra galagiei cu aeeea•$i fermitate, cu oase
lupta in prezent contra ciurrtei *i a hokrei3~, - scria 1a inceputul secolului nostru vestitul
savant german R. Koch.
Popul•a(ia ora.§ului Baikon•ur rnar;tu,rise$te, ca urletul, unei rachete in start poate sa-),
doboare pe om de pe picioare, sa-1 c,ontuzion,eze.
Investigatiile efeCtuate in imprejurimile aeraportului londonez Hitrow au demonstrat, ca
populatia tocala sufera mai des de deregl`ari •psihice, dech in alte zone ale capitalei Marii
Britarrin. In conformitate ce datele cercetAtorilor francezi galagia constituie cauza a?0% din

107
nevrozele inregistrate in zona Paristtlui Mare. Ian gzomotul: provocat de-zbarul avioanelor de
asupra,Moskovei este stabilit sa•nu depa,$easca ziua 110 dB, §i 102 dB noaptea. Aceste norme
v'adit insuficiente te miri dacA pot asigura sAnAtatea nerv'ilor moscovfi(il,or. De-prea mare galagie
in. apartamente se plind 3% din englezi $i 67% din traitorii c,ra§ului Riga: • `
In Europa avioanele noaptea nu zboarA. Aeroportul Les Bourges se inchide la ot=ele 21.15
~i se deschide din nou la orele 5. Pr;nci.palul aeroport al capita;lei franceze de asernenea i§i
intrerupe activitatea la orele 22.00
Zgomotul industria;I coriduce la obosirea au4ul,ui, iar apoi la hipoacuzie. Sub influenta
zgomotului de prodttctie ap.ar reactii neurastenice, deregl'ari ale func(iilor tnactului gastro-
infestina:P, sporirea functiei glandei tiraide Yi a glandei suFrart-nale. Ca;agiz industrial~
cauzeaz~_ dureri de cap, ame(eli, irJoirinie, transpi; 4ii, batai intense alje cardWlui eic.
Cele mai mari mArimi adinisibile ale zgomotului constituie 1000-1600 Hz §i 70 dB.
f_l,rif:.lf.' n°C~tuUri3ioc^_rf,' eEE t
Z -
f:1 1U;i r;'7_.t:t},ir
c
-
. E~, , ,i 2 iiz.
Apl'icarea termenul,ui asurdomutj,`1a copii necesifa unele preciaari_ In timp ce surd ,itatea este
un defect stabil, cmutenia)~ care este condijionata de surditate poate f'i invinsA in
procesul unei instruiri speciale adecvate, in
89

sQ.deprinde a vorUi. 'i'era~en;>sl, insa, eaurd.ornufr deseorh se ap hck,§i la acei copi'i (sau
chiar rnaturi), care saa cleprixa sr:
-,;,pt'6nun(e cuvlinteie $i de fapt nu Main sunt mu(n, ci rrumai surzi.Reie$indu-se din aceasta, s-a
modificat §i denumirea -~coT,ilor speciale pentru surdomuti: acum ele se numesc §colfr pentru
AUZUI se poate reduce de asemenea §i in oazucile cind in trreche nimereste un corp
strain. Cflpiii , deseori introduc in nas $i urechi diferite ob{iecte (nasturi, bile, mazare, fasole,
nisip etc.). In scopul 'el;iminarii mazarii §i fasolei din uireche in ea se picurA gl:icerina;
nit4pul se va spaLa cu solutie de peroxid de hidrogen; Insectele nimerite in ureche vor fi evacuate
u.i,ourindu-se ulei vegetail,. In modul cel ma'r categoric se interzice evacuarea corpurilor s'traine
din ureche cu ;a,jutorul be(elpr de. chibrit, acelor, ggra;flelor.
Otita este inflaarra(ia urechai. Otita extern;a de ceil+e mai dese ori se man,ifesta pTints-an
furuncul format in conductut avditiv extern, ffind un :riezul#at al introducer+ii unei` in,fec(ii
in urma unei traume (cur'a(irea urechilor cu chibrituri, atx bolduri etc.). In cazut otitei apar
dureri atunci qfnd se apasA pe tragus„ c~nd se deschide gura sau se casca, se simt

108
usturirr.i, pot fi observate seare(ii puroioase. In aceste cazuri in conductul aud.itiv se
introduce lo fi§ie mica de Ntfon, inzrruiata in sa)irt cu . concentrajia de 70%, apoi copikrrl'
trebuie dus la medic. In caLul otitei medii se nid:icA temperatura cor;pului, apar dureri
puternice in ureche, care se resimte in toatA partea respectivia a capului, in din(i, se
~manifesta senza(ia. de infundare a urechii, se reduce auzu;C $i apare senz•a(ia de zgomot in
ureche. Durerile se intensificA atunci cind se sufIa nasul, se stranuta, se tu$e§te, precum §i in
procesut inghi(ir,ii al.imentelor. Daca din ureche apar secre(ii puroioase, durerile de
regu;ta dispar saFj devin mai pu(in suparatoare, temperatura se norrnalizeaza, s'tarea generaha
a sanat,atii se amelioreaza. Aceast,~, insa, nu inseamna, ca otita s-a vindecat, bolnavul urmind
sA 'fie adus lia medic. •
It-; c.aLurde otita ac(iune analr7ezica §i curatf~~l pored,-acidul bor~ic incalzit, gYicerina
carbolica (se pieura caL'eva picaturi in urechea bolnavA). Pentru preintimpinarea acutiza,rii otitei
este necesar ca inainte de scal,dat, spalatu-L oapului, precum §i pe timp cu vi'nt urechea bolnavA
sa tie astupatA cu un mic tampon de vatA tratat cu unsori (ulei vegetal fiert §i rAcorit, sau alte
uleiuri).
rr-1orUiaa a orra 'tu i Y;
gani':rii vasului pe valurile maril, In tirnt;!t c-U avionul, precum $i atunci cind se calatore§te
cu trerrul sau automobilu.l. Manifestarile raului de mare sunt multiple: ame(eli, dureri de
saliva;
cap, oboseala, secre(ie abundenta de transpi- . ra>}ie rece, vomitari. Dupa vomitare
starea suferindului fntruaitva se amelioreaza. DacA raul de mare dureazi prea mult, unii
indivizi chiar i§i pot pierde cuno$tin(a. Preparatele farmaceutice mai eficiente indicate in
aceste cazuri sunt aeronul, dimedroyul.
13.4. dgiena sam(ulul olfactiv
Sim(ul olfactiv este procesul de perceptie a mfirosului; el reprezinta o varietate a
sensibilita(ii, orientata spre percep(ia celor mai variate 5ubstan(e mirositoare cu ajutorul
analizatorului olfactiv. Mirosul are o mare InsemnAtate bdologica. Cu ajutorul lui
putem desl4i. mirosul bucatelor (oa•menii cu simtul olfactiv dereglat mai des risca sa se
intoxice): -Simtul olfactiv bine dezvoltat este absolut necesar oamen,il.or care profeseaza
anumite ocu•pa(ii de productiAe = chimisti, parfumari, degustatori etc.
Caracteristicile calitative ale mirosu,lui pot fi determinate ca aromatizate: eterice, de
spirt, fenol, intepatoare, bihlite, miros de putrtgai, de pucioasa, statute; p.icante: miros de
piper negru, fenhel, mosc, menta, usturoi, migdala; mniros de fructe: lamiie, koka, cafea, ceai,
portocalA; mdnos de ierburi: fin, conifere; miros de flori: topora§i,' levantica, iasomie,
tranda.fir, crin, garoafa, liliac etc. DupA caracterul lor - respingatoare, nedeterminate,

109
placute, dezgustAtoare, gre(oase etc.; dupa intensitate - slabe, moderate, ciare,' piaterr:ice,
foarte puternice. Se mai impart mirasurik in suportab:le Yi ir•suportabale. Omul ppate'deslu$i
circa 10 mii de mirosuri, iar unele animale -$i mai multe.
Cradut de rercepfie a rntrrosuriior de catre organism depfnde c'e mai mul(i factori: de starea
fizialogice a organismului, de vi•rsta, de mediul inconjurator (temperatura, umiditate etc.).
Daca mucoasa nasului este prea umedA sau p,rea uscatA, perceptia mirosurilor nu este
eficiente sau chiar dispare complet
(de exemplu, la guturai). In unele cazuri mirosuA unor substante poate provoca dureri de cap,
vomitbri.

110
 Cuprins:
Întroducere.................................................................................................... 3

Capitolul I Violenţa domestică: definiri conceptuale

1.4. Definirea conceptului de violenţă domestică............................ 7

1.5. Tipurile şi formele violenţei domestice..................................... 10

1.6. Etapele şi comportamentele violenţei domestice..................... 13

Capitolul II Implicaţiile psihosociale ale violenţei domestice

2.4. Ciclul violenţei în familie.......................................................... 15

2.5. Consecinţele violenţei domestice.............................................. 17

2.6. Metode asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice 20

Bibliografie ..........................................................................................

27

111
 Întroducere

Omul se naşte printr-o minune, tot el se dăruie printr-o minune, omul şi

fiinţa lui au fost create pentru a fi şi a exista, a dărui şi a face diversele fenomene
din societatea existentă.
Soydan spunea ne-am născut pentru a ajuta pe alţii, de ce atunci există
teamă, frică, de ce toţi se gîndesc la diversele lucruri pe care nu trebuie nicidecum
să le înfăptuiască.
Violenţa domestică – există, deoarece a fost concepută din lucruri negîndite
şi fapte nedorite, ea se manifestă peste tot în lume, agresorii şi victemele ei pot fi
tineri sau bătrîni, integri fizic sau handicapaţi, bogaţi sau săraci, cultivaţi sau
analfabeţi, muncitori de rînd, oameni cu studii superioare, celebrităţi, sportivi
faimoşi sau şomeri.
Ea există şi va exista, dacă vom fi mereu indiferenţi de ceea ce se întîmplă în
jurul nostru, noi trebuie să acţionăm puţin cîte puţin pentru ca lumea să fie mai
bună, mai atentă la acele fapte şi lucruri mizere din jurul nostru.
Vom fi mai buni – societatea va fi mai bună, mai sănătoasă, mai liberă în
ceea ce poate şi încearcă să posede în cele mai dese cazuri.
Actualitatea temei investigate
Violenţa domestică o putem considera o variabilă intermediară, în sensul că
ea acumulează efectele unor factori sociali şi psihologici şi la rîndul ei influenţează
disoluţia conjugală. În studiile efectuate din ţara noastră între anii 1985 – 1989 pe
problematica neînţelegerilor în familie şi a divorţialităţii, violenţa este invocată de
respondenţi (în special de femei) pe primele locuri drept cauză a divorţului (Bejan
şi Buruiană, 1989)

112
 Ca şi pentru alte subiecte ale familiei, lipsesc date concrete cu privire la
violenţa în familiile din Republica Moldova.
Sociologia americană se întreabă, în primul rînd, dacă actualmente violenţa a
crescut faţă de trecut în societatea americană. Răspunsul nu e uşor de dat, întrucît
pînă în anii '70 nu existau cercetări sistematice în domeniu. Iar aceste cercetări nu
s-au efectuat deoarece violenţa în familie nu era considerată problemă relevantă.
Studiile de debut (în SUA) pe problema violenţei s-au concentrat asupra
variabilelor psihologice, a trăsăturilor de personalitate şi comportamentelor. În
viziunea unor autori (Beth şi alţii, 1985), acestea s-au oprit la două desconsiderări
implicate: soţi beţivi, mame necorespunzătoare, soţii ameninţătoare şi rele.
Cercetările ulterioare au arătat că violenţa este răspuns complex la anumite
condiţii ale vieţii: sărăcia, lipsa de putere socio-politică, promovarea în mass-
media a violenţei faţă de femei, ideologia dominaţiei şi agresivităţii masculine şi
altele.
Cele mai multe acte de violenţă domestică au loc între soţi. Potrivit unei
anchete, în 16% din toate cuplurile americane soţii ajung să se loviască (Straus şi
alţii, 1980). În general „atacatorii” sunt bărbţii, la violenţele cărora tot mai multe
soţii răspund cu violenţă. Totuşi, femeile sunt de departe în mai mare măsură
victime ale agresiunii în familie, mai mult chiar decît copii. Datele arată că atît
variabilele economice cît şi psihologice intervin în hotărîrea soţiilor de a rămîne
sau nu în abuzul conjugal (Strube şi Barbaur, 1983).
Privitor la cauzele violenţei domestice, mulţi sociologi preferă să o considere
o reflectare, un rezultat al toleranţei şi chiar al încurajării agresivităţii din viaţa
socială în ansamblu: violenţa din stradă, din stadioane, din locuri publice, din
mass-media, luptele armate. Dar, nu sunt oare aici în joc factori care răspund de
agresivitate în general printre cei de natură biologică nu pot fi ignoraţi?
Oricum, ceea ce în consensualitate studiile au arătat că violenţa nu rezolvă
problemele din familie ci le amplifică. Mai mult, violenţa naşte violenţă şi o
transmite prin socializare şi învăţare socială.

113
 Deşi există cercetări care o contrazic, cele mai multe date validează teoria
„transferului generaţional al violenţei familiale” (Stacey şi Shupe, 1983). Vizînd
şi simţind pe propria piele bătaia din partea părintelui, copilul o va practica şi el
cînd va fi părinte.
Odată învăţat în copilărie acest model de relaţionare capătăt pentru copil
forţa unui tipar care se aplică tuturor relaţiilor sociale în care va intra ca adult.
Se constată că în 74% din cazuri (Killen, 1998) are loc această repetare de la
o generaţie la alta a modelului de comportament violent în familie.
Există însă şi indivizi care au şansa să se desprindă de modelul în care au
fost crescuţi. Eric Erikson consideră că acest privilegiu aparţine adolescenţilor.
G.M., în vîrstă de 12 ani, copilul unic al unor părinţi violenţi, elev bun cu o
figură prea gravă şi tristă pentru vîrsta lui spunea în 1997 : „Tata a fost un băiat ca
şi mine. El îl vedea pe bunicul cum o bătea pe bunica şi cum îi vorbea cu vorbe
devastatoare. Tata a făcut la fel cu mama. Dar la mine s-a terminat. Eu nu îmi voi
creşte copii ca să vadă astfel de lucruri şi nu mă voi purta urît cu soţia mea.”
Mărturia gravă a acestui copil se duce cu gîndul la un pom plin cu fructe verzi, dar
avînd undeva , pe un ram, un fruct deja copt, mult inainte de vreme, deoarece în
interiorul lui, fructul poartă un vierme. E viermele violenţei din familia în care a
crescut şi care la condamnat la o maturitate precoce, furîndu-i copilăria.
Studii mai recente arată că repetarea violenţei de la o generaţie la alta se
petrece în următoarele proporţii diferite: cînd e vorba de violenţă fizică, trecerea se
face în proporţie mai mare, cînd este vorba de abuz sexual, se dezvoltă o violenţă
fizică în relaţiile interpersonale în proporţie relativ mai redusă.
Pe de altă parte, 18% dintre partenerii violenţi nu provin din familii unde să
li se fi oferit modele de relaţionare violentă. În aceasta diferenţă de la o generaţie la
alta ar trebui căutată calea diminuării violenţei în familie.
Într-o cercetare din 1997, în Timişoara, şcoala generală Nr:22, pe lot de:
- 32 copii, elevi în clasa a 7-a;
- 36 de părinţi ai acestor copii;

114
 - 34 de bunici ai aceloraşi copii;
au rezultat cîteva semnificative care arată că de la o generaţie la alta conştiinţa
efectelor nocive ale bătăii creşte, în vreme ce incidentele de abuz fizic asupra
copiilor scad, deşi nu în aceeaşi măsură (Muntean, 1999).
Astfel, copii recunosc că în proporţie de 68,7% că sunt bătţi, în timp ce
părinţii lor, doar 18,7% consideră că a bate copilul este o metodă potrivită de
educaţie.
Apare un procent de aproape 50% de copii care sunt bătuţi, deşi părinţii lor
ştiu că aceasta nu este o metodă adecvată de educaţie.
În generaţia părinţilor 78,1% au fost bătuţi de către părinţii lor, actualii
bunici. Deşi 60% dintre părinţii care au fost bătuţi în copilărie sunt conştienţi de
efectele negative ale bătăii, toţi utilizează bătaia în relaţia cu copilul lor.
Bunicii mărturisesc că în proporţie de 87,5% au fost bătuţi în copilărie şi
consideră în proporţie de 84,3% că bătaia este o metodă necesară în educaţie.

Populaţia Bătuţi Cred în bătaie Diferenţa

Copii(32) 68,75%
Părinţi (36) 78,1% 18,75% 59,35%
Diferenţa 9,35%
Bunicii (34) 87,5% 84,3% 3,2%
Diferenţa 9,4% 65,6%

Cerecetarea noastră a investigat, deasemenea, opinia publică în privinţa

bătăii copilului. Rezultatele arată că opnia publică susţine, că, în familia
românească, abuzul fizic al copilului se întîlneşte cu o frecvenţă de 90% (80%
consideră că este un fenomen generalizat şi frecvent întîlnit), 16,6% considerînd
bătaia o metodă educativă indespensabilă, iar 20% o metodă uneori necesară.
Datele noastre se aproprie de celeobţinute într-o cercetare organizată de
EPOCH World Wide în România în 1996. S-a aflat atunci că în proporţie de 96%
părinţii români nu consideră că a bate copilul înseamnă al umili şi ai provoca

115
suferinţă psihică, găsindu-se că în proporţie de 87% bătaia copilului este
considerată o practică frecventă.

Scopul lucrării constă în: descrierea fenomenului de violenţă domestică asupra

femeii, familiei, şi întregii societăţi.
Obiectivele lucrării:
- De a identifica cauzele care duc la apariţia violenţei;
- De a evidenţia impactul violenţei asupra femeii, familiei, şi întregii societăţi;
- Dea descrie ciclul violenţei în familie;
- De a caracteriza etaăele şi comportamentele specifice violenţei domestice;
- De a identifica consecinţele manifestării violenţei domestice;
- De a descrie tipurile şi formele violenţei domestice;
- De a caracteriza principalele metode asistenţiale în lucrul cu victemele
violenţei domestice.
Gradul de investigare al problemei
De cele mai multe ori oamenilor le place să vadă familia ca un loc relativ
imun la violenţă, un loc în care o familie iubitoare le asigură susţinere şi îngrijire,
care îi apără de lumea violentă. Dar de cele mai multe ori nu se întîmplă aşa.
Cerecetările au arătat că bărbaţii, femeile şi copiii, sunt mai mult probabil
expuşi violenţei în propriile case, decît pe stradă sau în alte locuri publice. Se
întîmplă de fapt un adevărat paradox – familia este sursa de dezordine, conflict şi
neînţelegere, chiar dacă o funcţie fundamentală a acesteia este de a asigura
satisfacţie emoţională.
Pentru că familia este un loc închis cu reguli proprii şi fără un control
exterior, care să medieze interacţiunile, membrii familiei se „dezbracă” de
hainelepe carele poartă în societate şi îşi dezvăluie adevărata faţă. Fiecare poate să
îşi exprime liber sentimentele pe care le-a simţit de a lungul zilei, frustrările şi
dorinţele neîndeplinite, pe care le-a simţit, trăit şi nu le-a putut revărsa în lumea

116
exterioară. C Păunescu (1994, pag. 90) consideră că „familia este cel mai activ
centru de agresivitate, poate şi pentru că în familie fiecare îşi poate dezveli
adevărata faţă a personalităţii sale”.
Toate aceste atitudini se adună, puţin cîte puţin pînă cînd nu se mai ştie de
unde s-a început şi pînă unde se va merge. Climatul familial se deteriorizează şi
apar disfuncţii ale familiei. I.Mitrofan şi N.Mitrofan (1991) definesc violenţele
familiale „atitudini şi conduite cu caracter heteroagresiv ce se produc între
membrii familiei în contextul unui cliam conflictual sever, ce indică o deteriorare
semnificativă a funcţionalităţii familiale.”
În lucrarea „Violenţa – aspecte psihosociale”, Stith şi Williams 1990,
definesc violenţa domestică ca orice act violent comis de o persoană de pe poziţia
unui rol marital, sexual, pariental sau de ocrotire, asupra altor persoane cu roluri
reciproce.
În lucrarea „Tratat de Asistenţă Socială”, nivelul de conştientizare a
fenomenului de violenţă domesticăeste descris de cercetările din 1996 care au avut
ca obiectiv central investigarea opiniei publice privin înţelegerea complexităţii
fenomenului.
Abordarea metodologică
Pentru a putea fi relatată această temă, autorul a folosit drept metode de
cercetare analiza istorcă, compararea datelor deja evaluate în lucrările de referinţă,
prin intermediul metodei statistice, analiza abordărilor conceptuale şi demonstrarea
importanţei familei, şi consecinţele fenomenului de violenţă domestică asupra ei şi
existenţa unui sistem de protecţie pentru ocrotirea dezvoltarea în general a familiei.
Structura lucrării
Teză este alcătută din două capitole, primul capitol are trei paragrafe, al
doilea capitol de asemenea trei paragrafe.
Primul capitol cuprinde definirile conceptuale ale violenţei domestice.
În primul paragraf al acestui capitol am definit conceptul de violenţă
domestică şi caracteristicele lui. Al doilia paragraf conţine tipurile şi formele de

117
violenţă domestică şi caracteristicele fiecăruia. În al treilea paragraf am argumentat
etapele şi comportamentele specifice violenţei domestice pentru fiecare în parte.
Al doilea capitol are ca scop implicaţiile psihosociale ale violenţei
domestice.
În primul paragraf al acestui capitol am descris ciclul violenţei în familie. În
al doilia paragraf sunt descrise consecinţele frecvente şi inevitabile ale violenţei
domestice. În al treilea paragraf am enumerat rolul asistentului social şi metodele
asistenţiale în lucrul cuvictimele violenţei domestice.

118
 Capitolul I Violenţa domestică: definiri conceptuale
1.2. Definirea conceptului de violenţă domestică

„Violenţa domestică”, este definită ca un model sistematic de

comportamente abuzive,desfăşurate pe o perioadă de timp, putînd deveni mai
frecvente şi mai grave, aplicate în scopul controlului, dominării şi/sau coerciţiei.
Asemenea comportamente pot include atît abuzul verbal şi ameninţarea; abuzul
psihic, psihologic şi sexual, cît şi distrugerea bunurilor şi animalelor de casă.
Agresorul săvîrşeşte abuzurile adesea într-un mediu creat de el însuşi, care în final
prinde victima ca prinr-o capcană într-o stare de teamă, izolare, deposedare şi
confuzie. Episoadele de violenţă domestică nu sunt acte întîmplătoare de violenţă
sau incidente provocate de pierderea cumpătului.
Conceptul de violenţă domestică a fost introdus destul de recent, prin anii
1970. Termenii de violenţă în familie şi de violenţă între rude, sunt folosiţi pentru a
se referi la orice act, care este săvîrşit cu intenţia de a răni sau a face rău din punct
de vedere fizic, individului cu care o persoană se înrudeşte din punct de vedre legal
ori este rudă apropiată de sînge (Gelles şi Straus, 1988). Hartmann 1981
menţionează că familia este locul în care conveţuiesc „oamenii care au activităţi şi
interese diferite şi care, în acest proces, intra adesea în conflict”. Alţi specialişti
definesc violenţa domestică „ca orce act violent comis de o persoană de pepoziţia
unui rol marital, sexual, pariental sau de ocrotire asupra altor persoane, cu roluri
reciproce” (Stith şi Williams, 1990).

119
 Din punct de vedere clinic, o definiţie larg acceptată a violenţei domestice
este aceea formulată de Stark şi Fliteraft (1996), care consideră că aceasta „ este o
ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau trecut, a unei răniri fizice în
cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de
domiciliu”.
Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale,
distrugerea bunurilor care aparţin victemei, izolarea de prieteni, de familie sau alte
potenţiale surse de sprijin, ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative
pentru victimă, inclusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor
personale ale victemelor, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de
îngrijire şi protecţie.
Deşi violenţa domestică este un fenomen care a însoţit dintotdeauna
construirea şi dinamica familiei, intrarea ei în atenţia ştiinţelor juridice şi sociale,
este de dată recentă. Doar în ultimii 20 de ani ştiinţele sociale şi reglementările
legale, internaţionale fac referinţă la violenţa domestică.
Abordarea fenomenului de violenţă domestică s-a petrecut ulterior
generalizării, în rîndurile profesioniştilor şi ale comunităţilor, a interesului privind
prevenirea violenţei domestice.
Este înteresant de remarcat faptul că majoritatea femeilor implicate într-o
relaţie violentă conştientizează amploarea pericolului violenţei pe care o suportă
abia în momentul în care manifestările copiilor le trezesc sentimentul
responsabilităţii parientale.
Principala funcţie a familiei şi a părintelui luat izolat – protejarea copiilor
este cel mai adesea neglijată în cazul familiilor violente. Cu toate acestea unul
dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care rămîn în relaţie cu un
partener violent este: „în momentele bune, el ştie să fie un tată bun, iar copii au
nevoie de ambii părinţi”. Pe de altă partre, decizia lor este de a lua măsuri de
protecţie faţă de partenerul violent, în numeroase cazuri, de conştientizare a
pericolului ce planează asupra copiilor sau care a atins deja copiii.

120
 Avem astfel, încă odată dovada unei paralele între modul în care se
construiesc şi se i-au masurile de protecţie în spaţiul domestic, al familiei, faţă de
cei mai slabi membri – copii, bătrîni, femei şi modul în care sunt conştientizate
riscurile şi se i-au măsurile la nivelul unei cominităţi sau a unei societăţi. Ideea că
familia reprezintă celula de bază a societăţii apare în mod implicit în dezvoltarea
măsurilor de protecţie în cazul violenţei în familie.
Un tablou complet privind nivelul de abordare a fenomenului violenţei
domestice în cadrul unei societăţi va trebui să ţi-e seama de:
4. reprezentarea socială a fenomenului la nivelul societăţii;
5. serviciile adresate fenomenului şi legistaţia în baza cărora funcţionează;
6. situatţia economico-socială.
Violenţa în familie a stat în conul de umră a interesului general, aşa cum
manifestările interesului general s-au oprit în faţa uşei închise a căminului care
adăposteşte viaţa familiei. Viaţa privată aparţine exclusiv indivizilor, familiei deşi
ori de cîte ori aceasta interfera flagrant cu bunul mers al comunităţilor, cu
reglementările generale ce girau viaţa comunităţilor, se luau măsuri mai mult
primitive decît reparatorii. Astăzi însă asistăm la o creştere a atenţiei publice faţă
de spaţiul vieţii private, iar dezvăluirile inerente privind violenţele care se petrec în
acest spaţiu au obligat statele democratice la asumarea responsabilităţii faţă de
fiecare membru al ei, indiferent unde s-ar afla, chiar şi în spatele uşelor închise ale
căminului familial.
Comportamentele umane manifestate în spaţiul public aparţin indivizilor
„născuţi” în spaţiul privat. Pe măsură ce această idee apărută şi dezvoltată prin
multiple studii în domeniul prevenirii abuzului şi al neglijării femeii şi copilului s-a
infiltrat în conştiinţa socială, au apărut: interesul pentru viaţa privată a individului
şi al familiei, diverse studii reglementările şi legile serviciile de prevenţie şi
intervenţie. Spaţiul public, prin conştientizarea riscurilor şi starea de alertă
consecutivă, traduse prin interesul manifest faţă de domeniul vieţii private a
familiei şi a indiviţilor,penetrează spaţiul privat cu intenţia deprotejare a

121
indivizilor, dar uneori şi cu efecte de disconfort şi pentru ei. Uneori acest interes
conduce la prezentări detaşanţate în presă, cu efecte nocive asupra reprezentării
sociale care vor vehicula imaginea unei violenţe domestice cu aură de
„normalitate” rezultată din frecfenţa manifestărilor prezentate. Un astfel de interes
intruziv faţă se spaţiul privat frizează adeseori bunul simţ, ce se întîmplă
deconcertat în faţa relatărilor incredibile şi dureroase.
Violenţa domestică este o problemă globală, cu care se confruntă toate ţările
lumii, bine camuflată şi deghizată prin intermediul multor reprezentări greşite
depre rolul tradiţional al bărbatului şi al femeii în familie şi societate. Sociologii,
bunăoară, sunt tentaţi să explice prezenţa violenţei prin tradiţiile socio-culturale
din societate. Violenţa domestică apare ca urmare a lipsei de cultură, a perceperii
eronate a valorilor familiale şi sociale, fie a neglijării lor.
Agresivitatea întrafamiliară repreţintă o patologie relaţională, o conduită
comportamentală deviantă. Prin implicaţiile sale psihobiologice, sociojuridice,
economice, heteroagresiunea intrafamiliară devine o problemă de importanţă
majoră pentru actuala societate.
Familia patogenă dezvolă un risc deosebit atît pentrumembrii săi cît şi pentru
sănătatea socială în general. Violenţa fizică şi cea verbală între soţi, alcoolismul
părinţilor, gelozia cu componente patologice, abuzul sexual afemeii şi al copilului,
delecvenţa juvenilă, molestările şi abandonul bătrînilor, sărăcia şi şomajul – toate
acestea sunt doar cîteva dintre „dimensiunile „ anomiei familiei contemporane, ale
căror valori tradiţionale suferă restructurări serioase.
Autorii care abordează în lucrările sale problema violenţei domestice indică
la o extindere enormă în ultimii ani al acestui fenomen cu impact psiho şi
sociopatogen.
Motivul principal care a generat, atît detîrziu recunoaşterea violenţei
familiale şi abordarea ei ca o problemă socială l-a constituit coloritul specific
atribuit familiei: spaţiul privat cu caracter „tabu”, în care nu poate fi admisă nici o
intervenţie din afară.

122
 Femeia suferă cel mai mult în urma violenţei domestice, deoarece,face parte
din categoria persoanelor (împreuna cu copii şi cei foarte în vîrstă) ceprezină un
grad mare de vulnerabilitate victimală, date fiind caracteristicile sale
bioconstituţionale şi psihocomportamentale. Prin tradiţie, feminitatea desemnează
o serie de trăsături de personalitate specifice femeii, precum: sensibiiate, fineţe,
activitate ordonată, sentimente deosebite, preocupări pentru frumos, emotivitate,
intelegenţă analitică, atitudini emoţionale.
Dar tot prin tradiţii imaginea femeii în raport cu cea a bărbatului a fost
general defavorizată, bărbaţii, mai ales cei căsătoriţi, avînd drepturi depline de
aplicare a sancţiunilor axate peagresiune fizică. Femeia trebuie să suporte dea
lungul timpului multe variante de umilire, desconsiderare şi chiar maltratare, toate
acestea ca urmare a unor norme socio culturale acceptate şi promovate de grupurile
şi macrogrupurile de apartenenţă.

1.2. Tipurile şi formele violenţei domestice

Pentru realizarea unei intervenţe adecvate este necesară însă o definiţie
operaţională care să cuprindă tipurile de violenţă, clasificate după formele lor de
manifestare. Altfel spus, violenţa intrafamiliară este un act sau un ansamblu de acte
la săvîrşirea cărora se foloseşte un anumit grad de forţă fizică realizaţ în cadrul
unui grup care îndeplineşte funcţii familiale.

123
 Marciana Popescu şi Ana Muntean, (2000) specifică că violenţa
intrafamiliară cuprinde mai multe tipuri de violenţă:
• Violenţă fizică activă, prin care se provoacă celuilalt membru de familie o
serie de vătămări;
• Violenţă fizică pasivă, ce constă în întreruperea sau insuficienţa relaţiilor
sociale sau sexuale;
• Violenţa verbală;
• Violenţa sexuală.

Formele de victimizare la care a fost supusă femeia au variat de la o cultură

la alta, de la o etapă istorică la alta, de la forme uşor agresive pînă la forme
violente, fizic şi psihic traumatizante.
Fără a minimaliza impactul negativ al violenţei asupra altor categorii de
victime (copii, bătrîni) şi gravitatea altor forme de victimizare a femeilor (violul),
vom aborda doar procesul de victimizare a femeii din persectivă violenţei
domestice.
În multitudinea de varinate de abordare şi analiză contemporană de abordare
a violenţei domestice putem delimita două poziţii de extremă:
• Tratarea violenţei ca o suită de acţiuni ce dăunează, provoacă durerea,
suferinţe celor din familie;
• Identificare violenţei cu tendinţa de a-şi supune alţi oameni, de a fi lider, de
a realiza activităţi autoritare.

Violenţa fizică, sexuală, emoţională, economică, ameninţările şi intimidarea

reprezintă forme de adresare violentă în familie. Scopul persoanei care comite
actul de violenţă este de a deţine puterea şi controlul în relaţiile familiale. În mare
parte, actele de violenţă domestică sunt săvîrşite de bărbat împotriva femeii.

124
 Bărbaţii care manifestă comportament violent pot folosi urmaătoarele forme
de control pentru a deţine putere asupra femeii:
6. Violenţa fizică: împinge, ghionteşte, bate, palmuieşte, strangulează, trage

de păr, izbeşte, apucă, foloseşte arma, răstoarnă, prăbuşeşte la podea,

răsuceşte mîinele, muşcă, aruncă cu diverse obiecte, crează obstacole fizice,
care nu-i permit femeii să iasă din casă, nu-i permite să primească ajutor
medical în caz de necesitate (boală, graviditate sau traume). Violenţa fizică,
nu întotdeauna lasă urme uşor vizibile (vînătăi, fracturi).
7. Violenţa emoţională: bărbatul agresor ameninţă că îi va răpi copii, ori o va

face să se sinucidă, loveşte în demnitatea personală a femeii cu vorbe

umilitoare, grosolănii, reproşîndu-i că-şi îndeplineşte prost rolul de soţie,
mamă. Aceste acţiuni condiţionează degradarea personalităţii femeii.
Violenţa emoţională este o formă importantă în deţinerea controlului asupra
partenerei. Multe femei, victime ale violenţei afective susţin că aşa forme
ale violenţei domestice sunt cu mult mai distrugătoare decît violenţa fizică,
cu toate că nu lasă urme şi cicatricii vizibile.
8. Violenţa sexuală: partenera este impusă să întreţină relaţii sexuale sau este

lipsită de aşa relaţii. Forţarea femeilor de a asista sau de a lua parte la acte
sexuale, de a le exploata în scopuri de prostituţie sau de pornografie
reprezintă o manifestare a violenţei sexuale.
9. Violenţa economică: femeilor nu li se permite să se încadreze în cîmpul

muncii, sunt lipsite de bani, sunt impuse să ceară de la bărbat bani pentru a
face cele mai necesare cumpărături (hrană, îmbrăcăminte pentru sine şi
copii).
10. Izolarea: limitează folosirea telefonului, i se interzice să comunece cu

ceiapropiaţi, femeia este supraveghiată în permanenţă: ce face, cu cine

prieteneşte, cu cine se întîlneşte, ce voorbeşte.

125
 Agresorii îşi aranjiază cu traiul familiile în locuri puţin populate, le
îndepărtează intenţionat de prieteni şi rude.
Multe decenii, violenţa domestică a fost considerată o formă de manifestare
obişnuită în familiile dezorganizate şi îngrupurile marginale, defavorizate social şi
economic, dar aceste fenomene de manifestare sunt frecvente şi în cazul familiilor
cu un statut social ridicat, carenu sunt însă dispuse să recunoască aceste
comportamente, creînd o imagine falsă, sau incompletă, asupra amplorii acestui
fenomen.
Statisticele internaţionale estimează că frecvenţa acestor forme de violenţă a
crescut în ultimii ani. Astfel în SUA, unul din opt adulţi a fost implicat într-un
episod violent. În Republica Moldova conform unor statistici ale Serviciului de
Prevenire a Criminalităţii, în anii 1997 – 1998 s-au inregistrat următoarele cifre:

Tab. 1 Statistica formelor de violenţă domestică

Victeme (femei) Vătămare Tentative de Lovituri Omor

corporală omor cauzatoare de
moarte
1997 1998 1997 1998 1997 1998 1997 1998

Ale soţului 144 72 8 15 7 7 26 17

Ale 123 179 8 22 2 11 22 23

concubinului
Ale eltei rude 74 52 3 5 4 3 5 18

Total 341 203 19 42 13 21 66 56

După cum se poate observa din tabel, formele fizice ale violenţei domestice
pot culmina pînă la situaţii grave cauzatoare de moarte. Escaladarea fenomenului
violenţei, poate transforma victima,în agresor fapt prezentat în tabelul următor:

Tab.2 Statistica formelor de violenţă domestică

126
Femei autori Vătămare corporală Lovituri letale Omor
1997 1998 1997 1998 1997 1998
Asupra soţului 6 37 0 0 29 12

Asupra concubinului 5 52 0 0 9 6

Asupra altei rude 2 20 0 9 9 6

Total 13 109 0 9 47 24

1.3.Etapele violenţei domestice

Etapa 1 etapa încordării crescînde

Etapa 2 etapa violenţei active
Etapa 3 etapa „iubirii şi căinţei” sau „luna de miere”

Etapa încordării crescînde se caracterizează prin:

 Cazuri de violenţă neînsemnată;
 Femeia încearcă să liniştiască bărbatul, devenind mai grijulie şi mai
răbdătoare;
 Încearcă/se străduie să nu nimerească sub mîna lui;
 Percepe comportamentul grosolan al bărbatului ca fiinddrept împotriva ei;
 Crede că poate evita furia lui;
 Devine complice şi poartă răspundere de comportamentul lui;
 Nu-şi permite să se supere pe bărbat, nu se revoltă cînd acesta manifetă
agresiune faţă de ea;
 Minimalizează anumite incidente sau consecinţele lor;
 Neaga frica faţă de soţ şi acţiunile lui agresive;

127
  Crede că poate controla comportamentullui.

Pe măsura creşterii tensiunii, devine tot mai greu de a folosi metodele expuse
mai sus pentru a incadra situaţia îndomeniul normalităţii şi femeia se inchide în
sine. Bărbatul la rîndul său, foloseşte furia femeii ca pretext pentru exploziile
agresive ulterioare şi situaţia devine tot mai încordată.
3. Etapa violenţei active se caracterizează pierderea autocontrolului, lipsa
autocontrolului fiind însoţită de un comportament distructiv. Agresorul,
de obicei, îşi îndreptăţeşte comportamentul agresiv. Acţiunile lui sunt
imprevizibile. Dacă femeia opune rezistenţă, el devine şi mai agresiv, mai
crud. În unele cazuri femeia ce provoacă intenţionat pentru a pune capăt
tensiunii mereu crescînde. În aceste momente ea simte nu atît durerea
fizică cît nepuntinţa de a se apăra, de a evita sau a fugi de agresor. Adesea
minimalizează gravitatea traumelor primite. Asemenea incidente o fac să
devină apatică, închisăîn sine, indispusă şi neputincioasă. Uneori se
izolează pentru cîteva zile, înainte de a se adresa după ajutor.
4. Etapa „iubirii şi căinţei” sau „luna de miere” se caracterizează prin linişte
şi pace neobişnuită. Bărbatul încearcă să compenseze comportamentul
precedent prin grijă permanentă şi manifestării de dragoste. El ăşi
recunoaşte greşelile, ănduplecă soţia să nu plece, să rămîna la el.
Agresorul este convins că va putea să se stăpîniască şi promite orice,
uneori urmează şedinţe de psihoterapie. Promisiunile bărbatului, aparent
sincere, menţin speranţa femeii că el va putea să se schimbe. Ea
recunoaşte acele calităţi, care au atras-o şi care i-au plăcut la el şi-l
caracterizează pozitiv. Recunoaşte în el acea persoană de care s-a
îndrăgostit cîndva, susţine că ar merge la orce pentru a înbunătăţi relaţiile,
iar el îi aminteşte permanent că are nevoie de ea, că nu poate trăi fără ea,
că se va sinucide dacă va pleca şi nu se va mai intoarce la el. Anume aici
se produce legătura simbolică. Femeia primeşte toate „bunurile”

128
 căsătoriei, astfel agresorul o cumpără şi ea devine complicele lui, ea este
supusă în înregime voinţei lui.
În continuare prezentăm desccrierea comportamentului specific agresorului şi
vitemei la fiecare etapă.
Etapa I poate dura de la cîteva minute pînă la luni, ani.

Comportamente specifice:
Agresorul: Victima:
• O învinuieşte; • Se închide în sine;
• O limitează în acţiuni; • Este nervoasă;
• Este supărăcios; • Exploadează;
• Refuză să comunice; • Se alimentează neregulat;
• Pleacă trîntind uşa; • I se dereglează somnul sau
• Aruncă obieste; doarme prea mult;

• Obijduieşte; • Nu poate să se concentreze;

• Ocărăşte; • Lucrează foarte mult sau tot mai

• Se comportă rău cu copii; puţin şi mai puţin;

• Permanent înjoseşte pe cineva; • Nu poate vorbi despre „aceasta”

• Ameninţă; • Este predispusă către orice din

partea soţului;
• Nu conştientizează că creşte că
creşte incordarea, tensiunea. • Conştientizează creşterea
permanentă a încordării.

Etapa II poate dura de la 5 minute pînă la o zi sau mai mult. Actul de

violenţă are loc cu uşile închise. Intensitatea violenţei creşte proporţional cu
numărul de recidive.

Comportamente specifice:

129
Agresorul: Victima:
• Minimalizează gravitatea • Este impusă să intreţină relaţii
traumelor şi gravitatea sexuale;
consecinţelor; • Nu se poate apăra;
• O ghionteşte sau o pălmuieşte; • Nu se poate supune;
• O zgîrîie, o trage de păr, foloseşte • Plînge;
arma, o muşcă, o ameninţă; • Se sperie.
• Strigă.

130
Capitolul II Implicaţiile psihosociale ale violenţei
domestice

2.1. Ciclul violenţei în familie

Cel mai bun indicator al violenţei domestice este existenţa unui incident
produs anterior momentului în care se discută riscul de violenţă în familie.
Indiferent de forma pe care a luat-o manifestarea violenţei, apariţia ei în relaţiile
dinre membrii familiei reprezină o breşă ce treptat vă îngădui forme şi manifestări
tot mai ample, mai variate şi mai frecvente. O nevinovată remarcă de genul „nu-
mi place cum ţi-ai aranjat părul” sau „nu-mi place cum te-ai imbrăcat” va atrage
după sine în timp consecinţe, tot mai dramatice.
Aceste remarce pot fi apreciate de către cel/cea cărui îi sunt adresate ca o
manifestare a interesului, sau altfel spus al iubirii.În realitate, apare aici deja o
arogare a dreptului de a impune celuilalt limitele existenţei şi ale manifestărilor,
după bunul plac al celui care se simte în poziţia dominantă.cel supus nu are dreptul
de existenţă proprie, la nevoi proprii. Existenţa şi nevoile lui se vor conforma
pricncipiilor şi îngrădirilor impuse, adese ori arbitrar,decătre cel care domină.

131
 Se descriu în ciclul violenţei domestice cu treceri recognoscibile între
diferitele faze ale ciclului.
Imediat după incident apar regretele, remuşcările agresorului, compasiunea
pentru victimă, surpriza că a fost cu putinţă un altfel de eveniment, teama de a fi
părăsit. Victima este speriată, intr-o stare de alertă, şocată de evenimentul violent
şi mai ales la început, dornică de a se proteja. Poate că măsurile pe care le ia nu
sunt cele mai bune, ţinînd seama de starea de panică pe care o trăieşte, dar de
regulă ele se centrează pe impulsul de a pleca, de a părăsi situaţia şi pe agresor.
În subsidiarul acestei situaţii apar tentativele agresorului de a convinge
victima să îl ierte, prin autoculpabilizare şi daruri. După o rezistenţă iniţială,
proporţională cu gradul de luciditate al victimei, ea va ceda şi se va umple cu
speranţe. Cuvintele şi darurile o vor convinge că ceea ce sa petrecut este un
incident izolat şi o vor face de asemenia să îşi găsească o parte din vină în
declanşarea conflictului. La capătul acestei faze consecutive evenimentului cei doi
vor fi din nou împreună ca la început, plini de speranţe şi dornici de a uita ceea ce
s-a întîmplat.
Copii – martori, deşi statisticele arată că, în 80% din cazuri în astfel de
evenimente şi ei devin victime directe, ţintă a loviturilor agresorului (Lossus,
2001) – vor avea probabil o perioadă mai lungă deangoasă şi memoria lor nu va
îngădui instalarea uitării probabil niciodată. Căci în memoria autobiografică cese
construieşte după virsta de un an, ca şi în memoria implicită, senzorimotoare,
specifică vîrstei cuprinse într 0 şi 1 an, se vor păstra urme care se pot manifesta în
diferite momente ale vieţii individului, cu atît mai insidios, inexplicabil şi
necontrolat cu cît au avut loc la vîrste mai mici. „Deşi nu vom putea niciodată să
ne amintim explicit ceea ce ni s-a întimplat în primul an de viaţă, experienţa din
acel timp, pe care am trăit-o cu cel care nea îngrijit, a lăsat un puternic şi un greu
impact asupra proceselor noastre implicite. Această experienţă atinge procese
emoţionale, comportamentale, perceptive, precum şi modelul mental a lumii
celeilalte şi al proprii noastre lumi. ” (Siegel, 2000)

132
 În urmaătoarea fază a ciclului violenţei în familie, reîncepe o acumulare a
tensiunilor. Încidente mici, inerente vieţii cotidiene a familiei, conduc la tensiuni
ce nu se soldează cuizbucniri la început, darcare se acumulează. Primele izbucniri
agresive vor fi mai vagi, mai generalizate şi mai nevinovate. În această perioadă,
victima încă se află în faza speranţelor şi a încrederii şi va avea impresia că,
împreună cu agresorul, ei fac un front comun în faţa problemelor. El se va enerva
împotriva copiilor care sunt prea gălăgioşi, a colegului care l-a dezavantajat într-o
situaţie, a supei ce nu este insuficient de caldă, a politicienilor care conduc, a
mamei ei sau a unei vecine care sună la telefon sau vine în casă la ore nepotrivite.
Va avea o proastă dispoziţie tot mai accentuată şi persistenă, ea îi va da dreptate,
va potoli copii, va blama colegul, va merge pe vîrfuri, va reîncălzi supa, vă înjura
politica şi politicienii, şi va atrage atenţia mamei sau vecinei că nu doreşte să mai
fie „deranjată”.
Tot acum ea începe să se preocupe exagerat de evitarea starii lui deproastă
dispoziţie. Mintea ei va fi plină de soluţii menite să îl calmeze.
Agresivitatea crescută începe să se direcţioneze însă, în urmatoarea fază,
înspre victimă. La început sunt cuvintele neplăcute, grele ameninţătoare apoi
gesturi debruscare şi ţinta se conturează totmai clar. E o fază în care relaţiile celor
doi devin raporturi de vînător – pradă, el este tot mai precis în atacuri de hărţuire,
ea este tot mai fără scăpare, face „greşeli”, tot mai frecvente, se simtetot mai
neputincioasă şi vinpvată de tot ceea ce se întîmplă.
Acum ar avea nevoie de „gardienii” pe care i-a îndepărtat. Mama, sora,
vecina, nuvor fi disponibile acum, cînd li se solicită sprijinul.
Conflictul izbucneşte disproporţionat de la un incident oarecare, acumulînd
circumstanţial toţi factorii cu valoare de a potenţa sau favoriza declanşarea
conflictului.
Incidentrul de mai scurtă sau mai lungă durată, de o gravitate variabilă,
încheie ciclul, care se reia.

133
 În timp, variaţiile care apar privesc gravitatea şi perioada de timp a fazelor
dintre incidente. După cîţiva ani incidentele pot fi tot mai grave, iar faza
remuşcărilor, a insistenţelor pentru iertare şi împacare tot mai scurtă, pînă la
absenţa totală.

2.2. Consecinţele violenţei domestice

Violenţa domestică are impact negativ asupra oricărei persoane pe care o
maschiază. Acest efect negativ este conturat şi în comportamentul femeii
victimizate. Profilul psihosocial al femeilor agresate de partenerii de cuplu a fost
identificat şi de specialiştii canadieni:
13.dureri cronice ce demonstrează o proastă stare de sănptate;
14.Vizite frecvente la medic;
15.Grad scăzut de autopreţuire;
16.Experimentarea unor epzoade de violenţă în timpul copilăriei;
17.Dependenţă emoţională faţă de partener;
18.Respectul acordat trebuinţelor partenerului; asumarea responsabilităţii
pentru conduita acestuia;
19.Exigenţa unor idei sau acte suicidale;
20.Posibilitatea ca în calitate de mamă să-şi maltrateze copilul;
21.Tulburări nocturne: insomnii, coşmaruri vidente;

134
 22.Agitaţie severă, anxietate, stare de nervozitate permanentă;
23.Gîndire confuză, incapacitate dea lua decizii, lipsă de concentrare;
24.Opinii rigide cu privire la rolul femeii şi al bărbatului.

Femeile victime ale violenţei domestice sunt traumate atît fizic, cît şi
eoţional nu numai în timpul actului de violenţă, dar şi în perioada ce urmează.
Acest set de traume specifice femeilor victime a primit denumirea de sindromul
traumatizării secundare ca rezultat al violenţei domestice.
Sindromul are două faze:
3. faza acută nemijlocită, în perioada căreia femeia vectimă se află în
stare de criză, se dereglează activitatea ei normală;
4. faza ce durează are duraţie mai mare, în care victima conştientizează
importanţa şi urmările actului violent, a schimbărilor care au survenit
în viaţa ei.

Sindromul include reacţii fiziologice, emoţionale şi comportamentale drept

rezultat al agresiunii trăite şi al periculozităţii recidivei.
2. Faza acută nemijlocită generează un şir de coportamente specifice:

• Reacaţia nemijlocită. Este răspîndit pe larg mitul că imediat după

acest eveniment femeia victimă manifestă un comportament isterical
şi fobic. Nu esteun coportament obligatoriu. Dimpotrivă femeile
victime vorbesc despre un diapazon foarte larg de reacţii emoţionale
din perioada posttraumatică. Racţia fizică şi emoţională poate fi atît de
intensivă, incît victima poate fi marcata de şoc sau depresie.
- stilul expresiv în timpul interviului – femeia manifesă fobii,
furie;
- stilul de control – reacţiile sunt dirijate şi controlate.
- se comportă de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic – emoţiile reale
sunt camuflate

135
 • Reacţia fiziologică. În urma actului de violenţă fizică sau sexuală
femeile descriu o multitudine de reacţii fiziologice. De regulă, spun că
le doare tot corpul, uneori părţile luiaparte mîinele, picioarele, capul
gîtul, pieptul. Se înregistrează:
- dereglarea somnului – insomnii, coşmaruri;
- dereglarea în alimentaţie – nu are poftă de mîncare, simte
dureri în burtă, vometează, pierde gustul mîncării.
• Reacţia emoţională. Femeia victimă a violenţei domestice se simte
vinovată, înjosită, ruşinată, este marcată de fobie, stres, depresie,
anxietate. Acestea sunt nişte tratări ce stau la baza sindromului
nominalizat. Multe femei susţin că au vazut moartea cu ochii lor.
Trăirile emoţionale variază de la remuşcări, degradare, vinovăţie,
ruşine, disconfort pînă la furie, dorinţa de a se răzbuna,ura faţă de
bărbaţi. Varietatea trăirilor emoţionale determină modificarea
frecventă a dispoziţiei.
• Reacţia cognitivă. Încearcă să se debaraseză de gîndurile grele, dar
conştientizează că ele le urmăresc mereu. Se gîndesc cum ar fi putut
evita violenţa, să nu o provoace. Acesta le face să se simte vinovate.
Mult mai greu le vine femeilor care încearcă să-şi camufleze reacţiile
şi sentimentele. În exterior ele apar a fi foarte calme, de parcă cu ele
nu s-ar fi întîmplat nimic, interiorul, însă este perturbat de emoţii
negative.

2. Faza reorganizării. Violenţa duce la schimbarea ritmului şi activităţii nu

numai în perioada acută nemijlocită, dar şi în perioada imediat următoare care are
o durată mult mai mare – luni sau ani întregi. Sunt mai multe circumstanţe care
asigură ieşirea din criză: stilul personal al victimei, particularităţile ei psihologice,
oamenii care o înconjoară, susţinerea şi ajutorul lor, atitudinea lor faţă de ea după

136
incident. Pe parcursul procesului de reorganizare, femeile victime ale violenţei
trebuie să depăşiacă următoarele momente:
• Schimbări în stilul de viaţă. De obicei, în urma actului de violenţă trăită
survin schimbări în multe aspecte ale vieţii. Totuşi, unele femei victimizate
continuă să îndepliniască obligaţii cotidiene, merg la studii, lucru, dar sunt
incapabile de a se încadra în activitatea de muncă. O altă categorie de femei
aplică alt stil de viaţă – preferă să-şi petreacă timpul acasă, practic nu ies
nicăieri nu lucrează. Victima frecvent se adresează după ajutor familiei de
origine, de la care este sigură că va primi susţinere şi în cadrul căreia se
simte în securitate. În alte cazuri simt necesitatea de a se mişca, de a pleca
undeva, de a schimba locul detrai. Probabil această dorinţă este generată de
nevoia de a fi în securitate, de frica de soţ, de aceea îşi schimbă adresa
numărul de telefon.
• Visurile şi coşmarurile reprezintă sindromul principal care continuă să
influenţeze în perioada respectivă. Femeile victimeale violenţei domestice
descriu două tipuri de visuri:
- coşmaruri care actualizează actul de violenţă în urma căruia femeia a
suferit şi care încearcă să se apere, dar nu reuşeşte.
- visurile ce reflectă faza terminală a actului de violenţă apar mai
tîrziu.
• Fobiile. Un mecanism de autoapărare îl constituie cultivarea fobiilor
specifice situaţiei în cauză. Femeia se teme să rămînă singură, să aibă relaţii
sexuale, să se întîlniască cu agresorul.
• Reacţia complexă la violenţa domestică. Sunt femei care pot vorbi despre
greutăţile pe care le întîmpină în aceste perioade. Ele eu nevoie de
consultaţii mai îndelungate şi mai intensive. La ele pot săse dezvolte
sindroame adăugătoare: depresia de lungă durată, abuzul de alcool sau
utilizarea altor substanţe psihotropice, comportamentul suicidal, sau

137
 psihopat, regresie, refzul de a trăi o viaţă normală, dorinţa de a declanşa
conflicte familiale ş.a.
• Reacţia slabă la voinţa domestică. Acest tip de reacţie apare la femeile care
nu vorbesccu nimeni despre cele întîmplate, nu-şi exteriorizează emoţiile.
Ca rezultat, feeia devine închisă în sine. Dacă consultantul îi pune întrebări
despre personalitatea ei, ea răspunde, dar nu înţelegător.

4.2. Consecinţele violenţei domestice.

Pentru a clarifica problema, consultantul trebuie să-i adreseze o serie de
înrebări adecvate situaţiei. Celmai potrivit lucru în acest caz este de a.i insufla
curaj şi optimism. Trebuie să înţelegem de ce femeia victimă a violenţei domestice
preferă tăcerea.
Consultarea literaturii ştiinţifice ce abordează fenomenul violenţei domestice
şi consecinţele, etapele ei asupra femeilor a permis identificarea unor reacţii
generale în comportamentul femeilor victimizate:
Frica
• De a rămîne singură
• Că va fi găsită şi pedepsită de cel ce a agresat-o
• Că se va afla ce s-a întîmplat cu ea
• De propria-i furie
Vinovăţia
• Că a greşit
• Că a încălcat normele religioase sau culturale
Furie
• Faţă de sine pentru faptul că „a permis să se întîmple”
• Faţă de cei care au ocrotit-o
• Faţă de societate
• Faţă de soţ

138
 Trădare
• Din partea lui Dumnezeu
• Din partea statului
• Din partea soţului
• Din partea familiei
Neîncredere
• În sine
• În propriile capacităţi de a aprecia oamenii şi evenimentele
• Faţă de oameni, chiar faţă de cei care au „trădat-o”
Neputinţă
• Se gîndeşte „că niciodată nu va fi mai bine”
• Că nu-ţi poate dirija propria viaţă
• Că a fi femeie înseamnă a fi în permanenţă abizată
Îndoială
• „care într-adevăr aceasta s-a întîmplat?”
• „de ce aceasta s-a întîmplat cu mine?”
Şoc
• A rămas frapată, însă nu poate plînge
Dezorientare
• Nu-şi găseşte locul
• Slab memorizează

2.3. Rolul şi metodele asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice

Dreptul de a trăi fără teama de brutalitate fizică este recunoscut oricărui

individ, indiferent de sex. Exercitarea, implicitrealizarea acestui drept este însă

139
diferit înţeleasă şi suportă o tratare diferită din partea autorităţilor şi a opiniei
publice atunci cînd victemele violenţei sunt femeile, îndeosebi în situaţiile în care
violenţa semanifestă în cadrul familiei. Relaţiile tensionate între soţi, transferate în
registrul raporturilor părinţi – copii (încadrul sistemului parental) se finalizează cu
manifestări violente care conduc sper dezechilibrul sistemului familial. În
evaluările sale asistentul social trebuie să fie preocupat de modul în care soţii sau
părinţii înţeleg violenţa, cauzele acesteia, îndeosebi consecinţele asupra lor ca
executanţi sau victime.
Fapte şi comportări violente au persistat în relaţiile dintre oameni din cele
mai vechi timpuri, chiar de la apariţia umanităţii. Manifestările agresive au
rădăcini adînci în tradiţiile culturale şi religioase, demulte ori fiind justificate,
încurajate, ba chiar legalizate într-un şir de societăţi, unde bărbaţilor li se
“încredinţiază grija faţă de femei”, prin aceasta oferindu-le-se defapt, privilegiul
nelimitat de a predomina, de a asupri, ba chiar şi de a stăpîni femeia.
Sistemele judiciare şi educaţionale din unele ţări contribuie la infiltrarea în
conştiinţa membrilor societăţii a părerii, precum că comportarea violentă a
bărbaţilor ar fi firească şi acceptabilă. Maltratarea femeilor, omorîrea fetiţelor nou
născute, avorturile selective (renunţarea la feţii de gen feminin) sunt acţiuni
atestate de veacuri, considerate o realitate, neplăcută, dar inevitabilă. În unele ţări,
mutilarea genitală, arderea vaduvilor, a femeilor suspectate de adulter, sunt
calificate drept “măsuri de întrţinere a ordinii publice”.
În ultimele decenii ale secolului XX vilenţa asupra femeilor a luat proporţii
îngrijorătoare. Astăzi în multe ţări femeile sunt supuse unei violenţe permanente –
atît în familie cît şi în societate. Traficul de femei şi prostituţia forţată reprezintă în
fond forme moderne voalate de sclavagism şi oviolare gravă a drepturilor
persoanelor de gen femenin. Într-o stare deplorabilă se află femeile din categoriile
vulnerabile, iar cele din zonele de conflict sunt supuse celor mai odioase forme de
violenţă.

140
 Activitatea asistenţială se va desfăşura cu succes în cazul în care cei ce
realizează intervenţia cunosc nevoile femeii, victeme ale abuzului domestic.
Cercetările constată că femeia victimă a violenţei are nevoie de:
• Susţinere şi acceptarea sentimentelor şi a hotărîrilor ei;
• Atenţia;
• Preocupări de sănătatea ei;
• Un adăpost sigur pentru ea şi copii ei;
• Informaţii clare despre drepturile sale;
• Recăpătarea sentimentului de control asupra vieţii personale.

Un element obligatoriu în intervenţie îl constituie respectarea confidenţialităţii de

către fiecare membru al echipei multidisciplinare. Ea este importantă din
următoarele perspective:
• Confidenţialitatea (păstratrea tainei clientului) are valoare majoră în
consiliere. Încrederea în consilier, sentimentul de securitate îi ajută victimei
să-şi expună sincer viziunile;
• Femeia victimă are dreptul să spuie doar ceea ce consideră ea că este
necesar;
• Informaţia primită dela client poate fi divulgată doar în cadrul discuţiilor cu
supervizorul;
• Notiţele, procesele verbale sunt, deasemenia confidenţiale;
• În cazul cînd femeia victimă este trimisă de la o altă instituţie, consilierul nu
are dreptul să comunice prin telefon informaţii despre ea acestei instituţii (cu
excepţia cazului cînd victimă îşi dă consinţămîntul.

Dacă consilierul este cunoscut cu victima (colegă, vecină, rudă etc.), este de
dorit să orienteze la alt specialist. Consilierul este personal responsabil de păstrarea
tainei femeii-victime.

141
 Este dificil pentru asistentul social să realizeze consilierea în cazul cînd:
• Constată că această femeie nu-i place;
• Viziunele ei diferă de ale lui;
• Femeia are un accent puternic sau foloseşte cuvinte neînţelese de dînsul;
• Studiile, cultura şi experienţa ei de viaţă diferă de la cele ale asistentului
social;
• El a mai auzit această istorie;
• Nu ştie ce să răspundă;
• Femeia spune ceva ce consilierul nu doreşte să audă ;
• Propriile sentimente sunt foarte puternice ;
• Atenţia consilierului este concentrată la propriile sentimente şi îşi aude doar
propriul glas.

Asistenţii sociali elaborează împreună cu victima planul de securitate. Ce

înseamnăun plan de securitate? Fiecare om, care trăieşte în familii unde este
violenţă, are nevioe de un plan de securitate. Planul de securitate trebuie sa fie
strict individual, să fie elaborat pentru fiecare persoană în parte, ţinînduse cont de
starea familială, vîrsta, prezenţa copiilor, starea financiară, dar, în acelaşi timp, să
includă elementele generale de bază.
Alcătuind planul de securitate ţineţi cont de:
• Toate căileposibile de a părăsi locuinţa: uşa, geamul, liftul, scările, ieşirile
de sub-sol. După posibilitate, puteţi repeta căile de refugiu ;
• Alegeţi un loc unde puteţi pleca pe un timp oarecare: la prietenă, rude, ccare
vă pot da un ajutor în aceste condiţii, la hotel sau spital – principalul este ca
să fiţi în siguranţă;
• Adunaţi lucrurile de primă necesitate: bani pentru transport, hainele cele mai
necesare, cheia de la casă, paşaportul, medicamentele, cărticica de telefoane
şi adrese, biuterii depreţ;

142
 • Încercaţi să economisiţi o sumă de bani;
• Evitaţi conflictele în locurile unde pot fi obiecte cu care văpoate lovi;
• Revedeţi în fiecare lună planul de securitate.

În cadrul centrului nominalizat funcţionează linia de telefon fierbinte sau

“telefonul încrederii”.
Cei ce se adresează la telefonul încrederii pot primi informaţie, consultanţii
şi ajutor referito la problemele violenţei domestice.
Linia de telefon fierbinte (LTF), deserveşte femeile victime ale violenţei familiale
(sexuale, fizice, emoţionale) sau persoane ce telefonează din numele lor.
Obiectivele majore ale LTF sunt:
• Ascultarea impatică a victemei;
• Asigurarea susţinerii emoţionale;
• Oferirea infformaţiei cu privire la posibilităţile victimei;
• Discutarea acţiunilor pe care victima intenţionează să le realizeze şi, în caz
de necesitate, orientarea la servicii sau programe ce cuprind nevoile lor.

Telefonul încrederii activează prin intermediul:

• Ascultării active şi susţinere emoţională a clientului;
• Evaluării necesităţilor persoanelor care telefonează;
• Susţinerea active a deciziei femeii de a apela la ajutor şi de a rupe tăcerea;
• Oferirea informaţiei despre drepturile şi posibilităţile victimei;
• Orientări la programe consultative şi terapeutice;
• Elaborarea, împreuna cu victima a unui plan desecuritate.

Activitatea LTF se bazează pe principii profesionalecare garantează:

• Păstrarea tainei profesionale a clientului;

143
 • Atitudine identică şi respect faţă de toate persoanele ce apelează la ajutor,
indiferent de vîrstă, apartenenţa etnică sau religioasă;
• Oferirea informaţiei depline referitor la alternativele şi posibilităţile
victimei;
• Atitudinea nonacuzatoare faţă de femeia victimă a violenţei;
• Înţelegere, stimă şi susţinere.

Cele mai frecvente probleme cu care se adresează femeile, vizează violenţa

fizică, 60% fiind violenţă fizică din partea soţului sau a feciorului. Femeile sunt
nevoite să tolereze violenţa fizică, deoarece nu au unde pleca, nu au cu ce îşi
întreţine copiii.
În ceea ce priveşte violenţa verbală, multe feei nu o consideră o problemă de
bază, dar constată că este un lucru neplăcut. Multe dintre ele nici nu
conştientizează că aşa tip derelaţii nu pot fi considerate normale.
Depresia femeilor însoţeşte toate categoriile de probleme. Problemele
sexuale, exteriorizate de un număr foarte mic de persoane, sunt cauzele
primordiale a divorţului. Se observă o corelaţie între probleme, foarte rar, cei care
telefonează se adresează cu o singură problemă. Majoritatea cazurilor reprezintă
supreapuneri a mai multor probleme.
Încele ce urmează propun cîteva module aplicative administrate în asistenţa
socială a femeii victime a violenţei domesstice. În intervenţie este importantă prima
etapă, cînd se fac evaluările iniţiale. În acest fel, consilierii au bază pentru a decide
dacă trebuie să ofere sprijin individual unuia dintre parteneri sau să continuie cu
ajutorarea neutră a ambilor.
În orcare dintre cazuri, neutralitatea faţă de ambii parteneri nu trebuie
considerată neutralitate faţă de violenţă însăşi.
Comportamentul violent trebuie combătut cu chiar partenerul violent ce
poate să salute o astfel deintervenţie. O persoană care niciodată nu şi-a pierdut pînă
atunci controlul, se poate simţi adînc ruşinată şi terifiată de pierderea controlului.

144
Ea sau el poate deveni culpabil(ă) să folosească cuvinte în loc de violenţă
familială, dacă este deschis un canal decomunicare a disperării şi fricii care pot fi
cauzele subterane ale violenţei.
Strucutra întîlnirilor simultane cu ambii parteneri (locul de desfăşurare şi
durata întînlnirii, aranjamentele pentru primire, aşezarea şi centraşizarea discuţiei)
are nevoie de o planificare atentă. Dacă e femeie se teme să-şi întîlniască
partenerul, e important să înţelegem teama ei (poate să se teamă să rămîie cu el în
anitcameră sau că va fi forţată să cedeze cerinţelor lui, sau că va fi urmărită după
aceea , sau toate acestea la un loc). O mică diferenţă de oră (să zicem, de 20
min)îipoate permite să fie deja instalată în camera în care se poate discuta, fără să
ajungă faţă în faţă cu soţul sau cu partenerul în pragul uşei, astfel încît va părăsi
clădirea fără a-i fi teamă că va fi urmărită. Toate acestea se pot aranja fără a
încheia o alianţă cu ea, dacă consilierul subliniază că nici unul dintre parteneri nu
au fost prejudecat pe baza unor plîngeri neverificate de client. În interviurile sale
simultane ce vor administra următoarele strategii:
4) Chiar de la început, se acordă o mare grijă pentru a stabili o alianţă de lucru

cu ambii parteneri, deşi va fi mai uşor sa-i acorde unuia în parte. Cînd vin la
prima întîlnire foarte tensionaţi şi ostili, consultantul îi salută călduros şi
păstrează in contact vizual egal cu ei în context cînd vorbesc. Se adresează
direct şi foarte atent, astfel ca să nu se refere niciodată la careva din ei, la
persoana a treia;
5) Să aibă grijă, de asemenea ca prima întîlnire să deruleze sub formă de
discuţie, al cărei conţinut să fie conceput de ambii.
6) Nivelul ridicat al emoţiilor la prima întîlnire poate fi contracarat prin cîteva
modalităţi;
• Prin aranjarea scaunelor în triunghiorientate spre centru, astfel ca
partenerii să nu îşi întîlniască privirile, iar asistentul social să îi poată
privi pe ambii în acelaşi timp;

145
 • Prin stabilirea regulii că fiecare dintre ei are egală posibilitate de a
vorbi şi că nimănui nu i se permite să îl intrerupă pe celălalt;
• Prin sublinierea faptului că, deşi ca soţ şisoţiepot fi profund diferiţi,
ei sunt încă părinţi pentru copii lor şi au responsabilitatea comună de
a reduce tensiunea la care sunt supuşi;
• Prin stabilirea unor limite de timp precise (de regulă ultimul sfert de
oră) pentru rezumarea şi pentru confirmarea paşilor următori care
trebuie realizaţi:
 Săse concentrze asupra faptelor din prezent; aceasta nu
înseamnă să ignorăm sentimentele puternice ce au fost
recunoscute. Recunoaşterea seriozităţii problemei, a
obiectivelor şi a percepţiilor conflictuale ajută să cobăare
încordarea emoţională şi să se prevină o explozie. Trebuie de
concretizat problemele imediate, care necesită rezolvarea în
următoarele zile.
 Confidenţialitatea esteo problemă importantă atunci cînd se
ridică plîngerideordin personal. Clientul trebuie convins că
taina personală îi va fi păstrată.

În cadrul centrului pentru reabilitarea psihologică a femeilor victime ale

violenţei domestice se adiministrează diverse programe cu elemente de
psihoterapie. Se cere să se ţie cond de principiile generale ale psihoterapiei şi codul
deontologic al asistentului social. Principalele tehnici de lucru cu beneficiarii sunt:
metodica depolarizării poziţiei apreciative a clientului, metodele de reconstruire a
personalităţii, evaluarea aspectului pozitiv al clientului, acceptarea şi
autoacceptarea propriei persoane. Paralel cu eceste tehnici se utilizează consilierea
individuală, terapia de grup, trainingul, individual, trainingul de comunicare în
grup şi trainingul asertiv.
Încheiere

146
 Violenţa domestică se manifestă pestetot în lume, are locîn toate grupurile
etnice, rasiale, economice, religioase, de gen, vîrstă şi clasă. Ea poate coincide cu
folosirea şi abuzul de alcool sau droguri. Poate fi asociată cuprobleme emoţionale
sau tulburări mentale, suportarea în copilărie a violenţei în familie şi a abuzurilor,
sau cu nici unul din aceşti factori. Are loc în oraşe, suburbii, cît şi în zonele rurale,
există în toate sferele vieţii. Pînă nu demult problema violenţei asupra femeii era
separată de contextul Drepturilor Omului. Prin această se explică, probabil, că în
convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei,
adoptată în 1979, noţiunea de violenţă asupra femeii nu se menţionează. După
Conferinţa a III-a mondială de la Naerobi 1985, sub influenţa mişcării femenine
din diferite regiuni ale globului, societatea a început să fie preocupată de această
problemă. În decembrie 1993 adunarea generală a ONU a adoptat declaraţia cu
privire la supremarea violenţei asupra femeii. În declaraţie se menţionează că
violenţa faţă de femei reprezină uzurparea drepturilor fundamentale ale femeilor şi
reduce posibilităţile lor de a se folosi de aceste drepturi. Violenţa exercitată faţă de
femei reprezintă orice act de violenţă comis pe bază de sex, care provoacă sau
poate provoca prejudiciul stării fizice sau psihice, precum şi amuninţările cu astfel
de acte, privaţiunea de libertate forţată sau spontană, atît în viaţa socială cît şi cea
particulară.
Scopul tezei a fost de a descrie fenomenul de violenţă domestică asupra
femeii, familiei şi întregii comunităţi.
S-au realizat următoarele obiective:
• Au fost indentificate cauzele care duc la apariţia violenţei;
• A fost evidenţiat impactul violenţei domestice asupra femeii, familiei şi
întregii comunităţi;
• A fost descris ciclul violenţei în familie;
• Au fost carcterizate etapele şi comportamentele specifice violenţei
domestice;

147
 • Au fost identificate consecinţele manifestării violenţei domestice;
• Au fost descrise tipurile şi formele violenţei domestice;
• Au fost caracterizate rolul şi principalele metode asistenţiale în lucrul cu
victimele violenţei domestice.

Structura lucrării
În cadrul primului capitol ne-am referit la definirile conceptuale ale violenţei
domestice. În primul paragraf al acestui capitol am definit conceptul de violenţă
domestică şi caracteristicele lui. În al diolea paragraf ne-am referit şi am
caracterizat tipurile şi formele de violenţă domestică. În al treilea paragraf am
descris şi caracterizat etapele şi comportamentele specifice violenţei domestice.
În cadrul celui deal doilea capitol ne-am referit la implicaţiile psihosociale
ale violenţei domestice. În primul paragraf am desris şi caracterizat ciclul violenţei
în familie. În al doilea paragraf am descris consecinţele frecvente şi inevitale ale
violenţei domestice.
În al treilea paragraf am enumerat şi caracterizat rolul şi metodele
asistenţiale în lucrul cu victemele violenţei domestice

148
149
 Bibliografie
1) Bulgaru Maria „Aspecte teoretice şi practice ale Asistenţei Sociale”,
Chişinău 2003
2) Neamţu George “Tratat de Asistenţă Socială”, Polirom 2003
3) Neculau Adrian “Violenţa”, volum coordonat de Gilles Ferreol,
Polirom 2003
4) Paladi George " Familia: Probleme Sociale, Demografice şi
Psihologice », Chişinău 2005
5) “Asistenţa Socială în perioada de tranziţie: probleme şi modalităţi de
soluţionare”, Centrul Republican de Resurse pentru Asistenţa Socială,
Chişinău 2000
6) Sherri L. Schornstein “Violenţa domestică şi asistenţă medicală”,
Chişinău 2003
7) Mîndrilă Gabriella “Violenţa în familie: cauze şi efecte”
8) Iliuţ Pertu « Sociologia familiei »
9) « Asistenţa socială în context european », Chişinău 2002
10) « Declaraţia asupra eliminării violenţei asupra femeilor », Centrul Naţional
de Studii şi Informare pentru problemele femeii, cu sprijinul financiar al
Asociaţiei Avocaţilor Americani
11) Spînu Maria « Întroducere în Asistenţa Socială a familiei şi protecţiei
copilului” 1998
12) Killen K. “Copilul maltratat”, Timişoara 1997

150
 Cuprins:

Introducere.....................................................................................................3

Cap. I Noţiuni introductive ale abuzului.....................................................7

§1. Delimitări conceptuale ale abuzului. Tipuri.........................................7

§2 Cadrul teoretic al violenţei…………………………………………….12

§3 Factorii catalizatorii ai violenţei.............................................................19

Cap. II. Violenţa domestică – efecte asupra societăţii...............................22

§1 Studii asupra fenomenului de abuz asupra copiilor.............................22

§2 Cauzele apariţiei abuzului.......................................................................26

§3 Fenomenul abuzului copiilor în R. Moldova şi în alte ţări....................31

Încheiere...........................................................................................................35

Bibliografie……………………………………………………………………39

151
 Introducere

Încă din anii 1960, cînd a fost pentru prima oară identificat ca o problemă
socială modernă, s-a scris foarte multe, despre abuzul asupra copiilor. Scriitorii de
specialitate au căutat să izoleze natura şi cauzele abuzului şi metodele specifice de
prevenire şi tratare a acestuia.
Copilul are rolul cel mai important în cadrul familiei, comunităţii şi întregii
societăţi. El este persoana de care va depinde viitorul societăţii, însă ce fel de
viitor, dacă copilul este abuzat de către proprii lui părinţi şi de către alte persoane
în grija cărora se află copilul. Trebuie de luat în consideraţie faptul că abuzul
asupra copilului, indiferent de tipul lui, aduce copilului stări şi dereglări ale
psihicului, stări din care el greu va ieşi sau chiar va fi dominat de ele toată viaţa.
Mulţi părinţi, majoritatea fac parte din categoriile vulnerabile; consumatori
de alcool, îşi descarcă furia pe copii, aceştia din urmă ajung să manifeste nişte
comportamente neadecvate, deci ei sunt nişte copii care cu greu se integrează în
comunitate, sunt mai distanţi de restul copiilor.
Copilului trebuie să i se acorde toată atenţia şi să i se satisfacă toate cerinţele
şi nevoile căci de aceste lucruri va depinde comportamentul şi capacităţile lui de
mai departe. Trebuie de remarcat că în dezvoltarea sănătoasă şi educarea copilului
depinde de părinţi, căci ei sunt acei care plantează seminţa şi tot ei sunt persoanele
care trebuie să strîngă roada şi ce agricultor nu-şi doreşte ca roada să fie bogată, şi
frumoasă de care să se mîndrească atît el cît şi membrii comunităţii.

152
 Actualitatea lucrării
Abuzul îndreptat împotriva copilului este o problemă care în prezent este întîlnită
tot mai des. Pe majoritatea străzilor oraşului întîlnim diferiţi copii care cerşesc
pentru a putea mînca o bucăţică de pîine. Mulţi dintre aceşti copii au ajuns în
stradă din cauza familiei, adică a părinţilor, care fără milă abuzează de ei. Unii
dintre copii care ajung în stradă sunt instituţionalizaţi în instituţii speciale de unde
ei nu vor să se mai întoarcă acasă la părinţii lor, din cauza că ei sunt trataţi
necorespunzător. Eu m-am referit în mod special la această temă, deoarece această
problemă mă afectează într-o oarecare măsură, căci copilul abuzat nu are nici o
vină ceea ce unii nu înţeleg acest lucru. Pur şi simplu la noi în societate nu prea se
ţine cont de părerea copilului, deci el este într-un fel îndepărtat şi ferit de anumite
lucruri care îi sunt de folos. De multe ori opinia copilului nu se ia în consideraţie şi
chiar unii se amuzează pe seama copilului, ducîndu-l pe acesta să se închidă în sine
şi să-i fie frică să-şi exprime opinia.

Scopul tezei este de a analiza fenomenul de abuz şi de a evidenţia factorii

socioculturali care influenţiază acţiunele agresorului şi victemei.
Pentru a atinge acest scop avem nevoie de următoarele
Obiective:
- de a analiza termenul de abuz din mai multe perspective şi abordări;
- de a evidenţia şi explica tipurile sau formele de abuz;
- de a evidenţia rolul echipei pluridisciplinare în combaterea fenomenului;
- de a identifica sau scoate în evidenţă cauzele apariţiei abuzului.
Gradul de investigare a problemei. Pentru a realiza această lucrare, autorul, va
folosi un şir de lucrări, scrise de diferiţi autori. Cele mai importante lucrări la care
s-au făcut referinţă în mod special sunt: Abuzul asupra copilului scrisă de M.
Cooper şi D. Ball. În această carte sunt descrise într-un mod mai general diferite
abordări teoretice şi practice în ceea ce priveşte abuzul. Deasemenea, aici se face
referinţă la rolul părinţilor şi a echipei pluridisciplinare în soluţionarea problemei

153
de abuz precum şi rolul serviciilor sociale. Trebuie de menţionat faptul că terapia,
în această lucrare, are şi ea un rol foarte important.
O altă lucrare foarte importantă este lucrarea lui George Neamţu care se
numeşte Tratat de Asistenţă Socială, care se referă la o gamă variată de abordări
din mai multe domenii asistenţiale. Capitolul III al acestei lucrări se referă în mod
special la Abuzul şi neglijarea copilului unde sunt redate noţiunile principale şi
tipurile de abuz.
O a treia lucrare la care s-a referit autorul este o lucrare al cărei coordonator
este Cătălin Zamfir, cu o contribuţie specială a Elenei Zamfir, care se numeşte
Pentru o societate centrată pe copil.
În această lucrare se vorbeşte despre copil ca entitate fundamentală a
societăţii, sunt descrise principalele servicii oferite copilului, se face referinţă pe
larg la nevoile şi drepturile copilului.
Şi nu în cele din urmă aş vrea să fac referinţă la Dicţionarul de Politici
Sociale care are o importanţă deosebită în definirea şi explicarea diferitor
fenomene existente în societate.

Abordarea metodologică a lucrării. Pentru a elabora această lucrare, autorul a

folosit următoarele metode: metoda analizei, datorită ei autorul va putea să
analizeze şi să explice fenomenul de abuz din mai multe perspective; metoda
statistică care va ajuta autorul să folosească în cadrul tezei anumite date statistice
referitoare la fenomen; metoda istorică prin care s-a încercat să se facă referinţă la
abuz din diferite perioade şi timpuri., metoda documentării.
Structura lucrării. Teza respectivă este alcătuită din două capitole fiecare avînd
cîte trei paragrafe.
În primul capitol autorul s-a referit la tipurile de abuz. În viziunea educaţiei
tradiţionale moldoveneşti copiii sunt consideraţi proprietate a părinţilor care, în
mare parte, decid soarta acestora. Pedeapsa corporală, agresiunea verbală,
ameninţarea umilirea, ignorarea, critica violenţa sunt percepute ca instanţe

154
adecvate pentru socializarea copiilor. Sloganul Eu am fost crescut cu vărguţa şi a
ieşit ceva din mine rămîne a fi principiul educativ al multor adulţi.
Autorul s-a referit la cadrul epistimologic al fenomenului abuzului.
Următorul pas în progresul metodologiilor l-au constituit analiza datelor
corelaţionale şi descriptive şi dezvoltarea teoriilor explicative. În literature de
specialitate se regăsesc cinci perspective predominante: biologică, psihopatologică,
socială, sistemică şi feministă. Teoriiie menţionate examinează factorii
intrapersonali, interpersonali şi societal ce menţin, provoacă sau elimină
violenţa din familie.
În capitolulu II autorul Există s-a referil la o evoluţie universală a valorilor,
normelor, standardelor juridice care reglementează situaţia copilului, exprimată în
forme diferite, convenţii internaţionale (Convenţia ONU asupra situaţiei copilului),
convenţii regionale (Convenţia Uniunii Europene), în standardele culturale cu
privire la grija şi responsabilitatea faţă de copil. România poartă în propriul său
proces rapid de evoluţie modernă şi europeană asemenea standarde. Ea şi le-a
asumat totodată juridic şi politic, semnînd convenţii internaţionale.

155
 Cap. I Noţiuni introductive ale abuzului.

§1. Delimitări conceptuale ale abuzului. Tipuri.

Ce cauzează violenţa in familie ? Această întrebare este importantă atît

pentru teoreticienii, cât şi pentru practicienii domeniului. Stabilirea
cauzalităţii presupune o analiză a violenţei la urmatoarele niveluri :
individual, familial/cuplu, vecinătate, comunitate, cultură, sistem economic
sau epocă istorică, precum şi o analiză a variabilelor : gene, simptome
psihiatrice, atitudini individuale, moduri de gândire, performanţe în
managementul furiei, atitudini sociale, influenţa mediei, legislaţie, pentru
aceasta fiind imperios necesară o abordare de tip integrativ.
Multe secole la rînd s-a considerat necesară o bună bătaie dată copiilor şi
pedepsirea severă cînd aceştia erau neascultători. Atitudinea a început să se
schimbe în secolul al XX-lea, odată cu reducerea mortalităţii la copii. La mijlocul
secolului al XVIII-lea, 50, 70% din copii mureau pînă la 5 ani. Pînă în 1865 rata
mortalităţii infantile a scăzut la 15,4%, iar acum este aproximativ 2%, datorită

156
îmbunătăţirii sistemului de sănătate publică, controlul bolilor infecţioase,
îmbunătăţirea dietei şi îmbunătăţirea practicii în obstetrică şi pediatrie. Figuri
importante ale vieţii publicului, literare şi medicale au ridicat problema abuzului
asupra copilului şi anume în secolul XX cînd au fost timpul schimbărilor sociale şi
cruciadelor prin companii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale copiilor,
pentru sprijinirea celor fără case şi copiilor orfani.16
Abuzul şi neglijarea copilului sînt constructe legale, sociale şi culturale
asociate în mod esenţial unui anumit loc. Ceea ce noi mai numim azi infanticid şi
deci maltratare a copilului în cel mai grav mod cu putinţă era pentru populaţiile
antice o practică firească de restrîngere a mărimii familiei şi promovare a sănătăţii
speciei. Tot astfel, anumite practici şi obiceiuri definite de noi ca abuz sunt tolerate
şi chiar încurajate în alte societăţi. De aceea, este necesară stabilirea unei definiţii
generale valabile, care să aibă în atenţie promovarea interesului suprem al copilului
şi asigurarea bunăstării acestuia.
Perspectiva legislativă defineşte abuzul ca fiind: vătămarea fizică sau
psihică, abuzul sexual sau exploatarea, neglijarea sau maltratarea unui copil de
către o persoană responsabilă pentru ocrotirea copilului în anumite circumstanţe
care indică vătămarea sau ameninţarea sănătăţii şi bunăstării copilului, conform
prevederilor în vigoare; termenul de persoană responsabilă pentru ocrotirea
copilului include orice angajat al unei instituţii de ocrotirea: şi orice persoană
angajată pentru a oferi servicii de ocrotire a copilului în afara familiei (Child
Abuse Revention and Treatment Act, 1974, amendat de Child Abuse Revention,
Adoption and Family Services Act, 1992-42, sec. 5106g.).
În ceea ce priveşte perspectiva legislativă românească, conform Codului
penal român, abuzul copilului apare definit ca privind rele tratamente aplicate
minorului reprezentînd:
Aplicarea, de către părinte sau de către persoana căruia i-a fost încredinţat,
de măsuri sau tratamente de orice fel care pun în primejdie gravă dezvoltarea

16
Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995, pag. 5

157
fizică, intelectuală sau morală a copilului. Include alungarea de acasă, expunerea la
îmbolnăvire, aplicarea de lovituri corporale grave, ameninţarea gravă, lipsirea de
libertate, punerea minorului să cerşească, punerea unui minor să practice
prostituţia, punerea minorului sa asiste la scene ori acte cu caracter obscen etc.
Totodată, legea privind protecţia copilului aflat în dificultate face referiri la
situaţiile în care viaţa şi sănătatea copilului sunt ameninţate, înglobînd oarecum
noţiunea de abuz în noţiunea de copil aflat în dificultate.
Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului sunt încălcate prin modul
de exercitarea a drepturilor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţă
gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte ori dacă educarea, învăţătura sau
pregătirea profesională a copilului nu se face în spiritul respectului faţă de normele
social-morale ale societăţii, se poate cere decăderea din drepturile părinteşti.17
În 1988, în lucrările pregătitoare ale legii referitoare la prevenirea relelor
tratamente şi la protecţia copilului din Franţa, comisia de lucru a utilizat ca
definiţie de lucru pentru copilul abuzat următoarele aserţiuni:
Copil victimă a părintelui sau a adultului care îl are în grijă, fie prin acte
brutale voluntare comise contra copilului, fie prin omisiunea internaţională a
îngrijirilor, fapte ce conduc la răniri fizice sau comportamentale, mai greu de
evidenţiat pentru că nu lasă urme fizice: brutalităţi controlate, comportamente
sadice, manifestări de respingere, dispreţuitoare faţă de copil, abandon afectiv,
exigenţe educaţionale, disproporţionate faţă de capacităţile copilului ca şi abuzul
sexual. Toate aceste distincţii şi delimitări coincid numai în parte cu evaluările de
natură juridică, întrucît violenţa, agresiunea sau abuzul implică o multitudine de
definiţii şi în plus, sancţiunea fizică reprezintă în majoritatea legislaţiilor naţionale,
un drept legal al părinţilor.18
Între anii 1965 şi 1985 literatura care analiza abuzurile asupra copiilor a
crescut enorm, mai întîi în America şi apoi în Anglia. Chiar schimbarea
denumirilor, de la copil bătut, la răniri neaccidentale, pînă la abuzurile actuale
17
Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.89
18
George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005, pag. 698

158
asupra copiilor, toate acestea sugerează că descoperirile de mîine vor face ca
definiţiile de astăzi să fie necorespunzătoare. Chiar Departamentul de Sănătate şi
Securitate Socială a publicat mai multe circulare foarte importante despre abuzurile
asupra copiilor, mai multe chiar decît în orice alt domeniu specific de asistenţă
socială.
Problema abuzului asupra copiilor este de acum de interes internaţional şi în
1976 s-a fondat Societatea Internaţională pentru Prevenirea Abuzurilor asupra
Copiilor şi a Neglijării acestora, urmată în 1976 de Asociaţia Britanică pentru
Studiul şi Prevenirea Neglijării şi Abuzului asupra copiilor.
În prezent sînt puţine probleme de identificare a actelor de abuz grosolan
asupra copiilor (crimă, tratare sadică, incest sau neglijare gravă), dar graniţele între
parentajul inadecvat şi formele minore de abuz sînt mult mai greu de determinat.
Putem delimita trei tipuri de abuz şi anume: abuzul fizic, abuzul sexual şi abuzul
psihologic.
- Abuzul fizic
Abuzul fizic al copilului în funcţie de actele de agresiune comisă asupra
copilului, care au ca rezultat vătămarea fizică a copilului sau eşecul de a preveni
suferinţa fizică produsă unui copil, incluzînd otrăvirea intenţionată, sufocarea
intenţionată şi sindromul Münchausen by proxi (DHHS, 1991)
Chase (1975) implică în definirea abuzului copilului persoanele care vor fi
considerate responsabile pentru maltratarea fizică a copilului:
Abuzul fizic reprezintă vătămarea deliberată şi intenţionată a unui copil,
comisă de o persoană care are copilul în ocrotire.
Din punct de vedere medical, abuzul fizic este definit prin raportarea la
gradul de severitate al vătămării fizice determinate: echimoze, leziuni, fracturi,
arsuri, traumatisme.
Deci, în paradigma medicală, abuzul fizic este definit în funcţie de
instituţionalitate, raportată la drepturile şi responsabilităţile stabilite prin lege
pentru cei implicaţi. Astfel, copilul este definit ca fiind victima unui comportament

159
abuziv, în timp ce părintele este fie agresor (prin încălcarea drepturilor copilului şi
nerespectarea responsabilităţilor personale faţă de copil), fie complice (prin eşecul
de a preveni abuzul sau de a denunţa comportamentul abuziv faţă de copil
factorilor de decizie).
O oarecare referire la abuzul fizic al copilului mai apare în Codul familiei şi
Ordonanţa Guvernului privind protecţia copilului aflat în dificultate nr. 26/1997 la
articolele care stabilesc situaţiile în care se procedează la decăderea din drepturile
părinteşti.
A treia paradigmă folosită în definirea abuzului fizic al copilului este cea oferită
de asistenţa socială, în contextul căreia abuzul fizic este definit în funcţie de
consecinţele anticipare. Astfel, reechilibrarea sistemului familial devine cadrul de
atenţie, abuzul fizic fiind definit în termenii disfuncţiilor relaţionale.
- Abuzul sexual
În termenii generali, abuzul sexual este definit în Enciclopedia de Asistenţă
Socială ca fiind orice contact forţat, manipulat sau obţinut prin persuadarea
psihică, cu un copil, de către o persoană adultă (diferenţa de vîrstă între copil şi
persoană adultă fiind în general estimată de cel puţin 5 ani, pentru a defini abuzul
din perspectiva unui raport de putere) responsabilă pentru ocrotirea acestuia, în
scopul obţinerii unei gratificări sexuale de către persoana adultă.
Boszormenz – Nagy şi Spark (1984) redefinesc abuzul sexual al copilului în
familie în baza loialităţilor invizibile stabilite între părintele sau persoana
abuzatoare şi copilul abuzat. Astfel, abuzul este perpetuat, în măsura în care
copilul protejează prin tăcere relaţiile intrafamiliale.
Codul penal român identifică o serie de comportamente, incluse în categoria
infracţiunilor sexuale, care pot constitui abuzul sexual. Cu toate acestea, multe
comportamente rămîn în afara definiţiei juridice folosite de Codul penal.
- Abuzul psihologic
Abuzul psihologic constă în: tortura psihologică, teroarea psihologică,
vătămarea psihică, abandon psihologic.

160
 Cercetătorul american Garbarino definea abuzul psihologic drept atac
concentrat al unui adult asupra dezvoltării conştiinţei de sine şi a competenţei
sociale a copilului.
Abuzul psihologic constituie acel comportament inadecvat, susţinut şi
repetat, care distruge sau reduce în mod substanţial potenţialul de creativitate şi
dezvoltare a unor abilităţi mentale ale copilului incluzînd inteligenţa, memoria,
recunoaşterea, percepţia, atenţia şi dezvoltarea morală.
În viziunea educaţiei tradiţionale moldoveneşti copiii sunt consideraţi
proprietate a părinţilor care, în mare parte, decid soarta acestora. Pedeapsa
corporală, agresiunea verbală, ameninţarea umilirea, ignorarea, critica violenţa sunt
percepute ca instanţe adecvate pentru socializarea copiilor. Sloganul Eu am fost
crescut cu vărguţa şi a ieşit ceva din mine rămîne a fi principiul educativ al multor
adulţi.19

§2 Cadrul teoretic al violenţei

Următorul pas în progresul metodologiilor l-au constituit analiza datelor

corelaţionale şi descriptive şi dezvoltarea teoriilor explicative. În literature de
specialitate se regăsesc cinci perspective predominante: biologică, psihopatologică,
socială, sistemică şi feministă. Teoriiie menţionate examinează factorii
intrapersonali, interpersonali şi societal ce menţin, provoacă sau elimină
violenţa din familie.
- Teorii şi studii biologice
Teoriile biologice despre agresiune şi violenţă pun accentul pe factorii
genetici şi neuropatologici şi iau in considerare schimbările în structura sau
funcţionarea creierului datorate traumelor sau factorilor endocrini. Aceste
19
Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.98

161
prezumţii iniţiale au fost înlocuite cu propunerile moderne ce susţin că factorii
sociali Iucrează ca variabile intermediare în modificarea sau declanşarea
diferitelor laturi ale comportamentului, luînd astfel naştere conceptul de biologie
socială.
Aceste teorii şi implicaţii asociate pentru practică sunt intens controversate şi, de
asemenea, sunt foarte greu de testat empiric.
Totuşi, o recapitulare a literaturii recente despre violenţa în familie relevă
doua curente predominante de gândire : primul consideră ca accidentele craniene
reprezintă o cauză a agresiunii în familie, iar al doilea pune accentul pe ideile
neodarwiniene despre adaptarile evoluţioniste care determină violenţa masculină
îndreptată asupra femeii.
La sfarşitul anilor '80 şi începutul anilor '90, Rosenbaum a publicat o serie
de articole care evidenţiau legătura dintre agresiunea maritală şi traumatismele
craniene.20 Astfel, ei au descoperit ca mulţi dintre bărbaţii care abuzează au suferit
în antecedent traumatisme craniene şi, mai târziu, mulţi dintre aceştia au devenit
violenţi cu membrii familiei for. Autorii au extins studiile şi au demonstrat că
traumatismele craniene determină o deteriorare gravă neuroIogică ce are ca
urmare diminuarea controlului asupra impulsurilor, crează hipersensibilitate la
alcool, cauzează dificultăţi de comunicare, afectează judecata şi creşte nivelul
stresului în cadrul famiiiei.
Descoperirea acestor legături nu este prea bine primită pentru că, în parte, poate
absolvi indivizii violenţi de responsabilitatea acţiuniior lor. S-au acceptat limitări
metodologice ale cercetărilor, pentru motivul că unele accidente craniene pot fi
cauzate de abuzul în copilărie, în acest caz , corelaţia dintre abuzul familial şi
traumatismele craniene poate fi neavenită. Ulterior, cercetările au evidenţiat că
indivizii care au suferit un traumatism cranian nu erau mai agresivi acasă decît alţi
indivizi. Această perspectivă nu are contribuţii majore la cunoaşterea domeniului,
dar oferă două indicii remarcabile:

20
C.Gorgos, Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti 1990, pag. 89

162
 1)cercetarea făcută în cazul afecţiunilor neurologice, cauzate de abuz în
copilărie sau neglijare, demonstrează că eforturile de prevenire sunt cruciale;
2)există posibilitatea ca un segment de abuzatori să nu răspundă favorabil la
intervenţiile psihoeducaţionale sau cognitive.Explicaţiile neodarwniene (teoria
evuluţionistă a genelor) si psihologice despre agresiunea masculină îndreptată
împotriva partenerei evidenţiază influenţa genetică asupra comportamentului.
Aceste explicaţii dovedesc ca „interacţiunile noastre sociale sunt influenţate
de predispoziţiile genetice pentru a acţiona într-un mod adaptabil în trecutul nostru
ancestral".21 Cu alte cuvinte, comportamentele care ajută organismele să răspundă
cu succes la problemele legate de mediul înconjurător se reproduc bine şi sunt în
masură sa fie genetic .moştenite.
În concordanţă cu aceste teorii, toate tipurile de comportament reprezintă
produse ale mecanismelor psihologice interne, dezvoltate prin selecţie naturală în
vederea rezolvării unor probleme de adaptare. Influenţa genetică nu este privită ca
determinism pur, ea poate influenţa comportamentul numai în cadrul anumitor
contexte şi ca răspuns la impulsuri specifice.22 Aceaste teorie susţine că forţele
evoluţioniste favorizează organismele capabile de a se reproduce cu succes. De
aceea, masculii vor avea tendinţa să obţină şi să-şi păstreze parteneri tineri şi
fertili, care pot produce urmaşi sănătoşi.
Atât timp cât teoria evolutionistă argumentează că mecanismele interne pot
rămâne inactive pe tot parcursul vietii, excepţie făcând situaţiile cînd sunt
declanşate de anumite contexte relevante, este dificil de realizat un tratament sau
un program de prevenire bazate pe această teorie.23
- Teorii psihologice şi psihopatologice
Majoritatea teoriilor psihologice care se referă la maltratare au ca punct de
plecare conceptia lui Freud (1959) - masochismul feminin. În această formulare,

21
C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996, pag. 65
22
Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert pag.98

23
Ibdem pag.73

163
femeia masochistă este descrisă ca dorind să fie bătută asemenea unui copil
neajutorat, dependent şi rău. Freud vedea acest comportament autodistructiv ca
rezultat al efectului de rezolvare a conflictului oedipian. Shainnes (1979) prezintă
masochismul ca un proces care implică trăsături socioculturale, şi nu de instinct,
care se subordonează forţelor primare (libidoului). Barbaţii violenţi tind să-şi
folosească violenţa ca pe un mecanism de imensificare a Eu-lui, deoarece
repertoriul lor de comportamente nonviolente este foarte limitat.
Alte teorii psihologice susţin că violenţa în familie este o deviere a
comportamentului autodistructiv dinspre sine spre altă persoană. De exemplu ,
bărbaţii care se simt frustraţi îşi pot exteriorize sentimentele negative asupra soţiei
şi a copiilor, comportamentul violent fiind de fapt o formă de apărare împotriva
dependenţei faţă de partener.
Susţinătorii acestor teorii sugerează că eforturile făcute în legătură cu
violenţa în familie în ultimii douăzeci de ani, folosind cu precădere analiza
feministă, au creat o dilemă pentru clinicienii care doreau să dezvolte programe
efective de tratament pentru barbaţii abuzatori. Ei susţin că eforturile depuse
pentru ameliorarea atitudinilor sociale şi de apărare a inegalităţilor structurale nu
vor avea impact asupra comportamentului abuzatorilor din zilele noastre dacă se
accencuează doar rolul factorilor sociali, precursori ai violentei24.
Cercetătorii domeniului propun şi o evaluare psihologică a profilului
bărbatului abuzator. Cei care au aderat la acest subiect argumentează că eforturile
depuse pentru ameliorarea atitudinilor sociale şi e apărare a inegalităţilor
structurale nu vor avea impact asupra comportamentului abuzatorilor din zilele
noastre dacă se accentuează doar rolul factorilor sociali, precursori ai violenţei.25
Cercetătorii domeniului propun şi o evaluare psihologică a profilului
bărbatului abuzator. Cei care au aderat la acest subiect argumentează că eforturile
făcute prin programele de intervenţie nu pot fi în totalitate dominate de
macrosisteme, cum ar fi schimbarea atitudinilor publice, trebuind să se ia în
24
Chelcea, Septiu, Cunoaşterea vieţii sociale, Fundamende metodologice, Bucureşti 1995, pag. 123
25
Ibdem. 1997

164
considerare şi caracteristicile unice ale abuzatorului. Ca societate, trebuie sa
rămănem fideli măsurilor sociale care combat violenţa îndreptată asupra femeii,
dar, din perspectivă clinică, trebuie să punem la punct planuri de tratament
individuale pentru potenţialii agresori, susţin clinicienii. Numeroase studii privind
profilul psihologic al abuzatorilor, fie dintre cei diferiţi justiţiei, fie dintre cei care
urmează tratamente în grup, arată că anumite profiluri de personalitate antisocoale
sau borderliene sunt puternic reprezentate în cadrul acestei categorii particulare de
populaţie.26
Cea mai semnificativă concluzie a acestor studii, în special din perspective
tratamentului pare să fie următoarea: personalitatea borderliene considerată ca
fiind prevalentă în 11-15% din populaţia generală este majoritară în categoria
abuzatorilor.
Dutton şi Galont(1995) sugerează, de asemenea, că indivizii cu personalitate
borderline au un accentuat sentiment personal de neîncredere, cu trimitere în
copilărie la experienţele trăite atunci, rele sau imaginare, de abandon sau
ataşament ambivalent sau de mânie. Aceste experienţe din frageda copilărie
creează un adolescent mânios şi detaşat, marcat de un sentiment general de
inferioritate. Un asemenea adolescent, dacă este expus mediului social care-l poate
modela, poate căpăta un comportament abuziv faţă de femei şi o atitudine
stereotipă de contrazicere “masculină” şi de interiorizare a sentimentelor, iar prin
comportamentul pe care-l manifestă fie acasă, fie în comunitate poate fi considerat
un potenţial abuzator. În ceea ce priveşte personalităţile antisociale, provocarea
constă în necesitatea clinică de a identifica acest grup particular şi de a avea
siguranţă că în grupurile supuse tratamentului nu interferează cu tratamentele de
care au nevoie alţi membri ai grupului. Pentru acest grup tratamentul poate
îmbrăca forma unei strategii manageriale de risc, de prevenire a recidivei.
Violenţa se regăseşte la un număr relative restrăns de bărbaţi ce suferă de
boli mentale şi este asociată şi cu atitudinea faţă de femeie, cu anumite inegalităţi

26
C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996, pag. 42

165
structurale şi cu penetrabilitatea violenţei în societate. Explicaţia confor căreia
agresorii ar avea probleme psihice a fost denigrată în ultimii ani, iar multe lucrări
teoretice omit să aducă în discuţie acest subiect.
Pe de altă parte, intervenţia terapeutică pe termen lung şi resursele multiple
de care comunitatea ar trebui să beneficieze au făcut ca această abordare să fie
folosită cu precădere în înţelegerea evoluţiei agresorilor şi a dorinţei de schimbare
a comportamentului acestora, în elaborarea unor programe de prevenire primară, şi
mai puţin pentru identificarea unor tehnice terapeutice specifice.
- Teoria sistemică
Susţinătorii teoriei sistemelor explică violenţa împotriva partenerului ca
rezultat al acţiunii sistemului familial. În cadrul acestui model familia este văzută
ca un system cu o structură dinamică, avănd anumite componente interdependente,
care interacţionează reciproc.
Din perspectivă teoretică, o acţiune violentă în familie este o reacţie în lanţ
declanşată de un membru al familiei. Astfel, violenţa este menţinută prin roluri,
relalii şi mecanisme de feedback, care reglează şi stabilizează sistemul. Data
violenţa este recompensată de către sistem, este probabil să reapară, iar, în timp,
dinamica poate deveni atât de stabilizată, încât tinde să fie întreruptă. Această
explicaţie cauzală constă în faptul că unitatea de analiză pentru evaluare şi
intervenţie o reprezintă familia ca sistem sau un subsistem familial.
Wileman şi Wileman (1995) au descoperit ca reducerea violenţei este
asociată cu asumarea responsabilităţii de către bărbat în scopul schimbării şi cu
asumarea rolului activ de către femeie în echilibrarea puterii în cadrul relaţiei.
Modele de interacţiune relaţională în cadrul cuplurilor pot diferenţia mai bine
relaţiile agresive de cele non-agresive, decât caracteristicile interpersonale sau
demografice.27.
Interpersonalitatea corelează agresiunea fizică împotriva partenerului cu
creşterea nivelului de rigiditate, ostilitate, agresiune verbală şi conflict şi prin
27
Lloyd şi Emery, 1994; Stets, 1992

166
scăderea nivelurilor de argumentare şi comunicare constructive şi a posibilităţilor
de rezolvare a problemelor (Babcock et al., 199328). Aceste descoperiri au
contribuit la conceptualizarea agresiunii împotriva partenerilor, ca fiind un act de
comunicare.
Din perspectiva sistemelor, accentuarea interacţiunilor face posibilă
identificarea modelelor comportamentale asociate cu violenţa relaţională. Faptul
ca viaţa romantică poate coexista cu violenţa în anumite momente, în unele relaţii,
combinată cu complexitatea interacţiunilor dintre parteneri, sugerează că, astfel,
caracteristicile relaţionale pot intermedia semnificaţia şi interpretarea dată
violenţei, atât de către agresor, cat şi de către victimă. Satisfacţia maritală apare
aici ca fiind un exemplu de variabilă mediatizată.29.
Cuplurile care raportează agresiune fizică şi satisfacţie maritală slabă sau
moderată dau dovadă de niveluri ridicate de mesaje nefundamentate şi
complexitate simetrică, un tipar de comunicare unde ambii indivizi încearcă să- şi
exercite controlul în cadrul relaţiei. Coexistenţa agresiunii psihice şi a
insatisfacţiei meritale în cadrul cuplului este asociată cu niveluri înalte de
aversiune, reciproce comportamentului negative, şi cu replici de furie, ostilitate
făţişă, defensivitate, cu posibilităţi slabe de rezolvare a problemelor şi modele de
pretenţie-renunţare din partea indivizilor.
Cercetările demonstrează, de asemenea, prezenţa traumelor emoţionale şi
riscurilor de accidentări la copii care sunt martori la atacurile violenteî membrii
30
familiei. Se încearcă o intervenţie teoretică prin care să se obţină înţelegerea
legăturii dintre violenţa îndreptată asupra femeii şi stiturilor diferite de de
desfăşurare a fenimenelor din familie impiicând copilul.31
Mai mult, se încearcă crearea unui cadru teoretic pentru integrarea in acest

28
Chelcea, Septiu, Cunoaşterea vieţii sociale, Fundamende metodologice, Bucureşti 1995, pag. 123
29
C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996, pag. 45
30
Ibdem, pag. 134.
31
M.Spânu, Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia socială,

167
domeniu de studio a abuzului asupra copilului, violenţei împotriva femeii, a
interacţiunilor maritale, a ataşamentului părinte –copil şi a stilurilor de creştere
educare.
Cercetările lui Margolinşi ale colaboratorilor ei, în legătură cu agresiunea în
cadrul căsătoriei asociată cu modelele specifice de comunicare părinte –copil
reprezintă o încercare de identificare a mecanismelor care fac legătura între
subsistemele familiale(de pildă, părinţi-copii).
Explicaţiile sistemice şi intervenţiile pentru tratarea violenţei împotriva
partenerilor au fost foarte controversate. Majoritatea criticilor s-au concentrate pe
următoarele aspecte:
- neutralitatea inerentă a clinicianului în intervenţia sistemică duce la
neutralitatea abuzului;
- explicaţiile sistemice determină coresponsabilitate pentru violenţă şi
contribuie la justificarea violenţei agresorului;
terapiile sistemice eşuează în modul de adresare către genuri, lucru care contribuie
la violenţă în familie şi la efecte diferenţiale ale violenţei.
Trute (1998) adduce critici tratamentului sistematic al violenţei şi propune
includerea tratamentului specific, pe genuri, şi realizarea unei enaluări corecte
înainte de a fi folosită intervenţia sistemică. Acest model de tratament poate fi
considerat de success în tratarea violenţei moderate, cînd femeia doreşte să
păsreze relaţiile cu partenerul. Astfel, numărul de cupluri care trebuie luate în
evidenţă pentru tratamentul sistematic, din motive de sigiranţă este redus. O altă
critică este că acceptarea acestui tip de intervenţie poate fi ca o pată alunecoasă
dacă criteriile de monitorizare şi selecţie nu sunt respectate în timp.

168
§3 Factorii catalizatorii ai violenţei

Violenţa în familie poate fi definită ca un pattern de control coercitiv

caracterizat prin folosirea comportamentelor abuzive fizice, sexuale sau
emoţionale.
Tratarea cu violenţă a partenerului precum şi relaţionarea abuzivă în cadrul
familiei au devenit un fenomen prezent în multe dintre mediile sociale
caracterizate de deprivarea socio – economică (sărăcie, şomaj, etc.). 32
Studiile efectuate asupra familiei ca instituţie socială a arătat că violenţa
manifestată în context familia reprezintă trăsăturile tipurilor de abuz menţionate
într-un paragraf anterior.
Prin urmare violenţa în famile reprezintă o problemă socială33, care are un
impact direct asupra grupurilor sociale şi asupra întregii societăţi, deoarece
violenţa poate să ducă la consecinţe grave cum ar fi: omor, tentativă de omor,
lovituri cauzatoare de moarte, pruncucidere, vătămare corporală, acte sexuale cu
minorii, viol, perversiuni sexuale, corupţie sexuală, incest, tâlhărie.
În societate se disting numeroşi factoci care sunt ca nişte stimuli ai
violenţei, evidenţiem următorii factori:
1. Factorii anticipativi –evidenţiaţi în concluziile cercetării întreprinse de
Levinson în 1989:
- inegalitatea economică între bărbaţi şi femei;
- obişnuinţa de a folosi violenţa fizică pentru rezolvarea conflictelor;
- autoritatea şi controlul bărbatului în luarea deciziilor în familie;
- un ideal masculine de dominaţie şi duritate acceptat pe plan social.

32
G. Păunescu, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnica, Bucureşti 1997, pag. 23
33
Petru Iluţ, Familia: cunoaştere şi asistenţă, Editura Argonaud, 1995, pag. 9

169
2. Factorii limitative – a căror existenţă poate reduce gradul de violenţă
familială. Astfel de factori au fost definiţi de Lado în 1997 ca factorii care tind să
limiteze violenţa femeii, inclusive puterea femeii în afara casei, puterea economică
şi politică, implicarea activă în comunitate prezenţa unor grupuri de muncă sau
solidaritate formate numai din femei şi existenţa unor locuri unde femeiile pot fi
depărtate de violenţă cum ar fi adăposturile şi casele prietenilor sau ale membrilor
familiei.
3. Factorii de risc şi factorii protective:34
Factorii de risc Factorii protectivi
Individuali/familiali Socioculturali
factorii biologici sau Convingeri culturale expunerea la un număr
neorofiziologici privind dreptul la mai mare de
(temperament, afecţiuni autoritate al bărbaţilor comportamente positive
cerebrale) decât negative
invalidităţi fizice sau acceptarea bătăilor
stimă de dsine crescută
mintale conjugale
rezistenţă psihică
consumul de alcool sau sărăcia, pistoale sau alte
relaţii bune cu colegii,
drog arme în case
violenţa în familia de violenţa instituţională, recompense din activităţii
origine societală profesionale şi
izolarea de familie şi de violenţa din mass-media suplimentare
prieteni interacţiunea familiei cu
niveluri înalte de
familia lărgită şi
exprimare a furiei şi
comunitatea
impulsivităţii
aşteptări nerealiste în empatia şi sprijin
privinţa copiilor maternal puternic
reacţie agresivă la stres relaţii apropiate cu un
acceptarea rigidă a
adult din afara familiei
conceptelor care susţin
empatie şi respect pentru
superioritatea şi
34
G. Păunescu, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnica, Bucureşti 1997, pag. 23

170
autoritatea bărbaţilor ceilalţi
asupra femeii aptitudini sociale
puternice.
implicarea membrilor
familiei în activităţi
commune şi
independente.
Ca să putem să evaluăm cele scrise au fost folosite documente care atestă şi
evedenţiază aceşti factori. Tehnica documentării este utilizată în scopul culegerii
de date despre un aspect al socialului la care nu avem acces prin observaţie directă
sau în scopul informării teoretice. Documentele sociale sunt valorificate în cadrul
unor ştiinţe teoretice şi aplicative din a cărui grup face parte şi asistenţa socială. În
funcţie de modul de valorificare, documentele vor fi utilizate ca sursă principală de
informaţie sau, complementar, alături de alte metode şi tehnici. Deci putem afirma
că un document social este orice obiect material sau text care conţine o informaţie
comprehensibilă despre o realitate oarecare; ele sunt „urme” ale faptelor şi
proceselor sociale. În practica noastră am folosit dosarul penal al deţinutului pentru
a culege informaţia necesară, deoarece dosarul penal reprezintă un:
- Document scris
- Documen necifric
- Document personal oficial
Marea diversitate a documentelor, utilizate de cercetători şi practicieni pentru
descrierea şi explicarea fenomenelor sociale din trecutul mai îndepărtat sau mai
apropiat, impune clasificarea lor,
Analiza documentelor sociale face apel la un ansamblu de tehnici de cercetare
calitativă şi cantitativă pentru descifrarea semnificaţiilor explicite şi implicite ale
textului. Analiza calitativă se remarcă prin faptul că nu aplică sisteme precodificate
de înregistrare a informaţiilor, presupunând o minimă sistematizare a
instrumentelor de lucru cu textul. Analiza cantitativă, subordonată deziteratului

171
obiectivităţii şi preciziei, recurge la cuantificarea documentului (stabilirea unor
categorii de analiză, semnalarea frecvenţei acestora, clasificarea, ierarhizarea lor
etc.).
1. Interviul este un „fapt de vorbire”; este o tehnică de comunicareşi de

interacţiune umană bazată pe o relaţie asimetrică între cercetător şi

intervievat. Realizarea interviului presupune pargurgerea următoarelor trei
mari secvenţe:
- I- pregătirea interviului
- II- derularea interviului
III- analiza discursurilor şi redactarea raportului de interviu.

Cap. II. Violenţa domestică – efecte asupra societăţii

§1 Studii asupra fenomenului de abuz asupra copiilor

Se publică multă literatură avînd ca temă abuzul asupra copilului dar în

ciuda acestui fapt, starea de conştientizare este minimă. Diferitele studii care au ca
obiect de cercetare acest fapt pot fi clasificate astfel:
5) Studii epidimologice
Aceste studii descriu lărgimea problemei şi caracteristicile socio-
demografice. Ele au identificat un număr mare de caracteristici ale familiilor
abuzive unde copii ca grup au următoarele caracteristici:
f) copiii abuzaţi sînt mai ales prematuri sau au greutate mică la naştere;
g) băieţii sunt mai expuşi la abuz decît fetele, cu excepţia adolescenţei, cînd
fetele sînt mai expuse la factorii de risc;
h) cele mai grave leziuni tind să fie provocate copiilor mici;
i) copiii sînt ilegitimi;

172
 j) nu sunt dintre cei bolnavi sau handicapaţi din naştere.
Nici una dintre aceste asociaţii nu trebuie interpretată ca indicatoare a unei
relaţii cauzale (de exemplu: greutate mică la naştere, ilegitimitate şi părinţi tineri –
sînt toate legate statistic, fără a fi legate şi de abuzul asupra copilului). Dar este
mai rezonabil a bănui că copii mai mici sînt cei mai expuşi riscului de lezări din
cauza vulnerabilităţi lor fizice şi dependenţei de părinţi.
Caracteristici comune familiilor abuzive:
- părinţii sînt mai tineri decît normal;
- schimbări frecvente ale căminului;
- familii mai numeroase decît în mod obişnuit;
- structuri familiale atipice (proporţie mai mare decît normal de părinţi
vitregi şi alţi părinţi non - biologici);
- discordii conjugale frecvente (uneori cu violenţă);
- statut economic scăzut;
- rată a şomajului ridicată;
- cotă ridicată a delicvenţei.
Aceste trăsături nu sînt diferite în mod semnificativ de alte grupuri de părinţi
care au probleme cu copiii (cei din clinicile pediatrice sau de educare a copilului)
sau alte grupuri cu probleme de personalitate sau sociale (supradoze); dar ele ajută
la definirea populaţiei aflată în stare de risc.
Dificultăţi similare de îngrijire a copiilor sînt probabil experimentate şi de
membrii mai avantajaţi ai societăţii, dar fie sînt ascunse sub masca competenţei şi
respectabilităţii, fie rezolvate înainte de dezvoltarea crizei, folosind cunoştinţe care
nu sînt la îndemîna celor mai săraci.
Un alt studiu care a avut ca obiect de cercetare a fenomenului de abuz asupra
copilului este:
6) Studii tipologice

173
 Acestea divizează familiile abuzive în tipuri cu caracteristici comune şi le
caracterizează după criteriul personalităţii, psihopatologice, funcţionării
psihosociale sau istoriei copilului.
Putem evidenţia următoarele trăsături comune:
- incidenţă ridicată a tulburărilor de personalitate;
- privări ale mamei / tatălui în istoria parentală;
- atitudini parentale rigide cu privire la disciplină;
- percepţie distorsionată a copilului;
- ignoranţă în privinţa comportamentului impulsiv / toleranţă la stres
scăzută;
- circumstanţe sociale adverse,
- sănătate slabă;
- clasă socială joasă.
Un al treilea Studiu care analizează fenomenul abuzului asupra copilului
sună în felul următor:
7) Studii terapeutice
Ele descriu munca cu familia a unei persoane sau echipe multidisciplinară;
ele încearcă să demonstreze natura pe termen lung a terapiei pentru multe familii,
deşi unora le-au trebuit perioade mai scurte.
În cadrul acestei intervenţii putem distinge mai multe arii:
- terapia relaţională cu părinţii, axată pe dezvoltarea emoţională;
- educaţia de bază despre abilităţile de îngrijire a copilului, dezvoltarea
acestuia;
- eforturi de a îmbunătăţi circumstanţele sociale ale familiei;
- munca directă cu copilul;
- comunicarea activă cu alte agenţii.
Trebuie să existe studii comportamentale, lucrului cu grupul sau terapiei
familiei – ca elemente ale procesului. O consideraţie majoră o reprezintă: relaţia
dintre efectivitatea terapeutică şi randamentul personalului.

174
 Am putea spune cu certitudine că multe modele terapeutice sînt bazate pe
relaţia dintre familie şi asistent social. Şi în final vom face referinţă la următoarele
studii:
8) Studii de management
Aceste studii punctează necesitatea unei revizuiri formale mai riguroase a
deciziilor şi a progresului muncii cu familia şi copilul.
Centre de tratament familial şi grupuri terapeutice sînt disponibile în puţine
locuri, iar terapeuţii specialişti şi mai rari. Puţini copii abuzaţi au acces la
cercetările de dezvoltare de rutină sau terapii de vorbire; mulţi trebuie să se bazeze
pe abilităţile de bază ale asistentului social şi cadrului medical.
Multe caracteristici ale copiilor abuzaţi par a fi moduri de apărare a
personalităţii într-un mediu ostil; multe se regăsesc la copiii din familiile abuzive –
interiorizarea atitudinii părinţilor pentru ei duce la auto – învinovăţire, vinovăţie,
slabă apreciere de sine, nevoia de a uita; inabilitatea modelării sentimentelor (furie,
depresie), perioade de pasivitate, urmate de izbucniri.
Adeseori, copiii îşi atrag prin aceasta vinovăţia însă cel mai important lucru
pentru cei ce încearcă să ajute este suspiciunea copiilor faţă de terapeut (bănuit a fi
la fel ca părinţii).
În aceste condiţii, copilul, în special adolescentul, nu poate dezvolta repede
o legătură pozitivă cu terapeutul, asistentul social, părinţii adoptivi şi alţi adulţi. Un
mod de abordare comportamental, incluzînd exerciţii de relaxare, poate da motivul
unei auto – examinări şi schimbări mai mult decît terapia.
Mulţi părinţi abuzivi au aceste caracteristici ca o consecinţă a propriei
copilării şi deci, trebuie să beneficieze de un mod de abordare terapeutic similar.
Toate studiile relatate mai sunt s-au efectuat în S.U.A. de unde putem trage
următoarele concluzii:
- o definiţie prea largă există a abuzului asupra copilului determină o
împotmolire a sistemului de înregistrare / raportare, făcînd imposibil un
model de coordonare;

175
 - serviciile desfăşurate nu pot face faţă numărului de noi cazuri raportate;
- raportarea forţată la poliţie reduce rata de identificare a cazurilor;
- nu trebuie lărgită în continuare aria sistemului fără fondurile necesare
creşterii resurselor.35

§2 Cauzele apariţiei abuzului.

Imaginea copilului a parcurs schimbări semnificative de-a lungul istoriei,

afectînd, direct sau indirect, modul în care copilul a fost tratat în familie şi în
comunitate. De la regulamentele spartane, care promovează supraveţuirea celor
puternici, condamnîndu-i pe cei mai vulnerabili, pînă la legalitatea infanticidului
care nu a fost declarat ilegal în dreptul roman decît în anul 318 e.n., copilul este
prezentat ca proprietate a familiei, a comunităţii şi implicit a societăţii din care face
35
Vasilie Miftode, coordonator, Abuzul asupra copiilor în perspectiva asistenţei sociale, Universitatea Alexandru
Ioan Cuza 1999, pag. 70

176
parte, bunăstarea sa depinzînd de bunul plac al acestora. Societatea occidentală nu
se prezintă cu o situaţie mult diferită, istoria şi literatura descriind copilul ca fiind
considerat un adult mai mic, căruia îi sunt atribuite toate responsabilităţile unei
persoane adulte. Dacă în timp imaginea copilului se schimbă, şi datorită noilor
curente psihologice care definesc copilul după noi parametri, dar şi datorită
apariţiei mişcării pentru drepturile omului, care consideră copilul ca un capitol
special al preocupărilor de prim rang, anii 1990 ne pun în faţa încheierii unei
evoluţii ciclice, copilul fiind din nou considerat responsabil şi judecat după
criteriile folosite în judecarea unei persoane adulte. Cu toate acestea, în toate
perioadele şi în toate tipurile de societate, în ciuda dinamicii normelor folosite în
creşterea şi educarea copiilor au existat întotdeauna familii care au preţuit copilul,
înconjurîndu-l cu dragoste şi acordîndu-i o ocrotire parentală după cel mai înalte
standarde.
Copilul este sursa umană a viitorului iar bunăstarea unei societăţi depinde de
gradul de educaţie şi profilul social moral al copiilor şi tinerilor, de starea sănătăţii
lor şi de posibilităţile lor de integrare într-o societate modernă.36
Conform Convenţiei cu privire la drepturile copilului prin copil se înţelege
orice fiinţă umană sub vîrsta de 18 ani cu excepţia cazurilor cînd în baza legii
aplicabile copilul majoratul este stabilit sub această vîrstă. Din acest punct de
vedere copilul reprezintă valoarea centrală a comunităţii, un bun social colectiv.37
Atitudinea faţă de copil este una dintre cele mai importante componente ale
modernizării unei societăţi. Nu este întîmplător faptul că organismele europene
acordă modului în care o ţară se îngrijeşte de copii săi un rol de criteriu de
performanţă europeană.
Există în mod cert o evoluţie universală a valorilor, normelor, standardelor
juridice care reglementează situaţia copilului, exprimată în forme diferite,
convenţii internaţionale (Convenţia ONU asupra situaţiei copilului), convenţii
regionale (Convenţia Uniunii Europene), în standardele culturale cu privire la grija
36
Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997, pag. 15
37
Convenţia cu privire la drepturile copiilor, pag. 7

177
şi responsabilitatea faţă de copil. România poartă în propriul său proces rapid de
evoluţie modernă şi europeană asemenea standarde. Ea şi le-a asumat totodată
juridic şi politic, semnînd convenţii internaţionale.
Copilul are nevoile oricărei persoane, dar într-o configuraţie specifică.
Copilul are nevoie de o familie a mediul uman cel mai bun pentru propria sa
dezvoltare sau, în lipsa acesteia, de un substitut al care să se apropie cît mai mult
posibil de caracteristicile familiei naturale. Dincolo de acestea, copilul are nevoie
fundamentală de condiţiile care să-i asigure dezvoltarea rapidă. În mod special el
este caracterizat prin: nevoia de formare / dezvoltare, de suport uman şi social, de
protecţie specială. Copilul are un set de nevoi fundamentale: hrană, îmbrăcăminte
adecvată, mediu uman suportiv şi securizant, grijă şi îngrijire, stimulare fizică,
cognitivă şi emoţională, condiţii ale formării sale culturale şi profesionale.
Copilul a devenit în societatea actuală subiect direct al drepturilor umane.
Societatea tradiţională reprezintă o comunitate de familii, cu două categorii de
cetăţeni: cetăţeni de primă importanţă (bărbaţi – capul familiei) şi femeile şi copii,
membri de importanţă secundară. Drepturile cetăţeneşti se refereau primordial la
bărbaţi. Femeile şi copii depindeau aproape exclusiv de autoritatea şi voinţa
capului de familie. Societatea modernă conferă drepturi şi datorii egale tuturor
persoanelor. Copilul reprezintă nu un simplu membru, imatur, al familiei, supus
integral autorităţii părinţilor, ci o persoană ce drepturi depline. El este un membru
al comunităţii, un cetăţean, un membru al umanităţii, de care familia sa are
responsabilităţi speciale, nedeţinînd însă un drept suveran asupra sa.
Secolul XX a realizat, printre altele, tranziţia de la dreptul suveran al
familiei asupra copiilor, la dreptul copilului care trebuie respectate de întreaga
comunitate în colaborare cu familia. Dreptul copilului este suveran, şi el trebuie
apărat chiar în raport cu propria sa familie. Orice decizie care îl priveşte trebuie
făcută în interesul superior al copilului, şi nu al părinţilor sau al altor persoane sau
grupuri.

178
 Nevoile copilului au început să fie tratate nu ca simple nevoi pe care
societatea poate să decidă să le satisfacă sau nu, ci drepturi a căror satisfacţie nu
mai este facultativă, ci obligatorie.
Această nouă perspectivă produce obligaţii interne şi internaţionale, ţara
noastră semnînd Convenţia Universală a Drepturilor Copilului în 1990. în 1993, ea
a trebuit să ofere un raport către ONU asupra modului în care drepturile copilului
conţinute în Convenţie au fost îndeplinite. În 1997 urmează a se înainta un al
doilea raport.
Trebuie însă să fim conştienţi de faptul că în întreaga lume s-a produs un
decalaj. Adaptarea sub formă de legi şi de norme a drepturilor a luat-o înaintea
capabilităţilor societăţii de a asigura condiţiile realizării acestor drepturi. Acest
lucru este valabil în toate ţările, chiar şi în cele mai dezvoltate; este cu atît mai
adevărat pentru ţara noastră aflată într-o tranziţie care a devenit acut dureroasă
social. Nu este vorba doar de mentalitate (trecerea de la conceperea copilului ca o
fiinţă de care trebuie să ai grijă, la un subiect în sine cu drepturi specifice), dar şi
de mijloace. Aceste mijloace nu sunt doar financiare, dar şi instituţionale şi
culturale.
Copilul este îndreptăţit, prin însăşi situaţia sa de copil, la un suport social
special şi suplimentar. Plăpînd, cu capacităţi de a înţelege lumea şi pe el însuşi în
formare, cu capacităţi reduse de autoprotecţie, copilul trebuie să i se asigure o
protecţie specială împotriva factorilor agresivi ai mediului. Societatea modernă se
bazează pe principiul că fiecare membru al său trebuie să facă eforturi proprii
pentru a-şi asigura condiţiile de viaţă. Copilul este exceptat de la această cerinţă. El
nu poate să-şi producă prin efort propriu cele necesare, colectivitatea în conjuncţie
cu familia trebuind să i le asigure.
Extraprotecţia copilului nu trebuie redusă doar la cea economică, el trebuie
protejat de procesele de dezagregare socială care au loc, de explozia insecurităţii
mediului (copilul victimă), de tentaţiile de a fi utilizat ca subiect de exploatare
economică şi sexuală.

179
 Copilul – resursă umană a viitorului. Celebrul întemeitor al psihanalizei,
Sigmund Freud, rezuma întreaga sa contribuţie în propoziţia: copilul este părintele
adultului. Această afirmaţie conţine un adevăr mai larg decît doctrina feudiană
strictă. Premisele dezvoltării personale armonioase, echilibrate sunt puse masiv şi,
în multe privinţe, definitiv, în perioada copilăriei. Tonusul moral, orientarea
socială responsabilă, bunăstarea subiectivă, atitudinea constructivă, asumarea
valorilor morale – toate reprezintă un complex originat clar în copilărie.
Copilul devine o investiţie vitală pentru societatea actuală, care are nevoie
de forţa de muncă înalt calificată, dar şi de membrii liberi conştienţi şi
responsabili, capabili să-şi construiască propria viaţă.
Deci, pentru dezvoltarea sa, copilul are nevoie de oportunităţi şi de condiţii.
Oferirea doar de şanse nu este suficient, copilul are un drept fundamental la un
minim cert de condiţii de dezvoltare care să i se ofere necondiţionat.
Copilul este entitatea fundamentală a societăţii şi el trebuie protejat de orice
formă de abuz şi neglijări care se pot realiza în propria lui familie, în familiile de
plasament sau în instituţii ce sunt destinate protecţiei copilului.
Cauze ale abuzului.
Contextul socio – economic actual (sărăcia unui mare segment de populaţie,
şomajul, proliferarea materialelor cu caracter de violenţă şi obscen, lipsa unor
alternative educative de petrecere a timpului liber pentru copii), dar şi lipsa unor
servicii specializate de identificare, investigare şi relaxare a acestui tip de probleme
determină creşterea şi răspîndirea anumitor tipuri de comportament abuziv. Alte
cauze ale abuzului sunt: mediul familial şi perpetuarea modelului parental abuziv,
lipsa educaţiei şi ignoranţa cu privire la abuz, stresul generat de scăderea nivelului
de trai, consumul de alcool, boală mentală, număr mare de copii în familie, vîrsta
tînără a părinţilor, etc. Copilul face parte din categoria persoanelor cu o
vulnerabilitate crescută datorită caracteristicilor specifice vîrstei: sunt lipsiţi
aproape complet de posibilităţi fizice şi psihice de apărare; capacitate redusă de
autoapărare; capacitate redusă de anticipare a unor acte comportamentale proprii

180
sau ale altora, în special ale adulţilor; capacitatea redusă de înţelegere a efectelor, a
consecinţelor unor acţiuni proprii sau ale altor persoane; capacitate empatică
redusă; imposibilitatea de a discerne între intenţiile bune şi rele ale altor persoane;
nivelul înalt de sugestibilitate şi al credulităţii; sinceritate şi puritatea
sentimentelor, gîndurilor şi intenţiilor lor.
Statul îşi asumă un minim de responsabilitate care nu este negociabil:
educaţie, sănătate, resurse financiare minime, o serie de bunuri şi servicii oferite
gratuit sau la preţuri subvenţionate familiilor cu copii. Familia îşi asumă
responsabilitatea de a oferi, prin efort propriu, condiţiile necesare dezvoltării
normale a copilului, utilizînd şi resursele puse la dispoziţie de stat; ea are totodată
întreaga responsabilitate a cooperării cu organismele publice pentru a asigura
copilului utilizarea deplină a oportunităţilor oferite de aceasta.
Deci, după cum putem observa familia este locul principal în care copilul se
poate dezvolta normal şi de unde poate prelua anumite comportamente care îl pot
ajuta să se integreze în societate şi de ea depinde soarta lui de mai departe.38

38
Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997, pag. 17

181
 §3 Fenomenul abuzului copiilor în R. Moldova şi în alte ţări.

Din anii 1960 în ţările occidentale s-a dezvoltat un interes special pentru
identificarea şi combaterea abuzului asupra copilului. Recunoaşterea dreptului
suprem al copilului ca persoană umană independentă, asumarea de către
colectivitate a responsabilităţii de a apăra respectarea drepturilor copilului chiar
faţă de propria familie a deschis o nouă viziune asupra abuzului.
Atît Codul juridic roman, cît şi reglementările altor societăţi ofereau puteri
nelimitate părinţilor asupra propriilor lor copii, care nu aveau nici un drept legal la
protecţia contra abuzurilor. Violenţa îndreptată contra copiilor era legitimă,
Deasemenea, în cursul Evului mediu, dominat, aşa cum se ştie de valori şi instituţii
religioase, de tradiţiile învăţămîntului scolastic în acord cu care pedepsele fizice
reprezintă un mijloc infantibil, adică care nu poate greşi sau nu se poate înşela, de
asigurare a unei educaţii adecvate copiilor.
Înainte de a face referinţă la fenomenul abuzului asupra copiilor în R.
Moldova39 voi începe prin a dezvălui acest termen în perspectiva altor ţări.
În România, abordarea problemei abuzului asupra copilului se încadrează în
limitele impuse de două premise deosebit de importante:
-Rapiditatea dezvoltării percepţiei şi atitudinii asupra fenomenului la nivel
internaţional;
-Lipsa cadrului legislativ specific abuzului şi, mai mult decît atît, a unei
definiri clare a noţiunii de abuz, chiar şi în rîndul specialiştilor. Anumite paternuri
culturale specifice (pudoare, frica de autorităţi) unei culturi centrate pe adult, care
39
Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele
conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 69

182
conferă familiei un statut închis este de natură a frîna procesul de conştientizare
colectivă a situaţiilor de abuz. Copilul este deasemenea educat în spiritul
obedienţei, iar disfuncţionalităţile majore ale familiei sunt trecute sub tăcere.
Datele statistice referitoare la cazurile de abuz şi exploatare sexuală a
copilului sunt aproape inexistente fapt ce a determinat minimalizarea fenomenului.
Nu există un control strict din partea statului iar abuzul sexual nu este perceput ca
o problemă socială gravă. Situaţia devine mai dramatică din cauza absenţei legilor
care să permită intervenţia în raportarea cazurilor de abuz familial şi instituţional.
Numărul real al cazurilor de abuz fizic, sexual şi emoţional este necunoscut şi
necontrolat. Unele forme de abuz (ex. abuzul emoţional, neglijarea) nu au însă o
recunoaştere socială. La aceasta se adaugă lipsa măsurilor de protecţie a mamei şi a
copilului care ar putea declara abuzul.
Percepţia colectivă indică prezenţa tuturor formelor de abuz în multe şcoli şi
instituţii de ocrotire a copilului. Există deja cazuri larg mediatizate de abuz în
diferite instituţii pentru copii. Abuzul emoţional este prezent şi la grupurile socio –
culturale care, pe considerente filozofice şi religioase, obligă copiii la practicarea
unor ritualuri sau la respectarea anumitor interdicţii ( de exemplu: neacceptarea
transfuziilor de sînge, neparticiparea şcolară ) care restrîng şi limitează drepturile
copilului.
Legislaţia românească nu operează cu termenii de abuz aşa cum sunt
definiţii în documentele ONU şi în cele ale CE, însă conţinutul acestora este în cea
mai mare parte acoperit de legislaţia penală cu referire la copilul victimă
( exemplu: incest, corupţie, viol, seducţie) sub forme diferite şi într-o concepţie
diferită.
Din datele statistice atrase din dosarele de cercetare aflate în evidenţa
Direcţiei Poliţiei Criminale, reiese că au fost înregistrate în 1995, 676 cazuri de
agresiune sexuală în care victimele, infracţiunilor au fost minori (601 fete şi 75
băieţi), 119 avînd vîrsta pînă la 10 ani. Violul a fost infracţiunea cu cele mai multe
victime 328 copii, adică 49,75 din cazuri, iar din acestea 218 au fost eleve.

183
Proxenetismul (71,2%) şi prostituţia (67,3%) s-au referit la minore fără ocupaţie,
iar 14,2% din cazurile de perversiuni sexuale au avut ca victimă minorul; 26,5%
dintre aceştia erau copii între 0-10 ani.
Conform părerii unor ziarişti români, maltratarea este o consecinţă directă a
sărăciei. Deci după cum vedem în România a fost acordată o mai puţină atenţie
asupra fenomenului de abuz, larg conştientizat în ţări cu tradiţie în domeniul
protecţiei copilului.
Diferitele cercetări sociologice întreprinse în Occident au arătat că
maltratarea ca problemă socială determină şi întreţine alte probleme sociale, printre
care preluarea de către copii a modelelor de violenţă promovate de părinţi, fuga ori
vagabondajul sistematic, antrenarea în prostituţie, delicvenţă şi în alte acţiuni
ilicite. În ansamblul ei violenţa antrenează violenţă, iar aceasta nu este altceva
decît reflectarea unui anumit climat social care, în România de astăzi, poate fi
descris cel mai bine prin noţiunea de anomie (dezordine, haos).
În majoritatea ţărilor, cu unele excepţii, părinţilor şi adeseori, învăţătorilor
care predau la clasele mici, li se recunoaşte dreptul legal de a aplica anumite
sancţiuni copiilor. Aceleaşi sancţiuni fizice aplicate de către persoane străine, care
nu au relaţii de tutelă sau raporturi educative cu copii sunt considerate delicte
penale. Unele ţări, printre care şi Suedia, interzic, în schimb, pedepsele corporale
aplicate de părinţi sau educatori.
În pofida progreselor înregistrate în domeniul gîndirii şi activităţii
pedagogice, sancţiunile fizice (mai ales, bătăile aplicate cu nuiaua sau varga)
continuau să rămînă un mijloc principal de disciplinare a copiilor. Aceasta a
permis comiterea a numeroase abuzuri, adeseori cu consecinţe dramatice pentru
micile victime ale părinţilor sau educatorilor.40 Începînd din secolul al XX-lea se
întreprind primele măsuri de reformă contra abuzurilor disciplinare îndreptate

40
Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele
conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 70

184
contra copiilor, reflectate, mai ales, în legislaţia cu privire la sancţionarea juridică a
părinţilor, care prin maltratare, ajung să-şi omoare proprii copii.
În paralel capătă extindere ideea protecţiei copiilor bătuţi, abandonaţi sau
delicvenţi. În S.U.A. apar primele aşezăminte instituţionale, denumite Case de
refugiu avînd ca scop principal protejarea copiilor şi tinerilor de mediile urbane
familiale corupte. Proiectate iniţial pentru a proteja copiii de amestecul cu drojdia
societăţii din familiile sărace sau de pe străzi, aceste aşezăminte ofereau
oportunităţi pentru internarea copiilor neglijaţi sau abandonaţi de părinţi.
Obiectivul lor principal nu consta în protecţia reală a copiilor, ci în prevenirea
probabilităţii ca aceşti copii să devină delicvenţi. Ideea fundamentală care a stat la
baza acestor aşezăminte, înfiinţate în Europa, era aceea a descreşterii probabilităţii
ca diferitele categorii de copii neglijaţi, bătuţi sau abandonaţi să urmeze
deficienţele părinţilor în ceea ce priveşte mizeria, sărăcia şi violenţa. Aceste
instituţii nu au avut însă nici un efect real asupra diminuării abuzului asupra
copilului. Un alt eveniment important în lupta contra abuzului l-a reprezentat
crearea, tot în SUA, a unor societăţi speciale pentru Prevenirea Cruzimii împotriva
Copiilor, similare cu cele pentru prevenirea cruzimii împotriva animalelor. Dar nici
eforturile acestor societăţi n-au reuşit să diminueze fenomenul de maltratare a
copiilor. În plus, salvarea copilului de abuzurile parentale nu au făcut altceva decît
să mărească numărul copiilor instituţionalizaţi şi problemelor create de acest
proces al instituţionalizării.
În Franţa, în secolul al XVII-lea, o contribuţie importantă în domeniul
educaţiei a avut-o Francois Fenelon, cunoscut autor al lucrării Aventurile lui
Télémaque şi al tratatului Despre educaţia fetelor, care a încercat să introducă o
serie de elemente noi în sistemul pedagogic optînd pentru o instruire atrăgătoare,
lipsită de constrîngeri şi durităţi.
Statisticile oficiale nu dau deloc impresia că Anglia şi Ţara Galilor ar suferi
de o epidemie a abuzurilor asupra copiilor. În ce priveşte crimele, cu atît mai mult
pentru eşantioanele mici. Deşi pentru răniri cifrele sunt mari, şi aici există

185
dificultăţi specifice. În primul rînd, trebuie să ţinem seama de contextul social care
poate varia din cînd în cînd. În al doilea rînd – şi aceasta este problema centrală –
în analiza abuzurilor asupra copiilor, definiţia de rănire este dinamică şi nu statică,
astfel încît cadrul în care se fac presupunerile este departe de a fi clar. Ceea ce este
evident este faptul că mai puţini oameni sunt condamnaţi azi de a-şi fi omorît copii
decît în trecut.
Oricare ar fi motivul, aceasta este o statistică foarte importantă.
În prezent cu toate progresele înregistrate şi popularizarea sa prin mass –
media, fenomenul de abuz asupra copiilor rămîne constant ca amploare. Deşi
reglementările legale ale mai multor ţări permit aducerea în faţa instanţelor de
judecată pentru abuz, sentinţele sunt foarte blînde şi nu se aplică decît în jumătate
din cazurile identificate.41
Făcînd referinţă la aceste ţări, este timpul să ajung şi la fenomenul abuzului
asupra copilului în R. Moldova care nu este îmbucurătoare. Deci după cum am
precizat mai sus, problema copiilor este actuală pentru toate comunităţile umane,
indiferent de nivelul de dezvoltare economică sau socială, iar pentru ţara noastră, o
ţară săracă, este un domeniu dificil care necesită intervenţii financiare, umane
permanente şi stabile. Problema protecţiei copilului de diferite tipuri de abuz este
una din principalele probleme sociale ale societăţii moderne.
Republica Moldova, ca orice ţară aflată în proces de tranziţie, la momentul
actual se confruntă cu o explozie neaşteptată a problemelor sociale, situaţie pentru
care sistemul de protecţie nu a fost suficient pregătit. Problema abuzului se
agravează tot mai mult din această cauză Guvernul Republicii Moldova a stabilit
familia şi copilul ca fiind drept obiectiv prioritar al protecţiei sociale. Reieşind din
cele expuse este necesar de a face un efort sporit pentru a acorda copilului asistenţa
specială pentru a asigura respectarea drepturilor sale în mod permanent. Printre
obiectivele majore pe care şi le-a propus Republica Moldova este reconsiderarea

41
George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005, pag. 696

186
statutului copilului; crearea condiţiilor optime pentru toţi copii, în special pentru
grupurile vulnerabile de copii şi cei din mediul rural.
O importanţă majoră în dezvoltarea sistemului de protecţie a copilului, care
este supus abuzului, o are competenţa resurselor umane, în care este nevoie de
investit continuu prin organizarea şi desfăşurarea activităţilor de formare şi
perfecţionare profesionale.
Pentru combate fenomenul abuzului în Republica Moldova este necesar de a
întreprinde nişte acţiuni concrete pentru crearea unui sistem unic de protecţie
socială şi juridică a copiilor. Aceste sistem va îmbunătăţi, într-o oarecare măsură,
condiţiile de dezvoltare, educare şi protecţie a tuturor copiilor şi, în special, a celor
asupra cărora s-a produs abuzul. Conform raportului UNICEF Situaţia copiilor şi
femeilor în Republica Moldova în anii 2000 – 2001, numărul copiilor neşcolarizaţi
a crescut cu 60% pe parcursul ultimilor ani (de la 5000 - 8000). Numărul cazurilor
de abandon al copiilor a crescut în 1995 cu circa 20%. În anul 1998 au fost
abandonaţi 1549 de copii. În ultimii 4 ani a crescut şi numărul copiilor cu
dizabilităţi – de la 12,4 mii la 14 mii, aceştia constituind 1,3% din numărul total al
copiilor. 35% din copii lucrează, majoritatea lor nefiind plătiţi sau îndeplinind
munci domestice mai mult de 4 ore pe zi etc.42
Încheiere

Multe secole la rînd s-a considerat necesară o bună bătaie dată copiilor şi
pedepsirea severă cînd aceştia erau neascultători. Atitudinea a început să se
schimbe în secolul al XX-lea, odată cu reducerea mortalităţii la copii. La mijlocul
secolului al XVIII-lea, 50, 70% din copii mureau pînă la 5 ani. Pînă în 1865 rata
mortalităţii infantile a scăzut la 15,4%, iar acum este aproximativ 2%, datorită
îmbunătăţirii sistemului de sănătate publică, controlul bolilor infecţioase,
îmbunătăţirea dietei şi îmbunătăţirea practicii în obstetrică şi pediatrie. Figuri

42
Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în situaţi de risc, Materialele
conferinţei internaţionale Chişinău 2003, pag. 42

187
importante ale vieţii publicului, literare şi medicale au ridicat problema abuzului
asupra copilului şi anume în secolul XX cînd au fost timpul schimbărilor sociale şi
cruciadelor prin companii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale copiilor,
pentru sprijinirea celor fără case şi copiilor orfani
Făcînd anumite cercetări sau analizări asupra fenomenului de abuz am văzut
că copilului din cele mai vechi timpuri i se aplicau diferite bătăi, fie cu vărguţa sau
pus şi simplu erau pedepsiţi în mod mai sever de părinţii săi sau de persoanele în
grija cărora se află copilul. Însă cu trecerea timpului aceste bătăi au devenit din ce
în ce mai dese, transformîndu-se în traume fizice şi psihice foarte grave.

Actualitatea temei.
Din anii 1960 în ţările occidentale s-a dezvoltat un interes special pentru
identificarea şi combaterea abuzului asupra copilului. Recunoaşterea dreptului
suprem al copilului ca persoană umană independentă, asumarea de către
colectivitate a responsabilităţii de a apăra respectarea drepturilor copilului chiar
faţă de propria familie a deschis o nouă viziune asupra abuzului.
Atît Codul juridic roman, cît şi reglementările altor societăţi ofereau puteri
nelimitate părinţilor asupra propriilor lor copii, care nu aveau nici un drept legal la
protecţia contra abuzurilor. Violenţa îndreptată contra copiilor era legitimă,
Deasemenea, în cursul Evului mediu, dominat, aşa cum se ştie de valori şi instituţii
religioase, de tradiţiile învăţămîntului scolastic în acord cu care pedepsele fizice
reprezintă un mijloc infantibil, adică care nu poate greşi sau nu se poate înşela, de
asigurare a unei educaţii adecvate copiilor.
Scopul tezei a fost de a analiza fenomenul de abuz şi de a evidenţia factorii
socioculturali care influenţiază acţiunele agresorului şi victemei.
Pentru ca acest scop să se realizeze am folosit următoarele Obiective:
- a fost analizat termenul de abuz din mai multe perspective şi abordări.
Datorită acestui obiectiv eu ştiu că abuzul reprezintă vătămarea fizică şi psihică a

188
unui copil de către o persoana responsabilă pentru ocrotirea copilului... Această
definiţie a fost propusă din perspectivă legislativă;
- au fost evidenţiate şi explicate tipurile sau formele de abuz. Aici autorul a
făcut referinţă la trei tipuri de abuz psihologic;
- au fost identificate cauzele care au produs apariţia abuzului. Acest obiectiv
a fost atins cu succes de autor, care a menţionat cele mai importante cauze
existente.
Structura lucrării
Teza respectivă a fost alcătuită din două capitole, care la rândul lor au fost
au fost constituite din trei paragrafe.
În primul capitol autorul s-a referit la tipurile de abuz. În viziunea educaţiei
tradiţionale moldoveneşti copiii sunt consideraţi proprietate a părinţilor care, în
mare parte, decid soarta acestora. Pedeapsa corporală, agresiunea verbală,
ameninţarea umilirea, ignorarea, critica violenţa sunt percepute ca instanţe
adecvate pentru socializarea copiilor. Sloganul Eu am fost crescut cu vărguţa şi a
ieşit ceva din mine rămîne a fi principiul educativ al multor adulţi.
Autorul s-a referit la cadrul epistimologic al fenomenului abuzului.
Următorul pas în progresul metodologiilor l-au constituit analiza datelor
corelaţionale şi descriptive şi dezvoltarea teoriilor explicative. În literature de
specialitate se regăsesc cinci perspective predominante: biologică, psihopatologică,
socială, sistemică şi feministă. Teoriiie menţionate examinează factorii
intrapersonali, interpersonali şi societal ce menţin, provoacă sau elimină
violenţa din familie.
În capitolulu II autorul Există s-a referil la o evoluţie universală a valorilor,
normelor, standardelor juridice care reglementează situaţia copilului, exprimată în
forme diferite, convenţii internaţionale (Convenţia ONU asupra situaţiei copilului),
convenţii regionale (Convenţia Uniunii Europene), în standardele culturale cu
privire la grija şi responsabilitatea faţă de copil. România poartă în propriul său

189
proces rapid de evoluţie modernă şi europeană asemenea standarde. Ea şi le-a
asumat totodată juridic şi politic, semnînd convenţii internaţionale.

190
 Bibliografie:

1 C.Gorgos, Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti 1990

2 C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996

3 Chelcea, Septiu, Cunoaşterea vieţii sociale, Fundamende metodologice,

Bucureşti 1995

4 C.Ceobanu, Contacţii psihologice ale deficienţii mentale, Iaşi 1996

5 Cătălin Zanfir, Pentru o societate centrată pe copil, Bucureşti iunie 1997

6 Convenţia cu privire la drepturile copiilor

7 Davit M. Cooper, Davit Ball, Abuzul asupra copiilor, Iaşi 1995

8 George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom 2005

9 G. Păunescu, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnica, Bucureşti 1997

10 Launa Miruna Pop,Dicţionarul de politici sociale, Editura Expert

11 M.Spânu, Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia socială

12 Petru Iluţ, Familia: cunoaştere şi asistenţă, Editura Argonaud, 1995

13 Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copiii şi familiile în

situaţi de risc, Materialele conferinţei internaţionale Chişinău 2003

14 Vasilie Miftode, coordonator, Abuzul asupra copiilor în perspectiva asistenţei

sociale, Universitatea Alexandru Ioan Cuza 1999

191
192