CIG I - INFORMATICĂ ECONOMICĂ - 2016 - Banica - Logica PDF

Logica BĂNICĂ
INFORMATICĂ ECONOMICĂ
MANUAL UNIVERSITAR
pentru
Învățământul cu Frecvență Redusă
Editura Universității din Pitești

2016
Informatică economică
Cursul de Informatică Economică este destinat studenților Facultății de

Științe Economice a Universității din Pitești, forma de învățământ frecvență
redusă, specializarea CONTABILITATE ȘII INFORMATICĂ DE
GESTIUNE:
NUMĂRUL DE CREDITE 6
Numărul de ore de studiu individual 28
Numărul de ore de pregătire tutorială 14
Forma de finalizare E
Anul / Semestrul I/1
SI (curs) Evaluare finală scrisă 50%

STRUCTURA
NOTEI Evaluare periodică 20%
Laborator Activitate laborator 10%
Tema de control 20%
Referenți științifici:
- Prof. univ. dr. Ioan Liță
- Conf. univ. dr. Emil Burtescu
Descrierea CIP....
2
CUPRINS
Tema 1. Concepte de bază de tehnologia informației .............................. 5

1.1 Informatica și tehnologia informației .................................................... 5
1.2. Sistem cibernetic, sistem informațional și sistem informatic ................. 7
1.3. Avantajele introducerii IT în organizații .............................................. 9
1.4. Test de autoevaluare .......................................................................... 10
Tema 2. Structura și funcționarea calculatoarelor personale (partea I)

................................................................................................................. 12
2.1. Ce este un calculator ? ....................................................................... 12
2.2. Principalele componente ale calculatoarelor personale ..................... 13
2.3. Microprocesorul ................................................................................ 17
Tema 3. Structura și funcționarea calculatoarelor personale (partea a

II-a) .......................................................................................................... 23
3.1. Memoria internă a calculatoarelor personale .................................... 23
3.2 Memoria externă (dispozitive de stocare) ............................................ 26
3.3 Sistemul de dispozitive de intrare/ ieşire............................................. 33
Tema 4. Sisteme de operare (partea I) ................................................... 41

4.1 Definiţia şi funcțiile sistemului de operare .......................................... 41
4.2 Familii de sisteme de operare ............................................................. 45
4.3. Elementele sistemului de operare Windows ........................................ 48
Tema 5. Sisteme de operare (partea a II-a)............................................ 56

5.1 Organizarea şi gestionarea fişierelor şi folderelor .............................. 56
5.2 Caracteristici ale sistemelor de operare Windows, versiuni ................ 58
Tema 6. Sisteme de operare (partea a III-a) .......................................... 71

6.1 Metode de securitate implementate în Windows ................................. 71
6.2 Virușii calculatoarelor personale ........................................................ 78
6.3 Conceptul de virtualizare a unui PC.................................................... 83
6.4 Test de autoevaluare ........................................................................... 88
3
Tema 7. Sisteme de operare (partea a IV-a) .......................................... 90

7.1 Grupul Accessories al sistemelor de operare Windows........................ 90
7.2 Programe de întreținere și optimizare a suporturilor magnetice .......... 94
7.3 Alte programe utilitare ........................................................................ 97
7.4 Test de autoevaluare ........................................................................... 99
Tema 8. Programul de calcul tabelar Excel (partea I) ........................ 101

8.1 Programul de calcul tabelar Microsoft Excel .................................... 101
8.2 Formule de calcul şi funcţii ............................................................... 108
8.3 Test de autoevaluare ......................................................................... 111
Tema 9. Programul de calcul tabelar Excel (partea a II-a) ................. 112

9.1 Macrocomenzi și baze de date în Excel ............................................. 112
9.2 Studii de caz : utilizarea Excel în domeniul economic ....................... 117
9.3 Test de autoevaluare ......................................................................... 135
Tema 10. Reţele de calculatoare ........................................................... 136

10.1 Definiţie, moduri de interconectare ................................................. 136
10.2 Modele de referinţă pentru interconectarea calculatoarelor ............ 141
10.3 Test de autoevaluare ....................................................................... 152
Tema 11. Utilizarea INTERNET-ului (partea I) ................................. 154

11.1 Protocoale şi servicii Internet ......................................................... 154
11.2 Servicii Internet............................................................................... 157
11.3 Test de autoevaluare ....................................................................... 161
Tema 12. Utilizarea INTERNET-ului (partea a II-a) .......................... 163

12.1 Serviciul World Wide Web............................................................... 163
12.2 Serviciul de poştă electronică.......................................................... 177
12.3. Test de autoevaluare ...................................................................... 184
Tema 13. Rolul tehnologiei informaţiei în domeniul economic ........... 186

13.1. Eficientizarea activității unei organizații folosind Microsoft Office 186
13.2 Domenii de utilizare Microsoft Office.............................................. 189
13.3. Test de autoevaluare ...................................................................... 202
Bibliografie ............................................................................................ 204
4
Tema 1. Concepte de bază de tehnologia informației

Cuprins
1.1. Informatica și tehnologia informației
1.2. Sistem informațional și sistem informatic
1.3. Avantajele introducerii IT în organizații
Obiective:
Această temă are ca scop definirea unor concepte de bază cu care operează
tehnologia informației.
Timpul alocat temei: 2 ore
Bibliografie:
1. Bănică, L., Liță, I., Informatica economica – manual IFR, Editura

Universității din Pitești, 2009
2. Ludwig von Bertalanffy, General System theory: Foundations,
Development, Applications, George Braziller, New York, 1968
3. Barbu, Gh., Bănică, L., Sisteme informatice prin exemple, Editura
4. Militaru, Gh., Sisteme informatice pentru management, Editura BIC
ALL, 2004
1.1 Informatica și tehnologia informației

La momentul actual, asistăm la orientarea tot mai puternică a
operatorilor economici către tehnologia informației, ca urmare a
recunoașterii avantajelor obținute prin acumularea de cunoştinţe, prelucrarea
lor automatată și fundamentarea pe baze științifice a deciziilor.
Pentru început, vom defini câteva dintre noțiunile fundamentale ale
tehnologiei informației, și anume cunoașterea, informația și datele.
Cunoaşterea este un proces complex care porneşte de la observarea
realităţii, printr-un proces de informare în care preia informaţiile dintr-
un anumit domeniu şi realizează înţelegerea obiectelor, a faptelor, a
situaţiilor, a proceselor şi a relaţiilor dintre ele.
Informaţia este un semnal, o percepţie, un mesaj recepţionat din mediul
înconjurător şi care se referă la obiecte, evenimente, fapte.
5
Transmiterea şi prelucrarea informaţiilor în forma lor uzuală este

dificilă, de aceea este necesară codificarea lor. Codul poate fi numeric,
alfabetic sau alfanumeric, după natura simbolurilor care-l compun.
Datele constituie modalitatea de reprezentare a informaţiei. În
prelucrarea automată ne interesează datele din punct de vedere sintactic
și semantic, adică din punct de vedere al reprezentării şi organizării lor,
dar și al semnificației conținutului acestora.
Datele reprezintă suportul formal al informaţiei, ele constituie intrările
unui sistem de calcul, urmând a fi prelucrate (procesate) pentru
generarea de noi informaţii, cu un grad mare de sinteză şi complexitate.
Prelucrarea datelor cu ajutorul sistemelor de calcul se numeste prelucrare
automata a datelor (PAD).
În cele ce urmează, vom încerca să precizăm ce este Informatica și care

este rolul Tehnologiei informației ca parte componentă a acesteia, pentru a
înlătura confuzia care se face, de multe ori, între cele două concepte.
Informatica este ştiinţa care se ocupă cu studierea şi elaborarea de
metode, tehnici, concepte şi sisteme de prelucrare automată a datelor, în
scopul eficientizării activităţii umane [1].
Domeniile intens abordate în informatică au determinat apariţia unor
sub-ramuri ale științei, cum ar fi: Informatica economică,
Geoinformatica, Bioinformatica, Informatica medicală etc.
Tehnologia informaţiei (TI), conform asociației ITAA (Information
Technology Association of America) are semnificația de componentă a
informaticii care se ocupă cu proiectarea, dezvoltarea, implementarea şi
managementul sistemelor de informaţii cu ajutorul calculatorului.
În completarea definiției, putem afirma că IT sau ITC (Information
Technology and Communications) înseamnă folosirea calculatoarelor
electronice şi a software-ului pentru pentru colectarea, stocarea și
prelucrarea informaţiilor în cadrul unei firme, instituţii, organizații, precum
şi transmiterea informațiilor către utilizatori individuali, operatori economici
și financiari de pe piață.
Apariția Internet-ului și a serviciilor oferite de acesta (World Wide Web,
posta electronica, transfer de fișiere etc). au contribuit decisiv la pătrunderea
ITC în toate domeniile de activitate.
De asemenea, trebuie să subliniem rolul important pe care îl ocupă noile
aplicații de inteligență artificială și previziuni științifice în lumea afacerilor.
6
1.2. Sistem cibernetic, sistem informațional și sistem informatic

Pentru a defini sistemul informațional și sistemul informatic, două
concepte de bază în ITC, trebuie să precizăm ce se înțelege prin sistem.
Definiție: Sistemul este un complex relativ stabil de elemente aflate

în interacţiune şi interdependenţă atât între ele, cât şi cu mediul
înconjurător [2].
În funcție de comportamentul lor și de relațiile intrări-ieșiri, sistemele sunt

de două tipuri: închise și deschise. Dintre acestea, modelul cel mai apropiat
de realitate s-a dovedit a fi sistemul dechis cu conexiune inversă (cu reacţie
sau feed-back) – sistem cibernetic (figura 1).
Mediul extern
Mediul intern
Procese, activități,
Intrări Ieşiri
decizii
Conexiune inversă
Fig. 1 Sistem deschis cu conexiune inversă

Intrările reprezintă fluxuri de informaţii provenite din mediul extern sau de
la propriul mediu, prin conexiunea inversă (feed back).
Ieşirile reprezintă rezultatele proceselor, activităților și deciziilor interne.
Prin intervenția unei părți a fluxurilor de ieșire asupra sistemului se
stabilește o modalitate de reglare a comportamentului acestuia, în sensul că
rezultatele prelucrărilor anterioare influențează activitățile viitoare.
Definiție: Sistemul cibernetic este un sistem deschis care are cel puțin
o conexiune inversă (feed-back), cu ajutorul căreia semnale de la ieșirea
sistemului se adaugă intrărilor, în scopul susținerii actului decizional.
7
O organizaţie economică se comportă ca un sistem cibernetic, format din

subsistemul operațional și cel de conducere, în cadrul căruia mecanismul de
feed back este exercitat prin sistemul de conducere, care extrage din
fluxurile de ieșire acele informații care îl sprijină în stabilirea deciziilor.
Între sistemul operațional (de execuție) și cel decizional se interpune
sistemul informațional [3], care asigură calitatea, oportunitatea și concizia
informaţiilor, precum și circulația lor în interiorul sistemului.
Atât sistemele informaţionale, cât şi cele informatice fac parte din categoria
sistemelor cibernetice.
Definiție: Sistemul informaţional este o componentă a

managementului organizaţiei, care cuprinde totalitatea resurselor
informaţionale, transmise prin circuite informaţionale, a tehnicilor şi
mijloacelor de procesare a acestora, având ca scop îmbunătățirea actului
decizional.
Sistemul informațional are patru funcţii importante:

1. Preluarea informațiilor din mediul intern și extern și generarea de
date pe baza acestora;
2. Procesarea datelor în vederea obţinerii de noi informaţii;
3. Arhivarea datelor;
4. Comunicarea (transmiterea) informațiilor obținute.
Volumul din ce în ce mai mare al informațiilor și necesitatea procesării lor
rapide, dezvoltarea capacității de integrare a firmelor pe pieţele externe, sunt
numai câțiva dintre factorii care au impus utilizarea sistemelor de calcul în
acest domeniu, conducând la apariția unui nou concept în lumea ITC, și
anume cel de sistem informatic.
Definiție: Sistemul informatic (SI) este acea componentă a

sistemului informaţional, care asigură prelucrarea datelor cu ajutorul
calculatoarelor (prelucrarea automată a datelor – PAD).
Dacă într-o organizaţie, resursele şi fluxurile informaţionale sunt gestionate

în întregime prin intermediul tehnicii de calcul, atunci sistemul informatic
se identifică cu sistemul informaţional.
Sistemul informatic cuprinde [3]:
• Calculatoare şi echipament de telecomunicaţii;
• Software de bază (sisteme de operare în reţea de tip server şi staţie,
programe utilitare de administrare şi întreţinere);
8
• Baze de date gestionate cu ajutorul SGBD-urilor;

• Metode, tehnici, modele de prelucrare a datelor;
• Aplicaţii informatice accesibile printr-o interfaţă grafică unică;
• Personal specializat în informatică, capabil să asigure exploatarea şi
întreţinerea sistemului informatic.
1.3. Avantajele introducerii IT în organizații

Un management performant nu se poate realiza fără investiţia într-un
sistem informatic complex, de tip integrat, care să cuprindă toată
activitatea organizaţiei. În primul rând, acesta reușește ca, la toate nivelele
de conducere, să permită planificarea şi organizarea activităţilor, să existe
o informare rapidă prin comunicarea internă, să fie posibilă prelucrarea
rapidă a unui volum mare de informaţii, să furnizeze în timp util rapoarte
și grafice, care să precizeze locul companiei pe piața de afaceri, în
contextul mediului concurenţial în care activează.
Sistemul de conducere primeşte informaţii de la sistemul informaţional
şi pe baza lor elaborează deciziile. Deciziile manageriale se referă la
misiunea, strategiile şi politica pe termen lung ale firmei, coordonarea
principalelor domenii de activitate, atingerea eficienţei dorite, soluţionarea
şi medierea conflictelor.
În prezent, informatica îşi găseşte aplicaţii în toate domeniile vieţii,
prezenţa ei fiind puternic amplificată de impactul creat de Internet.
Bazându-se pe interacţiunea complexă între hardware şi software,
informatica abordează o plajă largă de domenii, de la clasica prelucrare a
volumelor mari de date la modelarea inteligenţei umane.
Avantajele introducerii ICT (Information and Communications
Technology) în orice organizație economică sunt multiple, de la creşterea
eficienţei muncii la nivel individual, până la îmbunătăţirea calităţii muncii
prin proiectare asistată, simulare de procese şi comunicarea rapidă în cadrul
şi în afara firmei, transmiterea rapidă şi fiabilă a informaţiilor
Rezumat
Informaţia este un semnal, o percepţie, un mesaj recepţionat din mediul
înconjurător şi care se referă la obiecte, evenimente, fapte.
Datele constituie modalitatea de reprezentare a informaţiei. În prelucrarea
automată ne interesează datele din punct de vedere sintactic și semantic,
adică din punct de vedere al reprezentării şi organizării lor, dar și al
semnificației conținutului acestora.
9
Datele reprezintă suportul formal al informaţiei, ele constituie intrările unui

sistem de calcul, urmând a fi prelucrate (procesate) pentru generarea de noi
informaţii, cu un grad mare de sinteză şi complexitate.
Prelucrarea datelor cu ajutorul sistemelor de calcul se numeste prelucrare
automata a datelor (PAD).
Informatica este ştiinţa care se ocupă cu studierea şi elaborarea de metode,
tehnici, concepte şi sisteme de prelucrare automată a datelor, în scopul
eficientizării activităţii umane.
Tehnologia informaţiei (TI), conform asociației ITAA (Information
Technology Association of America) are semnificația de componentă a
informaticii care se ocupă cu proiectarea, dezvoltarea, implementarea şi
managementul sistemelor de informaţii cu ajutorul calculatorului
Sistemul este un complex relativ stabil de elemente aflate în interacţiune şi
interdependenţă atât între ele, cât şi cu mediul înconjurător.
Sistemul cibernetic este un sistem deschis care are cel puțin o conexiune
inversă (feed-back), cu ajutorul căreia semnale de la ieșirea sistemului se
adaugă intrărilor, în scopul susținerii actului decizional.
Sistemul informaţional este o componentă a managementului organizaţiei,
care cuprinde totalitatea resurselor informaţionale, transmise prin circuite
informaţionale, a tehnicilor şi mijloacelor de procesare a acestora, având ca
scop îmbunătățirea actului decizional.
Sistemul informatic (SI) este acea componentă a sistemului informaţional,
care asigură prelucrarea datelor cu ajutorul calculatoarelor (prelucrarea
automată a datelor – PAD). Sistemul informatic cuprinde:
• Calculatoare şi echipament de telecomunicaţii;
• Software de bază (sisteme de operare în reţea de tip server şi staţie,
programe utilitare de administrare şi întreţinere);
• Baze de date gestionate cu ajutorul SGBD-urilor;
• Metode, tehnici, modele de prelucrare a datelor;
• Aplicaţii informatice accesibile printr-o interfaţă grafică unică;
• Personal specializat în informatică, capabil să asigure exploatarea şi
întreţinerea sistemului informatic.
1.4. Test de autoevaluare

1. Care este definiția corectă a sistemului?
a) un complex relativ stabil de elemente aflate în interacţiune şi
interdependenţă atât între ele, cât şi cu mediul înconjurător;
10
b) un ansamblu de elemente având relaţii endogene, care există şi

funcţionează pentru realizarea unui scop;
c) o mulţime de elemente având atât relaţii interne, cât şi relaţii cu
mediul exterior.
2. Prin sistem cibernetic se înțelege:
a) orice sistem în care resursele informaţionale sunt furnizate numai de
fluxurile de intrare;
b) un sistem izolat din punct de vedere informaţional, în cadrul căruia
toate ieşirile informaţionale devin fluxuri de intrare;
c) sistem deschis care are cel puțin o conexiune inversă, cu ajutorul
căreia semnale de la ieșirea sistemului se adaugă intrărilor, în scopul
susținerii actului decizional.
3. Care este relația de dependență între sistemul informaţional și sistemul
informatic:
a) sistemul informațional este parte componentă a sistemului
informatic;
b) ambele sunt sisteme cibernetice;
c) sistemul informatic este o parte componentă a sistemului
informațional;
4. Marcați elementele unui sistem informatic:
a) Baze de date;
b) Calculatoare şi echipament de telecomunicaţii;
c) Sistemul informațional;
d) Pachet Office pentru fiecare staţie;
e) Aplicaţii informatice accesibile printr-o interfaţă grafică unică;
f) a+c+d;
g) a+b+e.
5. Care este definiția corectă a sistemului informațional?

a) ansamblul de resurse, circuite şi procese informaţionale.
b) un complex relativ stabil de elemente aflate în interacţiune şi
interdependenţă atât între ele, cât şi cu mediul înconjurător;
c) ansamblul resurselor informaţionale, transmise prin circuite
informaţionale, a tehnicilor şi mijloacelor de procesare a acestora,
având ca scop îmbunătățirea actului decizional.
d) o mulţime de elemente având atât relaţii interne, cât şi relaţii cu
mediul exterior.
11
Tema 2. Structura și funcționarea calculatoarelor personale

(partea I)
Cuprins
2.1. Ce este un calculator?
2.2. Principalele componente ale PC-urilor
2.3. Microprocesorul
Obiective:
Această temă are ca scop cunoașterea structurii și a funcționalității
principalelor componente ale calculatoarelor personale, creșterea
performanțelor ca urmare a evoluției tehnologice
Bibliografie:
1. Barbu, Gh., Bănică, L., Păun, V., Calculatoare personale. Arhitectura,

functionare, interconectare, Ed. MatrixRom, 2011
2. L. Bănică, I. Liță, “Informatica economică – Manual pentru IFR”,
Editura Universității din Pitești, 2009
3. L. Bănică, I. Liță, Informatica-Noțiuni de bază și aplicații economice,
Editura MatrixRom, 2007
4. http://en.wikipedia.org/wiki/Northbridge.
2.1. Ce este un calculator ?

Un calculator este un ansamblu de componente electronice, circuite,
subsisteme şi periferice (hardware-ul), capabil să realizeze anumite sarcini
dacă este susţinut de o colecţie de programe (software-ul).
Se disting cele două componente principale ale unui calculator [1]:
• Hardware-ul – totalitatea elementelor fizice care echipează sistemele
de calcul;
• Software-ul – ansamblul programelor, procedurilor care controlează
funcţionarea corectă şi eficientă a elementelor hardware.
Evoluţia calculatoarelor este strâns legată de progresele înregistrate în
domeniul electromecanicii, electronicii, opticii etc. Solicitările pieței IT
pentru creșterea performanțelor de lucru ale calculatoarelor au stimulat
12
cercetarea științifică în acest domeniu și au impulsionat, în acest fel, apariția

unor noi tehnologii.
Un calculator are 4 componente principale:
• Unitatea aritmetico-logică (UAL),
• Unitatea de control şi comandă (UCC),
• Memoria internă,
• Dispozitivele de intrare-ieşire (I/O).
UAL, UCC şi regiştrii sunt grupate sub numele de unitate centrală (UC),
cunoscută şi sub numele de central processing unit (CPU). Unitatea centrală
este componenta principală care dirijează şi controlează toate procesele în
cadrul sistemului.
La calculatoarele personale, unitatea centrală este constituită dintr-un singur
circuit integrat numit microprocesor. El are rolul de a controla activitatea
celorlalte părţi componente ale calculatorului, de a prelua şi a interpreta
(decodifica) instrucţiunile programelor, transformându-le în semnale de
control, pe care le dirijează către celelalte componente [2].
Microprocesorul realizează unitatea funcţională a sistemului, fiind conectat
la celelalte componente printr-o serie de magistrale (bus-uri).
Unitatea centrală conţine un set special de celule de memorie (regiştrii),
care pot fi citite şi scrise mai rapid decât zona de memorie principală.
Scopul lor este să reducă numărul de accesări ale memoriei principale,
mărind viteza calculatorului.
În calculatoarele cu un singur procesor se pot executa mai multe programe
aparent simultan (multitasking), fie folosind sistemul de întreruperi, fie prin
alocarea UC pe anumite cuante de timp diferitelor programe. Execuţia
programului se întrerupe la expirarea cuantei de timp alocate sau în
momentul accesării unui periferic şi acordarea controlului altui program.
În cazul sistemelor cu o configuraţie specială, bazată pe multiprocesoare sau
multi-core, cum ar fi supercomputerele, are loc multiprocesarea
(multiprocessing). Se folosesc pe scară largă în aplicaţii de simulări,
criptografiere şi în prelucrări multimedia (crearea efectelor speciale în
cinematografie, animaţie 3D).
2.2. Principalele componente ale calculatoarelor personale

Calculatoarele personale (Personal Computer – PC) sunt sistemele de
calcul a căror funcţionare se bazează pe microprocesoare.
Din punct de vedere funcţional, un PC conţine următoarele componente
principale (fig. 2 – [1]):
13
1. Unitatea centrală de prelucrare (UCP) formată din microprocesor şi

memoria internă;
2. Unitatea de memorie externă alcătuită din dispozitive de stocare a
datelor (hard-disc, unitati optice, memorii flash USB);
3. Sistemul de echipamente de intrare/ieşire (periferice) reprezentat de
unităţile periferice de intrare(tastatura, mouse, scanner, microfon),
unităţile periferice de ieşire (monitor, imprimantă, boxe) şi cele de
intrare/ieşire (modem, placa de rețea).
UNITATEA CENTRALĂ DE PRELUCRARE
MICROPROCESOR
MEMORIA
UAL UCC INTERNĂ
Magistrala de date
Magistrala de adrese
Magistrala de control
Modem Imprimantă Tastatură

Unitate Stick Unitate optice
Hard disk memorie (CD/ DVD/ Placă Monitor Mouse
Blu-ray) rețea
Boxe Scanner
UNITATEA DE MEMORIE EXTERNĂ SISTEMUL DE PERIFERICE
Fig. 2 Arhitectura unui calculator personal [5]

Legăturile între aceste unităţi funcţionale se realizează prin magistralele de
adrese, date şi control.
14
În afara acestor unităţi funcţionale de bază, în configuraţia unui PC intră şi

alte dispozitive, cum ar fi: placa de bază, controler de hard disc, sursa de
alimentare, placa video şi placa de sunet etc.
Placa de bază este conectată la sursa de alimentare și constituie suportul
fizic pe care sunt plasate componentele principale ale unui PC:
microprocesorul, memoria RAM, memoria cache şi memoria ROM,
adaptoare pentru conectarea dispozitivelor de stocare, porturile seriale,
porturile paralele, porturile USB, interfaţa pentru plăcile grafice, controler
pentru placa de sunet şi modem, ceasul intern. Plăcile de bază sunt de
diferite tipuri, au forme şi dimensiuni variate, conectori distincți de la o
variantă la alta și suportă anumite familii de procesoare.
Placa de bază conţine:
interfaţa cu procesorul;
sloturi pentru memorie RAM şi extensie;
chipset-ul sistemului, care recunoaşte componentele sistemului si
controlează fluxul biţilor;
magistrale de comunicaţie;
memoria CMOS;
ceasul sistemului.
conectori pentru hard disc, CD-/DVD etc.
adaptoare pentru conectarea dispozitivelor de stocare (porturi IDE,
SCSI, SATA);
porturile de comunicaţie: porturi universale USB, paralele şi seriale;
Plăcile de bază pot avea integrate pe ele și funcționalități (on board), cum ar
fi: placa de sunet, placa de rețea și placa video. Pentru obținerea unei mai
bune calități și creșterea vitezei de lucru se recomandă folosirea de plăci
separate, care se conectează la placa de bază în porturile PCI sau PCI-
Express (de exemplu, placa video).
O componentă importantă a plăcii de bază este chipset-ul (fig. 3), care
reprezintă controler-ul principal al plăcii de bază, care are rolul de interfață
de conectare între microprocesor, magistrala de date și diferitele
componente externe.
Este format din două chip-uri independente: northbridge (puntea de nord) şi
southbridge (puntea de sud), plasate aproape simetric faţă de centrul plăcii.
Northbridge leagă procesorul de dispozitivele de mare viteză (de exemplu:
memoria internă şi placa video);
Southbridge-ul conectează perifericele de viteză scăzută (de exemplu: PCI
sau ISA).
15
Fig. 3 Componentele chipset-ului unui calculator personal [4]

Placa video se poate conecta la placa de bază prin intermediul unui slot de
tip AGP (Accelerated Graphic Port) sau PCI-X (Peripheral Component
Interconnect Express), care sunt legate la Northbridge, sau printr-un slot
PCI (Peripheral Component Interconnect) conectat la Southbridge.
Performanţele unui PC sunt date de câţiva factori de ordin tehnic[3]:

Viteza procesorului;
Capacitatea memoriei RAM;
Viteza de transmisie a datelor pe magistrala de date.;
Capacitatea de stocare şi viteza hard disc-ului;
Dimensiunea memoriei cache;
Numărul de interfeţe incluse (controlere, porturi seriale, paralele,
USB, conectori de magistrală);
Performanţele adaptorului video.
Vom descrie pe scurt, în continuare, câteva dintre componentele principale
ale calculatorului pesonal.
16
2.3. Microprocesorul
Este cea mai importantă componentă a unui calculator personal, care
influenţează decisiv performanţele acestuia prin viteza de execuţie,
dimensiunea cuvântului de date şi de adresă şi memoria cache.
Microprocesorul este un circuit integrat ce include unitatea aritmetico-
logică (UAL), unitatea de comandă și control (UCC), regiștrii, un controler
care tratează întreruperile sau excepțiile și memoria cache internă. De
asemenea, procesoarele au incorporate unități de calcul în virgulă mobilă și
de procesare a vectorilor (fig. 4).
Din punct de vedere funcțional, procesorul prelucrează programele încărcate
în memoria calculatorului şi controlează întreaga activitate a PC-ului.
Unitatea Aritmetico-Logică (UAL) este cea care realizează toate operațiile
de calcul: aritmetice, logice și de comparații. Unitatea de Control (UCC) are
rolul de a prelua instrucțiunile din memoria cache, pe care le decodifică și le
execută. Execuția lor depinde și de datele procesate transferate de UAL sau
FPU, care completează secvența de instrucțiuni [2].
Regiștrii sunt locații de memorie plasate în UCP, având scopul de a permite
accesul rapid la date. Ei pot conține instrucțiuni, date, adrese de locații și
alte valori, care pot fi accesate rapid pe durata execuției unui program.
Sunt și regiștrii cu funcții speciale, cum ar fi [1]:
a) Registrul contor program (Program Counter - PC) – păstrează adresa
de memorie a următoarei instrucțiuni ce trebuie executată de către
program;
b) Registrul Acumulator (A, or ACC) – este folosit pentru reținerea
rezultatului operațiilor realizate de UAL;
c) Stack Pointer (SP) – administrează adresele stivei
sistemului. Stiva este un segment de memorie unde valorile pot fi
stocate şi accesate pe principul LIFO (Last In – First Out), drept urmare
ultima valoare stocată în stivă este prima ce va fi citită din stivă;
d) Registrul indicatorilor de stare (Flags) - conţine informaţii legate de
starea microprocesorului precum şi de rezultatele ultimilor instrucţiuni
executate.
Procesorul menține legătura cu memoria principală a calculatorului prin

magistrala sa internă, care realizează comunicația în dublu sens cu
magistralele sistemului.
Controler-ul de excepții și întreruperi permite procesorului să răspundă
cererilor de la mediul extern sau condițiilor de eroare, care apar în cursul
derulării unei operații. O întrerupere poate fi generată de un periferic, în
17
timp ce o excepție poate fi o eroare a FPU sau o instrucțiune necunoscută.

Controler-ul are un mecanism de priorități, care îi permite să manevreze
selectiv aceste întreruperi [1].
Memoria cache internă este o zonă de memorare care păstrează cele mai
recent folosite date sau secvențe de instrucțiuni și care se presupune că vor
fi din nou folosite în perioada imediat următoare. Ea poate fi accesată rapid,
mărind viteza de lucru a procesorului.
Memorie Controler Regiștrii
Magistralele CPU
cache internă întreruperi/ excepții
Unitate de
Control
Unitate Virgulă Unitate
Flotantă (FPU) Procesare
Vectorială (VPU)
Unitate
Aritmetico-
Logică (UAL)
Magistralele
sistemului
Fig. 4 Structura microprocesorului

Sunt două mari companii producătoare de procesoare care își dispută
supremația pe piața IT: INTEL Corporation (Integrated Electronics) şi
AMD (Advanced Micro Devices). Alţi producători care s-au impus pe piaţa
IT sunt: IBM, Compaq/Digital (platforma Alpha), Motorola (PowerPC),
VIA/Cyrix (Ezra), Sun (UltraSPARC), Texas Instruments etc.
Evoluţia procesoarelor a fost marcată constant de creşterea frecvenţei de
lucru, care a înregistrat saltul de la 740 Hz la 3.6 GHz. Deşi bariera de
4GHz poate fi atinsă din punct de vedere tehnologic, s-a renunţat
deocamdată la producerea de procesoare care să lucreze la această viteză,
deoarece puterea consumată depăşeşte 100W şi căldura disipată este mare,
iar posibilităţile de răcire actuale sunt insuficiente. Soluţia aleasă pentru
18
îmbunătăţirea performanţelor a fost tehnologia dual-core, adică două nuclee

(core) într-un singur procesor. Frecvenţa lui este de maxim 3.2 GHz, mai
mică decât a unui procesor single-core de 3.8 GHz, dar optimizarea vine din
colaborarea cu sistemul de operare, care trebuie să lucreze în regim execuţie
a mai multor aplicaţii simultan, folosind puterea ambelor nuclee.
De asemenea, performanţele procesorului au fost îmbunătăţite prin
introducerea memoriei cache, care este o memorie intermediară de tip
RAM, ce stochează datele mai frecvent utilizate. Ea este organizată pe două
niveluri (L1-level 1 şi L2-level 2), primul mai aproape de nucleul
procesorului (fig. 5). L2 şi L1 conlucrează, astfel când prima zona cache se
umple, datele sunt transferate în cea de-a doua zonă, după care, datele
considerate mai importante sunt aduse înapoi, în spaţiul liber din L1.
Magistrala de date
Nivelul Nivelul
cache cache Unitatea centrală de
Memoria principală prelucrare (UCP)
L2 L1
Fig. 5 Organizarea ierarhică a memoriei cache
Odată cu trecerea la tehnologia dual-core, s-a implementat și nivelul L3

cache, memorie partajată de nucleele procesorului.
Astfel, procesorul Intel Xeon MP (2006) a înregistrat o memorie cache L3
cu o capacitate de 16 Mb, partajabilă între cele 2 nuclee, iar concurentul său,
AMD Phenom II (2008) 6 Mb, în timp ce la versiunile superioare
capacitatea acesteia crește, de exemplu, la Intel Xeon Nehalem 16 cores
(2010) atinge 24 Mb.
Viteza de lucru a procesoarelor este dependentă şi de setul de instrucţiuni
(de exemplu, este remarcabil saltul înregistrat prin extinderea cu 57 de
instrucţiuni pentru optimizarea prelucrarilor grafice 3D a setului standard la
procesoarele Pentium MMX), de frecvenţa de lucru a plăcii de bază, de
capacitatea regiştrilor şi dimensiunea magistralelor.
Procesoarele multi-core au aparut în anii 2000, concurența dându-se între
firmele Intel si AMD:
• tehnologia dual-core(2 nuclee) - AMD Phenom II X2 și Intel Core
Duo;
19
• tehnologia quad-core (4 nuclee) - AMD Phenom II X4, Intel I5 și I7;

• tehnologia hexa-core (6 nuclee) - AMD Phenom II X6 și Intel Core
I7 Extreme Edition 980X;
• tehnologia octo-core (8 nuclee) - AMD FX-8350 și Intel Xeon E7-
2820;
• tehnologia ten-core (10 nuclee) – Intel Xeon E7-2850.
Îmbunătățirea performanțelor prin folosirea procesoarelor multi-core

depinde foarte mult de algoritmii software folosiți, care permit execuția în
paralel a task-urilor pe mai multe nuclee.
Pe lângă aceste tehnologii, firma Intel implementează și facilitățile de
Hyper-Threading și Turbo Boost, prin care se obțin viteze de lucru ale
procesorului și mai mari [2].
Hyper-Threading este o tehnologie ce permite execuția simultană, pe
același nucleu, a două fire de execuție diferite, practic sunt create 2 nuclee
logice în fiecare nucleu fizic. În felul acesta, cu ajutorul sistemului de
operare se poate realiza o dublare virtuală a numărului de nuclee.
Hyper-Threading crește viteza de execuție a aplicațiilor, dar nu în măsura în
care s-ar lucra cu un nucleu fizic suplimentar.
Intel Core I3 și Intel Core I7 se bazează pe această tehnologie, în timp ce la
Intel Core I5 nu este implementată.
Turbo Boost este tehnologia Intel prin care, la solicitarea sistemului de
operare procesorul trece într-o stare de performanță superioară, datorită
creșterii frecvenței ceasului peste valoarea nominala.
Intel Core I5 și Intel Core I7 au implementată această facilitate de lucru,
modelele Intel Core I3 nu o folosesc.
Din gama Intel Core, procesorul I7 este cel mai performant la momentul
actual, din următoarele considerente:
• are 4 nuclee și acceptă tehnologia Hyper-Threading, ceea ce
înseamnă că el poate lucra cu 8 fire de execuție simultan;
• folosește o memorie cache de 8Mb
• lucrează în tehnologia Turbo Boost.
Rezumat
Un calculator este un ansamblu de componente electronice, circuite,
subsisteme şi periferice (hardware-ul), capabil să realizeze anumite sarcini
dacă este susţinut de o colecţie de programe (software-ul).
20
Un calculator are 4 componente principale: Unitatea aritmetico-logică

(UAL), Unitatea de control şi comandă (UCC), Memoria internă,
Dispozitivele de intrare-ieşire (I/O).
UAL, UCC şi regiştrii sunt grupate sub numele de unitate centrală (UC),
componenta principală care dirijează şi controlează toate procesele în cadrul
sistemului. La calculatoarele personale, unitatea centrală este constituită
dintr-un singur circuit integrat numit microprocesor, având rolul de a
controla activitatea celorlalte părţi componente ale calculatorului, de a
prelua şi a interpreta (decodifica) instrucţiunile programelor, transformându-
le în semnale de control, pe care le dirijează către celelalte componente.
Din punct de vedere funcţional, un PC conţine următoarele componente
principale:
Unitatea centrală de prelucrare (UCP) formată din microprocesor şi
memoria internă;
Unitatea de memorie externă alcătuită din dispozitive de stocare a
datelor (hard-disc, unitati optice, memorii flash USB);
Sistemul de echipamente de intrare/ieşire (periferice) reprezentat de
unităţile periferice de intrare(tastatura, mouse, scanner, microfon),
unităţile periferice de ieşire (monitor, imprimantă, boxe) şi cele de
intrare/ieşire (modem, placa de rețea).
Performanţele unui PC sunt date de câţiva factori de ordin tehnic: viteza
procesorului; memoria RAM; viteza de transmisie a datelor pe magistrala de
date; capacitatea de stocare a hard disc-ului; numărul de interfeţe incluse
(controlere, porturi seriale, paralele, USB); performanţele adaptorului video.
1. Să se precizeze care este rolul regiștrilor în cadrul

microprocesoarelor
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
2. Specificați componentele chipset-ului și funcțiile îndeplinite de
acestea
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
3. Care sunt elementele care au influențat evoluția procesoarelor?
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
21
Teste grilă
1.Ce sunt Microprocesoarele?
a. Microprocesoarele sunt componentele principale ale calculatoarelor

personale, care gestioneaza operatiile cu perifericele de intrare-iesire.
b. Microprocesoarele sunt circuite integrate formate din unitatea
aritmetico-logică si unitatea de comandă și control
c. Microprocesoarele sunt circuite integrate care conţin unitatea
aritmetico-logică şi unitatea de comanda si control, prelucrează
programe din memoria calculatorului şi controlează întreaga activitate a
calculatoarelor personale.
2.Cum sunt grupate componentele principale ale oricarui calculator?
a. Gruparile se refera la componentele fizice (hardware) si programele care
controleaza functionarea corecta si eficienta a acestora (software)
b. Gruparile cuprind unitatea centrala (hardware) si sistemul de operare
(software)
c. Gruparile se refera la procesor, memoria centrala, placa de baza si
setarea configuratiei acestora.
3. In cadrul caror sisteme de calcul se lucreaza in regim de
multiprocesare?
a. Calculatoare personale
b. Calculatoare personale lansate după anul 2003
c. Sisteme cu o configuraţie specială, bazată pe multiprocesoare sau multi-
core.
7. Care sunt componentele Unității Centrale de prelucrare?
a. Microprocesorul
b. Memoria internă
c. Regiștrii
d. Memoria cache
e. a+c
f. a+b
22
Tema 3. Structura și funcționarea calculatoarelor personale

(partea a II-a)
Cuprins
3.1. Memoria internă
3.2. Dispozitive de stocare
3.3. Sistemul de periferice I/O
Obiective:
Această temă are ca scop cunoașterea structurii și a funcționalității
principalelor componente ale calculatoarelor personale, creșterea
performanțelor ca urmare a evoluției tehnologice
Bibliografie:
a) Barbu, Gh., Bănică, L., Păun, V., Calculatoare personale. Arhitectura,

b) L. Bănică, I. Liță, “Informatica economică – Manual pentru IFR”,
c) L. Bănică, I. Liță, Informatica-Noțiuni de bază și aplicații economice,
Editura MatrixRom, 2007
d) http://en.wikibooks.org/wiki/A-level_Computing/AQA/Computer_
Components,The_Stored_Program_Concept_and_the_Internet/
Hardware_Devices/Secondary_storage_devices
e) http://www.caltech.edu
3.1. Memoria internă a calculatoarelor personale

Este componenta sistemului de calcul destinată stocării programelor şi a
datelor prelucrate de acestea. Stocarea se face în celule de memorie,
identificate prin adresele lor, care pot înmagazina unități de informație.
În sistemele de calcul, datele sunt reprezentate prin valorile 0 și 1 (bit -
binary digit). Reprezentarea datelor în calculator (cifre, litere, caractere
speciale) se face pe 8 biţi, în cod ASCII.
O grupare de 8 biţi se mai numeşte și byte (sau octet), acesta reprezentând
de fapt unitatea de măsură a capacităţii de memorie.
Alte unităţi de stocare a informaţiei sunt:
1 Kilobyte (KB) = 1024 B (210 B)
1 Megabyte (MB) = 1024 KB (210 KB)
1 Gigabyte (GB) = 1024 MB (210 MB)
23
1 Terabyte (TB) = 1024 GB (210 GB)

1 Pentabyte (PB) = 1024 TB (210 TB)
Datele sunt grupate pe cuvânt (2 octeţi - 16 biţi), cuvânt dublu (4 octeţi – 32
biţi), cuvânt cvadruplu (8 octeţi – 64 biţi), în funcţie de capacitatea de
transfer a procesorului (magistrala de date).
Din punct de vedere al funcţiei pe care o îndeplinesc în cadru sistemului şi
al modului de păstrare a datelor, sunt mai multe tipuri de memorii [1]:
a. Memoria ROM (Read Only Memory) – memorie „nevolatilă”, care nu
pierde conţinutul la oprirea calculatorului şi nu poate fi folosită în scriere de
către utilizatori. Există în două variante: PROM (Programmable ROM) şi
EPROM (Erasable PROM). Este de capacitate mică (aprox. 2 MB), conţine
cea mai importantă parte a programelor de sistem (BIOS - Basic Input
Output System) care controlează activitatea PC-ului. Primeşte controlul la
pornirea calculatorului şi declanşează programe de culegere a informaţiilor
despre hardware-ul calculatorului (tipul de hard disc, echipamentul pe care
este plasat sectorul de boot, data şi ora etc), de configurare a unor
dispozitive. În final, dă controlul dispozitivului de iniţializare pentru
încărcarea sistemului de operare.
Programele conţinute în BIOS sunt următoarele:
programul POST (Power On Self Test) - verifică funcţionarea
componentelor PC-ului şi anunţă eventualele erori;
programul de iniţializare - stabileşte configuraţia sistemului;
programul încărcător al sectorului de boot (boot loader) - dă controlul
dispozitivului de încărcare a sistemului de operare (hard disc, CD-ROM,
drive USB sau port de reţea).
Cele mai moderne BIOS-uri încorporează facilităţi de detectare a
configuraţiei interne şi alocare de resurse prin tehnologia Plug-and-Play
(PnP). Este un chip furnizat de către firma producătoare (boot firmware) și
plasat pe placa de bază.
b. Memoria CMOS – este o memorie RAM de mici dimensiuni, care are un
circuit de alimentare separat, de la un acumulator, ceea ce îi permite să
păstreze informaţia şi după oprirea calculatorului. Informaţiile înscrise în ea
se referă la parametrii de setare a configuraţiei, la parole, data şi ora.
Denumirea de CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor) face
referire la o tehnologie de realizare a circuitelor integrate (folosită şi de
procesoare, chipset sau DRAM), care are avantajul de a avea un consum mic
de putere, în comparaţie cu alte tehnologii semiconductor. Începând cu
versiunea Windows 95 a sistemelor de operare, memoriile CMOS care
24
conţin parametrii de configurare, lucrează în sistem Plug and Play,

conţinând rutine de recunoaştere a dispozitivelor [2].
CMOS păstrează informații cu privire la ordinea de boot-are (A drive first,
C drive second etc), real-time system clock, calendar settings, hardware
passwords, hard drive configuration si memoria RAM instalata.
Pentru a modifica setările CMOS se folosește utilitarul de editare
CMOS/BIOS, accesibil prin activarea tastei F10 sau Delete la pornirea
computer-ului.
În concluzie, BIOS și CMOS sunt două componente distincte, dar care
funcționează împreună.
c. Memoria RAM (Random Access Memory) – memorie „volatilă” al cărei
conţinut se pierde la oprirea calculatorului. Este memoria de lucru a
calculatoatelor personale, accesibilă atât în scriere cât şi în citire pentru
stocarea programelor şi a datelor utilizator.
Caracteristica principală a memoriei, comparativ cu stocarea pe discuri sau
dispozitive optice este viteza mare de acces.
Memoria internă prezintă anumite caracteristici [1]:
1) Capacitatea (dimensiunea) care este strâns legată de procesorul
utilizat. La momentul actual, capacitatea memoriei interne a unui
laptop obișnuit este de 2 - 4 GB.
2) Timpul de acces reprezintă intervalul de timp dintre momentul în
care s-a emis o cerere de acces, pentru scriere sau citire, şi momentul
în care începe efectiv operaţia respectivă. Unitatea de măsură este
ms (microsecunde) sau ns (nanosecunde).
3) Modul de organizare şi adresare - memoria internă este structurată în
celule binare, aflate la locații identificate unic prin adrese de
memorie. Locaţiile de memorie sunt numerotate crescător, de la 0
până la limita superioară ce indică ultima locaţie. Organizarea
memoriei se referă la gruparea datelor în octeți și cuvinte, accesibile
la un ciclu de citire/scriere. Un cuvânt de memorie poate să cuprindă
2, 4 sau 8 octeţi de date. Dimensiunea cuvântului de memorie este
strâns legată de procesor şi reprezintă unitatea elementară de acces
la memoria internă.
După principiul de stocare a datelor, memoria RAM poate fi:
- DRAM (Dynamic RAM) – memorie cu reîmprospătare, care
primeşte semnale de comandă, la anumite intervale de timp, în urma
cărora conţinutul celulelor este recitit şi reînscris la aceeaşi adresă;
25
- SRAM (Static RAM) – memorie care păstrează conţinutul celulelor,

până în momentul în care ea este rescrisă; nu necesita operaţia de
reîmprospătare.
Memoriile DRAM sunt și ele de mai multe tipuri:
- SDRAM (Syncronous DRAM) – lucrează în mod sincron cu
procesorul (prin construcţie, la origini memoriile DRAM
convenţionale funcţionau în mod asincron)
- VRAM (Video RAM) – este o memorie rapidă folosită în special
pentru plăcile video.
- SGRAM (Syncronuos Graphics RAM)- este un SDRAM adaptat
cerinţelor foarte mari din domeniul graficii 3D.
- DDR (Double Data Rate) – o tehnologie prin care se pot transfera
date de două ori mai rapid faţă de tehnologiile anterioare.
d. Memoria intermediară (cache) - este o memorie RAM, de dimensiuni
reduse (între 64KB și 4 MB), cu timp de acces mic, plasată între
microprocesor şi memoria de lucru (fig. 5). Rolul ei este de a stoca
porţiuni de programe preluate de pe hard-disc (în limitele capacităţii ei)
şi presupunând că instrucţiunile se succed unele după altele sau conţin
salturi peste zone de memorie cuprinse de cache, aceasta conduce la
mărirea vitezei de lucru a calculatorului [3].
La nivelul procesorului există o memorie cache internă, L1, numită şi
cache primar, care realizează transferuri rapide, pe linii de 128 de biţi
(începând cu seria Pentium). Memoria cache externă procesorului, pe
nivel L2, este implementată pe o magistrală de 128 biţi şi lucrează în
modul burst de transfer, care elimină necesitatea adresării diferite pentru
fiecare operaţie, folosindu-se în loc secvenţe de adrese adiacente.
3.2 Memoria externă (dispozitive de stocare)

Este constituită din dispozitive de I/O care accesează anumite medii de
stocare şi interfeţele de conectare la PC. Sistemele de operare conţin
programe (drivere) care controlează transferul de date între dispozitiv şi
celelalte componente ale calculatorului.
Mediile de memorare cele mai cunoscute sunt: hard disk-ul, CD-ROM-ul,
DVD-ul, discul ZIP, Blu-ray, stick-urile USB etc, ele devenind o extensie a
memoriei interne, net superioare ca dimensiune şi nevolatile.
Iniţial calculatoarele aveau în componenţa lor numai unităţi de floppy disc
(FDD), ulterior au apărut şi unitățile de hard-disc (HDD), precum și unitățile
optice, care au o capacitate mult mai mare de stocare şi o viteză de lucru
superioară.
26
Hard Disk-ul reprezintă mediul preferat de stocare pentru toate fişierele

sistemului şi pentru documentele şi programele utilizatorilor, datorită
capacităţii de memorare de ordinul gigabytes şi fiabilităţii lui.
Unitatea de hard disc (Hard Disk Drive - HDD) se bazează pe principiul de
înregistrare/redare magnetică a informației. Este formată dintr-un set de
capete de citire/scriere (câte 2 pentru fiecare platan), care se deplasează
simultan foarte aproape de suprafața magnetică (nanometri), pe suprafeţele
circulare. Capetele de citire-scriere sunt electromagneți, ce fac conversia
semnalelor electrice în campuri magnetice și invers. În configuraţia HDD
mai intră şi un motor de rotaţie a suportului şi un circuit de control şi
comandă (controler)- fig. 6 [1].
Rotatie in
jurul axului
Platane
Blocul capetelor de
citire-scriere
Fig. 6 Componentele unității de hard disc (HDD)

Hard discurile pot avea o viteză de rotație cuprinsă ȋntre 5.400 și 10.000 rpm
(rotații pe minut) și o rată de transfer de 1 Gbit/s (109 MB/s) sau chiar și
mai mare.Vitezele de rotație frecent folosite în calculatoarele personale sunt
5.400 sau 7.200 rotații pe minut, în funcție de tipul hard disk-ului.
Suportul HD este organizat sub formă de suprafeţe circulare (platane),
cilindri, piste şi sectoare, iar accesul este aleator (random).
Platanele sunt discuri magnetice subțiri din aluminiu, acoperite cu un strat
de material cu proprietăți magnetice, de 10-20 nm și cu un strat exterior de
carbon pentru protecţie.
Datele de pe un hard disk sunt organizate în piste, sectoare de piste, sectoare
și clustere (fig. 7) Un cluster reprezintă o colecție de sectoare grupate logic
de sistemul de fișiere și care constituie unitatea de accesare a HD. Prin
procedeul de clusterizare se micșorează timpul de acces, dar se pierde din
27
spațiul util. Astfel, dacă un hard disk este formatat cu 4 Kb/cluster, în

momentul scrierii unui fișier de 2 Kb se alocă un cluster, ceea ce înseamnă
că numai jumătate din cluster este utilizat, restul rămânând nefolosit.
Piste
Sector
de piste
Sector
Cluster
Fig. 7 Organizarea suportului hard disc (HD)

Caracteristicile tehnice care definesc performanţele unui HDD sunt:
o Timpul de acces – este timpul mediu de căutare a unui sector (unitatea
logică de transfer);
o Rata de transfer a datelor – cantitatea de informaţii citite/scrise pe
secundă.
Așa cum am mai precizat, comunicarea dintre unitatea centrală şi unităţile
periferice se realizează cu ajutorul unor interfeţe, care, în cazul unităţilor de
disc, se numesc controlere de disc.
Caracteristica lor principală este faptul că suportă transferuri de date
controlate de procesor (PIO – Programmable Input/Output) şi care au loc
direct între hard disc şi memorie (DMA – Direct Memory Access).
În evoluția acestor echipamente s-au înregistrat mai multe tipuri, dintre care
amintim pe cele mai importante [2]:
o Interfața IDE (Integrated Drive Electronics) suportă până la 2 hard-
discuri, discul primar - Master, iar cel secundar - Slave.
o A doua variantă, ATA (Advanced Technology Attachment) este o
interfață standard pentru conectarea HDD-urilor alături de alte tipuri de
medii de stocare, produsă în 1986 de către Western Digital.
28
o SCSI (Small Computer System Interface) este o interfaţă la nivelul

sistemului, care acceptă conectarea a 8 până la 16 echipamente, unul
dintre ele fiind pentru legătura cu magistrala sistemului, celelalte pentru
conectarea echipamentelor de stocare (unităţi de hard disc, unităţi de CD-
ROM, unităţi DVD etc). De la primul standard apărut în 1986, a
cunoscut o serie întreagă de dezvoltări: a crescut viteza de transfer, s-au
adăugat facilităţi de tip coadă de aşteptare pentru tratarea cererilor
primite de la unităţile conectate şi s-au dezvoltat opţiuni de multitasking.
Se lucrează astăzi cu canale SCSI pe fibră optică (Ultra-640 SCSI), ceea
ce implică o viteză de transfer de 640 MB/s şi o capacitate de extindere
de pană la 126 de periferice.
o În sistemele de performanţă și cu securitate sporită, se foloseşte
tehnologia RAID (Redundant Array of Inexpensive Disks), principiul
fiind de utilizare a mai multor hard disk-uri într-o unitate logică.
Sunt 3 implementări RAID:
mirroring - copierea datelor pe mai multe discuri,
striping – împărțirea datelor pe mai multe discuri,
error correction - corectarea erorilor, sunt prevăzute discuri de
verificare redundante, ce stochează datele pentru a fi detectate și
corectate eventualele erori.
RAID este folosit mai ales la servere dar poate fi folosit și pe stațiile de
lucru obișnuite (calculatoare personale), în special la sistemele cu
accesibilitate ridicată, unde este important ca sistemul să se mențină în
funcțiune non-stop. Folosind RAID, se poate înlocui hard disk fără a fi
necesară oprirea sistemului.
o SAN (Storage Area Network) este o arhitectură de atașare la distanță a
unităților de stocare la server astfel încât, pentru sistemul de operare să
pară conectate local. Se folosește ca mediu de comunicație fibra optică
(Fiber Channel).
Serverele conectate la un mediu SAN necesită adaptoare speciale,
transferul de date se face la nivel de bloc, prin alocarea pentru fiecare
server a unui disc (LUN – Logical Unit Number). SAN este în mod
predominant utilizat de marile corporații, cum ar fi IBM.
Principiul se bazează pe constituirea de centre de stocare a datelor sub
formă de matrici, fiecare din acestea fiind dedicat unei singure aplicații
și vizibil ca un hard-disk virtual (LUN).
În următorii ani vom asista la înlocuirea clasicelor unități de hard disc cu

dispozitive de tip SSD (solid-state drive).
29
SSD este o nouă tehnologie de realizare a hard disc-urilor, în care platanele

au fost înlocuite de chip-uri de memorie flash. Tehnologia SSD permite
viteze mai mari de transfer și un consum de energie cu 50% mai mic decât
la unitățile de hard disc convenţionale.
SSD-urile se deosebesc de unitățile magnetice (HDD) prin faptul ca folosesc
numai chip-uri care rețin datele în memorii nevolatile (NAND-Flash, de
obicei), fără să aibă părți mobile. De aceea, SSD-urile sunt mai rezistente la
șocurile mecanice, vibrații și variații mari de temperature.
În 1995, compania M-Systems a introdus primele SSD-uri bazate pe
tehnologia NAND flash.
Memoria de tip flash este o memorie electronică, nevolatilă, ce poate fi
ștearsă și reprogramată. Tehnologia NAND este utilizată în dispozitive care
au nevoie de o capacitate mare de stocare a datelor și în care au loc
frecvente operații de ștergere și reprogramare (playere MP3, camerele foto
digitale, stick–uri USB). Experiența în domeniu urmează a fi extinsă și în
cazul stocării datelor în calculatoarele personale.
Tehnologia SSD prezintă și ea o serie de dezavantaje:
Preţul este mult mai mare decât la HDD–urile magnetice;
Timpul de scriere mai mare – memoriile flash au un timp de scriere
mai mare decat HDD-urile clasice;
Durata de viață mai mică – SSD-urile bazate pe memorii flash au un
ciclu de scriere/citire limitat, comparat cu HDD-uri.
Recuperarea datelor este dificilă în cazul apariției unei probleme
mecanice.
Stick-ul de memorie este un dispozitiv de memorare, ce foloseşte memoria

flash de tip NAND.
Memoria flash este o memorie nevolatilă, de tip de EEPROM - Electrically
Erasable Programmable Read-Only Memory, ceea ce înseamnă că nu pierde
datele stocate atunci când este deconectată de la calculator; nu are nevoie de
o sursă de alimentare pentru a păstra datele înscrise.
Un stick de memorie este format dintr-un conector USB, care reprezintă
interfaţa dintre memorie şi calculator, un controler care constă într-un
procesor de tip RISC, un chip de memorie flash NAND şi un oscilator care
produce semnalul de ceas şi care controlează transferul de date.
Dacă initial stick-urile aveau o capacitate de până la 128 MB, capacitatea lor
actuală atinge 2 TB.
30
Dezavantajul acestor dispozitive de stocare a informației îl constituie

distrugerea memoriei flash, după un număr de aproximativ 100.000 de
scrieri succesive.
Unitate de CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory) este o unitate
optică de stocare a datelor. Aceasta conţine capul optic de citire, platanul ce
roteşte suportul cu o viteză variabilă, controlerul care îndeplineşte funcţii de
focalizare, stabilire a vitezei de rotaţie şi sistemul de prelucrare a
semnalului, care execută operaţiile de demodulare şi decodare a datelor.
CD-urile sunt suporturi de stocare de capacitate mare, fiabile și
standardizate. Sunt realizate dintr-un platan de policarbonat şi dintr-un strat
foarte subţire de aluminiu peste care există un înveliş protector de lac.
Stocarea informaţiei pe CD-uri se face în reprezentare digitală, sub formă de
adâncituri şi regiuni netede (fig. 8), dispuse pe pista în formă de spirală care
începe în mijlocul discului.
Fig. 8 Principiul de funcționare al unității de CD [4]

La incidenţa cu fasciculul unui laser de putere redusă, cu o lungime de undă
de aproximativ 780 nm, zonele netede reflectă lumina și senzorul o captează
(valorile de 0), în timp ce zonele cu adâncituri o împrăștie și senzorul nu
primește semnal (valorile de 1). Variaţiile luminii laser reflectate sunt
interpretate de circuitele electronice ale unităţii şi decodificate pentru
redarea datelor.
Înregistrarea datelor pe un CD-RW se face de către un laser de mare putere,
care distruge învelişul CD-ului, obținând astfel adânciturile.
În comparație cu HDD-urile, unitățile de CD-ROM au un timp de acces mai
mare (aprox. 100 ms, față de 10 ms), deoarece la fiecare accesare CD-ul
trebuie adus la o anumita viteză de rotire, în timp ce hard disc-ul are o viteză
de rotație constantă.
În principiu, unităţile de CD se conectează la calculator printr-o interfaţă
SCSI, dar se pot conecta şi prin interfeţe IDE sau USB.
31
Caracteristicile care trebuie urmărite la o unitate de CD-ROM sunt:

o viteza de transfer a datelor, care a pornit de la 150 KB/s (numită şi single
speed) şi s-a mărit la variantele următoare la 2xspeed, 4xspeed etc până
la 54x corespunzătoare unei rate de transfer de 7.800 KO/s;
o timpul de acces, compus din perioada necesară stabilirii vitezei platanului
şi timpul necesar deplasării capului optic până la locaţia ce conţine
informaţiile;
o Capacitatea de stocare a unor volume de date de 650 MB, 700, 800 sau
900 MB.
La momentul actual calculatoarele sunt dotate cu aşa-numitele dispozitive
Combo, care încorporează cititoare de DVD-uri şi CD-RW.
Unitate de DVD (Digital Versatile Disc)
Spre deosebire de CD-uri, suporturile de tip DVD (Digital Versatile Disc)
pot stoca un volum mai mare de informaţii (4.7 GB).
DVD-urile pot fi cu un singur strat (single layer), având ambele feţe
operaţionale sau pot avea două straturi (dual layer), fiecare având două fețe
operaționale, ceea ce le măreşte mult capacitatea de memorare:
DVD-5 - 4.70GB Single sided, Single layer
DVD-9 - 8.54GB Single sided, Dual layer
DVD-10 - 9.40GB Double sided, Single layers
DVD-14 - 13.24GB Double sided, One side single layer, one side
dual layer
DVD-18 - 17.08GB Double sided, Dual layer
Fig. 9 Principiul de funcționare al unității de DVD [5]
32
Unitățile de DVD utilizează laser cu lungimea de undă de 650 nm (lumina

roșie), în comparație cu unitatea de CD, care are laser-ul cu lungimea de
aproximativ 780 nm. Aceasta permite o detectare mai precisă a informațiilor
și creșterea capacității de stocare.
Unitate de Blu-Ray
Discurile Blu-Ray au spațiul de stocare de 5-6 ori mai mare decât al unui
DVD, capacitatea lor variind între 25 și 50 GB, pentru cele cu un singur
strat (single-layer) și între 50 și 100 GB pentru cele cu două straturi (dual-
layer).
Unitățile Blu-ray folosesc pentru inscripționare și citire un tip de laser
albastru-violet, cu lungimea de undă de 405 nm. Acest lucru permite
focalizarea cu o și mai mare precizie a fascicului de raze laser într-un punct
și scrierea datelor mai compactă pe același spațiu-disc.
Viteza de scriere de bază pentru DVD 1x a fost de 1350 kB/s la primele
modele, dar s-au înregistrat la modelele ulterioare și viteze de 18×Speed sau
20×Speed.
3.3 Sistemul de dispozitive de intrare/ ieşire

Asigură comunicarea între unitatea centrală şi mediul exterior, prin
intermediul unor unităţi de interfaţă.
Perifericele de intrare au funcţii de introducere date, programe, imagini,
transmiterea unor comenzi ale utilizatorului. Cele mai cunoscute sunt:
tastatura, mouse-ul, camera video, scanner-ul, microfonul.
Dispozitivele de ieşire au funcţii de afişare a mesajelor sistem, de tipărire a
rezultatelor unor prelucrări sau a unor documente, de redare sunete. Dintre
echipamentele periferice de ieşire amintim: monitorul, imprimanta, plotter-
ul și boxele.
Sunt şi periferice cu funcţii de intrare/ieşire care permit atât transmiterea cât
şi recepţia datelor, cum ar fi fax/modem-ul și placa de reţea.
Tastatura
Este un periferic de intrare destinat introducerii datelor şi comenzilor, care
se află în configuraţia oricărui calculator. Pe tastatură există următoarele
tipuri de taste:
taste alfanumerice: litere, cifre şi simboluri speciale;
taste numerice care formează keypad-ul numeric şi sunt folosite la
programele de calcul;
33
taste de control (F1, F2...F12) care se folosesc pentru lansarea unor

comenzi sau activarea unor funcţii, care diferă de la un podus
software la altul.
Sistemele de operare Windows acceptă combinații de taste, cum ar fi:
ALT+F4 închiderea ferestrei active
CTRL+C, CTRL+X, CTRL+V operații Clipboard;
CTRL+Z revenirea la acţiunea anterioară (Undo);
CTRL+ALT+DEL execuţia Task Manager-ului;
Windows logo + L blocarea tastaturii;
Windows logo + TAB vizualizare Flip 3D (SO Vista, Windows 7);
Windows logo + F căutarea unui fișier;
Mouse
Este un periferic de intrare prin care utilizatorul interacţionează cu sistemul
de operare și programele instalate.
După tehnologia de realizare, sunt mai multe categorii de mouse-uri:
• Mecanice – deplasările mouse-ului se urmăresc cu ajutorul
componentelor mecanice (rotiţe, axuri şi bila mouse-ului);
• Optice – se utilizează un senzor optic care înregistrează şi compară rapid
lumina reflectată şi interpretează diferenţele în mişcări ale cursorului pe
ecran. Senzorul optic funcţionează pe aproape orice suprafaţă, aşa că nu
mai este nevoie de mouse-pad. Suprafaţa de deplasare este baleiată
folosind un LED sau o diodă laser.
Mouse-urile cu laser sunt tot optice, dar au un laser în locul obişnuitului
LED. Noua tehnologie poate îmbunătăţi detaliul imaginilor captate de
mouse. Companiile susţin că aceasta duce la o îmbunătăţire cu până la 20
de ori a sensibilităţii la mişcarea pe suprafaţă în comparaţie cu
mouseurile optice convenţionale.
Wireless communication înseamnă transferul informaţiei de la distanţă fără
utilizarea unui conductor electric (fir).
Wireless sau “fără fir”, este o tehnologie care permite conectarea fără cablu
a computerelor sau accesoriilor. Posibilitatea utilizatorilor să se conecteze
fără fir la reţeaua de calculatoare oferă întreprinderilor mai multă
flexibilitate şi putere. Se elimină constrângerile de loc şi de timp, iar orice
spaţiu este transformat în birou virtual.
Scanner-ul
Are rolul de a prelua imagini, desene, documente printr-o operaţie de
digitalizare sau scanare, care divizând sursa în pixeli şi supunând-o unei
lumini puternice, le citeşte cu ajutorul unor senzori şi le transmite interfeţei.
34
Se obţin fişiere care redau imaginea şi care pot fi prelucrate cu un software

adecvat, în sensul redimensionării, schimbării luminozităţii, rotire, colorare
şi alte efecte speciale.
Performanţele unui scanner depind de rezoluţie (numărul de pixeli sau
puncte ale matricii de scanare: 300 x 600 dpi) şi de viteza de scanare, care
scade când rezoluţia creşte.
Monitorul
Monitorul este acea componentă a sistemului I/O care prezintă sub formă de
imagini şi text (afişarea) informaţia generată de calculato.
Comanda afişării informaţiilor pe ecranul monitorului o realizează
calculatorul, prin intermediul plăcii video.
Rezoluţia unui monitor se exprimă prin numărul maxim de puncte care pot
fi afişate pe o linie şi separat pe o coloană. Câteva exemple de plăci grafice,
în ordinea performanţelor oferite: VGA (Video Graphics Array – 640 x 480)
, SVGA (Super Video Graphics Array – 800 x 600, XGA (eXtended
Graphics Array – 1024 x 768), HD (High Definition – 1366 x 768), HD-
1080 (Full High Definition – 1920 x 1080).
Dimensiunea diagonalei monitorului este reprezentată în inch şi poate fi:
11”,13”, 15”, 17”, 19”, 20”, 21”, 24” sau 27”.
În tabelul de mai jos sunt cateva exemple de interfețe grafice și conectorii
corespunzători acestora.
Video Graphics Array Interfața VGA este folosită pentru
semnale video de înaltă calitate, inclusiv
pentru plăci cu rezoluție de 1920x1080,
numite și Full HD
Digital Visual Interface (DVI-I). DVI - Standard Digital proiectat pentru
display-uri cum ar fi : LCDs, ecran cu
plasma, high-definition si video
proiectoare.
High-Definition Multimedia HDMI este o interfață audio/video pentru
Interface (HDMI) transferarea datelor video/audio
comprimate sau necomprimate de la un
dispozitiv care acceptă tehnologia
(monitor, video proiector, sau televiziune
digital).
Tehnologiile moderne de realizare a monitoarelor sunt următoarele:
a). Tehnologia cu cristale lichide - Liquid crystals (LC) se bazează pe o
stare a materiei care are proprietăți asemănătoare unui lichid, dar ale cărui
35
molecule pot fi orientate, asemenea unui cristal. Cristalele lichide au

proprietăți optice și se orientează la aplicarea unei surse de tensiune.
b). Tehnologia LCD color se referă la celule care conțin cristale lichide și
sunt protejate de două straturi de sticlă transparentă. O matrice de tranzistori
bombardează cu sarcini electrice celulele cu cristale lichide. Cristalele se
reorientează și filtrează lumina albă generată de o sursă aflată în spatele
ecranului. Filtrele de culoare combină roșu, verde și albastru pentru a creea
culoarea dorită.
c). Tehnologia LED (Light Emitting Diodes) este tot o variant de LCD cu
cristale lichide, iluminate de un număr mare de diode amplasate în spatele
ecranului (LED-backlit) sau pe marginele ecranului (Edge-LED).
d). Tehnologia cu plasmă se realizează cu ajutorul a două panouri de sticlă,
aflate la o distanță de 100-200 μm, între care se plasează celule care conțin
gaze nobile (xenon, neon, helium). Gazul este transformat electric în
plasmă, care emite lumina ultraviolet ce activează stratul de fosfor sa emită.
Funcționarea ecranelor color cu plasmă se bazează pe compuși chimici
numiți fosfori. Pentru fiecare pixel exista 3 celule roșu, albastru și verde,
realizate din fosfori. Fiecare strat de sticlă conține pe fața interioară un
număr mare de electrozi paraleli. Electrozii de pe cele două straturi au
direcții perpendiculare și formează liniile și coloanele imaginii afișate. În
fiecare punct de intersecție al unui electrod orizontal cu unul vertical, se
poate comanda, independent, apariția unei descărcări în gaz, aplicând
potențiale corespunzătoare electrozilor.
Imprimanta
Imprimanta este un periferic de ieşire utilizat pentru tipărirea informaţiilor.
Dispozitivul are şi o memorie proprie care serveşte la stocarea informaţiilor
aflate în aşteptarea tipăririi. În general se conectează printr-un port USB sau
paralel, care asigură un transfer mai rapid al datelor.
Sunt mai multe tipuri de imprimantă, alegerea unuia dintre ele depinde de
criteriul de performanţă urmărit de utilizator:
pentru obţinerea calităţii (precizie şi culoare) este recomandată o
imprimantă cu jet de cerneală;
pentru o viteză de imprimare mai mare este indicată imprimanta cu
laser;
pentru tipărirea unor documente de birotică elementară este suficientă o
imprimantă clasică matricială;
pentru tipărirea documentelor de format mare, la calitate fotografică şi
precizie mare, se folosesc imprimantele termice sau plotter-ele.
36
Ca tehnologie de realizare, imprimantele matriciale sunt cu impact,

mecanismul de tipărire constă dintr-un cap de imprimare, în esenţă o matrice
de ace, care prin percutarea benzii tuşate realizeaza imprimarea caracterelor.
Această tehnică este singura care facilitează imprimarea în sistem
multicopie, constituind astfel o tehnologie robustă şi economică, folosită
mult în mediul economic.
Au dezavantajul că produc un zgomot semnificativ la imprimare și că sunt
deficitare la realizarea de prezentări grafice sau formatări de text.
Imprimantele cu jet de cerneală şi cele cu laser fac parte din categoria
imprimantelor nonimpact. Tehnologia bazată pe jet de cerneală este
preferată la ora actuală pentru că oferă o excelentă calitate a imprimării, este
silenţioasa şi uşor de manevrat. Cerneala este păstrată în cartuşe și este
proiectată pe hârtie prin mai multe fante. Calitatea imprimării este controlată
de numărul de fante prin care este proiectată cerneala. Imprimantele cu jet
de cerneală sunt capabile să obţină rezultate foarte bune pentru documentele
alb/negru, iar pentru imaginile color pot atinge rezoluţii de 720 dpp (puncte
pe pagină). Singurul inconvenient rămâne cel al prețului ce revine pentru o
pagină, deoarece cartușele de cerneală trebuie frecvent încărcate sau
înlocuite.
Imprimantele cu laser oferă o calitate superioară de imprimare în alb/negru
pe documente în care textul este însoţit de grafică. Ca principiu de
funcţionare, ele se bazează pe baleierea unei raze luminoase pe suprafața
unui tambur ie fotoreceptor, obţinând o polarizare electrostatică a acestuia.
Zonele parcurse de spotul luminos care s-au încărcat electrostatic atrag
particulele de pulbere de grafit fin (toner), care sunt depuse aproape
instantaneu pe suportul de hârtie. În continuare hârtia este supusă unui
tratament termic pentru fixare.
Imprimante laser color oferă o calitate deosebită, viteză mare de imprimare,
dar preţul lor le face inaccesibile utilizatorilor obişnuiţi.
Modem-ul (Modulator/Demodulator)
Poate fi un dispozitiv intern, cuplat la conectorii plăcii de bază sau un
dispozitiv extern, care se conectează la un port serial sau la USB. Semnalele
de la calculatorul sursă sunt modulate (transformate din semnale digitale în
semnale analogice) şi sunt transmise pe linia telefonică. La recepţie,
modemul de pe calculatorul destinaţie demodulează semnalele,
transformându-le în semnale discrete, care pot fi recunoscute de calculator.
Principala caracteristică a acestui echipament de intrare/ieşire o reprezintă
viteza de transmisie, care variază uzual între 2400 şi 56000 bps (biți pe
37
secundă), dar poate atinge şi valori mult mai mari la modemurile de mare
viteză (tehnologii DSL sau cable modems).
Modemurile care folosesc conexiuni mobile (GPRS, UMTS, HSPA, EVDO,
WiMax) sunt cunoscute sub numele de modemuri wireless. Ele pot fi
interne laptop-urilor sau externe - port USB.
Dacă echipamentele de tip router permit mai multe conexiuni multipoint-
multipoint, modemul celular realizează o singură conexiune.
Placa de rețea (Network Interface Controller - NIC)
Este un dispozitiv bidirecțional de comunicație, ce permite schimbul de
date între calculatoarele conectate la rețea. Topologiile de rețea pot fi simple
(doar două sisteme) sau mai complexe, implicând echipamente auxiliare
(switch, router, porţi).
Este caracterizată de viteza de lucru (100Mb/s – Fast Ethernet, 1 Gb/s sau
10 Gb/s) și mediul de transmisie (cablu de cupru, fibră optică, wireless).
Este prezentă la toate tipurile de PC-uri (laptop-uri sau desktop-uri), mediile
moderne de lucru presupunând colaborarea și partajarea informațiilor.
Rezumat
Din punct de vedere al funcţiei pe care o îndeplinesc în cadru sistemului şi
al modului de păstrare a datelor, sunt mai multe tipuri de memorii:
a. Memoria ROM (Read Only Memory) – memorie „nevolatilă”, care nu
pierde conţinutul la oprirea calculatorului şi nu poate fi folosită în scriere de
către utilizatori. Conține programele de sistem (BIOS - Basic Input Output
System) care controlează activitatea PC-ului. Primeşte controlul la pornirea
calculatorului şi declanşează programe de culegere a informaţiilor despre
hardware-ul calculatorului (tipul de hard disc, echipamentul pe care este
plasat sectorul de boot, data şi ora etc), de configurare a unor dispozitive. În
final, dă controlul dispozitivului de iniţializare pentru încărcarea sistemului
de operare.
b. Memoria CMOS – este o memorie RAM de mici dimensiuni, care are un
circuit de alimentare separat, de la un acumulator, ceea ce îi permite să
păstreze informaţia şi după oprirea calculatorului. Informaţiile înscrise în ea
se referă la parametrii de setare a configuraţiei, la parole, data şi ora.
c. Memoria RAM (Random Access Memory) – memorie „volatilă” al cărei
conţinut se pierde la oprirea calculatorului. Este memoria de lucru a
calculatoatelor personale, accesibilă atât în scriere cât şi în citire pentru
stocarea programelor şi a datelor utilizator.
d. Memoria intermediară (cache) - este o memorie RAM, de dimensiuni
reduse (între 64KB și 4 MB), cu timp de acces mic, plasată între
38
microprocesor şi memoria de lucru. Rolul ei este de a stoca porţiuni de

programe preluate de pe hard-disc (în limitele capacităţii ei) şi presupunând
că instrucţiunile se succed unele după altele sau conţin salturi peste zone de
memorie cuprinse de cache, aceasta conduce la mărirea vitezei de lucru a
calculatorului.
Dispozitivele de stocare – sunt dispozitive magnetice (unităţi de floppy disc
(FDD) şi unitățile de hard-disc (HDD), precum și unitățile optice, care au o
capacitate mult mai mare de stocare şi o viteză de lucru superioară. SSD este
o nouă tehnologie de realizare a hard disc-urilor, în care platanele au fost
înlocuite de chip-uri de memorie flash. Tehnologia SSD permite viteze mai
mari de transfer și un consum de energie cu 50% mai mic decât la unitățile
de hard disc convenţionale.
Stick-ul de memorie este un dispozitiv de memorare, ce foloseşte memoria
flash de tip NAND, o memorie nevolatilă, de tip de EEPROM - Electrically
Erasable Programmable Read-Only Memory, ceea ce înseamnă că nu pierde
datele stocate atunci când este deconectată de la calculator.
Sistemul de dispozitive de intrare/ ieşire - asigură comunicarea între
unitatea centrală şi mediul exterior, prin intermediul unor unităţi de
interfaţă. Perifericele de intrare cele mai cunoscute sunt: tastatura, mouse-ul,
camera video, scanner-ul, microfonul.
Dispozitivele de ieşire au funcţii de afişare a mesajelor sistem, de tipărire a
rezultatelor unor prelucrări sau a unor documente, de redare sunete:
monitorul, imprimanta, plotter-ul și boxele.
Sunt şi periferice cu funcţii de intrare/ieşire care permit atât transmiterea cât
şi recepţia datelor, cum ar fi modem-ul și placa de reţea.
1) Care sunt tipurile de memorie ale calculatoarelor personale?

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2) De câte tipuri sunt dispozitivele de stocare, după principiul de
funcționare?
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
3) Faceți o comparație între unitatea de hard-disk și unitatea de DVD.
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
39
4) Principalele categorii de imprimante, avantajele și dezavantajele

fiecărei categorii.
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
Teste grilă
1. Ce este Recycle Bin din punct de vedere hardware?

a. O zona speciala de memorie interna
b. O zona speciala de pe hard disc
c. O partitie a memoriei CMOS
2. De cate tipuri sunt dispozitivele de stocare externa a informatiilor in
calculatoarelor personale?
a. Unitati de hard disc
b. Memorie de tip RAM
c. Dispozitive magnetice (unitati de hard disc, unitati de floppy disc)
d. Dispozitive optice (unitati de citire scriere CD, DVD, Blu-ray)
e. Stick-uri de memorie
f. c+d
g. c+d+e
3. Ce se înțelege prin cluster al hard disc-ului?
a. Colecție de piste grupate logic de sistemul de fișiere
b. Colecție de sectoare grupate logic de sistemul de fișiere
c. Reprezintă unitatea de accesare a HD
d. a+c
e. a+b
f. b+c
4.Cum sunt grupate componentele principale ale oricarui calculator?
a. Gruparile se refera la componentele fizice (hardware) si programele care
controleaza functionarea corecta si eficienta a acestora (software)
b. Gruparile cuprind unitatea centrala (hardware) si sistemul de operare
(software)
c. Gruparile se refera la procesor, memoria centrala, placa de baza si
setarea configuratiei acestora.
40
Tema 4. Sisteme de operare (partea I)

Cuprins:
4.1 Definiția și funcțiile sistemului de operare
4.2 Familii de sisteme de operare (Linux, Windows)
4.3 Elementele SO Windows
Obiective:
Această temă are ca scop însușirea principiilor de funcționare și a
elementelor componente ale sistemelor de operare. Se prezintă familia de
sisteme de operare Linux și Microsoft Windows.
Bibliografie:
1. Gheorghe Barbu, Logica Bănică, Viorel Paun, Calculatoare personale.

Arhitectura, functionare, interconectare, Ed. MatrixRom, 2011
3. Marius Marusteri, Primii paşi în Linux, Polirom, 2006
4. http://w3techs.com/technologies/details/os-linux/all
5. http://technet.microsoft.com/en-us/windows/jj737995.aspx
6. http://windows.microsoft.com/en-us/windows7/
7. Katherine Murray, Manual de Windows 8, Editura Teora, 2012
4.1 Definiţia şi funcțiile sistemului de operare

Software-ul de bază gestionează resursele fizice al calculatorului,
coordonează activitatea sistemului în concordanță cu cerințele utilizatorilor
şi furnizează suport pentru crearea de software de aplicație.
Distingem mai multe componente ale software-ului de bază, corespunzător
acestor funcții, și anume (fig. 10):
1) sistemul de operare,
2) programe utilitare,
3) pachete de programe, suport pentru crearea software-ului de
aplicație.
41
HARDWARE
SISTEM DE OPERARE
MEDII DE PROGRAMARE, SGBD-uri,

PROGRAME UTILITARE
SOFTWARE DE APLICAŢIE
Fig. 10 Componentele software-ului de bază [1][2]
Definiție: Sistemul de operare (SO) este un ansamblu structurat de

programe care gestionează resursele fizice și logice ale unui sistem
de calcul și asigură interfața cu utilizatorul [1][2].
Funcţiile sistemului de operare sunt:

1. gestionarea optimă a resurselor calculatorului;
2. planificarea execuţiei proceselor;
3. stabilirea dialogului între utilizator şi sistemul de calcul.
Se observă că există un nivel mai apropiat de partea hardware și un altul,
mai apropiat de utilizator, care permite comunicarea prin comenzi, limbaje
de programare, utilitare etc.
Corespunzător acestora, sistemele de operare conţin două categorii
importante de programe [1]:
programe care coordonează şi controlează funcţionarea hardware-ului:
alocarea şi încărcarea memoriei, dispozitivele de intrare/ieşire, rezolvă
planificarea execuţiei task-urilor, cererile de întrerupere şi de prioritate
ale sistemului, facilitează lucrul în reţea;
programe care asigură interfaţa cu utilizatorul: gestionarea fişierelor şi
folderelor, diagnosticare şi întreţinere suporturi magnetice, vizualizarea
încărcării unităţii centrale.
42
Sistemele de operare constituie platforma de lucru pentru alte software-uri,

contribuind la crearea de aplicaţii orientate pe domenii.
Sistemul de operare este constituit din trei componente: Kernel (nucleu),
Shell (interpretor de comenzi) şi sistemul de fişiere [2]:
• Kernel-ul (nucleul) se referă la acea componentă a sistemului de operare,
care va fi încărcată în memorie la iniţializarea calculatorului și care este în
mare parte rezidentă în memorie. Kernel-ul cuprinde modulul care
realizează controlul fluxului de date între memorie şi unităţile de I/E.
Nucleul este în strânsă legătură cu elementele hardware, driverele de
echipamente, administratorul memoriei şi planificatorul de procese.
Gestionarea perifericelor se face cu ajutorul unor module de program,
numite drivere, exterioare nucleului, dar care cooperează cu acesta. În
general, sistemele de operare includ drivere pentru modelele de periferice
cel mai frecvent utilizate, dar sunt și drivere furnizate de producătorii
respectivelor dispozitive.
• Shell-ul (interpretorul de comenzi) asigură interfaţa între utilizator şi
calculator (de exemplu, shell-ul sistemului de operare MS-DOS este fişierul
command.com). Accesul utilizatorilor la sistem se poate realiza prin
intermediul liniei de comandă sau a interfețelor grafice. La sistemele de
operare UNIX, comenzile se pot grupa în fişiere de comenzi, denumite
shell-script-uri. Apariţia și generalizarea interfeţelor grafice la sistemele de
operare au simplificat mult interacțiunea utilizator-sistem de operare.
• Sistemul de fişiere reprezintă modalitatea de organizare a fişierelor pe
disc. În evoluția sistemelor de operare Windows, s-au înregistrat mai multe
tipuri de sisteme de fişiere, de la FAT16, FAT32 (File Allocation Table) şi
NTFS (Network File System) [1].
Trecerea de la o variantă la alta a fost impusă de necesitatea ridicării
anumitor restricții. De exemplu, FAT16 a limitat dimensiunea maximă a
partiţiei la 2GB. FAT32 a fost introdus la Windows 98 SE, în scopul
extinderii dimensiunii partiţiilor până la 32GB. FAT32 suportă de asemenea
dimensiuni mai mici pentru cluster (cea mai mică unitate de memorare în
care poate fi memorat un fişier, în acest caz 16KB) optimizând astfel spaţiul
disponibil pe HD. NTFS este un sistem de fişiere cu performanțe superioare,
care suportă partiții ale HD-ului de până la 32 Exabytes și o dimensiune a
clusterului de 4KB.
Clasificarea sistemelor de operare

Orice program care se execută pe un calculator, fie el serviciu sau aplicaţie
este un task (proces). Dacă în arhitectura unui calculator există o singură
43
unitate centrală, cu un singur nucleu, se poate executa un singur proces la un

moment dat. Primele generații de calculatoare personale au fost marcate de
această limitare, ulterior s-a depăşit această barieră prin execuţia concurentă
a mai multor procese pe aceeaşi UC, tehnologie numită şi multitasking.
După capacitatea de execuţie a programelor în unitatea de timp, sistemele de
operare se clasifică în [1]:
a). sisteme de operare monotasking – realizează încărcarea şi execuţia unui
singur program (task) la un moment dat; acest tip de sistem de operare
induce o utilizare ineficientă a UC, care trebuie să aştepte încărcarea datelor
de la perifericele de intrare sau transferul rezultatelor către dispozitivele de
ieşire; exemplul cel mai cunoscut: MS-DOS (MicroSoft Disk Operating
System);
b). sisteme de operare multitasking - realizează încărcarea şi execuţia mai
multor programe în acelaşi timp, pe o singură unitate centrală; este
implementat un management de procese, prin care sunt gestionate task-urile
multiple aflate în execuţie şi care implică distribuirea şi calculul timpului
UC pentru toate resursele şi procesele în execuţie; unele SO din această
categorie permit unui proces să aibă asignată o prioritate, care afectează
alocarea timpilor de UC.
Simularea execuţiei în paralel a mai multor programe, încărcate în partiţii
ale memoriei RAM, conduce la creşterea eficienţei UC. Mecanismul de
planificare funcţionează astfel: în momentul execuţiei unei operaţii de I/O
de către unul dintre taskuri, un alt task primeşte controlul, până când şi
acesta solicită o operaţie de I/O şi vine rândul altui task să primească control
ş.a.m.d până când se ajunge din nou la primul program.
Pentru ca numărul şi dimensiunea partiţiilor de memorie să nu constituie un
impediment în derularea multiprogramării (multitasking-ului) s-a folosit
metoda memoriei virtuale, potrivit căreia se aduc în memorie numai
segmentele de program active, care urmează să fie executate de procesor la
pasul următor. Sistemul de operare verifică dacă instrucţiunile sau datele
solicitate se găsesc în memoria reală şi dacă nu sunt, le transferă de pe
suportul de stocare; de asemenea, are loc şi operaţia inversă, porţiunile de
program care nu sunt referite imediat sunt transferate în memoria externă.
Acest mecanism se mai numeşte şi swapping (transfer temporar).
c). sisteme de operare multiprocessing (multiprelucrare) – se bazează pe
principiul execuţiei simultane a mai multor task-uri ale aceluiaşi program pe
44
procesoare/nuclee diferite sau execuția de programe/task-uri diferite pe

procesoare/nuclee diferite.
Şi în ceea ce priveşte memoria internă, s-au găsit rezolvări diferite: memorie
internă unică, accesibilă tuturor UC-urilor sau memorie internă ataşată
fiecărei UC.
Sistemele paralele - SO care gestionează arhitecturile multiprocesor
(arhitecturi paralele, care permit existenţa simultană a mai multor programe
aflate în stare de execuţie), distribuind sarcinile între procesoare şi
controlând combinarea rezultatelor generate de acestea.
Sistemele distribuite - SO specifice reţelelor de calculatoare,
corespunzătoare rolului pe care-l îndeplinesc în cadrul modelului
client/server.
4.2 Familii de sisteme de operare

Cele mai cunoscute sisteme de operare pentru PC-uri sunt:
→ pentru calculatoarele compatibile IBM PC: Microsoft Windows,
variantele Unix şi variantele Linux;
→ pentru calculatoarele Apple Macintosh: Mac OS X (o variantă Unix),
Linux şi BSD.
Sistemele de operare folosite pe servere sunt variante ale Linux şi Unix, de
asemenea există variantele Windows Server 2003, Windows Server 2008,
Windows Server 2012 pentru aceste sisteme.
4.2.1 Sistemul de operare Linux

Linux este o familie de sisteme de operare de tip UNIX, free software şi
open source, ceea ce înseamnă că poate fi modificat liber, folosit şi
redistribuit. Sistemul de operare este compus din nucleul Linux, biblioteci și
instrumente software. O distribuție Linux adaugă acestor componente și o
serie de programe, organizate în pachete.
Linux a apărut ca o variantă distribuită gratuit a UNIX-ului, considerat un
sistem de operare performant, dar fiind un software comercial, trebuia
achiziţionat pentru fiecare platformă hardware şi prețul unei licenţe este
destul de ridicat.
Cel care a proiectat și a lansat acest sistem a fost Linus Torvalds de la
Universitatea din Helsinki. După lansarea publică, în 1991, a primei
versiuni Linux Kernel pentru arhitectura PC Intel x86, el a fost dezvoltat sub
Licența Publică Generală GNU GPL, astfel încât codul sursă a devenit
disponibil tuturor celor interesați să participe la dezvoltarea lui.
45
Linux este acum un sistem de operare valabil pentru toate tipurile de

calculatoare, supercomputere, sisteme video pentru jocuri, telefoane mobile
şi router-e, dar este predominant cunoscut pentru folosirea lui ca server. Este
susținut de mari corporaţii, cum ar fi: IBM, Sun MicroSystems, Dell,
Hewlett-Packard şi Novell.
Linux este un sistem de operare complet, lucrează în regim multitasking
şi multiuser, are facilităţi asemănătoare sistemului de operare UNIX, în ceea
ce priveşte comportamentul nucleului şi lucrul cu perifericele [3]. Linux
suportă fişiere provenite de la alte SO, permite dezvoltarea de aplicaţii în
limbajele C, C++, Fortran, Pascal, Modula-2, LISP, Ada, Basic, Java, PHP.
Interacțiunea utilizatorului cu sistemul de operare se realizează prin interfaţă
de tip linie de comandă (command line interface - CLI) sau prin interfaţă
grafică utilizator (graphical user interface - GUI).
Exemple de interfeţe grafice pentru Linux [1]:

KDE – oferă un meniu derulant pentru alegerea aplicaţiilor care se execută
(K Menu) și o suită întreagă de aplicații, cum ar fi: browser-ul Konqueror,
file manager Dolphin, aplicația Kontact de management al personalului,
aplicații pentru educație, multimedia, rețea, office, jocuri etc.;
Gnome, o alternativă la KDE, tot un sistem de ferestre şi meniuri grafice,
asemănătoare celor familiare din Windows. Gnome este dezvoltat de
GNOME Project, un grup format din voluntari și contribuitori. Are o bară
de aplicații, un buton de activități și un meniu de aplicații, facilități
asemănătoare interfeței Windows. Un meniu de stare păstrează indicatorii
de sistem, shortcut-uri către system settings și comenzi de închidere
sesiune, comutare între utilizatori, blocare ecran.
Gnome oferă aplicații interesante: Nautilus (un navigator de fișiere și
sistem), Metacity (un manager de ferestre), Ekiga (un sistem de telefonie
VoIP), Epiphany (browser web, care însă e înlocuit în multe distribuții de
Firefox).
Nucleul Linux şi programele disponibile pentru sistemul de operare sunt

distribuite sub formă de arhivă comprimată care conţine codul sursă
împreună cu instrucţiunile de compilare, asamblarea sistemului de operare
este însă o operaţiune dificilă şi consumatoare de timp. Majoritatea
utilizatorilor preferă să instaleze distribuţiile comerciale, cum ar fi: Fedora
(RedHat), SUSE (Novell), Mandriva sau pe cele realizate de grupuri de
utilizatori/dezvoltatori, cum este cazul Debian sau Gentoo. Distribuțiile se
46
diferenţiază în general prin modul de împachetare folosit, politica de selecţie

a pachetelor incluse, orientarea către o anumită categorie de utilizatori.
Cele mai folosite distribuții de Linux sunt [3]:
Ubuntu – este un sistem de operare Linux complet pentru desktop-uri, care
a câștigat o mare popularitate datorită faptului că este ușor de utilizat și
configurat, fiind în același timp foarte stabilă. Este disponibil gratuit, având
suportul comunității Ubuntu, precum și suport profesional. Pornind de la
semnificația cuvântului african “Ubuntu” omenie pentru ceilalti”, concepția
de bază a comunității este că software-ul ar trebui să fie disponibil fără taxe,
instrumentele software ar trebui sa fie disponibile în toate limbile,
persoanele ar trebui sa aibă libertatea să modifice și să personalizeze
programele. Distribuții înrudite: Kubuntu (folosește KDE), Xubuntu,
Edubuntu (orientat spre aplicații pentru educație).
Debian GNU / Linux este cel cel mai mare proiect de software colaborativ,
dezvoltat de peste 1.000 de dezvoltatori voluntari, având mai mult de 20.000
de pachete de software. Este recomandat atât pentru stații, cât și pentru
servere și a stat la baza dezvoltării multor altor distribuții.
Include pachetul de programe LibreOffice (corespondentul MS Office),
browser-ul web Iceweasel, programul de poștă electronică Evolution,
aplicație de înregistrare disc K3b, VLC media player etc.
Open SuSE Linux este o distribuție orientată atât pe parte de servere cât și
pe parte de stații de lucru, care pune accentul pe simplitatea utilizării și
configurare. Este realizată de compania germană SuSE, parte a grupului
Novell.
Fedora este o distribuție Linux desprinsă din proiectul Red Hat Linux, dar
conținând exclusiv software free și disponibil gratuit de pe Internet.
Red Hat Linux s-a desprins în 2003 de Fedora, marca fiind păstrată pentru
produsele comerciale, în special Red Hat Enterprise Linux.
Red Hat este distribuția Linux cea mai imprtantă pe segmentul de business,
fiind preferată în arhitecturi complexe și de firme ca IBM, HP, VMWare.
Gentoo Linux este o distribuție destinată utilizatorilor avansați. Instalarea
sistemului de operare implică operații de compilare și optimizare a
pachetelor pe sistemul pe care se face instalarea (spre deosebire de
majoritatea distribuțiilor, care instalează software precompilat).
Statisticile din 2014 arată că, dintre serverele publice pe Internet, 36.6%
folosesc diverse variante de Linux pentru servere web, servere de mail sau
servere DNS [4]. Aceasta se datorează stabilităţii de funcţionare a acestora
pe o de durată mai mare de timp şi faptului că asigură o securitate mult mai
47
mare decât sistemele de operare Windows Server. Implementările Linux

lucrează într-un mediu multi-user, prin care se acordă privilegii utilizatorilor
și există anumite forme de control al accesului, care fac dificilă obținerea
controlului sistemului de către un software malițios.
De asemenea, statisticile mondiale arată că Linux este cel mai folosit sistem
de operare pe supercomputere. Astfel, din lista Top500 Supercomputers
(http://www.top500.org/statistics/) publicată în iunie 2014, Linux este
sistemul de operare folosit pe 97% dintre supercomputer.
4.2.2 Familia de sisteme de operare Windows

Windows s-a lansat ca o interfaţă grafică (Windows 3.0), executabilă
sub controlul sistemul de operare MS-DOS, ajungând printr-o evoluţie
rapidă la sistemul de operare Windows 95. Au urmat alte versiuni, din ce în
ce mai performante, care au făcut ca Windows-ul să fie cel mai răspândit
SO din lume: Windows 98SE, 2000 Professional, 2000 Server, XP, 2003
Server, Vista, Windows 7 şi 2008 Server, Windows 8.
Versiunile Windows de SO pe server, au capacitatea de a găzdui servere de
baze de date şi servere Web.
Windows este un sistem de operare bazat pe o interfaţă grafică orientată pe
ferestre, care îi permit utilizatorului să lanseze concomitent mai multe
aplicaţii, între care există posibilitatea schimbului de informaţii. Se
consideră că apariţia sistemului de operare Windows a marcat momentul în
care calculatoarele IBM şi cele compatibile cu ele, au putut egala facilităţile
de utilizare şi viteza calculatoarelor din gama Macintosh.
4.3. Elementele sistemului de operare Windows

Elementele sistemelor de operare Windows sunt [5]:
• suprafaţa de lucru (desktop) – fundalul pe care sunt plasate toate
obiectele, asemenea unui birou;
• obiectele Windows: pictogramele (icons), bara de taskuri, butonul
Start, ferestre.
a. Desktop-ul este zona principală de lucru a ecranului și este similară
suprafeței unui birou, de aici și numele acesteia. Pe desktop sunt plasate
obiectele Windows, care pot fi activate și pot deschide fișiere sau aplicații.
b. Pictogramele (icons) reprezintă programe, foldere, fişiere; ele pot fi
selectate, deplasate, copiate, redenumite sau şterse. La instalarea Windows
anumite programe îşi plasează iconurile pe desktop: My Computer, Recycle
Bin, My Documents, Internet Explorer, My Network Places etc. Ulterior,
48
anumite soft-uri de firmă sau aplicaţii utilizator pot plasa pe desktop şi alte
iconuri, astfel încât să poată fi lansate mai rapid.
- Folderele sau dosarele sunt grupări de fişiere, programe, subfoldere de pe
hard disc-uri, CD/DVD-uri sau alte dispozitive de stocare.
- Bara de taskuri (TaskBar) – conţine butonul de Start, ferestrele
minimizate ale tuturor aplicaţiilor deschise şi informaţii despre aplicaţiile
rezidente (Notification Area): data şi ora sistemului, controlul de volum,
controlul limbajului; permite comutarea între programele aflate în execuţie.
Tot pe TaskBar, lângă butonul Start, este plasată și bara de instrumente
pentru lansarea rapidă a aplicațiilor (Quick Launch), pe care pot fi adăugate
comenzi rapide către programe.
-Butonul Start – afişează un meniu prin care utilizatorul are acces la
programe şi documente, la sistemul de autodocumentare (Help and
Support), la funcţia de căutare (Search), la opţiunile de deconectare a
utilizatorului curent (LogOff) şi de trecere în aşteptare, oprire sau resetare a
calculatorului (Turn Off Computer/ Stand By, Turn Off sau Restart).
-Ferestrele (Windows) sunt zone de ecran care se folosesc pentru executarea
unei aplicaţii, afişarea conţinutului unui document sau pot conţine alte
obiecte Windows. Indiferent de aplicaţie, ferestrele au în partea dreaptă o
casetă cu trei butoane (maximizare, minimizare şi închidere a aplicaţiei), la
care se adaugă încă două comenzi la Windows 8: Auto-hide Ribbon şi On-
line Help. În partea stângă este un meniu sistem, care cuprinde funcţiile:
Restore, Move, Size, Minimise, Maximise, Close, iar la Windows 7 și
Windows 8 apare și Quick Access Toolbar, pentru comenzile frecvent
utilizate (Undo, Redo, Save, Email, New, Open, Print etc) [6][7].
Pentru fiecare aplicație deschisă apare o fereastr minimizată pe TaskBar,
ceea ce conduce, la un moment dat, la un spaţiu insuficient de reprezentare.
Soluţia adusă de Windows XP este de grupare a aceloraşi tipuri de programe
sau fişiere şi accesarea lor simultană.
Lansarea aplicaţiilor din Start menu
Butonul de Start deschide o listă de aplicații ale sistemului de operare, dintre
care mai importante sunt:
Internet - browser-ul Windows (Internet Explorer);
E-mail – programul de poştă electronică implicit (Outlook Express);
My Computer – aplicație de vizualizare şi accesare a unităţilor de hard
disc, CD-ROM/DVD şi a altor dispozitive de stocare informaţie;
My Network Places – conectare la o reţea, vizualizarea şi accesul la
resursele partajabile;
49
Control Panel – conţine facilităţi de personalizare a aspectului şi

funcţionalităţii sistemului, gestionarea conturilor utilizator, adăugarea
sau ştergerea de programe;
Printers and others hardware – afişează imprimantele şi alte dispozitive
hardware instalate şi permite instalarea altora;
Set Program Access and Defaults – permite alegerea programelor
implicite pentru anumite activităţi (navigare Internet, poştă electronică,
media player), din grupul produselor Microsoft Windows sau non-
Microsoft şi specificarea programelor din Start menu şi de pe desktop;
Help and Support - acordă asistenţă utilizatorului în documentare şi
rezolvarea unor probleme care apar în funcţionarea sistemului de
operare;
Search – program de localizare a fişierelor, folderelor şi programelor de
pe calculatorul propriu, de căutare sisteme din reţea şi informaţii pe
Internet;
Run - permite execuţia unor programe mai vechi, create pentru versiuni
Windows anterioare, pe baza informaţiilor de localizare date de
utilizator;
Log Off – închiderea aplicaţiilor şi deconectarea utilizatorului curent şi
conectarea altui utilizator, pe bază de cont şi parolă;
Turn Off Computer – conţine opţiuni de oprire (Turn Off) şi restartare
(Restart) a calculatorului, de trecere în starea de aşteptare (Stand By) şi
de hibernare (Shift + Stand By). Stand By este o stare în care monitorul
şi harddisk-ul se opresc, astfel încât calculatorul consumă mai puţină
putere. Nu se face salvarea datelor şi în cazul căderii tensiunii se pot
pierde informaţii. La revenirea din starea de aşteptare, desktop-ul este
refăcut identic. Hibernation este o stare în care calculatorul se opreşte,
după ce în prealabil a salvat pe hard disk tot ceea ce se afla în memorie.
Când se restartează calculatorul, desktop-ul este refăcut identic.
Dacă unul dintre programele aflate în execuţie nu răspunde la comenzi,
utilizatorul poate forţa întreruperea lui, riscând să piardă tot ceea ce a
modificat de la ultima salvare. Se lansează Task Manager-ul prin combinaţia
de taste Ctrl+Alt+Del.
Memoria Clipboard
Sistemul de operare Windows şi toate pachetele de programe realizate de
firma Microsoft au capacitatea de utilizare în comun a datelor prin memoria
Clipboard, folosind tehnica Copy and Paste.
50
Copierea sau mutarea de fişiere şi foldere se realizează cu ajutorul

comenzilor Copy, Cut, Paste din meniul Edit/meniul contextual sau folosind
icoanele corespunzătoare acestor operaţii din bara de instrumente (ToolBar).
Se pot lansa aceste comenzi și din combinaţia de taste:
CTRL+X - Decupare
CTRL+C - Copiere
CTRL+V - Refacere
Recycle Bin
Ştergerea accidentală a unui fişier de pe hard disc (nu şi de pe discurile din
reţea/DVD-uri/stick) nu mai este irecuperabilă pentru utilizator, deoarece
sistemele Windows au definită o zonă pe hard disc de stocare a fişierelor sau
folderelor şterse - Recycle Bin (coşul de gunoi) - fig. 10.
Selectarea
opțiunii de
ştergere
permanentă a
fișierelor
Fig. 10 Proprietăți Recycle Bin - opţiunea de ştergere permanentă
Windows alocă o astfel de zonă de securitate pentru fiecare partiţie a hard

disc-ului, având o dimensiune aproximativă de 10% din capacitatea partiţiei,
dar care se poate modifica din proprietăţile (Properties) Recycle Bin.
51
Recuperarea fișierelor/folder-elor se face folosind comanda Restore, iar

golirea totală se face folosind comanda Empty Recycle Bin.
Refacerea fişierelor şterse nu mai este posibilă dacă este setată proprietatea
Recycle Bin de ştergere imediată (‘Remove files immediately when
deleted’).
Rezumat
Sistemul de operare (SO) este un ansamblu structurat de programe care
gestionează resursele fizice și logice ale unui sistem de calcul și asigură
interfața cu utilizatorul.
Funcţiile sistemului de operare sunt:
1. gestionarea optimă a resurselor calculatorului;
2. planificarea execuţiei proceselor;
3. stabilirea dialogului între utilizator şi sistemul de calcul.
Sistemele de operare conţin două categorii importante de programe:
programe care coordonează şi controlează funcţionarea hardware-ului:
alocarea şi încărcarea memoriei, dispozitivele de intrare/ieşire, rezolvă
planificarea execuţiei task-urilor, cererile de întrerupere şi de prioritate
ale sistemului, facilitează lucrul în reţea;
programe care asigură interfaţa cu utilizatorul: gestionarea fişierelor şi
folderelor, diagnosticare şi întreţinere suporturi magnetice, vizualizarea
încărcării unităţii centrale.
Sistemul de operare este constituit din trei componente: Kernel (nucleu),
Shell (interpretor de comenzi) şi sistemul de fişiere:
• Kernel-ul (nucleul) se referă la acea componentă a sistemului de operare,
care va fi încărcată în memorie la iniţializarea calculatorului și care este în
mare parte rezidentă în memorie. Kernel-ul cuprinde modulul care
realizează controlul fluxului de date între memorie şi unităţile de I/E.
Nucleul este în strânsă legătură cu elementele hardware, driverele de
echipamente, administratorul memoriei şi planificatorul de procese.
• Shell-ul (interpretorul de comenzi) asigură interfaţa între utilizator şi
calculator. Accesul utilizatorilor la sistem se poate realiza prin intermediul
liniei de comandă sau a interfețelor grafice.
• Sistemul de fişiere reprezintă modalitatea de organizare a fişierelor pe
disc. În evoluția sistemelor de operare Windows, s-au înregistrat mai multe
tipuri de sisteme de fişiere, de la FAT16, FAT32 (File Allocation Table) şi
NTFS (Network File System).
După capacitatea de execuţie a programelor în unitatea de timp, sistemele de
operare se clasifică în:
52
a). sisteme de operare monotasking – realizează încărcarea şi execuţia unui

singur program (task) la un moment dat; acest tip de sistem de operare
induce o utilizare ineficientă a UC, care trebuie să aştepte încărcarea datelor
de la perifericele de intrare sau transferul rezultatelor către dispozitivele de
ieşire; exemplul cel mai cunoscut: MS-DOS (MicroSoft Disk Operating
System);
b). sisteme de operare multitasking - realizează încărcarea şi execuţia mai
multor programe în acelaşi timp, pe o singură unitate centrală; este
implementat un management de procese, prin care sunt gestionate task-urile
multiple aflate în execuţie şi care implică distribuirea şi calculul timpului
UC pentru toate resursele şi procesele în execuţie; unele SO din această
categorie permit unui proces să aibă asignată o prioritate, care afectează
alocarea timpilor de UC.
Simularea execuţiei în paralel a mai multor programe, încărcate în partiţii
ale memoriei RAM, conduce la creşterea eficienţei UC. Mecanismul de
planificare funcţionează astfel: în momentul execuţiei unei operaţii de I/O
de către unul dintre taskuri, un alt task primeşte controlul, până când şi
acesta solicită o operaţie de I/O şi vine rândul altui task să primească control
ş.a.m.d până când se ajunge din nou la primul program.
c). sisteme de operare multiprocessing (multiprelucrare) – se bazează pe
principiul execuţiei simultane a mai multor task-uri ale aceluiaşi program pe
procesoare/nuclee diferite sau execuția de programe/task-uri diferite pe
procesoare/nuclee diferite.
Sistemele paralele - SO care gestionează arhitecturile multiprocesor
(arhitecturi paralele, care permit existenţa simultană a mai multor programe
aflate în stare de execuţie), distribuind sarcinile între procesoare şi
controlând combinarea rezultatelor generate de acestea.
Sistemele distribuite - SO specifice reţelelor de calculatoare,
corespunzătoare rolului pe care-l îndeplinesc în cadrul modelului
client/server.
Cele mai cunoscute sisteme de operare pentru PC-uri sunt:
pentru calculatoarele compatibile IBM PC: Microsoft Windows,
variantele Unix şi variantele Linux;
pentru calculatoarele Apple Macintosh: Mac OS X (o variantă Unix),
Linux şi BSD.
Elementele sistemelor de operare Windows sunt:

suprafaţa de lucru (desktop) – fundalul pe care sunt plasate toate
obiectele, asemenea unui birou;
53
obiectele Windows: pictogramele (icons), bara de taskuri, butonul

Start, ferestre.
Sistemul de operare Windows şi toate pachetele de programe realizate de
firma Microsoft au capacitatea de utilizare în comun a datelor prin memoria
Clipboard, folosind tehnica Copy and Paste.
Ştergerea accidentală a unui fişier de pe hard disc (nu şi de pe discurile din
reţea/DVD-uri/stick) nu mai este irecuperabilă pentru utilizator, deoarece
sistemele Windows au definită o zonă pe hard disc de stocare a fişierelor sau
folderelor şterse - Recycle Bin (coşul de gunoi).
1. Care sunt elementele principale ale SO Windows?

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. Enumeraţi câteva dintre noutăţile aduse de sistemele de operare
Windows 7 și Windows 8 faţă de variantele anterioare.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
3. Precizati care sunt componentele SO Windows:
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
Teste grilă
1. Care este definiția unui sistem de operare?
a. Este un software care se ocupă de gestionarea și coordonarea

activităților calculatorului.
b. Este un ansamblu structurat de programe care gestionează resursele
fizice și logice ale unui sistem de calcul și asigură interfața cu
utilizatorul.
c. Este un complex de programe care planifică execuția programelor și
realizează interfața cu utilizatorul.
2. Ce se înțelege prin sisteme de operare multitasking?
54
a. sisteme ce realizează încărcarea şi execuţia mai multor programe în

acelaşi timp, pe o singură unitate centrală/ un singur procesor;
b. sisteme care realizează încărcarea şi execuţia unui singur program (task)
la un moment dat;
c. sisteme care execută simultan mai multe task-uri ale aceluiaşi program
pe procesoare/nuclee diferite.
3.Precizați care sunt funcţiile sistemelor de operare:
a. gestionarea optimă a resurselor calculatorului;
b. tehnoredactare documente;
c. planificarea execuţiei proceselor;
d. procesare agende de calcul tabelar;
e. realizează interfața calculator – utilizator;
f. b+c+e;
g. a+c+e;
h. a+c+d.
4.Care sunt compoentele unui sistem de operare?
a.Nucleul, interpretorul de comenzi şi sistemul de fişiere;
b.Suprafata de lucru, ferestrele, icoanele;
c.Programe care coordonează resursele hardware.
55
Tema 5. Sisteme de operare (partea a II-a)

Cuprins:
5.1 Organizarea și gestionarea fișierelor și folderelor
5.2 Caracteristici ale SO Windows, versiuni
Obiective:
Această temă are ca scop prezentarea modului de organizare a fișierelor și
foderelor, precum și detalierea componentelor familiei de sisteme de operare
Microsoft Windows.
Bibliografie:

5.1 Organizarea şi gestionarea fişierelor şi folderelor

Un sistem de fișiere este structura utilizată de calculator pentru organizarea
logică a datelor pe hard disc. În evoluția sistemelor de operare Windows, s-
au înregistrat mai multe tipuri de sisteme de fişiere, de la FAT16, FAT32
(File Allocation Table) şi până la NTFS (Network File System) [1].
NTFS (New Technology File System) este un sistem de fișiere dezvoltat de
Microsoft, aplicat la toată familia Windows NT (Windows XP, Windows
Vista, Windows 7 și Windows 8).
File Explorer (sau Windows Explorer, la variantele anterioare) este o
aplicație de gestionare a folder-elor și fișierelor hard disc-ului și ale
celorlalte dispozitive de stocare, componentă a sistemelor de operare
Microsoft Windows, încă de la prima variantă (Windows 95) [2].
Folderul (director, dosar) este o grupare logică de fişiere şi/sau alte foldere.
Sistemul de operare Windows prezintă o organizare ierarhică, de tip
arborescent a directoarelor de pe unitățile de stocare ale sistemului.
56
Folderele se pot clasifica, după originea lor, în foldere ale sistemului şi

foldere utilizator. Folderele sistem conţin fişiere şi/sau alte foldere sistem.
Exemple de foldere sistem: Windows, Users.
Folderele utilizator conțin aplicaţii şi fişiere grupate după anumite criterii.
Fişierul este o colecţie organizată de informaţii stocate sub o anumită formă,
specifică tipului său. Se caracterizează prin:
a) Numele fişierului (Name): 1-256 caractere (litere, cifre, simboluri);
b) Extensia sau tipul fişierului (Type): 3-4 caractere care indică aplicaţia
căreia îi este asociat fişierul. De exemplu: .doc(x)-fişiere Word; .xls(x)-
fişiere Excel; .ppt(x)-fişiere PowerPoint, .zip, .rar-fişiere arhivate etc
c) dimensiunea (Size) specificată în KB;
d) Proprietăţi sau Atribute: R-Read Only (protejează fişierul la ştergere/
modificare); H-Hidden (fişierul nu poate fi vizualizat prin comenzi
uzuale); Advanced Properties: grupul Archive and Index Properties
(atribute de arhivare şi de indexare în vederea localizării rapide) şi
grupul Compress and Encrypt Properties (atribute de comprimare şi
criptare a fişierului).
e) Data şi ora ultimei modificări (Modified).
Instant Search
Comanda Windows Search (în cazul Windows XP) sau Instant Search (la
versiunile Windows Vista, Windows 7 și Windows 8) se lansează din
meniul Start sau din bara de instrumente a programului My Computer și
permite localizarea unui fişier pe disc. Utilizatorul are la dispoziţie opţiuni
de căutare după numele şi extensia fişierului, după dimensiune, data de
creare sau de modificare. Se poate face căutarea pe disc sau în reţea, există
opţiuni de căutare a tuturor tipurilor de fişiere sau numai a unei categorii de
fişiere, cum ar fi: documente (procesate în Word sau agende de calcul
tabelar) sau imagini, muzică şi video.
Cea mai importantă componentă a comenzii Instant Search este Indexer,
care baleiază sistemul de fișiere la pornire și apoi urmărește modificările
fișierelor, în scopul creerii și menținerii index-ului datelor [3].
În versiunile Windows 7 și Windows 8, căutarea este mai rapidă și are
performanțe superioare. Noua facilitate introdusă, Libraries, este foarte utilă
pentru organizarea și regăsirea fișierelor [4][5].
57
5.2 Caracteristici ale sistemelor de operare Windows, versiuni

a. Windows 95
Este primul sistem de operare al firmei Microsoft care schimbă complet
modul de lucru al utilizatorului cu calculatoarele personale. Dintre
aplicațiile puse la dispoziţie de această versiune a SO, menționăm: My
Computer (configurare hardware, drivere instalate, afișare unități, foldere și
fișiere etc) şi Windows Explorer (expandare structură hard disc), tehnologia
Plug and Play de recunoaştere a dispozitivelor, dar numai pentru cele
incluse în setul iniţial de instalare. O altă dezvoltare importantă o constituie
introducerea driverele pe 32 de biţi pentru unităţile de discuri sau de CD-
ROM, ce acţionează ca translator între hardware şi software [2].
Alte îmbunătăţiri aduse versiunii Windows 95 faţă de Windows 3.0:
dezvoltă interfaţa grafică, care devine mult mai accesibilă: pe desktop
apare butonul Start, care permite lansarea rapidă a aplicaţiilor; se
simplifică posibilitatea comutării între aplicaţii cu ajutorul barei de
taskuri (TaskBar);
afişează ierarhic directoarele şi fişierele cu programul My Computer şi
Network Neighborhood, aflate pe desktop;
simplifică modul de gestionare a fişierelor cu Windows Explorer,
introduce posibilitatea vizualizării şi modificării proprietăţilor fişierelor;
acceptă protocoale şi drivere pentru plăcile de reţea, acceptă standardul
TCP/IP, oferind acces la reţeaua Internet.
b. Windows 98
Este un sistem de operare care foloseşte tehnologia Internet Explorer pentru
reprezentarea şi accesarea obiectelor de pe desktop, oferind utilizatorilor
posibilitatea de navigare pe calculatorul local similar cu cea pe Internet. În
plus, căutarea şi regăsirea informaţiei sunt operaţii care s-au simplificat mult
prin adăugarea de wizard-uri şi facilităţi de help bazate pe Web.
Alte facilităţi importante introduse de sistemul Windows 98 sunt
îmbunătăţirea modului de lucru pentru video, suportul pentru tehnologiile
USB (Universal Serial Bus) şi DVD (Digital Versatile Disc) [1].
Sistemul de operare Windows 98 are avantajul că adaugă aproape 1400
de drivere de dispozitiv pe 32 de biţi, pe lânga cele existente în Windows95.
În folderul Windows 98 există o listă care conţine denumirile driver-elor
pentru componentele hard, ce pot fi înlocuite fără probleme de driverele pe
32 de biţi ale sistemului de operare. În momentul instalării Windows 98 se
realizează şi instalarea automată a noilor drivere de dispozitive, oferind o
utilizare mai eficientă a hardware-ului. Echipamentele periferice de tip Plug
58
and Play sunt în mod automat recunoscute de către sistemul de operare; prin
acest sistem de autoconfigurare, firma Microsoft a inclus în SO drivere de
dispozitive hard (plăci de sunet, de reţea etc) produse de alte firme, care au
pus la dispoziţie acest soft.
Au existat şi multe dispozitive hardware diferite, ceea ce a făcut imposibilă
includerea de către firma Microsoft a tuturor driver-elor de dispozitive în
setul iniţial Windows 98. Integrarea standardului Plug & Play în sistemul
de operare a permis recunoaşterea automată a resurselor fizice ale
calculatorului, implicit a celor nou adăugate, având şi capacitatea de
detectare a incompatibilităţilor cu celelalte componente.
Windows 98 combină interfaţa browser-ului Internet Explorer cu interfaţa
din Windows 95. Afişarea suprafeţei de lucru ca pagină Web conduce la
apariţia unui element nou, Active Desktop care îi permite utilizatorului să
ţină documente deschise pe suprafaţa de lucru, indiferent dacă se afla pe
hard-discul calculatorului personal, în reţeaua locală sau pe Internet.
Programul Explorer şi suprafaţa de lucru din Windows 98 pot afişa
documente HTML, inclusiv pe cele care conţin imagini GIF şi JPEG,
obiecte ActiveX, aplicaţii Java, adică orice componentă care poate fi citită
de un browser Web.
Alte îmbunătăţiri aduse de versiunea Windows 98 sunt [2]:
creşterea performanţelor de exploatare şi asigurarea unei stabilităţi în
funcţionare a calculatorului. Astfel, s-au redus timpii de așteptare la
deschiderea aplicaţiilor, accesul la Internet, oprirea calculatorului, s-a pus
accentul pe aplicaţiile-utilizator şi nu pe gestionarea resurselor
sistemului, care se realizează prin facilităţile de update automat.
dezvoltarea gamei de dispozitive hardware suportate şi adăugarea de noi
facilităţi de instruire şi jocuri. Programele de acest gen merg mai bine pe
PC-urile cu Windows 98, iar suportul pentru USB face posibilă
adăugarea unui dispozitiv prin simpla conectare şi instalarea driver-ului;
integrarea unui set de servicii de reţea (clienţi, protocoale, partajare
periferice şi fişiere), posibilitatea conectării prin Internet Explorer;
definirea de comenzi rapide (shortcuts) – asocierea realizată de utilizator
între o pictogramă plasată pe desktop şi specificatorul complet al unui
fişier (drive\folder\nume_fişier);
Succesul versiunii Windows 98 s-a datorat şi faptului că producătorii de PC-
uri desktop şi portabile din întreaga lume (Dell Computer, Hewlett-Packard,
Micron Electronics, Packard Bell NEC, Sony Corp şi Toshiba Electronic
Components) au oferit sistemul de operare preinstalat pe sistemele lor.
59
c. Windows XP
Sistemul de operare Windows XP (eXPerience), cunoscut şi sub numele de
cod de "Whistler“, a dominat piața IT în anii 2004-2008, fiind cea mai
stabilă și cea mai performantă dintre versiunile apărute până în acel
moment. Windows XP aduce o serie întreagă de îmbunătățiri versiunilor
sistemelor de operare Windows 9x:
permite gestionarea a două microprocesoare (versiunea Professional);
oferă posibilitatea de revenire la vechiul driver, dacă upgradarea nu a
produs rezultatele aşteptate (driver rollback);
permite conectarea la un alt calculator dintr-o reţea oarecare sau Internet
şi să acceseze aplicaţiile, fişierele, imprimantele şi dispozitivele acestuia
- opţiunea RemoteDesktop;
aduce modificări serviciilor de protecție și securitate: actualizare
automată prin Internet (Automatic Updates), protecţia calculatorului
conectat la Internet prin Internet Connection Firewall (ICF).
simplifică operațiile de salvare a datelor pe suport CD/DVD,
introducând facilitatea CD Burning;
permite comutarea rapidă între useri (Fast User Switching), fără ca
aceștia să fie obligați să închidă aplicațiile și să se deconecteze.
Atenția producătorilor s-a concentrat pe reproiectarea interfeței grafice
(stilul vizual LUNA), în sensul adăugării de facilități și efecte vizuale ce
simplifică interacțiunea utilizator-mașină (https://www.microsoft.com/):
gruparea pe Taskbar a ferestrelor aceluiași tip de aplicaţii și
accesibilitatea lor printr-un singur buton;
organizarea meniului Start pe două coloane şi posibilitatea accesului la
fişierele şi programele cel mai recent folosite;
blocarea Taskbar şi a altor bare de instrumente (toolbars) pentru a
preveni modificările accidentale;
zona de notificări (Notification area) ascunde automat icoanele inactive.
Windows XP a fost criticat pentru insuficientele măsuri de securitate, fiind
înregistrate slăbiciuni ale SO la viruşi şi alte categorii de software malițios.
Lansarea pachetelor de actualizare (AutomaticUpdates) a încercat
rezolvarea unor probleme de securitate, dar a constituit adesea punctul de
pornire al acţiunii cracker-ilor, care au localizat defecțiunile şi au lansat
atacuri împotriva sistemelor neactualizate.
d. Windows Vista
Lansată în noiembrie 2006, Windows Vista ("Longhorn") este o versiune
care a adus multe schimbări sistemului de operare, cele mai importante
60
fiind: o nouă interfaţă grafică, bazată pe stilul Aero, metode de căutare

superioară, adăugarea de măsuri de securitate..
Interfaţa grafică AERO (Authentic, Energetic, Reflective, Open) - oferă un
design deosebit, "de sticlă", îmbunătăţit prin efecte subtile, cum ar fi
reflexiile dinamice, efectul transparent al meniului Start şi al marginilor
ferestrelor şi animaţiile online (https://www.microsoft.com/).
Când are loc minimizarea ferestrelor, ele sunt plasate pe TaskBar, iar la
trecerea cu mouse-ul peste imaginile în miniatură se afişează conţinutul lor
“live” al ferestrelor.
Sunt modalităţi noi de vizualizare a ferestrelor, Windows Flip și Flip 3D,
care permit aranjarea lor în aşa fel încât impactul vizual să crească.
Windows Flip prezintă miniaturi live ale ferestrelor deschise (una dintre ele
fiind întotdeauna chiar desktop-ul) în locul pictogramelor generice, făcând
mai facilă identificarea ferestrei.
Windows Flip 3D afişează dinamic toate ferestrele deschise de pe desktop,
sub formă de stivă – fig 11.
Windows Shell - nucleul Windows este în mare măsură diferit faţă de cel al
Windows XP, oferind noi tipuri de organizare, navigare şi capacităţi de
căutare. Start menu s-a modificat, el nu mai utilizează cutii de expandare
când navighează prin Programs. Windows Explorer nu mai apare explicit, el
a fost integrat printre opţiunile din Accessories.
Fig. 11 Interfața grafică AERO și efectul Flip 3D

Windows Sidebar este un panou transparent ancorat pe una dintre lateralele
ecranului, unde utilizatorul poate plasa Gadget-uri (mini-aplicaţii
specializate, o combinaţie de scripturi şi HTML). Acestea afişează
61
informaţii cum ar fi: data şi ora sistemului, caracteristici Internet, aplicaţii

de control: Calendar, Clock, Contacts, CPU Meter, Currency conversion,
Slide Show, Weather.
Instant Search (căutare instantanee) - Windows Vista introduce o nouă
metodă de căutare, bazată pe conţinut, mult mai rapidă decât oricare dintre
opţiunile versiunilor anterioare ale Windows; permite căutarea şi
organizarea desktop-ului, localizarea pe calculator a fişierele şi mesajele e-
mail mult mai rapid în comparaţie cu Windows XP.
Căutarea instantanee este de asemenea contextuală, optimizând rezultatele
pe baza activităţii curente — fie că sunt căutate applet-uri din Panoul de
control, fişiere cu muzică din Windows Media Player sau fişiere şi aplicaţii
din meniul Start.
Căutarea se lansează din meniul Start sau prin activarea tastei Windows
corespunzătoare, elementele de căutare fiind specificate în caseta Instant
Search. În timp ce se tastează informaţiile, Windows Vista caută instantaneu
prin aplicaţii, date şi prin textul fişierelor şi afişează rezultatele căutării
organizate după tipul de fişier — programe, adrese favorite, istoric Internet,
fişiere (documente sau media) şi comunicaţii (e-mail, evenimente).
Internet Explorer 7 – prezintă o nouă interfaţă, navigare prin tab-uri, casetă
de căutare, listare îmbunătăţită, facilităţi de securitate, suport pentru
Internationalized Domain Name (IDN). IE7 se execută în Windows Vista
izolat de alte aplicaţii ale SO (protected mode); software-ul distructiv este
restricţionat la scrierea în orice locaţie aparţinând Temporary Internet Files,
numai cu aprobarea explicită a user-ului.
Backup and Restore Center – conţine aplicaţii de backup şi restore care dau
posibilitatea user-ilor să programeze periodic salvarea şi recuperarea
fişierelor pe calculatorul propriu. Backup-urile sunt incrementale,
memorează numai schimbările faţă de versiunea anterioară, minimizând
folosirea spaţiului pe disc. Opţiunea de salvare Complete PC Backup,
valabilă numai pe versiunile Ultimate, Business, Enterprise, salvează
întregul sistem de operare pe hard disc sau DVD. Programul Complete PC
Restore poate fi iniţiat în cadrul sistemului de operare, sau de pe CD-ul de
instalare al Windows Vista, în cazul în care PC-ul este atât de distrus încât
nu poate starta normal de pe HDD.
Windows DVD Maker - un program care însoţeşte Windows Movie Maker,
având capacitatea de a crea DVD-uri video, bazate pe conţinut utilizator.
Userii pot proiecta DVD-ul cu opţiuni de titlu, meniuri, video, sound track şi
efecte de zoom pe imagini sau slide-uri.
62
User Account Control este o tehnologie de securitate care face posibil ca

utilizatorii să folosească calculatorul cu mai puţine privilegii implicite.
Acest lucru a fost dificil la vesiunile anterioare, deoarece limitarea prin
conturi utilizator s-a dovedit prea restrictivă şi incompatibilă cu o mare parte
dintre aplicaţiile software, restricţionând uneori operaţii de bază cum ar fi
căutarea într-un calendar. În Vista, când o acţiune solicită drepturi
administrative, utilizatorul va fi primul anunţat pentru un nume
administrativ şi o parolă; dacă user-ul este deja un administrator, el este
contactat pentru a confirma acţiunea privilegiată corespunzătoare.
Security Center asigură protecţia calculatorului prin patru componente de
securitate: Firewall, Automatic Updates, Malware protection, Other
security settings.
Firewall împiedică trecerea traficului Internet neautorizat către PC-ul
propriu.
Automatic updating opțiune care permite Windows să preia ultimele
actualizări transmise de Microsoft şi să le instalează automat.
Malware Protection verifică dacă este instalat un program antivirus complet
şi actualizat pe calculator.
Other security settings verifică setările de securitate pe Internet și dacă
protecția prin User Account Control este la nivelul recomandat.
Windows Defender – program integrat în Internet Explorer 7 pentru a
asigura protecţie permanentă împotriva aplicaţiilor spyware [3][4].
Windows Defender tratează automat multe dintre sarcinile comune şi
întrerupe sau alertează utilizatorul numai în cazul problemelor care necesită
o acţiune imediată din partea acestuia.
Windows Defender profită de multe dintre îmbunătăţirile platformei aduse
de versiunea Vista, inclusiv tehnologia de plasare în cache îmbunătăţită —
care permite scanări pentru rulare mai rapidă — şi controlul conturilor
utilizatorilor, ce lasă software-ul să ruleze fără privilegii de administrator.
Integrarea lui în browser-ul Internet Explorer 7 permite scanarea fişierelor
descărcate înainte de a fi salvate sau executate, reducând riscul instalării
accidentale a aplicaţiilor spyware. Funcţionarea de tip "scanare la
executare" oferă un strat suplimentar de protecţie, iar includerea în
Windows Security Center contribuie la păstrarea protecţiei antispyware,
alături de alte caracteristici de securitate.
De asemenea, Windows Defender controlează aplicaţiile software de pe
calculator şi, când sunt detectate acţiuni suspecte ale uneia dintre ele, apare
un mesaj de avertizare, sunt listate toate procesele active şi utilizatorul
dezactivează aplicaţiile software nedorite.
63
Cerinţe de instalare
Calculatoarele capabile să execute Windows Vista sunt clasificate în Vista
Capable şi Vista Premium Ready. Un calculator Vista Capable este capabil
să execute toate ediţiile Windows Vista, unele dintre opţiunile grafice pot
cere componente hardware avansate. Un PC Vista Premium Ready va
impune cerințe cu un nivel mai mare de complexitate.
Interfeţele Windows Vista Basic şi Classic nu solicită resurse hardware
grafice deosebite față de Windows XP, dar interfața grafică Aero are nevoie
de o placă video cu memorie suficienta (64 MB minim, 128 MB
recomandat) si trebuie sa beneficieze de suport complet DirectX 9.
Până la apariția SO Windows 7, statisticile mondiale au arătat că Windows
XP a rămas cea mai răspândită versiune a familiei, cu toate încercările
firmei de a impune versiunea Vista.
e. Windows 7
Windows 7 a fost lansat de firma Microsoft în anul 2009, ca o versiune mai
puțin sofisticată și care solicită mai puține resurse decât Vista.
Trecerea de la SO Vista la Windows 7 este posibilă, cele două având o
arhitectură similară. Pe de altă parte, migrarea de la Windows XP la
Windows 7 este mai dificilă, de aceea producătorul recomandă o instalare de
la zero, altfel existand riscul ca multe aplicații să nu se execute corect [4].
Majoritatea programelor care rulează pe Vista vor rula și pe Windows 7,
însă nu același lucru se poate spune de cele din XP.
Câteva dintre caracteristicile sistemului de operare Win 7 [4]:
• Gadget-urile (sau widgets) apar pe desktop, nu numai pe SideBar;
• Taskbar-ul are funcții noi, simplificând lucrul cu mai multe ferestre,
pentru a lucra mai rapid. De exemplu, toate feresterele pot fi trecute în
taskbar sau pot deveni transparente, prin activarea iconului "aero peek".
• Opțiuni noi pentru networking - fiecare computer cu Windows 7 plasat
într-o rețea poate alege ce tip de fișiere va partaja cu celelalte
calculatoare și dacă va rămane privat.
• Funcția "Play To" - utilizatorii pot reda un fișier media (video, audio) pe
alte calculatoare din rețea.
Microsoft a modificat și funcția de căutare, astfel încât rezultatele sunt
afișate mult mai rapid, pe măsura ce se introduc termenii, iar rezultatele
sunt separate pe tipuri de fișiere: documente, multimedia, programe
similar sistemului de operare Mac OS.
64
Inspirată tot din Mac OS este și funcția de creare de "librării", un fel de

directoare virtuale ce pot grupa anumite categorii de fișiere, indiferent de
folderul real în care se află.
Windows 7 combină setările de securitate cu sistemul de management și
facilitățile de recuperare și înlocuiește astfel opțiunea de Security Center de
la Vista cu Action Center.
Credential Manager este o altă nouă caracteristică a Windows 7, similară
cu managementul pe bază de parolă din opțiunea User Accounts a
sistemului de operare Vista, dar mai complexă. Se pot folosi credențialele
pentru certificare, conturi de e_mail, conturi web etc. și se pot rememora
parolele acestor conturi, pe baza parolei de login a utilizatorului.
f. Windows 8
Windows 8 a devenit disponibil pe sistemele de calcul începând cu anul
2012. Trecerea de la sistemul de operare Windows 7 la Windows 8 nu
crează probleme nici din punctual de vedere al instalării și nici din
perspectiva execuției aplicațiilor.
Cerințe de instalare [5]
Arhitectura 32/64 bit
Procesor Procesor pe 32/64 bit cu frecvența de 1
GHz sau mai mare
Memorie de lucru RAM: 1 gigabyte (GB) (32-bit) sau 2 GB
(64-bit)
Accelerator grafic Dispozitiv grafic DirectX 9 cu driver
WDDM (Windows Display Driver Model -
arhitectură pentru drivere de carduri video
ce se execută în SO Microsoft Windows
începând cu Windows Vista)
Spațiu disponibil pe hard Hard disk space: 16 GB (32-bit) sau 20 GB
disc (64-bit)
Unități optice Unitate optică DVD pentru instalarea kit-

ului
Windows 8 vine cu schimbări majore, inclusiv cu opțiunea de touch-screen
introdusă în nucleul Windows (Windows shell). Implementează un concept
nou de interfață grafică, începând cu ecranul de autentificare – Lock și
65
continuând cu ecranul de pornire – Start Screen. Acesta înlocuieste Start

menu din Win 7 și este format din “tiles” (plăcuțe colorate) ce reprezintă
aplicații, care pot fi lansate cu mouse-ul sau touch [5].
Start Screen Se se activează cu mouse-ul (în colțul din stânga-jos sau
folosind tasta Windows logo) – fig. 12.
Aplicațiile se pot aduce pe ecranul Start (prin operația “pin to Start”) sau se
pot plasa pe Taskbar (“pin to Taskbar”) pentru accesul mai rapid.
Fig. 12 Ecranul de pornire (Start Screen) și Charm Bar

Bara de instrumente cu rol central în funcționarea Win 8 este Charm Bar.
Ea permite realizarea operațiilor de bază ale SO: modificarea setărilor
sistemului, căutarea de foldere și fisiere, căutarea programelor, conectarea
unor dispositive, accesarea ecranului Start. Se activează cu mouse-ul în
colțul din dreapta-jos sau cu tastele Windows+C (fig. 12).
Programul de gestionare a folder-elor și fișierelor - File Explorer,
înlocuiește programul Windows Explorer și este disponibil pe TaskBar. El
cuprinde linia de meniuri (Ribbon Toolbar) și o grupare a comenzilor celor
mai frecvent folosite (Quick Access Toolbar).
Fereastra de urmărire a progresului în efectuarea unor operații cu fișiere a
fost și ea reproiectată, oferind capacitatea de a arăta grafic și valoric viteza
de transfer, precum și posibilitatea de a opri și relua transferul de fișiere.
Alte facilități ale Windows 8 [5]:
- Adaugă suport pentru USB 3.0, Advanced Format pentru hard drives și
cloud computing.
66
- Îmbunătățește partea de securitate, prin adăugarea unui soft integrat

antivirus, integrarea cu serviciul SmartScreen phishing filtering și suport
pentru UEFI Secure Boot pentru prevenirea infectării în timpul
procesului de boot-are.
- Gestionează consumul energetic al calculatorului (opțiunea Settings –
Power). Windows 8 este cea mai eficientă versiune în ceea ce privește
consumul energetic: aplicțiile aflate în background trec în modul
suspendat și nu consumă energie, iar aplicațiile selectate se încarcă
foarte rapid.
Windows 8 acceptă aceleași planuri de gestionare a energiei ca și
versiunea Windows 7 (opțiunea Settings – Choose a Power Plan):
- planul Balanced crează un echilibru între utilizare și performanțe;
- planul Power Saver micșorează consumul de energie, reducând
performanțele calculatorului;
- planul High Performance favorizează performanțele, dar crește
consumul de energie.
În octombrie 2013, Microsoft a lansat versiunea Windows 8.1, care rezolvă

anumite aspecte critice și adaugă îmbunătățiri versiunii anterioare.
67
Rezumat
Un sistem de fișiere este structura utilizată de calculator pentru organizarea
logică a datelor pe hard disc. În evoluția sistemelor de operare Windows, s-
au înregistrat mai multe tipuri de sisteme de fişiere, de la FAT16, FAT32
(File Allocation Table) şi până la NTFS (Network File System).
NTFS (New Technology File System) este un sistem de fișiere dezvoltat de
Microsoft, aplicat la toată familia Windows NT (Windows XP, Windows
Vista, Windows 7 și Windows 8).
File Explorer (sau Windows Explorer, la variantele anterioare) este o
aplicație de gestionare a folder-elor și fișierelor hard disc-ului și ale
celorlalte dispozitive de stocare, componentă a sistemelor de operare
Microsoft Windows, încă de la prima variantă (Windows 95).
Folderul (director, dosar) este o grupare logică de fişiere şi/sau alte foldere.
Sistemul de operare Windows prezintă o organizare ierarhică, de tip
arborescent a directoarelor de pe unitățile de stocare ale sistemului.
Folderele se pot clasifica, după originea lor, în foldere ale sistemului şi
foldere utilizator.
Fişierul este o colecţie organizată de informaţii stocate sub o anumită formă,
specifică tipului său. Se caracterizează prin:
a) Numele fişierului (Name): 1-256 caractere (litere, cifre, simboluri);
b) Extensia sau tipul fişierului (Type): 3-4 caractere care indică aplicaţia
căreia îi este asociat fişierul. De exemplu: .doc(x)-fişiere Word; .xls(x)-
fişiere Excel; .ppt(x)-fişiere PowerPoint, .zip, .rar-fişiere arhivate etc
c) dimensiunea (Size) specificată în KB;
d) Proprietăţi sau Atribute: R-Read Only (protejează fişierul la ştergere/
modificare); H-Hidden (fişierul nu poate fi vizualizat prin comenzi
uzuale); Advanced Properties: grupul Archive and Index Properties
(atribute de arhivare şi de indexare în vederea localizării rapide) şi
grupul Compress and Encrypt Properties (atribute de comprimare şi
criptare a fişierului).
e) Data şi ora ultimei modificări (Modified).
Caracteristici principale ale versiunilor SO Windows:

Windows 95 dezvoltă interfaţa grafică, care devine mai accesibilă: pe
desktop apare butonul Start, care permite lansarea rapidă a aplicaţiilor; se
simplifică posibilitatea comutării între aplicaţii cu ajutorul barei de taskuri
(TaskBar); afişează ierarhic directoarele şi fişierele cu programul My
Computer şi Network Neighborhood, aflate pe desktop; simplifică modul de
gestionare a fişierelor cu Windows Explorer, introduce posibilitatea
68
vizualizării şi modificării proprietăţilor fişierelor; acceptă protocoale şi

drivere pentru plăcile de reţea, acceptă standardul TCP/IP, oferind acces la
reţeaua Internet.
Windows 98 este un sistem de operare care foloseşte tehnologia Internet
Explorer pentru reprezentarea şi accesarea obiectelor de pe desktop, oferind
utilizatorilor posibilitatea de navigare pe calculatorul local similar cu cea pe
Internet. În plus, căutarea şi regăsirea informaţiei sunt operaţii care s-au
simplificat mult prin adăugarea de wizard-uri şi facilităţi de help bazate pe
Web. Alte facilităţi importante introduse de sistemul Windows 98 sunt
îmbunătăţirea modului de lucru pentru video, suportul pentru tehnologiile
USB (Universal Serial Bus) şi DVD (Digital Versatile Disc). Sistemul de
operare Windows 98 adaugă aproape 1400 de drivere de dispozitiv pe 32 de
biţi, pe lânga cele existente în Windows95.
Versiunea Windows Vista a adus multe schimbări sistemului de operare, cele
mai importante fiind: o nouă interfaţă grafică, bazată pe stilul Aero, metode
de căutare superioară, adăugarea de măsuri de securitate.
Câteva dintre caracteristicile sistemului de operare Windows 7: combină
setările de securitate cu sistemul de management și facilitățile de recuperare
și înlocuiește astfel opțiunea de Security Center de la Vista cu Action
Center. Credential Manager este o altă nouă caracteristică a Windows 7,
similară cu managementul pe bază de parolă din opțiunea User Accounts a
sistemului de operare Vista, dar mai complexă. Se pot folosi credențialele
pentru certificare, conturi de e_mail, conturi web etc. și se pot rememora
parolele acestor conturi, pe baza parolei de login a utilizatorului.
Windows 7 a modificat și funcția de căutare, astfel încât rezultatele sunt
afișate mult mai rapid, pe măsura ce se introduc termenii, iar rezultatele sunt
separate pe tipuri de fișiere: documente, multimedia, programe similar
sistemului de operare Mac OS. Funcția de creare de "librării", un tip de
directoare virtuale ce pot grupa anumite categorii de fișiere, indiferent de
folderul real în care se află.
Windows 8 vine cu schimbări majore, cum ar fi opțiunea de touch-screen,
implementarea unui nou concept de interfață grafică, începând cu ecranul de
autentificare – Lock și continuând cu ecranul de pornire – Start Screen.
Acesta înlocuieste Start menu cu stilul “tiles” (plăcuțe colorate) ce
reprezintă aplicații, care pot fi lansate cu mouse-ul sau touch. Alte facilități
ale Windows 8: adaugă suport pentru USB 3.0, îmbunătățește partea de
securitate, prin adăugarea unui soft integrat antivirus, gestionează consumul
energetic al calculatorului.
69
4. Enumeraţi câteva dintre noutăţile aduse de Windows 8 faţă de

versiunile anterioare ale SO Windows.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
5. Care sunt proprietăţile fişierelor şi ce semnificaţie au ele?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
6. Ce este un sistem de fișiere ?

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
Teste grilă
1. Ce tip de sistem de fișiere stă la baza organizării datelor pe hard disc,

la sistemul de operare Windows 7?
a. FAT16 (File Allocation Table);
b. FAT32 (File Allocation Table);
c. NTFS (New Technology File System).
2. Care dintre versiunile Windows combină setările de securitate cu
sistemul de management și facilitățile de recuperare?
a. Windows Vista și Windows 7 ;
b. Windows 7 și Windows 8;
c. Windows 98 și Windows Vista.
3. Care este noul concept de interfață grafică la versiunea Windows 8?
a. Înlocuirea Start menu cu stilul “plăcuțe colorate” (Tiles) ce reprezintă
aplicații;
b. Accesarea obiectelor de pe desktop folosind opțiunea de navigare;
c. Interfața grafică de tip AERO.
70
Tema 6. Sisteme de operare (partea a III-a)

Cuprins:
6.1 Metode de securitate implementate în SO Windows
6.2 Virusarea calculatoarelor, programe antivirus
6.3 Virtualizara sistemelor de operare
Obiective:
Această temă are ca scop descrierea metodelor de securitate implementate în
sistemele de operare Windows. De asemenea, se face o prezentare a
modalităților de virusare a unui calculator, precum și a metodelor de
prevenire, depistare si anihilare a virușilor.
Se face o introducere în teoria virtualizării sistemelor de operare și a celor
două metode principale de virtualizare.
Bibliografie:

4. http://www.avira.ro/ro/informatii_virusi/ce_sunt_virusii.html
5. http://www.microsoft.com/athome/security/spyware/
6. http://www.bitdefender.com/site/VirusInfo/browseVirusEnciclopedia/
7. L. Bănică, M. Jurian, C. Ştefan, Data center virtualization and its
economic effects for companies, Buletin știinţific - Știinţe Economice,
Nr. 8 (14), 2009, pag. 271-278
8. http://www.vmware.com/solutions/
6.1 Metode de securitate implementate în Windows

Sistemul de operare Windows a fost mereu criticat de utilizatori din
cauza problemelor sale de securitate, de aceea dezvoltatorii Microsoft au
acordat o atenție deosebită îmbunătăţirii măsurilor de securitate şi protecţie,
de la o versiune la alta.
Vom prezenta în continuare câteva dintre cele mai importante:
71
1. Securitate prin cont şi parolă

Sistemul de operare crează de la instalare contul utilizatorului de tip
Administrator, care are acordate toate drepturile de gestionare şi modificare
ale resurselor hardware şi software (modificări în configuraţie, instalare de
programe, citire/scriere a fişierelor), de creare, modificare, ştergere a
conturilor utilizator şi a drepturilor acestora [1].
Un alt tip de cont utilizator permis de Windows este cel de utilizator limitat,
Standard, care are acces la fişierele şi programele personale. Nu are drepturi
de instalare a resurselor hardware şi software şi nu poate modifica decât
anumite setări ale sistemului de operare. Are propriul său folder
MyDocuments, îşi poate personaliza anumite configuraţii, are drepturi de
protecţie a fişierelor proprii şi se conectează pe bază de parolă.
Contul de vizitator (Guest) nu presupune existenţa unei parole, un astfel de
utilizator are foarte puţine drepturi.
Proprietatea de creare a unui nou cont utilizator o are numai un membru al
grupului Administrators [2]:
Start – Settings - Control Panel se selectează categoria User Accounts
opţiunea Manage another account;
se tastează contul;
se stabileşte grupul căruia îi aparţine: Administrator sau Standard.
se stabileşte parola - Create a Password.
Fig. 16 Crearea unui cont utilizator

72
Din momentul conectării, fiecare utilizator are o identitate care îi permite să-
şi personalizeze sistemul de operare după preferinţe, să execute propriile
aplicaţii, să-şi păstreze confidenţialitatea datelor, până în momentul în care
comută controlul altui utilizator.
Windows 8 permite crearea unei parole cu imagine, pentru calculatoarele cu
monitoare tactile și autentificarea prin cod PIN – 4 cifre [3]:
a) Bara Charms – PC Settings – Users
b) Optiunea Create a PIN
c) Se solicita parola
d) Create a PIN – se tastează cele 4 cifre ale codului
La următoarea autentificare, utilizatorul nu mai trebuie să folosească parola,
ci codul PIN.
Asupra unui cont existent sunt posibile o serie de operaţii, care se regăsesc
în User Accounts: trecerea dintr-un grup în altul, modificarea sau resetarea
parolei, schimbarea tipului de cont, ştergerea contului utilizator, modificarea
icon-ului atașat. Dacă se doreşte salvarea opţiunilor de configurare şi
închiderea programelor proprii, comutarea între utilizatori se face prin
deconectarea user-ului de la sistem (Start – Sign out).
Opțiunea de comutare rapidă între useri se lansează la versiunile Windows
Vista și Windows 7 din Start – Log off user - Switch User, iar la versiunile
Windows 8 și 8.1, direct din Start Screen.
2. Salvarea/restaurarea informaţiilor de pe hard disc (Backup and
Restore)
Este un program integrat în sistemele de operare Windows, începând cu
varianta Win XP și are două componente [1]:
Backup – componenta pentru salvarea fişierelor şi a informaţiilor, în
format comprimat, de pe hard disc pe un suport extern de stocare.
Restore - componenta de recuperare a datelor salvate cu Backup.
În Windows XP, această facilitate era inclusă în grupul Accessories -
System Tools - comanda Backup, care startează Backup and Restore
Wizard. Dintre opțiunile de salvare oferite: salvarea documentele
utilizatorului curent (My Documents and settings), a documentelor tuturor
utilizatorilor (Everyone’s documents and settings), sau a tuturor informaţiile
de pe calculator (All information on this computer), această ultimă variantă
salvează toate datele şi crează un suport de recuperare a sistemului, la
apariţia unor defecţiuni majore. O altă facilitate a programului Backup este
planificarea salvărilor (Schedule Jobs) pentru ca operaţia să se execute
automat, la anumite intervale de timp.
73
Restaurarea sistemului (System Restore) este o componentă a Windows

care se foloseşte pentru recuperarea sistemului la apariţia unor probleme; se
reface starea sistemului în momentul salvării, fără a se pierde fişiere
personale de date (documente, foi de calcul, site-uri sau e-mail-uri).
La SO Vista, programele se regăsesc printre opțiunile System and
Maintenance, iar la versiunea Windows 7 există opțiunea Backup and
Restore your files, accesibilă din Control Panel sau Computer-Tools -fig. 13.
Fig. 13 – Backup ad Restore Files la Windows 7

Sursa: http://www.howtogeek.com/howto/1838/using-backup-and-restore-in-
windows-7/
Se inițializează Backup-ul prin activarea link-ului Set up backup, după care
sistemul de operare va identifica și va propune utilizatorului unitățile de
stocare disponibile pentru backup, sau va permite utilizatorului să aleagă o
locație în rețea.
Windows 8 schimbă conceptul de backup și recuperare a PC-ului,
introducând comanda File History pentru salvarea fișierelor în folderele
PC-ului: Documents, Music, Pictures, Videos și Desktop, și OneDrive
pentru salvarea fișierelor în Clouds [3].
74
Pentru ca File History să înregistreze o arhivă cu fișierele de pe computer,

prima operație este cea de setare a drive-ului File History, care se trece pe
On – fig. 14.
Fig. 14 – Opțiunea File History la Windows 8

Componenta de backup este lansată prin link-ul: “Save backup Copies of
your files with file history”, iar cea de refacere prin selectarea: “Restore
your files with File history”.
3. Centrul de securitate (Security Center/Action Center) are ca scop

gestionarea setărilor de securitate ale sistemului conectat la Internet.
La sistemul de operare Windows Vista, Security Center – fig.15 asigură
protecţia calculatorului prin patru componente de securitate, setate pe ON:
a) Firewall
b) Automatic Updates
c) Malware protection
d) Other security settings
Windows Firewall este un sistem de securitate ce crează o barieră hardware
şi software între calculator şi reţeaua Internet, împiedicând trecerea
traficului neautorizat către PC-ul propriu [1].
Pentru activarea Firewall se alege calea de meniu: Start – Settings - Network
and Internet Connections - Windows Firewall;
75
Security Center verifică dacă este setată opţiunea Automatic updating, cu

ajutorul căreia Windows preia ultimele actualizări transmise de Microsoft şi
le instalează automat.
Fig. 15 Protecţia calculatorului prin Security Center

Malware Protection verifică dacă pe calculator este instalat un program
antivirus complet şi actualizat. Malware protection se referă la protecția față
de viruși, spyware, worms etc.
Prin componenta Other security settings, SO verifică setările de securitate
pe Internet și dacă protecția prin User Account Control este la nivelul
recomandat.
Windows 7 și Windows 8 coordonează sistemul de securitate prin Action
Center – fig. 16, care grupează comenzi de securitate și de mentenanță
[2][3]. Grupul Security are în componență opțiunea Firewall, Windows
Update și desparte protecția antivirus de spyware și alte forme de soft
malițios. Programul antivirus are capacitatea de a acoperi toate aceste
elemente (exemplu: programul McAfee).
Dacă sistemul de operare detectează o problemă la oricare dintre cele patru
componente, el transmite notificări utilizatorului pe TaskBar şi face
recomandări de remediere a problemelor.
76
Fig. 16 Centrul de securitate Windows 8 – Action Center

Începând cu Windows 8, a apărut o nouă facilitate de securitate avansată, și
anume Secure Boot sau Trusted Boot, care se bazează pe interfața
firmware-ului UEFI (Unified Extensible Firmware Interface) și are rolul de
a bloca încărcarea și execuția oricărui program sau driver care nu are o
proveniență certificată, în felul acesta protejându-se integritatea kernel-ului,
a fișierelor system, driverelor boot și chiar a software-ului antivirus [3].
4. Windows Defender
Este un program al sistemului de operare, cunoscut la versiunile Windows
Vista și Windows 7 ca program anti-spyware, iar la versiunile 8 și 8.1, a fost
dezvoltat și integrat ca program antivirus în Action Center. El protejează
PC-ul de software-ul malițios (malicious software), ce cuprinde viruși,
spyware și alte posibile aplicații nedorite, dacă nu a fost instalat un alt
software antivirus (McAFee, Norton Antivirus, Bitdefender etc).
Virușii se pot infiltra într-un calculator, în special prin mesaje de mail sau la
instalarea anumitor aplicații din rețea, de pe stick-uri de memorie, CD/
DVD-uri. Sunt și software-uri de tip malware programate să se execute la
momente neașteptate de timp, nu neapărat atunci când s-au instalat (Cal
Troian - Trojan Horse).
77
Programul Windows Defender acționează în 2 moduri

(https://microsoft.com/windows_8/):
1. Asigură protecția calculatorului în timp real: anunță când programul
malware încearcă să se autoinstaleze, să se execute, sau să schimbe setări
importante ale sistemului.
2. Furnizează opțiuni de scanare: se poate programa să facă scanări la
intervale de timp precizate și să șteargă automat sau să pună în carantină
(temporar) orice fișier detectat infectat în timpul scanării.
Este important ca Windows Defender să fie tot timpul actualizat (up-to-date
definitions). Semnăturile virușilor (definitions) sunt fișiere consultate la
scanare, ce se autodezvoltă pe măsură ce apar noi programe de tip virus. În
acest sens, Windows Defender lucrează împreună cu Update, pentru
instalarea automată a noilor semnături
6.2 Virușii calculatoarelor personale

Programele antivirus au apărut ca un antidot la aşa-numitele programe de
virusare, care ameninţă în ultimul timp atât software-ul, cât şi hardware-ul
calculatoarelor personale conectate în reţele de calculatoare.
Cuvântul "virus" este folosit în domeniul ITC pentru a descrie un tip de
program creat cu scopul declarat de a distruge datele sau echipamentele
calculatorului.
Definiție: Viruşii informatici sunt programe de mică dimensiune,

care se găsesc pe calculator fie ca fişiere executabile, fie ataşaţi altor
programe (paraziţi), capabile să se infiltreze în zone ce ramân "ascunse"
utilizatorului obişnuit, să producã modificări distructive ale
componentelor sistemului de operare și ale datelor de pe discuri şi să se
"reproducă" [4].
Câteva dintre efectele pe care le genereazã viruşii software:

distrugerea unor fişiere;
modificarea dimensiunii fişierelor;
ştergerea totală a informaţiilor de pe disc, inclusiv formatarea acestuia;
distrugerea tabelei de alocare a fişierelor, ceea ce conduce la
imposibilitatea citirii informaţiei de pe disc;
efecte grafice/sonore;
încetinirea vitezei de lucru a calculatorului.
78
După categoria de programe la care se ataşează, sunt viruşi de fişiere

executabile, de macro, de boot, de e-mail [5][6].
a). Viruşii de fişiere executabile fac parte din categoria celor mai
inteligenţi, deoarece infectează tot ce ating. În lumea utilizatorilor Windows,
majoritatea viruşilor sunt transferaţi prin intermediul codurilor executabile,
adică prin fişiere program (COM, EXE, DLL, SYS). Virușii sunt plasați în
fişiere cu extensia .COM sau .EXE, în special în jocuri, clip-uri, în
programe demonstrative.
b). Viruşii sectorului de boot – se propagă prin încărcarea unui program
virusat, secvenţa de cod a virusului rămâne rezidentă în memorie şi pătrunde
în programele care se lansează ulterior. Aceste programe devin, la rândul
lor, purtătoare de virus.
Aceste programe infectează sectorul de boot al hard disc-urilor, ceea ce
înseamnă că aceștia se încarcă în memorie, chiar de la pornirea
calculatorului. Accesarea sau copierea informațiilor de pe discurile infectate
se pot evita dacă sistemul de operare nu este pornit de pe discul infectat.
c). Viruşii de macro sunt secvenţe ataşate fişierelor de date, care conţin
macrocomenzi. O macrocomandă este o secvenţă de cod scrisă într-un
limbaj de script, cum ar fi Visual Basic for Application (VBA), inclusă într-
un fişier de date (.xls, .xlsx, .doc, .docx), care permite controlul şi execuţia
unor operaţii în cadrul aplicaţiei. Exemplu de virus macro: Melissa.
d). Viruşii de e-mail se transmit prin mesajele de poştă electronică şi
fişierele ataşate acestora. Odată pătrunşi într-un calculator, se propagă prin
transmiterea de e_mail-uri la adresele din Address Book ale acestuia.
Exemple de viruşi de e-mail: Nimda, Loveletter, Klez etc.
Sunt și viruși de link-uri, care au rolul de a redirecționa calea precizată de
link-uri către zone în care sunt localizați virușii. După activare, un astfel de
virus încarcă fișierul executabil infestat [6].
Sunt anumite programe de tip virus care nu sunt ataşate altor fişiere sau
programe, cum ar fi: Cal Troian sau viermi. Programele de tip Cal Troian
(Trojan Horse) îşi ascund efectele negative în spatele unor jocuri,
prezentări, demonstraţii şi partea lor distructivă se declanşează după un
număr prestabilit de lansări în execuţie.
Viermii (Worms) sunt programe care există ca entităţi separate şi se
autocopiază pe alte sisteme prin reţelele de calculatoare. Un vierme
folosește sistemul infectat pentru a se replica și utilizează rețeaua Internet
79
pentru a se răspândi. Un exemplu concludent de astfel de virus este

LoveLetter, care a infectat milioane de calculatoare.
Un alt aspect al software-ului distructiv sau „malițios” îl constituie mesajele
cu caracter declarat comercial, dar nedorite (spam-uri) şi programele de
culegere informaţii din calculatoare aflate în reţea (spyware) [5].
În primul rând, mesageria electronică utilă este invadată de spam-uri,
următorul factor de insecuritate îl constituie ameninţarea viruşilor, din ce în
ce mai agresivi, iar de cele mai multe ori cei doi factori lucrează în tandem.
Viruşii se propagă în special prin fişierele ataşate, care o dată preluate, caută
o cale de replicare a lor în calculatoarele vulnerabile, cu pregnanţă pe
sistemele de operare Windows. Combinaţia spam-virus este foarte
periculoasă. Subiectul spam-uri şi spyware este abordat și în capitolul
“Reţele de calculatoare”.
Este dificil de fãcut o clasificare a viruşilor frecvent întâlniţi, deoarece în
fiecare an se semnalează sute de mii de infectări şi probabil că un număr
egal sau chiar mai mare de semnalări nu sunt făcute publice.
Viruşi frecvent întâlniţi - este greu de fãcut o asemenea clasificare,
deoarece în fiecare an se semnalează sute de mii de infectări [6].
Backdoor – este un program capabil sa deschida o poartă, prin care
hackerul preia controlul calculatorului, accesand informaţii private
importante;
Keylogger – un program de virusare care înregistrează tot ceea ce
utilizatorul PC-ului tastează şi poate face chiar screenshot-uri. Se culeg
informaţii precum username/password, numere carduri.
Buffer Overflow – o modalitate de a bloca activitatea unui server. Se
bazează pe faptul că un program este realizat astfel încat să primească
şiruri de date de o anumită lungime, astfel încat, dacă virusul trimite
respectivului server şiruri de lungime mai mare este provocată o eroare a
programului, ajungandu-se pană la blocarea serverului.
Ransomware - este o clasă de malware care restricționează accesul la
sistemul pe care îl infectează și cere o răscumpărare pentru ca restricția
să fie eliminată. Botnet-urile care lansează ransomware sunt cele mai
periculoase. Un exemplu de software malițios din această categorie este
Cryptolocker.
80
Fig. 17 Distribuția tipurilor de viruși

Sursa: Kaspersky Security Bulletin 2013-2014 http://securelist.com/analysis/kaspersky-
security-bulletin/58265/kaspersky-security-bulletin-2013-overall-statistics-for-2013/
Programe antivirus
Definiție: Programele antivirus sunt programe special create pentru
a depista, a neutraliza şi a elimina software-ul malițios [1].
În categoria de malware software intră atât virușii, cât şi viermii (worms),

atacurile phishing, Trojans etc.
Antivirușii pot efectua următoarele operaţii [1]:
1. prevenirea infectării prin supravegherea acţiunilor din memorie şi
semnalarea întâlnirii anumitor operaţiuni care ar putea fi generate de
viruşi.
2. detectarea viruşilor prin verificarea conţinutului fişierelor şi semnalarea
prezenţei semnăturii unui virus cunoscut sau a unor secvenţe suspecte în
interiorul lor;
3. dezinfectarea sau ştergerea fişierelor infestate de viruşi cunoscuţi.
Sunt 3 abordări pentru identificarea malware:
Examinarea sau scanarea fişierelor pentru găsirea semnăturilor
viruşilor cunoscuţi dintr-un dicţionar;
Identificarea comportamentului suspicios al oricărui program, care
poate indica un virus. Această abordare se mai numeşte şi analiză
81
euristică (bazată pe reguli obţinute din experienţă, analogie sau

generalizare) şi poate include capturarea datelor, monitorizarea
porturilor şi alte metode.
Protejarea accesului din rețea (Network firewall) a unor programe
necunoscute şi procese Internet; nu sunt antiviruși propriu-zişi, nu
încearcă să identifice sau să elimine software malware, dar limitează
activitatea acestor programe distructive prin blocarea cererilor care vin
pe anumite porturi TCP/IP [6].
a) Examinare sau scanare
Dacă un cod de virus din dicţionar s-a identificat într-un fişier, antivirus-ul
reacţionează astfel [1]:
încearcă să repare fişierul, eliminând virusul din fişier ;
pune în carantină fişierul, a.î. fişierul să fie inaccesibil altor
programe şi virusul să nu se poate răspândi;
şterge fişierul cu acordul sau fără acordul utilizatorului;
Abordarea prin examinare sau scanare necesită frecvente actualizări ale
dicționarelor de viruşi (în general online).
b) Analiza euristică
Este o abordare care nu identifică viruşi cunoscuţi, dar monitorizează
comportamentul tuturor programelor care se execută pe calculator [1].
De exemplu, dacă un program încearcă să scrie date într-un program
executabil, antivirusul detectează comportamentul suspicios, alertează
utilizatorul şi stabilește care sunt activitățile următoare.
El oferă astfel protecţie împotriva unor potențiali viruşi, dar poate marca şi
alarme false, care îl pot desensibiliza pe utilizator, de aceea această tehnică
este tot mai puţin folosită.
Sandbox este o altă metodă euristică, care simulează sistemul de operare şi
lansează programul în acest mediu emulat (sandbox). După încheierea
execuției programului, se analizează sandbox-ul şi se observă dacă sunt
schimbări care indică un virus. Această metodă este performantă în cazul
viruşilor deterministici, nu şi a celor nedeterministici, care realizează acţiuni
diferite la fiecare execuţie.
Principalele metode de protecţie ale utilizatorilor împotriva infectării cu

viruşi sunt următoarele [5]:
Evitarea folosirii software-ului piratat;
Ştergerea mesajelor sau invalidarea recepţiei unor mesaje când nu se
cunoaşte sursa;
82
Realizarea periodică a operaţiei de scanare;

Instalarea firewall pentru protecţia calculatoarelor conectate la reţele,
care forţează anumite restricţii la traficul de intrare şi maschează
identitatea în reţea a calculatorului;
Păstrarea unor copii de siguranţă ale aplicaţiilor şi fişierelor importante.
Câteva dintre cele mai cunoscute software-uri antivirus:
Norton Antivirus (NAV) al firmei Symantec – realizează protecţia
mesajelor de poştă electronică şi a altor fişiere prin eliminarea automată a
viruşilor, viermilor şi cailor troieni, scanează arhivele înainte de a fi
deschise;
McAfee Antivirus produs de firma Network Associates Technologies –
detectează viruşi de e-mail, programe de tip spyware, viermi şi cai troieni;
BitDefender al firmei Softwin, este al treilea produs antivirus din lume şi a
primit certificarea pentru sistemele de operare Windows, începând cu
varianta Win XP; acţionează în special în reţelele de calculatoare,
contribuind la securizarea serverelor Internet, a serverelor de e_mail şi de
fişiere, dar şi a staţiilor de lucru.
6.3 Conceptul de virtualizare a unui PC

Virtualizarea este un strat abstract care decuplează hardware-ul de
sistemul de operare, permiţând execuţia de sisteme de operare eterogene
[7][8]. Avantajele virtualizării sunt următoarele:
1. Partiţionarea hardware şi software – însemnând execuția de multiple SO
și aplicaţii specifice acestora pe un singur sistem fizic, considerând că
resursele sunt alocate maşinii virtuale (VM) într-o manieră controlată;
2. Izolarea între maşina gazdă şi maşinile virtuale, funcţionarea
independentă a mașinilor virtuale şi a aplicaţiilor acestora, care pot
comunica numai prin conexiuni pe reţea;
3. Posibilitatea de a salva întregul mediu al VM sub forma unui singur
fişier, operație numită şi încapsulare (Encapsulation).
Firma VMware a lansat două modele de virtualizare: arhitecturi gazdă şi

hypervisor [8].
Arhitectura de tip sistem de operare gazdă (hosted operating system)
furnizează servicii de partiţionare la nivelul SO şi suportă cel mai mare
număr de configuraţii hardware.
Principala caracteristică este capacitatea de a se executa ca o aplicaţie,
bazată pe un SO gazdă pentru gestiunea resurselor fizice. Sunt două tipuri
83
de aplicaţii pe aceeaşi maşină: unele dependente de sistemul de operare-

gazdă şi celelalte construite pe sisteme de operare găzduite, bazate pe Stratul
de virtualizare (Virtualization Layer).
APLICAŢII
APLICAŢII
PROPRII SO SISTEM DE OPERARE
GAZDĂ GĂZDUIT
STRAT DE VIRTUALIZARE
SISTEM DE OPERARE GAZDĂ
HARDWARE
Fig. 18 Arhitectura de tip gazdă (hosted) [1]

Principala caracteristică este capacitatea de a se executa un sistem de
operare ca o aplicaţie bazată pe un SO gazdă, ce gestionează resursele fizice.
Sunt două tipuri de aplicaţii pe aceeaşi maşină: unele dependente de
sistemul de operare-gazdă şi celelalte construite pe sisteme de operare
găzduite, bazate pe Stratul de virtualizare (Virtualization Layer) [1][8].
Arhitectura hypervisor consideră virtualizarea primul strat al software-ului
instalat direct pe hardware (fig. 19)[1][8].
Aplicaţii Aplicaţii Aplicaţii CONSOLA

software software software DE SERVICII
SO 1 SO 2 SO 3
STRAT DE VIRTUALIZARE
HARDWARE
Fig. 19 Arhitectura de tip hypervisor [1]
84
Având acces direct la resursele hardware, o virtualizare-hypervisor este mai

eficientă decât arhitecturile cu sistem operare gazdă, permiţând o mai mare
scalabilitate, robusteţe şi performanţă.
Această abordare are un nucleu central de virtualizare şi o consolă de lucru
(Service Console) pentru aplicaţii [8].
Arhitectura de tip hypervisor are avantajul că mai multe resurse sistem pot fi
vizualizate şi gestionate, inclusiv UC, memoria şi perifericele I/O, în plus
având o capacitate de dirijare a resurselor inter-partiţii.
În mediul de afaceri, soluţia virtualizării aduce beneficii întreprinderilor care
doresc să aibă acces la ultimele tehnologii, dar nu-şi pot permite să
achiziţioneze mai multe servere, fiecare cu propriul sistem de operare.
Rezumat
Metode de securitate implementate în Windows
1.Securitate prin cont şi parolă - Sistemul de operare crează de la instalare
contul utilizatorului de tip Administrator, care are acordate toate drepturile
de gestionare şi modificare ale resurselor hardware şi software . Utilizator
limitat, Standard, care are acces la fişierele şi programele personale. Nu are
drepturi de instalare a resurselor hardware şi software şi nu poate modifica
decât anumite setări ale sistemului de operare. Contul de vizitator (Guest) nu
presupune existenţa unei parole, un astfel de utilizator are foarte puţine
drepturi.
2.Salvarea/restaurarea informaţiilor de pe hard disc (Backup and Restore) -
Este un program integrat în sistemele de operare Windows, și are două
componente: Backup – componenta pentru salvarea fişierelor şi a
informaţiilor, în format comprimat, de pe hard disc pe un suport extern de
stocare. Restore - componenta de recuperare a datelor salvate cu Backup.
3. Centrul de securitate (Security Center/Action Center) are ca scop
gestionarea setărilor de securitate ale sistemului conectat la Internet.
La sistemul de operare Windows Vista, Security Center asigură protecţia
calculatorului prin patru componente de securitate, setate pe ON:
a) Firewall - securitate ce crează o barieră hardware şi software între
calculator şi reţeaua Internet, împiedicând trecerea traficului neautorizat
către PC-ul propriu;
b) Automatic Updates - Windows preia ultimele actualizări transmise de
Microsoft şi le instalează automat;
c) Malware protection - verifică dacă pe calculator este instalat un program
antivirus complet şi actualizat.
85
d) Other security settings - verifică setările de securitate pe Internet și dacă

protecția prin User Account Control este la nivelul recomandat.
Windows 7 și Windows 8 coordonează sistemul de securitate prin Action
Center, care grupează comenzi de securitate și de mentenanță. Programul
antivirus are capacitatea de a acoperi toate aceste elemente.
4.Windows Defender este un program al sistemului de operare, cunoscut la
versiunile Windows Vista și Windows 7 ca program anti-spyware, iar la
versiunile 8 și 8.1, a fost dezvoltat și integrat ca program antivirus în Action
Center. El protejează PC-ul de software-ul malițios (malicious software), ce
cuprinde viruși, spyware și alte posibile aplicații nedorite, dacă nu a fost
instalat un alt software antivirus.
Viruşii informatici sunt programe de mică dimensiune, care se găsesc pe

calculator fie ca fişiere executabile, fie ataşaţi altor programe (paraziţi),
capabile să se infiltreze în zone ce ramân "ascunse" utilizatorului obişnuit,
să producã modificări distructive ale componentelor sistemului de operare și
ale datelor de pe discuri şi să se "reproducă".
Câteva dintre efectele pe care le genereazã viruşii software: distrugerea unor
fişiere; modificarea dimensiunii fişierelor; ştergerea totală a informaţiilor de
pe disc; distrugerea tabelei de alocare a fişierelor, ceea ce conduce la
imposibilitatea citirii informaţiei de pe disc; efecte grafice/sonore;
încetinirea vitezei de lucru a calculatorului.
Tipuri de viruși: viruși de fişiere executabile, de macro, de boot, de e-mail.
a). Viruşii de fişiere executabile sunt transferaţi prin intermediul codurilor
executabile, adică prin fişiere program (COM, EXE, DLL, SYS). Virușii
sunt plasați în fişiere de tip jocuri, clip-uri, în programe demonstrative.
b). Viruşii sectorului de boot – se propagă prin încărcarea unui program
virusat, secvenţa de cod a virusului rămâne rezidentă în memorie şi pătrunde
în programele care se lansează ulterior. Aceste programe devin, la rândul
lor, purtătoare de virus. Aceste programe infectează sectorul de boot al hard
disc-urilor, ceea ce înseamnă că aceștia se încarcă în memorie, chiar de la
pornirea calculatorului.
c). Viruşii de macro sunt secvenţe ataşate fişierelor de date, care conţin
macrocomenzi. O macrocomandă este o secvenţă de cod scrisă într-un
limbaj de script, cum ar fi Visual Basic for Application (VBA), inclusă într-
un fişier de date (.xls, .xlsx, .doc, .docx).
d). Viruşii de e-mail se transmit prin mesajele de poştă electronică şi
fişierele ataşate acestora. Sunt și viruși de link-uri, care au rolul de a
86
redirecționa calea precizată de link-uri către zone în care sunt localizați

virușii. După activare, un astfel de virus încarcă fișierul executabil infestat.
Sunt anumite programe de tip virus care nu sunt ataşate altor fişiere sau
programe, cum ar fi: Cal Troian sau viermi. Programele de tip Cal Troian
(Trojan Horse) îşi ascund efectele negative în spatele unor jocuri,
prezentări, demonstraţii şi partea lor distructivă se declanşează după un
număr prestabilit de lansări în execuţie.
Viermii (Worms) sunt programe care există ca entităţi separate şi se
autocopiază pe alte sisteme prin reţelele de calculatoare. Un vierme
folosește sistemul infectat pentru a se replica și utilizează rețeaua Internet
pentru a se răspândi.
Un alt aspect al software-ului distructiv sau „malițios” îl constituie mesajele
cu caracter declarat comercial, dar nedorite (spam-uri) şi programele de
culegere informaţii din calculatoare aflate în reţea (spyware).
Programele antivirus sunt programe special create pentru a depista, a
neutraliza şi a elimina software-ul malițios.
Antivirușii pot efectua următoarele operaţii :
4. prevenirea infectării prin supravegherea acţiunilor din memorie şi
semnalarea întâlnirii anumitor operaţiuni care ar putea fi generate de
viruşi.
5. detectarea viruşilor prin verificarea conţinutului fişierelor şi semnalarea
prezenţei semnăturii unui virus cunoscut sau a unor secvenţe suspecte în
interiorul lor;
6. dezinfectarea sau ştergerea fişierelor infestate de viruşi cunoscuţi.
Sunt 3 abordări pentru identificarea malware:
Examinarea sau scanarea fişierelor pentru găsirea semnăturilor viruşilor
cunoscuţi dintr-un dicţionar;
Identificarea comportamentului suspicios al oricărui program, care poate
indica un virus (analiză euristică).
Protejarea accesului din rețea (Network firewall) a unor programe
necunoscute şi procese Internet; nu sunt antiviruși propriu-zişi, ei
limitează activitatea acestor programe distructive prin blocarea cererilor
care vin pe anumite porturi TCP/IP.
Principalele metode de protecţie ale utilizatorilor împotriva infectării cu
viruşi sunt următoarele: evitarea folosirii software-ului piratat; ștergerea
mesajelor sau invalidarea recepţiei unor mesaje când nu se cunoaşte sursa;
realizarea periodică a operaţiei de scanare; instalarea firewall pentru
protecţia calculatoarelor conectate la reţele, păstrarea unor copii de siguranţă
ale aplicaţiilor şi fişierelor importante.
87
Virtualizare a unui PC – înseamnă introducerea unui strat abstract care

decuplează hardware-ul de sistemul de operare, permiţând execuţia de
sisteme de operare eterogene.
Sunt două modele de virtualizare: arhitecturi gazdă şi hypervisor:
- Arhitectura de tip sistem de operare gazdă permite executarea sistemelor
de operare ca aplicaţii, bazate pe un SO gazdă.
- Arhitectura hypervisor consideră virtualizarea primul strat al software-ului
instalat direct pe hardware. Această abordare are un nucleu central de
virtualizare şi o consolă de lucru (Service Console) pentru aplicaţii.
6.4 Test de autoevaluare
1. Care este diferenţa între identificarea virusilor prin scanare şi cea

prin analiza euristică?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. Ce categorii de software malițios cunoașteți?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
3. Precizați categoriile de viruși și principiul lor de funcționare.

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
4. Care sunt metodele de securitate implementate în Windows 7 și 8?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
Teste grilă
1. Care este definiția virușilor?
88
a). sunt programe capabile să producã modificări distructive ale

componentelor sistemului de operare și ale datelor de pe discuri;
b). sunt programe care preiau gestionarea și coordonarea activităților
calculatorului;
c). sunt programe care deteriorează resursele fizice și logice ale unui sistem
de calcul;
d). sunt programe de mică dimensiune, care se găsesc pe calculator fie ca
fişiere executabile, fie ataşate altor programe;
e). a+b+d;
f). a+d.
2. Ce sunt programele antivirus?
a). sunt programe care verifică sectorul de boot și memoria pentru
depistarea virușilor;
b).sunt programe care depistează, neutralizează şi elimină software-ul
malițios;
c). detectează comportamentul suspicios al fișierelor din Internet.
3.Care sunt componentele software-ului de bază?
a). Programele antivirus;
b). Medii de programare;
c). Sistemul de operare;
d). Programe de contabilitate;
e). Programe utilitare;
f). b+c+e;
g). a+d+e.
89
Tema 7. Sisteme de operare (partea a IV-a)

Cuprins:
7.1 Programele din grupul Accessories al SO Windows
7.2 Programe de întreținere și optimizare a suporturilor magnetice
7.3 Alte programe utilitare
Obiective:
Această temă are ca scop prezentarea programelor sistemului de operare,
utile în executarea unor operaţii de bază: întreţinere sistem, calcule,
prelucrare imagini, editare de texte, comunicaţii, gestionare agendă de
contacte etc cuprinse în grupul Accessories-System Tools.
Bibliografie:

7.1 Grupul Accessories al sistemelor de operare Windows

Cuprinde programe ale sistemului de operare utile în executarea unor
operaţii de bază: întreţinere sistem, calcule, prelucrare imagini, editare de
texte, comunicaţii, gestionare agendă de contacte etc.
La sistemele de operare Vista și Windows 7, aceste programe sunt accesibile
din Start – Programs - Accessories din Start menu –Programs (fig. 17) şi
sunt frecvent folosite. Windows 8 permite și el gruparea Accessories, din
Start Screen – Apps by category (fig. 18).
În ambele variante, Windows Accessories cuprinde:
a).grupul Ease of Access Center - are ca scop personalizarea calculatorului
cu anumite instrumente care să ajute accesul unor utilizatori cu probleme
speciale;
- Magnifier (lupă) – măreşte dimensiunea caracterelor afişate pe o porţiune
de ecran,
90
- Narrator – citește ceea ce apare pe ecran, inclusive conținutul ferestrei

active, opțiunile de meniu sau textul introdus de la tastatură. Colaborează
cu celelalte programe din Accessories, cu Internet Explorer, Control
Panel și cu anumite categorii de programe din Windows Setup.
- On-Screen Keyboard – afișarea tastaturii pe ecran, cu posibilitatea
selectării tastelor cu mouse-ul.
Fig. 17 Grupul Accessories la Vista și Windows 7

b).grupul Communications stabileşte conexiuni la alte calculatoare
Remote Desktop Connection - această facilitate introdusă de Windows
XP și continuată la SO Vista, Windows 7 și Windows 8, permite accesul de
pe calculatorul curent, la sistemul de operare al unui alt calculator, pe durata
sesiunii fiind blocată activitatea altor utilizatori [3][4].
91
Fig. 18 Windows Accessories Windows 8
c). grupul Entertainment conţine programe de tip media:

Sound Recorder – înregistrare, mixare, redare şi editare sunete pe
calculatoare având în configuraţie placă de sunet, microfon, boxe;
Volume Control – reglarea nivelului de sunet pentru fişiere multimedia,
CD-uri audio, sintetizatoare;
Media Player – permite citirea şi redarea informaţiilor media de pe CD-
uri, DVD-uri, redarea sunetelor de la staţii radio, căutarea şi organizarea
fişierelor media, copierea fişierelor pe alte dispozitive;
d).grupul System Tools furnizează componente de management al
sistemului: Backup, Computer, Control Panel, Disk Cleanup, Disk
Defragmenter etc., așa cum se poate vedea în fig. 19.
92
Fig. 19 Remote Desktop Connection (Windows 7)

Alte comenzi din grupul Accessories:
Calculator – efectuează o gamă întreagă de calcule, de la simple operaţii
aritmetice până la calcule ştiinţifice şi statistice;
Command Prompt – permite executarea de programe MS-DOS și alte
tipuri de programe;
Notepad – editare documente în format text (fişiere cu extensia .txt);
WordPad – editează documente text, RTF (Rich Text Format) şi Word;
Windows Explorer – afişează şi gestionează fişierele şi folderele
sistemului;
Snipping Tool – permite capturi de ecran (snapshot-uri), cu posibilitatea
de salvare sau de transfer a imaginilor prin memoria Clipboard;
System Information (PC Info în cazul Windows 8.1) – afişează în
detaliu configuraţia sistemului, ceea ce permite depanatorilor hardware
să găsească şi să rezolve mai rapid problemele care apar;
93
Paint – este un instrument pentru realizarea de desene și prelucrarea de

imagini preluate din Clipboard, salvarea lor ca fişiere grafice (.bmp,
.png, .gif, .jpeg) sau comunicarea cu alte aplicații.
7.2 Programe de întreținere și optimizare a suporturilor magnetice
Sistemul de operare Windows include și o serie componente de

management al suporturilor magnetice: Error checking, Disk Cleanup și
Disk Defragmenter care vor fi descrise în acest subcapitol.
7.2.1 Detectarea şi remedierea erorilor pe hard disc

Error-checking este un program care detectează problemele de suport,
stabileşte diagnosticul şi corectează automat erorile sistemului de fișiere de
pe hard disc.
Verificarea suportului cu Disk Check în Windows 7 se poate face nu numai
la hard disc, dar și pe mediile de tip stick de memorie USB.
Se lansează astfel:
- Butonul Start - Computer (Vista și Windows 7) sau File Explorer
(Windows 8) și se alege partiția hard disc de verificat;
- Din meniul contextual - Properties - Tools (fig. 20) și opțiunea Error -
checking se activează butonul Check Now;
- În fereastra Check Options sunt două casete de validare: prima este
pentru fixarea automată a erorilor sistemului de fişiere (Automatically fix
file system errors) şi cealaltă pentru scanarea suportului, cu recuperarea
sectoarelor defecte (Scan for and attempt recovery of bad sectors).
În Windows 8 opțiunea Disk Error Checking prezintă câteva diferențe în
comparație cu versiunile anterioare. A fost reproiectat utilitarul chkdsk,
Microsoft adăugând un sistem de fișiere numit ReFS (Resilient File
System), care rezolvă multe dintre problemele sistemului de fișiere NTFS,
referitoare la stocarea datelor. Cât timp Automatic Maintenance este setată,
ReFS permite verificarea automată a integrității suportului hard disc:
detectarea erorilor file system, sectoare defecte, clustere pierdute etc, fără a
mai fi nevoie de execuția specială a programului chkdsk.
94
Fig. 20 Verificarea şi remedierea defectelor hard disc-ului

Dacă utilizatorul dorește să lanseze operația de scanare, se procedează
similar ca la Windows Vista sau Windows 7.
7.2.2 Defragmentarea este o comandă din grupul Tools, cunoscută sub
numele Defragmentation, la SO Windows Vista și Windows 7 și Optimise
and defragment drive, laWindows 8, 8.1 - fig. 21. Această comandă
lansează un program de analiză a fragmentării hard disc-ului și de refacere a
acestuia, în scopul îmbunătăţirii performanţelor de lucru ale unității.
Sectoarele care intră în componenţa unui fişier nu sunt la adrese fizice
succesive (contigue) pe suportul magnetic. Ocuparea sectoarelor aflate la
distanţă unele de altele de către un fişier conduce la fragmentarea partițiilor
hard disc-ului şi implicit, la încetinirea operaţiilor de localizare a
informaţiilor.
95
Fig. 21 Comanda de defragmentare a drive-urilor hard-disc (Windows 8)

Defragmentarea restructurează hard disc-ul prin plasarea fişierelor în spaţii
contigue şi mutarea spaţiilor libere la sfârşitul suportului.
Disk Defragmenter face iniţial o analiză a suportului (Analyse), după care,
în funcție de nivelul de fragmentare, se recomandă sau nu operaţia de
optimizare (Optimise).
7.2.3 Disk Clean-up – utilitar al sistemului de operare având rolul de a
elibera spațiu pe hard disc și de a mări viteza de execuție a unității. El șterge
fișierele temporare din partiții, din Recycle Bin sau fișiere sistem care nu
mai sunt necesare.
La pornire, Disk Cleanup scanează unitatea specificată și face o listă a
fișierelor care ar trebui șterse. Etapele de execuție pentru sistemele de
operare Windows 7 și Windows 8 sunt următoarele:
Start/Start Screen – Disk cleanup
Settings - optiunea Free up Disk Space by Deleting Unnecessary
Files
96
Se afișează Lista fișierelor recomandate a fi șterse

Utilizatorul confirmă sau nu ștegerea fisierelor – Delete
7.3 Alte programe utilitare

Sunt produse informatice complexe care ajută la administrarea, întreţinerea
şi utilizarea eficientă a sistemelor de calcul. Din această categorie fac parte:
programele antivirus, de compactare/decompactare, de înregistrare date pe
suport magnetic, de navigare în Internet (browser-e), poştă electronică etc.
În acest capitol vom prezenta categoriile de programe de
compactare/decompactare, urmând ca, programele de navigare şi cele de
poştă electronică să fie prezentate în capitolul „Utilizarea Internet-ului”.
Programe de compactare/decompactare
Compactarea datelor este o operaţie prin care se reduc dimensiunile unui
fişier, folosind algoritmi care asigură păstrarea integrităţii informaţiilor.
Un fişier comprimat conţine informaţii legate de modul de comprimare şi
cuprinsul arhivei.
Aceste programe conțin module de compactare (arhivare), dar și de
decompactare (dezarhivare).
Programele de arhivare/dezarhivare au interfeţe grafice prietenoase, cu
funcţii de creare, deschidere arhive, opţiuni de extragere a unor fişiere din
arhivă, alegerea gradului de compresie, crearea de multivolume, parola.
În sistemele de operare Windows (Vista, Windows 7, Windows 8) sunt
incluse opțiunile de arhivare/dezarhivare, de aceea, utilitarele specifice sunt
apelate numai pentru anumite facilități.
Cele mai cunoscute programe de compactare/decompactare sunt:

WinZip – recunoaşte arhive de tipul TAR, ZIP, are facilităţi de Self
Extract şi permite compresie maximă, normală, rapidă. Permite crearea
de volume multiple şi de fişiere executabile.
WinRAR – recunoaşte fişiere de tip RAR, ZIP, CAB, ARJ, TAR, GZ şi
poate crea arhive RAR şi ZIP. Permite crearea de volume multiple şi
fişiere executabile.
La versiunile Windows 8 și Windows 8.1 , opțiunea de arhivare se regăsește
în este în Quick Access Toolbar, meniul Share – comanda Zip (fig. 22).
97
Fig. 22 Comanda ZIP de arhivare (Windows 8.1)
Rezumat
Clasa Accessories cuprinde programe ale sistemului de operare utile în
executarea unor operaţii de bază: întreţinere sistem, calcule, prelucrare
imagini, editare de texte, comunicaţii, gestionare agendă de contacte:
- grupul Ease of Access Center - are ca scop personalizarea calculatorului
cu anumite instrumente care să ajute accesul unor utilizatori cu probleme
speciale (Magnifier (lupă), Narrator, On-Screen Keyboard);
- grupul Communications stabileşte conexiuni la alte calculatoare: Remote
Desktop Connection permite accesul de pe calculatorul curent, la
sistemul de operare al unui alt calculator, pe durata sesiunii fiind blocată
activitatea altor utilizatori
- grupul Entertainment conţine programe de tip media: Sound Recorder –
Volume Control, Media Player;
- grupul System Tools furnizează componente de management al
sistemului: Backup, Computer, Control Panel, Disk Cleanup, Disk
Defragmenter
Sistemul de operare Windows include și o serie componente de
management al suporturilor magnetice: Error checking, Disk Cleanup și
Disk Defragmenter .
98
Detectarea şi remedierea erorilor pe hard disc - Error-checking este un

program care detectează problemele de suport, stabileşte diagnosticul şi
corectează automat erorile sistemului de fișiere de pe hard disc.
Defragmentarea este o comandă din grupul Tools - lansează un program de
analiză a fragmentării hard disc-ului și de refacere a acestuia, în scopul
îmbunătăţirii performanţelor de lucru ale unității. Sectoarele care intră în
componenţa unui fişier nu sunt la adrese fizice succesive (contigue) pe
suportul magnetic. Ocuparea sectoarelor aflate la distanţă unele de altele de
către un fişier conduce la fragmentarea partițiilor hard disc-ului şi implicit,
la încetinirea operaţiilor de localizare a informaţiilor.
Disk Clean-up – utilitar al sistemului de operare având rolul de a elibera
spațiu pe hard disc și de a mări viteza de execuție a unității. El șterge
fișierele temporare din partiții, din Recycle Bin sau fișiere sistem care nu
mai sunt necesare.
1. Ce operatii de întreținere și optimizare se pot face asupra driver-elor

hard disc ?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. Precizați care sunt categoriile de programe din grupul Accessories al
sistemului de operare Windows
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
3. Ce se înțelege prin software de bază?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
99
Teste grilă
1. Ce operații execută comanda de defragmentare?

a. analiza fragmentării hard disc-ului;
b. ștergerea fișierelor temporare din partiții și din Recycle Bin;
c. scanarea suportului hard-disc și recuperarea sectoarelor defecte;
d. operația de optimizare a suportului hard-disc;
e. a+b
f. b+c;
g. b+d.
2.Ce tip de sistem de fișiere stă la baza organizării datelor pe hard disc,
la sistemul de operare Windows 7?
a. FAT16 (File Allocation Table);
b. FAT32 (File Allocation Table);
c. NTFS (New Technology File System).
3. Ce operații execută comanda Disk Clean-up?

a. analiza fragmentării hard disc-ului;
b. ștergerea fișierelor temporare din partiții și din Recycle Bin;
c. scanarea suportului hard-disc;
d. recuperarea sectoarelor defecte;
e. confirmarea ștergerii fișierelor de către utilizator;
f. a+b;
g. b+c;
h. c+e.
100
Tema 8. Programul de calcul tabelar Excel (partea I)

Cuprins:
8.1 Prezentarea facilităților programului de calcul tabelar Excel
8.2 Formule de calcul și funcții
Obiective: Tema 8 are ca obiectiv prezentarea facilităților programului
Microsoft Excel, utilizarea lui pentru realizarea de calcule, sinteze,
optimizări și previziuni.
Bibliografie:
1. Logica Bănică, Informatica economică – Manual universitar pentru

învățămantul FR, Ed. Universității din Pitești, 2014
2. Mariana Nagy, Mihaela Vizental, Asistarea deciziei folosind mediul
Excel, Editura Albastră, 2008
3. D. Bucerzan, A. Vulpe, Lectii de Excel (editia a V-a), Editura Albastra,
2011
8.1 Programul de calcul tabelar Microsoft Excel

Excel este o componentă a pachetului Microsoft Office destinată
calculului tabelar, un instrument foarte puternic pentru prelucrarea datelor
numerice, pentru gestionarea bazelor de date și generarea de informații care
să susțină activitatea de analiză economico-financiară. De asemenea,
Microsoft Excel permite alegerea soluției optime dintr-o serie de variante
posibile, prin folosirea tehnicilor de analiză decizională, de modelare
matematică și de simulare.
Programul oferă următoarele facilităţi:
Realizarea de calcule pe bază de formule simple sau complexe,
introduse de utilizator sau incluse în program;
Utilizarea agendelor de calcul, ce oferă un spaţiu de lucru mare,
posibilitatea de formatare şi de protecţie;
Reprezentarea grafică a datelor numerice;
Executarea automată a unei succesiuni de comenzi cu ajutorul
macrocomenzilor;
101
Facilităţi de creare şi interogare a unor baze de date simple;

Optimizarea deciziilor prin analize de tipul „What if”.
Datorită facilităților oferite, Microsoft Excel este considerat un
instrument informatic performant, relativ simplu de învățat și accesibil ca
preț tuturor organizațiilor.
8.1.1 Noţiuni introductive

Programul Excel se lansează din meniul Start->Programs->Microsoft
Excel sau dacă există un shortcut pe ecran către această aplicaţie, se
activează pictograma corespunzătoare.
După lansare, se afişează spaţiul de lucru, care conţine bara de meniuri, bara
de instrumente standard, bara de formatare, bara de formule, identificatorii
de linii şi coloane, zona documentului şi bara de stare (fig. 23).
Bara Bara de instrumente

standard de formatare
Bara de meniuri
Fig. 23 Fereastra principală a programului Excel
Documentul de lucru în Excel se numeşte agenda de calcul (Workbook) şi

este o colecţie de foi de calcul (Worksheet) în care se pot introduce valori,
formule, diagrame şi alte obiecte grafice. Caracteristic Excel-ului este faptul
102
că pune la dispoziţia utilizatorului o serie de funcţii predefinite sau îi

permite să creeze funcţii proprii.
Foaia de calcul este alcătuită din linii şi coloane, identificate prin antetul
lor. Coloanele sunt notate cu litere: A, B, C iar liniile cu numere: 1,2,3,4. La
intersecţia liniilor şi coloanele se află celulele. Selectarea celulelor în Excel
se face cu ajutorul mouse-ului, prin poziţionarea lui pe celula de unde
începe zona şi deplasarea pe linie, coloană sau în diagonală ţinând apăsat
butonul din stânga, până la terminarea zonei. O altă modalitate de selectare
este cu ajutorul tastaturii: se fixează cursorul pe celula de unde începe
selectarea, se ţine apăsată tasta Shift şi cu tastele de deplasare se marchează
zona dorită. Selectarea zonelor neadiacente se face astfel: se fixează mouse-
ul în celula de început, se ţine activată tasta Ctrl şi se marchează celulele
dorite printr-un click cu mouse-ul stânga pe acestea.
Agenda sau mapa de lucru (Workbook) este un fişier, care se crează cu
opţiunea File-New-Workbook, se salvează cu opţiunea Save şi se închide cu
opţiunea Close. În cadrul unei agende se inserează foi de calcul (worksheet)
cu ajutorul comenzii Insert - Worksheet. Foile de lucru se numesc Sheet1,
Sheet2, dar pot fi personalizate prin dublu click pe numele predefinit şi apoi
tastând noul nume sau prin comanda din meniul Format: Sheet – Rename.
Utilizatorului i se oferă şi soluţia unor foi de calcul speciale, cum ar fi:
facturi, ordine de plată, evidenţa cheltuielilor. Pentru aceasta, se selectează
următoarea opţiune: meniul File - New - New from Templates – General
Templates – Spreadsheet Solutions (fig. 24).
Şabloane
speciale
Fig. 24 Selectarea de şabloane pentru foi de calcul

103
În paragraful care urmează vom prezenta pe scurt meniurile

programului Microsoft Excel, cu accent pe anumite comenzi, specifice
mediului de calculul tabelar.
8.1.2 Comenzi Microsoft Excel

În acest subcapitol vom face o prezentare pe scurt a meniurilor Excel:
Meniul FILE conţine operaţiile de lucru cu fişiere-agende de lucru:
• New – creare agendă nouă;
• Open – deschiderea unei agende de lucru existente;
• Save – salvarea unui fişier .xls existent, cu acelaşi nume;
• Save As – salvarea unui fişier .xls sub alt nume sau alt format;
• Close – închiderea agendei de lucru (cu solicitare de salvare), fără ieşirea
din mediul de lucru;
• Page Setup – setarea tipului paginii (A3, A4, A5), dimensiunile
marginilor, orientarea paginii (orizontală sau verticală) şi posibilitatea de
adăugare a unui antet şi subsol încă de la crearea agendei;
• Print Area – selectarea sau ştergerea zonei de imprimare;
• Print Preview – previzualizarea paginilor;
• Print – tipărirea la imprimantă a foilor de calcul;
• Exit – închiderea aplicaţiei Excel cu solicitarea de salvare a tuturor
fişierelor deschise.
O mare parte dintre aceste opţiuni se regăsesc şi pe bara de instrumente
Standard sub formă de butoane: New, Open, Save, Print, Print Preview, de
unde pot fi lansate prin simpla lor activare cu mouse-ul.
Meniul EDIT – este asemănător cu cel al procesorului de texte Word.

Conţine operaţiile de lucru cu Clipboard-ul (Copy, Cut, Paste), căutări şi
înlocuiri de texte (Find, Replace), revenirea asupra operaţiilor anterioare ale
utilizatorului (Undo, Redo).
Opţiunea Paste Special permite alegerea formei de inserare în document a
conţinutului Clipboard: Formulas, Values, Formats, All etc.
În plus, mai prevede operaţii de ştergere a celulelor, liniilor şi coloanelor
(Delete), ştergere a unei foi de calcul (Delete Sheet), mutare sau copiere a
unei foi de calcul (Move or Copy Sheet).
Meniul VIEW – conţine operaţii de vizualizare a paginii, a barelor Excel, a
comentariilor, activarea zonelor Header (antet) şi Footer (subsol) ale paginii:
104
Normal, Page Break Preview sunt modalităţile de vizualizare a foilor de

calcul; modul implicit de lucru este NORMAL;
Toolbars – permite activarea/ dezactivarea barelor de instrumente
(Standard, Formatting, Drawing etc);
Header and Footer – activarea în scriere şi modificare a zonelor de antet
şi subsol ale paginii.
Formula Bar – activarea zonei unde se introduc formulele de calcul;
Status Bar – activarea barei de stare;
Zoom – modificarea dimensiunilor de reprezentare pe ecran.
Meniul INSERT – conţine operaţii de inserare a celulelor (Cells), a liniilor
(Rows), coloanelor (Columns) şi a foilor de calcul (Worksheet). Excel
acceptă agende de calcul cu maximum 256 foi de calcul, 65.536 de linii şi
256 de coloane.
De asemenea, permite inserarea unor obiecte (Picture, Chart, Diagram), a
comentariilor (Comment), a hiperlegăturilor la pagini Web (Hyperlink) şi a
întreruperilor de pagină (Page Break). Una dintre facilităţile importante ale
Excel este capacitatea de inserare în foaia de calcul a unor funcţii standard
predefinite (statistice, financiare, matematice şi trigonometrice, logice etc)
ale Excel), folosind opţiunea Insert - Function.
Dintre comenzile meniului, Insert Hyperlink şi Function sunt plasate şi pe
bara de instrumente standard.
Meniul FORMAT – este destinat formatării celulelor – Cells (precizarea
scrierii în celule a anumitor formate de numere - fig. 60, alinierea textului,
tipul de caractere, direcţia de scriere în celule, stabilirea fundalului şi
protecţia celulelor), conţine comenzi de formatare a liniilor (Height, Autofit,
Hide, Unhide), a coloanelor (Width, Autofit, Hide, Unhide) şi a foilor de
calcul (Rename, Hide, Unhide, Background).
Opţiunea de protecţie a celulelor din Format – Cells – Protection are ca
efect blocarea sau ascunderea celulelor, cu condiţia ca foaia de calcul să fie
protejată (meniul Tools – Protection). În cadrul comenzii Format – Cells –
Alignment se află două opţiuni de încadrare a textului în celulă: Wrap Text
(scrierea textului pe mai multe rânduri) şi Shrink to Fit (micşorarea
dimensiunii caracterelor până la cuprinderea integrală a textului în celulă).
Comanda Autoformat, similară cu cea din Word (Table – Table Autoformat)
constă în aplicarea unui model predefinit (şablon) unui grup de celule.
Comanda Conditional Formatting realizează o formatare condiţionată de
conţinutul celulelor. Astfel, dacă celulele din domeniul specificat
îndeplinesc un anumit criteriu, Excel aplică un format stabilit, altfel nu.
105
Comanda Style – se referă la aplicarea unuia dintre stilurile predefinite

pentru scrierea numerelor: Normal (implicit), Comma (scrierea cu separator
virgula), Currency (numere însoţite de moneda curentă), Percent (exprimare
procentuală a numerelor).
O parte dintre opţiunile de formatare a celulelor se regăsesc pe bara
Formatting: tipul şi dimensiunea caracterelor, efecte de scriere (Bold, Italic,
Underline), alinierea paragrafului, reunirea mai multor celule (Merge),
stilul de reprezentare a numerelor (Currency, Percent).
Meniul TOOLS – cuprinde operaţii de configurare a mediului de lucru,
personalizare a barei de instrumente standard, analiză lexicală a textului,
protejarea agendei de lucru sau a unor foi de calcul prin parolă, crearea de
macrocomenzi.
Spelling, Autocorrect - analiza sintactică a textului şi autocorectarea lui;
Merge Workbook – combinare a foilor de calcul din mai multe agende
de lucru;
Protection – precizarea unei parole de protecţie a foii de calcul sau a
agendei de lucru;
Customize – adăugarea pe bara Standard a altor butoane de comenzi;
Options – configurarea mediului de lucru prin precizarea directorului
implicit de salvare a fişierelor, numărul de foi de calcul ale unei agende
noi, tipul şi dimensiunea implicită a caracterelor etc.
Macro – crearea şi executarea unei macrocomenzi;
Goal Seek – un tip de comandă care face parte din instrumentele de
analiză what-if, aplicabile în situaţii în care se doreşte obţinerea unui
anumit rezultat, se cunoaşte formula de calcul, dar nu se ştie ce valori de
intrare conduc la obţinerea acestui rezultat;
Scenarios – o altă comandă care face parte din instrumentele de analiză
what-if. Un scenariu este un set de valori pe care Microsoft Excel le
salvează şi le poate substitui automat în foaia de calcul.
Solver - o altă comandă care face parte din instrumentele de analiză
what-if. Cu ajutorul ei se poate calcula valoarea optimă pentru o
formulă aplicată în celula target, în funcţie de un grup de celule
relaţionate direct sau indirect de formula din celulă.
Meniul DATA – permite prelucrări ale listelor (sortări, preluarea unor

submulţimi din înregistrările unei liste, validări), subtotaluri, crearea de
tabele sintetice, de baze de date, importul de date din alte fişiere (fig. 25).
106
Fig. 25 Opţiunile meniului Data

Meniul WINDOW – cuprinde opţiuni de ascundere a agendei de lucru
(Hide), de partajare a ferestrei (Split), fixarea pe ecran a unor linii şi coloane
(Freeze Panes) pentru a le menţine vizibile când se derulează foaia de
calcul.
Realizarea graficelor
Prin intermediul graficelor, datele introduse şi prelucrate pe foile Excel
sunt mai sugestive pentru utilizator. Funcţia de creare a graficelor este
Insert – Chart, sau se apelează cu ajutorul butonului corespunzător de pe
bara de instrumente standard. Dialogul care urmează este de tip Chart
Wizard, ceea ce înseamnă că utilizatorul este asistat în luarea deciziilor şi
alege o variantă din cele propuse de “vrăjitor” (expert).
Astfel, el are posibilitatea să opteze pentru un tip de grafic (Chart Type) , să
verifice dacă a selectat corect adresele celulelor de reprezentare (Series), să
precizeze titlul graficului, legenda, textul pe axe şi dacă doreşte scrierea
valorilor sau a procentelor pe grafic.
Graficul poate fi plasat pe o foaie de calcul nouă sau ca obiect în foile de
calcul existente. Ulterior, graficul se poate modifica astfel:
se selectează obiectul;
se activează meniul Chart;
comanda Chart Type permite modificarea tipului graficului;
107
comanda Chart Options permite modificarea titlului, precizarea axelor,

adăugarea sau modificarea valorilor sau procentelor de reprezentare pe
grafic.
Modificarea culorilor graficului se face astfel:
selectarea graficului;
opţiunea Format Chart Area - alegerea culorii pentru fundalul graficului;
opţiunea Format Data Series – alegerea culorilor pentru seriile de date.
8.2 Formule de calcul şi funcţii

Programul Excel permite introducerea cu uşurinţă în celule a unor
formule de calcul, folosind operatorii aritmetici: adunarea, scăderea,
înmulţirea şi împărţirea.
Se construieşte o formulă respectând paşii următori:
Selectarea celulei destinaţie;
Activarea semnului „=” al barei Formula;
Tastarea adresei primei celule sursă sau selectarea ei cu mouse-ul;
Precizarea operatorului aritmetic;
Tastarea adresei celei de a doua celule sursă sau selectarea cu mouse-ul.
Se reiau ultimii doi paşi pentru continuarea formulei, iar când s-a terminat
se apasă tasta Enter şi se poate vedea rezultatul obţinut.
Înainte de a aborda problema copierii sau mutării unei formule trebuie să
stabilim ce se înţelege prin referinţa relativă şi absolută a unei celule.
Coordonatele unei celule se mai numesc şi referinţe. Adresa celulei scrisă
sub forma A1, B2, C3 într-o formulă este o referinţă relativă, deoarece la
copierea formulei adresa se schimbă automat, în raport de celula unde se
face translaţia.
De exemplu: formula din celula B1 este B1=A1*0.5
Se copiază formula în celula B2 şi ea devine: B2=A2*0.5
Pentru a referi un grup de celule se scrie prima celulă din colţul stânga sus şi
ultima celulă din colţul dreapta jos. De exemplu A1: C5.
Referinţa absolută a unei celule într-o formulă face ca la translaţia ei să nu
se schimbe adresa celulei referite. Se notează cu $A$1, $B$3 etc.
De exemplu: formula din celula B1 este B1=$A$1*0.5
Se copiază formula în celula B2 şi ea rămâne aceeaşi: B2=$A$1*0.5
Referinţa mixtă păstrează constantă doar o parte din adresa celulei, coloana
sau linia. Adresa $A1 într-o formulă semnifică coloana A constantă, iar
reprezentarea B$3 implică linia 3 constantă în formulă.
108
Referinţa prin nume se foloseşte pentru simplificarea adresării în formule.

Astfel, o celulă va fi referită prin numele său, care este mai sugestiv pentru
utilizator decât o adresă. Se apelează funcţia Insert – Name – Define şi se
precizează celula (ca referinţă absolută) şi numele atribuit ei.
Excel pune la dispoziţia utilizatorilor peste 200 de funcţii predefinite
financiare, statistice, matematice etc, accesibile din meniul Formulas, sau
butonul corespunzător (fx) de pe bara de instrumente standard a
programului. Din fereastra Formulas (fig. 26) se alege categoria şi se
identifică funcţia solicitată. Câteva exemple de funcţii din categoria
financiară (Financial): NPV – valoarea netă actualizată (element de
evaluare a veniturilor aduse de o investiţie), IRR – rata de rentabilitate, PV
– valoarea actuală a unei sume investite, bazată pe plăţi periodice şi o rată
constantă a dobânzii, PMT – determinarea fluxului de capital etc.
Sunt situaţii în care aplicarea unei formule este condiţionată de alte valori şi
atunci reprezentarea formulei se face în cadrul unei funcţii condiţionale IF,
din categoria Logical.
Sintaxa funcţiei este următoarea: IF (condiţie, formula1, formula2).
Semantica ei este următoarea: dacă variabila condiţie are valoarea logică
True se execută formula1, altfel se execută formula2.
De exemplu: IF (B2=0, AVERAGE(A1:A10), SUM (A1:A10))
Fig. 26 Meniul Formulas – categorii de funcții predefinite în Excel

109
Rezumat
Excel este o componentă a pachetului Microsoft Office destinată
calculului tabelar, un instrument foarte puternic pentru prelucrarea datelor
numerice, pentru gestionarea bazelor de date și generarea de informații care
să susțină activitatea de analiză economico-financiară. De asemenea,
Microsoft Excel permite alegerea soluției optime dintr-o serie de variante
posibile, prin folosirea tehnicilor de analiză decizională, de modelare
matematică și de simulare.
Programul oferă următoarele facilităţi:
Realizarea de calcule pe bază de formule simple sau complexe,
introduse de utilizator sau incluse în program;
Utilizarea agendelor de calcul, ce oferă un spaţiu de lucru mare,
posibilitatea de formatare şi de protecţie;
Reprezentarea grafică a datelor numerice;
Executarea automată a unei succesiuni de comenzi cu ajutorul
macrocomenzilor;
Facilităţi de creare şi interogare a unor baze de date simple;
Optimizarea deciziilor prin analize de tipul „What if”.
Programul Excel permite utilizarea de formule de calcul, folosind operatorii
aritmetici: adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea și referințele la
celule. Adresa celulei scrisă sub forma A1, B2, C3 într-o formulă este o
referinţă relativă, deoarece la copierea formulei adresa se schimbă automat,
în raport de celula unde se face translaţia.
Referinţa absolută a unei celule într-o formulă face ca la translaţia ei să nu
se schimbe adresa celulei referite. Se notează cu $A$1, $B$3.
Referinţa mixtă păstrează constantă doar o parte din adresa celulei, coloana
sau linia. Adresa $A1 într-o formulă semnifică coloana A constantă, iar
reprezentarea B$3 implică linia 3 constantă în formulă.
Referinţa prin nume se foloseşte pentru simplificarea adresării în formule.
Astfel, o celulă va fi referită prin numele său, care este mai sugestiv pentru
utilizator decât o adresă. Se apelează funcţia Insert – Name – Define şi se
precizează celula (ca referinţă absolută) şi numele atribuit ei.
Excel pune la dispoziţia utilizatorilor funcţii predefinite financiare,
logice, statistice, matematice etc, accesibile din meniul Formulas, sau
butonul corespunzător (fx) de pe bara de instrumente standard a
programului.
110
Să se rezolve următoarele aplicații cu ajutorul programului Microsoft Excel,

precizând comenzile și funcțiile utilizate:
1. Să se creeze în Excel un program de salarizare a angajaţilor unei firme,

care să conțină: total venituri, rețineri, impozit, venituri nete. Precizați
comenzile și funcțiile utilizate.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. Să se prelucreze în Excel rezultatele unui sondaj de opinie, care cuprinde

5 întrebări, fiecare cu câte 3 variante de răspuns (Da, Nu, Nu stiu). Să se
vizualizeze grafic procentul de respondenți la fiecare întrebare. Precizați
comenzile și funcțiile utilizate.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
3. Să se creeze o agendă în Excel, care să sintetizeze valoarea creditelor

acordate de o bancă clienţilor săi: conturile clienţilor, denumirea firmei,
tipul firmei (SA, SRL, Instituţie), valoarea creditului acordat, dobânda
procentuală, numărul de rate şi valoarea achitată până în prezent; să se
calculeze valoarea rămasă de achitat.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
4. Să se creeze Jurnalul de cumpărări şi cel de vânzări ale unei organizații

economice:
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
111
Tema 9. Programul de calcul tabelar Excel (partea a II-a)

Cuprins
9.1 Macrocomenzi și baze de date în Excel
9.2 Studii de caz în domeniul economic
Obiective: Tema a 9-a are ca scop prezentarea facilităților de creare a
macrocomenzilor și de utilizare a bazelor de date în Microsoft Excel.
Sunt exemplificate prin studii de caz facilitățile programului de calcul
tabelar Excel.
Bibliografie:
1. Silvia Curteanu, Excel prin exemple, Editura Polirom, 2004

2. Mariana Nagy, Mihaela Vizental, Asistarea deciziei folosind
Excel, Ed. Albastră, 2008
3. D. Bucerzan, A. Vulpe, Lectii de Excel (editia a V-a), Editura
Albastra, 2011
4. Logica Bănică, Informatica economică – Manual universitar
pentru învățămantul FR, Ed. Universității din Pitești, 2014
9.1 Macrocomenzi și baze de date în Excel

Dacă se foloseşte în mod repetat o succesiune de comenzi, se poate
automatiza operaţia prin folosirea macrocomenzilor. O macrocomandă este
constituită dintr-o serie de comenzi şi funcţii memorate într-un modul
Visual Basic. Utilizatorul îşi înregistrează comenzile, testate anterior, după
care le poate executa grupat, prin apelarea macrocomenzii (fig. 27).
Cel mai simplu mod de construire a unei macro este următorul:
→ se lansează comanda din meniul View -> Macros -> Record Macro;
→ în caseta de dialog care apare se precizează:
o numele macro (implicit: Macro1, Macro2 etc);
o combinaţia de chei pentru execuţie (Shortcut Key: Ctrl+);
o agenda de lucru unde se memorează macro (This workbook – agenda
curentă, Personal Macro Workbook – agendă care face publice macro
pentru toate documentele Excel, New Workbook – o nouă agendă);
112
→ din momentul închiderii cutiei de dialog se trece la înregistrarea tuturor

acţiunilor utilizatorului, până la apelarea comenzii: View -> Macros ->
Stop Recording.
Fig. 27 Crearea de macrocomenzi

Execuţia macrocomenzii se poate face:
a) prin apelarea ei cu View -> Macros -> View Macros şi selectarea după
nume (Macro Name) din lista de macrocomenzi existente;
b) prin activarea combinaţiei de taste corespunzătoare macro;
c) prin ataşarea macrocomenzii unui buton plasat pe suprafaţa foii de calcul
şi activarea lui.
Generarea de baze de date şi liste

În Excel se pot crea baze de date simple într-o zonă selectată a foii de
calcul, în care liniile sunt considerate înregistrări, iar coloanele sunt
câmpurile. Prima linie a zonei conţine etichetele coloanelor (numele
câmpurilor). Operaţiile de lucru cu bazele de date Excel sunt grupate în
meniul Data.
a). Modalitatea de generare a bazelor de date este următoarea:
• Se scrie prima linie a bazei de date, cea care precizează numele
câmpurilor;
113
• Se selectează celulele liniei şi se activează comanda Data -> Form;

• Se adaugă înregistrările în baza de date cu New (fig. 28) şi se observă că
ele apar pe foaia de calcul;
• Se şterg înregistrările din baza de date cu Delete;
• Se caută anumite înregistrări folosind butonul Criteria.
Ulterior, baza de date este recunoscută de Excel şi se deschide activând
Data -> Form cu mouse-ul poziţionat oriunde în interiorul BD.
Fig. 28 Crearea bazelor de date în Excel
b). Sortarea şi filtrarea datelor dintr-o listă

Operaţia de sortare a unei liste se face după maxim trei câmpuri, după
selectarea zonei, cu ajutorul opţiunii Data -> Sort. În fereastra de sortare se
precizează câmpurile şi tipul de sortare (Ascending sau Descending): Add
level – Sort by -> Order (fig. 29).
114
Fig. 29 Sortarea datelor din baza de date

Filtrarea înregistrărilor are ca scop preluarea unor submulţimi din
înregistrările unei baze de date Excel, în funcţie de anumite criterii.
Se foloseşte comanda Data -> Filter, după care se poate selecta opţiunea:
Filter - care plasează butoane de filtrare în dreptul fiecărui câmp şi
permite alegerea unei valori de filtrare;
Advanced Filter - care permite introducerea unor criterii complexe de
filtrare în zona de Criteria Range. Se afişează numai înregistrările care
îndeplinesc criteriile menţionate, iar celelalte înregistrări sunt ascunse.
Din oricare tip de filtrare se revine la baza de date iniţială folosind comanda
Data -> Filter -> Show All.
c). Generarea de subtotaluri în baze de date Excel
Subtotalurile se realizează cu ajutorul opţiunii Data -> Subtotals, pe o bază
de date sortată anterior. În caseta de dialog care apare utilizatorul stabileşte
câmpul pe care se face gruparea înregistrărilor (At Each change in), funcţia
care se aplică (Use Function: Sum, Count, Average etc) şi unde se plasează
rezultatul funcţiei (Add Subtotal to) – fig. 30.
115
Fig. 30 Generarea de subtotaluri
d). Crearea tabelelor sintetice

Tabelele sintetice, numite şi Pivot Table permit asocierea unor câmpuri în
mod interactiv şi prezentarea datelor sintetizate. Succesiunea de operaţii
pentru realizarea unei astfel de tabele este asistată de expertul PivotTable
and PivotChart Wizard din meniul Insert şi cuprinde:
• Pasul 1: precizarea bazei de date (internă sau externă);
• Pasul 2: selectarea zonei sursă;
• Pasul 3: specificarea zonei de amplasare a tabelei;
• Pasul 4: aducerea pe suprafaţa tabelei a câmpurilor care vor fi plasate pe
linie, pe coloană şi a câmpurilor de totaluri în zona Data – fig. 31;
116
Fig. 31 Crearea tabelei pivot – pasul 4

Câmpurile tabelei sintetice apar ca nişte butoane, la activarea cărora se văd
toate valorile câmpului respectiv.
Folosirea corectă a acestor tabele sintetice oferă multe oportunităţi de
grupare a înregistrărilor pe mai multe niveluri şi de aplicare a funcţiilor de
totalizare la fiecare nivel astfel constituit.
9.2 Studii de caz : utilizarea Excel în domeniul economic

Prin exemplele prezentate în acest subcapitol vom încerca să
demonstrăm că programul Microsoft Excel este un instrument informatic
deosebit de util pentru realizarea de aplicații economice. Am folosit în
aceste exemple funcții financiare, baze de date, diagrame, tabele pivot și
două dintre metodele de optimizare a deciziilor: solver și goal seek.
(a) Studiul comparativ al vânzărilor unei firme

În condiţiile unei concurenţe puternice între firmele de comercializare a
produselor alimentare, firma ABC realizează un studiu comparativ al
volumului vânzărilor către principalii săi clienţi, pe o perioadă de 2 luni. Se
urmăresc vânzările la produsele alimentare de bază, cu ponderea cea mai
ridicată pe piaţă.
117
Rezolvarea problemei
→ Se construieşte baza de date care reflectă volumul vânzărilor de produse
către trei firme importante din zonă, în ultimele două luni, septembrie şi
octombrie. Se procedează astfel:
o Se scrie capul de tabel: Firma, Luna, Zona de desfacere, Produs,
Cantitate, Pret unitar;
o Se selectează celulele care formează capul de tabel şi se introduc
datele folosind comanda Data – Form;
o Se calculează valoarea primului produs (Cantitate * Pret) şi se copiază
formula pe toată coloana.
→ Se sortează baza de date după câmpurile Firma, Luna, Produs, folosind
comanda Data – Sort aplicată bazei de date selectată în întregime; se
specifică câmpurile de sortare, tipul ordonării datelor (Ascending) şi
opţiunea No header row pentru ca titlurile coloanelor să nu intre în
sortare; rezultatul operaţiei se poate vedea în figura 32;
Fig. 32 Baza de date cu situaţia vânzărilor de produse/ clienţi /luni

118
→ Se calculează subtotalurile valorice pentru fiecare firmă din baza de date,

activând opţiunea Data – Subtotals; se precizează câmpul de grupare (în
cazul nostru Firma), operatorul aplicat (Sum) şi coloana de calcul
(Valoare) – figura 33. Rezultatul operației de însumare a valorilor
vanzărilor pe clienți se observă în figura 34.
Fig. 33 Comanda Data - Subtotal pentru gruparea după câmpul Firma
119
Fig. 34 Volumul vânzărilor pe clienţi

→ Revenim la baza de date iniţială validând opţiunea Data – Subtotals –
Remove All şi extindem exemplul prin aplicarea operatorului de filtrare
asupra bazei de date, sortată în prealabil;
→ Varianta de filtrare Autofilter se realizează prin selectarea bazei de date şi
activarea comenzii Data – Filter – Autofilter; în fig. 35 se observă că
fiecare coloană a bazei de date devine un filtru, dacă se alege o valoare
din lista de valori posibile;
→ Se revine din filtrare la baza de date iniţială prin dezactivarea comenzii
Autofilter.
120
Fig. 35 Rezultatul obţinut după sortare şi autofiltrare

→ Varianta de filtrare avansată implică construirea unei zone de filtrare,
înainte de aplicarea comenzii propriu-zise; zona conţine denumirea
câmpului (câmpurilor) după care se face filtrarea şi condiţiile de
extragere a datelor;
→ Se lansează comanda Data – Filter – Advanced Filter, care deschide
fereastra de dialog din figura 36; în caseta List Range se precizează zona
în care este cuprinsă baza de date, iar în Criteria Range se dau
coordonatele domeniului de filtrare;
121
Fig. 36 Aplicarea comenzii de filtrare pe bază de criterii

În figura 37 se poate vedea rezultatul filtrării pe baza criteriilor introduse în
zona de filtrare: Firma=’REAL’, Produs=’zahar’ şi Cantitate>100.
Fig. 37 Baza de date filtrată

122
(b) Reprezentarea situaţiei vanzărilor clienţilor cu ajutorul tabelei

sintetice (Pivot Table and Pivot Chart Wizard)
Pe aceeaşi bază de date folosită în exemplul anterior construim o tabelă
sintetică cu ajutorul funcţiei Data – Pivot Table and Pivot Chart Wizard,
plasând pe linie câmpul Firma, pe coloane câmpurile Luna şi Produs şi pe
suprafaţa de calcul câmpul Valoare.
După terminarea operaţiei se obţine o tabela sintetică (fig.38), care
furnizează aceleaşi rezultate ca în exemplul precedent, dar sunt mult mai
sugestiv prezentate. De asemenea, se observă că pe câmpurile de grupare
(Luna, Produs, Firma) există posibilitatea de a face filtrarea înregistrărilor.
Fig. 38 Tabela sintetică cu totalurile pe clienţi, pe lună şi pe produs
Activând butonul PivotChart de pe bara de instrumente a Pivot Table se

poate face reprezentarea grafică a situaţiei vânzărilor pe clienţi, pe produse
şi pe luni – fig. 39.
123
Fig. 39 Graficul vânzărilor totale pe clienţi, pe produse şi pe lună

Utilizatorul poate modifica ulterior tipul graficului şi opţiunile de
reprezentare (legenda, culori, axe, gride) similar cazului în care se lucrează
cu comanda Insert – Chart.
(c) Determinarea producţiei optime a unei firme - programul Solver

Bibliotecile pachetului Excel conţin instrumente puternice pentru partea
de programare matematică şi statistică. Pentru realizarea calculelor de
optimizare există programele Solver şi Scenario Manager. Cu ajutorul lor
se pot face analize de tip what if (‘ce-ar fi dacă’) prin care, pornind de la
anumite cerinţe şi formulând diferite ipoteze se obţin rezultate optime,
foarte utile în luarea deciziilor de către manageri.
Pentru a înţelege mai bine modul de lucru cu aceste instrumente vom
rezolva o problemă de stabilire a numărului optim de produse lansate în
fabricaţie, numită şi Decizia managerului. Studiul porneşte de la premisa că,
124
într-o unitate cu profil de producţie se realizează 5 tipuri de produse:

Produs1, Produs2, Produs3,....Produs5. Cunoscând costurile de producţie
pentru fiecare produs şi ştiind că firma are capacitatea de a obţine maxim
1200 de produse pe an, managerul trebuie să stabilească care este ponderea
de realizare pentru fiecare dintre ele. Aşa cum se observă în fig. 40, el va
vinde produsele pe piaţă la preţuri care să-i asigure un profit. În concluzie,
analiza urmăreşte optimizarea profitului în condiţiile de variaţie a numărului
de produse de fiecare tip.
Calculul de optimizare a profitului va ţine cont de suma investită, care a fost
împrumutată de la bancă şi are o dobândă aferentă, de costurile de producţie
şi de preţurile de vânzare.
Pentru calculul profitului s-a folosit o formulă simplă:
∑Venituri − ∑ Cheltuieli .
Se consideră că se va investi toată suma împrumutată de la bancă, deci
aceasta va fi luată în calcul la cheltuieli.
Fig. 40 Formularea problemei de optimizare a profitului

Programul Solver se lansează din meniul Data – What-If Analysis. Solver-
ul solicită utilizatorului următoarele informaţii (fig. 41):
125
→ celula destinaţie (Set Target Cell), unde se află câmpul de optimizat şi

care trebuie să conţină o formulă ($C$20);
→ setul de celule variabile (By Changing Cell), a căror modificare
furnizează optimul ($F$5:$F$9) – numărul de produse din fiecare tip;
Fig. 41 Introducerea parametrilor de rezolvare a problemei

→ constrângerile sau restricţiile problemei (Subject to the Constraints):
numărul de produse de fiecare tip mai mare sau egal cu 50 ($F$5>=50,
$F$6>=50....$F$9>=50), totalul produselor fabricate să fie egal cu 1200
($F$10 = $C$5) şi costurile de producţie să fie mai mici sau egale cu
suma investită ($G$10 <= $C$19).
Mai sunt o serie de opţiuni, la care utilizatorul are acces activând butonul
Options: numărul de iteraţii, precizia, valoare pozitivă, înregistrarea unui
raport al iteraţiilor etc.
În urma execuţiei programului, soluţia problemei (fig. 42) se poate înregistra
pe foaia de calcul sau se poate renunţa la ea, dacă nu este convenabilă
managerului.
126
Fig. 42 Soluția problemei rezolvate cu Solver
În problema formulată, există un profit maxim de 63,104 euro, dacă se

lansează în fabricaţie configuraţia de produse din imaginea de mai sus.
(d) Funcţii financiare şi aplicaţiile lor în domeniul bancar

A. FV (future value) – funcţia returnează valoarea finală obţinută în cazul
unor depuneri periodice constante, cu o rată a dobânzii constantă,
acordată de bancă.
Forma ei generală este: FV (rata_dob, nper, plata_per, valoarea_initiala, tip),
unde rata_dob este rata dobânzii pe întreaga perioadă, nper numărul total de
perioade de plată ale anuităţii (rata+dobânda).
Plata_per este suma depusă periodic ce rămâne constantă. Dacă este omis
acest argument, atunci este obligatoriu argumentul pv.
Valoarea initială – este valoarea prezentă, cât a mai rămas de plătit sau
datoria în cazul împrumuturilor. Dacă este omisă, se presupune că are
valoarea 0 şi atunci este obligatoriu argumentul plata_per.
tip – este un număr cu valoarea 0 sau 1 care indică plata la sfârşitul
perioadei sau la începutul ei.
127
Fig. 43 Parametrii de calcul ai funcţiei FV

FV(B2/B3,B3,B4,B5,B6) valoarea returnată în aceste condiţii este 4.017,54.
B. PV(present value) – funcţia returnează valoarea reală a unei investiţii,

adică suma totală pe care o mai avem de plătit creditorului, după
perioada de recuperare.
Forma generală: PV (rata_dob, nper, plata_per, valoarea_finală, tip)
unde rata_dob este rata dobânzii pe întreaga perioadă, nper numărul total de
perioade de plată ale anuităţii (rata+dobânda).
Plata_per este suma plătită periodic şi care rămâne constantă. Ea conţine
rata plus dobânda, fără alte taxe sau datorii. Dacă este omis acest argument,
atunci este obligatoriu argumentul fv.
Valoarea_finală – este valoarea viitoare. Dacă este omisă, se presupune că
are valoarea 0 şi atunci este obligatoriu argumentul plata_per.
128
Fig. 44 Parametrii de calcul ai funcţiei PV

PV(B2/B3,B3,-B4, ,0) valoarea prezentă a anuităţii este de 5.877,04.
C. Funcţia NPER reprezintă numărul de perioade pentru a realiza o

investiţie, bazată pe o sumă depusă lunar, cunoscând dobânda acordată
de bancă. Are o variantă de obţinere a unui depozit sau o variantă de
rambursare a unui credit. Suma depusă periodic, reprezentând o plată
este negativă.
129
A B
1 Date Descriere .
2 8% rata anuală a dobânzii
3 12 număr de luni
4 200 valoarea plăţii periodice
5 8000 credit
NPER (A2/A3,-A4,A5) = 47
Se recuperează creditul de 8000 de euro plătind 200 euro pe lună, într-un
interval de 47 de luni.
D. Funcţia IRR – returnează rata internă de rambursare în cazul unui flux

de numerar (cash flow) reprezentat printr-o serie de valori.
Fluxul de numerar se desfăşoară la intervale fixe, lunare sau anuale. IRR
reprezintă rata dobânzii obţinute pentru o investiţie constând din plăţi (valori
negative) şi venituri (valori pozitive) care au loc în perioada stabilită.
Forma generală este: IRR(valori, valoare propusă) , unde valori este un
vector ce conţine costul iniţial al investiţiei şi veniturile nete obţinute pentru
fiecare perioadă.
Valoare propusă este un număr care reprezintă o rată a rentabilităţii dorită,
poate fi omisă şi atunci valoarea implicită este 0.1.
A B
1 Date Descriere .
2 -70000 costul iniţial al afacerii
3 12000 profit net în primul an
4 15000 profit net în al 2-lea an
IRR(A2:A6) - rata internă a investiţiei, pe o perioadă de returnare de 4
ani, este de -2%;
IRR(A2:A7) - rata internă a investiţiei, pe o perioadă de returnare de 5
ani, este de 9%;
IRR(A2:A4,-10%) pentru a recupera investiţia în 2 ani rata internă a
investiţiei este de 44%.
E. Funcţii de calcul a amortizării

În categoria funcţiilor financiare ale Excel sunt incluse şi cele de calcul
al amortizării echipamentelor. Acestea sunt:
130
→ SLN (straight line depreciation) – calculează amortizarea după metoda

liniară. Are forma generală: SLN(val_iniţială,val_finală, perioada)
Val_finală este valoarea la sfârşitul amortizării.
A B
Date Descriere .
1 30000 valoarea iniţială
2 7500 valoarea rămasă
3 10 perioada de viaţă (ani)
SLN (A1,A2,A3) va returna o valoare de amortizare de 2.250 lei/an.

→ SYD (sum-of-years depreciation) – calculează valoarea amortizării
anuale după metoda amortizării cumulate. Funcția returnează suma
valorilor anuale amortizate.
SYD (val_iniţială,val_rămasă, nr_total_perioade, perioada)
Pentru aceleași coordonate date la funcția anterioară, valoarea amortizată
în al 10 lea an de viață este de 409,09 lei
→ DDB (double-declining balance) – foloseşte metoda regresivă de calcul a
amortizării anuale a unui echipament (amortizarea accelerată). Funcția
returnează valoarea amortizării pentru fiecare perioadă a timpului de
viață al unei investiții.
DDB (val_iniţială, val_rămasă, nr_per, perioada, factor)
Nr_per reprezintă numărul de perioade după care se consideră amortizat
echipamentul, perioada este durata de timp de calcul a amortizării.
Factor are valoarea implicită 2 pentru metoda double-declining balance.
Această metodă permite o amortizare rapidă în prima parte a ciclului de
viaţă, când cheltuielile cu reparaţiile sunt mici sau chiar inexistente.
Exemplu de calcul a amortizării cu ajutorul funcției DDB:

A B
1 Date Descriere .
2 24000 valoarea iniţială
3 300 valoarea rămasă
4 10 perioada de viaţă (ani)
DDB(A2,A3,A4,1,2) – amortizarea în primul an este de 4800 lei.
DDB(A2,A3,A4,10) – amortizarea pentru al 10-lea an este de 644,25 lei.
131
F. Utilizarea programului Excel pentru fundamentarea deciziilor

Mediul Excel pune la dispoziția managerilor instrumente „what-if” de
efectuare a analizelor economic. Cu ajutorul lor se pot întocmi planuri de
afaceri, în care se imaginează situații favorabile sau defavorabile pentru
cifra de afaceri și costul capitalului, se pot construi variante ale bugetului de
venituri și cheltuieli, în variante optimiste și pesimiste.
În exemplul care urmează, vom simula două variante de buget de venituri și
cheltuieli, folosind facilitățile Managerului de scenarii – Scenario
Manager, care vor permite alegerea strategiei optime.
Fig. 45 Varianta inițială a bugetului previzionat

Se apelează opțiunea Tools- Scenarios și se definesc cele două scenarii (fig.
46), prin alegerea celulelor modificabile (fig 47) și precizarea valorilor în
fiecare dintre cazuri (fig 48).
Fig. 46 Definirea scenariilor bugetului
132
Modificare
venituri
Modificare
Cheltuieli
Fig. 47 Alegerea celulelor modificabile
Fig. 48 Introducerea valorilor pentru fiecare variantă

Pentru compararea celor două variante și alegerea soluției, se activează
butonul Summary, se indică celula care prezintă rezultatul de optimizat (în
cazul nostru Rezultatul exercițiului) – fig. 49.
133
Fig. 49 Precizarea celulei rezultat

Am prezentat în exemplul de mai sus un buget simplificat, dar el poate fi
mult mai detaliat. Scenario Manager prezintă cele două variante, Bugetul
optimist și Bugetul pesimist, alături de versiunea de pornire, pe o foaie de
calcul separată, numită Scenario Summary – fig. 50. Din acest raport
sintetic, managerul își poate alege soluția convenabilă sau poate continua
căutarea de variante, implicand și alți factori care influențează decizia sa.
Fig. 50 Rezultatul comparării variantelor de buget

134
Să se rezolve următoarele aplicații cu ajutorul programului Microsoft Excel,

precizând comenzile și funcțiile utilizate:
1.Să se creeze în Excel un program de realizare a Balanței de verificare

lunare într-o organizație economică
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2.Să se realizeze în Excel un program de calcul a TVA colectibil și

deductibil și completarea formularului Declarație TVA de plată
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
3.Să se creeze o bază de date în Excel, care să sintetizeze valoarea creditelor

acordate de o bancă clienţilor săi: conturile clienţilor, denumirea firmei,
tipul firmei (SA, SRL, Instituţie), valoarea creditului acordat, dobânda
procentuală, numărul de rate şi valoarea achitată până în prezent; să se
calculeze valoarea rămasă de achitat.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
4.Dacă o firmă face un depozit de 18.500 lei, cu o dobandă de 5%, pe o

perioadă de 5 ani, care este valoarea finală a depozitului?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
135
Tema 10. Reţele de calculatoare

Cuprins
10.1 Definiția și clasificarea rețelelor de calculatoare
10.2 Modelul de referință OSI
10.3 Modelul de referință TCP/IP
Obiective:
Tema 10 are ca obiective: definirea conceptului de rețea de calculatoare,
prezentarea elementelor hardware și software componente, clasificarea
rețelelor de calculatoare după aria de cuprindere și topologie (rețele locale)
și compararea celor două modele de referință de interconectare a
calculatoarelor: modelul OSI și modelul TCP/IP.
.
Bibliografie:
1. Tanenbaum, A.S., Reţele de calculatoare, Computer Press Agora,

1997
2. Ioan Liţă, Logica Bănică, Protocoale de comunicaţie în Internet,
MatrixRom, 2007
3. www.ietf.org/rfc/rfc1180 - RFC 1180 - A TCP/IP Tutorial, 1991
4. www.microsoft.com/technet/TCP-IP - TCP/IP Protocol Architecture
5. RFC 1034 Domain Names - Concepts and Facilities
6. RFC 1035 Domain Names - Implementation and Specification
7. Traian Anghel, Ce trebuie sa stii despre Internet, Editura Polirom
2011
10.1 Definiţie, moduri de interconectare

O reţea de calculatoare este un ansamblu de calculatoare interconectate
prin intermediul unor medii de comunicaţie, care partajează resurse
hardware, software şi informaţionale [1][2]. Calculatoarele reţelei sunt de
două tipuri: servere, care are au funcţii speciale de dirijare, securizare şi
136
stocare a datelor şi staţii de lucru, care permit accesul la resursele proprii şi

le folosesc pe cele din reţelei.
Resursele partajate sunt dispozitive hardware ce pot fi folosite în comun (de
exemplu: imprimante, unităţi de CD-ROM, harddisc-uri etc), componente
software (medii de programare, utilitare, programe de aplicaţie) şi
componente informaţionale (documente, agende de calcul, baze de date).
Elementele specifice reţelei sunt [2]:
• platforma hardware care asigură capacitatea de conectivitate a reţelei:
plăci de reţea, repetoare (hub-uri), comutatoare (switch-uri), rutere
(routers), pasarele informaţionale (gateways);
• platforma software pentru reţea: sistemul de operare al server-ului
(Windows NT Server, Unix, Linux, Windows 2003 Server, Windows
2008 Server, Windows 2012 Server, Windows 2016 Server) şi sistemul
de operare pentru staţii (Windows 95/98/Me, Windows 2000
Professional, Windows XP, Windows Vista, Windows 7, Windows 8 si
Windows 10);
• aplicaţii de reţea, care sunt programe ce permit acesul simultan al mai
multor utilizatori la acelaşi set de informaţii, stocat pe o resursă
hardware partajabilă.
Cele mai cunoscute aplicaţii în reţea lucrează în tehnologia client-server,
având o componentă care se instalează pe server şi o altă componentă care
se instalează pe staţiile de lucru. Clientul solicită informaţii de la server,
acesta procesează datele aflate, în general, pe acelaşi calculator sau pe un
server de baze de date şi transmite rezultatele clientului.
Serviciile asigurate de o reţea de calculatoare [2]:
1. Servicii de lucru cu fişiere: transfer, stocare, actualizare;
2. Servicii de listare pe imprimanta declarată partajabilă;
3. Servicii de mesagerie (poştă electronică);
4. Servicii de aplicaţie: permit executarea aplicaţiilor în regim partajat;
5. Servicii de gestiune a bazelor de date: aplicaţii pentru accesarea
simultană a unei baze de date de către mai mulţi utilizatori, aflaţi pe
staţii de lucru diferite.
Principalele criterii de clasificare ale reţelelor sunt: aria de întindere şi
tehnologia de transmisie.
După aria de întindere reţelele de calculatoare sunt de trei tipuri [1][2]:
- Reţele locale (Local Area Networks-LAN) – conectează calculatoare şi
alte terminale distribuite într-o zonă localizată, cum ar fi campus
universitar, întreprindere, birou. Se folosesc legături dedicate, de viteze
137
foarte mari şi cu o fiabilitate ridicată. Conexiunile se fac prin cablu sau

fibră optică şi permit viteze cuprinse între 10 şi 100 Mbps.
- Reţele metropolitane (Metropolitan Area Networks-MAN) – sunt
folosite pentru interconectarea LAN-urilor într-o zonă mai mare cum ar
fi o capitală, un oraş mare. Acestea sunt reţele de mare viteză la care
conexiunile se fac prin fibră optică şi se pot atinge viteze de sute de
megabiţi/s.
- Reţele extinse (Wide Area Networks-WAN) – conectează calculatoare şi
alte terminale pe o arie geografică întinsă, cum ar fi o ţară sau un
continent. Adesea solicită multiple conexiuni de comunicare, incluzând
microunde, comunicaţii radio şi satelit.
După tehnologia de transmisie, reţelele de calculatoare se clasifică în:
• Reţele cu difuzare - comunică printr-un singur canal de comunicaţii,
partajat de toate calculatoarele din reţea. O staţie din reţea trimite mesaje
scurte, numite pachete, care au în structura lor, pe lângă informaţia utilă
şi două câmpuri pentru desemnarea adresei emiţătorului şi a
receptorului. Un astfel de pachet este primit de toate staţiile, dar el va fi
prelucrat numai de calculatorul căruia îi este destinat. Dacă pachetul
conţine un cod special în câmpul de adresă, el este primit şi prelucrat de
toate staţiile, acest mod de operare numindu-se difuzare(broadcast).
• Reţele punct-la-punct – realizează numeroase conexiuni între perechi de
staţii din reţea. Pachetele transmise de sursă trec prin unul sau mai multe
calculatoare pentru a ajunge la destinaţie. Traseele între sursă şi
destinaţie pot fi diferite de la un mesaj la altul, în funcţie de gradul de
ocupare al nodului intermediar şi de algoritmul de dirijare al pachetelor
prin reţea.
Acest model de reţea este folosit în special pentru reţelele mari, în timp
ce difuzarea se foloseşte pentru reţele de dimensiuni mici, localizate în
arii relativ restrânse.
Arhitectura unei reţele locale este definită de două elemente:
Topologie, ce caracterizează configuraţia căilor de transmisie între
sistemele interconectate;
Repartizarea funcţiilor protocolului de comunicaţii, în sensul că toate
sistemele pot îndeplini aceleaşi funcţiuni sau unul dintre ele poate avea
rolul coordonator.
Topologiile utilizate cel mai frecvent în reţelele locale sunt:
138
a) Configuraţia de tip magistrală (bus) – figura 51, se bazează pe existenţa

unui trunchi principal la care sunt conectate toate staţiile. Această topologie
are avantajul că oricare două staţii pot comunica între ele prin intermediul
magistralei şi defectarea uneia dintre ele nu afectează funcţionarea reţelei.
Server
Statie
Statie
Fig. 51 - Topologia LAN de tip magistrală (bus) [2]
b) O altă configuraţie des folosită este cea de tip inel (ring) - figura 52, de
exemplu token-ring. În cadrul acesteia, mesajul emis de o staţie parcurge
bucla până când este recunoscut şi preluat de staţia-destinaţie.
e
Server
Statie
Fig. 52 - Topologia LAN de tip inel (ring) [2]
139
c) Configuraţie de tip stea (star) – figura 53, este o altă modalitate de

interconectare a staţiilor unei reţele locale. Sistemele sunt conectate la un
nod central, de performanţele căruia depinde funcţionarea întregii reţele.
Server
Server – No
Statie
Fig. 53 - Topologia LAN de tip stea (star) [2]
Reţelele locale pot fi interconectate direct, dacă sunt plasate în apropiere,

sau prin dispozitive speciale, care îndeplinesc şi funcţia de convertoare de
protocol, complexitatea lor depinzând de nivelul arhitectural al modelului de
referinţă la care se face conversia.
Ca echipamente de interconectare se folosesc repetoare, punţi, ruteri,

pasarele informaţionale. Repetoarele sunt echipamente lipsite de inteligenţă,
care funcţionează la nivelul fizic al modelului de referinţă ISO/OSI (Open
System Information) şi regenerează semnalul recepţionat de pe un segment,
transmiţându-l pe alte segmente, fără interpretarea lui.
Punţile (bridges) sunt echipamente inteligente care funcţionează la nivelul
legăturii de date al OSI şi interconectează reţele LAN de acelaşi tip sau
diferite. Ruterii (routers) sunt folosiţi pentru interconectarea mai multor
reţele locale de tipuri diferite, care au acelaşi protocol la nivelul reţea.
Punţile operează cu adresele fizice ale sistemelor, în timp ce ruterii
utilizează adresele logice, de reţea ale sistemelor. Pasarelele (gateways)
sunt echipamente care realizează conversie de protocol pentru toate cele 7
nivele OSI, operând la nivel de aplicaţie. Pasarela informaţională permite ca
140
un program de aplicaţie, care rulează pe un sistem în conformitate cu o

anumită arhitectură de reţea, să comunice cu un alt program de aplicaţie,
corespunzător altei arhitecturi de reţea.
Canalele de comunicaţie se bazează pe mediile de transmisie şi se
caracterizează prin tipul de legătură realizată între emiţătorul şi receptorul
(receptorii) informaţiei, sensul de transfer al informaţiei şi tehnicile de
comutare.
După tipul de legătură între emiţătorul şi receptorul (receptorii) informaţiei,
canalele de comunicaţie se împart în mai multe categorii:
Canale punct-la-punct, caracterizate printr-un singur emiţător şi un
singur receptor;
Canale punct-multipunct, caracterizate printr-un singur emiţător şi
mai mulţi receptori;
Canale cu difuzare (broadcast), caracterizate prin partajarea canalului
de către toate staţiile.
După sensul de transfer al informaţiei, canalele de comunicaţie pot fi:
o Simplex – permit circulaţia informaţiei într-un singur sens, la un moment
dat;
o Semi-duplex – permit circulaţia datelor într-un singur sens şi transmisia
informaţiei de control în ambele sensuri;
o Duplex – permit circulaţia datelor şi a informaţiei de control în ambele
sensuri, simultan.
10.2 Modele de referinţă pentru interconectarea calculatoarelor

Sistemele de comunicaţii care folosesc metodele şi procedurile de
comunicaţii standardizate şi respectă aceleaşi reguli pentru schimbul de
informaţii între ele, derivând dintr-un model de referinţă, se mai numesc şi
sisteme deschise. Pentru a realiza compatibilitate în comunicarea sistemelor,
Organizaţia Internaţională de Standardizare (International Standards
Organization - ISO) a stabilit un model de referinţă al interconectării
sistemelor deschise (Open Systems Interconnection - OSI). Acest model de
referinţă este o bază conceptuală pentru elaborarea standardelor privind
interconectarea sistemelor.
În evoluţia reţelelor au existat mai multe tipuri de arhitecturi de reţea
promovate de mari firme de calculatoare şi telecomunicaţii, dintre acestea
două s-au impus în domeniu: modelul OSI şi modelul TCP/IP.
141
Modelul arhitectural OSI constituie un cadru general de prezentare, analiză

şi proiectare a reţelelor de calculatoare şi ale aplicaţiilor lor. El precizează
principiile stratificării, furnizează un dicţionar unic pentru elementele
reţelelor şi descrie serviciile asigurate de fiecare nivel arhitectural [2].
10.2.1 Modelul de referinţă OSI

Standardul ISO 7498 este cel care defineşte modelul de referinţă pentru
interconectarea sistemelor deschise (Reference Model for Open System
Interconnection)- OSI.
Datorită complexităţii funcţiilor care realizează comunicarea între procesele
de aplicaţie, s-a folosit tehnica stratificării pentru gruparea şi structurarea
lor. Astfel, fiecare sistem este considerat ca o mulţime ordonată de
subsisteme, grupate funcţional pe niveluri. Specificarea interconectării
sistemelor deschise se face prin definirea relaţiilor dintre subsistemele de pe
nivelurile omoloage (pe orizontală) şi a legăturilor dintre subsistemele de pe
straturile adiacente ale aceluiaşi sistem (pe verticală).
Fiecare strat arhitectural al modelului de referinţă este compus din
următoarele elemente [1]:
o Entităţile – unităţi funcţionale ale nivelului care participă la realizarea
funcţiilor lui;
o Protocoalele – set de proceduri care descriu cooperarea între mai multe
entităţi similare şi precizează interacţiunile între entităţile aceluiaşi nivel;
o Serviciile – specificaţii care conţin comportamentul extern al unui nivel
şi descrierea conceptuală a primitivelor lui de serviciu.
Un nivel are rolul de a furniza serviciile corespunzătoare nivelului superior.
Elementele active din fiecare nivel se numesc entităţi şi pot fi entităţi
software (de exemplu: procesele) sau entităţi hardware (de exemplu:
interfeţele de intrare/ieşire). Entităţile corespunzătoare aceluiaşi nivel, dar
situate pe sisteme diferite se numesc entităţi omoloage (pereche).
Algoritmul care stabileşte regulile şi convenţiile pentru realizarea unei
comunicaţii între entităţile pereche de pe nivelul n defineşte un protocol de
nivel n. Mulţimea nivelurilor ierarhice şi a protocoalelor aferente formează
arhitectura reţelei. Între oricare două niveluri adiacente ale ahitecturii există
o interfaţă care defineşte serviciile oferite de nivelul inferior celui superior.
Prin serviciu de nivel n se înţelege mulţimea de operaţii elementare pe care
le poate efectua nivelul n pentru nivelul n+1, bazându-se pe nivelul inferior.
142
Aşa cum se observă în figura 54, comunicaţia între niveluri este virtuală, cu
excepţia nivelului 1, la care se realizează o conexiune fizică. Informaţia
parcurge nivelurile inferioare ale sistemului A în sens descrescător, până la
nivelul fizic, trece prin mediul de comunicaţie la sistemul B, unde parcurge
în sens crescător nivelurile inferioare, începând cu nivelul 1, până când
ajunge la nivelul utilizator. Aparent este o conexiune directă între nivelul n
al sistemului sursă şi nivelul n al sistemului destinaţie, de fapt este o
conexiune logică (virtuală).
Sistem A Sistem B
7 Aplicaţie 7 Aplicaţie
6 Prezentare 6 Prezentare
5 Sesiune 5 Sesiune
4 Transport 4 Transport
3 Reţea 3 Reţea
2 Legătură de date 2 Legătură de date
1 Fizic 1 Fizic
Mediul fizic
Fig. 54 Modelul de referință OSI [1][2]
Funcţiile şi caracteristicile nivelelor modelului de referinţă OSI sunt

următoarele [2]:
→ Nivelul Fizic asigură transmiterea de şiruri de biţi pe un canal de
comunicaţie, fără asigurarea corectitudinii transmisiei. Se foloseşte un
mediu de comunicaţie (cablul torsadat, coaxial, fibră optică, comunicaţii
mobile sau prin satelit), o anumită tehnică de comunicaţie şi o reţea de
transmisie.
→ Nivelul Legătură de date realizează comunicarea între două noduri
adiacente conectate printr-un canal fizic de comunicaţie. Transferul
orientat pe conexiune garantează recepţia corectă a cadrelor (frame-
urilor) şi se face în trei faze: stabilirea conexiunii, transmiterea datelor,
143
desfiinţarea conexiunii. Realizarea serviciilor la nivelul 2 se bazează pe

împărţirea şirurilor de biţi în cadre (frame-uri), cărora le sunt ataşate
informaţii de control. Tot la acest nivel se asigură controlul fluxului
datelor (emiţătorul să nu furnizeze date mai rapid decât le poate accepta
receptorul) şi gestiunea legăturii.
→ Nivelul Reţea dirijează pachetele transmise între oricare două noduri ale
reţelei, neadiacente, pe legături convenabile. Funcţiile cele mai
importante ale acestui nivel sunt: evitarea congestionării reţelei şi a
supraîncărcării, furnizarea unui mecanism uniform de adresare pe nivelul
transport prin reglementarea comunicării între surse şi destinaţii aflate în
reţele diferite interconectate.
În cazul reţelelor cu comutare de pachete se stabilesc circuite virtuale
(comutate sau permanente) între doi utilizatori şi se face schimbul de
secvenţe de pachete în ambele sensuri, cu păstrarea ordinii acestora şi
controlul fluxului de date.
→ Nivelul Transport asigură transferul de date corect şi eficient între
sistemul sursă şi sistemul destinatar. Deoarece nivelul reţea este puternic
dependent de reţeaua de comunicaţie şi performanţele sale sunt
determinate de aceasta a fost necesar acest nivel care să permită
introducerea unui set standard de servicii independente de tipul reţelei, un
transfer sigur al datelor, o interfaţă uniformă pentru utilizatori. Acest
nivel este responsabil de asigurarea unei anumite calităţi a transmisiei,
care se exprimă în durata de stabilire a conexiunii, viteza de transfer în
fiecare conexiune, rata erorilor, prioritatea de deservire a anumitor
conexiuni.
Nivelul 4 separă modelul OSI în două mari categorii: furnizorul
serviciului de transport, constituit din gruparea de nivele 1-3 şi
utilizatorul acestui serviciu, constituit din gruparea de nivele 5-7. Prima
grupare oferă funcţii orientate spre comunicaţii, iar cea de a doua oferă
funcţii de organizare a dialogului şi a transmiterii informaţiei între
utilizatori.
Nivelul Sesiune are următoarele funcţii: coordonarea dialogului între
utilizatori, divizarea mesajelor în grupuri numite activităţi, care pot fi
gestionate independent unele de altele, includerea unor puncte de
sincronizare într-o succesiune de mesaje pentru a putea relua operaţiile în
cazul apariţiei de erori. El asigură conexiunea logică între două staţii prin
iniţierea, desfăşurarea şi închiderea unui dialog în timpul căruia se
comunică mesaje specifice unei aplicaţii.
144
Nivelul Prezentare realizează transformări ale reprezentării datelor, cu

păstrarea semanticii lor. Funcţiile principale se referă la codificarea
standard a datelor transmise între calculatoare cu convenţii de
reprezentare diferite, la comprimarea datelor şi la criptarea/decriptarea
acestora în vederea protecţiei şi securităţii lor.
Nivelul Aplicaţie furnizează în mod direct servicii aplicaţiilor, cum ar fi:
identificarea şi autentificarea utilizatorilor, sincronizarea aplicaţiilor care
cooperează, stabilirea calităţii serviciilor şi a responsabilităţilor pentru
tratarea erorilor, transferul informaţiei. Asigură serviciile de bază ale
reţelei: transferul de fişiere, poşta electronică, accesul la distanţă,
transferul de documente informatizate, servicii Web.
Serviciile se clasifică după conexiunea realizată între două calculatoare din

reţea astfel:
• orientate pe conexiune: crează un circuit virtual penru transferul datelor,
echivalent unui canal fizic de comunicaţie; în realitate acest canal este
compus din mai multe segmente fizice;
• fără conexiune: realizează comunicaţia sub forma unui serviciu de
distribuţie; un mesaj este divizat în mai multe unităţi numite pachete,
calculatorul emiţător le transmite într-o ordine, la destinaţie sunt
recepţionate într-o altă ordine.
Protocolul orientat pe conexiune garantează recepţia pachetelor în ordinea
transmiterii lor (secvenţialitate).
Protocoalele fără conexiune nu garantează secvenţialitatea, ele au sarcina
asamblării corecte a pachetelor la recepţie.
Standardul OSI, un model teoretic care a acoperit toată problematica
proiectării interconectării calculatoarelor, a uniformizat activitatea firmelor
specializate în construirea de reţele, prin respectarea conceptelor generale în
sistemele proprii, ceea ce înseamnă că produsele lor sunt testate şi acreditate
după metodologia ISO, înainte de a fi lansate pe piaţă.
10.2.2 Modelul TCP/IP

A apărut ca o necesitate de interconectare a reţelelor de diferite tipuri.
Denumirea lui provine de la cele două protocoale fundamentale utilizate:
protocolul la nivelul transport – TCP (Transmission Control Protocol) şi
protocolul la nivelul reţea – IP (Internet Protocol) [3].
Arhitectura modelului a fost definită pentru prima dată de Cerf şi Kahn în
1974. Acest model a stat la baza reţelei ARPAnet (reţeaua universitară
145
americană) şi a reţelei DoD Data Network (reţeaua militară a

Departamentului Apărării din Statele Unite). În urma formulării cerinţelor
ca legătura între staţia sursă şi cea destinaţie să se menţină chiar dacă o parte
din conexiunile dintre ele nu sunt funcţionale, cercetările au condus la
alegerea unei reţele cu comutare de pachete, bazată pe un nivel inter-reţea
fără conexiuni. El a fost numit nivelul internet şi reprezintă elementul cheie
pe care se bazează arhitectura TCP/IP.
Acest nivel are rolul de a fragmenta mesajele în pachete, care să circule
independent prin orice tip de reţea, până la destinaţie. Recepţia lor într-o
ordine diferită de cea de transmisie implică un proces de reasamblare, de
care este responsabil nivelul superior al modelului [3].
În comparaţie cu modelul OSI – fig. 55, se observă că nivelul legătură
de date şi cel fizic nu sunt reprezentate distinct în modelul TCP/IP. Ele sunt
cuprinse în nivelul numit Subreţea, specific implementării reţelei ARPAnet.
Nivelul Internet defineşte un anumit format de pachet şi un protocol numit
IP (Internet Protocol), care are sarcina precisă să dirijeze pachetele IP către
destinaţie, evitînd congestia. Prin analogie cu modelul OSI, se poate afirma
că nivelul Internet corespunde nivelului Reţea. El este considerat un
protocol nefiabil, nu este orientat pe conexiuni, dar s-a răspândit repede şi a
devenit un standard deschis [4].
Este prezentat în continuare modelul TCP/IP în comparaţie cu modelul OSI
[3][4]:
Modelul OSI Modelul TCP/IP

Aplicaţie Procese aplicaţie
(FTP,TELNET,RJE,
Prezentare SMTP,DNS,SNMP)
Sesiune
Transport TCP
Reţea IP
Legătură de date
Subreţea
Fizic
Fig. 55 – Suita de protocoale TCP/IP vs. modelul de referință OSI

146
TCP/IP este un pachet de protocoale, care a fost transformat în standard

pentru Internet (Internet Official Protocol Standards - STD1) de către
forumul IETF (Internet Engineering Task Force)[3]. Filozofia modelului
este mai simplă, mai puţin elaborată decât a standardului OSI, dezvoltarea
reţelelor TCP/IP s-a făcut uneori necontrolat, dar modelul a funcţionat bine
şi acest lucru a condus la răspândirea lui.
Protocoale care stau la baza reţelei Internet sunt [3][4]:
IP – Internet protocol (plasat pe nivelul reţea) – descris de specificaţia RFC
791, are rolul de a permite emisia pachetelor în orice reţea şi circulaţia lor
independentă până la destinaţie; protocolul asigură un serviciu de transmisie
a datelor fără conexiune, nu realizează funcţii de verificare şi corecţie a
erorilor. IP are rolul de a permite gazdelor să emită pachete în orice reţea,
care să circule independent până la destinaţie. Protocolul IP rutează
pachetele prin reţele interconectate; acest protocol nu garantează livrarea
pachetelor catre destinatar, dar prin intermediul nivelului imediat superior,
prin intermediul protocolului TCP, se asigură fiabilitatea transmisiei.
Serviciul pe care îl solicită IP protocolului legăturii de date este de
transferare de cadre de la un nod la altul adiacent, în aceeaşi reţea. Nu se
solicită calitatea legăturii deoarece funcţiile de detectare şi corectare a
erorilor se fac la nivelul transport.
ICMP - Internet Control Message Protocol (plasat pe nivelul reţea) – este
folosit pentru a comunica mesaje de control între sistemele IP. El
controlează conexiunile prin reţea, folosind un mecanism prin care ruterele
şi sistemele din reţea comunică informaţii privind situaţiile de funcţionare
anormală (destinaţie inaccesibilă, suprasolicitarea unui ruter,
desincronizare). Cu ajutorul ICMP, o staţie sursă testează printr-un mesaj-
ecou dacă staţia destinaţie există şi este disponibilă.
Familia de protocoale ARP - Address Resolution Protocol - cuprinde
protocoalele ARP şi RARP, care au rolul de a stabili corespondenţa între
adresele IP şi adresele hardware ale calculatorului destinaţie.
Protocolul ARP translatează adresa IP într-o adresă hardware de nivel
inferior, în timp ce protocolul RARP oferă serviciul invers, determinând
adresa IP din adresa nivelului legătură de date. Cele două protocoale
comunică direct cu protocoalele nivelului Subreţea şi nu prin intermediul IP.
TCP - Transmission Control Protocol (nivelul transport ) – are rolul de a
asigura transmisia fără erori a fluxului de pachete ale unui mesaj la
destinaţie, îndeplinind şi funcţii de segmentare (la emiţător) şi de
reasamblare (la destinatar) a pachetelor. El oferă servicii orientate pe
147
conexiune şi asigură fiabilitatea transmisiei în datelor, de la un capăt la

celălalt al circuitului virtual (end-to-end communication) prin cele două
funcţii principale:
Funcţia de control a fluxului de date se referă la capacitatea receptorului de
a controla cantitatea de date furnizată de emiţător prin ataşarea unui mesaj
confirmare, care indică domeniul numerelor de secvenţă pe care sursa le
poate transmite, fără a primi o nouă confirmare.
Funcţia de securitate a transmisiei – TCP trebuie să refacă datele din
pachetele eronate, să recupereze pachetele pierdute, să trateze problema
duplicării pachetelor şi a modificării ordinii lor pe nivelul Internet. Pentru
aceasta fiecare pachet primeşte un număr de secvenţă şi solicită o
confirmare de primire; dacă nu este primită confirmarea într-un interval de
timp maxim, datele neconfirmate sunt retransmise.
Protocolul UDP - User Datagram Protocol – este un protocol la nivelul
transport orientat pe datagrame, fără control de flux sau secvenţiere. Permite
viteze mari de transfer a informaţiei, dar nu asigură controlul modului în
care ajung datele la destinaţie. Este un protocol nefiabil (nu asigură livrarea
mesajului la recepţie fără erori, pierderi sau duplicate, în ordinea emiterii
lor), fără conexiuni, care foloseşte IP pentru transportul mesajelor.
Nivelurile modelului TCP/IP raportate la cele ale standardului OSI [5]:

- Nivelul Aplicaţie reprezintă interfaţa cu programele-utilizator care doresc
să comunice printr-o reţea de calculatoare. În modelul TCP/IP, acest nivel
include şi nivelurile Prezentare şi Sesiune. Astfel, vom considera aplicaţia
ca fiind orice proces care se desfăşoară deasupra stratului Transport,
inclusiv cele care implică interacţiunea cu utilizatorul. Sunt implementate
numeroase protocoale pe stratul Aplicaţie, cum ar fi: terminalul virtual
(TELNET), transferul de fişiere (FTP) sau poşta electronică (SMTP), care
au stat la baza serviciilor Internet. Ulterior, au fost adăugate protocoale şi
servicii noi de tipul Domain Name Server (DNS), HyperText Transfer
Protocol (HTTP), News Network Transfer Protocol (NNTP) şi lista lor
creşte în fiecare an pe măsură ce solicitările utilizatorilor de Internet sunt din
ce în ce mai numeroase [5].
- Similar standardului OSI, modelul TCP/IP plasează deasupra nivelului
Reţea (IP) nivelul Transport, care a fost proiectat să asigure comunicaţia
între oricare două staţii din reţea, să realizeze controlul fluxului,
fragmentarea şi controlul erorilor. Transmisia mesajului între staţiile finale
se poate face orientat pe conexiune sau fără conexiune, noţiuni la care vom
148
reveni în capitolul următor. Corespunzător acestor două categorii sunt două

protocoale implementate pe acest nivel: TCP (Transport Control Protocol),
care garantează fiabilitatea transmisiei şi UDP (User Datagram Protocol),
care realizează transmisia datelor fără verificarea securităţii lor.
- Nivelul Internet corespunde nivelului Reţea din modelul OSI şi are rolul
de transfer al pachetelor în reţea de la sursă la destinaţie. Protocolul folosit
pe acest strat este IP (Internet Protocol).
- Nivelul Subreţea (sau Acces la reţea) grupează funcţiile straturilor
Legătură de date şi Fizic ale modelului OSI. Specificaţiile acestui nivel se
referă la modul în care IP utilizează protocoalele de legătură de date, cum
ar fi: Ethernet, Token Ring, FDDI şi ATM. Funcţiile realizate pe stratul
acces la reţea includ încapsularea datagramelor IP în frame-uri ce urmează
să fie transmise prin reţea şi transformarea adreselor IP în adrese fizice.
Datorită succesului înregistrat de TCP/IP, marile firme de software au
inclus modelul în noile versiuni ale sistemele de operare lansate: Microsoft
Windows, Unix şi Linux.
Rezumat
O reţea de calculatoare este un ansamblu de calculatoare interconectate
prin intermediul unor medii de comunicaţie, care partajează resurse
hardware, software şi informaţionale. Calculatoarele reţelei sunt de două
tipuri: servere, care are au funcţii speciale de dirijare, securizare şi stocare a
datelor şi staţii de lucru, care permit accesul la resursele proprii şi le
folosesc pe cele din reţelei.
Elementele specifice reţelei sunt:
• platforma hardware care asigură capacitatea de conectivitate a reţelei:
plăci de reţea, repetoare (hub-uri), comutatoare (switch-uri), rutere
(routers), pasarele informaţionale (gateways);
• platforma software pentru reţea: sistemul de operare al server-ului
(Windows NT Server, Unix, Linux, Windows 2003 Server, Windows
2008 Server) şi sistemul de operare pentru staţii (Windows 95/98/Me,
Windows 2000 Professional, Windows XP, Windows Vista și
Windows 7);
• aplicaţii de reţea, care sunt programe ce permit acesul simultan al mai
multor utilizatori la acelaşi set de informaţii, stocat pe o resursă
hardware partajabilă.
Serviciile asigurate de o reţea de calculatoare:
1. Servicii de lucru cu fişiere: transfer, stocare, actualizare;
149
2. Servicii de listare pe imprimanta declarată partajabilă;

3. Servicii de mesagerie (poştă electronică);
4. Servicii de aplicaţie: permit executarea aplicaţiilor în regim partajat;
5. Servicii de gestiune a bazelor de date: aplicaţii pentru accesarea
simultană a unei baze de date de către mai mulţi utilizatori, aflaţi pe
staţii de lucru diferite.
Principalele criterii de clasificare ale reţelelor sunt: aria de întindere şi
tehnologia de transmisie.
După aria de întindere reţelele de calculatoare sunt de trei tipuri:
Reţele locale (Local Area Networks-LAN) – conectează calculatoare şi
alte terminale distribuite într-o zonă localizată;
- Reţele metropolitane (Metropolitan Area Networks-MAN) – sunt
folosite pentru interconectarea LAN-urilor într-o zonă mai mare cum ar
fi o capitală, un oraş mare; sunt reţele de mare viteză la care conexiunile
se fac prin fibră optică şi se pot atinge viteze de sute de MB/s și GB/s;
- Reţele extinse (Wide Area Networks-WAN) – conectează calculatoare şi
alte terminale pe o arie geografică întinsă, cum ar fi o ţară sau un
continent. Adesea solicită multiple conexiuni de comunicare, incluzând
microunde, comunicaţii radio şi satelit.
Topologiile utilizate cel mai frecvent în reţelele locale sunt:
- Configuraţia de tip magistrală (bus) –se bazează pe existenţa unui
trunchi principal la care sunt conectate toate staţiile.
- O altă configuraţie des folosită este cea de tip inel (ring) – în cadrul
căreia mesajul emis de o staţie parcurge bucla până când este recunoscut
şi preluat de staţia-destinaţie.
- Configuraţie de tip stea (star) – sistemele sunt conectate la un nod
central, de performanţele căruia depinde funcţionarea întregii reţele.
Modelul arhitectural OSI constituie un cadru general de prezentare, analiză
şi proiectare a reţelelor de calculatoare şi ale aplicaţiilor lor. El precizează
principiile stratificării, furnizează un dicţionar unic pentru elementele
reţelelor şi descrie serviciile asigurate de fiecare nivel arhitectural.
Sunt 7 niveluri, având următoarele funcţii şi caracteristici:
Nivelul Fizic asigură transmiterea de şiruri de biţi pe un canal de
comunicaţie, fără asigurarea corectitudinii transmisiei.
Nivelul Legătură de date realizează comunicarea între două noduri
adiacente conectate printr-un canal fizic de comunicaţie. Transferul
orientat pe conexiune garantează recepţia corectă a cadrelor şi se face în
150
trei faze: stabilirea conexiunii, transmiterea datelor, desfiinţarea

conexiunii.
Nivelul Reţea dirijează pachetele transmise între oricare două noduri ale
reţelei, neadiacente, pe legături convenabile. Funcţiile cele mai
importante ale acestui nivel sunt: evitarea congestionării reţelei şi a
supraîncărcării.
Nivelul Transport asigură transferul de date corect şi eficient între
sistemul sursă şi sistemul destinatar. Acest nivel este responsabil de
asigurarea unei anumite calităţi a transmisiei, care se exprimă în durata
de stabilire a conexiunii, viteza de transfer în fiecare conexiune, rata
erorilor, prioritatea anumitor conexiuni.
Nivelul Sesiune are următoarele funcţii: coordonarea dialogului între
utilizatori, divizarea mesajelor în grupuri numite activităţi, care pot fi
gestionate independent unele de altele, includerea unor puncte de
sincronizare într-o succesiune de mesaje pentru a putea relua operaţiile în
cazul apariţiei de erori.
Nivelul Prezentare realizează transformări ale reprezentării datelor, cu
păstrarea semanticii lor: conversie, comprimarea datelor şi
criptarea/decriptarea acestora în vederea protecţiei şi securităţii lor.
Nivelul Aplicaţie furnizează în mod direct servicii aplicaţiilor, cum ar fi:
identificarea şi autentificarea utilizatorilor, sincronizarea aplicaţiilor care
cooperează, stabilirea calităţii serviciilor şi a responsabilităţilor pentru
tratarea erorilor, transferul informaţiei. Asigură serviciile de bază ale
reţelei: transferul de fişiere, poşta electronică, accesul la distanţă,
transferul de documente informatizate, servicii Web.
Modelul TCP/IP A apărut ca o necesitate de interconectare a reţelelor de

diferite tipuri. Denumirea lui provine de la cele două protocoale
fundamentale utilizate: protocolul la nivelul transport – TCP (Transmission
Control Protocol) şi protocolul la nivelul reţea – IP (Internet Protocol).
În comparaţie cu modelul OSI, nivelul legătură de date şi cel fizic nu sunt
reprezentate distinct în modelul TCP/IP. Ele sunt cuprinse în nivelul numit
Subreţea, specific implementării reţelei ARPAnet. Nivelul Internet defineşte
un anumit format de pachet şi un protocol numit IP (Internet Protocol), care
are sarcina precisă să dirijeze pachetele IP către destinaţie. Prin analogie cu
modelul OSI, se poate afirma că nivelul Internet corespunde nivelului Reţea.
Protocoale care stau la baza reţelei Internet sunt:
IP – Internet protocol (plasat pe nivelul reţea) – are rolul de a permite
emisia pachetelor în orice reţea şi circulaţia lor independentă până la
151
destinaţie; protocolul asigură un serviciu de transmisie a datelor fără

conexiune, nu realizează funcţii de verificare şi corecţie a erorilor. IP are
rolul de a permite gazdelor să emită pachete în orice reţea, care să circule
independent până la destinaţie. Protocolul IP rutează pachetele prin reţele
interconectate, fără a garanta livrarea corectă a pachetelor catre
destinatar.
TCP - Transmission Control Protocol (nivelul transport ) – are rolul de a
asigura transmisia fără erori a fluxului de pachete ale unui mesaj la
destinaţie. El îndeplinește şi funcţii de segmentare (la emiţător) şi de
reasamblare (la destinatar) a pachetelor TCP oferă servicii orientate pe
conexiune şi asigură fiabilitatea transmisiei în datelor, de la un capăt la
celălalt al circuitului virtual (end-to-end communication) prin cele două
1. Care este cea mai cunoscută tehnologie în care lucrează aplicațiile în

rețea?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. Prezentați avantajele și dezavantajele conexiunii de tip stea și
magistrală.
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
3. Care sunt asemănările și deosebirile între cele 2 modele de referință
ale conectării în rețele de calculatoare?
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
Teste grilă
1.Ce servicii asigură o rețea de calculatoare?
152
a. Servicii de gestiune a bazelor de date

b. Servicii de distribuire documentatie
c. Servicii de lucru cu fișiere
d. Servicii de autocontrol
e. c+d;
f. a+c;
g. b+d.
2. De câte tipuri sunt rețelele de calculatoare după aria de întindere?

a. Rețele magistrală, inel și stea;
b. Rețele locale, metropolitane și extinse,
c. Rețele realizate după modelul OSI și rețele realizate TCP/IP.
3. Cum sunt definite protocoalele în modelul OSI?

a. unităţi funcţionale ale nivelului care participă la realizarea funcţiilor lui;
b. specificaţii care conţin comportamentul extern al unui nivel şi descrierea
conceptuală a primitivelor lui de serviciu.
c. set de proceduri care descriu cooperarea între mai multe entităţi similare
şi precizează interacţiunile între entităţile aceluiaşi nivel.
4. Care sunt funcțiile îndeplinite de protocolul IP al modelului TCP/IP?
a. protocolul asigură un serviciu de transmisie a datelor fără conexiune, nu

realizează funcţii de verificare şi corecţie a erorilor. sunt programe de
mică dimensiune, aflate pe calculator sub forma de fişiere executabile
sau ataşate altor programe;
b. are rolul de a asigura transmisia fără erori a fluxului de pachete ale unui
mesaj la destinaţie.
c. este folosit pentru a comunica mesaje de control între sistemele de
calcul.
153
Tema 11. Utilizarea INTERNET-ului (partea I)
Cuprins
11.1 Protocoale folosite în Internet
11.2 Servicii furnizate de Internet
Obiective:
În cadrul acestui modul se analizează protocoalelor care stau la baza
serviciilor Internet. Sunt prezentate celor mai importante servicii Internet:
World Wide Web și poșta electronică.
Bibliografie:

MatrixRom, 2007
2. www.computer.org/join/grades.htm - Kevin J. Ma, Web Services:
What’s Real and What’s Not? , 2004
4. www.ietf.org/rfc/rfc821 - Simple Mail Transfer Protocol
5. www.ietf.org/rfc/rfc1939 - Post Office Protocol /v3
6. https://www.ietf.org/rfc/rfc2616.txt - Hypertext Transfer Protocol –
HTTP/1.1
7. Logica Bănică, Ioan Liță, Informatica-Noțiuni de bază și aplicații
economice, Ed. MatrixRom, 2007
11.1 Protocoale şi servicii Internet

Nivelul Aplicaţie stabileşte comunicarea directă cu utilizatorii, el este
cel care furnizează servicii dintre cele mai variate consumatorilor de
Internet, fiind nivelul cel mai intens vizat de proiectanţi, în scopul
identificării de noi servicii.
Serviciile oferite de nivelul Aplicaţie se bazează pe o serie de protocoale
standard, dintre care mai importante sunt [1]:
FTP (File Transfer Protocol) – protocol pentru transferul de fişiere între
două calculatoare din reţea. El îndeplineşte şi funcţia de conversie între
diferite formate de fişiere, cum ar fi: fişiere text Windows şi Unix sau
154
date binare matriciale, programe şi imagini grafice, fără modificarea

informaţiilor din fişiere.
Telnet (Network Terminal Protocol) – este o aplicaţie de comunicaţie
orientată caracter, bidirecţională, având scopul de a furniza un proces de
tip Virtual Terminal în reţea. Aceasta înseamnă că un utilizator conectat
la un terminal al unui calculator (clientul) poate comunica cu un alt
calculator (server-ul) ca şi cum terminalul ar fi direct conectat la al
doilea calculator.
SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) – protocol pentru transferul de
mesaje în reţea; folosind TCP la nivelul transport, el realizează o
conexiune fiabilă între două sisteme. În aceeaşi sesiune se pot transmite
multiple mesaje de poştă electronică şi de informaţii în orice direcţie, pe
legătura stabilită. O altă facilitate importantă este capacitatea de a
retransmite mail-urile prin reţele diferite, folosind medii variate între
sursă şi destinaţie [4].
POP 3 (Post Office Protocol, versiunea 3) este folosit pentru a prelua
mesajele de poştă electronică din reţea. Deoarece sistemele din reţeaua
Internet nu sunt conectate permanent, altele apelează temporar la
seerviciile unui ISP (Internet Service Provider), iar altele nu au
suficiente resurse pentru execuţia unui server e_mail complet, putând fi
conectate direct la Internet printr-un sistem de securitate firewall, în
toate aceste cazuri, mesajele de poştă electronică adresate utilizatorilor
de pe aceste sisteme sunt trimise unui sistem central, unde sunt reţinute
până când utilizatorii le pot prelua. POP-3 permite utilizatorului să se
conecteze la acest sistem prin reţea, folosind un cont utilizator şi o
parolă, să preia mesajul şi opţional să-l poată şterge. Aşa cum este el
definit de RFC 1939, POP-3 este o implementat ca un protocol la nivelul
Aplicaţie, care foloseşte TCP pentru stabilirea unei conexiuni fiabile
între două sisteme [5].
HTTP (HyperText Transfer Protocol) este principalul protocol folosit
pe World Wide Web pentru sisteme de informaţii multimedia. Conform
specificaţiei RFC 2616, care defineşte HTTP/1.1 [6], acest protocol
stabileşte modalitatea de formatare şi transmitere a mesajelor, indică
acţiunile serverelor şi ale browsere-lor Web, ca răspuns la diferite
comenzi. Caracteristicile importante ale HTTP sunt:
o este un protocol la nivelul aplicaţie, care permite dezvoltarea cu
uşurinţă a aplicaţiilor hipermedia;
155
o este un protocol orientat pe conexiune şi asigură recepţionarea sigură a

pachetelor de date, oferind şi o metodă de control al fluxului între
hosturile sursă şi destinaţie;
o se bazează pe serviciile protocoalelor TCP şi IP, care garantează că
datele au fost recepţionate corect, nu au fost pierdute, duplicate sau
recepţionate în altă ordine faţă de cea în care au fost transmise.
o la iniţierea unei aplicaţii, modulul HTTP al calculatorului-client şi
modulul HTTP al calculatorului-server încep să comunice unul cu
altul; între ele se defineşte un circuit virtual full-duplex, care implică
atât folosirea resurselor serverului, cât şi ale clientului.
HTTP este un protocol de tip cerere-răspuns: un client trimite o cerere către
server, însoţită de adresa resursei şi de un mesaj ce conţine opţiunile cererii
şi informaţii despre client pentru conexiunea la server. Serverul răspunde cu
o linie de stare, incluzând versiunea protocolului mesajului şi un cod de
eroare sau succes a conexiunii, urmat de un mesaj conţinând informaţii
despre server. Clientul care formulează cererea este un browser Web sau
orice alt program end-user, iar serverul este cel care stochează şi crează
resursele, care pot fi fişiere HTML şi imagini, identificate prin adresele lor
(URL-Uniform Resource Locator) [6].
Primele servicii Internet dezvoltate înainte de 1995, erau pentru trans-

miterea de mesaje electronice sau de fişiere, destul de complicate în absenţa
interfeţelor grafice de navigare. Ele aveau la bază protocoalele: Simple Mail
Transfer Protocol – SMTP, File Transfer Protocol – FTP şi Telnet. Dar
adevărata revoluţie în domeniu s-a înregistrat odată cu descoperirea Web-
ului. Creat în 1989 de către Tim Barners-Lee la CERN, în Franţa, World
Wide Web-ul a schimbat radical modul de conectare, navigare şi căutare de
informaţii pe Internet. Avantajul lui principal îl constituia capacitatea de a
combina tehnologia de reţea client-server cu formatul de reprezentare a
datelor hypertext, în vederea localizării rapide a informaţiilor în Internet.
Astfel, orice client al reţelei primeşte accesul total, devenind capabil să
găsească o informaţie oriunde în reţea, fără a nevoit să ştie unde sunt
localizate resursele sau să cunoască limbajul de interogare folosit de un
anumit calculator.
Protocolul de transfer al informaţiilor în format hypertext şi implicit, de
conectare la site-urile Web, este Hypertext Transfer Protocol (HTTP). El
precede adresele Web, astfel încât programele de navigare, de genul Internet
Explorer sau Mozilla Firefox sau Google Chrome, sunt familiarizate cu
adresele http (s), către alte site-uri Web.
156
Apariţia limbajului HTML (HyperText Markup Language) în anul 1991

a făcut posibilă crearea paginilor Web. Acest limbaj permite proiectanţilor
să includă în pagina Web curentă text, adresele imaginilor, sunetelor proprii,
dar şi adresele altor pagini. HTML-ul fiind un limbaj care permite numai
construirea paginilor Web statice, care nu permit interacţiunea, s-a simţit
nevoia altor limbaje care să aibă această capacitate.
Printre acestea se numără şi limbajul Java, care are capacitatea de a lega la o
pagină Web un program de dimensiuni reduse, numit applet, pe care
programul de navigaţie să-l sesizeze, să-l aducă pe maşina client şi să-l
execute. Această tehnică a permis executarea de aplicaţii şi servicii
interactive între calculatoarele gazdă şi client, a dat posibilitatea creării de
aplicaţii grafice şi animaţii pe maşinile client.
11.2 Servicii Internet

Cele mai importante servicii oferite de Internet la momentul actual sunt:
• World Wide Web – o bază de date hypertext care conţine resursele
informaţionale ale Internet-ului;
• E_mail (Poşta electronică) – cea mai rapidă şi mai simplă modalitate de
comunicare între utilizatori;
• FTP (File Transfer Protocol) – posibilitate de transfer al oricărui tip de
fişier între două calculatoare conectate la Internet;
• E-commerce și E-banking - comertul electronic și operatiile bancare prin
Internet sunt serviciile cele mai profitabile sub aspect financiar ;
Magazinele virtuale oferă produse la care clienții au acces la domiciliu.
• Usenet (Ştiri) – serviciu de ştiri şi discuţii pe anumite domenii;
• Servicii VoIP (Voice over IP) - apeluri vocale si video Skype
Microsoft
• Rețele sociale pe web (Web 2.0): Facebook, Twitter, YouTube,
LinkedIn. Acestea sunt site-uri ce permit persoanelor care îl accesează
să socializeze, să schimbe idei și să-și spună părerile.
Fenomenul a luat amploare în ultimii ani, astfel încât numărul
persoanelor care au cel puțin un cont pe o rețea de socializare a ajuns la
1,4 miliarde în anul 2015 și este în continuă creștere.
Pentru navigarea pe Internet, căutarea informaţiilor în paginile Web,
comunicarea prin poşta electronică şi în alte aplicaţii este folosit serviciul
DNS (Domain Name System).
DNS (Domain Name System) – realizează conversia adresei unui calculator
în nume se face folosind un sistem de nume de domenii, care conţine toate
157
IP-urile şi numele ataşate acestora, pentru toate calculatoarele conectate la

Internet.
Domain Name System (DNS) este o metodă prin care se translatează
numele de domenii (numele calculatoarelor-gazdă) în adrese IP, se
memorează şi se asociază numelor de domenii o serie de informaţii [3].
Pentru aplicaţii şi utilizatori această translatare este un serviciu furnizat fie
de calculatorul-gazdă, fie de un calculator-gazdă aflat la distanţă, prin
Internet. Un server DNS poate comunica cu alte servere DNS, dacă el nu are
capacitatea de a translata singur adresa.
Structura DNS este ierarhică, ultimul nivel are gradul de generalizare cel
mai mare, iar primul este cel care furnizează adresa cea mai apropiată de
user. Nivelurile sunt delimitate de caracterul “.” şi ele conţin etichete, cu
lungimea maximă de 255 de caractere. Etichetele încep cu o literă şi sunt
alcătuite din litere, cifre şi caractere de legătură. De exemplu, în adresa
economic.upit.ro, primul nivel de la dreapta la stânga indică ţara (.ro),
nivelul următor indică universitatea (.upit), iar ultimul identifică
subdomeniul facultăţilor economice (economic) în domeniul upit.ro.
Fig. 56 Structura DNS (Domain Name System)
158
Internetul este divizat în zone de nivel superior, numite domenii, fiecare

domeniu cuprinde subdomenii sau/şi sisteme gazdă, rezultând o reprezentare
ierarhică DNS, aşa cum se vede în fig. 56.
Fiecare zonă este gestionată de un server de nume şi fiecare nod al arborelui
din figură dispune de o bază de date care păstrează informaţii asociate
numelui de domeniu.
Domeniile codificate se încadrează într-una dintre următoarele clase:

1. coduri generice (3 litere) – indică tipul de organizaţie găzduită de
calculator:
Tabel 3. Clasificarea domeniilor după tipul de organizaţie
Cod Semnificaţie
com Domeniu comercial
edu Domeniu educaţional
gov Organizaţie guvernamentală
int Organizaţie internaţională
mil Domeniu militar
net Domeniu de comunicaţii
org Organizaţie nonprofit
2. coduri de ţări (2 litere) – indică ţara de origine şi codificarea ţărilor

este standardizată conform ISO 3166. De exemplu România are
alocat domeniul ro, Franţa este identificată prin domeniul fr etc
Fiecare domeniu dispune de un număr maxim de adrese pe care le alocă

subdomeniilor sale. Pentru a crea un subdomeniu se cere permisiunea
autorităţii care controlează domeniul, evitându-se astfel conflictele de nume.
Pentru a obţine o adresă într-un domeniu, este necesar să se identifice
administratorul respectivului domeniu şi să-i fie precizate acestuia toate
informaţiile necesare pentru a fi inclus în baza lui de date.
Serviciul DNS este folosit pentru navigarea pe Internet, căutarea
informaţiilor în paginile Web, comunicarea prin poşta electronică şi în alte
aplicaţii pe Internet.
Serverele DNS sunt organizate într-o structură arborescentă, ierarhică, care
realizează controlul, consultarea şi actualizarea domeniilor. Sistemul
159
numelor de domenii are responsabilitatea de asignare a numelor de domenii

şi de mapare a lor, prin serverele de autoritate. Astfel, pentru orice grup de
calculatoare care aparţin unui domeniu, există un catalog (listă), care
ataşează numelor DNS adrese IP. Grupul de calculatoare incluse în catalog
formează o zonă şi aceasta poate fi un domeniu la nivel naţional sau la
nivelul unui departament al unei universităţi.
Mecanismul de adresare funcţionează astfel: când un proces are nevoie să
determine o adresă IP din numele DNS, software-ul interpretează fiecare
segment, de la stânga la dreapta, folosind o procedură iterativă. La fiecare
pas, programul cere serverului-rădăcină corespunzător să-i furnizeze un
pointer către următorul server pe care trebuie să-l consulte [1][3]..
Translatarea adreselor se rezolvă prin recursivitatea cererilor, adică un
server DNS al unui nivel superior va trece cererile pe care el nu le poate
rezolva unui server DNS aflat pe nivelul imediat inferior şi aşa mai departe
până la returnarea adresei IP.
Rezumat
Nivelul Aplicaţie stabileşte comunicarea directă cu utilizatorii, el este cel
care furnizează servicii dintre cele mai variate consumatorilor de Internet,
fiind nivelul cel mai intens vizat de proiectanţi, în scopul identificării de noi
servicii.
Serviciile oferite de nivelul Aplicaţie se bazează pe o serie de protocoale
standard, dintre care mai importante sunt:
FTP (File Transfer Protocol) – protocol pentru transferul de fişiere între
două calculatoare din reţea.
Telnet (Network Terminal Protocol) – este o aplicaţie de comunicaţie
orientată caracter, bidirecţională, având scopul de a furniza un proces de
tip Virtual Terminal în reţea.
SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) – protocol pentru transferul de
mesaje în reţea; folosind TCP la nivelul transport, el realizează o
conexiune fiabilă între două sisteme.
POP 3 (Post Office Protocol, versiunea 3) este folosit pentru a prelua
mesajele de poştă electronică din reţea.
HTTP (HyperText Transfer Protocol) este principalul protocol folosit pe
World Wide Web pentru sisteme de informaţii multimedia. HTTP este
un protocol de tip cerere-răspuns: un client trimite o cerere către server,
însoţită de adresa resursei şi de un mesaj ce conţine opţiunile cererii şi
informaţii despre client pentru conexiunea la server.
160
Cele mai importante servicii oferite de Internet la momentul actual sunt:

World Wide Web – o bază de date hypertext care conţine resursele
informaţionale ale Internet-ului;
E_mail (Poşta electronică) – cea mai rapidă şi mai simplă modalitate de
comunicare între utilizatori;
FTP (File Transfer Protocol) – posibilitate de transfer al oricărui tip de
fişier între două calculatoare conectate la Internet;
E-commerce și E-banking - comertul electronic și operatiile bancare prin
Internet sunt serviciile cele mai profitabile sub aspect financiar ;
Magazinele virtuale oferă produse la care clienții au acces la domiciliu.
Usenet (Ştiri) – serviciu de ştiri şi discuţii pe anumite domenii;
Servicii VoIP (Voice over IP) - apeluri vocale si video Skype Microsoft
Rețele sociale pe web (Social Networks): Facebook, Twitter, YouTube,
LinkedIn - site-uri ce permit persoanelor care îl accesează să socializeze,
să schimbe idei și să-și spună părerile.
Pentru navigarea pe Internet, căutarea informaţiilor în paginile Web,
comunicarea prin poşta electronică şi în alte aplicaţii este folosit serviciul
DNS (Domain Name System), care realizează translatarea adresei unui
calculator în nume .
1. Cum se realizează localizarea resurselor in Internet ?

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. Care sunt principalele servicii oferite de Internet?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
3. Prezentați principalele caracteristici ale protocolului HTTP:
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
4. Care sunt protocoalele folosite de poșta electronică și ce funcții
îndeplinesc?
161
Teste grilă
1.FTP (File Transfer Protocol) este un protocol folosit în scopul:

a). stocării mesajelor transmise prin rețea;
b). transferului de fişiere între două calculatoare din reţea;
c). conversiei între diferite formate de fişiere;
d).a+b;
e).b+c;
f). a+c.
2.Care dintre următoarele afirmații este adevărată?
a). HTTP este un protocol de tip cerere-răspuns;
b). HTTP este un protocol care stă la baza serviciului de poștă electronică;
c). HTTP este un protocol care stă la baza serviciului WWW;
d). HTTP este un protocol la nivelul aplicaţie;
e). a+b+d;
f). a+c+d;
g). b+c+d.
5. 2.Care dintre următoarele afirmații referitoare la DNS (Domain
Name System) este falsă?
a). este o metodă prin care se translatează numele de domenii în adrese IP;
b). este un protocol la nivelul transport al modelului OSI;
c). are o structură ierarhică;
d). este folosit pentru navigarea pe Internet.
162
Tema 12. Utilizarea INTERNET-ului (partea a II-a)
Cuprins
12.1 Serviciul World Wide Web
12.2 Serviciul de poștă eletronică
Obiective:
În cadrul acestei teme se face o analiză serviciilor WWW și poștă
electronică. Sunt prezentate facilitățile programelor de navigare pe Internet
și a celor de căutare a informațiilor pe Internet. De asemenea, se evidențiază
funcțiile programelor de poștă electronică clasică și a celor de tip Webmail.
Bibliografie:

MatrixRom, 2007
2. http://uits.iu.edu – Indiana University, What is a browser, and what
browsers are available, 2010
3. https://tools.ietf.org/html/rfc3986 - Uniform Resource Locator
4. http://whatis.techtarget.com/definition/Web-server - Web Server, 2016
5. http://www.google.com/webmasters/guidelines.html
6. http://www.windowscentral.com/internet-explorer - Internet Explorer
7. http://mozilla-firefox-2016.free-browser.co/ - Mozilla Firefox
8. http://www.ebizmba.com/articles/search-engines - Motoare de căutare
11. http://www.microsoft.com/outlook
12. http://docs.yahoo.com/info/
13. http://www.basiccomputerinformation.ca/web-mail-vs-email-clients/ -
Webmail vs Email Clients, 2016
12.1 Serviciul World Wide Web

Definim World Wide Web-ul ca o reţea la nivel mondial, care pune la
dispoziţia utilizatorilor o colecţie de resurse multimedia interactive,
constituite într-o bază de date dinamică. Este cel mai util şi cel mai
interesant serviciu al Internet-ului, care are ca scop organizarea, întreţinerea
163
şi asigurarea accesului utilizatorilor la informaţii sub formă de text, imagini,

video şi sunete sub formă de baze de date hypertext la nivel mondial [1].
Creatorul acestui serviciu, Tim Berners-Lee, a avut intenţia de a-i pune în
contact pe toţi cercetătorii din lume, făcând posibilă o colaborare la nivel
mondial şi asigurând o cale de acces la colecţii de rapoarte, planuri, desene,
fotografii şi alte tipuri de documente aflate într-o continuă modificare.
Apărut din nevoia nevoia de comunicare între oamenii de ştiinţă din întreaga
lume, Web-ul pus la dispoziţia utilizatorilor obişnuiţi, a fost factorul
principal al dezvoltării Internet-ului. El a devenit o bază de date globală,
care se actualizează periodic şi care cuprinde pe lângă documente de tip text
şi imagini, sunete, clipuri video. De la realizarea în 1989 a primului site
Web, de către Tim Barners-Lee la CERN (Conseil Europeen pour la
Recherche Nucleaire), în Franţa, lumea celor 3D s-a dezvoltat vertiginos.
World Wide Web-ul a revoluţionat modul de organizare şi căutare a
informaţiilor pe Internet. Avantajul lui principal îl constituia capacitatea de
a combina tehnologia de reţea client-server cu formatul de reprezentare a
datelor hypertext, în vederea localizării rapide a informaţiilor într-o reţea de
reţele. În acest fel, orice staţie-client din Internet a primit accesul global,
adică a devenit capabilă să găsească o informaţie oriunde în reţea, fără a fi
nevoită să cunoască limbajul particular al unui anumit calculator.
Accesul la informaţiile Web se face printr-o tehnologie client/server,
bazată pe protocolul HTTP (HyperText Transfer Protocol), care descrie
cererile şi răspunsurile permise. Pentru identificarea unui document în
Internet se foloseşte URL-ul alocat resursei respective, accesibilitatea fiind
mult simplificată prin folosirea browser-elor Web. Protocolul HTTP este
folosit de serverele Web pentru a transfera pagini HTML către browsere
Web. Acest protocol este un standard comun care permite oricărui browser
să se conecteze la un server Web pentru a solicita documente hypertext, pe
care le descarcă pe staţia proprie [2].
Căutarea în spaţiul Web se face folosind adrese logice de localizare a
resurselor, numite şi URL-uri (Uniform Resource Locator - adresă
uniformă pentru localizarea resurselor). Conform acestuia, adresa uniformă
pentru localizarea resurselor (URL), cuprinde 3 elemente [3]:
<protocol>://<nume_DNS>/<nume_local>, unde:
• protocol – identificatorul protocolului: http, ftp, gopher etc;
• nume_DNS - numele domeniului pe care se află resursa;
• nume_local - identificarea resursei pe discul local.
Exemplu: http://www.upit.ro/welcome.html
164
Cele trei componente rezultate din exemplul de mai sus sunt:

- protocolul: http;
- numele DNS al serverului: www.upit.com;
- numele fisierului local: index.html.
În funcţie de protocolul utilizat, formatele standard de URL-uri sunt [3]:
http – protocolul nativ pentru accesul site-urilor Web; exemplu de adresă
URL: http://www.google.com
ftp - protocolul utilizat pentru accesul la fişiere prin FTP (File Transfer
Protocol). Numeroase servere de FTP din toată lumea permit ca, de
oriunde din Internet să se facă o conectare şi să se aducă orice fişier
plasat pe un server de acest tip. Deoarece FTP - ul nu are o interfaţă
prietenoasă, se preferă Web – ul, care nu implică modificări, dar face ca
obţinerea de fişiere să fie mai simplă; exemplu de adresă URL pentru
accesarea unui server FTP, cu preluarea unui fişier:
ftp://ftp.exem.net/pub/fold/fisier.txt
email - formatul URL al unei adrese de poştă electronică este:
mailto:user@host.
Adresele de localizare în Internet (URL-urile) au fost proiectate nu
numai pentru serviciul Web, ci şi pentru transferul de fişiere (FTP-ului),
conectarea la un calculator la distanţă (Telnet-ului), poşta electronică
(serviciul e-mail) etc., ceea ce face inutile interfeţele specializate pentru
aceste protocoale, dacă toate tipurile de acces în Internet sunt integrate în
programul de navigare pe Web.
Pentru protecţie şi securitate, s-au pus la punct metode care ascund
destinaţia finală a utilizatorilor web. Pentru că există posibilitatea de a intra
pe calculatorul utilizatorului folosindu-se de punctele slabe ale browser-elor,
sunt servicii care nu precizează adresa finală, ci o adresă intermediară,
realizându-se astfel opacitatea faţă de mesajele nedorite (spam-uri).
Web-ul se bazează pe două concepte fundamentale: hypertext şi
hypermedia, pe care le vom analiza în continuare.
Un document hypertext are anumite cuvinte sau fraze legate la alte
documente disponibile online. Un utilizator care citeşte un astfel de
document şi găseşte un cuvânt de legătură (hyperlink), îl poate activa şi
astfel controlul se transferă către un alt document, care are un grad mai mare
de specificitate, legat de cuvântul-hiperlegătură.
Hypermedia extinde conceptul de hypertext la alte forme de informaţii,
incluzând imagini, sunete şi clipuri video. O hiperlegătură pe un cuvânt
165
poate conduce la o imagine însoţită de sunet sau la un videoclip şi invers,

există legături pe imagini care conduc la alte informaţii text sau hypermedia.
Documentele hypertext, care se mai numesc şi pagini Web, sunt fişiere text
create în limbajul HTML (HyperText Markup Language) găzduite pe
servere Web şi care pot fi interpretate de programe de tip browser Web. Un
site Web se poate scrie în varianta tradiţională folosind un editor de texte,
dar cea mai mare parte dintre site-urile actuale sunt proiectate folosind
programe software de generare WYSIWYG, cum ar fi: FrontPage, Flash,
Dreamweaver etc care folosesc o paletă vastă de instrumente grafice, ceea
ce face ca proiectantul să nu se mai concentreze pe sintaxă, ci pe conţinut.
Servere Web – sunt calculatoare conectate la Internet printr-o conexiune
dedicată fiabilă, pe care sunt instalate sisteme de operare Windows, Linux
sau Unix şi care găzduiesc un site Web [4].
Un server Web controlează şi dirijează toate cererile HTTP ale reţelei,
formulate prin browsere individuale, către paginile Web ale site-ului. El are
rolul de a procesa aceste cereri şi de a trimite paginile solicitate către
browsere prin Internet. Serverul poate fi dedicat unui anumit domeniu sau
poate întreţine site-uri Web pentru mai multe domenii.
Serverele Web au performanţe diferite, în funcţie de scalabilitate, robusteţe,
securitate, portabilitate. O parte din software-urile de instalare a serverelor
Web sunt disponibile gratuit (free software) [4]:
Apache – construit iniţial după serverul Web dezvoltat de firma NCSA şi
preluat de un grup de dezvoltatori de software, care îl întreţin şi îi adaugă
noi facilităţi; este disponibil în mediul open source; este o aplicaţie multi-
platformă complexă şi reprezintă unul dintre cele mai frecvent folosite
servere Web pe Internet;
Microsoft IIS – este rapid, simplu şi este valabil numai pe platformele
Microsoft; statisticile îl plasează printre cele mai frecvent folosite servere
Web, un procent de 30% dintre website-uri aveau la bază acest server în
martie 2015 (https://news.netcraft.com/archives/2015/03/19/march-2015-
web-server-survey.html).
Browsere Web - sunt programe software care permit afişarea paginilor
Web şi pot transfera controlul altor pagini, prin hiperlegături (hyperlink-uri)
plasate pe texte, imagini şi alte obiecte din pagină [3].
Ele au un mecanism de căutare performant şi o interfaţă grafică deosebit de
prietenoasă pentru localizarea resurselor Web. Aşa cum am mai precizat, o
legătură (hyperlink) se defineşte ca URL şi este o porţiune de text sau grafic
166
care transferă controlul la o adresă Web asociată. Hyperlink-urile sunt

„firele” prin care se crează „pânza de păianjen”(web-ul).
Legăturile standard sunt marcate prin subliniere şi culoarea albastru, dar
pot fi modificate aceste setări prin schimbarea opţiunilor browser-ului. De
asemenea, o legătură selectată îşi schimbă culoarea, pentru ca utilizatorul să
ştie că a vizitat respectiva pagină HTML. O legătură poate fi o adresă în
acelaşi site Web sau într-un alt site, disponibil pe Internet.
Folosind opţiunile de lucru ale browser-ului, utilizatorul se reîntoarce de la
pagina vizitată la pagina iniţială sau poate alege o nouă locaţie, activând un
alt hyperlink. Sunt legături plasate pe imagini şi unele dintre ele, numite
imagini-hartă, pot conţine mai multe link-uri. În acest caz, pentru a face
selecţia corectă, există mai multe variante: o soluţie ar fi cunoaşterea
coordonatelor cursorului pe grafic, prin afişarea lor într-o fereastră aflată în
partea de jos a ecranului, o altă posibilitate mai simplă ar fi precizarea unui
text semnificativ la trecerea cu mouse-ul peste legătură.
Browserele moderne permit mai multe conexiuni http simultan, pentru a
descărca diferitele părţi ale unei pagini Web: text, grafice şi alte obiecte. De
asemenea, unele dintre aceste programe permit specificarea unor opţiuni la
instalare sau ulterior, cum ar fi ignorarea graficelor, prioritatea la încărcare a
textelor faţă de imagini sau simultaneitatea lor.
Paginile sunt definite ca URL-uri şi în consecinţă, identificarea lor se face
ca adrese http, dar sunt acceptate şi alte tipuri de URL-uri, definite prin alte
protocoale, cum ar fi: ftp (file transfer protocol), rtsp (real-time streaming
protocol), https (o versiune securizată a http). Formatul paginilor web este în
mod obişnuit HTML, identificat de protocolul HTTP. Ultimele versiuni de
browsere recunosc pagini realizate într-o combinaţie dintre HTML şi
XHTML şi includ o serie de componente adiţionale, cum ar fi: Usenet
(ştiri), IRC (Internet Relay Chat) şi e_mail, a căror funcţionare se bazează
pe alte protocoale decât HTTP: NNTP (Network News Transfer Protocol),
SMTP (Simple Mail Transfer Protocol), IMAP (Internet Message Access
Protocol), POP (Post Office Protocol) .
Conform ultimelor statistici mondiale, piaţa produselor informatice de tip
browser Web este dominată de programul Google Chrome (73,8%), urmat
de Mozilla Firefox (15,3%) și Internet Explorer (5,2%)
(http://www.w3schools.com/browsers/):
167
Tabel 5. Utilizarea browser-elor pe piaţa IT
Google Inc. a lansat propriul său program de navigare pe Internet, numit

Google Chrome în anul 2008. Într-o primă etapă, Google Chrome a fost
destinat numai sistemului de operare Microsoft Windows, însă compania a
lansat și versiuni pentru utilizatorii de Apple Macintosh și Linux. Chrome
este foarte rapid, având la bază un motor JavaScript V8 pentru rularea
aplicațiilor Web [5]. De asemenea, programul este conceput pentru a oferi
mai multă siguranţă pentru navigarea pe web: oferă protecţie integrată
împotriva phishingului şi a programelor malware, se actualizează automat,
astfel încât să permită cele mai recente actualizări de securitate.
Internet Explorer – este un produs software al firmei Microsoft, care a
apărut odată cu sistemul de operare Windows 95. Foloseşte mecanismul de
adresare standard (prin URL-uri), are o interfaţă grafică sugestivă, conţine
opţiuni de căutare rapidă, de salvare a fişierelor şi de securitate, toate
acestea au contribuit la distribuţia lui masivă în lumea Internet-ului.
Așa cum rezultă din statistici, Internet Explorer nu mai este un browser
intens folosit, el a pierdut lupta cu Google Chrome și cu Mozilla Firefox.
Începând cu versiunea Internet Explorer 7, browser-ul aduce îmbunătățiri
interfeței grafice, securităţii și funcţionalităţii.
Cele mai importante facilităţi sunt:
⇒ Tabbed browsing - navigarea bazată pe tab-uri;
⇒ Search box - adăugarea în interfaţă a unei casete de căutare ce
permite utilizarea mult mai uşoară, din orice tab, a search-engine-
urilor;
⇒ Zoom - posibilitatea de a mări şi micşora anumite zone din orice
pagină de web;
168
⇒ Phishing Filter - filtru pentru a preveni tentativele de direcţionare a

utilizatorului către un alt site decât cel la care acesta se aştepta să
ajungă, cu scopul de a obţtine informaţii confidenţiale;
Întreaga listă de îmbunătăţiri este disponibilă pe site-ul Microsoft, la adresa
http://www.microsoft.com/windows/ie/ie7/about/features/default.mspx.
Criticată pentru slăbiciunile din zona de asigurare a securităţii şi protecţiei
utilizatorilor, firma Microsoft s-a axat în special pe facilităţile de securitate,
introducând o serie de tehnologii noi, menite să păstreze confidenţialitatea
datelor:
• Phishing Filter - previne tentativele de phishing, atenţionând utilizatorul
dacă site-ul accesat este cunoscut ca fiind suspect sau dacă are un
comportament suspect;
• Protected Mode - este modul de execuţie al Internet Explorer 7 în cadrul
sistemului de operare Windows Vista, care izolează browser-ul,
permiţându-i să interacţioneze doar cu fişierele din folderul "Temporary
Internet Files".
• Address Bar Protection – este mecanismul prin care toate ferestrele
deschise, indiferent dacă sunt de tip pop-up sau normale, au prezent
câmpul de adresă, pentru a cunoaşte provenienţa lor.
• Delete Browsing History - este o facilitate specială, folosită pentru a
şterge toate elementele legate de sesiunile de browsing efectuate
(fişierele temporare, cookies, history, date personale şi parole salvate).
Din punct de vedere al noutăţilor aduse, navigarea bazată pe taburi (tabbed
browsing) era mult aşteptată de utilizatorii Internet Explorer-ului, cu atât
mai mult cu cât browser-ele Chrome, Firefox sau Opera au lansat-o de
câţiva ani.
Descărcarea fişierelor din Internet (downloads) constituie un risc, o metodă
de virusare a calculatoarelor. De aceea trebuie instalat un nivel mediu de
securitate, care să permită navigarea sigură şi trebuie să atenţioneze
utilizatorul înainte de downloading-ul unui conţinut nsigur.
Internet Explorer oferă anumite setări de securitate accesibile din Tools -
Internet Options – Security:
• Trusted sites (zone de încredere) – se crează o listă de zone cu nivel
scăzut de securitate pentru site-uri sigure, cum ar fi: Windows Update,
băncile, firmele de shopping, instituţiile culturale şi protocolul folosit
trebuie să fie https (http secure); sunt permise download-uri software
fără prompting din partea browser-ului;
169
• Restricted sites (zonă de restricţii) – impune cel mai înalt nivel de

securitate unor zone care nu sunt de încredere; la vizitarea acestor zone
Internet Explorer îl atenţionează de fiecare dată pe utilizator.
Versiunea Internet Explorer 11 a fost inclusă în sistemele de operare
Windows începând din anul 2013 (Windows 7) și apoi în versiunile
Windows 8 și Windows 10. Facilităţi oferite de Internet Explorer 11 [6]:
Optimizarea pentru touchscreen;
Oferă suport îmbunatatit pentru HTML5
Oferă îmbunătățiri pentru afișarea site-urilor.
Mozilla Firefox – este una dintre cele mai cunoscute aplicaţii open source,
care a revoluţionat în ultimii ani piaţa browser-elor Web. Fundaţia Mozilla a
demarat proiectul pentru un browser open source în anul 2002, dar prima
versiune Firefox 1.0.0 s-a lansat în noiembrie 2004. Ultima versiunea
apărută pe piaţă în 2016 este Firefox 50.0.2. În varianta standard de
distribuţie Firefox este uşor extensibil şi adaptabil cerinţelor utilizatorilor cu
ajutorul sistemului de extensii, disponibil pe site-ul Mozilla [7].
Facilităţile software-ului Mozilla Firefox:
• Comutarea între mai multe pagini în aceeaşi fereastră cu ajutorul tab–
urilor, prin mecanismul numit tabbed browsing; fiecare dintre aceste
ferestre are propriul său buton de închidere şi după o operaţie de
închidere se regăseşte în meniul History, lista Recently Closed Tabs.
• În precizarea paginii de start a browser-ului (home page) sunt permise,
de asemenea, multiple URL-uri, delimitate prin bare verticale, care
indică încărcarea mai multor pagini la deschiderea browser-ului, trecerea
de la o adresă la alta făcându-se prin mecanismul de navigare cu tab-uri;
• Integrarea unui mecanism de blocare a ferestrelor pop-up, care poate fi
cu uşurinţă modificat de către utilizator; prin acest mecanism sunt
blocate toate site-urile Web, implicit, dar se poate configura browser-ul
pentru a permite vizualizarea meniurile pop-up ale unor site-uri
individuale sau ale tuturor site-urilor Web;
• Includerea unui mecanism de coordonare a descărcărilor de fişiere
(download manager) care poate fi personalizat; download-urile pot fi
deschise automat în funcţie de tipul de fişier sau salvate direct pe disc;
implicit, Firefox descarcă toate fişierele pe desktop-ul Windows sau în
directorul user home în Linux, dar această opţiune este modificabilă;
acest manager are avantajul că utilizatorul poate vedea sursa URL
completă şi calea de destinaţie a fişierului care urmează a fi descărcat,
170
prin caseta de proprietăţi (Properties), în timp ce Internet Explorer arată

numai numele fişierului şi numele domeniului sursă;
• Live bookmarks reprezintă o altă facilitate a Firefox-ului, care permite
utilizatorilor să urmărească modificările noilor surse favorite; sunt
simplu de folosit şi sunt actualizate în timp real cu ajutorul unui link la
sursa corespunzătoare; actualizarea lor este automată, totuşi, nu există
nicio opţiune a browser-ului care să prevină sau să controleze
actualizările live bookmarks automate. Ele pot încetini încărcarea iniţială
a browser-ului, deoarece lasă deschise conexiunile şi pentru marcatorii
care eşuează la încărcarea corectă. Singura modalitate de a preveni acest
lucru este anularea live bookmarks;
• Dezvoltarea funcţionalităţii browser-ului Firefox prin instalarea unor
extensii (add ons), care se găsesc pe site-ul Mozilla Add-ons; exemple
de extensii: extinderea navigării cu tab-uri (tabbed browsing), blocarea
reclamelor din pagini (block advertisement), modificarea cursorului
mouse-ului (mouse gestures); multe dintre facilităţile oferite de Mozilla
sunt oferite ca extensii, aşa cum este cazul IRC (chatZilla) sau al
calendarului.
Firefox are un suport extensiv pentru cele mai multe standarde Web de bază,
incluzând HTML, XML, XHTML, CSS, JavaScript, DOM.
Motoarele de căutare (cunoscute şi sub numele de Web crawler, Web

spider sau Web robot) sunt combinaţii dintre programe de căutare (numite şi
Roboţi, Crawlere sau Spidere) şi baze de date dinamice [8]. Programele de
căutare parcurg World Wide Web-ul într-o manieră sistematică (spidering),
cu o anumită periodicitate, pentru a obţine şi a actualiza informaţii pe care le
depozitează în baze de date, devenind accesibile utilizatorilor Internet, prin
formularea unor cuvinte sau fraze cheie.
Cu ajutorul programelor-crawlere se obţine o copie a tuturor paginilor
vizitate, pentru o procesare ulterioară, printr-un motor de căutare (search
engine), care va indexa paginile, în scopul realizării unor căutări rapide. De
asemenea, au rolul de a verifica hyperlink-urile şi de a valida codul HTML
al paginilor vizitate, realizând astfel o întreţinere a imaginii resurselor
conţinute de site-urile Web.
Pentru actualizarea bazei de date, un crawler Web porneşte cu o listă
primară de URL-uri de vizitat (numite seeds), la accesarea cărora identifică
hyperlink-urile conţinute în pagini şi le adaugă în lista URL-urilor de vizitat,
constituind astfel o zonă limită de căutare, numită şi crawl frontier. Aceste
171
adrese de frontieră sunt vizitate în mod recursiv, periodic, în concordanţă cu

un set de politici prevăzute la proiectarea software-ului.
În momentul formulării unei cereri de către un utilizator final, prin
precizarea unui anumit cuvânt (sau unei anumite sintagme), motorul de
căutare apelează la propria bază de date şi alcătuieşte o listă ordonată cu
paginile Web care se referă la noţiunea respectivă, în care sunt specificate şi
adresele acestora. Alcătuirea catalogului de pagini care conţin o anumită
combinaţie de cuvinte este un proces complex, care implică sortarea
paginilor după relevanţa lor, considerată ca măsură a calităţii informaţiilor
despre subiectul respectiv.
Performanţele unui Web crawler sunt determinate de modalitatea de
rezolvare a parcurgerii unui număr foarte mare de site-uri Web, de
algoritmul de selecţie a paginilor reţinute, de politica de re-vizitare a
paginilor şi de execuţie în paralel a mai multor operaţii.
Baza de date este constituită din adrese de localizare a serverelor Web
în Internet (URL-uri) şi cuvinte sau fraze cheie, pentru regăsirea unor
informaţii. Este dificil de actualizat o astfel de bază de date, ţinând cont de
ritmul în care apar noi servere şi site-uri Web. Programul are alocate cuante
de timp pentru parcurgerea fiecărui site şi a fiecărei pagină Web, în cadrul
acestora el trebuie să-şi stabilească priorităţile de preluare a informaţiilor,
pentru a selecta ceea ce este semnificativ. Este posibil ca în intervalul dintre
două accesări ale crawler-ului, site-ul să se dezvolte prin adăugarea de noi
pagini sau să se reducă prin ştergerea unor pagini mai vechi.
Exemple de criterii de stabilire a importanţei site-urilor: după popularitatea
site-urilor, stabilită prin contorizarea legăturilor şi accesărilor, după calitatea
lor şi după domeniul prioritar pe care îl tratează.
Web-ul are o natură dinamică şi parcurgerea unei fracţiuni din el poate
consuma mult timp, măsurat în săptămâni şi luni. Este plauzibil ca după ce
crawler-ul a terminat baleierea unui site Web, acesta să înregistreze o serie
de evenimente, cum ar fi crearea, actualizarea sau ştergerea unor resurse.
Proiectanţii de motoare de căutare au recurs la anumite politici de re-vizitare
a paginilor Web pentru a deţine copii actualizate ale resurselor.
Există un număr mare de motoare de căutare, cele mai cunoscute fiind
Google, Yahoo, MSN, Bing. Ele sunt apreciate după complexitatea
opţiunilor de căutare şi după viteza de lucru.
172
Fig. 57 Statistici mondiale privind cele mai utilizate motoare de căutare

(https://www.netmarketshare.com/search-engine-market-share.aspx?qprid=4&
qpcustomd=0)
S-a constatat că motorul de căutare cel mai frecvent folosit este Google
(aproximativ 75.97% din căutările de pe Internet), deoarece el oferă liste de
pagini cu relevanţă mare în domeniul cercetat. Este recomandată folosirea a
minimum două crawlere la căutarea unor informaţii pe Internet, pentru o
documentare cât mai precisă şi mai completă. Motoare de căutare foarte
bune sunt şi Yahoo şi Bing, care oferă rezultate la fel de bune şi uneori chiar
mai complete decât Google.
Motoarele de căutare sunt de trei tipuri:
o Programe care au propria lor bază de date (de exemplu Google);
o Programe care folosesc bazele de date ale altor motoare (cum ar fi: MSN,
care foloseşte serviciile LookSmart şi Inktomi);
o Programe care au o bază de date proprie, dar folosesc şi bazele de date
ale altor motoare (de exemplu Yahoo, care folosește și bazele de date ale
motoarelor Google, Inktomi şi Overture – pe ultimele două le-a preluat).
În afară de aceste trei tipuri, există şi o categorie aparte de programe, care
nu sunt motoare de căutare în adevăratul sens al cuvântului, dar care pot
prelua informaţiile prin intermediul altor crawlere. Ele se numesc motoare
integratoare ("clustering engines" sau "metasearch engines") şi cele mai
cunoscute sunt: ProFusion, Vivisimo şi Dogpile. Căutarea pe aceste site-uri
a unui cuvânt sau a unei combinaţii de cuvinte declanşează cercetarea
informaţiilor cu ajutorul a cel puţin 5 motoare (Google, Overture, MSN,
173
AllTheWeb, Altavista, etc.), iar lista obţinută va fi sortată de motorul

integrator şi prezentată utilizatorului.
Vom prezenta în continuare caracteristicile a două dintre motoarele de
căutare cel mai frecvent folosite:
A. Google a fost realizat de Larry Page şi Sergey Brin la Universitatea
Standford, în septembrie 1998, bazându-se pe limbajele C++ şi Python.
Prima variantă a produsului software a fost un motor de căutare performant,
după care s-a dezvoltat prin adăugarea altor servicii: publicitate de afaceri,
webmail, grupuri de ştiri etc.
A captat rapid atenţia utilizatorilor pentru că era simplu de folosit şi datorită
rezultatelor semnificative obţinute la formularea interogărilor. În anul 2000,
Google a venit cu o nouă idee, şi anume să acorde o tentă comercială
motorului, prin asocierea reclamelor la anumite cuvinte cheie de căutare.
Google foloseşte algoritmul PageRank pentru a ordona paginile Web care
conţin şirul de căutare dat. Acest algoritm calculează numărul de solicitări al
paginilor, bazându-se pe link-urile care fac trimitere către acestea.
Algoritmul este derivat din legăturile generate de utilizator, corelate cu
conceptele umane despre importanţa anumitor informaţii.
Câteva dintre facilităţile Google:
Fiecare cerere poate fi formulată prin maximum 32 de cuvinte cheie, iar
lista de rezultate este limitată la primele 1000 de pagini;
Google permite căutarea în surse non-Web; deşi are la dispoziţie o
indexare imensă, motorul de căutare a fost astfel proiectat încât să ia în
considerare cantitatea considerabilă de informaţie accesibilă de pe
website-uri prin cereri, nu prin legături. Acest aşa-numit deepweb este
acoperit minimal de Google şi conţine, de exemplu, cataloage de
biblioteci, documente legislative, agende de telefon etc., adică tocmai
ceea ce este cuprins în termenul de surse non-Web de date;
Google indexează fişiere HTML şi alte 13 tipuri de fişiere, printre care:
PDF, documente Word, tabele Excel, Flash SWF, fişiere text etc;
Google plasează marcatori (cookies) pe sistemele utilizatorilor, ceea ce
îi permite să cunoască în timp preferinţele lor;
În plus față de instrumentele de căutare avansată în paginile Web,
Google mai furnizează şi servicii de căutare imagini, grupuri de ştiri
Usenet, ştiri pe website, clipuri video, hărţi, articole de vânzare online.
174
Fig. 58 Motorul de căutare Google

Cu cât importanţa Google în lumea Internet-ului a crescut, cu atât mai mult
s-au intensificat acţiunile de împiedicare a funcţionării lui corecte. Astfel, s-
a încercat influenţarea algoritmului de relevanţă al paginilor prin
încorporarea unor cuvinte care să fie ţinte către anumite „locuri” (site-uri
Web), în special în eticheta-titlu; dar frecventa depistare a unui cuvânt cu
aceeaşi ţintă (target), a făcut ca pagina să pară suspectă algoritmilor Google
care verifică mesajele electronice nesolicitate (spam-urile).
Considerat cel mai cuprinzător motor de căutare de pe Web, Google
primeşte peste 3 bilioane de cereri în fiecare zi, prin diferite servicii.
În 2016, statisticile demonstrează în continuare canalizarea preferințelor
către motorul de căutare Google, urmat de Bing și Yahoo.
B. Yahoo! Search este motorul de căutare al companiei americane
Yahoo!Inc, care a creat un portal Internet ce furnizează o serie întreagă de
produse şi servicii, pe lângă cel de căutare de informaţii pe Web, cum ar fi:
webmail, video, jocuri, grupuri de ştiri etc.
Compania a fost fondată de 2 absolvenţi ai Universităţii Stanford : Jerry
Yang şi David Filo în ianuarie 1994. Numele companiei, ales de cei doi
175
fondatori, este ca o definiţie generală a lumii: naturală, nesofisticată,

necivilizată şi provine din iniţialele "Yet Another Hierarchical Officious
Oracle” [12].
Marele concurent al companiei a fost dintotdeauna Google şi din competiţia
care există între ele, utilizatorul obişnuit a avut numai de câştigat. La
sfârşitul anului 2002 şi în 2003, Yahoo! Search şi-a îmbunătăţit serviciile de
căutare achiziţionând alte motoare: Inktomi, Overture Services, Inc., care
era proprietarul motoarelor de căutare AltaVista and AlltheWeb.
În februarie 2004, Yahoo a înregistrat o scădere în competiţia cu Google şi
atunci a revenit la propria sa tehnologie de furnizare a rezultatelor găsite. În
aprilie Google a realizat Gmail, serviciul său de webmail oferind 1GB de
memorare, iar Yahoo a replicat în iulie, actualizând şi el serviciul de
memorare a conturilor libere de pe Yahoo! Mail de la 4 MB la 100 MB.
Următorul pas a fost făcut de Google, care a lansat Google Talk,
transmiterea vocii prin Internet (Voice over IP) şi serviciul de mesagerie
instantaneu, în august 2005 [12].
Fig. 59 Motorul de căutare Yahoo! Search
176
Yahoo furnizează o mare varietate de servicii Internet care acoperă cea mai
mare parte a activităţilor online. Se încadrează în tipul webportal-urilor şi
încă de la lansare (http://www.yahoo.com/) furnizează ultimele ştiri,
informaţii financiare (Yahoo Finance) şi dă accesul rapid celorlalte servicii
integrate: Yahoo!Mail, Yahoo Maps, Yahoo!Groups şi Yahoo!Messenger.
Yahoo! Search este al doilea motor de căutare pe Internet, ca urmare a
performanţelor sale şi a numărului mare de vizitatori pe care îi are zilnic.
Yahoo este preferat şi datorită serviciilor de căutare în adâncime (pe
verticală) prin intermediul componentelor Yahoo! Image, Yahoo! Video,
Yahoo! News şi Yahoo! Shopping Search. Din anul 2003, componenta
Yahoo! Search a devenit un crawler Web original, bazat pe un motor de
căutare, cu un crawler reinventat Yahoo! Slurp, care combină facilităţile
motoarelor de căutare preluate, cu cercetarea proprie.
Statisticile dovedesc că în domeniul comunicaţiilor între utilizatorii de
Internet, Yahoo! Mail şi Yahoo! Messenger deţin prima poziţie în domeniu,
la aceste performanţe contribuind şi facilitatea ca spaţiul de memorare
dedicat conturilor utilizator nelimitat, introdusă în mai 2007.
12.2 Serviciul de poştă electronică

Poşta electronică (numită şi electronic mail sau e-mail) este o metodă de
stocare şi transmitere a mesajelor utilizator prin sisteme de comunicaţie
electronice. Este cel mai răspândit serviciu Internet, permiţând o comunicare
rapidă şi fiabilă între oricare doi corespondenţi din întreaga lume [9][10].
Serviciul e-mail consideră că fiecare utilizator are o cutie poştală (mailbox)
de minim 1,5-2Mb pe serverul de mail, unde are deschis un cont şi poate
primi mesaje. Funcţionarea serviciului este asincronă, emiţătorul şi
receptorul mesajului nu trebuie să fie simultan conectaţi la Internet.
Fiecare cutie poştală are o adresă compusă din numele utilizatorului şi
domeniu unde are contul: user_name@dns.
Aşa cum reiese din definiţie, acest tip de aplicaţie include două categorii de
funcţii: transmiterea mesajelor prelucrate şi recepţionarea lor. Pentru
compunerea mesajelor se folosesc programe instalate pe staţia utilizator,
care asigură o serie de facilităţi: un editor propriu, servicii de conversie şi de
formatare. Pentru transmiterea mesajelor de la sursă la unul sau mai mulţi
destinatari, prin serverele de poştă electronică, sunt necesare protocoale care
să asigure servicii de transport, de transmitere cu prioritate, de stocare a
mesajelor până la confirmarea primirii lor şi de protecţie prin criptare.
177
Pentru a putea să transmită/recepţioneze mesaje, un calculator trebuie să

comunice cu un server de e-mail prin unul dintre protocoalele de livrare
[10]:
• POP3 (Post Office Protocol) – mesajele recepţionate sunt aduse de pe
server pe calculatorul utilizatorului;
• IMAP (Interactive Mail Access Protocol) – mesajele sunt păstrate pe
server-ul de e_mail.
Programele de poştă electronică funcţionează pe baza unor protocoale de
comunicaţie, care asigură accesul la server-ul de e-mail. Dintre standardele
care implementează protocoale de acces, cel mai utilizat este SMTP (Simple
Mail Transfer Protocol) - serviciul de poştă electronică folosit pe Internet
[9]. Pentru identificarea domeniului din adresa destinatarului se folosesc
convenţiile DNS (Domain Name Server), prin intermediul cărora se
stabileşte corespondenţa între domeniu şi adresa IP.
Dintre programele de poştă electronică frecvent folosite amintim: Microsoft

Outlook şi Outlook Express [11].
Un software de poştă electronică are implementate o serie de funcţii pentru
realizarea următoarelor operaţii:
• Compunerea şi transmiterea mesajelor;
• Vizualizarea şi arhivarea/ştergerea mesajelor primite;
• Retransmiterea unui mesaj primit către alţi utilizatori (Forward);
• Răspuns la un mesaj primit (Reply);
• Confirmarea recepţionării unui mesaj transmis;
• Ataşarea unor fişiere de lungime mai mică decât dimensiunea cutiei
poştale.
Indiferent de programul de poştă electronică folosit, mesajele au aceeaşi
structură:
1. Antet (Header) – conţine adresa destinatarului (câmpul To:), adresa
emiţătorului (From:), subiectul mesajului (Subject:); alte adrese
(Cc:) şi adrese (Bcc:);
2. Conţinut (Contents) – conţinutul mesajului (Body), ca text
nestructurat, uneori conţinând şi un bloc de semnătură electronică;
3. Fişiere ataşate (Attachements) – documente, imagini, fişiere
executabile etc ataşate mesajului.
Cc este o prescurtare a expresiei “Carbon Copies”, care are semnificaţia că
o copie a mesajului se va transmite şi adreselor din această casetă.
178
Bcc (Blind carbon copy) se foloseşte pentru a transmite o copie a mesajului

utilizatorilor precizaţi în această casetă, fără ca adresele lor să fie vizibile
celorlalţi destinatari ai mesajului.
Securitatea şi confidenţialitatea mesajelor este serios afectată în
ultimul timp, de spam-uri şi viruşi, care au devenit din ce în ce mai agresivi.
Spam-urile sunt email-uri comerciale nesolicitate. Sunt sute de milioane de
astfel de mesaje care circulă zilnic prin Internet.
Viruşii se propagă în special prin fişierele ataşate, care odată preluate, caută
o cale de replicare a lor în calculatoarele vulnerabile, mai ales pe sistemele
de operare Windows. Combinaţia spam-program de virusare este foarte
periculoasă, de aceea se recomandă utilizatorilor să nu deschidă e-mail-uri a
căror provenienţă le este străină (header-ul şi alte informaţii din email pot
adesea identifica emiţătorul) şi cu atât mai mult, să nu descarce fişierele
ataşate acestora. Companiile de software au pus la punct o serie de tehnici
anti-spam, bazate pe filtrarea mesajelor, pentru a regulariza traficul de poştă
şi a preveni comunicaţia anonimă.
O altă problemă care se pune este asigurarea confidenţialităţii poştei
electronice, care a fost şi ea compromisă din mai multe cauze:
o mesajele nu sunt criptate, în general;
o mesajele trebuie să treacă prin computere intermediare înainte de a atinge
destinaţia, ceea ce înseamnă că sunt interceptabile şi pot fi citite;
o mulţi ISP păstrează copii ale mesajelor pe serverele mail, înainte de a fi
livrate; mai grav este că rămân copiile şi câteva luni pe serverul de mail,
chiar dacă au fost şterse din cutia poştală;
Software-ul de poştă electronică pus la dispoziţie de firma Microsoft
cuprinde Outlook şi Outlook Express.
Crearea unui mesaj de poştă electronică:
1. Meniul File, opţiunea New, comanda Mail Message;
2. Se tastează numele destinatarului (-lor) în casetele To şi Cc, separate
prin (;) sau se selectează din Address Book
3. Se precizează pe scurt conţinutul mesajului în caseta Subject;
4. Se tastează mesajul propriu-zis;
5. Se ataşează fişiere;
6. Se setează eventualele opţiuni ale mesajului (Options): nivel de
importanţă, expirarea după o anumită dată, transmiterea cu o
întârziere controlată.
Pentru gruparea destinatarilor şi simplificarea căutării lor se foloseşte
agenda de adrese (Address Book). Acest termen defineşte o colecţie de
179
adrese furnizate de Microsoft Outlook, Microsoft Exchange Server sau

diverse servicii Internet, în funcţie de modul cum a fost setat programul
Outlook. În agendă sunt păstrate numele, adresele de e_mail şi liste de
distribuţie, constituite în vederea expedierii unui mesaj către un grup de
utilizatori. La compunerea unui mesaj, când se tastează numele
destinatarului într-unul din câmpurile To, Cc sau Bcc, automat Outlook îl
caută în Address Book şi dacă există, se transmite mesajul. Dacă nu
coincide cu niciunul dintre numele din agendă, programul solicită informaţii
suplimentare printr-un dialog Check Names.
Microsoft Outlook este o platformă software care oferă utilizatorilor o
gamă largă de facilităţi de lucru, dar care are şi un grad destul de ridicat de
insecuritate. Această barieră scăzută de securitate a făcut posibilă ataşarea
de fişiere care s-au replicat folosind lista de adrese a serverului Exchange
sau a utilizatorilor (virusul Melissa sau Sobig), sau exploatarea capacităţii
de formatare în HTML a mesajelor, prin confirmarea că adresele de e-mail
sunt ţinte valide pentru spam-uri. Outlook a constituit mult timp un mediu
cu o contribuţie majoră în proliferarea spam-urilor. O parte dintre aceste
neajunsuri au fost corectate în versiunea Outlook 2003: nu se mai încarcă
automat imaginile în e-mail-urile HTML şi sunt incluse filtre, iar altele prin
Service Pack 2 şi în versiunea Outlook 2007.
Webmail
Termenul de Webmail sau Web-based e-mail se referă la tratarea unui
client e-mail ca aplicaţie Web, care permite utilizatorilor să-şi acceseze
căsuţa poştală printr-un browser web [13]. Este o alternativă la utilizarea
programelor clasice de tip client bazate pe desktop, cum ar fi Microsoft
Outlook, Mozilla Thunderbird sau Eudora.
Un client webmail apelează la un serviciu de poştă electronică, care pune la
dispoziţia utilizatorului un spaţiu de stocare a mesajelor pe serverul propriu,
dar există şi excepţii. Termenul are şi semnificaţia de serviciu e-mail oferit
printr-un website, spre deosebire de serviciul obişnuit, care se asociază
noţiunii de acces internet. Serviciul webmail nu se foloseşte neapărat de
către un client propriu, poate fi uneori singura cale furnizată utilizatorilor de
a accesa email-urile de pe site-ul respectiv sau poate fi o cale suplimentară
de acces la alte metode, prin care se asigură accesul la email-urile altor
utilizatori (ca protocoalele POP3 sau IMAP) şi transmiterea mai departe a
mesajelor (email forwarding).
Primul Webmail de succes a fost Hotmail, lansat în 1997, înainte de
cumpărarea lui de către firma Microsoft. A urmat Yahoo! Mail, care s-a
180
dezvoltat rapid şi Gmail, lansat de Google în 2004. O parte din programele

software Webmail intră în categoria open-source (Horde IMP,
OpenWebmail, RoundCube, Zimbra, SquirrelMail) şi sunt folosite în
universităţi şi şcoli pentru a furniza studenţilor acces bazat pe Web (Web-
based access) pentru conturile lor de mail. De asemenea, mulţi furnizori de
servicii Internet (Internet Service Providers) oferă Webmail clienţilor lor.
Indiferent de categoria în care se încadrează, serviciile de Webmail au o
serie de caracteristici comune:
o Foldere de compunere, stocare, ştergere mesaje;
o Filtrare e-mailuri care sosesc, înainte de a fi trimise în folderele
corespunzătoare;
o Folder de păstrare a mesajelor şterse (Trash);
o Agendă de adrese (Address book).
Cele mai importante servicii Webmail oferă clienţilor facilităţi, cum ar fi:
o Dicţionar la compunerea mesajelor;
o Verificare gramaticală;
o Identităţi multiple ale emitentului;
o Capacităţi de căutare în căsuţa poştală a e-mail-urilor;
o Securitate la conectare;
o Acces la mesaje şi prin alte protocoale ca POP3 sau IMAP4;
o Transmiterea mai departe a mesajelor (E-mail forwarding);
o Detectarea mesajelor de tip spam (E-mail spam);
o Verificare anti-virus a fişierelor ataşate mesajelor.
Principalul avantaj al folosirii Webmail este posibilitatea de accesare a
căsuţei poştale, stocată pe un server public, de pe orice calculator conectat la
Internet şi care dispune de un browser Web. Un alt avantaje important îl
reprezintă întreţinerea centralizată a căsuţei poştale a clientului: salvări,
actualizări şi verificări ale securităţii mesajelor făcute de administratorul
serverului Webmail.
Politica legată de mesajele publicitare este diferită de la un furnizor
Webmail la altul: astfel, în timp ce anumiţi furnizori oferă adresele de e-
mail ale clienţilor lor celor care produc şi trimit spam-uri (Sneakemail,
TrashMail şi Mailinator), alţii oferă o securitate puternică din acest punct de
vedere, ca Hushmail, care nu disponibilizează nicio informaţie personală şi
transmite toate email-urile criptate.
181
Alte dezavantaje ale webmail-urilor:

Timpul de aşteptare al utilizatorilor pentru a citi şi a scrie mai multe e-
mail-uri în acelaşi timp. Ei pot edita mesajele offline şi apoi să le transmită
online;
Serviciile Webmail comerciale oferă adesea numai un spaţiu limitat de
memorare a mesajelor şi lansează avertismente la adăugarea de e-mailuri
peste capacitatea admisă; spre deosebire de un client al unui serviciu
Outlook, utilizatorii webmail nu păstrează implicit mesajele pe harddisk-ul
local, totuşi ei au la dispoziţie opţiunea de a salva mesajele importante pe
calculatorul propriu, manual sau printr-un software pop-mail;
Multe email-uri au dimensiuni reduse, sunt mesaje text de mai puţin de
2kb, dar prin folosirea Webmail, email-urile originale sunt trecute în
format HTML pe site-ului Web, astfel încât pot ajunge la 40 Kb sau mai
mari; aceasta conduce la o scădere semnificativă a vitezei, în special pe
conexiunie lente ale reţelei.
Conturile Webmail sunt adesea nesigure şi constituie ţinta spam-urilor.
Exemple de Webmail:
După lansarea Hotmail şi Yahoo! Mail, motorul de căutare Google a venit
cu propriul său serviciu de webmail, Gmail, în aprilie 2004, bazându-se pe
JavaScript, 1GB de memorare pentru toţi utilizatorii, o capacitate foarte
mare la acel moment. Ceilalţi competitori, în special Hotmail şi
Yahoo!Mail s-au străduit să ajungă şi ei la aceste performanţe, fiecare
crescând spaţiul de stocare şi dezvoltând noi versiuni ale interfeţelor de e-
mail. Competiţia puternică între cei trei mari furnizori de webmail —
Hotmail, Yahoo!Mail şi Gmail— a impulsionat domeniul şi acest lucru a
fost în beneficiul utilizatorilor.
Astfel, în aprilie 2005, Gmail a crescut capacitatea de stocare la 2 GB şi a
anunţat o creştere continuă, ajungând în 2007 lao capacitate de 2.77 GB şi la
o viteză de lucru de 4.72 bytes pe secundă.
Rezumat
World Wide Web-ul este cel mai important serviciu al Internetului, o reţea la
nivel mondial, care pune la dispoziţia utilizatorilor o colecţie de resurse
multimedia interactive, constituite într-o bază de date dinamică.
Căutarea în spaţiul Web se face folosind adrese logice de localizare a
resurselor, numite şi URL-uri (Uniform Resource Locator - adresă
uniformă pentru localizarea resurselor).
182
Browsere Web - sunt programe software care permit afişarea paginilor Web
şi pot transfera controlul altor pagini, prin hiperlegături (hyperlink-uri)
plasate pe texte, imagini şi alte obiecte din pagină. Piaţa produselor
informatice de tip browser Web este dominată de programul Internet
Explorer, urmat de Mozilla Firefox şi Safari.
Motoarele de căutare sunt combinaţii dintre programe de căutare (numite şi
Roboţi, Crawlere sau Spidere) şi baze de date dinamice. Programele de
căutare parcurg World Wide Web-ul într-o manieră sistematică (spidering),
cu o anumită periodicitate, pentru a obţine şi a actualiza informaţii pe care le
depozitează în baze de date, devenind accesibile utilizatorilor Internet, prin
formularea unor cuvinte sau fraze cheie. Există un număr mare de motoare
de căutare, cele mai cunoscute fiind Google, Yahoo, Bing, MSN, apreciate
după complexitatea opţiunilor de căutare şi după viteza de lucru.
În 2007 Yahoo!Mail a câştigat competiţia, oferind un spaţiu de stocare
nelimitat clienţilor săi.
Poşta electronică (numită şi electronic mail sau e-mail) este o metodă de
stocare şi transmitere a mesajelor utilizator prin sisteme de comunicaţie
electronice.
Pentru a putea să transmită/recepţioneze mesaje, un calculator trebuie să
comunice cu un server de e-mail prin unul dintre protocoalele de livrare:
• POP3 (Post Office Protocol) – mesajele recepţionate sunt aduse de pe
server pe calculatorul utilizatorului;
• IMAP (Interactive Mail Access Protocol) – mesajele sunt păstrate pe
server-ul de e_mail.
Programele de poştă electronică funcţionează pe baza unor protocoale de
comunicaţie, care asigură accesul la server-ul de e-mail. Dintre standardele
care implementează protocoale de acces, cel mai utilizat este SMTP (Simple
Mail Transfer Protocol) - serviciul de poştă electronică folosit pe Internet.
Termenul de Webmail se referă la tratarea unui client e-mail ca aplicaţie
Web, care permite utilizatorilor să-şi acceseze căsuţa poştală printr-un
browser web. Principalul avantaj al folosirii Webmail este posibilitatea de
accesare a căsuţei poştale, stocată pe un server public, de pe orice calculator
conectat la Internet şi care dispune de un browser Web. Un alt avantaje
important îl reprezintă întreţinerea centralizată a căsuţei poştale a clientului:
salvări, actualizări şi verificări ale securităţii mesajelor făcute de
administratorul serverului Webmail.
183

1. Ce se înţelege prin World Wide Web şi ce modalităţi de accesare
cunoaşteţi?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. Care este structura mesajelor de poștă electronică?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
3. Ce funcții îndeplinește un program de poştă electronică?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
4. Precizați cateva măsuri de protecție a mesajelor de e_mail?
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
Teste grilă
1. Ce sunt programele de navigare pe WWW?
a. sunt programe software care permit afişarea paginilor Web şi pot

transfera controlul altor pagini, prin hiperlegături (hyperlink-uri) plasate
pe texte, imagini şi alte obiecte din pagină.
b. sunt combinaţii dintre programe de căutare şi baze de date dinamice.
c. sunt software-uri care se ocupă de gestionarea și coordonarea
activităților calculatorului.
2. Care este definiția World Wide Web?
184
a. un complex de sisteme ce realizează încărcarea şi execuţia mai multor

programe în sisteme care execută simultan mai multe task-uri ale
aceluiaşi program pe procesoare/nuclee diferite;
b. este o reţea la nivel mondial, care pune la dispoziţia utilizatorilor o
colecţie de resurse multimedia interactive, constituite într-o bază de date
dinamică;
c. un pachet de programe cu ajutorul cărora se construiesc aplicaţii
informatice dedicate.
3.Selectați dintre opțiunile următoare care sunt funcțiile unui software

de poștă electronică:
a. vizualizarea şi arhivarea/ştergerea mesajelor primite;
b. planificarea execuţiei proceselor;
c. ataşarea de fişiere mesajelor ;
d. alocarea de resurse hardware și software pe stația-utilizator ;
e. a+c;
f. b+c;
g. c+d.
4.Care dintre următoarele afirmații referitoare la Webmail este

adevărată?
a. Este un serviciu de poștă electronica oferit printr-un site Web;
b. Oferă posibilitatea de accesare a căsuţei poştale de pe un calculator care
dispune de un browser Web;
c. Nu permite întreţinerea centralizată a căsuţei poştale a clientului.
185
Tema 13. Rolul tehnologiei informaţiei în domeniul economic

Cuprins:
13.1. Eficientizarea activității unei organizații folosind Microsoft Office
13.2. Domenii principale de utilizare Microsoft Office
Obiective:
• Eficientizarea activității unei organizații prin folosirea pachetului de
programe Microsoft Office: prezentarea componentelor pachetului
Office (Word, PowerPoint, Excel)
• Domenii principale de aplicație ale pachetului Microsoft Office
Bibliografie:
1. Logica Bănică, Ioan Liţă, Informatica-Noţiuni de bază şi aplicaţii

economice, MatrixRom, 2007
2. Steve Johnson, Microsoft Office Word 2007, Editura Niculescu,
2008
3. Steve Schwartz, Microsoft Office 2007, Editura Niculescu, 2009
13.1. Eficientizarea activității unei organizații folosind Microsoft Office
Microsoft Office este un ansamblu de aplicații și servicii desktop

corelate, destinate sistemelor de operare Microsoft Windows.
Aplicațiile Office au luat amploare datorită unor facilități integrate,
comune tuturor componentelor, cum ar fi: partajarea datelor prin
mecanismul OLE și utilizarea limbajului Visual Basic for Applications.
Versiunea Office 2007 (lansat în ianuarie 2007 pentru SO Windows)
introduce o nouă interfață utilizator și un nou format de documente Office,
Open XML (docx, xlsx, pptx).
Componentele pachetului Microsoft Office sunt următoarele:
Word – procesor de texte;
Excel – program de calcul tabelar;
Outlook – program de poștă electronică;
PowerPoint – program pentru organizarea de prezentări profesionale;
186
Publisher - program folosit pentru proiectarea de etichete, calendare,

ziare, cărți poștale;
Access – sistem de management al bazelor de date;
Project - software de realizare a managementului de proiecte;
Visio – program pentru proiectarea de diagrame și scheme.
Versiunile ulterioare includ și alte componente, cum ar fi:

Accounting – instrument pentru conducerea finanțării afacerilor;
Communicator – program de stabilire a comunicațiilor între clienți în
cadrul conferințelor și întalnirilor în timp real;
Document Imaging – aplicație ce permite editarea documentelor scanate.
Dintre procesoarele de texte, la ora actuală cel mai frecvent folosit este
Microsoft Word, datorită simplității în operare și multiplelor funcții oferite
utilizatorilor. Înainte de a trece la prezentarea lui, vom defini semnificația,
caracteristicile generale și etapele tehnoredactării cu ajutorul procesoarelor
de texte.
13.1.1 Noţiuni de tehnoredactare computerizată

Tehnoredactarea computerizată este activitatea prin care se editează
texte pe un sistem de calcul, folosind un program software specializat,
compatibil cu sistemul de operare.
Produsul software specializat în operaţiile de tehnoredactare se numeşte
procesor de texte sau editor de texte.
Procesoarele de texte operează cu documente, care conțin texte, imagini,
tabele, grafice şi alte elemente, procesate unitar.
Pentru editarea unui document este bine să se întocmească o schemă de
tehnoredactare, care să cuprindă principalele caracteristici de lucru:
formatul paginii, stabilirea marginilor, alegerea titlurilor şi subtitlurilor,
numerotarea paginilor, stabilirea paragrafelor, a tipului şi dimensiunii
caracterelor în cadrul lor, inserarea de enumerări, de tabele etc.
Se defineşte noţiunea de paragraf ca fiind porţiunea de text cuprinsă între
două apariţii ale caracterului special „linie nouă” (new line), corespunzător
tastei <Enter>.
Schema trebuie să aibă în vedere cele trei niveluri de tehnoredactare
computerizată:
a) nivelul document – prin care se stabilesc caracteristicile globale, de
ansamblu, ale documentului:
187
formatul paginii: A3, A4, A5, letter etc;

marginile paginilor;
antetul şi subsolul de pagină, cu includerea numerotării paginilor;
precizarea titlului şi subtitlurilor pe capitole.
b) nivelul paragraf – se stabilesc atributele paragrafelor documentului:
tipul şi dimensiunea caracterelor corespunzătoare fiecărui paragraf;
modul de aliniere a paragrafului;
dimensiunea şi tipul aliniatului.
c) nivelul caracter – se fac prelucrări asupra caracterelor din interiorul
paragrafelor, pentru obţinerea unor efecte care să scoată în evidenţă
anumite informaţii importante din document:
scrierea îngroşată (bold), înclinată (italic) sau subliniată (underline);
introducerea unor caractere speciale: săgeţi, figuri, semne speciale.
Există o serie de operaţii care nu pot fi încadrate pe nici unul dintre niveluri,
exemple concludente în acest sens fiind: încărcarea imaginilor, realizarea
cuprinsului, verificarea gramaticală a textului, ele se execută în general după
parcurgerea celor trei niveluri.
Scenariul tipic de editare a unui document este următorul:
a) se stabilesc caracteristicile generale ale documentului, aşa cum au fost
definite pe nivelul 1 al schemei de tehnoredactare: formatul paginii,
marginile, antetul şi subsolul;
b) se introduce textul de la tastatură sau prin import din alte fişiere de tip
text, compatibile;
c) se fac prelucrările caracteristice nivelului 2: definirea tipului şi
dimensiunii caracterelor, alinierea fiecărui paragraf;
d) se fac prelucrările caracteristice nivelului 3: îngroşarea şi sublinierea
unor cuvinte cheie, introducerea unor simboluri;
e) se inserează tabele şi se importă imagini, grafice create cu alte programe
specializate;
f) se realizează operaţii asupra întregului text: verificarea gramaticală,
extragerea cuprinsului;
g) se fac salvări intermediare, previzualizări şi listări intermediare pe tot
parcursul editării;
h) după corectarea documentului, se salvează şi se listează în numărul de
exemplare solicitat.
Programul de prezentări profesionale PowerPoint
188
Programul PowerPoint face parte din pachetul Microsoft Office şi este

destinat realizării de prezentări profesionale. El oferă o modalitate foarte
sugestivă şi prietenoasă de a susține expunerile de idei în cadrul
simpozioanelor, cursurilor, demonstraţiilor şi reclamelor.
Facilităţi oferite de programul PowerPoint:
1. crearea slide-urilor şi rearanjarea lor în ordinea dorită de utilizator;
2. aplicarea unui şablon (design) întregii prezentări;
3. formatarea individuală a diapozitivelor;
4. adăugarea obiectelor de prezentare (text, imagini, butoane);
5. aplicarea efectelor de tranziţie între slide-uri;
6. utilizarea efectelor de animaţie;
7. introducerea derulării automate a slide-urilor şi a hyperlink-urilor
pentru legarea unor diapozitive.
Pentru crearea unei noi prezentări există mai multe opţiuni:
• Blank Presentation – inserarea de slide-uri fără fundal predefinit;
• Design Templates – pentru aplicarea unui fundal predefinit pe toate
slide-urile prezentării (de exemplu: Artsy, Azuro, Blue Design);
• Existing presentation - inserarea de prezentări tematice existente;
• Personalizarea unor prezentări incluse în PowerPoint, folosind un
program expert („vrăjitorul”) – opţiunea From Autocontent Wizard
(şabloane de prezentări: Motivating a Team, Product and Service,
Marketing Plan, Business Plan, Brainstorming Session etc).
13.2 Domenii de utilizare Microsoft Office
Utilizarea procesorului de texte Word

Din exemplele de mai jos vom vedea utilitatea procesorului Word în
activitatea de tehnoredactare contracte, articole științifice și cărți:
A. Tehnoredactarea unui contract
Cerinţele de tehnoredactare sunt următoarele:
Sigla şi numele firmei furnizoare de servicii în antet şi numărul paginii în
partea de subsol;
Obligaţiile fiecărui partener, sub formă de paragrafe numerotate(1.1; 1.2)
Tabelă cu valoarea fiecărui serviciu contractat şi un total valoric pe întreg
contractul.
Rezolvarea problemei:
189
→ În prima etapă se stabilesc caracteristicile generale ale documentului:

formatul paginii, marginile, antetul şi subsolul – Page Setup:
o formatul paginii: A4
o orientarea paginii: Portrait
o marginile paginilor: Top, Bottom=2 cm, Left=2.5 cm, Right=2 cm;
Page Setup din meniul File cuprinde mai multe grupe de opţiuni: Margins –
prin care se precizează marginile documentului, dimensiunea antetului şi
subsolului, Paper Size – care stabileşte formatul paginii (A4, A5) şi
orientarea ei - Portrait (verticală) sau Landscape (Verticală) – fig. 60.
Dacă dimensiunile paginii sunt în inches se activează Tools – Options –
General şi se modifică selectează din caseta Measurement unites valoarea
Centimetres.
→ În etapa următoare se realizează antetul (plasarea siglei şi a numelui
firmei) şi subsolul (numerotarea paginilor);
o Introducerea antetului şi subsolului paginilor – Header and Footer
din meniul View;
Această opţiune determină apariţia unui text sau a unei imagini pe toate
paginile unei secţiuni sau ale documentului.
După selectarea opţiunii apare o bară de instrumente proprie, care contribuie
la formatarea antetului şi subsolului prin precizarea numărului de pagină
curent şi a numărului total de pagini ale documentului, inserarea datei şi a
orei curente, specificarea unui antet şi subsol identice cu ale secţiunii
precedente.
Se inserează în zona header-ului imaginea ce conţine sigla din Insert-
Picture-From File şi se scrie numele şi alte informaţii despre întreprindere;
se comută în zona footer şi se selectează din bara de instrumente opţiunea
Insert Page Number (pagina curentă).
190
Fig. 60 Page Setup - caracteristici generale ale documentului
→ Se trece la nivelul paragraf, unde se stabilesc atributele paragrafelor

documentului: tipul şi dimensiunea caracterelor corespunzătoare fiecărui
paragraf, modul de aliniere a paragrafului, dimensiunea şi tipul aliniatului.
o Folosind bara de instrumente Formatting – se scrie titlul centrat în
pagină, cu fonturi Times New Roman de 14, iar restul paragrafelor se
vor scrie cu fonturi Times New Roman de 12, aliniate Justify;
o Se numerotează articolele din contract folosind butonul Numbering de
pe bara de instrumente (fig. 61) sau din meniul Format – Bullets and
Numbering; subnumerotarea 1.1, 1.2 se face îmbinând opţiunea de
numerotare Outline Numbered cu butonul Increase Indent
191
Fig. 61 Numerotarea paragrafelor

→ La nivelul caracter se fac prelucrări asupra caracterelor din interiorul
paragrafelor, pentru obţinerea unor efecte care să scoată în evidenţă
anumite informaţii importante din document: scrierea îngroşată (bold) a
titlului şi a părţilor implicate în contract, sublinierea (underline)
serviciilor prestate.
→ Pentru evidenţierea serviciilor din contract, a termenelor de realizare şi a
a valorilor se crează o tabelă din meniul Table – Insert Table sau
butonul de pe bara de instrumente Standard. Se precizează numărul
de linii, numărul de coloane şi se poate selecta un format special al
tabelului (opţiunea Autoformat). Pe ultima linie şi ultima coloană se
aplică o formulă de însumare a valorilor (Table-Formula-Sum).
→ În final vom obţine documentul prezentat în figura 62, ce reprezintă
contractul cu cerinţele solicitate.
192
Fig. 62 Contract tehnoredactat în Word
193
B. Tehnoredactarea unui articol ştiinţific
Cerinţele formulate cu privire la formatarea documentului sunt:

Titlul lucrării, numele autorilor şi instituţia unde lucrează;
Rezumatul articolului scris sub formă de paragraf centrat stânga-dreapta;
Textul articolului organizat pe două coloane;
În cuprinsul lucrării sunt o serie întreagă de formule matematice;
Paragraful de concluzii prezintă un grafic al utilizării calculatoarelor în
activitatea întreprinderilor.
D. Generare de documente pentru o listă de persoane

În exemplul care urmează se va genera o listă de invitaţii, folosind trei
Generarea invitaţiilor (Mail Merge);
Marcarea unor câmpuri din document (Borders and Shading);
Listarea invitaţiilor (Print Preview, Print).
Asocierea aceluiaşi text unei liste de persoane sau interclasareaa
documentelor este o procedură complexă, care realizeză combinarea textului
conţinut în documentul principal (Main Document), cu un document
secundar, numit sursa de date (Data Source), unde sunt plasate informaţii
despre cei cărora le este adresat textul din documentul principal.
Rezultatul acestei asocieri va fi un alt document, memorat într-un fişier
distinct care va conţine câte o pagină (invitaţie, ofertă, scrisoare) pentru
fiecare intrare din sursa de date. Procesorul Word generează automat aceste
pagini, plasând în textul principal, în locurile marcate, numele, funcţia,
eventual denumirea firmei pentru fiecare persoană.
194
Semnificaţia acestei comenzi este de a utiliza acelaşi text, tip invitaţie sau
scrisoare, legat de numele unor persoane precizate într-o listă sau agendă.
Pentru generarea suitei de invitaţii cerute în exemplul nostru, se parcurg
următoarele etape:
Introducerea textului invitaţiei în fişierul-document principal; vom
realiza tot în această etapă marcarea unor câmpuri din document
prin chenare sau umbrire, operaţii care vor fi explicate după Mail
Merge;
Stabilirea listei (agendei) de persoane;
Asocierea textului cu lista de persoane (interclasarea celor două
documente).
În Word XP, toată succesiunea de operaţii este simplificată de folosirea
Wizard-ului Mail Merge din meniul Tools – Letters and Mailings (fig.63).
Interfaţa realizată cu ajutorul “vrăjitorului” este mult mai prietenoasă şi mai
uşor de folosit.
Fig. 63 Generare de documente pentru o listă de persoane
195
Utilizarea programului PowerPoint

Pornind de la prezentările incluse în programul PowerPoint, vă
propunem crearea unui plan de marketing pentru promovarea unui produs
informatic, conceput ca o sucesiune de etape:
a) Stabilirea caracteristicilor generale ale pezentării
La crearea unei noi prezentări (File->New Presentation), utilizatorul
are la dispoziţie mai multe variante, evidenţiate în fereastra Task Pane:
• slide-uri fără fundal (Blank Presentation);
• slide-uri cu fundal predefinit, propus de PowerPoint prin şabloanele din
Design Templates;
• prezentări tematice existente (Existing presentation);
• modele (şabloane) de prezentări predefinite, monitorizate cu
„vrăjitorul” (From Autocontent Wizard );
• modele localizate pe un site Web - opţiunea A template on a Web site.
Prezentările incluse în mediu, cum ar fi: BrainStorming Session, Motivating
a Team, Product and Services, Marketing Plan, Financial Overwiew sunt
formate dintr-o succesiune de 10–15 slide-uri, în care utilizatorul urmăreşte
o schemă de reprezentare şi un cadru general, ce pot fi personalizate cu
datele proprii, respectiv cu informaţiile furnizate de o firmă sau de o
instituţie. Pentru a realiza un plan de marketing, pornim de la unul dintre
modelele PowerPoint-ului, numit Marketing Plan, plasat în grupul
Sales/Marketing (fig. 64).
Indiferent de tipul de prezentare ales, utilizatorul poate modifica anumite
caracteristici generale (dimensiunea şi orientarea slide-urilor) cu ajutorul
comenzii File-Page Setup sau aplicarea unui antet şi a unui subsol
(numerotarea slide-urilor) folosind opţiunea View-Header and Footer.
Pentru crearea graficului se alege modelul Chart pentru slide, se activează

cu dublu click pe icoana graficului tabelul Excel şi se introduc datele de
reprezentat. Pe bara de meniuri se observă apariţia meniului Chart, ce
conţine comenzi de lucru cu graficele (Chart Type, Chart Options, 3-D
View etc).
O altă modalitate de a insera un grafic într-un slide este prin folosirea
opţiunii Insert - Chart sau a butonului corespunzător de pe bara de
instrumente standard.
196
Marketing Plan
Fig. 64 Aplicarea modelului de Marketing

În PowerPoint se pot realiza slide-uri cu scheme organizatorice
(organigrame) selectând şablonul Organization Chart şi modelul diagramei
din fereastra Diagram Gallery. În fereastra de constituire a organigramei
firmei de software, se observă meniuri şi butoane speciale (fig. 65) pentru
introducerea de casete pe nivelurile subordonaţi, colaboratori, asistenţi.
Fig. 65 Inserarea organigramei firmei de software
197
b) Selectarea tipului şi a fundalului fiecărui slide

În afara slide-urilor predefinite ale prezentării, se pot adăuga şi slide-uri noi,
din meniul Insert - New Slide, care declanşează un dialog (Apply slide
layout), prin care se stabileşte modelul său (Title, Chart, Clip art, Diagram
şi combinaţii ale acestora).
Ulterior există posibilitatea modificării şablonului unui slide, folosind
comanda Format - Slide Layout.
De asemenea, se stabileşte fundalul diapozitivelor cu comanda Format –
Slide Design şi alegerea unui model din panoul Apply a design template.
Dacă se aplică mai multe modele în cadrul aceleiaşi prezentări, se selectează
slide-urile şi se activează opţiunea Apply to selected slides.
c) Aplicarea efectului de tranziţie între slide-uri
După crearea întregii prezentări se aplică un efect de tranziţie între slide-uri,
folosind comanda Slide Show - Slide Transition. Aşa cum se observă în
fereastra de dialog din fig. 66, sunt disponibile următoarele opţiuni:
• efect vizual (Blinds Horizontal, Box In, Cover Down, Dissolve etc);
• viteza de tranziţie (Slow, Medium, Fast);
• tranziţia după un timing precizat sau ca urmare a activării mouse-ului;
• efect sonor (Applause, Breaking glass, Camera, Chime etc);
• model de tranziţie numai pentru slide-ul curent (Apply) sau pentru
întreaga prezentare (Apply to All).
d) Animaţia textelor şi obiectelor plasate pe slide-uri
Este uneori nevoie să captivăm publicul care urmăreşte prezentarea, să
întrerupem monotonia unei succesiuni de slide-uri. În acest scop recurgem
la animaţia textelor şi obiectelor, care se realizează prin apelarea comenzii
Slide Show - Custom Animation, parcurgând următoarele etape:
• Selectarea obiectului sau a textului;
• Precizarea ordinii în care apar obiectele (Animation order);
• Alegerea tipului de animaţie (Effects) şi eventual a sunetului (Sound);
198
Alegerea vitezei de tranziţie
Modalităţi de activare
a tranzitiei selectate
Fig. 66 Opţiuni disponibile la aplicarea tranziţiei între slide-uri

• Startarea animaţiei după un interval de timp sau la activarea mouse-ului
(Start Animation – Automatically sau On mouse click);
• Adăugarea unor efecte asupra textelor se face cu ajutorul opţiunii
Animate text, care permite: scrierea în întregime a textului (All at once),
succesiunea cuvintelor la intervale scurte de timp (By word) sau
succesiunea literelor (By letter);
• Testarea animaţiei obiectului în interiorul ferestrei (Preview).
În exemplul nostru, pentru marcarea în planul de marketing a segmentelor

cele mai interesate de produsul software oferit, procedăm astfel (fig. 67):
199
→ desenăm un obiect de deplasare, de dimensiuni reduse (de exemplu o

săgeată sau o elipsă), cu ajutorul barei de desenare (Drawing);
→ din meniul Slide Show alegem opţiunea Custom Animation care activează
fereastra destinată efectelor pe obiecte; în meniul Add Effect se observă
grupările pe efecte de animaţie: Entrance, Emphasis, Exit, Motion Path;
→ se activează opţiunea Motion Paths -> Draw Custom Path şi se
desenează cu mouse-ul traseul parcurs de obiectul selectat (săgeata).
Opţiune traiectorie-
utilizator
tilizator
tranziţie
Obiectul
`
Fig. 67 Definirea unei traiectorii-utilizator pentru animaţia unui obiect
e) Modificarea succesiunii slide-urilor în timpul prezentării
Succesiunea normală a slide-urilor în timpul prezentării se poate modifica în
anumite situaţii, cum ar fi:
transferarea controlului altei prezentări;
revenirea la un anumit diapozitiv;
necesitatea unor explicaţii sau renunţarea la anumite detalii;
apelarea unei pagini Web.
Pentru realizarea acestor întreruperi într-o prezentare se folosesc
hiperlergături (hyperlink-uri), care sunt două tipuri: pe text şi pe buton.
Etapele de creare a unei hiperlegături pe text sunt următoarele:
200
se selectează textul;
se activează meniul contextual cu click dreapta;
se preia comanda Insert Hyperlink care conduce la fereastra de stabilire
a destinaţiei (fig. 68);
opţiunile selectabile sunt: First Slide, Last Slide, Next Slide, Previous
Slide, Slide Titles dacă destinaţia este în acelaşi document (butonul
Place in this document);
dacă destinaţia este un alt document, se activează butonul Existing file or
page Web şi se caută locaţia.
Pentru crearea unei hiperlegături pe buton se procedează astfel (fig. 68):
din meniul Slide Show se activează comanda Action Buttons;
din galeria de butoane care apare se selectează modelul dorit: Home,
Back, Forward, Begin, End;
se plasează butonul pe slide şi apare fereastra Action Settings;
se folosesc în continuare opţiunile Hyperlink to;
se activează meniul contextual al butonului (click dreapta pe mouse)
pentru adăugarea unui text pe buton (Add Text).
Fig. 68 Fereastra de stabilire a destinaţiei unei hiperlegături
201
Rezumat
Tema 13 demonstrează efectele pozitive ale utilizării pachetului Microsoft
Office (procesorul de texte Word și programul de prezentări profesionale
PowerPoint), în scopul eficientizării activității de birotică a unei organizații.
Componentele principale ale pachetului Microsoft Office sunt:
Word – procesor de texte;
Excel – program de calcul tabelar;
PowerPoint – program pentru organizarea de prezentări profesionale;
Access – sistem de management al bazelor de date.
Tehnoredactarea computerizată este activitatea prin care se editează texte
pe un sistem de calcul, folosind un program software specializat, compatibil
cu sistemul de operare. Pentru editarea unui document este bine să se
întocmească o schemă de tehnoredactare, organizată pe trei niveluri:
a) nivelul document – prin care se stabilesc caracteristicile globale, de
ansamblu, ale documentului;
b) nivelul paragraf – se stabilesc atributele paragrafelor documentului;
c) nivelul caracter – se fac prelucrări asupra caracterelor din interiorul
paragrafelor.
Produsul software specializat în operaţiile de tehnoredactare se numeşte
procesor de texte. Din categoria acestora, cel mai performant este considerat
procesorul Word, componentă a pachetului Microsoft Office.
Ideea de a recurge la o succesiune de slide-uri care să conțină text, imagini,
animație și videoclip-uri pentru prezentări profesionale a apărut încă de la
prima variantă a pachetului Office și s-a concretizat prin programul
Microsoft PowerPoint. El oferă o modalitate foarte sugestivă şi prietenoasă
de a ajuta şi a exemplifica expunerile de idei în cadrul simpozioanelor,
cursurilor, demonstraţiilor şi reclamelor.
Sunt prezentate o serie de studii de caz din domeniul economic, realizate cu
ajutorul componentelor Microsoft Office.
Vă propunem rezolvarea următoarelor aplicații cu ajutorul programelor

Microsoft Office :
1. Să se realizeze un document de prezentare a rezultatelor financiar-
economice ale unei organizații, sub formă de tabele și grafice.
202
2. Să se realizeze o prezentare în PowerPoint pentru susţinerea lucrării de

licență, cu următoarele cerinţe:
a) Pe primul slide: titlul lucrării, numele studentului, instituţia de
învăţământ superior;
b) Pe al 2-lea slide: cuprinsul lucrării pe capitole, fiecare titlu de capitol
fiind o hiperlegătură de tip text la slide-ul de debut al capitolului;
c) Se va scrie un rezumat al primelor 2 capitole, însoțit de bibliografia
aferentă;
d) Se aplică un şablon (Design Templates) predefinit tuturor diapozitivelor;
e) Se aplică un efect de tranziție între pagini întregii prezentări.
3.Să se creeze un document în Word, care să reprezinte 2 pagini ale unui

ziar:
a) Prima pagină este pe verticală, pe două coloane;
b) A doua pagină este pe orizontală, pe o singură coloană;
c) Prima pagină conţine o imagine în prima coloană şi textul editorialului
pe a doua coloană;
d) A doua pagină conţine o tabelă cu facultăţile Universităţii din Piteşti,
numărul de locuri la admitere pentru fiecare facultate; să se facă un total
al numărului de locuri pe universitate.
4.Să se realizeze în Word un document care să conţină:

a) O pagină cu orientarea pe orizontală, având inserată o tabelă cu 4 linii şi
5 coloane – mijloacele fixe, valoarea lor de amortizare, perioada de
amortizare, rata de amortizare, valoarea amortizată;
b) A doua pagină cu orientarea pe verticală, având inserată o altă tabelă cu
5 linii şi 3 coloane – investiţii, valoarea investiţiei, timp de recuperare.
c) Să se numeroteze automat tabelele şi să se marcheze prin colorarea
celulelor mijloacele fixe şi investiţiile.
203
Bibliografie
1. Barbu, Gh., Bănică, L., Păun, V., Calculatoare personale. Arhitectura,

2. Bănică, L., Liță, I., Informatica economica – manual IFR, Editura
3. Barbu, Gh., Bănică, L., Sisteme informatice prin exemple, Editura
4. Militaru, Gh., Sisteme informatice pentru management, Editura BIC
ALL, 2004
5. L. Bănică, I. Liță, Informatica-Noțiuni de bază și aplicații economice, Editura
MatrixRom, 2007
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Northbridge.
7. http://en.wikibooks.org/wiki/A-level_Computing/AQA/Computer_
Components,The_Stored_Program_Concept_and_the_Internet/
Hardware_Devices/Secondary_storage_devices
8. http://www.caltech.edu
9. Marius Marusteri, Primii paşi în Linux, Polirom, 2006
10. http://w3techs.com/technologies/details/os-linux/all
18. http://www.avira.ro/ro/informatii_virusi/ce_sunt_virusii.html
19. http://www.microsoft.com/athome/security/spyware/
20. http://www.bitdefender.com/site/VirusInfo/browseVirusEnciclopedia/
21. L. Bănică, M. Jurian, C. Ştefan, Data center virtualization and its economic
effects for companies, Buletin știinţific - Știinţe Economice, Nr. 8 (14), 2009,
pag. 271-278
22. http://www.vmware.com/solutions/
23. Logica Bănică, Informatica economică – Manual universitar pentru
învățămantul FR, Ed. Universității din Pitești, 2014
24. Mariana Nagy, Mihaela Vizental, Asistarea deciziei folosind mediul Excel,
Editura Albastră, 2008
204
25. D. Bucerzan, A. Vulpe, Lectii de Excel (editia a V-a), Editura Albastra, 2011
26. Silvia Curteanu, Excel prin exemple, Editura Polirom, 2004
27. Mariana Nagy, Mihaela Vizental, Asistarea deciziei folosind Excel, Ed.
Albastră, 2008
28. Tanenbaum, A.S., Reţele de calculatoare, Computer Press Agora, 1997
29. Ioan Liţă, Logica Bănică, Protocoale de comunicaţie în Internet, MatrixRom,
2007
30. www.ietf.org/rfc/rfc1180 - RFC 1180 - A TCP/IP Tutorial, 1991
31. www.microsoft.com/technet/TCP-IP - TCP/IP Protocol Architecture
33. RFC 1035 Domain Names - Implementation and Specification
34. Traian Anghel, Ce trebuie sa stii despre Internet, Editura Polirom 2011
35. www.computer.org/join/grades.htm - Kevin J. Ma, Web Services: What’s Real
and What’s Not? , 2004
39. https://www.ietf.org/rfc/rfc2616.txt - Hypertext Transfer Protocol – HTTP/1.1
40. https://tools.ietf.org/html/rfc3986 - Uniform Resource Locator
41. http://whatis.techtarget.com/definition/Web-server - Web Server, 2016
42. http://www.google.com/webmasters/guidelines.html
43. http://www.windowscentral.com/internet-explorer - Internet Explorer
44. http://mozilla-firefox-2016.free-browser.co/ - Mozilla Firefox
45. http://www.ebizmba.com/articles/search-engines - Motoare de căutare
46. http://www.microsoft.com/outlook
47. http://docs.yahoo.com/info/
48. http://www.basiccomputerinformation.ca/web-mail-vs-email-clients/ -
Webmail vs Email Clients, 2016
49. Steve Johnson, Microsoft Office Word 2007, Editura Niculescu, 2008
50. Steve Schwartz, Microsoft Office 2007, Editura Niculescu, 2009
205

CIG I - INFORMATICĂ ECONOMICĂ - 2016 - Banica - Logica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CIG I - INFORMATICĂ ECONOMICĂ - 2016 - Banica - Logica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logica BĂNICĂ

Editura Universității din Pitești

Cursul de Informatică Economică este destinat studenților Facultății de

Numărul de ore de studiu individual 28

Numărul de ore de pregătire tutorială 14

Anul / Semestrul I/1

SI (curs) Evaluare finală scrisă 50%

Laborator Activitate laborator 10%

Tema de control 20%

Tema 1. Concepte de bază de tehnologia informației .............................. 5

Tema 2. Structura și funcționarea calculatoarelor personale (partea I)

Tema 3. Structura și funcționarea calculatoarelor personale (partea a

Tema 4. Sisteme de operare (partea I) ................................................... 41

Tema 5. Sisteme de operare (partea a II-a)............................................ 56

Tema 6. Sisteme de operare (partea a III-a) .......................................... 71

Tema 7. Sisteme de operare (partea a IV-a) .......................................... 90

Tema 8. Programul de calcul tabelar Excel (partea I) ........................ 101

Tema 9. Programul de calcul tabelar Excel (partea a II-a) ................. 112

Tema 10. Reţele de calculatoare ........................................................... 136

Tema 11. Utilizarea INTERNET-ului (partea I) ................................. 154

Tema 12. Utilizarea INTERNET-ului (partea a II-a) .......................... 163

Tema 13. Rolul tehnologiei informaţiei în domeniul economic ........... 186

Bibliografie ............................................................................................ 204

Tema 1. Concepte de bază de tehnologia informației

1. Bănică, L., Liță, I., Informatica economica – manual IFR, Editura

1.1 Informatica și tehnologia informației

Transmiterea şi prelucrarea informaţiilor în forma lor uzuală este

În cele ce urmează, vom încerca să precizăm ce este Informatica și care

1.2. Sistem cibernetic, sistem informațional și sistem informatic

Definiție: Sistemul este un complex relativ stabil de elemente aflate

În funcție de comportamentul lor și de relațiile intrări-ieșiri, sistemele sunt

Fig. 1 Sistem deschis cu conexiune inversă

O organizaţie economică se comportă ca un sistem cibernetic, format din

Definiție: Sistemul informaţional este o componentă a

Sistemul informațional are patru funcţii importante:

Definiție: Sistemul informatic (SI) este acea componentă a

Dacă într-o organizaţie, resursele şi fluxurile informaţionale sunt gestionate

• Baze de date gestionate cu ajutorul SGBD-urilor;

1.3. Avantajele introducerii IT în organizații

Datele reprezintă suportul formal al informaţiei, ele constituie intrările unui

1.4. Test de autoevaluare

b) un ansamblu de elemente având relaţii endogene, care există şi

5. Care este definiția corectă a sistemului informațional?

Tema 2. Structura și funcționarea calculatoarelor personale

1. Barbu, Gh., Bănică, L., Păun, V., Calculatoare personale. Arhitectura,

2.1. Ce este un calculator ?

cercetarea științifică în acest domeniu și au impulsionat, în acest fel, apariția

2.2. Principalele componente ale calculatoarelor personale

1. Unitatea centrală de prelucrare (UCP) formată din microprocesor şi

UNITATEA CENTRALĂ DE PRELUCRARE

Modem Imprimantă Tastatură

UNITATEA DE MEMORIE EXTERNĂ SISTEMUL DE PERIFERICE

Fig. 2 Arhitectura unui calculator personal [5]

În afara acestor unităţi funcţionale de bază, în configuraţia unui PC intră şi

Fig. 3 Componentele chipset-ului unui calculator personal [4]

Performanţele unui PC sunt date de câţiva factori de ordin tehnic[3]:

Procesorul menține legătura cu memoria principală a calculatorului prin

timp ce o excepție poate fi o eroare a FPU sau o instrucțiune necunoscută.

Memorie Controler Regiștrii

Fig. 4 Structura microprocesorului

îmbunătăţirea performanţelor a fost tehnologia dual-core, adică două nuclee

Fig. 5 Organizarea ierarhică a memoriei cache

Odată cu trecerea la tehnologia dual-core, s-a implementat și nivelul L3