Chris Simion - Dumnezeu se roaga la mine

Editura Trei (2016)

Tema: omul în căutarea lui Dumnezeu
Moto: Trăiește-ți autentic fiecare clipă!
Idee principală: Sara îl caută pe Dumnezeu, ajunge la concluzia că Dumnezeu și viața autentică se află dincolo
de moarte.

1. Ridurile dese și adânci nu mai pot fi acoperite cu nimic. Și dacă ar fi numai pe față... Însă odată cu cele care
apar la vedere, te chinuie cele din suflet.
2. Am rămas marcată de ultima ei respirație care s-a scurs printre degetele mele, ca mercurul.
3. (…) Din doi oameni nebuni și tineri cum sunt la început îndrăgostiții, inevitabil ajung, în doar câțiva ani,
niște indivizi bătrâni și plictisiți, gri, uscați unul de celălalt.
4. (...) Doi oameni sunt atrași unul de celălalt atâta timp cât nu se cunosc, cât între ei există mister. Când încep
să se cunoască, intervin rutină și blazarea.
5.Rare sunt cazurile când descoperirile fascinează, când introspecția se transformă din curiozitate într-un ritual.
Mereu ne îndrăgostim cu inima. Niciodată cu mintea. Și inima e oarbă. Alege aproape mereu ceea ce nu i se
potrivește. Ce e imposibil este să lăsăm rațiunea să-și bage coada în toată această nebunie. E imposibil pentru că
n-ar mai fi nimic. Inima are putere să pătrundă adânc în sufletul celui pe care îi alegem. Trebuie doar să avem
curaj.
6. Suntem atât de mici încât nu ne putem da seama de măreția ce ne lipsește. Nu cred că trăim autentic mai mult
de un minut din 24 de ore. Trece timpul fără a ne obliga la trăirea lui. Noi singuri suntem responsabili de ceea
ce trăim. Noi singuri suntem datori să avem o motivație pentru tot ceea ce facem. Și nimicul poate fi o motivație
dacă este nimicul acela adorat de Zei. A trăi fără justificări este ori moarte, ori sfințenie. În absolut nu există
cale de mijloc.
7. Un obiect poate fi încărcat atât de puternic cu energia ființei de la care l-ai primit încât, ai senzația că este cu
tine.
8. Credeam că răsturnând clepsidra fur timpul, fac să rămână pe loc, iar noi nu vom fi despărțite niciodată.
9. Când știi că nu mai ai timp viața se întâmplă altfel, vezi cu alți ochi cerul. Nu mai ai timp să urăști, nu mai ai
timp să te superi pentru că moartea poate oricând să-ți confiște acest drept.
10. A ține un jurnal este un act de curaj, pentru că este dezgolirea propriei tale ființe, de la emoții la gânduri, de
la fapte la neîmpliniri, în fața unei foi de hârtie.
11. De ce înainte de a avea curaj, mereu, trebuie să folosim condiționalul?
12. (…) Din toate vârstele prin care trecem, important este să păstrăm ceea ce este frumos și ne avantajează,
ceea ce ne ajută să fim liberi și să zburăm cât mai sus, spre necuprinsul albastru.
13. Încerc tot ceea ce sufletul este dispus să încerce. Viața este atât de scurtă încât nu avem nicio secundă de
pierdut. Trebuie să avem curajul să trăim ceea ce ne place.
14. Amintește-ți că exist în aceleași timp cu tine, că exist când exiști și tu. Atunci când uiți de tine, mă uiți.
Atunci când te ignori, mă ignori. Atunci când te ignori, mă ignori. Atunci când te înșeli, mă înșeli. Atunci când
te părăsești, mă părăsești. Atunci când te iubești, mă iubești. Atunci când te omori, mă omori. Dacă ai avea
măcar o secundă la dispoziție, o singură secundă pe care să mi-o dai… aș transforma-o în eternitate. Acolo unde
noi, eu și tu, nu putem exista despărțiți. Eternitatea mea este riscul secundei tale.
15. Ieri mi-am lăsat într-o halbă de bere aripile ca ofrandă adusă zeilor care m-au învățat să zbor. Azi, îmi las
într-o ceașcă de cafea speranța că în zațul ei îți voi găsi chipul. Mâine, îmi voi lăsa într-o picătură de sânge
dorul și răzvrătirea, pentru ca atunci când ne vom întâlni, să-mi sorbi suferința. Ce frumos ar fi să mă descoperi
cu ochii închiși, ce adevărat ar fi să mă atingi, respirându-mă.
16. (…) Îndrăgosteala este ca fulgerul: puternică, dar nu ține mult; și alunecă, îți scapă printre degete ca
mercurul, tocmai atunci când nu te aștepți.
17.Cât de puternici trebuie să fim ca să trăim numai în prezent? Să nu ne îngenuncheze nostalgia, să nu
plesnească în noi regretul? Să fim atât de puternici încât să respirăm doar ceea ce simțim în momentul în care
simțim.
18.(…) Când a văzut că săruturile urcă din ce în ce mai sus, spre El, Cerul a abdicat. Picăturile de ploaie s-au
transformat în picături de sărut și tot orașul a fost inundat de dragoste.
19. Cuvintele te mângâie, te strâng în brațe, te sărută, te mint, te ucid, dar niciodată nu pot fi mai mult decât
cuvinte. Eu vorbesc fără să spun cuvinte. E o crimă să încarnez timpul din noi.(…) (Copiii nu se tem de cuvinte
pentru că nu-și dau seama. De cuvinte se tem numai cuvintele îndrăgostite)
20. Cațără-te pe mine ca o umbră stingheră. Agață-te de mine precum crengile de tulpina bradului. Rupe-te de
mine ca frunzele în căderea anilor. Închide-mă în bătaia vântului și oprește-ți definitiv respirația. Cel puțin așa
vom muri împreună. Căci odată, în sângele tău m-am ascuns.