Alex Mihai Stoenescu Istoria Loviturilor de Stat Vol 3 PDF

Iubitorului de cultur\, SORIN V~NTU
ALEX MIHAI STOENESCU
ISTORIA
LOVITURILOR DE STAT
~N ROMÂNIA
1821-1999
vol. 3
Cele trei dictaturi
rao international publishing company

RAO International Publishing Company
Grupul Editorial RAO
C.P. 2-124 Bucure[ti, ROMÂNIA
ALEX MIHAI STOENESCU

Istoria loviturilor de stat `n România
1821-1999
vol. 3
Cele trei dictaturi
© Editura RAO International Publishing Company, 2002
Tipar digital executat de

EDITURA RAO Bucure[ti
2003
ISBN 973-576-457-1
Cuprins
Introducere / 7
Capitolul I
PERIOADA INTERBELIC|, PRELUDIU
AL DICTATURII 1920-1938 / 10
Capitolul II
CAMARILA, CENTRU DE PUTERE ~N STAT / 47
Capitolul III
LOVITURA MARILOR TR|D|RI / 185
Capitolul IV
NOAPTEA GENERALULUI / 258
Capitolul V
TENTATIVA DE LOVITUR| DE STAT
DIN 20-23 IANUARIE 1941 / 368
Capitolul VI
CEA DIN URM| GAF| / 454
Capitolul VII
INSTALAREA SISTEMULUI COMUNIST
~N ROMÂNIA / 575
BIBLIOGRAFIE / 696
Introducere
Nevoia de a ar\ta, cu probe aduse din istoria plin\ de ade-

v\ruri crude a României, c\ destinul nefast al ]\rii noastre nu
se poate schimba radical decît prin asumarea con[tient\ de
c\tre na]iunea român\ a deciziei de a construi aici un stat
democratic func]ional [i un capitalism modern, este scopul
acestui studiu. România trebuie s\ ias\ din ciclul erorilor sale
istorice, mereu repetate. Folosirea datelor istorice în scopuri
politicianiste, pentru legitim\ri îndoielnice sau pentru dema-
gogie, ascunderea în continuare a numeroaselor erori, din
care tinerii n-au cum s\ înve]e ceva, precum [i proiectarea
eroic\ a autorilor acestor erori ne împiedic\ s\ facem saltul
obligatoriu din mentalitate.
Cititorul a observat c\ în cursul acestor volume s-a întîlnit
mereu cu cîteva teme fundamentale ale analizei, care, de[i face
apel la informa]ii evocate [i în alte lucr\ri istoriografice sau la
detalii mai pu]in cunoscute, surprinde mai ales prin unghiul
diferit de abordare. Aceast\ op]iune nu vine neap\rat din orien-
tarea politic\ a autorului – am c\utat în permanen]\ s\ ob]in
o maxim\ obiectivitate – ci din faptul c\ alternativa a lipsit
analizei din ultimele decenii, abia mije[te ast\zi, iar cet\-
]eanul român continu\ s\ nu aib\ acces la o alt\ viziune asupra
cronologiei istorice a României moderne [i contemporane.
8 ALEX MIHAI STOENESCU
STOENESCU
Pe de alt\ parte, o serie de am\nunte ignorate sau subevaluate

se dovedesc acum – la o privire mai atent\ asupra repet\rii
proceselor socio-politice, deja tipice statului român – mult
mai importante pentru în]elegerea fenomenului de care ne
ocup\m. De aceea, volumele surprind [i unele secven]e
cunoscute ale istoriei noastre, dar individualizate altfel.
Urm\rind evolu]ia statutului [i a regimurilor sale politice, este,
în consecin]\, normal s\ grup\m cele trei dictaturi – carlist\,
antonescian\ [i comunist\ – într-o singur\ etap\. Altfel spus,
cartea de istorie a României moderne poate avea [i o alt\
cronologie, pe care o propunem spre reflec]ie:
· Preliminariile constituirii na]iunii române moderne; apari-
]ia mi[c\rii na]ionaliste în sînul marii boierimi [i confruntarea
sa cu interna]ionalismul revolu]ionar pa[optist (1821-1859).
· Introducerea prin [oc a institu]iilor burgheze occidentale
[i apari]ia conflictului stat-societate (1859-1871).
· Inaugurarea sistemului democratic românesc, diferit de
cel clasic occidental, continuat\ de efortul pentru gestionarea
sl\biciunilor sale structurale, (1871-1918).
· Criza sistemului democratic românesc [i pr\bu[irea sa
structural\, (1920-1938).
· Regimul dictaturilor (1938-1989).
· Deceniul libert\]ii anarhice (1990-2000).
Iat\, a[adar, de ce studiul asupra cauzei marilor [ocuri

politice – pe care le-a cunoscut, altfel inexplicabil, România în
toat\ aceast\ perioad\ – urm\re[te cîteva teme de profunzime.
Dou\ sunt centrale: raportul stat-societate [i studiul imagologic
al mentalit\]ii na]iunii române. Alte trei sunt secundare: evo-
lu]ia curentului politic de Dreapta, de la apari]ie [i pîn\ ast\zi;
chestiunea evreiasc\ [i influen]a francmasonic\, aspecte
aparent marginale, dar care au intervenit direct în cursul istoriei
na]ionale din ultimul veac [i jum\tate. Ca o coloan\ verte-
bral\ a întregii analize, Istoria loviturilor de stat în România
încearc\ s\ demonstreze c\ a existat o decizie politic\ gre[it\
la originea statului modern român, c\ era posibil\ [i o alt\
ISTORIA
ISTORIA LOVITURILOR DE STA
STAT ÎN ROMÂNIA 9
cale, mult mai apropiat\ de sufletul poporului român [i pentru

care Barbu Catargiu a pl\tit cu via]a, Eminescu [i Caragiale au
fost ostraciza]i, iar Petre P. Carp sau Mircea Eliade sunt [i
ast\zi prezenta]i ca ni[te tr\d\tori. Demersul [tiin]ific [i literar
pe care îl încerc aici n-ar fi decît o simpl\ proiec]ie în erorile
trecutului, dac\ nu ar exista [ansa ca ast\zi, con[tien]i de
ciclul distructiv al vie]ii noastre statale din trecut, s\
producem modific\rile substan]iale care s\ stabileasc\ un
raport firesc între na]iune [i ]ara ei. Înc\ mai este timp ca
România s\ reprezinte o crea]ie natural\ [i organic\ a
societ\]ii sale [i, crescînd nivelul de civiliza]ie al na]iunii, s\
emancipeze [i România, ca stat, cu un con]inut [i într-o form\
mult evoluate. Altfel, statul agresor al cet\]eanului, statul care
î[i d\ o Constitu]ie inaplicabil\ [i îi oblig\ pe cet\]eni s-o
respecte, statul care continu\ s\ copieze modele din str\in\tate
[i le impune cet\]enilor s\i, nu va disp\rea [i toate
fenomenele negative, violente sau umilitoare pe care le
înf\]i[eaz\ acest studiu se vor repeta. Demersul principal al
acestei c\r]i este – prin studiul lipsit de menajamente al
experien]ei istorice – evitarea situa]iei ca ridicarea nivelului
de civiliza]ie al na]iunii [i dezvoltarea statului s\ fie din nou
o crea]ie a unor modele str\ine, impuse prin reguli care nu ni
se potrivesc sau cu sacrificii care s\ ating\ viziunea înc\
ireductibil\ a na]iunii asupra unit\]ii statului.
*
Capitolul I
PERIOADA INTERBELIC|,
PRELUDIU AL DICTATURII
1920-1938
Moto:
Cu politicieni venali [i o ]\r\nime fl\-
mînd\ nu po]i sus]ine credin]a într-o idee.
OCTAVIAN GOGA
Analiza perioadei interbelice porne[te cu un studiu ima-

gologic concentrat asupra percep]iilor noastre despre acest
interval celebru al istoriei noastre recente. Mai întîi, o pre-
cizare necesar\ în]elegerii unghiului din care este privit\
perioada de antecamer\ a regimului dictaturilor `n România.
Pentru a îndep\rta orice confuzie, vom ar\ta c\, [i aici,
demersul nostru nu urm\re[te distrugerea unor statui sau
demitizarea unor personalit\]i istorice. Ceea ce subliniem noi –
cu probe – este c\, pentru a legitima ac]iuni [i fenomene
politice, istoriografia noastr\ a scos în relief personalit\]i [i
evenimente, le-a mitizat [i oferit ca hran\ propagandistic\
cet\]eanului, în timp ce al]i eroi [i evenimente adev\rate au fost
marginalizate, ascunse sau interzise cunoa[terii populare.
Dovada tr\ie[te în manualele noastre de istorie: sunt hiper-
bolizate figurile lui Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan
Cuza, Ion Antonescu, Iuliu Maniu, a c\ror biografie [i acti-
vitate politic\ sunt criticabile în foarte multe privin]e.
Escamotarea subiectului eroic face ca erou s\ fie numai
Tudor Vladimirescu [i s\ nu fie eroi marii boieri na]io-
nali[ti care au gîndit, finan]at [i condus emanciparea mo-
dern\ a Principatelor Române, pl\tindu-l, printre al]ii, [i pe
Tudor Vladimirescu. Mai erou ar fi Nicolae B\lcescu, mare
ISTORIA
STAT ÎN ROMÂNIA 11
patriot român, dar adept al scenariului francmasonic inter-

na]ionalist, [i l\sat în umbr\ s\ fie Avram Iancu, singurul mare
conduc\tor al românilor, pentru c\ era na]ionalist? Cuza este
marele erou al Unirii Principatelor [i al reformelor
(catastrofale, de altfel), [i nu Barbu Catargiu sau Lasc\r
Catargiu, care au pus ]ara asta pe picioare din haos, printr-o
guvernare exemplar\. Ministrul de finan]e Mavrogheni – un
necunoscut. Eugeniu Carada – o figur\ stranie [i atît. Tot
astfel, Cuza, autorul unei lovituri de stat prin care a introdus
un regim politic personal, este eroizat pîn\ la satura]ie, în
timp ce „monstruoasa coali]ie“, care a salvat sistemul
democratic [i a inaugurat în România regimul parlamentar,
este [i ast\zi blamat\, acuzat\, ridiculizat\. Cei doi mari
Br\tieni sunt doar vag percepu]i de c\tre români ca
întemeietori de stat na]ional unitar. Numai literatura, nu [i
opera politic\ a lui Eminescu sau Caragiale, str\luce[te în
orice bibliotec\, în timp ce românului de ast\zi continu\ s\ i
se întîmple exact ce scriau Eminescu [i Caragiale în secolul
al XIX-lea. Iuliu Maniu este marele lupt\tor pentru unire –
caz de falsificare grosolan\ a informa]iei istorice – în timp ce
Nicolae B\lan, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru
Vaida-Voevod sau chiar regina Maria apar ca personaje din
decor. Nimeni nu [tie, de exemplu, c\ organizatorul Marii
Adun\ri de la Alba Iulia din 1918, în cele mai mici detalii, cu
ordine [i civilitate perfecte, producînd astfel un eveniment
istoric autentic [i curat, a fost Ioan Suciu din Ineu. Unde sunt
eroii ace[tia [i faptele lor adev\rate?
Libertatea ob]inut\ dup\ 1989 a permis unor istorici de
substan]\, unor cercet\tori cu oper\, s\ investigheze [i s\
publice informa]ii care modific\ substan]ial imaginea
cet\]eanului român despre perioada interbelic\, în general, [i
a felului cum a trecut România de la regimul democratic la
dictaturi, în particular. Dar chiar [i ast\zi sau mîine pot ap\rea
mari surprize, care s\ modifice profund în]elegerea cursului
vie]ii politice române[ti din ultimii 70-80 de ani. Începem deja
s\ avem o serie de informa]ii despre penetrarea spionajului
STOENESCU
Marilor Puteri la vîrful clasei politice române[ti, precum [i la

conducerea superioar\ a statului. De[i s-au adunat destul de
multe informa]ii asupra activit\]ii de agent\ sovietic\ a Elenei
Lupescu, nu avem înc\ proba, multe documente importante
fiind distruse sau înc\ în arhivele Rusiei. Poate c\ peste ani
vom intra în posesia dovezilor care ar atesta controlul statului
român de c\tre URSS, începînd cu primii ani ai deceniului
patru, prin intermediul unei femei pe cît de remarcabile, pe atît
de devastatoare pentru ]ara noastr\.1 Rolul lui Nicolae
Titulescu în presiunile exercitate de francmasoneria str\in\
asupra ]\rii noastre nu a fost elucidat, cu toate c\, în ciuda
faimei de care s-a bucurat [i se bucur\ marele diplomat
român, rezultatele finale ale activit\]ii sale sunt cît se poate
de discutabile. Cînd Titulescu a fost demis din func]ia de
ministru de externe, Gheorghe T\t\rescu i-a desf\[urat pe
mas\ regelui Carol II harta Europei [i i-a ar\tat situa]ia
real\ a politicii externe române[ti: „Iat\, sire, Titulescu ne-a
certat cu toat\ lumea“, prezentîndu-i pe rînd conflictele la
zi cu vecinii, înc\p\]înarea de a fi ostili cu orice pre]
Germaniei, slug\rnicia fa]\ de Fran]a [i Anglia (care nu au
întîrziat s\ profite de sl\biciunea aceasta), complicit\]ile cu
Rusia sovietic\. Avea dreptate T\t\rescu? În sfîr[it, cu
toate c\ avem unele dovezi concludente, nu [tim cît de
timpuriu [i în ce propor]ie a fost infiltrat\ Mi[carea le-
gionar\ de c\tre comuni[ti. Noi îns\ nu vom ezita s\
atac\m direct aceste subiecte.
Ca o concluzie a observa]iilor de mai sus se contureaz\
ideea c\ posibilitatea apari]iei surprizelor, în special a marilor
surprize care s\ r\stoarne întregi „istorii“, este strîns legat\
1 Cunosc istorici de ]inut\ care nu mai au dubii asupra apartenen]ei Elenei

Lupescu la serviciile secrete sovietice, dar le este jen\ s\ admit\ public c\
România s-a aflat sub controlul statului vecin [i c\ a fost dirijat\ timp de
decenii spre ocupa]ia final\ din 1944. Curajul acestor istorici este alterat [i
de teama de a nu intra în caruselul scenariilor, dintre care unele, chiar foarte
adev\rate, nu mai sunt crezute ast\zi din cauza multitudinii de fabula]ii
publice care ne-au parazitat luciditatea istoriografic\.
ISTORIA
tocmai de felul incomplet sau politizat în care a fost

prezentat\ sau comentat\ Istoria pîn\ acum.
Imaginea regimului democratic
Analiza evolu]iei statului român între lovitura de stat din

1864 [i cea din 1930, din primele dou\ volume, ridic\ acum
o problem\ de fond, pe care ne-am obi[nuit s\ o plas\m,
încrez\tori, la anexa mitologiei noastre istoriografice:
problema celebrului „instinct colectiv“ al poporului român.
Am v\zut din primele volume cum au fost create statul
na]ional (1859-1861) [i statul na]ional unitar (1918-1920) de
personalit\]i de excep]ie, pe un fond de adeziune relativ\ a
popula]iei, mai degrab\ condus decît conduc\toare. Peste
timp, dincolo de activitatea politic\ a acestor personalit\]i,
pare la fel de productiv\ [i infuzia de sentiment patriotic [i
unionist dat\ genera]iilor de români. Sunt îns\ cîteva
momente cruciale care infirm\ teza „instinctului colectiv“. În
februarie 1859, cînd bucure[tenii, craiovenii [i ie[enii se îmbr\-
]i[au pe str\zi, iar proasp\tul domn se ghemuia paralizat de
fric\, în fundul cupeului s\u, nu se [tia c\ va urma un regim
autoritar, de camaril\, [i aducerea din str\in\tate a unor
institu]ii ce vor transforma statul modern român într-un
organism agresor la adresa propriilor cet\]eni. Entuziasmul
românilor la momentul Marii Uniri n-a putut previziona
marea destr\mare care a urmat [i incapacitatea guvernan]ilor
de a conserva acest stat rotund [i firesc, precum [i infiltrarea
periculoas\ a bol[evismului în rîndurile muncitorimii [i criza
economic\ de care a profitat acesta. În 1928, ]\r\nismul a scos
mase de oameni în strad\ [i le-a mi[cat `ntr-un iluzoriu mar[
spre Capital\, f\r\ ca oamenii s\ simt\ marile dezam\giri
na]ionale pe care i le preg\teau liderii acestuia. Cînd a fost dat\
lovitura de stat din 7-13 iunie 1930 [i a fost adus Carol II pe
tron, entuziasmul popular [i al intelectualit\]ii a fost f\r\
STOENESCU
precedent. To]i sperau într-o domnie benefic\ [i solid\,

aduc\toare de bel[ug. A fost o catastrof\ f\r\ precedent, pe
toate planurile. În august 1944, în timp ce România era
livrat\ cu bra]ele ridicate Uniunii Sovietice, popula]ia
s\rb\torea în strad\ terminarea r\zboiului [i pacea, cînd, în
realitate, abia atunci începea cel mai cumplit r\zboi îndreptat
chiar împotriva ei, a popula]iei. În 1968, românii s-au strîns
în fa]a cl\dirii Comitetului Central al PCR cu un entuziasm
spontan derutant, f\r\ s\ în]eleag\ c\, exact în acele clipe,
tocmai legitimau dictatura paranoic\ a lui Nicolae Ceau[escu.
Pentru revolu]ia din 1989 nici nu mai este nevoie de detalii –
înc\ suferim la prezent naivitatea noastr\ de atunci, ca pe o gaf\
repetat\ zilnic, pe m\sur\ ce ne lovim de efectele atitudinii
noastre din acele zile [i nop]i de abolire a statului.
Ne întreb\m: cînd a ac]ionat „instinctul colectiv“?
Conservatorismul proverbial al poporului român se refer\ la
rezisten]a la modernitate, la scoaterea societ\]ii din tipare la
care cu chiu cu vai s-a adaptat, la schimbarea ritmului s\u
social. De aceea, în planul mecanismului paradoxal, la sfîr-
[itul fiec\rui proces declan[at printr-o schimbare de ritm,
rezultatele au fost invers propor]ionale cu speran]ele. Adus\
la concretul rezultatului m\surabil, istoria dovede[te c\
revolu]ia din 1848 a fost un moment de r\scruce pentru po-
porul român, pentru c\ i-a schimbat brusc [i artificial direc]ia,
iar asasinarea lui Barbu Catargiu – patriotul care a vrut s\
duc\ lucid poporul român pe drumul s\u firesc – un act mult
mai criminal decît suprimarea unui om. În orice analiz\
asupra istoriei României moderne nu trebuie s\ se uite nici
o clip\ c\ ne-am inaugurat democra]ia cu asasinarea celui
dîntîi prim-ministru al ]\rii. O balt\ mare de sînge st\ sub
picioarele noastre [i nu încet\m s\ c\lc\m cu bocancii în ea.
În aceea[i balt\ s-a scurs [i sîngele lui I.G. Duca [i al lui
Corneliu Z. Codreanu, al lui Iorga sau Madgearu, al lui Ion
Antonescu, Iuliu Maniu sau Gheorghe Br\tianu. Trebuie s\
în]elegem o dat\ de ce. Respectul pentru trecut are nevoie
de repere autentice [i de asumarea adev\rului istoric, astfel
ISTORIA
încît eroii [i faptele lor excep]ionale s\ nu se mai piard\

într-un diluviu de legende mincinoase, diversioniste,
politizate pîn\ la rizibil.
Pentru început, s\ privim o scurt\ cronologie, s\
subliniem perioadele în care România a cunoscut regimul
democratic [i s\ ne l\murim ce tradi]ie avem în acest sistem
de valori:
1859-1864 – primii ani ai statului român modern; România

era condus\ printr-un document numit Statutul dezvolt\tor al
Conven]iei de la Paris din 1858, ca expresie a voin]ei Marilor
Puteri Protectoare, nu a voin]ei na]iunii române.
1864-1866 – ca urmare a loviturii de stat date de Alexandru
Ion Cuza, se instituie un regim cezarist, de autoritate perso-
nal\, sus]inut de o camaril\.
1866-1871 – dup\ lovitura de stat care l-a îndep\rtat pe
Cuza, este introdus\ Constitu]ia democratic\, ale c\rei
prevederi nu pot fi aplicate înc\; este o perioad\ predemo-
cratic\, str\b\tut\ de conflicte antidinastice [i mari tulbur\ri
publice.
1871-1906 – regim democratic; familia Br\tianu conduce
îns\ ferm statul, din umbr\.
1907 – ca urmare a r\scoalei instigate din exterior, se intro-
duce starea de asediu, care limiteaz\ libert\]ile democratice.
1908-1916 – regim democratic.
1916-1922 – perioad\ de r\zboi [i prelungire a st\rii de
asediu, cu limitarea libert\]ilor democratice.
1922-1930 – regim democratic.
1930-1932 – lovitura de stat din 7-13 iunie 1930 love[te
Constitu]ia democratic\ [i introduce sistemul politic dirijat de
rege [i camaril\.
1933-1937 – reintroducerea st\rii de necesitate, cu restrîn-
gerea libert\]ilor democratice.
1938-1940 – dictatur\ regal\.
1940-1944 – dictatur\ militar\, în regim de r\zboi.
STOENESCU
1944-1947 – regim de ocupa]ie militar\ sovietic\, cu restrîn-

gerea sau anularea libert\]ilor democratice.
1947-1990 – dictatur\ comunist\.
Cele trei dictaturi din perioada 1938-1989 au ocupat 50 de

ani din cei aproximativ 130, de cînd exist\ statul modern
român consolidat. Din 1859 pîn\ în 1871 au fost 12 ani
tulburi [i agita]i de c\ut\ri. Între 1871 [i 1930 am avut parte
de 59 de ani de încerc\ri democratice, cu destule amen-
damente, suficient de aproximative, dar totu[i în drum spre
democra]ie. Problema este c\, pe acela[i interval, în 1877 [i
1878, în 1913 [i apoi între 1916 [i 1919, precum [i între 1940
[i 1945 am avut parte, în total, de 13 ani de r\zboi, situa]ie în
care unele libert\]i democratice se suspend\ sau se limiteaz\,
iar democra]ia func]ioneaz\ condi]ionat. Numeroasele
decret\ri ale st\rii de necesitate limitau principalele drepturi
ale omului: la liber\ circula]ie, dreptul de întrunire, libertatea
cuvîntului (cenzura) [i legiferau dreptul autorit\]ii de a folosi
Armata împotriva cet\]enilor turbulen]i, dreptul de a aresta
f\r\ mandat, de a viola proprietatea în scopul cercet\rii
cauzelor. În anii 1920 [i 1921, sub ministeriatul generalului
Alexandru Averescu, am avut un regim pseudomilitar, de
urgen]\, cu toate libert\]ile democratice limitate în diferite
grade. A[adar, România a cunoscut libert\]ile democratice doar
ceva mai mult de 4 (patru) decenii, cu intermiten]e, din care
cei mai mul]i ani au apar]inut secolului al XIX-lea. Cînd
privim o astfel de statistic\ implacabil\, trebuie s\ în]elegem
cu mintea limpede c\ mentalit\]ile cet\]eanului român de
ast\zi au fost prea pu]in construite de o tradi]ie democratic\.
Oricum, peste 86% din popula]ia actual\ a României este
n\scut\ [i educat\ în comunism. Cu atît mai mult, este
misiunea cea mai grea s\ îi modific\m mentalitatea acum,
c\ci ]ara nu poate a[tepta pasiv maturizarea altor genera]ii.
Deocamdat\, cronologia ne ofer\ o singur\ certitudine:
înainte de 22 decembrie 1989 am avut o dictatur\ comunist\
de 45 de ani; înainte de aceasta a fost o dictatur\ militar\ de
ISTORIA
4 ani [i înainte de ea o dictatur\ regal\ de aproape 3 ani.

Înainte de oficializarea regimului dictatorial regal, au mai fost
8 ani de distrugere sistematic\ a regimului democratic.
Numai între 1930 [i 1947, într-un interval de 17 ani, s-au dat
în România 6 lovituri de stat (1930, 1938, 1940, 1944, 1945,
1947) [i au avut loc alte dou\ tentative (1934, 1941).
Democra]ia este, a[adar, un moment prea îndep\rtat, ca s\
poat\ fi un model viu, r\mas în memoria colectiv\, [i de
aceea r\mîne pentru România o imagine exclusiv istoric\,
spre deosebire de alte state unde democra]ia este un
eveniment apropiat, conservat în amintirea vie a multor
oameni sau în memoria dinamic\ a unei rezisten]e politice
împotriva dictaturii. Altfel spus, pentru alte state democra]ia
este un mod de via]\ la care s-a revenit dup\ 1989, nu o
noutate, ca la noi.
Dac\ accept\m c\ un individ devine con[tient de
procesele politico-sociale din jurul s\u în preajma vîrstei de
14 ani, vom constata c\ martorii democra]iei române
func]ionale trebuie s\ aib\ ast\zi cam 85 de ani. Ce chip al
democra]iei au v\zut ei între 1916 [i 1930, de la na[tere [i
pîn\ la urcarea lui Carol II pe Tron? R\zboi, greve, regim
pseudomilitar, Lege Mar]ial\, partide care apar, cî[tig\
alegerile [i dispar, campanii electorale sîngeroase, antise-
mitism, demonstra]ii de strad\, sterilitate [i b\[c\lie parla-
mentarist\, corup]ie la cel mai înalt nivel politic, dou\ partide
majore în lupt\, folosind toate mijloacele denigr\rii. Ce
democra]ie au v\zut ei sau cei n\scu]i dup\ 1930? Un rege
corupt [i o camaril\ care manevra partide figurante, un
Parlament [i un guvern f\r\ nici o autoritate. S\ facem apel la
m\rturia unui contemporan, Nicolae Carandino, director al
ziarului Dreptatea [i atent observator al lumii române[ti:
„Cînd m\ uit înapoi, îmi v\d copil\ria sfî[iat\ de primul
r\zboi mondial, de ocupa]ia german\, tinere]ea tr\ind
repercusiunile economice ale crizei din Wall Street [i
maturitatea suportînd succesiv ecourile fascismului, ale
hitlerismului. Dar, prin 1930, eram departe de a b\nui toate
STOENESCU
loviturile pe care mi le rezerva destinul. Sensibilitatea noastr\

juvenil\ era grav jignit\ de manifest\rile exterioare ale
burgheziei posedante. Toate u[ile se închideau în fa]a
solicit\rilor tinere. Noi trebuia s\ suport\m, direct [i indirect,
consecin]ele crizei mondiale. Pentru cei boga]i se deschidea
perspectiva dezagreabil\ a mic[or\rii dividentelor, a renun-
]\rii eventuale la o c\l\torie în str\in\tate sau la un Lincoln;
pentru noi se punea îns\, zilnic, problema casei, a pîinii, a fa-
miliei întemeiate sub amenin]area lipsei [i a mizeriei“2. Dac\
a[a gîndea un om de Stînga, ce trebuie s\ fi fost în mintea lui
Corneliu Z. Codreanu? Într-o alt\ parte a intelectualit\]ii,
imaginea societ\]ii române[ti interbelice primea nuan]e
radicale. Nichifor Crainic a fost unul din purt\torii de cuvînt:
„Democra]ia consumatoare a bunurilor publice [i incapabil\
s\ creeze, socialismul parazitar, comunismul amenin]\tor,
iudaismul exploatator, francmasoneria cu banditismul ei ocult
[i tr\d\tor de neam, abuzul de autoritate [i mezalian]a de pe
Tronul ]\rii – toate au ap\rut cu masca sfî[iat\ de viguroasele
condeie ale redac]iei mele“3. Aceast\ op]iune radical\ avea s\
domine cel de-al doilea deceniu al perioadei interbelice,
deceniul de criz\ structural\ profund\, deceniul pr\bu[irii
politice, economice [i teritoriale.
Din întreaga popula]ie matur\ a României de ast\zi, to]i
cet\]enii care sunt mai tineri de 63 de ani s-au n\scut sub
regim dictatorial. Altfel spus, imaginea autentic\ asupra
sistemului democratic în România nu este de]inut\ decît de
un num\r extrem de restrîns de pensionari. Lipsi]i de model
autohton [i de o tradi]ie institu]ional\ vie, cu cine [i cu ce s\
reconstruie[ti sistemul democratic în România? Acesta este [i
principalul motiv pentru care imaginea despre democra]ia
românesc\ este ast\zi aproape exclusiv fic]ionar\, continuînd
s\ slujeasc\ propagandistic cauze politice curente. Totodat\,
2 N. Carandino, Nop]i albe [i zile negre, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1992, p. 144.
3 Nichifor Crainic, Germania [i Italia, Ed. Cugetarea, Bucure[ti, 1941, p. 9.
ISTORIA
în lipsa unei tradi]ii democratice autohtone, actualele genera]ii

politice caut\ din nou un model str\in.
Este bine s\ [tim unde am gre[it. Iluzionîndu-ne în
continuare cu legende, nu vom reu[i s\ schimb\m acest curs
nefericit al istoriei. Faptul c\ sistemul democratic nu a ajuns
niciodat\ la maturitate în România a permis interpretarea
libert\]ilor sistemului drept o cale spre abuz, sistemul fiind
mereu invocat drept model, iar defec]iunile sale mereu
folosite pentru „amendamentele“ la uz.
Un alt subiect de imagologie, cu consecin]e mai mici în
mentalitate, dar cu efecte majore în administrarea statului,
este problema liderului. Moartea lui Ionel I.C. Br\tianu, cum
afirma cu regret Constantin Argetoianu, „a schimbat toat\
situa]ia politic\ în România. Ionel Br\tianu ajunsese un fel de
dictator ocult, care, sub forme constitu]ionale, avea ]ara în
mîn\“4. Într-adev\r, moartea marelui lider liberal l\sa un gol
autentic, nu declarativ, în politica româneasc\. Se întîmpla în
1927 ceea ce se întîmplase în 1866, cînd a plecat domnitorul
Cuza, [i criza politic\ a l\sat ]ara timp de trei luni f\r\
conducere. Dou\ cete de turci dac\ intrau atunci în ]ar\, în
frunte cu un ba[-bulucba[, ar fi schimbat soarta Principatelor
Române, atîta dezordine [i lips\ de autoritate se instalase. {ase
decenii dup\ moartea lui Br\tianu, dispari]ia lui Nicolae
Ceau[escu produce aceea[i debandad\. Ce r\spuns putem da
unui astfel de colaps al autorit\]ii, prin dispari]ia unui om?
O posibil\ explica]ie a fost oferit\ chiar în cazul Nicolae
Ceau[escu. Liderii autoritari de tip Cuza, Br\tianu, Ceau[escu
(cu toate marile deosebiri dintre ei), au reu[it s\ concentreze
puterea în mîna lor de o manier\ care „a înghi]it autoritatea“,
politicienii, birocra]ii [i popula]ia canalizîndu-[i speran]ele [i
respectul spre ei, ca surs\ unic\ a puterii. Experien]ele zilnice
ale cet\]eanului în contact cu aparatul birocratic, care au
fost mereu o expresie cotidian\ a conflictului stat-societate,
4 Constantin Argetoianu, Memorii, vol. VIII, inedit, Ed. Machiavelli,

Bucure[ti, 1997, p. 169.
STOENESCU
l-au f\cut pe individ s\ în]eleag\ faptul c\ la conducerea ]\rii

se afl\ o personalitate paternal\, singura capabil\ s\ rezolve
problemele [i de care se leag\ orice speran]\ social\. De
altfel, a[a cum am dezvoltat prin analiz\ în volumele
precedente, statul birocratic [i bugetar, pe care l-a avut [i înc\
îl mai are România, nu putea evolua decît prin voin]a [i opera
luminat\ a unui conduc\tor sau prin proiec]ia fals\ în
rîndurile popula]iei a imaginii lui de lider luminat. A fost [i
cazul lui Carol II. În ciuda defectelor lui evidente [i a tre-
cutului infamant, popula]ia l-a aclamat mult timp. Asta, pîn\
s-a trezit f\r\ ap\rare militar\ [i cu ]ara sfî[iat\ teritorial.
Acela[i simptom s-a înregistrat [i în cazul arest\rii lui Ion
Antonescu. }ara nu i-a acordat nici m\car un oftat. Iat\ de
ce, caracterul improvizat [i nesigur al sistemului democratic
în România a putut produce c\deri politice de o asemenea
anvergur\ în urma dispari]iei liderului s\u autoritar [i de ce,
în ultim\ instan]\, dup\ Carol II a urmat un general în
rezerv\ cu mari probleme de s\n\tate [i de preg\tire politic\,
considerat îns\ un „salvator al neamului“. În acela[i plan, s-a
înscris [i performan]a politic\ a Partidului Na]ional }\r\nesc,
deosebit de activ [i eficient în Opozi]ie, dar o catastrof\ cînd
ajungea la guvernare. Dup\ dispari]ia sistemului bipolar de
putere, atît de caracteristic democra]iei moderne autentice,
prin ie[irea din scen\ a Partidului Conservator – adic\, odat\
cu apari]ia României Mari – [i pîn\ ast\zi, în anul 2002,
Opozi]ia a fost în permanen]\ foarte slab\, iar Puterea foarte
puternic\. Transferul de putere s-a produs exclusiv prin
uzura la guvernare, nu prin meritele Opozi]iei. Aceast\
realitate încuraja regimul personal autoritar. Pe aceast\
sinusoid\, România este expus\ [i în viitor la c\deri politice
grave [i, implicit, la fenomene de tip lovitur\ de stat sau
revolt\ popular\.
A r\mas în mentalitatea curent\ s\ consider\m intervalul
1920–1938 drept „perioada interbelic\“, cu toate c\, strict
cronologic, ea s-a întins pîn\ în 1940. Anul 1923 este preferat
ca jalon pentru c\ atunci a fost dat\ Constitu]ia democratic\.
ISTORIA
Anul 1938 este ales pentru c\ ar fi reprezentat momentul de

vîrf al dezvolt\rii economice. Chiar dac\ înf\]i[area simpl\
a primelor cifre arat\ c\ epoca este mai mic\ de dou\ decenii –
oricum, infim în istoria unei ]\ri – acestei perioade i s-a atribuit
o importan]\ sporit\ în istoria modern\ a României. Gloria ei
vine din urm\ în contemporaneitatea primului deceniu al
secolului XXI din dou\ surse: 1. Proiec]ia în mentalul colectiv
a imaginii c\ în 1938 România ar fi atins un vîrf al dezvolt\rii
sale economice [i 2. Concentrarea într-o perioad\ scurt\ de
timp a unui boom cultural românesc f\r\ precedent.
Realitatea frustr\ a României interbelice, ca stat, a fost
îns\ aceea a unui sistem administrativ clientelar condus de un
grup restrîns de indivizi, constitui]i în camaril\, în fruntea
c\rora se afla un cap ilegitim al statului, Carol II. Regimul
politic, la rîndul s\u, se îndep\rtase substan]ial de sistemul
democratic, corpul partinic al ]\rii intrînd în etapa oligarhiei
politice. Oligarhia politic\ apare atunci cînd institu]iile fun-
damentale ale statului – Parlamentul, Guvernul [i Justi]ia –
sunt rezervate unui grup constant de oameni politici, mult
timp aceia[i, care, în ciuda a[ez\rii lor în partide cu denumiri
diverse, urm\resc doar ob]inerea [i de]inerea Puterii în
scopurile proprii acelui grup. Pe acest e[afodaj limitat, ideo-
logia, doctrina sau programele partidelor se fluidizeaz\, nu
mai cunosc diferen]e de fond, sau devin doar sloganuri
propagandistice, menite s\ ascund\ atingerea scopurilor [i
finalizarea intereselor proprii prin exploatarea Puterii. În
acela[i context, trecerea unor oameni politici de la un partid
la altul, tr\d\rile, furtul programelor sau dizolvarea, fuziunile
[i apari]ia unor noi partide, dar formate din aceia[i oameni,
nu afecteaz\ mecanismele oligarhiei politice. În interiorul ei,
în pofida aparentelor divergen]e publice, politicienii sunt
solidari, [tiu s\-[i apere împreun\ statutul [i privilegiile,
joac\ pîn\ la cap\t atît comedia confrunt\rii parlamentare, cît
[i vodevilul respectului reciproc. Sub regimul tiraniilor,
oligarhia politic\ este precis identificabil\ [i relativ u[or de
îndep\rtat, de regul\ prin revolte populare sau revolu]ie.
STOENESCU
Marea literatur\ sud-american\ î[i are sursele din aceast\

realitate, iar Gabriel García Márquez sau Mario Vargas Llosa
sunt cronicarii inspira]i ai acestui fenomen. Mai greu este ca
popula]ia s\ identifice cu claritate existen]a oligarhiei politice –
[i s\ o r\stoarne – atunci cînd fenomenul apare în interiorul
sistemului democratic. Mai precis – în perioada de criz\ a sis-
temului, în momentul configur\rii e[ecului s\u, ca solu]ie de
administrarea a unui stat. Demagogia, a[adar, a fost instru-
mentul de adormire a reflexelor societ\]ii. În miezul ei s-a
g\sit mereu problematica na]ional\ – diluat\, amestecat\ [i
v\rsat\ propagandistic popula]iei. Cînd diferite grupuri
sociale au protestat, li s-a ar\tat Constitu]ia, li s-au citit para-
grafe de legi, li s-a pus în fa]\ for]a militar\, în numele
democra]iei. Paradoxul vie]ii politice române[ti este c\, prin
efectul desincroniz\rii Constitu]iilor cu realitatea social\,
represiunile s-au f\cut în numele legii.
De[i la suprafa]\ exista un Parlament, felul în care erau
ale[i parlamentarii devenise de mult un proces viciat, ca
sistem. S\ nu uit\m c\ România a cunoscut alegeri cu
adev\rat libere abia în 1996! Ora[ele [i satele României
interbelice erau, practic, devastate de valul electoral, b\t\ile,
abuzurile de tot felul, falsificarea rezultatelor fiind nu numai
mereu identificate [i reclamate, dar [i recunoscute. Acesta
este un mare semnal de alarm\ pentru în]elegerea lucid\ a sl\-
biciunilor cu care a intrat România în epoca celui de-al doilea
r\zboi mondial. Pentru exemplificare, s\ alegem un caz [i un
om cu imagine credibil\: Grigore Gafencu. Iat\ cum descrie
el campania electoral\ din 1931, în care a candidat pentru
Camera Deputa]ilor la Caliacra: „S-au arestat delega]ii [i
candida]ii, s-au furat urnele [i c\r]ile de aleg\tori, s-au b\tut
mai ales, s-au schingiuit [i snopit sub lovituri de ciomege sute
[i mii de aleg\tori. [...] Am fost respins de la sec]iile de votare
cu baioneta în piept. Un colonel isteric – Bolintineanu – urla
de diminea]\: «da]i-i înd\r\t, sparge]i capetele cu patul
pu[tii». La o sec]ie – singura! – delega]ii au p\truns în urma
judec\torului. Au fost da]i afar\ de judec\tor [i de un c\pitan
ISTORIA
de infanterie. Pretutindeni, jandarmii [i armata, comanda]i de

b\t\u[i, brutalizau, amenin]au [i împiedicau de la vot
cet\]enii. Sub ochii mei se petreceau scene de barbarie, de
vulgaritate, de la[itate abject\. P\rea o revolu]ie a unifor-
melor militare [i administrative, o revolu]ie a statului, prin
organele sale con[tiente [i incon[tiente, împotriva cet\]eanului
«civil». [...] La fiecare mi[care eram aresta]i [i trebuia s\ ne
liber\m cu for]a. La Sec]ia de votare Ceamurlia suntem opri]i
de solda]i din cavalerie. Se încarc\ în fa]a noastr\ carabinele.
Doi b\t\u[i macedoneni, dintre care unul, un criminal
cunoscut, comanda armata“5. El însu[i, Grigore Gafencu, a
fost nevoit s\ se înarmeze [i s\-[i foloseasc\ revolverul
pentru a sc\pa cu via]\ din jude]ul unde candida din partea
PN}. De fapt, liberalii se r\zbunau pentru felul s\lbatic în
care se comportase PN} la alegerile din 1929: „În timpul
campaniei electorale s-a înregistrat un fenomen interesant:
s\tenii, convin[i c\, în sfîr[it, aveau guvernul lor, na]ional-]\-
r\nesc, prezidat de Iuliu Maniu, nu au acceptat ca în locali-
tatea lor s\ fac\ propagand\ partidele din opozi]ie. La
marginea satelor se constituiser\ grupuri de ]\rani înarma]i cu
ciomege, sape [i coase, care interziceau pur [i simplu
reprezentan]ilor partidelor din opozi]ie s\ intre în sat“6. În
campania din 1929, sub teroarea „comisarilor politici“ ai
PN} s-au înregistrat cele mai grave incidente electorale din
istoria României moderne. Imediat ce se întrunea
Parlamentul, lucrurile se potoleau, intrau în faza de lupt\
surd\ pentru Putere, pîn\ ce un factor extern acestuia – o putere
str\in\, guvernul sau regele – hot\ra s\ strice jocul. Sub ima-
ginea de grandilocven]\ a Parlamentului, conservat\ în fantezia
public\, în s\lile celor mai importante decizii se petreceau
lucruri de mahala. Ziaristul Nicolae Carandino a asistat la
5 Grigore Gafencu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991,

pp. 143-144.
6 Ioan Scurtu, Via]a cotidian\ a românilor în perioada interbelic\, Ed. RAO,
Bucure[ti, 2001, p. 272.
STOENESCU
cîteva scene: „O amintire îmi st\ruie în minte despre acest

Robu, prin]ul b\t\u[ilor gogo-cuzi[ti. Eram în incinta
Camerei, martor la o agresiune. Robu frîngea ni[te scaune [i
b\tea cu picioarele respective ceva deputa]i. Furlugean,
chestor al Camerei liberale [i îns\rcinat în aceast\ calitate cu
paza, s-a apropiat de grup [i, cu un aer de suprem\ indife-
ren]\, a prins între degete bicepsul «robului». Dintr-odat\
acesta s-a oprit [i, f\r\ s\ lase din mîn\ prada, a întors ochii
cu mai mult respect decît spaim\. Î[i g\sise na[ul. Dup\ ce
«b\taia» s-a potolit, chestorul [i cuzistul s-au plimbat alene
pe culoar. Discutau [i î[i pip\iau mu[chii“7. Alt\dat\, la o inter-
ven]ie profesionist\ [i serioas\ pe probleme de buget a lui
Virgil Madgearu, contraargumentul „parlamentar“ [i „respon-
sabil“ al lui Constantin Argetoianu a fost acesta: „... s-a ridicat
de pe banca ministerial\ [i a spus o fraz\: «S\ m\ pupi în c...»“8.
{i, cu toate astea, inclusiv ast\zi, lumea plin\ de violen]e
verbale [i fizice, de b\[c\lie [i la[it\]i a Parlamentului
interbelic este prezentat\ drept model.
Dup\ doi ani [i jum\tate de la prima sa experien]\
electoral\, în decembrie 1933, Gafencu va candida pentru
Senat în acela[i loc unde fusese b\tut [i gonit. De data aceasta
îns\ – tipic pentru rela]iile care se stabilesc în interiorul
oligarhiei politice – Gafencu îl sun\ pe [eful partidului
inamic, nimeni altul decît prim-ministrul I.G. Duca, [i îi cere
s\-i permit\ victoria în Caliacra. Duca îi va transmite prin
fratele s\u, Grigore Duca, cu superioar\ m\rinimie: „Fii
lini[tit, am dat ordin ca prietenul t\u s\ fie l\sat în pace!“9. Ca
prin farmec, b\t\u[ii dispar, primarul [i ofi]erii care îl
maltrataser\ în 1931 devin acum extrem de politico[i. În
mijlocul chefului de la cîrciuma „Paradis“ din Bazargic,
organizat în cinstea alegerii lui Gafencu, la care participau [i
7 N. Carandino, Nop]i albe [i zile negre, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1992, p. 180.
8 Ibidem, p. 181.
9 Grigore Gafencu, op. cit., p. 308.
ISTORIA
adversarii, [eful poli]iei locale îl trage deoparte [i îl anun]\ cu

voce stins\ asasinarea prim-ministrului I.G. Duca de c\tre
legionari pe peronul g\rii din Sinaia. Închipui]i-v\ c\ în
finalul Scrisorii pierdute, la mijlocul chefului, se anun]\
moartea lui Zaharia Trahanache. Întregul sens al piesei ar fi
schimbat, toate evenimentele comice ducînd acum spre
consecin]a tragic\ final\. A[adar: moartea lui Duca a fost
destin, întîmplare nefericit\, nebunie sau consecin]\? Aceasta
va fi [i de acum încolo marea întrebare a istoriografiei
române[ti, de cîte ori va ajunge în punctul unde sunt judeca]i
legionarii lui Codreanu.
S-a scris îndelung despre marele salt economic f\cut de
România sub domnia lui Carol II. A existat, f\r\ îndoial\,
o cre[tere accelerat\ a produc]iei industriale, dar în mic, de la
subdezvoltare la un nivel de dezvoltare mediu. Sentimentul
saltului [i imaginea cotidian\ imediat\ a acestuia i-a ame]it pe
mul]i. Apoi s-a trecut la fel de repede la risip\. Dispari]ia
nefireasc\ a lui Ionel I.C. Br\tianu [i a lui Vintil\ Br\tianu,
precum [i venirea la putere prin [antaj interna]ional a ]\r\-
ni[tilor, au compromis aplicarea principiului „prin noi
în[ine“, destinat unui salt decisiv al economiei na]ionale.
România a intrat în faza critic\ a capitalismului financiar,
devenind dependent\ în totalitate de masive împrumuturi
externe, necesare stabiliz\rii monedei, st\pînirii infla]iei,
consumului intern. Acela[i Grigore Gafencu avea s\
recunoasc\ plin de am\r\ciune c\ ]ara se afla „pe pragul unei
ru[inoase capitul\ri în fa]a capitalului interna]ional“. Banca
Na]ional\ a României supravie]uia numai prin sus]inerea
b\ncilor de emisiune europene, care, bineîn]eles, o ajutau, dar
o [i controlau. A[a cum ar\ta Mihail Manoilescu, România
birocratic\ [i bugetar\ f\cuse un salt imens în timp, prin
etapele capitalismului, dar le [i consumase rapid, nemeste-
cate. Reluînd, dar la dimensiuni uria[e, metoda camarilei
corupte din jurul lui Alexandru Ioan Cuza, în materia
raporturilor cu capitalul str\in, noua camaril\ regal\ din jurul
lui Carol II „v\muia“ orice investi]ie major\ în România.
STOENESCU
O parte din sumele pl\tite pentru exploatarea de c\tre str\ini

a monopolurilor statului se ducea la consumul intern din acel
domeniu, inclusiv la construc]ia de sedii, o alt\ parte intra în
conturile personale ale camarilei [i ale regelui, iar alt\ parte
era destinat\ propagandei, cultului personalit\]ii [i
filantropiei culturale. Ca o acoperire a actelor de corup]ie, ca
o transformare a afacerilor murdare în generoase sponso-
riz\ri, procente ale fiec\rei tranzac]ii ilegale erau dirijate
c\tre programele culturale. Spectaculoasa explozie a cul-
turii române din perioada interbelic\, dincolo de aspectul s\u
exuberant, a avut [i rolul propagandistic de a crea impresia c\
finan]area ei provine din mersul excelent al economiei
române[ti. Funda]ia cultural\ a lui Carol II era, în realitate, o
institu]ie de sp\larea a banilor murdari. Ea sprijinea marile
valori, lansa [i mediocrit\]i pentru a le face foarte populare,
dar, în acela[i timp, le cump\ra [i le exploata în scopuri
propagandistice. Un singur exemplu: este adev\rat c\ Cezar
Petrescu a scris Întunecare, dar a scris [i ru[inosul Cei trei
regi, în care lingu[irea lui Carol II atinge marginile
absurdului, dezertorul de pe front [i aventurierul ajungînd ba
p\rintele solda]ilor din tran[ee, ba salvatorul satelor [i al
plugarilor, ba domnitorul coborît din cer. În acest interval,
[eful Ministerului Propagandei a fost Jean Pangal, Mare
Maestru al Marii Loji Na]ionale din România [i Suveran
General Comandor al Supremului Consiliu de 33 din
România, o personalitate autentic\, în stare s\ transforme
biografia catastrofal\ a lui Carol II într-o legend\ credibil\.
Aceasta nu a putut ]ine îns\ loc de guvernare responsabil\.
Cînd cineva vorbe[te despre vîrful economic din 1938,
trebuie imediat s\ se întrebe dac\ o ]ar\ cu economie înflo-
ritoare, cu democra]ie [i armat\ puternice se poate pr\bu[i în
numai dou\ luni, a[a cum s-a pr\bu[it România în 1940. {i ce
anume descopeream noi în 1940, cînd România Mare era
sfîrtecat\ spiritual [i teritorial în numai dou\ luni: o eco-
nomie ruinat\, care nu-[i putea sus]ine armata [i o armat\
care nu-[i putea ap\ra teritoriul, rezervele bancare [i masa
ISTORIA
monetar\ aflate în suferin]\, Basarabia abandonat\ eco-

nomic, social [i transformat\ în colonie de pedeaps\ pentru
func]ionarii corup]i, 80% din zona locuit\ a ]\rii lipsit\ de
cele mai elementare semne ale civiliza]iei – ap\ curent\,
canalizare, curent electric, înc\lzire central\, drumuri
moderne. În plan politic – o clas\ de politicieni închis\ în
propria sa oligarhie [i o mi[care radical\ a tineretului
na]ionalist, care o zdruncina din toate temeliile. Justi]ia f\cea
figura]ie, aceasta fiind perioada celor mai stranii sentin]e.
Monarhia, stimat\ la suprafa]\ [i preocupat\ de între]inerea
imaginii ei, cu fast, î[i încheiase rolul. Dup\ un rege glorios,
a urmat o regin\ str\lucit\, apoi un rege copil detronat de
tat\l s\u, urcat ilegitim pe Tron, o anularea a domniei
legitime a copilului [i a legitimit\]ii statului între 1927 [i
1930, inclusiv cu transformarea regelui în mo[tenitor al
Tronului. Regele s-a înconjurat imediat de o camaril\ ve-
roas\, cu care a condus statul, apoi a cedat provizoriu prero-
gativele sale fiului, f\r\ s\ abdice, în timp ce [eful
neîncoronat al statului a devenit un general, Ion Antonescu.
Cînd acesta a fost înl\turat, regele nelegitim revendic\ din
nou Tronul, dar ocupantul sovietic hot\r\[te s\-l recunoasc\
drept rege pe Mihai I, pîn\ atunci rege neconstitu]ional,
devenit din 30 august 1944 garant al unei Constitu]ii care nu
se aplica. }ara era condus\ de Înaltul Comandament Aliat
(sovietic). Într-un plan secundar, dar totu[i autentic, tîn\rul
rege avea un frate mai mare în via]\ cu drepturi
constitu]ionale la Tron. Cam aceasta este povestea real\ a
legitimit\]ii Monarhiei române între 1927 [i 1947. Cele dou\
decenii de simulacru sunt cauza u[urin]ei cu care a fost
îndep\rtat\ Monarhia, f\r\ nici o reac]ie din partea popula-
]iei [i f\r\ s\ lase alte urme decît cîteva grupuri r\zle]e de
lupt\tori în mun]i, care ì r\m\seser\ loiali regelui lor [i
democra]iei fictive, precum [i nostalgia cîtorva degringola]i
contemporani.
Numai aceast\ imagine poate explica pr\bu[irea statului
român într-un timp atît de scurt. Alta nu avem. Paginile de
STOENESCU
istorie care glorific\ perioada interbelic\ r\mîn complet

inexplicabile, ca [i pentru alte situa]ii `n care legenda
istoriografic\ [i dorin]a expres\ de eroizare a evenimentelor
este urmat\ de explica]ii jenante pentru catastrofele care le-a
urmat acestora. De cele mai multe ori, se bate moned\ pe r\ul
venit din afar\. Ast\zi avem posibilitatea s\ privim lucid
lucrurile în fa]\ – m\car pentru a nu repeta erorile – [i mai
avem [i puterea exemplului tr\it de genera]ii contemporane.
Imaginea de prosperitate [i libertate a perioadei interbelice,
simultan\ unui regim autocratic, corupt [i neconstitu]ional,
este perfect similar\ a[a-numitei „perioade de liberalizare“
din ultimii ani ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej [i din primii
ani ai lui Nicolae Ceau[escu. Magazinele erau pline, se
chefuia bine în familii [i prin restaurante, se f\cea sport cu
mare succes interna]ional, se construia enorm [i repede, se pu-
blicau c\r]i fundamentale ale literaturii universale, se tip\reau
c\r]i române[ti în tiraje ame]itoare, se f\cea muzic\ mult\ [i
de calitate, la televiziunea na]ional\ se difuzau aproape toate
filmele premiate cu Oscar. La un moment dat, rela]iile
României cu Statele Unite au devenit privilegiate, pentru
întregul lag\r comunist. Republica Socialist\ România era
singurul stat comunist din Europa care avea un acord cu Pia]a
Comun\. Cine ar putea spune îns\ c\ regimul politic era
`nvestit de popor, c\ na]iunea se bucura de libert\]ile
fundamentale, c\ economia socialist\ func]iona pe baze
realiste, c\ în spatele exploziei culturale nu se aflau compro-
misuri, altfel de neacceptat? Iluzia avea la baz\ finan]area
condi]ionat\ f\cut\ de URSS, furnizarea preferen]ial\ de
petrol [i gaze naturale, precum [i împrumuturile externe
occidentale în valoare de 11 miliarde de dolari. Se ad\uga la
secretul „succesului“ [i o dependen]\ de institu]iile financiare
interna]ionale, care, în momentul trezirii la realitate a lui
Ceau[escu, au costat na]iunea român\ un efort epuizant
pentru plata datoriei externe. Altfel spus, românilor le-a ie[it
pe nas „perioada de liberalizare“ [i au pl\tit-o cu vîrf [i
îndesat. În 1940, spre deosebire de 1989, în loc de revolu]ie
ISTORIA
instigat\ [i organizat\ din exterior, am avut o agresiune

militar\ direct\ a Uniunii Sovietice [i o cedare la amenin]area
cu for]a militar\. Statul nu a avut for]a s\ se opun\, iar
cet\]enii s\i au continuat s\ moar\ eroic în r\zboaie calde [i
reci, ap\rînd, în realitate, doar patria ideal\ pe care o aveau în
suflet. De aceea, istoria crizelor sistemului politic din România
[i, în particular, a loviturilor de stat este atît de important s\ fie
scris\ f\r\ menajamente.
Tabloul realist al nivelului

de civiliza]ie
Segmentat\ pe diferite intervale cronologice, imaginea

perioadei interbelice s-a construit în principal pe propaganda
multicolor\ la adresa domniei lui Carol II între 1930 [i 1938.
Trebuia ar\tat cu perseveren]\ c\ aducerea lui Carol II pe tron
prin lovitur\ de stat era o necesitate [i c\ a avut drept efect atît
salvarea na]iunii, cît [i perspectiva dezvolt\rii economice.
Pîn\ în 1930, România ridicase 172 de ora[e, dintre care
numai [ase aveau (pu]in) peste 100 000 de locuitori, aspect al
subdezvolt\rii urbanistice [i argument suplimentar pentru
afirma]ia c\ func]ionam, de fapt, ca un stat rural. Opt ani mai
tîrziu „ancheta sanitar\ din 1938 a stabilit c\, din 176 de ora[e,
74 erau lipsite de alimentare cu ap\ curent\, iar 123 nu aveau
canalizare. În mahalale, apa se aducea de la fîntîni sau de la
ci[mele amplasate în cap\tul str\zilor. Lumina electric\ nu
ajungea în aceste zone. În Bucure[ti, din 670 str\zi, 371 erau
luminate [i 299 nu aveau lumin\ electric\. Situa]ia era mult mai
grav\ în ora[ele mici“10. S\ re]inem [i faptul c\, în timpul
primilor opt ani de domnie ai lui Carol II, au ap\rut doar patru
ora[e. Burghezia ]\rii, compus\ din mari industria[i, mari
10 Ioan Scurtu, op. cit., p. 30.

STOENESCU
comercian]i, bancheri, mari proprietari agricoli, ingineri

particulari, economi[ti particulari [i rentieri reprezenta doar
0,12% din popula]ia României, cifr\ simpl\ [i dezarmant\
care arat\ clar imaginea unui stat care nu este, cu adev\rat,
capitalist. Din acest stupefiant 0,12%, aproape jum\tate era
compus\ din marii proprietari de p\mînt.11 Din aproximativ
18 000 000 de cet\]eni, 13 000 000 lucrau în agricultur\,
600 000 erau func]ionari [i restul constituia o mas\ a buge-
tarilor, divers împ\r]it\ profesional. Chiar în rîndurile
burgheziei [i ale pseudoburgheziei – membri ai meritocra]iei
medii – peste 63% depindeau de bugetul statului12. S-au
înregistrat rezultate spectaculoase în produc]ia industrial\,
dar ele proveneau cu un procent zdrobitor din comer-
cializarea rezervelor naturale [i din prelucrarea inferioar\ a
acestora: „La petrolul [i lemnul din Vechiul Regat s-au
ad\ugat bog\]iile Transilvaniei (mine de fier [i metalurgia
V\ii Jiului, metale neferoase, huil\ [i sare). Sub impulsul
liberalilor, reconstruc]ia postbelic\ a fost rapid\, iar nivelul de
via]\, ridicat. Din 1923 pîn\ în 1938 produc]ia industrial\ s-a
dublat, dar a r\mas în venitul na]ional inferioar\ agriculturii:
30% la 38%“13. În ciuda viziunilor sale partizane asupra vie]ii
politice române[ti interbelice, Eugen Weber a observat cu
precizie realit\]ile economice: „...politica economic\ a ]\rii în
perioada interbelic\ a fost dominat\ de un mic grup de
economi[ti apar]inînd clasei de mijloc, forma]i în univer-
sit\]ile din Germania. Indiferent de partidul în cadrul c\ruia
au optat s\-[i realizeze cariera, to]i împ\rt\[eau idei similare
cu privire la industrializare [i protec]ionism, ceea ce îi f\cea
s\ aib\ tendin]a de a-l sacrifica pe ]\ran în favoarea intere-
selor industriale [i comerciale. Dar s\r\cia ]\ranului excludea
posibilitatea dezvolt\rii unei pie]e interne; lipsa unor planuri
11 Ibidem, p. 63.
12 Ibidem, p. 66.
13 Georges Castellan, Histoire des Balkans, XIV-XX siècle, Ed. Fayard,
Paris, 1991, p. 420.
ISTORIA
de perspectiv\ a împiedicat cre[terea ra]ional\ a resurselor

na]ionale [i a l\sat industria s\ se dezvolte sau s\ stagneze la
întîmplare [i nu corespunz\tor nevoilor. O dezvoltare exista,
dar era vorba de una anarhic\, costisitoare, risipitoare, care se
g\sea cu mult în urm\ fa]\ de alte economii comparabile.
Între 1926 [i 1939 venitul per capita a sporit cu 35% în
Bulgaria, cu 11% în Grecia [i doar cu 8% în România“14.
Saltul economic al ]\rii a fost vizibil sub regimurile
liberale. Mai întîi a existat scurta perioad\ postbelic\ în care
a func]ionat principiul „prin noi în[ine“ [i care a scos statul
din criza economic\. A urmat colapsul de sub guvernarea
]\r\nist\, accentuat de efectele crizei mondiale. Momentul de
vîrf al cre[terii economice s-a produs sub guvernarea
T\t\rescu, dar într-un mod nes\n\tos. Cifrele saltului f\cut de
România în economie între 1932 [i 1938 sunt impresionante
la prima vedere: „Valoarea produc]iei globale a industriei [i
meseriilor a crescut în 1938 cu aproape 82%, iar a agriculturii
[i p\durilor cu circa 70%“15. Mai ales în industria
metalurgic\ valoarea produc]iei a crescut cu peste 260%,
principalul client fiind Armata. Am ales doar cîteva cifre
spectaculoase, îns\ realitatea lor consta în saltul de la nimic
sau foarte pu]in la ceva, [i acela insuficient. În plus,
dezvoltarea avea defecte structurale: „lipsa total\ de corela]ie
între rentabilitatea privat\ [i productivitate, în sensul c\
realizarea interesului optim pentru capitalist nu coincidea [i
cu interesul optim na]ional, între interesele individuale [i cele
generale existînd o contradic]ie de neînl\turat în condi]iile
sistemului economiei capitaliste [i a ac]iunii legilor obiective
proprii modului de produc]ie capitalist“16. Tradus\ într-un
limbaj actual, observa]ia pune în lumin\ fenomene tipice
14 Eugen Weber, „România“ în Dreapta european\. Profil istoric, Ed. Minerva,
Bucure[ti, 1995, p. 395.

15 Emilia Sonea, Gavril\ Sonea, Via]a economic\ [i politic\ a României
(1933-1938), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1978, p. 83.

16 Ibidem, p. 85.
STOENESCU
capitalismului s\lbatic, în care economia unui stat este exploa-

tat\ mai mult pentru realizarea venitului rapid [i substan]ial al
investitorului [i care ia apoi o alt\ direc]ie decît economia
na]ional\, sarcina principal\ a investi]iei revenind aproape
exclusiv Bugetului. De fapt, sub domnia lui Carol II dez-
voltarea economic\ s-a desf\[urat printr-un circuit al
valorilor economice care pornea de la Buget, de unde se
d\deau marile comenzi dirijate spre firme legate de camaril\,
firmele realizau venituri substan]iale, din care mare parte se
ducea în conturi personale interne sau externe ale patronilor,
alt\ parte se îndrepta spre camaril\ [i rege, iar produsul
comandat de stat ajungea la client (cel mai important fiind
Armata) unde se transforma în mijloc fix, nu producea nimic
mai departe. Alt\ parte a produc]iei – de exemplu, locomo-
tivele – se îndrepta spre servicii, iar alt\ parte spre consum.
Dintr-un astfel de circuit, controlat strict de camaril\ [i de
rege – adic\ centralizat – nu se putea na[te decît un sistem
industrial monopolist, în care principalul motor al capi-
talismului, competi]ia, lipsea. „În industria metalurgic\,
întreprinderile monopoliste de]ineau 98% din capitalul
investit, foloseau 86% din for]a motrice [i controlau 44% din
valoarea produc]iei.“17 Sistemul monopolist, în care un
num\r restrîns de firme de]inea în mod artificial controlul
produc]iei industriale, nu se putea men]ine decît printr-un
sprijin decisiv din partea statului. De aceea, regimul lui
Carol II aplica unul din cele mai restrictive mecanisme
vamale [i de taxe, pentru a proteja rentabilitatea artificial\ a
industriilor clientelare. Dac\ la acest tablou ad\ug\m faptul
c\ majoritatea activit\]ii comerciale [i de industrie mic\ era
dominat\ de evrei, vom avea o cu totul alt\ imagine despre
saltul economic al României interbelice. „Românul se ocupa
cu agricultura sau era slujba[ la stat. În schimb, mult mai
nefast\ era activitatea partidelor politice pentru locuitorii
17 Ibidem, p. 91.
ISTORIA
]\rii. Aceste partide, în special cel liberal, înfiin]au, la ad\-

postul unor bariere vamale prohibitive, industrii care fabricau
articole de consum de calitate absolut inferioar\ [i la pre]uri
astronomice. Statul avea mijloace fiscale pentru a lovi în
plutocra]ia evreiasc\, îns\ aceste m\suri nu conveneau pentru
c\ ar fi lovit [i în politicienii [i latifundiarii plutocra]i
români.“18 Cu precizarea c\ referirea la partidul liberal
acoper\ generic [i imperfect guvernarea T\t\rescu, trebuie
subliniat c\ imaginea produs\ de aceste surse nu este alta
decît a statului birocratic [i bugetar, nicidecum a unui stat
capitalist în dezvoltare.
Cifrele cele mai elocvente sunt îns\ acelea comparative.
Decalajul mare dintre România interbelic\ – prezentat\ în
legende drept o for]\ economic\ european\, a c\rei moned\
era la paritate cu valutele occidentale! – [i statele capitaliste
dezvoltate se traducea într-o produc]ie industrial\ pe cap de
locuitor de 7,3% mai mic\ decît a Fran]ei, de 8,5 ori mai mic\
decît a Germaniei pr\bu[ite [i de 12 ori mai mic\ decît a Marii
Britanii. Prezentat\ ca mare produc\toare agricol\, România
recolta în 1938 doar 12,6 chintale de grîu la hectar, în timp ce
Danemarca, un stat f\r\ tradi]ie cerealier\ [i cu suprafe]e mult
mai mici, recolta 35,1 chintale la hectar. Compara]iile cele mai
[ocante nu sunt îns\ cele cu statele occidentale dezvoltate, ci
acelea cu statele din zon\. „În jurul anilor 1933-1935,
înzestrarea agriculturii cu tractoare era de peste 3 ori mai mic\
decît în Ungaria, Cehoslovacia [i Germania“19. În sfîr[it, în
anul de vîrf 1938, „venitul na]ional al României era de aproape
dou\ ori mai mic decît al Cehoslovaciei [i Ungariei“20. Aceast\
situa]ie nu a fost complet acoperit\ de propagand\. Cî]iva
economi[ti valoro[i au atras aten]ia asupra dezvolt\rii
nes\n\toase a capitalismului în România. Cei doi mari
18 Radu Lecca, op. cit., p. 87.

19 EmiliaSonea, Gavril\ Sonea, op. cit., p.93. (Toate datele dup\ Enciclo-
pedia României – 1938, vol. III.)
20 Ibidem, p. 94.
STOENESCU
economi[ti români ai acestei perioade au fost Virgil Madgearu

[i Mihail Manoilescu.
Virgil Madgearu accepta realitatea societ\]ii române[ti
subdezvoltate [i propunea o viziune socialist-rural\ a ]\rii,
astfel încît România s\ treac\ la o politic\ de dezvoltare
economic\ cu bazele în cooperative agricole de produc]ie,
aducînd statul la o bun\stare determinat\ organic nu numai
de preponderen]a agriculturii, dar [i de nivelul ridicat de
modernizare a exploat\rii agricole. Viziunea pornea de la
realitate [i c\uta o solu]ie pentru ceea ce putea s\ fac\ statul
român în perioada interbelic\, nu pentru ceea ce-[i dorea sau
visa clasa politic\. Opera economic\ a lui Virgil Madgearu
este, de fapt, un prim semnal de alarm\ profesionist la
pericolul pr\bu[irii economiei române[ti sub greutatea
structurii defectuoase a statului [i a incapacit\]ii ca acest stat
slab s\ r\spund\ marilor agresiuni externe, c\utînd cu
eforturi imense s\ dezvolte o industrie capitalist\ perfor-
mant\ într-un loc unde momentul prielnic a fost pierdut în
decenii de reforme aproximative. Ca mereu în doctrinele
]\r\niste, ce s-au tot enun]at în politica româneasc\,
Madgearu ofer\ solu]ia statului agrarian: „Cînd ]es\tura
fundamental\ a organiza]iei economice este format\ de
milioane de economii familiare ]\r\ne[ti, care nu cunosc
aproape deloc sistemul salariatului [i au o concep]ie deo-
sebit\ despre profit [i rentabilitate, iar întreprinderile
economice nu sunt elementul predominant în via]a social\,
cînd, prin urmare, ordinea economic\ nu este capitalist\, ci
social-agrar\, Statul aflat în aceast\ situa]ie trebuie s\-[i
orînduiasc\ întrega sa politic\, în a[a fel încît s\ deschid\
drumul larg pentru dezvoltarea, în primul rînd, a celulelor
fundamentale ale organismului social, a economiilor
]\r\ne[ti“21. Este reflexul în economie al constat\rii lui
Nicolae Iorga, în politic\, [i anume c\, în urma loviturii de
21 V.N. Madgearu, Agrarianism, capitalism, imperialism, Ed. Inst. Arte

Grafice „Bucovina“, Bucure[ti, 1936, p. 138.
ISTORIA
stat din 1930, România a încetat s\ mai urmeze un plan de

viitor [i a coborît doar la gestionarea unei realit\]i imediate,
descurcîndu-se. Stat social-agrar înapoiat, din punct de
vedere al capitalismului, România ar fi trebuit – în viziunea
lui Madgearu – s\ aplice un socialism prudent, controlat de
un sistem democratic aproximativ, dar care s\ împiedice
alunecarea planului economic socialist spre comunism. Nu
a reu[it. Unii colegi de partid cu Madgearu, ca Armand
C\linescu, considerau c\ proiectul de „stat ]\r\nesc“ al
acestuia este o „tîmpenie“. Grigore Gafencu, alt membru
marcant al PN}, avea s\ scrie în jurnalul s\u, pe aceea[i
tem\: „Acest salt de la un extrem la altul, de la ]\ranii de azi,
lipsi]i de unelte [i de poft\ de munc\, ducînd o via]\ de
mizerie în sate înc\ pe jum\tate s\lbatice, la p\tura
]\r\neasc\ st\pînitoare de mîine, izvor de lumin\, de [tiin]\
[i de civiliza]ie («universit\]ile» [i «academiile» la ]ar\
preg\tesc aceast\ oper\ de «culturalizare» rural\!) v\de[te
o închipuire bogat\, în contrazicere, fire[te, cu legile istoriei,
cu atît mai cuprinz\toare îns\ de devize politice, electorale [i
demagogice“22.
Mihail Manoilescu prezenta o viziune de Dreapta,
na]ionalist\, dar cu interes pentru dezvoltarea industrial\,
capitalist\ a statului. El considera c\ România nu trebuie s\
abandoneze planul dezvolt\rii economice, într-un raport
echilibrat între industrie [i agricultur\, ]ara avînd poten]ial [i,
în plus, o perspectiv\ favorabil\ prin evolu]ia industrial\
rapid\ demonstrat\ de Italia fascist\ [i de Germania nazist\ în
Europa. Acest exemplu european avea la baz\ na]ionalismul
antidemocratic [i aspectele incipiente ale totalitarismului de
Dreapta. F\r\ îndoial\, economistul român pornea de la
aceea[i idee fundamental\ a Dreptei conservatoare, conform
c\reia saltul economic spectaculos nu se poate produce decît
prin conducerea autoritar\ a statului de c\tre o elit\
22 Grigore Gafencu, Însemn\ri politice. 1929-1939, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1991, p. 326.
STOENESCU
responsabil\ [i patriotic\. Teoretic, Manoilescu a constatat

dou\ sl\biciuni majore ale statului român: o Românie Mare
inconsistent\ [i o Românie Mare ieftin\. Mai întîi, aspectul
„cultural“ al unirii: „A cere independen]a [i întregirea
înseamn\ pentru un neam a nu cere nimic. C\ci acestea se
confund\ cu dreptul la existen]\ colectiv\ a neamului. Numai
de aici în sus încep n\zuin]ele într-adev\r superioare [i
idealurile pozitive de afirmare a personalit\]ii [i geniului
colectiv al unui neam. [...] Cît prive[te realizarea României
întregite, ea reprezint\ numai o înf\ptuire pur formal\,
c\reia urmeaz\ s\ i se dea de acum înainte con]inutul“23.
Sec [i dur, ca un cristal: România Mare era o construc]ie
politic\, diplomatic\, recunoscut\ interna]ional, ajuns\ la
dimensiunile ei teritoriale fire[ti. Ea trebuia organizat\
economic [i administrativ ca un stat viabil. Scria atunci
Mihail Manoilescu: „~nchizînd definitiv ciclul revolu]iilor
pentru form\ [i al revolu]iilor pentru drepturi, neamul
nostru va face saltul cel mai mare din istoria lui în ziua cînd
î[i va încorda puterile ca s\ ating\ idealul calit\]ii“24. Nu l-a
atins nici ast\zi.
Din punct de vedere economic – scria atunci Manoilescu –
„România este, în primul rînd, ]ara muncii ieftine“, „]ara
materiilor prime ieftine“, „]ara combustibilului ieftin“, „]ara
transportului ieftin“, pe scurt – România ieftin\, o ]ar\ care î[i
vinde ieftin resursele naturale, consum\ mai mult decît
produce [i, mai ales, consum\ aproape exclusiv din vinderea
acestor resurse naturale. În plus, capitalul, care ar fi trebuit s\
produc\ dezvoltarea economic\ a statului, se afla în mîna
str\inilor, ca urmare a politicii iresponsabile a guvern\rilor
]\r\niste: „Politica economic\ promovat\ de na]ional-]\r\-
ni[ti a avut rezultate dezastruoase. Pe fondul crizei eco-
nomice mondiale, cînd statele dezvoltate au luat m\suri de
23 Mihail Manoilescu, Rostul [i destinul burgheziei române[ti, Ed. Cugetarea,

Bucure[ti, 1942, p. 361.
24 Ibidem, p. 397.
ISTORIA
protejare a economiei lor na]ionale, România a deschis por-

]ile în fa]a capitalului str\in, a contractat mari împrumuturi
externe, cu dobînzi foarte ridicate. În 1932, circa 40% din
bugetul ]\rii era rezervat pentru plata extern\“25. Ultima plat\
s-a f\cut în anul 2001, sub guvernul Adrian N\stase – trei
sute de milioane de dolari – c\tre Suedia, pe fondul unui
[antaj evident la cererile de finan]are prin FMI [i Banca
Mondial\. În fa]a acelei realit\]i economice anormale, care
marca dependen]a total\ a României interbelice de marile
cercuri financiare, Mihail Manoilescu vedea solu]ia în
na]ionalizarea capitalului din România. Pornind de la
constatarea c\ „str\inii sunt cu profitul, iar românii cu
impozitele“, el lansa o tez\ care va fi plasat\ curînd la baza
legilor de românizare: „Na]ionalismul economic pe frontul
intern, adic\ românizarea vie]ii economice, înseamn\ trecerea
veniturilor capitaliste din mîinile str\inilor (a str\inilor din
afar\ sau a evreilor din România) în mîinile românilor, adic\
o opera]ie folositoare na]iunei române[ti. În acest sens merit\
s\ observ\m c\, din punct de vedere al avantajelor economice
directe, este mai mare pasul pe care-l face ]ara atunci cînd
trece dela o industrie cu capital str\in la una cu capital
românesc, decît atunci cînd trece dela o economie pur agrar\
la o industrie cu capital str\in“26. Manoilescu vedea, a[adar,
o Românie cu mare poten]ial agricol, în care industria menit\
s\ modernizeze [i s\ sprijine agricultura, prin contribu]ia sa
sporit\ la venitul na]ional, se afla în mîinile str\inilor. Ace[tia
transferau în str\in\tate toate beneficiile ob]inute în România,
astfel c\ investi]ia în economia româneasc\ r\mînea tot în
obliga]ia bugetului. Economistul român ar\ta, de fapt, c\
industria de care are nevoie România exist\, dar nu este a ei.
Proiectul lui Manoilescu, chiar în condi]iile existen]ei a dou\
dictaturi, între 1938 [i 1944, s-a dovedit nerealist [i nu a putut
fi pus în aplicare. L-au pus comuni[tii sub Ana Pauker [i
25 Ioan Scurtu, op. cit., pp. 2-72.

26 Mihail Manoilescu, op. cit., p. 260.
STOENESCU
Gheorghiu-Dej, dar nu prin trecerea propriet\]ii private

str\ine în mîinile propriet\]ii private române[ti, ci prin
„na]ionalizare“, termen impropriu prin care se în]elegea
distrugerea propriet\]ii private [i trecerea ei în proprietatea
statului. Asta face analiza istoric\ mult mai dificil\ [i
responsabilitatea celor care au preluat puterea în 1990 mult
mai grea.
Din perspectiv\ marxist\, Lucre]iu P\tr\[canu vedea
perioada interbelic\ drept un timp al marilor dezvolt\ri
industriale, mai ales în industria grea, deoarece ea aducea
o cre[tere cantitativ\ a clasei muncitoare. Acest proces îi
înt\rea convingerea în viitorul socialist al ]\rii, pentru c\ o m\-
rire substan]ial\ a num\rului muncitorilor d\dea posibilitatea
unui con]inut numeric [i pentru Partidul Comunist, altfel o
adun\tur\ de alogeni, de frustra]i români [i de agen]i
sovietici. Activitatea Partidul Comunist, trimis în ilegalitate,
depindea în totalitate de agentura sovietic\, legendele
cunoscute ale suferin]elor îndurate de comuni[ti „în beciurile
Siguran]ei“ fiind, în realitate, cîteva cazuri de spioni prin[i [i
condamna]i. Dedesubtul adînc al mesajului dat de Lucre]iu
P\tr\[canu în cartea sa Sub trei dictaturi era acela al
constituirii unui partid comunist românesc, compus din
muncitori români. Este cumva paradoxal, dar pîn\ la
revolu]ia din 1989, industria româneasc\ s-a sprijinit
substan]ial pe navetist, de cele mai multe ori ]\ran
transformat diminea]a în muncitor industrial [i redevenit în
fiecare sear\ din nou ]\ran. Dac\ ne amintim [i cine a populat
masiv noile blocuri de locuin]e muncitore[ti, vom constata c\
tema lui Lucre]iu P\tr\[canu era cît se poate de autentic\.
Astfel se explic\ [i de ce anul 1944 a g\sit Partidul Comunist
cu un efectiv de sub o mie de membri, muncitorii fiind ata[a]i
socialismului sindical [i legionarismului. Era o form\ de
adaptare la agresiunile ora[ului. P\tr\[canu observase destul
de exact configura]ia statului român bugetar [i birocratic:
„Statul nu apare sub form\ de capitalist, ci de consumator. Nu
face investi]ii menite s\ produc\ beneficii. Din bugetul
ISTORIA
statului, sub form\ de masive avansuri, pl\]i anticipative de

comenzi [i prime de încurajare, s-au defalcat, an de an, sume
din ce în ce mai mari, puse apoi la dispozi]ia ini]iativei
particulare. O ini]iativ\ care lua nu rareori forma de adev\rat
jaf în banii contribuabililor“27. Pozi]ia liderului comunist
devine, poate, exponen]ial\ pentru fund\tura în care ajunsese
România în a[a-zisul an de vîrf 1938: aprig adversar al
dictaturii regale, el vede solu]ia tot într-o dictatur\, dar a
proletariatului.
Un proces s\n\tos al dezvolt\rii economice capitaliste a
României Mari nu putea fi condus decît cu o elit\ politic\ [i
cu o elit\ intelectual\ de for]\. Care sunt marile nume politice
ale perioadei interbelice? Ionel I.C.Br\tianu – mort în 1927;
I.G. Duca – asasinat în 1933; Iuliu Maniu în etern\ opozi]ie,
steril\ [i mai degrab\ distructiv\; Averescu – consumat; Iorga –
compromis, Titulescu – numai în str\in\tate. Au mai r\mas ca
amintire doi poli]i[ti, oameni de cas\ ai regelui corupt:
Gheorghe T\t\rescu [i Armand C\linescu. Primul î[i
datoreaz\ faima urii cu care a fost urm\rit de Iuliu Maniu –
probabil, pentru c\ fusese martorul secret al tr\d\rii „Mar[ului
asupra Bucure[tiului“ – cel de-al doilea, pentru c\ a murit
asasinat de legionari. Doar intelectualitatea româneasc\ a reu[it
performan]a remarcabil\ de a crea o elit\ cultural\. Am
excelat în filozofie, art\, literatur\, [tiin]e exacte. Ea a fost
aproape în întregime na]ionalist\. Îns\ sub acest\ elit\ se c\sca
un h\u. Din aproximativ 300 000 de studen]i [colariza]i în
perioada interbelic\, doar 9,5%, în medie, terminau studiile
universitare cu diplom\. Absolven]i cu diplom\ la Drept erau
doar 7,1% din cei înscri[i, la Teologie doar 5,9% (!), la {tiin]e
doar 7,2%, la Litere doar 10,2%. O adev\rat\ boem\, dar s\
nu ne l\s\m am\gi]i de gravitatea cifrelor. Aceast\
intelectualitate minim\ era dominat\ de o uria[\ p\tur\
mijlocie de o mediocritate agresiv\, dedicat\ insistent
27 Lucre]iu P\tr\[canu, Sub trei dictaturi, Ed. Forum, Bucure[ti,

1945, p. 15.
STOENESCU
dependen]ei bugetare. Mi[carea legionar\ [i-a extras partizanii

din aceste dou\ straturi, f\r\ capacitatea de a le a[eza într-un
sistem coerent, dincoace de extremism.
Ne-a mai r\mas ca mo[tenire imaginea dezvolt\rii înv\]\-
m`ntului rural, scena copiilor de ]\rani care mergeau la
[coal\, descul]i, dar cu dragoste de carte. F\cînd apel la
statistica realizat\ de Iosif I. Gabrea pentru primul deceniu de
dup\ Marea Unire, Constantin R\dulescu-Motru avea s\
arate: „Între anii 1921/1932 au fost înscri[i în medie anual\
în [colile rurale ([colile au fost 11 104 în 1921/1932 [i 13 777
în 1931/1932) un num\r de elevi între 1 245 914 [i 1 795 037.
Am avut astfel în timpul acestor zece ani un num\r de
aproximativ 16 000 000 de înscri[i. Dintre ace[tia, au absol-
vit aproximativ numai 730 000“28. Uluitor! Din 16 000 000
de copii de ]\rani trimi[i la [coala din sat, doar 4,5% o
terminau! S\ vedem situa]ia de la ora[: „În [colile urbane,
situa]ia este ceva mai bun\, dar f\r\ s\ se dep\rteze prea mult.
Aci, în aceea[i ani, am avut 2 227 000 elevi înscri[i, dintre
care au absolvit 174 000“29. Rezult\ un procent de 7,8%! În
[coli medii, gimnazii, licee au fost înscri[i în aceea[i perioad\
1 243 911 de elevi, din care au absolvit doar 95 000. A[adar,
doar 7,6% au absolvit înv\]\mîntul mediu în primul deceniu
de dup\ r\zboi. Ace[ti copii cu educa]ie incomplet\ vor avea,
în 1940, cînd Mi[carea legionar\ va veni la putere, între 16 [i
26 de ani, adic\ vor fi exact stratul social cel mai dinamic al
tineretului ]\rii. Putem în]elege acum de ce baza Mi[c\rii
legionare a explodat dintr-o dat\ dup\ 1937, precum [i faptul
c\ vinov\]ia pentru expunerea unei întregi genera]ii de tineri
la experimentul extremist î[i are originea în erori politice [i
administrative f\cute cu mult înainte: peste 90% din tineretul
]\rii nu-[i terminase [coala! Putem în]elege, de asemenea, [i
de ce, dup\ instalarea dictaturii comuniste, a fost nevoie de
28 C. R\dulescu-Motru, Psihologia poporului român, Ed. Albatros, Bucure[ti,

1999, p. 101.
29 Ibidem.
ISTORIA
20 de ani de programe de alfabetizare a ]\rii. Aceast\

realitate se afl\ [i la baza în]elegerii unui anumit succes al
comunismului, pornind de la fiul simplu de ]\ran care era
obligat s\-[i urmeze [coala pîn\ la cap\t, iar aceasta era
gratuit\, intra în facultate f\r\ examen [i ajungea, sub o form\
sau alta, activist al regimului, [i terminînd cu fiul de ]\ran
racolat direct de Securitate sau de organiza]ia de partid [i
crescut de ele în ura fa]\ de vechiul regim.
Îndreptîndu-se vertiginos spre un colaps economic [i
politic, România va cunoa[te prima dictatur\ în 1938.
Originea ei politic\ se afl\ în lovitura de stat din 1930, nu atît
prin aducerea lui Carol II pe Tron, cît prin lovitura dat\
sistemului democratic, vie]ii partidelor, Constitu]iei. Dup\
actul din 7-13 iunie 1930 ele [i-au pierdut complet
credibilitatea [i, în scurt timp, cum am v\zut din memoriile
lui Nicolae Iorga, s\ fi vrut, [i tot n-ar mai fi putut func]iona.
Puterea se concentrase în mîna camarilei conduse de Elena
Lupescu, guvernele f\cînd figura]ie, iar Parlamentul – o peni-
bil\ scen\ de teatru comic. În 22 de ani de perioad\ inter-
belic\ (1919-1940), România a cunoscut 33 de guverne.
Dintre acestea, doar dou\ au avut un mandat întreg de 4 ani –
guvernul Ionel I.C. Br\tianu (19 ianuarie 1922-29 martie
1926) [i guvernele Gheorghe T\t\rescu (5 ianuarie 1934-28 de-
cembrie 1937). Guvernele lui T\t\rescu au cunoscut nu mai
pu]in de 24 de remanieri. Ref\cînd calculul, vom constata
c\ în cei 14 ani ai perioadei interbelice am avut 31 de
guverne. Tot între 1919 [i 1940 s-au organizat 11 alegeri
generale, iar Parlamentul a cunoscut doar 2 legislaturi
întregi! În nici un caz, nu este imaginea unei ]\ri cu sistem
democratic autentic!
Pentru a completa tabloul realist al perioadei interbelice,
s\ amintim c\, dup\ primul r\zboi mondial, România Mare
cunoscut reforma agrar\, reforma electoral\ [i o nou\
Constitu]ie. Reforma agrar\ a atins aspecte de ira]ional [i
iresponsabilitate, c\utîndu-se rezolvarea promisiunilor f\cute
]\ranilor în r\zboi, mobilizarea [i cointeresarea acestora în
STOENESCU
momentul greu al refugiului din Moldova. Pe de alt\ parte,

reforma agrar\ a fost [i un r\spuns al statului la agresiunea
bol[evic\, [tiut fiind c\ o clas\ muncitoare substan]ial\ nu
aveam [i c\ bol[evismul ar fi avut succes doar dac\ reu[ea s\
r\scoale ]\ranii, a[a cum se întîmplase în 1907. Practic, atît
putea face statul în fa]a pericolului bol[eviz\rii: reform\
agrar\, vot universal [i un guvern de for]\, cel al generalului
Alexandru Averescu. Noua împropriet\rire a ]\ranilor venea
din nou în contradic]ie cu gradul de preg\tire al societ\]ii:
„Solu]iile preconizate se caracterizeaz\ printr-un anumit
radicalism ce nu se potrivea – dincolo de bunele inten]ii din
acei ani – cu realit\]ile din România, atît în ce prive[te
raportul de for]e social-politic, cît [i dorin]a ]\r\nimii de a avea
p\mînt în proprietatea proprie“30. Într-adev\r, o reform\
agrar\ era bun\ [i necesar\, dar la situa]ia real\ a ]\r\nimii [i
agriculturii române, reforma agrar\ f\cut\ în grab\ imediat
dup\ r\zboi nu a avut decît un singur efect: o grav\ lovitur\
dat\ regimului propriet\]ii. Practic, vechii [i noii genera]ii de
]\rani li s-a ar\tat înc\ o dat\ c\ proprietatea privat\ poate fi
desfiin]at\ printr-o lege. A lua peste noapte mo[iile marilor
proprietari [i a le împ\r]i ]\ranilor a reprezentat atunci,
practic, ruinarea fundamentului regimului propriet\]ii în
România. Totodat\, a lovit brutal [i iresponsabil tocmai în
clasa cea mai puternic\, în stare s\ se opun\ pîn\ la moarte
[i prin toate mijloacele comunismului. Temeliile economice
ale aristocra]iei, ale elitei economice române[ti au fost
aproape nimicite. Astfel, a fost distrus\ Dreapta economic\
[i politic\ a ]\rii, exact cînd statul era cel mai violent atacat
de mesajul marxist. Este u[or s\ g\sim vinova]ii în
suprastructura Puterii: regele Ferdinand era un figurant, iar
Ionel I.C. Br\tianu avea mari probleme de credibilitate. Va
trebui s\ accept\m c\, într-o total\ bun\ inten]ie din partea
celor doi factori de putere, ]ara ie[ise atît de sl\bit\ din
30 Ion Agrigoroaiei, România interbelic\, vol. 1, Ed. Universit\]ii

„Alexandru Ioan Cuza“, Ia[i, 2001, p. 78.
ISTORIA
r\zboi, încît nu a avut alte solu]ii la dispozi]ie. Speran]a sa

a stat înc\ o dat\ în clasa politic\. Cu sim]ul s\u na]ional atît
de fin, Take Ionescu, el însu[i marea speran]\ pierdut\ tragic
a curentului de Dreapta, avea s\ cread\ c\ genera]ia politic\
dinainte de r\zboi, epuizat\ în „luptele sterpe inerente unei
]\ri de arbitrar aziatic, de impostur\ [i de ieftin [i echivoc
politicianism [i în stupidele compromisuri cotidiane cu o lume
m\l\ia]\ [i umoristic\, cu o biat\ vermin\ de apelpisi]i [i de
cabotini politici carnavale[ti“31, avea s\-[i r\scumpere toate
p\catele prin înf\ptuirea Marii Uniri. S-a în[elat. Probabil
incon[tient, avînd în vedere personalit\]ile implicate în acest
proces, a fost cl\tinat\, în mentalitatea cet\]enilor români,
credin]a în natura sfînt\ a propriet\]ii private, unul din
aspectele secundare generate de erorile reformei agrare fiind
exportul de capital. Cet\]enii României, [i foarte boga]i, [i
îmbog\]i]i peste noapte, [i func]ionari care au dat un „tun“,
vor plasa ilegal în b\ncile din str\in\tate sume imense [i
valori greu de m\surat în toat\ perioada interbelic\,
neîncrez\tori în stabilitatea legislativ\ a ]\rii. Cînd a fost dat\,
în 1932, o lege a conversiunii datoriilor, pentru a u[ura din
nou situa]ia ]\r\nimii, imaginea fixat\ în mentalitatea
locuitorului de la sat a fost una [i foarte durabil\: putem s\
facem oricîte împrumuturi [i datorii, vine statul pîn\ la urm\
[i le [terge. Bazele capitalismului erau înc\ o dat\ c\lcate în
picioare. Un exemplu de bun-sim] ar putea ]ine loc de sintez\
pentru modul în care a fost abordat\ problema agriculturii în
România. Orice stat abia ie[it dintr-o conflagra]ie [tie c\
r\zboiul distruge exploatarea agricol\, las\ p\mînturi
necultivate, compromite recolte, afecteaz\ calitatea îns\-
mîn]\rilor, pe de o parte, [i atac\ fondul genetic al zootehniei,
pe de alt\ parte. Vitele sunt sacrificate masiv, iar cele care
supravie]uiesc sunt sl\bite, subnutrite, expuse degener\rii. La
sfîr[itul r\zboiului, un stat responsabil intervine în agricultur\
31 Take Ionescu, Amintiri, Ed. Socec, Bucure[ti, 1922, p. III, (note

N. Baboeanu).
STOENESCU
cu m\suri specifice, etapizate pe cî]iva ani, astfel încît nece-

sara reform\ agrar\ s\ se desf\[oare dup\ un plan de redresare
rapid\ a fondului cerealier, forestier sau zootehnic. Numai
anumite m\suri – cum sunt, de exemplu, m\rirea num\rului de
p\[uni sau orientarea centralizat\ a culturilor – pot da rezultate.
O reform\ agrar\ aplicat\ oamenilor, nu fondului agricol este
doar o m\sur\ politic\, nu una [tiin]ific\. Noi am f\cut de
fiecare dat\, din 1864 [i pîn\ în 2000, acela[i lucru: am împ\r]it
p\mînt oamenilor, care au pus pe el ce-au vrut, p\[unile [i
p\durile au fost un permanent subiect de tribunal – urmare a
distrugerii sistemului juridic ancestral al satului românesc [i
înlocuirii acestuia cu institu]ii franceze – iar echilibrul efecti-
velor de animale s-a reglat prin export.
Constatarea erorilor de conducere din perioada inter-
belic\ este valabil\ [i din punctul de vedere al abord\rii
postbelice a reformei electorale. S-a introdus votul universal
într-o societate complet nepreg\tit\ pentru el. F\r\ a mai intra
în detalii, este îns\ de subliniat c\ reforma electoral\ a avut,
în substratul s\u, un alt fenomen periculos: în timp ce ]ara se
m\rea, nucleul s\u politic se dilua. Astfel, în sistemul
electoral din România s-a introdus principiul primei
majoritare, simbol al inconsisten]ei regimului democratic:
„Legea electoral\ din 27 martie 1926 prevedea c\ repar-
tizarea mandatelor pentru Adunarea Deputa]ilor se f\cea,
dup\ totalizarea voturilor [i calcularea ponderii partidelor la
nivelul întregii ]\ri, astfel: partidul care ob]inea cel pu]in 40%
din totalul voturilor beneficia de prima majoritar\, primind
50% din mandate; restul de 50% din mandate se repartizau
între toate partidele (listele) participante, inclusiv cea
majoritar\“32. Aceast\ improviza]ie electoral\, în care un
partid ce nu atinge majoritatea prime[te voturi „din burt\“,
ale unor aleg\tori care au votat altceva, poate chiar contra
partidului beneficiar, a fost o oglind\ fidel\ a naturii
32 Ion Agrigoroaiei, op. cit., p. 121.

ISTORIA
aproximative a sistemului democratic din România. Chiar [i

principiul elementar al deciziei majorit\]ii era afectat. El
punea în discu]ie foarte serios legitimitatea regimului politic
din ]ara noastr\. În ultimul deceniu al secolului XX – numit
al libert\]ii anarhice – tot mai mul]i istorici de ]inut\ au
început s\ prezinte perioada interbelic\ în adev\rata sa
lumin\, cu lacunele sale institu]ionale [i cu sl\biciunile ei
sociale periculoase: „Aceste reforme au tulburat, cum era [i
firesc, echilibrul social; pe temeiul votului universal s-a
ridicat mult\ pleav\ politic\, de dreapta ca [i de stînga, la
sate, la ora[e [i pîn\ pe treptele Palatului regal. Din nefericire
pentru ]ar\, genera]ia ctitorilor a disp\rut nea[teptat de
repede, iar cei cî]iva r\ma[i au fost repede dep\[i]i de valul
nou-veni]ilor [i de cursul evenimentelor. Noua genera]ie
politic\, cea n\scut\ din reforme, cea de dup\ 1930, nu mai
seam\n\ cu genera]ia b\trînilor: corup]ia, violen]a, arivismul
au înlocuit civilitatea vechii elite politice. Fenomenul era,
desigur european, dar aceast\ generalitate nu-l face mai
atractiv. Ca urmare, oamenii noi, care nu ar fi putut ap\rea
f\r\ liberalizarea vie]ii politice de la începutul anilor ’20 [i
care ar fi trebuit s\ consolideze România Mare, în fapt au
distrus-o, cu mult înainte de dezmembrarea ei de c\tre
puterile totalitare [i sateli]ii lor“33. În condi]iile unei astfel de
improviza]ii statale, cu p\mîntul luat abuziv de la proprietari
[i dat ]\ranilor lipsi]i de mijloace de a-l exploata, cu un
Parlament compus artificial, din procente nerealiste,
România nici nu avea cum s\ reziste agresiunilor externe care
au urmat, fiind, efectiv, un stat înapoiat [i cu dezvoltare
social\ întîrziat\. De altfel, dac\ privim cu al]i ochi eveni-
mentele politice ale sfîr[itului celui de-al doilea r\zboi mondial,
vom observa c\, la numai dou\ decenii dup\ o reform\ agrar\
radical\, b\t\lia electoral\ s-a dat tot pe subiectul
împropriet\ririi, la 23 martie 1945 legiferîndu-se o nou\
33 Cristian Troncot\, Istoria serviciilor secrete române[ti. De la Cuza la

Ceau[escu, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999, p. 88.
STOENESCU
reform\ agrar\. Altfel spus, ]\ranilor li se tot d\dea p\mînt, la

intervale de cî]iva ani sau de decenii, [i problema agrar\ tot
nu se rezolva. Nu se poate s\ nu ne ridic\m mari semne de
întrebare asupra unei economii care produce astfel de
modific\ri structurale [i face reforme agrare la intervale atît
de scurte: 1864, 1879, 1882, 1889, 1893, 1907, 1912, 1921,
1932, 1945. Este, mai degrab\, o serie neagr\.
Primul intelectual român care a atins, dup\ revolu]ia din
1989, esen]a fenomenului, sco]înd la suprafa]a analitic\
nocivit\]ile istorice ale reformei electorale de la sfîr[itul
primului r\zboi mondial, a fost Horia Roman Patapievici34.
Din p\cate, caracterul eufuistic al textului s\u a limitat accesul
la sensurile sale profunde doar la un grup foarte restrîns de
intelectuali de extrac]ie umanist\, impactul politic sau social
fiind nul. Totu[i, adev\rul a fost spus, [i din rîndurile societ\]ii
civile, [i din rîndurile istoricilor. Asumarea lui în practica
politicii guvernelor postdecembriste continu\ s\ întîrzie,
motiv pentru care principalele fenomene negative ale istoriei
României moderne [i contemporane vor continua s\ se repete.
Toate aceste fenomene negative ale perioadei interbelice sunt
cel mai bine simbolizate prin rezultatul politic: distrugerea
sistemului democratic parlamentar prin lovitura de stat
condus\ de Iuliu Maniu în 1930 a permis concentrarea puterii
la vîrf, favorizînd regimul autoritar al lui Carol II [i u[urînd
activitatea ocult\ a camarilei.
34 H.R. Patapievici, Cerul v\zut prin lentil\, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1995,
p. 137 (v. în întregime articolul „Durata lung\ [i alegerile“).
Capitolul II
CAMARILA, CENTRU DE PUTERE
ÎN STAT
Moto:
Lupescu, regele, Malaxa, Aristid
Blank [i Gavril\ Marinescu. Iat\ sovietul
de solda]i [i [per]ari care hot\r\sc ast\zi
soarta guvernelor noastre.
CONSTANTIN ARGETOIANU
Cuvîntul camaril\ provine din limba spaniol\ [i însemna,

la origin\, o înc\pere mic\ (diminutiv de la camara = „camer\“),
anex\ a dormitorului regal al regelui Spaniei, unde acesta se
izola, împreun\ cu consilierii s\i intimi, pentru a nu fi auzit
de slugi sau de oamenii Inchizi]iei. Faptul c\ în acel loc se
luau decizii f\r\ controlul Bisericii sau al Cortesurilor a
n\scut reac]ia public\ a acestor institui]ii, care au r\spîndit
prin zvon no]iunile de „camaril\“, ca centru de putere nociv,
[i de „om de camaril\“, ca persoan\ care influen]eaz\ ocult
deciziile regelui. Cuvîntul a început s\ circule în Europa, cu
sensurile sale mult deformate, dup\ secolul al XVII-lea, dar,
p\strîndu-[i individualitatea spaniol\, fiind folosit doar cînd
era vorba de obiceiurile acelei Cur]i. Termenul a f\cut îns\
marea sa carier\ în presa comunist-revolu]ionar\ a anilor
1848-1849, cînd a fost atribuit anturajului de represiune
sîngeroas\ al lui Friedrich Wilhelm IV al Prusiei. Ideea de
grup restrîns care îl controleaz\ pe lider a fost înt\rit\ de
notorietatea faptului c\ regele Prusiei era lovit de o afec]iune
mintal\, responsabilitatea ac]iunii politice fiind atribuit\
astfel camarilei. De[i nu este un am\nunt determinant pentru
STOENESCU
cazul Carol II, el este totu[i un am\nunt prezent în cazul

camarilei carliste, a[a cum vom ar\ta la analiza cazului
medical Carol II. Folosit în Fran]a, termenul de camaril\ a
fost asociat [i apoi identificat cu sensul peiorativ pe care îl
luase acolo cuvîntul boudoir – înc\perea secret\ în care î[i
primeau femeile aman]ii [i î[i exercitau prin ace[tia influen]a
asupra treburilor statului. Sub aceast\ nuan]\ – de camaril\ de
femei – a fost importat termenul [i la noi, fiind folosit pentru
prima oar\ cu temei în cazul Alexandru Ioan Cuza. Ca
defini]ie modern\, camarila este un grup restrîns de intimi ai
puterii supreme care-[i exercit\ influen]a asupra unui [ef de
stat, controlîndu-i deciziile. În presa [i memorialistica
perioadei interbelice vom întîlni destul de des [i cuvîntul
cabal\, pentru a descrie ac]iunile oculte ale camarilei în via]a
politic\. Semnifica]ia sa autentic\ era aceea de „mistic\
evreiasc\“35, semnifica]ie pe care vocabularul european o
pierduse o dat\ cu Reforma, dar a reg\sit-o odat\ cu apari]ia
antisemitismului modern. Pentru România, termenul de
cabal\ identifica nu numai intrigile camarilei, dar [i caracterul
lor evreiesc, prin conducerea acesteia de c\tre Elena Lupescu.
Sprijinul din rîndurile Armatei. El a ap\rut la
aproximativ doi ani dup\ fuga lui Carol în str\in\tate din
1925. A[a cum am v\zut în volumul II al acestei lucr\ri,
motivul principal al fugii sale a fost descoperirea scandalului
Armstrong-Fokker, fapt confirmat ast\zi de surse care au avut
acces la documente ale Ministerului de Externe al
Germaniei36. Ancheta declan[at\ de guvern a dus la
pedepsirea unor ofi]eri, dar a creat [i o asociere de imagine
între ideea fals\ c\ prin]ul Carol a fost ostracizat de Ionel
Br\tianu [i situa]ia de victime a ofi]erilor implica]i. În
rîndurile Armatei a continuat s\ persiste un sentiment de
ata[ament fa]\ de prin]ul Carol, nu numai pentru faptul c\
35 Alexandru {afran, În]elepciunea Cabalei, Ed. Hasefer, Bucure[ti, 1997, p.17.

36 Paul D. Quinlan, Regele playboy. Carol al II-lea de România, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 2001, p. 109 (nota 2).
ISTORIA
avea numeroase aventuri erotice – chestie la mod\ printre

militari, dovad\ de b\rb\]ie etc. – dar, în primul rînd, pentru
credin]a c\, din pozi]ia înalt\ pe care o de]inea, prin]ul Carol
putea ob]ine direct, repede [i sigur fonduri suplimentare
pentru înzestrare. Fie c\ priveau acest aspect din perspectiva
intereselor na]ionale de ap\rare, fie c\ vedeau în el o surs\ de
cî[tig ilicit, mul]i militari cu grade [i func]ii înalte au preferat
orientarea simpatiilor c\tre Carol, decît subordonarea unei
Regen]e compuse din oameni ce nu se puteau constitui
omene[te în „Cap al O[tirei“. Se ad\uga faptul c\ aveam un
rege în vîrst\ de cinci ani. În Armat\, aceste am\nunte, pe care
societatea civil\ le ridiculizeaz\, sunt foarte sensibile. Cine nu
le în]elege [i nu le gestioneaz\ risc\ s\ se trezeasc\ „peste
noapte“ cu un puci. Iuliu Maniu a fost singurul om politic al
momentului care a în]eles acest fenomen subteran, dezamor-
sîndu-l o dat\ în prima sa guvernare (1928-1930) [i c\utînd cu
disperare s\-l controleze în a treia sa guvernare (1932-1933),
cînd se temea de o lovitur\ de stat militar\. Pe toat\ durata
activit\]ii sale politice din Opozi]ie, Iuliu Maniu va între]ine
rela]ii informative în rîndurile Armatei, ac]iune care îl va duce,
la un moment dat, la în]elegerile din 1940 cu generalul Ion
Antonescu, rela]ii care îl vor costa în final libertatea, surprins de
comuni[ti furnizînd anglo-americanilor informa]ii militare.
Într-o ]ar\ unde la[it\]ile [i lipsa de preg\tire ale corpului
ofi]eresc de grade mari a dus la dezastrul din primul r\zboi
mondial, urmate de eroizarea artificial\ a acestuia dup\ r\zboi,
la[it\]ile [i defectele personale ale prin]ului Carol se pierdeau
în decor. Oricum, îns\, fenomenul nu poate fi generalizat.
Observînd calitatea profesional\ [i moral\ a ofi]erilor care s-au
ata[at de Carol dup\ întoarcerea sa în ]ar\, vom ajunge u[or la
concluzia c\ a fost vorba de carieri[ti. Conducerea Marelui
Stat-Major, precum [i ofi]erii de rînd îl dispre]uiau pe
aventurierul autor al unor infrac]iuni condamnate de Codul
Justi]iei Militare [i de Codul Penal. Dup\ moartea regelui
Ferdinand [i retrezirea interesului lui Carol pentru ]ar\,
francmasoneria îi va facilita accesul la informa]ii din interiorul
STOENESCU
Armatei [i va lucra propagandistic pentru îmbun\t\]irea

imaginii lui. În diminea]a de 7 iunie 1930, cînd Carol a început
s\-[i formeze echipa personal\, numindu-l pe un aparent
oarecare Buhman secretar particular [i pe un aparent oarecare
Strassmann, [ef de cabinet, la Palatul Cotroceni, în înc\perea
unde [i-a desf\[urat toate negocierile vizînd alegerea sa ca rege
se afla acela[i comandor francmason Nicolae P\i[37. Principala
calitate a prin]ului, care se punea atunci în lumin\, era
autoritatea, valoare drag\ militarilor [i cu adev\rat necesar\ în
acea perioad\. Calculul militarilor, ca [i al politicienilor, a fost
gre[it, Carol II v\zînd în Armat\ doar principalul vehicul al
unor afaceri foarte b\noase [i un corp c\ruia îi putea schimba
foarte des uniformele [i decora]iile imaginate de el.
Proiectul politic al lui Carol II. Ceea ce nu se spunea este
faptul c\ modelul de autoritate ales de Carol se numea Benito
Mussolini, dictatorul Italiei. Prin]ul român admira fascismul –
reamintesc c\ aceasta este denumirea corect\ [i exclusiv\ a so-
cialismului italian – [i, mai ales, realiz\rile sale sociale, legisla-
tive [i economice. Trebuie spus c\ regimul mussolinian,
înainte s\ devin\ interven]ionist pe plan interna]ional, reu[ise
s\ redreseze Italia, s\ o scoat\ din mizerie [i s\ o aduc\ la
standardul de mare putere european\. Aceasta a fost o per-
forman]\ remarcabil\, în primul rînd de natur\ economic\, care
n-a putut fi contestat\ nici de cei mai aprigi du[mani, dar
continu\ s\ fie ascuns\, pentru a p\stra regimului mussolinian
natura criminal\ cu care a ie[it din istorie. Constatînd c\ în
societatea italian\ a anului 1924 persist\ confruntarea între
clase [i, în consecin]\, pericolul bol[eviz\rii, Mussolini a lansat
un program vast de reforme politice, administrative [i
economice vizînd controlul centralizat al statului asupra
întregii societ\]i. Spre deosebire de na]ional-socialismul
german, care fundamenta principiul partidului totalitar/rasei
totalitare, socialismul italian urm\rea cooperarea între patronat
37 Paul D. Quinlan, op. cit., p. 152.

ISTORIA
[i proletariat în condi]iile curentului corporatist, pe principiul

statului totalitar. Statul controla toate procesele [i, mai ales,
dirija investi]iile în folosul public, printr-un program politic
luminat, astfel c\, pe de o parte, bazele produc]iei erau salvate,
iar, pe de alt\ parte, toat\ lumea avea de lucru. Constituirea
unui nucleu de elite administrative, precum [i adoptarea
na]ionalismului de factur\ tradi]ional\ împingeau guvernarea
lui Mussolini c\tre Dreapta. A[a se face c\, din pozi]ia de
conduc\tor al statului totalitar, fostul comunist [i francmason
Mussolini a pornit cu o reform\ legislativ\ care a cointeresat
patronatul [i sindicatele la munc\ [i profit, sub auspiciile
statului unitar italian. În celebrul Discurs al Ascensiunii din
26 mai 1927, Mussolini anun]a programul politic na]ionalist
destinat dezvolt\rii economice a Italiei. Înconjurat de
speciali[ti [i de tehnicieni remarcabili, cum a fost ministrul
agriculturii, Giacomo Acerbo, sau celebrul ministru al
instruc]iei publice, Giovanni Gentile, (care provenea din rîndul
liberalilor), Mussolini a putut dezamorsa tensiunea ideologic\
a na]iunii f\r\ s\ fac\ apel la antisemitism, lag\re de extermi-
nare sau teorii aberante ale rasei. Propaganda antifascist\ este
cea care l-a prezentat ca pe un caraghios pe Benito Mussolini,
pentru c\ nu-l putea acuza de crime rasiale. Se strîmba, lua
pozi]ii teatrale, p\rea mai italian decît al]ii, dar r\mîne în istorie
personalitatea care a condus saltul Italiei de la subdezvoltare la
condi]ia de stat capitalist dezvoltat.
O lege fascist\ anume îi pl\cea lui Carol Caraiman cel
mai mult: reforma politic\ din 24 decembrie 1925 – în
aceea[i zi Carol lua decizia de a renun]a la Tron [i venea la
Milano! – reform\ prin care se legifera „reîntroarcerea la
un guvern neparlamentar, dar constitu]ional, r\spunz\tor
fa]\ de rege, nu fa]\ de Parlament“38. Este modelul cu care
s-a întors Carol în cap [i pe care a încercat s\-l aplice
României, reu[ind s\-l impun\ prin lovitura de stat din
38 Gioacchino Volpe, Istoria mi[c\rii fasciste, Ed. Novissima, Roma,

1940, p. 166.
STOENESCU
1938, dar e[uînd tocmai în partea esen]ial\: baza sa

economic\. El a înlocuit succesul economic cu propaganda
despre succesul economic.
Nucleul prim al camarilei. Pe vremea cît s-a aflat în
Fran]a, în jurul lui Carol s-a constituit un cuplu de intimi,
Elena Lupescu [i Constantin (Puiu) Dumitrescu, care reu[ise
destul de u[or s\-l domine, atît prin controlul asupra gravelor
sale probleme fizice [i psihice – pe care le vom analiza mai
jos – dar [i în privin]a dirij\rii voin]ei acestuia de a se
întoarce în ]ar\ [i a prelua conducerea autoritar\ a statului.
Aflînd c\ ofi]erii români afla]i la studii în Fran]a sunt carli[ti
[i c\ unul dintre ei, un anume Teodoru, a devenit secretar al
lui Carol Caraiman, I.G. Duca a ordonat o anchet\ discret\
[i chemarea în ]ar\ a celui vinovat. Acesta l-a l\sat pro-
vizoriu în loc pe cumnatul s\u, Puiu Dumitrescu. „Zvelt de
talie [i mai mult simpatic la prima vedere, familiar [i spurcat
la gur\, devenea odios la a doua. Analfabet, dar inteligent,
sau, mai bine zis, de[tept [i [iret, f\r\ nici un scrupul, gata s\
fac\ orice pentru parale, devenise indispensabil regelui, ca
o g\leat\ pentru l\turi“39, Puiu Dumitrescu a intrat rapid într-o
rela]ie intim\ cu Elena Lupescu, prin a c\rei interven]ie
tîn\rul iubit a r\mas secretar particular al fostului prin]
mo[tenitor. Victim\ a unor tulbur\ri de comportament, care
se vor accentua în jurul vîrstei de 35-36 de ani, Carol va ceda
ini]iativa în mîna celor doi. Dotat cu o inteligen]\
speculativ\, accelerat\ biologic de simptomele bolii sale,
priapismul, Carol se va înscrie în acest triunghi cu o
contribu]ie distinct\, [i anume partea de joc politic menit s\
distrug\ partidele din România [i s\ aduc\ statul la un regim
de conducere autoritar\ dup\ modelul fascist. Elena Lupescu
[i Puiu Dumitrescu aveau misiunea de a st\pîni infor-
ma]ional [i ocult centrele de putere ale statului [i de a asigura
atît baza financiar\ a puterii centrale, cît [i rezerva financiar\
39Constantin Argetoianu, Memorii, vol. IX, Ed. Machiavelli, Bucure[ti,

1997, p. 45.
ISTORIA
personal\ a triunghiului. Doctrina politic\ a acestui nucleu

nu avea nici o importan]\, chiar modelul fascist fiind doar un
instrument cazuistic pentru un anumit tip de gestionare a pu-
terii, motiv pentru care în ac]iunile viitoare ale nucleului de
putere din jurul lui Carol (de fapt, al Elenei Lupescu) vom
întîlni [i atitudini comuniste, [i ale capitalismului s\lbatic, [i
semite, [i antisemite, [i progermane, [i prosovietice,
filofranceze sau italofobe, func]ie de modul în care interpreta
triunghiul impactul lor asupra intereselor proprii.
Principalele ]inte ale grupului Carol – Elena Lupescu – Puiu
Dumitrescu (ulterior Ernest Urd\reanu) au fost, pe rînd,
individualizarea puterii prin constituirea unui suport politic
pentru noul rege, apoi concentrarea puterii la vîrf prin
formarea unei camarile unite [i eficiente [i, în final,
gestionarea puterii.
Gestionarea puterii, în viziunea de inspira]ie

fascist\ a lui Carol II, urm\rea configurarea unui stat
român condus autoritar [i luminat de rege, cu eli-
minarea Parlamentului [i cu subordonarea direct\ a gu-
vernului de c\tre suveran, precum [i prin constituirea
unei for]e politice unice (partid unic) al c\rei [ef
neoficial, dar incontestabil, s\ fie chiar regele, dublat de
un prim-ministru, „mîna dreapt\“.
Sub acest plan general au func]ionat cîteva scenarii de

maxim\ importan]\ pentru ]ar\, pe care noi avem obliga]ia s\
le cunoa[tem [i s\ le în]elegem, scenarii care, fie c\ s-au
finalizat, fie c\ au e[uat, au influen]at subteran evolu]ia
statului român, constituindu-se, pîn\ la urm\, în schelet
discret al istoriei acestei perioade. A[adar, sub planul general
al gestion\rii puterii în scopuri personale s-au aflat:
Planul francmasonic extern, menit s\ conserve România
ca platform\ pentru supravie]uirea sau afluxul evreilor dintr-un
mediu european tot mai ostil.
STOENESCU
Planul sovietic, urm\rind sl\birea capacit\]ii generale de

ap\rare a ]\rii [i intrarea acesteia în sfera de influen]\ a Marii
Puteri de la R\s\rit.
Elena Lupescu a fost legat\ de ambele scenarii. De[i

arhivele noastre sunt distruse în mare parte40, o serie de
documente [i m\rturii importante confirm\ afirma]ia de mai
sus. Nu avem pîn\ acum dovezi c\ regele Carol ar fi ac]ionat
con[tient pe aceste planuri, fiind dispus s\ accepte doar pîn\
la un punct protejarea evreilor, [i afi[îndu-se aparent ostil
Uniunii Sovietice. Chiar dac\ era poreclit „regele bol[evic“,
din cauza viziunilor sale socialiste, Carol se orienta, cum am
v\zut, c\tre socialismul italian (fascism), nu spre bol[evismul
autentic din URSS. Dar trebuie s\ lu\m în calcul [i faptul c\,
la punerea în aplicare a acelor scenarii, au intervenit
amendamente personale (provenite din caracterul imoral al
regelui), mentalit\]i balcanice, hazardul, transformarea
vendettei personale a lui Iuliu Maniu în curent de opozi]ie
viabil, precum [i reac]ia public\ a unor factori lega]i de
interese strict na]ionale, cum au fost Partidul Na]ional Liberal
sau Mi[carea legionar\.
Actori ai loviturii de stat. În opinia lui Pamfil {eicaru,
leg\turile din str\in\tate ale lui Carol cu partidele politice din
]ar\ nu erau atît de importante, pentru c\ „cea mai util\ nu-i
putea fi decît leg\tura cu ofi]erii, [i aceasta i-a fost înlesnit\
de secretarul lui particular, C. Dumitrescu, prin mijlocirea
tat\lui s\u, care era colonel“41. Afirma]ia este superficial\. În
primul rînd, colonelul Dumitrescu, tat\l lui Puiu, era la
vremea aceea [ef de comisariat militar în Constan]a, f\r\ nici
o influen]\ asupra atitudinii Armatei. În al doilea rînd, [tim c\
propaganda carlist\ în Armat\ a fost desf\[urat\ de
40 V. Flac\ra lui Adrian P\unescu, nr. 1/6 septembrie 2001, Ion Cristoiu,
Adev\rul pentru totdeauna pierdut, p. 8.

41 Pamfil {eicaru, Istoria Partidelor Na]ional, }\r\nist [i Na]ional }\r\nist,
Ed. Victor Frunz\, Bucure[ti, 2000, p. 320.
ISTORIA
francmasoneria na]ional\ [i, pe aceea[i platform\ logistic\,

de prin]ul Nicolae. Putem presupune [i influen]a reginei
Maria – care nu a încetat s\-[i doreasc\ revenirea fiului mai
mare pe Tron – în rela]ia cu comandan]ii celor dou\
regimente de vîn\tori din Bucure[ti, de care era legat\ direct
[i sentimental prin imaginea sa în Armat\. Într-adev\r, cei doi
comandan]i, coloneii Paul Teodorescu [i Gabriel Marinescu,
l-au luat sub protec]ia lor imediat dup\ sosirea clandestin\ de
pe aeroportul B\neasa [i l-au dus cu fanfar\ la Palatul
Cotroceni, fapt inexplicabil din punct de vedere militar,
pentru c\ reprezenta un act de insubordonare [i r\zvr\tire
pasibil de cele mai grave pedepse. Pe de alt\ parte, se invoc\
prezen]a mai multor militari de grade medii în anturajul
conspirativ al lui Carol. Este vorba de locotenent-colonelul
Victor Precup [i de maiorul Ion Nicoar\, care asigurau
curieratul spre [i dinspre ]ar\, de colonelul Dahintean [i de c\-
pitanul Cristescu, atra[i în conspira]ie din pozi]iile lor de
comand\ local\ în avia]ia militar\, cu sopul exclusiv de a asi-
gura etapele c\l\toriei cu avionul spre ]ar\, [i de un anume
Nicolae Gatoski, îns\rcinat cu preluarea mesajelor trimise din
Fran]a. Rolul celor doi ofi]eri de avia]ie s-a dovedit
important, deoarece prezen]a lui Carol pe teritoriul României
fusese semnalat\ la Bucure[ti înc\ de la aterizarea pe
aerodromul Some[eni, fiind posibil\ astfel o doborîre a avio-
nului s\u pe traseul spre Bucure[ti. De aceea, angajarea unei
escadrile în misiunea de înso]ire. Dar acest lucru nu se putea
face decît printr-un ordin superior de sorginte guver-
namental\. Se ad\ugau locotenent-colonelul Nicolae T\t\ranu,
ata[atul militar al României la Paris, [i un oarecare Fericianu,
fost angajat în Ministerul de Finan]e, care avea misiunea de a
asigura o eventual\ aterizare for]at\ a avionului lui Carol pe
teritoriul Ungariei. Felul în care s-a produs venirea
clandestin\ în ]ar\, demonstreaz\ c\ to]i militarii implica]i au
fost executan]i ai unui plan, nicidecum autori. Greutatea
responsabilit\]ii pentru venirea clandestin\ a lui Carol
Caraiman în ]ar\ st\ pe umerii prim-ministrului Iuliu Maniu,
STOENESCU
aflat într-un permanent schimb de informa]ii cu ofi]erii

conspiratori, pe care bineîn]eles c\ nu i-a îndep\rtat din
Armat\ sau arestat, de[i duceau o activitate evident ilegal\.
S\ nu uit\m c\, înaintea evenimentului, Maniu l-a numit
ministru al Ap\r\rii Na]ionale pe generalul Condiescu, omul
lui Carol. Cine s\-i aresteze?
Este semnificativ\ pentru implicarea guvernului ]\r\nist
în conspira]ia din 1930 întîmplarea povestit\ de Alexandru
Vaida Voevod lui Grigore Gafencu. Exasperat de exager\rile
[i de gafele propagandei carliste, interzise prin cenzur\, Vaida
se hot\r\[te s\ scrie el o bro[ur\ procarlist\, pe care o inti-
tuleaz\ S\ vin\ Salvatorul. Vaida era ministru de Interne în
exerci]iu al ]\rii! Bro[ura a fost tip\rit\ la tipografia
subsecretarului de stat din Ministerul de Interne, care s-a
ocupat [i cu difuzarea ei în ora[. Cîteva exemplare sunt
aruncate [i prin ferestrele deschise ale Palatului Regal,
probabil, mizîndu-se pe faptul c\ regele Mihai I, avînd 8 ani,
înv\]ase deja s\ citeasc\. Siguran]a, alertat\ de apari]ia acelei
bro[uri, îl informeaz\ pe ministrul de Interne, Vaida. Mimînd
perfect inocen]a, autorul bro[urii convoac\ toate autorit\]ile
de informa]ii [i anchet\ [i le cere capul autorului [i al
tipografului. Raportul Siguran]ei îi d\dea ca presupu[i
vinova]i pe Grigore Filipescu [i pe Radu Budi[teanu. Dincolo
de incompeten]a Siguran]ei, incidentul îi demonstreaz\ lui
Vaida [i cît de u[or îi va fi conspira]iei s\ reu[easc\. Scena
este exponen]ial\ pentru încadrarea ac]iunii din iunie 1930 în
categoria loviturilor de stat, care presupun ac]iunea
conspirativ\ din interiorul structurilor de stat.
Dar s\ privim [i altfel lucrurile: locotenent-colonelul
Nicolae T\t\ranu, ata[atul militar în Fran]a, le furnizeaz\ lui
Carol [i lui Puiu Dumitrescu pa[apoarte false; colonelul
Dahintean, comandantul Grupului II de Avia]ie Cluj, preg\-
te[te aeroportul Some[eni pentru aterizarea, alimentarea [i
decolarea spre Bucure[ti a avionului, gardat de o escadril\
menit\ s\-i asigure siguran]a zborului împotriva doborîrii ca
urmare a unui ordin unilateral; comandan]ii unor regimente
ISTORIA
din Bucure[ti scot subunit\]ile [i fanfara în strad\ [i defileaz\

cu ele prin tot ora[ul, pîn\ la palatul Cotroceni. Poate s\
cread\ cineva c\ astfel de ac]iuni ilegale se desf\[urau f\r\ a fi
cunoscute de conducerea Armatei, cel pu]in prin inter-
mediul serviciului de contrainforma]ii, [i, implicit, de con-
ducerea statului? Ori aveam o armat\ dezorganizat\, în care
ofi]erii î[i p\r\seau posturile [i se ocupau cu naveta pe
traseul Paris – Budapesta – Bucure[ti, în timp ce al]i ofi]eri
mi[cau escadrile [i regimente dup\ capul lor, ori trebuie s\
accept\m c\ folosirea militarilor [i a func]iilor acestora în
Armat\ a fost aprobat\ de conducerea statului. Cel pu]in într-un
caz, Carol a l\murit lucrurile în memoriile sale: „Am cerut
[generalului Cihosky, n.a.] s\ se intervie în chestiunea
ostracismului [i ca T\t\ranu s\ aibe dreptul de a veni
continuu în leg\tur\ cu mine. Întrevederea a avut loc cu
[tirea lui Maniu“42. A[adar, autorii loviturii de stat se afl\ în
zona politic\. De altfel, marginalizarea ulterioar\ a majo-
rit\]ii militarilor care au participat la aducerea lui Carol în
]ar\, fapt care va genera [i tentativa de asasinat a lui Victor
Precup, arat\ c\ ei ac]ionaser\ din ordin. Doar Gavril\
Marinescu va r\mîne lîng\ rege, impresionîndu-l pe acesta
prin brutalitate [i servilism.
F\r\ îndoial\ c\, urm\rit de proiectul s\u de domnie
autoritar\, Carol s-a aflat de la început în situa]ia unui
conflict cu proiectul lui Iuliu Maniu. Fiecare vedea altceva în
a[a-numita „restaura]ie“. Maniu în]elegea s\ restabileasc\
autoritatea monarhiei [i s\ o foloseasc\ într-un regim
constitu]ional, în care via]a politic\ s\ fie condus\ de sistemul
parlamentar democratic, dominat de PN}, cu o nuan]\
apropiat\ modelului domina]iei liberale de sub Br\tieni.
Liderul ]\r\nist se deosebea fundamental de Br\tieni prin
lipsa de dinamism, prin absen]a filonului na]ionalist [i prin
fragilitatea controlului s\u asupra propriului partid. Avea îns\
42Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, vol. I, Ed. Silex,
Bucure[ti, 1995, p. 145.
STOENESCU
anumite calit\]i deosebite, cum ar fi tactul, ra]ionalizarea

deciziilor, introducerea componentei morale în via]a politic\,
anglofilia, ca orientare general\ s\n\toas\ a politicii externe.
În mod fundamental, Iuliu Maniu c\uta instalarea unui regim
democratic „a[ezat“, cu tendin]e sociale [i chiar socialiste
controlate de economia pie]ei libere, actor al politicii
europene din pozi]ia unui stat stabil, serios [i orientat spre
civiliza]ia occidental\. A ajunge la acest scop printr-o lovitur\
de stat dat\ împotriva Constitu]iei democratice, prin miza pe
un aventurier cunoscut în toat\ lumea pentru imoralitatea sa,
prin credin]a în actualitatea unui sistem democratic clasic, de
secolul al XIX-lea, cînd în toat\ Europa – [i în primul rînd în
Anglia – se ridica ideologia na]ionalist\, prin declan[area
acestei ac]iuni politice violente în plin\ criz\ economic\
mondial\ – adic\ în lipsa unui suport economic [i financiar
din partea capitalismului românesc – a reprezentat o grav\
eroare politic\, care dovede[te cel pu]in neconcordan]a între
actele politice ale lui Iuliu Maniu [i realitate.
Aceast\ realitate s-a confirmat imediat, prin refuzul lui
Carol de a se sprijini pe componenta politic\ a loviturii sale,
în particular pe Partidul Na]ional }\r\nesc, [i prin
înconjurarea rapid\ cu acoli]i. Primele sale m\suri au vizat
scoaterea unor personalit\]i politice din dispozitivul
partidelor lor, cum au fost Gheorghe Br\tianu, Constantin
Argetoianu [i Ion Mihalache, înc\ din noaptea în care a sosit
la Palatul Cotroceni. Proiectul lui con]inea [i ideea
mussolinian\ a constituirii „Marelui Consiliu al Fascismului“
(Gran Consiglio del Fascismo), sub acoperirea unui Consiliu
de Coroan\ permanent, format din personalit\]i politice
provenite din partide diferite, a[ezat deasupra unui partid
unic. El a reu[it înfiin]area ambelor institu]ii dup\ lovitura de
stat din 1938. În toat\ perioada 1930-1940, Carol II a mai
c\utat [i o „mîn\ dreapt\“, un prim-ministru dur [i devotat,
pe care nu l-a indentificat decît în dou\ persoane: Gheorghe
(Gu]\) T\t\rescu [i Armand (Monocles) C\linescu. Este îns\
interesant c\ primul om de mîn\ forte la care se gîndise era
ISTORIA
un general incoruptibil, energic [i foarte hot\rît, pe nume Ion

Antonescu, cunoscut de pe vremea cînd era ata[at militar la
Londra, dar pentru faptul c\ nu-l putea controla, l-a
abandonat [i a [i intrat în conflict cu el.
Deocamdat\, abia instalat pe Tron, Carol a apelat la
corpul tehnic al loviturii de stat. A înfiin]at func]ia de secretar
particular al regelui [i l-a numit pe Puiu Dumitrescu, apoi i-a
numit pe colonelul Gabriel (Gavril\) Marinescu prefect al
Poli]iei Capitalei [i pe Victor C\dere [ef al Siguran]ei. Ei
ocupau func]ii cheie, în tentativa de a controla [i suplini
administrativ lipsa de adeziune a factorului politic, care nu
putea fi înc\ subordonat. Pentru asisten]a pe probleme
economice, Carol a apelat la C. Argetoianu [i la Aristide
Blank, bancherul implicat în finan]area revenirii sale pe Tron.
Pentru imagine, a beneficiat de sprijinul exuberant al lui Nae
Ionescu. Un alt apropiat, Mihail Manoilescu, a fost impus de
Carol în guvernul Maniu, format dup\ reu[ita loviturii de stat.
Toate aceste persoane, la care se ad\uga [i colonelul Paul
Theodorescu, folosit pentru leg\turile cu liberalii georgi[ti,
aveau acces direct la rege [i exercitau actul de consiliere în
regim de grup aderent [i intim. Cu toate c\ mi[c\rile lor, fie
prin sfaturile pe care le d\deau regelui, fie prin executarea
ordinelor confiden]iale ale acestuia, ocoleau traseele
constitu]ionale ale ierarhiei de stat – [i, în primul rînd,
guvernul – membrii grupului ini]ial nu se constituiser\ înc\
într-o camaril\, în sensul modern al cuvîntului, ci într-un
anturaj. De altfel, perioada pe care am descris-o mai sus a durat
doar dou\ luni, între 13 iunie [i 12 august 1930, data sosirii
în ]ar\ a Elenei Lupescu.
Secretele rela]iei Carol II-Elena Lupescu. Doar absen]a
unui act oficial sau a unei recunoa[teri din partea Vaticanului
în privin]a c\s\toriei catolice secrete dintre Carol [i Elena
Lupescu ne împiedic\ s\ afirm\m cu certitudine c\
raporturile dintre cei doi se întemeiau pe o leg\tur\ de
nedesf\cut în fa]a lui Dumnezeu, dar avem suficiente dovezi
c\, independent de actul formal, cei doi se comportau ca so]
STOENESCU
[i so]ie. În însemn\rile sale, la 1 ianuarie 1929, Carol nota:

„Pîn\ în mai, de atunci m\ voi considera moralmente degajat,
voi trebui s\-mi organizez astfel via]a, m\ voi însura cu
Duduia, ce mi-o fi scris“43. Într-o convorbire cu regina Maria,
consemnat\ la 25 martie 1929, la întrebarea mamei: „Vreau
s\ m\-nsor cu dînsa?“(cu Elena Lupescu, n.a.), Carol va
r\spunde: „M-am gîndit, dar e o chestiune despre care n-am
vorbit“44. La 7 aprilie, atitudinea lui Carol devine foarte
sigur\: „Hot\rîrea, dup\ conversa]ia cu Mama, de a m\ însura
cu Duduia, e din ce în ce mai ferm\. E singurul hop ce mai
trebuie trecut [i atuncea, situa]ia devine complet clar\“45. În
august 1928, regina Maria i-a scris o scrisoare Elenei
Lupescu, în care i-a cerut s\ se c\s\toreasc\ cu Carol, act care
avea calitatea unei binecuvînt\ri p\rinte[ti. Dincolo de natura
formal\ sau nu a leg\turii cu Elena Lupescu, mai important în
acest caz este faptul c\ principala autoritate politic\ a ]\rii,
Iuliu Maniu, î[i ducea b\t\lia pe un teren indestructibil [i c\
întregul efort de rupere a leg\turii Carol-Lupescu ni se pare
nu numai inutil, dar [i ridicol. Practic, Maniu [i-a risipit
întreaga energie politic\ pentru a-l desp\r]i pe rege de so]ie (?),
pierzînd timp [i for]\ într-o vendett\ pe care numai o enorm\
naivitate o poate justifica. Dar era Iuliu Maniu un naiv?
Altfel, cînd trecem la analiza pe baz\ de m\rturii, vom
constata c\ Maniu f\cea un joc propriu cu Carol. R\mas în
legend\ printr-o alt\ imagine fals\, aceea a luptei sale pentru
anularea divor]ului regelui [i revenirea în ]ar\ a principesei
Elena, Iuliu Maniu a sacrificat-o pe mama regelui Mihai
atunci cînd Carol i-a oferit Guvernul în octombrie 1932.
Nicolae Titulescu ne informeaz\ precis: în timpul dineului
oferit de Carol II, Titulescu i-a „prezentat o telegram\
semnat\ de Iuliu Maniu [i adresat\ lui Caius Brediceanu ca s\
43 Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, Ed. Silex, Bucure[ti,
1995, p.111.
44 Ibidem, p. 125.
45 Ibidem, p. 129
ISTORIA
se duc\ la Floren]a, Villa Borghesse 80 (aceasta era atunci

adresa Prin]esei Elena), pentru a-i spune c\ înapoierea sa în
România este nedorit\“46. Cunoscînd valoarea incontestabil\
a liderului ]\r\nist, ca analist [i om politic, precum [i
leg\turile sale privilegiate cu Vaticanul, nu ar fi exagerat s\
credem c\ Iuliu Maniu aflase de c\s\toria secret\ a celor doi.
A[adar, Maniu [tia s\ prezinte public o imagine [i s\
ac]ioneze în subteran invers. De aceea, lupta sa public\ de
mai tîrziu împotriva lui Carol, dar mai ales împotriva Elenei
Lupescu, con]inea în substrat o vendett\ personal\,
politicianul ardelean v\zînd în capul camarilei regale pe
autoarea e[ecului s\u politic. Nu [tim precis în ce m\sur\
Iuliu Maniu, legat cu fire nev\zute, dar indestructibile, de
Vatican, a avut informa]ii asupra st\rii civile reale a lui Carol
[i tocmai din acest motiv a for]at pe teren public, în stilul s\u
caracteristic, desp\r]irea de Elena Lupescu.
În lumea de ast\zi – o lume a sexului afi[at, a erotismului
[i pornografiei publice, a homosexualit\]ii protejate prin lege
[i a emancip\rii paradoxale spre animalic în rela]iile dintre
parteneri – ideea c\ Elena Lupescu [i Carol II se iubeau
romantic [i frumos nu mai este suficient\. Nimeni nu mai
poate crede aceast\ versiune. Este greu de înl\turat
argumentul c\ între cei doi exista un sentiment, dar m\rturiile
tot mai transparente ap\rute în ultimii ani aduc informa]ii atît
de puternice asupra felului în care Elena Lupescu îl domina
pe Carol, încît existen]a real\ a unui sentiment al femeii
pentru b\rbatul ei este complet în\bu[it\. A[a cum am ar\tat,
fondul rela]iei acestui cuplu era cel dintre un bolnav [i sora
lui medical\. Carol II suferea de priapism, dar acesta era un
efect secundar al maladiei sale, un aspect accidental, eventual
o consecin]\ specific\ al unei tulbur\ri genetice. Priapismul,
46 Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Editura Academiei

Române, Bucure[ti, 1992, p. 101 (Memoriul-Raport trimis regelui Carol
al II-lea la începutul anului 1940, referitor la istoricul raporturilor
româno-sovietice).
STOENESCU
de altfel, nu este o boal\ sexual\ sau veneric\, ci una a sîngelui.

Carol, ca [i mama lui, regina Maria, ca [i alte rude apropiate,
avea o dereglare genetic\ provenit\ din încruci[\rile seculare
ale familiei nobile din care proveneau. Într-o convorbire cu
Alexandru Averescu, medicul Mamulea al Casei Regale îi va
declara: „Ca medic, i-a[ da diagnosticul de nevroz\. Nu uita]i
c\ în venele sale pulseaz\ sînge nem]esc, portughez,
fran]uzesc, englezesc [i rusesc. Un astfel de amestec nu poate
fi judecat dup\ m\surile obi[nuite. Între noi fie vorba, acela[i
lucru este valabil [i pentru p\rin]ii lui, care sunt amîndoi
nevrotici“47. În realitate, „nevroza“ era [i ea un efect secundar,
dar doctorul Mamulea voia s\ nu se ating\ de boala milenar\
a regilor europeni, declan[at\ în secolul IX la Roma, odat\ cu
încruci[\rile degenerante ale familiei Colonna, în capul c\reia
s-a aflat timp de cîteva decenii celebra curtezan\ Marosia, [i
continuate apoi prin regulile stricte ale Bisericii Catolice
asupra c\s\toriei capetelor încoronate.
Carol I de Hohenzollern se mîndrea cu ascenden]a sa din
vechea familie Colonna48. Dar, dincolo de vechime,
mo[tenirea ei nu era foarte binecuvîntat\: la sfîr[itul secolului
al IX-lea, pe fondul na[terii na]ionalismului medieval roman
[i al inaugur\rii controlului papalit\]ii de c\tre familia sena-
torului Theofilact, so]ia [i fiicele acestuia ini]iaz\ un sistem al
prostitu]iei de lux (o variant\ a hierogamiei), în care vor fi
implicate [i descendentele acestora, precum [i o tentativ\ de
încruci[are interfamilial\ cu scopul de a crea o nou\ ras\, de
st\pîni. Încruci[îndu-se cu fra]ii [i fii s\i, Marosia di Colonna
a reu[it, în cele din urm\, s\ aduc\ în scaunul papal pe fiul
s\u Ioan XII, n\scut îns\, nu întîmpl\tor, cu numele p\gîn
imperial Octavianus. Cardinalul Baronius îl considera pe
papa Ioan XII, a[ezat de ambi]ioasa sa mam\ pe Tronul
47 Joachim von Kürenberg, Carol al II-lea [i Doamna Lupescu, Ed. {tiin]ific\,
Bucure[ti, 2000, p. 96.

48 Mihail Polihroniade [i Alexandru-Christian Tell, Domnia lui Carol I,
Ed. Vremea, Bucure[ti, 1937, p. 26.
ISTORIA
Sfîntului Petru la vîrsta de 12 ani, „un avorton“, copilul avînd

grave deficien]e mintale, fizice, dar mai ales morale49.
Conform marelui teolog cardinal Baronius, s\mîn]a acestei
cosanguinit\]i s-a transmis în marile Case Regale europene,
iar cercet\torii moderni germani au identificat-o pîn\ în
secolul al XIX-lea, una dintre Case fiind cea de
Hohenzollern50. La circula]ia acestei informa]ii, pe care unii
istorici catolici o consider\ legendar\, au contribuit o serie de
cronici contemporane, preocupate s\ suprapun\ imaginea
desfrîului din familia domnitoare Colonna, imaginii Romei
medievale. Tema politic\ a c\derii Romei în desfrîu [i a
ridic\rii Germaniei prin moralitate [i prin sfin]enia ire-
pro[abil\ a lui Otto cel Mare (912-973) a asigurat, de fapt,
vitalitatea informa]iei despre degenerescen]a princiar\ în
cauz\. De cîte ori era necesar\ compara]ia inegal\ între Roma
[i Aachen, se f\cea apel la cazul Marosia di Colonna. Astfel,
de fiecare dat\ cînd au ap\rut prin secole simptome de
degenerescen]\ la unele Case Regale europene – [i este
semnificativ c\ în evocare predomin\ Casele germane,
franceze [i portugheze! – am\nuntele originii acestei ano-
malii patologice au circulat din nou, reactualizînd informa]ia
pîn\ la stabilitate. În opera anonim\ Versus Romae, ap\rut\ la
Napoli în 878, Ora[ul Etern era stigmatizat ca „str\mo[ul
degenerat“ al Europei51. Teza s-a fixat pentru prima oar\ cu
ocazia Sinodului de la Verzy (sud-est de Reims), din anul
991, cînd episcopul Arnulf de Orleans define[te deceniile de
49 Maurice de la Chatre, Histoire des Papes, Paris, 1898, p. 290.

50 V. Maurice de la Chatre, Histoire des Papes, Paris, 1898, pp. 231-270;
P. Brezzi, Roma e l’impero medievale, Roma, 1947, pp. 97-113; Fedor
Schneider, Rom und Romgedanke im Mittelalter, Drei Masken Verlag,
München, 1926, pp. 182-186; Harald Zimmermann, Parteiungen und
Papstwahlen în Otto der Grosse, Wissenschaftliche Buchgesellschaft V.,
Darmstadt, 1976, p. 325, dar mai ales o excelent\ analiz\ asupra cazului la
Josef Benzinger, Invectiva in Romam, Matthiesen Verlag, Lübeck [i
Hamburg, 1968.
51 F. Dölger, Rom in der Gedankenwelt der Byzantiner, Ettal, 1953, p. 105.
STOENESCU
domina]ie ale familiei Colonna drept „epoca pornocra]iei“

[i atrage aten]ia asupra pericolului „r\spîndirii“ sîngelui
stricat atunci prin „mon[trii“52. F\r\ a dramatiza cazul,
posibila descenden]\ din familia Colonna introduce [i
posibila problem\ de sînge. Altfel, regulile stricte ale cupla-
jelor familiale princiare catolice pot fi un argument mult
mai apropiat.
Regina Maria semnaleaz\ consecin]ele acestei afec]iuni
genetice în amintirile sale: „Cînd a fost vorba de o c\s\torie
între fiul meu Carol [i Olga, fiica mai mare a ]arului, eu am
fost împotriva acestei idei din pricina misterioasei hemofilii
pe care o transmit copiilor lor – femeile din unele familii.
{tiam c\ biata Alix trecuse mo[tenitorului ei aceast\ boal\ [i
nu îndr\zneam s\ privesc în fa]\ o asemenea primejdie pentru
familia noastr\“53. S\ amintim c\ finalul tragic al familiei
]arului este legat de influen]a pe care o avea Rasputin asupra
]arinei, de origine german\, al c\rei fiu, ]areviciul Aleksei
(Alexis) Nicolaevici, suferea de aceea[i grav\ afec]iune a
sîngelui: „Boala tragic\ a fiului lor [hemofilia] [i dependen]a
crescînd\ a împ\r\tesei de Grigori Rasputin, «sfîntul»
c\lug\r ale c\rui puteri miraculoase de vindecare îl salvaser\
pe Alexis deja de la multe suferin]e, î[i puneau tot mai mult
amprenta asupra rela]iei lor afective“54. Cazul Rasputin este
îns\ un alt exemplu de manipulare a capetelor încoronate prin
specularea st\rii lor de s\n\tate. În ziua de 18 iulie 1938,
Carol va descrie în jurnalul s\u moartea reginei Maria:
„Diminea]\ mi se telefoneaz\ c\ în decursul nop]ii a avut din
nou o puternic\ [h]emoragie. În total, în aceste dou\ zile a pier-
dut peste doi litri sînge. [...] De fapt, s-a sfîr[it din lipsa de
52 R. Holtzmann, Geschichte der sächsischen Kaizerzeit (900-1024),
Darmstadt, 1961, p. 317.

53 Maria, Regina României, Povestea vie]ii mele, vol. II, Ed. Eminescu,
Bucure[ti, 1991, p. 377.

54 William Clarke, Averea pierdut\ a ]arilor, Ed. Vivaldi, Bucure[ti, 1997,
p. 31.
ISTORIA
sînge, inima devenise o pomp\ care nu mai avea ce

pompa“55. Sora reginei Maria, marea duces\ Kiril, a murit tot
dintr-o puternic\ hemoragie. Str\mo[ul ei, regele George III,
suferise de porphyrie, o dereglare genetic\ care afecta
sistemul nervos [i cel circulator, fiind tratat de „nebunie“
între anii 1811 [i 1820.
Efectul acestei maladii asupra lui Carol II a fost
priapismul (de la Priapus, zeul fertilit\]ii în mitologia
greac\)56, ce const\ într-o erec]ie prelungit\ [i foarte
dureroas\, care poate dura de la cîteva ore la cîteva zile,
independent de actul sexual, [i în care sîngele p\truns în
penis ca urmare a excita]iei are tendin]a s\ se coaguleze acolo
[i s\ nu mai dreneze organul sexual masculin, permi]îndu-i
astfel s\ se relaxeze dup\ ejaculare. Tratamentul cunoscut în
acea perioad\ era [i el extrem de dureros [i consta în înfigerea
unor ace de sering\ în penis [i `n extragerea artificial\ a
sîngelui. A[adar, Carol II avea o boal\ cumplit\. În plus,
priapismul cunoa[te trei faze: recurent\, acut\ [i cronic\. În
prima faz\, vasele penisului sunt intacte, elastice [i capabile
totu[i s\ dreneze sîngele în timp de cîteva ore, b\rbatul avînd
senza]ia unei virilit\]i deosebite, de cele mai multe ori fiind
incon[tient c\ este vorba de o maladie a sistemului s\u
circulator. În faza a doua, erec]ia prelungit\ devine dureroas\,
producînd o indispozi]ie de lung\ durat\, cu manifest\ri de
chin la primele ore ale dimine]ii [i cu influen]e asupra
echilibrului energetic [i nervos. Cu ocazia unor întrevederi
politice matinale, Argetoianu, care era [i medic, avea s\
constate c\ se întîlnea „diminea]a, cu regele istovit, cu ochii
scur[i, cu privirea sticloas\ [i cu mintea închis\, înf\]i[are ce
p\rea mai mult consecin]a unei epuiz\ri nervoase patologice,
decît a unei oboseli naturale“. Carol se trezea din somn în
dureri atroce, ca urmare a efectului stimulator al viselor
55Carol al II-lea, op. cit., pp. 281-282.

56V. Anca Balaci, Mic dic]ionar mitologic greco-roman, Ed. {tiin]ific\,
Bucure[ti, 1966, p. 330.
STOENESCU
asupra erec]iei. În aceast\ faz\ apar efecte secundare de natur\

psihic\, b\rbatul putînd ajunge [i la violen]\ asupra partenerei,
cu scopul de a produce ejacularea rapid\ [i încetarea durerii.
De regul\, prin neîn]elegerea secretelor acestei maladii, dar [i
prin fenomenul de trivializare a situa]iei de c\tre partenerele
ocazionale, care descriu în cercul lor social detaliile
contactului sexual, producînd astfel o r\spîndire prin zvon
a informa]iilor intime, bolnavul î[i domin\ greu instinctele [i
atitudinile, avînd absolut\ nevoie de îngrijire [i afec]iune. În
cazul regelui Carol II, escapadele sale nocturne printre
prostituatele Bucure[tilor [i chiar contactele sexuale acci-
dentale cu alte femei nu implicau sentimentul, ci un fel de
„tratament“. De aici, rolul extrem de important al prefectului
Poli]iei Capitalei, Gabriel Marinescu, membru de baz\ al
camarilei, care se ocupa cu „acoperirea“ activit\]ilor nocturne
de strad\ [i de alcov ale regelui. R\spîndirea zvonului despre
starea suveranului [i comentariile acide ale protipendadei
aveau un efect psihologic direct asupra bolnavului, principalul
simptom fiind acela al dilat\rii sentimentului de aversiune [i ur\
fa]\ de „societate“, „lume“, „oameni“. Alimentat permanent cu
informa]ii de salon de c\tre Gabriel Marinescu, Carol II vedea
într-un om politic pe care îl primea în audien]\ pe individul
care comentase ironic sau batjocoritor, cu o sear\ înainte,
personalitatea sa deviant\.
Cu Elena Lupescu era altceva: rela]ia implica în]elegerea
[i grija fa]\ de bolnav a partenerei. În cea de-a treia faz\ a pria-
pismului se produce o degradare accentuat\ a vaselor
penisului, o inflamare progresiv\ [i ireversibil\, pe fondul
unei semierec]ii permanente, boala devenind cronic\.
Efectul imediat [i cel mai dramatic este impoten]a. În
perioada 1933-1934 Carol II cuno[tea deja simptomele im-
poten]ei, efectele psihice asupra bolnavului fiind însemnate,
întîlnirile sale erotice cu diferite femei de strad\ desf\-
[urîndu-se în zona exhibi]ionismului [i a perversiunilor de tip
travesti. În cercurile intime ale camarilei se cuno[tea deja
faptul c\, dup\ un episod erotic Carol-Lupescu, în care
ISTORIA
partenerul î[i excita partenera f\r\ a ajunge la contactul

sexual, Elena î[i chema unul din aman]i pentru a finaliza prin
act starea de excita]ie produs\ de Carol. Rela]ia „curioas\“
a Elenei Lupescu cu aman]ii ei, chiar în prezen]a regelui
Carol, este evocat\ delicat [i de regele Mihai I57. Aspectul cel
mai important al acestei tragedii personale este – înc\ o dat\
subliniez – efectul psihologic. Un b\rbat de natura libertin\
a lui Carol II, înc\ tîn\r [i aflat în vîrful puterii este tentat,
este condus de reac]iile psihicului c\tre suprasolicitarea pro-
blematicii Puterii. Analiza speciali[tilor în psihiatrie arat\ c\
impoten]a la o astfel de personalitate na[te în primul rînd do-
rin]a de a ascunde adev\rul, de a c\uta mijloace spre a dovedi
contrariul – de aici legenda cu virilitatea sa excesiv\ – de a-[i
dovedi virilitatea politic\ prin gestionarea autoritar\ [i
violent\ – ca un viol sexual – a Puterii. R\zbunarea pe cel
care î[i rîde în spate de situa]ia lui, dar, mai ales, pe cel care
îi atac\, îi contest\ sau îi obstruc]ioneaz\ accesul la Putere
este, în mintea lui, o chestiune de via]\ [i de moarte.
Al doilea aspect important al cazului medical Carol II
este legat de condi]ia partenerelor. În situa]ii extreme, unul,
dou\ sau trei contacte la rînd se pot produce în limitele
pl\cerii. Dar dincolo de un anumit prag fizic intervine
durerea [i chiar r\nirea partenerei, actul sexual transfor-
mîndu-se în agresiune. Femeia poate fi serios traumatizat\
fizic [i psihic. Este ceea ce putem presupune c\ s-a
întîmplat cu principesa Elena, o virgin\ retras\ [i
însingurat\, educat\ într-un spirit foarte conservator.
„Intimele prin]esei Elena l\sau s\ se în]eleag\ c\ motivul
principal al fobiei acesteia pentru regalul ei so] era
brutalitatea cu care o supunea zi [i noapte, în pat sau la
repezeal\ pe un col] de canapea, îndatoririlor ei
conjugale“58. Conflictul dintre cei doi so]i începuse îns\ înc\
57 Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1992, p. 120.
58 Constantin Argetoianu, op. cit, vol. IX, p. 76.
STOENESCU
din timpul sarcinii59 [i s-a acutizat dup\ na[terea prematur\

a regelui Mihai I, la 25 octombrie 1921, dac\ nu cumva a
avut loc un contact prenup]ial, iar regele Mihai este, în
realitate, n\scut la timp. Raportîndu-ne la cazuistica medical\
curent\, putem presupune c\ anumite gesturi sau „incidente“
din timpul actului sexual, precum [i teama, justificat\ sau nu,
de hazardul unei înboln\viri venerice, au creat complexul de
respingere al reginei Elena fa]\ de Carol. G\sind în Italia un
b\rbat care a reu[it s\-i ofere sentiment [i confort intim,
regina Elena a fost dominat\ de înstr\inare fa]\ de so]ul ei [i,
natural, de aversiune. Acum, s\ ne imagin\m c\ I.G. Duca se
amestec\ în aceast\ rela]ie anormal\ [i ia partea oficial, în
calitate de avocat, reginei Elena! Ne putem imagina înc\ de
pe acum sentimentele lui Carol II fa]\ de Duca, dincolo de
povestea politic\?
Elena Lupescu era o femeie foarte versat\, cu un lung
episod de prostitu]ie înainte s\-l întîlneasc\ pe Carol, [i care
a în]eles c\, gestionînd boala b\rbatului, va gestiona [i
puterea politic\ pe care o avea acesta. A[a cum am ar\tat,
Carol asocia sexul cu Puterea în mod con[tient. Este greu de
[tiut în ce stadiu al bolii a avut loc întîlnirea Carol-Lupescu
(14 ianuarie sau 14 februarie 1925), dar putem folosi aparatul
logic pentru a în]elege c\ fuga în str\in\tate din perioada
1925-1930, a limitat posibilit\]ile practice [i condi]iile
morale ale escapadelor lui Carol, accentuînd dependen]a de
partenera Elena Lupescu. Astfel, exact în acea perioad\,
cuplul s-a consolidat definitiv, presupusa c\s\torie catolic\
avînd doar rolul de a-i da un aspect formal, dar foarte intim,
pentru c\ numai în intimitatea unei perfecte în]elegeri
psihice, bolnavul Carol î[i putea g\si echilibrul. În aceast\
ecua]ie, aspectul fizic al partenerei este lipsit de importan]\.
S-a comentat legendar în jurul frumuse]ii Elenei Lupescu, dar,
cu excep]ia ochilor pu[i bine în contrast de culoarea violent\
59Arthur Gould Lee, Elena, regina-mam\ a României, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 2000, p. 77.
ISTORIA
a p\rului, restul nu putea pierde decît min]ile unui b\rbat cu

handicap. Pentru oameni cu capul pe umeri, ca diplomatul
german Rolf Pusch, [ocul era produs doar de confruntarea
legendei cu realitatea: „La o serbare de var\ a unuia din cele
dou\ cluburi am v\zut-o (de departe) pe doamna Lupescu,
iubita regelui. De ce c\zuse monarhul în mrejele acestei
femei, pe care aspectul exterior nu o avantaja? P\rul ro[u, o fa]\
t\iat\ ascu]it, dominat\ de un nas puternic, un ten alb [i o
figur\ umflat\, plin\, nu o f\ceau chiar atr\g\toare“60.
Analizînd acum fazele priapismului lui Carol II vom constata
c\ rela]ia sexual\ propriu-zis\ nu a mai fost, de la un anumit
moment, important\ [i c\ se întemeia fundamental pe
unitatea unui cuplu legat medical, dar [i suflete[te. Intrarea
bolii în faza sa cronic\, cu apari]ia impoten]ei, explic\ [i
escapadele exibi]ioniste ale lui Carol [i „riturile
masochistice“ din interiorul cuplului [i leg\turile sexuale ale
Elenei Lupescu cu al]i b\rba]i, f\r\ ca ele s\ afecteze
solidaritatea cuplului. De asemenea, acest tip de raport
personal d\ o dependen]\ total\ a bolnavului de partenera sa [i
ì asigur\ acesteia o domina]ie exclusiv\. De altfel, în
metafizica sexual\ termenul de partener/partener\ dep\[e[te
cu mult [i de mult simpla rela]ie sexual\ [i acoper\ un
complex de atitudini intime, ale cuplului, care nu au leg\tur\
direct\ cu aceasta. Din acela[i motiv, expresia partener de
via]\ con]ine o complexitate de evenimente conjugale sau de
concubinaj nesexuale, de la sp\latul rufelor în familie pîn\ la
lini[tea hormonal\ din perioada senectu]ii înaintate a cuplului.
Nimeni nu o putea înlocui pe Elena Lupescu. N\scut\ la
Ia[i în 1899 – dup\ toate probabilit\]ile, dar exist\ [i
suspiciunea c\ se n\scuse în 1897 – Elena Lupescu era
cunoscut\ ca o femeie de moravuri u[oare, cu clientel\ de
nivelul clasei medii. În anul 1925, Elena Lupescu se cuplase
cu cineastul Tudor Posmantir, evreu din Br\ila, care se ocupa
60 Rolf Pusch [i Gerhard Stelzer, Diploma]i germani la Bucure[ti, Ed. All,

Bucure[ti, 2001, p. 52.
STOENESCU
cu jurnale de [tiri [i documentare la comand\ de efect

propagandistic, dar conducea [i o mic\ afacere cu filme
porno [i albume de plasament. Elena Lupescu pozase pentru
un astfel de album, fotografiile sale nud fiind mai tîrziu
recuperate din str\in\tate cu sume importante. Unul dintre
clien]ii lui Posmantir din anii ’20 era chiar prin]ul Carol, pe
care îl înso]ise în c\l\toria în jurul lumii [i c\ruia îi plasa în
mod curent femei. Este de presupus c\ tehnica sexual\ a femeii
i-a atras aten]ia lui Carol, g\sindu-[i astfel o partener\ potri-
vit\ pentru excesele sale maladive. Dar mai important în
evolu]ia rela]iei Carol-Lupescu din cursul anului 1925 a fost
faptul c\ Elena Lupescu avea acces la presa socialist\, la
anumite cercuri francmasonice [i la o serie de indivizi
suspecta]i de leg\turi cu Uniunea Sovietic\. De altfel,
Posmantir însu[i era suspectat de serviciile de informa]ii
române[ti c\ folose[te re]eaua sa de prostituate pentru
culegerea de informa]ii de la clien]ii din lumea politic\ [i
financiar\. Carol se afla atunci într-un moment foarte greu al
vie]ii sale, implicat în afaceri murdare de corup]ie – a[a cum
am v\zut – izolat [i cu imagine foarte proast\. Elena Lupescu
i-a facilitat accesul la presa socialist\ [i la re]elele de
propagandi[ti ai acesteia, singura parte dispus\ la ap\rarea
public\ a prin]ului-infractor împotriva guvernului liberal.
Firele ipotezei unei Elena Lupescu agent\ sovietic\ se leag\ [i
de acest domeniu, mai ales prin suspectele sale deplas\ri la
Viena, unde femeia afirma c\ î[i viziteaz\ mama trecut\ la
catolicism. Cum, în unele ocazii, s-a constatat c\ mama Elenei
Lupescu era bine-merci la Bucure[ti, putem presupune c\
amanta regelui avea întîlniri conspirative cu [efii INO Numit\
mai întîi Osobîi Otdel, în cadrul CEKA, sec]ia special\ a GPU
pentru activitatea de spionaj a URSS pe teritorii str\ine, INO
î[i instalase sediul la Viena, beneficiind de sume imense [i de
o banc\ de documente secrete, furate sau copiate din
cancelariile statelor europene. {eful INO pentru Europa
Central\ [i Peninsula Balcanic\ era un anume Goldenstein,
implicat în sustragerea planurilor de mobilizare ale Ungariei [i
ISTORIA
predarea acestora României, în schimbul unui presupus plan

de alian]\ româno-portughez\61, fabricat de Biroul de
dezinformare din cadrul aparatului informativ al Marelui
Stat-Major al Armatei române. Subliniez c\ centrul de
informa]ii interna]ionale al României era la Lisabona, preluat
intact, f\r\ nici o c\dere a re]elei, de regimul comunist de la
regimul Antonescu, dup\ 1944. Este [i locul unde s-a refugiat
cuplul dup\ r\zboi [i unde se g\sesc ast\zi mormintele lor.
Naveta Elenei Lupescu între Viena [i Lisabona devine astfel
foarte suspect\ [i justific\ întrucîtva laudele pe care nu
înceteaz\ s\ i le aduc\ regele Carol II în memoriile sale, pentru
activit\]i de informa]ii. În februarie 1931, regina Maria avea
s\-i dest\inuiasc\ lui Grigore Gafencu temerile sale în
leg\tur\ cu existen]a unei dirij\ri oculte din partea
francmasoneriei externe, de orientare comunist\: „Eu m\ tem
îns\ de ceva mai grav. Am auzit vorbindu-se toat\ via]a mea
de conjura]ii, de societ\]i secrete [i activit\]i oculte. Nu am
crezut niciodat\ în ele. Acum am început s\ cred. Cred în
mîna neagr\! Oricît de ridicol\ ar p\rea o asemenea
m\rturisire, ea exprim\ totu[i sentimentul meu adev\rat: cred
c\ regele e înconjurat de o influen]\ nefast\ [i c\ acei ce-i stau
mai aproape, fie femeia aceea, fie al]ii, nu sunt decît instru-
mente în slujba unei puteri oculte care urm\re[te, prin rege,
cine [tie ce plan. Am dovezi c\ în urma unor interven]ii
misterioase [i-a schimbat adesea inten]iile, p\rerile, întreaga
atitudine“62. Carol g\sise nu numai o partener\, ci [i o pro-
tectoare. Momentul psihologic a fost, probabil din întîmplare,
foarte potrivit, deoarece tocmai atunci „dragostea oedipian\ a
lui Carol fa]\ de mama lui se transformase în gelozie [i
resentiment“63. Un portret prea bun al acestui moment face
61 Essad Bey, Histoire du Guépéou, la police secrète de L’ U.R.S.S (1917-1933),
Ed. Payot, Paris, 1934, p. 226.

63 Paul D. Quinlan, Regele playboy. Carol al II-lea de România, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 2001, p. 104.
STOENESCU
autorul Paul D. Quinlan, pentru a c\uta alte explica]ii: „O dat\

ce Lupescu s-a infiltrat în inima lui Carol, a f\cut toate
eforturile ca s\ în]eleag\ caracterul iubitului ei [i s\ se
comporte dup\ placul lui. A priceput curînd c\ sub fa]ada
virilit\]ii sale princiare Carol era cumplit de vulnerabil: un
b\iat slab, nehot\rît, imatur, care avea nevoie – chiar mai
mult decît de sex – s\ fie consolat, reconfortat, alintat [i
cople[it cu afec]iune. Mai ales, Carol sim]ea nevoia s\
tr\iasc\ într-o ambian]\ familiar\, printre lucruri simple care
îi lipseau în c\minul oficial – mîncare neoa[\ româneasc\
(Lupescu era o adev\rat\ maestr\ în preg\tirea m\m\ligii),
glume piperate, f\r\ perdea (pe care le înv\]ase la cluburile
ofi]erilor), muzic\ popular\ [i de jazz, prieteni români din
popor, f\r\ preten]ii, jocuri de c\r]i [i plimb\ri în ma[ini
rapide. Dup\ ce fusese ridiculizat pentru lipsa lui de
rafinament, prin]ul era flatat de aten]ia ei admirativ\ [i
protectoare care îi t\m\duia orgoliul r\nit“64. T\v\lindu-se
prin bordelurile [i cluburile deocheate ale Bucure[tilor,
partener al grupului homosexual din jurul lui Alexandru
Davila [i frecvent client al trotuarelor, prin]ul Carol
coborîse de la în\l]imea Tronului în promiscuitate; o pro-
miscuitate care nu l-a p\r\sit pîn\ la sfîr[itul vie]ii. Din
arsenalul psihiatric folosit de Elena Lupescu nu lipseau nici
fantomele, legenda „femeii în alb“ care bîntuie Castelul
Pele[ fiind o specula]ie ignobil\ a naturii ultrapoetice,
înc\rcate de misticism [i ciud\]enii a fostei regine
Elisabeta, cu care ro[cata cu ochii verzi îl speria pe
partenerul ei. Pentru a-l convinge c\ este mereu în pericol,
Elena Lupescu s-a oferit s\ g\teasc\ personal mîncarea lui
Carol [i s\ o guste prima, împotriva tentativelor de
otr\vire65. Cuplul Elena Lupescu-Puiu Dumitrescu a [tiut
mereu s\ apeleze la ideea unui pericol de atentat la via]a lui
64Ibidem, p. 103.
65Pamfil {eicaru, Istoria Partidelor Na]ional, }\r\nist [i Na]ional }\r\nist,
Ed. Victor Frunz\, Bucure[ti, 2000, p. 319.
ISTORIA
Carol, folosindu-se de frica patologic\ a acestuia, [i

ar\tîndu-i pe rînd du[mani, care erau de fapt inamici ai celor
doi66. Prin aceea[i metod\ psihologic\ a fost determinat\ [i
asasinarea, mai tîrziu, a lui Corneliu Z. Codreanu. Din
punct de vedere al rela]iei sexuale, Elena Lupescu – pentru
a nu ne îndep\rta de promiscuitatea descris\ – apela din
bel[ug la o practic\ a caselor de toleran]\, prin „tratarea“
organului ei sexual cu piatr\ acr\, un astringent menit s\
atenueze efectul fizic deformant al unor contacte sexuale
îndelungate [i excesive67.
Am insistat pe toate aceste am\nunte indiscrete cu
scopul precis de a în]elege cine a condus România între anii
1930 [i 1940 [i de ce camarila a fost atît de important\ în
exercitarea puterii statului nostru. În calitate de [ef al
statului, nu atît priapismul lui Carol a fost important, cît
efectele sale psihiatrice. Cele ce aveau de suferit erau
comportamentul, nevoia permanentei dedubl\ri, existen]a
continu\ a unor cauze personale mai importante decît cele
publice. Aici, acuza adus\ de istoriografia comunist\, cum
c\ regele Carol era un afacerist, un individ a[ezat pe Tron
printr-o eroare a clasei politice, [i care individ nu urm\rea
decît acumularea de averi, atinge un fapt real, de[i colateral
al cazului. Cazul în sine nici nu este neobi[nuit. Dac\ ne
gîndim la traumele suferite de Carol în copil\rie, mai ales
din partea preceptorului homosexual Moehlen, este u[or s\
apel\m la valoarea patogen\ a experien]ei de via]\ tr\ite de
copil [i explicate de Freud, dar [i la constat\rile lui Alfred
Adler: „Pentru el, temperamentul «nervos» ]ine de
predominarea doctrinei de afirmare ([i a «voin]ei de putere»)
asupra sentimentelor sociale. A. Adler pune accentul pe
66 Tot prin metoda invent\rii unui pericol de asasinat [i a unor du[mani

închipui]i, [i tot pe substrat sexual, l-a dominat Elena Ceau[escu
pe Nicolae Ceau[escu în ultimii ani – a[a cum mi-a relatat în 2001
Silviu Brucan.
67 Paul D. Quinlan, op. cit., p. 178.
STOENESCU
gre[elile de educa]ie [i pe experien]ele de via]\ ale copilului

pre[colar [i [colar“68. O carte de propagand\ antimonarhic\
ap\rut\ dup\ r\zboi sugereaz\ c\ dezechilibrul sexual al lui
Carol s-a declan[at în anii adolescen]ei, cînd, pentru a con-
tracara influen]ele nefaste ale lui Moehlen, prin]ul a fost
supus unei „terapii“ heterosexuale cu prostituatele de cas\ ale
regelui Ferdinand, deja celebrele Mi]a Biciclista [i Lili
Gheorghiade69.
Odat\ cu revenirea Elenei Lupescu în ]ar\, camarila intr\ în
faza sa de organizare func]ional\ în sistem concentric: în centru,
Elena Lupescu; cercul intim: Puiu Dumitrescu, Felix Wieder,
Nicolae Tabacovici, numit director la CFR, Alexandru Mavrodi,
ziarist (to]i aman]i ai Elenei Lupescu [i implica]i în opera]iuni
de culegere de informa]ii) [i colonelul Gabriel Marinescu,
prefect al Capitalei; cercul de sprijin: Aristide Blank, Nae
Ionescu, Mihail Manoilescu; cercul de interese materiale:
avocatul Dumbr\veanu, v\r, Nicolae Lupescu, tat\l Elenei
Lupescu, generalul Constantin Dumitrescu, tat\l lui Puiu
Dumitrescu, mai tîrziu Malaxa. Acest grup restrîns a condus
România pîn\ la catastrofa din 1940, cu unele modific\ri de
nume, dar nu de func]ii, [i existen]a unui nucleu de conducere
de acest tip în locul Parlamentului, Guvernului sau Justi]iei
explic\ [i lovitura de stat din 1938. Vina cea mai mare nu este
îns\ a lui Carol sau a celor care i-au dirijat activitatea, ci a cor-
pului politic al ]\rii care a dat lovitura de stat din 7-13 iunie 1930.
Pamfil {eicaru, membru al PN} [i istoric al acestui partid, va
da diagnosticul precis al acestei maladii: „Lucurile s-au
desf\[urat a[a de u[or de la 6 iunie pîn\ la 13 iunie, încît, f\r\
s\-[i dea seama, personalul politic al României a creat
psihologia tipic\ a regelui Carol: î[i poate permite orice,
neexistînd voin]e capabile s\-i opun\ o rezisten]\ eficace, în
68 V.L. Bologa, Istoria medicinei universale, Ed. Medical\, Bucure[ti, 1970,

p. 334.
69 Alexandru Gârnea]\, Adev\rata istorie a unei monarhii. Familia
Hohenzollern, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, f.a., p.100.
ISTORIA
scopul de a ap\ra unele principii. Partidele i s-au ar\tat com-

puse din molu[te, oameni politici nevertebra]i. Între 6 iunie [i
13 iunie, frînele monarhiei au fost distruse, decizîndu-se soarta
monarhiei în România“70.
Primii trei ani de func]ionare a camarilei au produs un
fenomen netipic genului, dar simptomatic pentru cazul
românesc. Implica]i direct în politica ]\rii, membrii camarilei
au ajuns, spre sfîr[itul anului 1933, la o situa]ie intern\ de
criz\, care copia fenomenele critice ale vie]ii politice
române[ti. Practic, asist\m la o împ\r]ire a camarilei în dou\
tabere, avînd într-o parte echipa Puiu Dumitrescu, Nae
Ionescu, Mihail Manoilescu [i nou-venitul Nicolae Malaxa,
grup cu orientare politic\ na]ionalist\ – [i cu contacte
semnificative în Mi[carea legionar\ – [i „camarila evreiasc\“
a Elenei Lupescu, la care se al\turau, în principal, Alex
Wieder, Max Auschnit [i Aristide Blank. Aici se afl\ [i
secretul asasin\rii lui I.G. Duca de c\tre trei legionari,
instrumente ale unui joc politic mult mai adînc. Cunoscînd
bine tainele raportului intim Carol-Duduia, gruparea
na]ionalist\ considera c\ femeia nu mai este absolut necesar\,
nici m\car pentru „tratamentul“ bolnavului, [i c\uta s\ o înde-
p\rteze, profitînd de ascensiunea popularit\]ii Mi[c\rii
legionare [i de efectele „la sol“ ale comediei intransigen]ei
jucate de Iuliu Maniu. Sub influen]a lui Mihail Manoilescu,
economistul care în]elesese c\ singura salvare a economiei
române[ti era un parteneriat cu Germania, a lui Nae Ionescu,
filogerman cunoscut, [i a lui Puiu Dumitrescu, un afacerist
aflat în a[teptarea p\trunderii capitalului german pe pia]a
noastr\ pentru a-[i rotunji averea, Carol II înclina s\-[i
orienteze politica spre tandemul fascisto-nazist european. În
fa]a acestui proiect periculos pentru ea, Elena Lupescu avea
nevoie absolut\ de un [oc devastator în lupta pentru putere.
Duca fusese adus la Guvern din exteriorul ]\rii, prin
70 Pamfil {eicaru, op. cit., p. 327.

STOENESCU
mijlocirea lui Titulescu, [i cu ordinul de a distruge Mi[carea

legionar\. Dup\ impactul enorm la nivelul publicului, pe care
l-a avut asasinarea prim-ministrului liberal, camarila î[i
distruge configura]ia sa ini]ial\, Elena Lupescu reu[ind s\
cî[tige partida prin asocierea în ochii lui Carol a membrilor
na]ionali[ti ai camarilei cu asasinii lui Duca. Elena Lupescu
îl amenin]\ pe Carol cu sinuciderea – ca alternativ\ la ideea
c\ legionarii se vor r\zbuna pe ea, o vor batjocori [i apoi
ucide – imagine care trezea în rege instincte brutale; Puiu
Dumitrescu este gonit din ]ar\, iar Nae Ionescu, îndep\rtat de
la palat. Pentru a-[i salva afacerile oneroase, Malaxa î[i
pl\te[te cu sume exorbitante r\mînerea în slujba Elenei
Lupescu. Între aceste manevre imunde de alcov, r\mîne
îns\ cu capul zdrobit un cadavru – cel al prim-ministrului
I.G. Duca. În murd\ria asasinatului a fost amestecat, din
p\cate, [i Nicolae Titulescu: „Camarila se scindase în dou\,
de o parte, cre[tinii care cochetau prin Nae cu Garda de Fier,
pe de alt\ parte, jidanii, gata s\ sprijine politica antigardist\
a d-lui Titulescu. Lupeasca ajunsese factor european,
exponenta politicii antantiste în România, era aliata fireasc\
a lui Titulescu în lupta lui de «purificare». Ea a condamnat.
El a gr\bit execu]ia“71.
Asasinarea prim-ministrului
I.G. Duca
Istoriografia noastr\ are [i aceast\ problem\, a raportului

între performan]ele publice ale unui om politic [i felul în care
a murit acesta. Sunt eroi I.G. Duca, Armand C\linescu, Ion
Antonescu, Iuliu Maniu [.a., pentru c\ au murit violent. Dar
a fost activitatea lor politic\ irepro[abil\? [i, mai ales, exist\

ISTORIA
cumva posibilitatea ca moartea lor violent\ s\ fi fost

provocat\ de erori personale? Este destinul omului politic
determinat doar de calit\]i, nu [i de felul în care abordeaz\
responsabilit\]ile sale? Iat\ întreb\ri tulbur\toare la care
avem obliga]ia s\ r\spundem. Dar, pentru a ajunge la detaliile
asasin\rii lui I.G. Duca pe peronul g\rii din Sinaia, va trebui
s\ parcurgem un scurt drum pe o cale înc\ neabordat\ de
analiza noastr\: politica extern\.
Dezechilibrul politicii externe române[ti interbelice.
Este acum destul de evident c\ Marea Unire din 1918 a fost
un ideal na]ional legitim al românilor [i c\ a fost împlinit prin
efortul unor oameni politici, al Armatei, dar [i al cîtorva
femei remarcabile, între care regina Maria [i Martha Bibescu
ar trebui s\ aib\ statuie în fiecare ora[. Politica „prin noi
în[ine“ a lui Ionel [i Vintil\ Br\tianu a încurcat socotelile
Fran]ei, care vedea în noul mare stat înfiin]at între ea [i Rusia
un aliat sigur, dar [i o colonie economic\, st\pînit\ prin
controlul str\in asupra petrolului, c\ii dun\rene [i a neîn-
gr\ditei evolu]ii a emigra]iei evreie[ti. Anglia dubla Fran]a
prin interesul în exploat\rile petroliere, în timp ce interesul ei
politic se oprea la grani]a noastr\ de vest. Pozi]ia oficial\ a
Angliei fa]\ de România a fost sintetizat\ onest de fostul
ambasador al SUA în România, David B. Funderburk: „De
fapt, Marea Britanie p\rea s\ considere, în mod tipic, c\
România era virtual o colonie politic\ a Fran]ei“72.
Important este s\ ne dezmeticim m\car acum [i s\

în]elegem c\, din punctul de vedere al marilor no[tri
„alia]i“, România Mare era o crea]ie artificial\, a lor,
hot\rît\ de ei într-un cabinet, [i nu un rezultat istoric
natural, a[a cum îl vedeam noi. În consecin]\, garan]ia
Puterilor antantiste pentru integritatea României Mari
era condi]ionat\ de obliga]ia ]\rii noastre de a satisface
72 David Britton Funderburk, Politica Marii Britanii fa]\ de România

(1938-1940), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983, p. 45.
STOENESCU
nevoile stratergice, politico-economice ale „alia]ilor“.

Orice form\ de na]ionalism, fie c\ era condus de un
Br\tianu sau de un Corneliu Z. Codreanu, era conside-
rat\ ostil\ acestui proiect.
Dispari]ia liderilor principali ai ]\rii – regele Ferdinand,

Ionel [i Vintil\ Br\tianu – a adus în prim-planul vie]ii politice
asocia]ia de dragul Puterii între un partid regional, catolic [i
filobritanic, [i un partid stîngist de clas\, de orientare
prosovietic\, formînd împreun\ Partidul Na]ional }\r\nesc.
C\derea Partidului Na]ional Liberal în criz\ de conducere [i
de program, precum [i efectele loviturii de stat din 7-13 iunie
1930 asupra raporturilor dintre PNL [i conduc\torul statului,
au f\cut din PN} principala for]\ politic\ a ]\rii. Suprema]ia
lui nu a durat decît un an. Se cunoa[te faptul c\, în leg\tur\
cu lovitura de stat, I.G. Duca a f\cut o declara]ie fulminant\
[i „istoric\“ la [edin]a Comitetului Executiv din 7 iunie 1930:
„Fapta de ast\-noapte este cea mai primejdioas\ aventur\ ce
s-a putut face [i este tot ce poate aduce mai mult r\u
consolid\rii noastre na]ionale [i situa]iunii ]\rii în toate
privin]ele. La o primejdioas\ aventur\ nu pot s\ iau parte,
refuz s\ m\ duc, chiar dac\ via]a mea politic\ ar lua sfîr[it
azi“73. Citat\ de toate c\r]ile de istorie, declara]ia lui Duca
a fost folosit\ drept argument atît pentru a caracteriza actul
din 7-13 iunie 1930 – o aventur\, cît [i pentru a ar\ta dem-
nitatea omului politic asasinat la Sinaia. În realitate, Duca a
regretat imediat declara]ia sa [i a încercat s\ transmit\ regre-
tul s\u prin mai multe canale la rege. A dat vina pe Vintil\
Br\tianu, care i-ar fi for]at mîna, apoi a folosit din plin
argumentul c\ PNL nu se putea rupe de realitatea domniei lui
Carol II, oricît de ilegitim\ era aceasta. Paradoxul face ca
Duca s\ fi avut dreptate, cu precizie, în ambele situa]ii:
lovitura de stat dat\ de Iuliu Maniu [i de Carol a f\cut numai
73 Viitorul, an XXII, Nr. 6698, 8 iunie 1930, p. 1.

ISTORIA
r\u consolid\rii noastre na]ionale [i „situa]iunii ]\rii“ în toate

privin]ele, iar, pe de alt\ parte, liberalii nu se puteau sustrage
la infinit unei realit\]i intervenite brusc în destinul ]\rii, cu un
rege urcat pe Tron [i recunoscut de na]iune. Deocamdat\, în
primii doi ani de domnie, criza economic\ generat\ de gra-
vele erori ale guvern\rii ]\r\niste lovise ]ara frontal, iar din 1931
începuser\ s\ se manifeste [i consecin]ele marii crize mon-
diale declan[ate în 1929. Succesiunea corect\ este aceasta –
între 1929 [i 1931 criza economic\ a avut un caracter
exclusiv intern, determinat\ de erorile de guvernare ale PN},
[i abia din 1931 au început s\ se simt\ efectele crizei
mondiale, nu a[a cum a fost prezentat\ destul de frecvent ca o
consecin]\ exclusiv\ a crahului din 1929. Problema împrumu-
turilor este cheia în]elegerii modului în care, dup\ o tentativ\
liberal\ de emancipare economic\, a urmat o pr\bu[ire a ]\rii
în dependen]\ total\ fa]\ de marii s\i „alia]i“. Totodat\, putem
g\si un r\spuns [i la „atîrnarea“ inexplicabil\ [i ilogic\ a ]\rii
noastre de Fran]a, pîn\ la înfrîngerea ei ridicol\ din 1940.
Subiectul „politic\ extern\“ are nevoie de tratate întregi pentru
a fi explicat. Vom încerca o sintez\.
Începînd cu 1928, odat\ cu leg\turile stabilite de Elena
Lupescu pe linie francmasonic\ în sprijinul venirii lui Carol
pe Tron, precum [i odat\ cu implicarea unor oameni de
afaceri britanici [i americani în propaganda antiromâneasc\,
Ungaria a declan[at o nou\ campanie de atacuri publice la
adresa ]\rii noastre, cu o singur\ tem\ major\: Ungariei i s-a
f\cut o nedreptate la Trianon [i i s-a luat pe nedrept
Transilvania. Aceast\ campanie, sus]inut\ frenetic de con-
cernul de pres\ al lordului Rothermere, în prelungirea
în]elegerilor secrete cu Carol [i Maniu, a f\cut mult zgomot,
dar f\r\ s\ sensibilizeze mult timp pe cineva. Asta, pîn\ ce
ridicarea temei revizuirii tratatelor de c\tre Italia [i Germania
a agitat serios politica european\. Ungaria a încercat s\ se
ata[eze demersului celor dou\ state na]ional-socialiste, pentru
a putea juca din plin cartea sa revizionist\. De la început
trebuie ar\tat c\ demersul revizionist al Germaniei [i Italiei
STOENESCU
avea un caracter limitat [i urm\rea scopuri care nu implicau

în nici un fel integritatea teritorial\ a României. Documente
ale Cancelariei [i ale Ministerului de Externe german,
cercetate recent [i de autenticitate inatacabil\, arat\ c\, de la
generalii germani [i pîn\ la Hitler, o revizuire a grani]elor
României în favoarea Ungariei era exclus\. La întîlnirea
din 17-21 iunie 1933 a prim-ministrului maghiar cu Hitler,
cancelarul german a atras aten]ia c\ „revizionismul maghiar
putea conta pe sprijinul german numai contra Cehoslovaciei,
politica german\ a Mitteleuropei avînd la baz\ conceptul ca,
prin p\trunderea economic\, România [i Iugoslavia s\ intre
în sfera de interese german\“74. Ra]iunile politicii germane
erau determinate de realit\]i geopolitice care o f\ceau s\ intre
în competi]ie chiar cu Italia – un aliat aparent sigur. Neg\sind
în]elegere la Hitler, Ungaria a accelerat leg\turile sale cu
Italia, speculînd interesul acesteia pentru Austria. Ungaria
oferea Italiei sprijinul pentru domina]ia acesteia asupra
Austriei, sub formula refacerii Austro-Ungariei. Împotriva
acestei ac]iuni, Hitler a ales Anschluss-ul, anexarea Austriei de
c\tre Germania, fapt care împiedica pentru totdeauna refacerea
pe vechile baze imperiale a dualismului austro-ungar. Lucrul
\sta nu s-a v\zut la Bucure[ti [i nici nu avea cum s\ fie v\zut,
deoarece ministrul de externe român, Nicolae Titulescu, nu
transmitea în ]ar\ toate informa]iile pe care le ob]inea, nu
informa asupra tuturor întîlnirilor diplomatice avute, uneori
falsifica notele de convorbiri [i comunica în România numai
opiniile, viziunile [i interpret\rile sale personale75. În plus,
România avea în acea perioad\ un ministru de externe,
acela[i Nicolae Titulescu, care tr\ia în str\in\tate. Toate
comunica]iile sale secrete cu Ministerul, Guvernul [i regele
s\u treceau prin Viena [i Budapesta, fiind interceptate de
serviciile de informa]ii ungar [i german chiar în clipa cînd
erau transmise. {i pentru ca dezastrul politicii externe
74 Ioan Chiper, România [i Germania nazist\, Ed. Elion, Bucure[ti, 2000, p. 63.
75 Ibidem, p. 64.
ISTORIA
române[ti, care ne-a dus la pr\bu[irea teritorial\ din 1940, s\

primeasc\ o imagine mai clar\, vom ar\ta c\ la 18 martie
1933, Titulescu i-a cerut lui Hitler o întrevedere secret\, c\
Adolf Hitler i-a acordat-o imediat, deplasîndu-se pentru asta
la München, dar Nicolae Titulescu nu s-a mai dus, punîndu-l
pe liderul Germaniei în cea mai penibil\ situa]ie76. Cu toate
acestea, [i Hitler, [i Göring au declarat din timp [i de o ma-
nier\ tran[ant\ lui Gh. Br\tianu, ministrului de externe
Comnen [i lui Carol II personal c\ Germania este preg\tit\ s\
garanteze frontierele României Mari în schimbul avantajelor
economice. În plus, Germania se oferea s\ participe masiv la
înarmarea României cu echipament militar modern, astfel
încît amenin]area ungar\ [i chiar cea sovietic\ s\ fie
anulate sau serios diminuate, cel pu]in prin descurajare.
România a r\spuns public c\ r\mîne fidel\ alian]ei sale cu
Fran]a. În aceste condi]ii, Berlinul a atras aten]ia României,
înc\ din 1935, prin v\rul regelui Carol, prin]ul Friedrich V.
Von Hohenzollern-Sigmaringen c\ „România va pierde toate
simpatiile în Germania; rela]iile româno-polone vor primi o
grea lovitur\; în consecin]\, România va deveni complet
dependent\ de Uniunea Sovietic\ [i ar fi o iluzie s\ se
cread\ în garan]iile ruse[ti pentru grani]ele României;
pentru nici o ]ar\ comunismul nu ar prezenta o mai mare
amenin]are decît pentru România învecinat\ cu Rusia
Sovietic\“77. Tot atunci, din motive pe care acum înc\ nu ni
le putem explica, Nicolae Titulescu era denun]at ca agent de
influen]\ sovietic. Faptul cel mai important este c\ previziunea
Germaniei din 1935 se va dovedi precis\ în 1940. Este inutil
a[adar s\ mai ar\t\m c\ România a avut [i o alt\ solu]ie decît
legarea sentimental\ de Fran]a, solu]ie care avea la baz\
p\trunderea capitalului german în ]ara noastr\, producerea unui
salt tehnologic decisiv [i, mai ales, protejarea intereselor sale în
76 Ibidem, pp. 53-54.

77 Ibidem, p. 115.
STOENESCU
România pe orice cale. R\spunzînd la o interpelare a

deputatului V. Demetrescu-Br\ila, f\cut\ în [edin]a
Parlamentului din 12 decembrie 1931, prim-ministrului
Nicolae Iorga avea s\ enun]e un principiu fundamental al
politicii externe: „Fiecare na]ie, o spun cu toat\ hot\rîrea, are
considera]ii de oportunitate al\turi de politica sa
fundamental\“78. Acest principiu nu a fost aplicat [i tot Iorga
a r\spuns [i de ce: din considerente de „datorii ereditare“ fa]\
de Fran]a. În aceea[i [edin]\ a luat cuvântul [i un filogerman,
A.C. Cuza, iar opinia sa merit\ s\ fie cunoscut\:
„(A.C. Cuza): [...] P\rerea mea este aceasta: nu ne
atingem de rela]iunile noastre de prietenie cu Fran]a [i, prin
urmare, cînd vin [i v\ vorbesc de revizuirea tratatelor, nu
în]eleg s\ sacrific rela]iunile noastre de prietenie cu Fran]a.
(Gen. M. Racovi]\): Nici teritoriul na]ional!
(A.C. Cuza): Aceasta bineîn]eles! Nu trebuie îns\ s\-[i
închipuie Fran]a c\ noi suntem ni[te copii nevîrstnici [i c\
trebuie s\ urm\rim ori[ice atitudine pe care ea o poate avea,
[i care poate s\ convin\ intereselor noastre sau nu. Dac\ ar fi
a[a, se în[eal\. Noi suntem oameni maturi [i voim s\ conducem
politica noastr\ a[a cum o în]elegem noi, f\r\ ca s\ jignim pe
nimeni... (d-l deputat Trifu discut\ cu d-l Ta[cu-Pucerea)...
D-le Trifu, te rog, ascult\-m\ cel pu]in d-ta.
(Dr. I. Costinescu): Nu te ascult\ nici ai d-tale.
(A.C. Cuza): D-le doctor, vorbe[ti în limbaj de partid:
«nu te ascult\ nici ai dumitale»?... Nu sunt ai mei, fiindc\ nu
sunt robi de partid.
(Dr. I. Costinescu): Dar nici prietenii dumitale nu te
ascult\...
(V. Trifu): E cu totul alt\ socoteal\; vin din alte grup\ri
politice în jurul nostru [i nu ne las\ s\ ascult\m.
(C. Xeni): Ca la [coala primar\.
78 Gheorghe Sbârn\, Parlamentul [i politica extern\ a României (1919-1940),

Ed. Sylvi, Bucure[ti, 2000, p. 176.
ISTORIA
(A.C. Cuza): Partidul Liberal are fa]\ de mine o

anumit\ tactic\ [i politic\. Eu v\ previn pe d-voastre c\,
dac\ continua]i cu aceast\ atitudine [i m\ împiedica]i s\
vorbesc, nu ve]i mai vorbi nici unul din d-voastre. V\ dau
în scris“79.
{i previziunile lui A.C. Cuza s-au împlinit: parlamentarii
n-au mai vorbit timp de 60 de ani, pentru c\ n-au mai avut
unde, Parlamentul fiind desfiin]at de dictaturile care au
urmat. Pentru noi, cei de ast\zi, fascina]ia leg\turii ombilicale
cu Fran]a este de neîn]eles. Garan]iile de securitate oferite de
ea erau nule – nici n-au func]ionat – iar cele oferite de Anglia
au venit tîrziu [i inutil. În plus, rela]ia Fran]a-România s-a
sprijinit dup\ 1920 exclusiv pe factorul politic, în absen]a
cvasitotal\ a factorului economic: Fran]a, marea prieten\ [i
aliat\, nu cump\ra nici un produs din România. În aceste
condi]ii, care erau interesele Fran]ei în ]ara noastr\? Într-o
telegram\ cifrat\, trimis\ la sfîr[itul anului 1930 de
ambasadorul Fran]ei la Bucure[ti, Gabriel Puaux, c\tre
secretarul permanent al Ministerului de Externe francez,
Philippe Berthelot, se propunea urm\torul program: „Se
prezint\ o ocazie foarte favorabil\, acum cînd România trece
printr-o grea criz\ financiar\ [i are nevoie de un împrumut.
Pe pia]a Fran]ei se g\sesc capitaluri mari, din lumea întreag\,
care au c\utat acolo refugiu din cauza crizei interna]ionale [i
nu g\sesc plasament. România, aflat\ acum la strîmtoare, nu
va refuza nici o garan]ie cerut\ de noi pentru acordarea
împrumutului. Vom putea deci controla finan]ele ]\rii [i
împiedica ca regele Carol II, c\lcînd pe urmele lui Carol I, s\
înregimenteze România în sistemul economic german, iar
Partidul Na]ional }\r\nesc, încasînd un comision substan]ial,
u[or de acoperit prin cursul sc\zut al titlurilor de emisiune, va
r\mîne obligatul nostru. Avînd asigurate ambele partide de
guvern\mînt din România – cel liberal [i cel na]ional-]\r\nesc –
79 Ibidem, p. 181.
STOENESCU
nu ne vom mai teme de surprize dezagreabile din partea lui

Carol II“80. Acest program a fost pus în practic\, PN}
primind un comision ilegal de 5% din împrumutul de dou\
miliarde (franci francezi) f\cut de România, ca urmare a unui
ordin expres al Ministerului de Externe al Fran]ei c\tre Banca
„De Paris et des Pays Bas“ (director, un anume Finally, evreu
ungur). Dup\ comisioanele importante ob]inute în afacerea
Skoda, afacere care ne va costa înarmarea ]\rii [i dezv\luirea
prin spionaj a întregului nostru sistem de ap\rare, afacere din
care Iuliu Maniu a primit [apte milioane de lei sub numele de
cod Palaelibus („S\p\lig\“, de la latinescul pala, palae =
„sap\“), Partidul Na]ional }\r\nesc se înscria [i el ferm pe
calea sentimentelor filofranceze [i pro Mica Antant\. Numai
c\ ata[amentul României fa]\ de Mica Antant\ (Mica
În]elegere) era v\zut de Ministerul de Externe al Fran]ei
astfel: „Din punct de vedere politic, Mica În]elegere este de
un pre]ios ajutor Fran]ei în sînul Ligii Na]iunilor. Din punct
de vedere economic, alian]a Fran]ei cu Mica În]elegere
împiedic\ sud-estul Europei s\ devin\ iar\[i un Hinterland
economic german [i petrolul s\ fie la dispozi]ia milita-
rismului prusac. Este drept c\, din punct de vedere militar,
alian]a noastr\ cu Mica În]elegere are o valoare mai mic\,
pentru c\ Cehoslovacia, astfel cum spunea [i Ferdinand Foch,
are o constela]ie geografic\ extrem de vulnerabil\ [i aproape
imposibil de ap\rat. În schimb, for]a militar\ a României este
complet anulat\ de problema deschis\ a Basarabiei. S\ nu
uit\m îns\ c\ multiplele litigii teritoriale care exist\ în toate
]\rile Micii În]elegeri pot servi în momente grele drept
compensa]ie pentru salvarea altor pozi]ii mai importante“81.
Acest document [ocant cere formularea unor concluzii:
80 Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vînturilor,
Bucure[ti, 1994, p. 62.

81 Ibidem, p. 68. (Telegram\ de r\spuns a secretarului permanent al M.A.E.
francez c\tre ambasadorul Fran]ei la Bucure[ti, Gabriel Puaux.)
ISTORIA
1. Sprijinul acordat României de Fran]a nu era determinat

de o prietenie de sorginte latin\, ci de interese politice proprii.
2. Nefiind în stare s\ combat\ Germania în plan eco-
nomic, Fran]a intervenea politic în statele membre ale
Micii În]elegeri pentru a le împiedica s\ între]in\ rela]ii
comerciale normale cu adversara sa; în timpul \sta,
Germania c\lca Fran]a în picioare, intra în regiunea renan\
[i se înarma, trecînd peste aproape toate prevederile
tratatului de pace.
3. Fran]a nu avea de gînd s\ intervin\ militar în ajutorul
Cehoslovaciei [i României, fapt devenit realitate în 1939-1940,
Cehoslovacia fiind prima vîndut\ prin Acordul de la
München.
4. Pentru Fran]a, Basarabia era o „problem\ deschis\“,
ceea ce demonstreaz\ c\ tocmai Fran]a nu recuno[tea inte-
gritatea teritorial\ absolut\ a României, dreptul istoric asupra
acestei provincii române[ti [i rezultatul voin]ei na]iunii
române, [i mar[a în continuare pe ideea c\ Basarabia a fost
d\ruit\ de Marile Puteri înving\toare la sfîr[itul r\zboiului,
motiv pentru care putea fi subiect de negociere.
5. În telegrama M.A.E. francez c\tre ambasadorul Puaux
se preciza clar c\ existen]a litigiilor teritoriale între statele
Micii În]elegeri este folosit\ de Fran]a în eventualitatea c\ va
trebui s\ schimbe teritorii ale acestor state pentru alte interese
majore ale Fran]ei.
În 1939, Nicolae Titulescu intra în posesia unor

documente ultrasecrete, care reproduceau stenogramele
secretarului Mantoux luate la discu]ia Celor Patru (Wilson,
Lloyd George, Orlando [i Clemenceau), care au decis
pacea lumii la sfîr[itul primului r\zboi mondial.
Transmi]înd în mod confiden]ial rezumatul acestor
documente regelui Carol, Nicolae Titulescu se ar\ta
zguduit s\ constate c\, la intrarea României în r\zboi,
Fran]a ne în[elase cu bun\ [tiin]\: „Nu exist\ nici un
inconvenient de a garanta României concesiuni imposibil
STOENESCU
de realizat; nu ne vom ]ine angajamentele noastre f\r\ nici

o remu[care, pentru c\ nu avem nici un mijloc de a le
executa“82.
Aceast\ politic\ francez\ duplicitar\ [i p\guboas\ pentru
noi [i-a g\sit adep]i în lumea corupt\ a vie]ii politice
române[ti. Cele dou\ împrumuturi ob]inute de România prin
intermediul Fran]ei pîn\ în 1933 au reprezentat tot atîtea
lan]uri de gîtul nostru. În 1933 venise rîndul lui I.G. Duca s\
negocieze un nou împrumut, deoarece, dup\ 1928, România
ajunsese s\ supravie]uiasc\ economic [i financiar – ca [i
ast\zi cu FMI [i Banca Mondial\ – numai prin bani
împrumuta]i din str\in\tate. Acestea sunt adev\rurile crude
ale perioadei interbelice [i singurele care pot explica cu
claritate de ce s-a pr\bu[it teritorial, politic [i economic
România în numai dou\ luni ale anului 1940. Aducerea
liberalilor la guvernare, în frunte cu I.G. Duca, du[manul lui
Carol din 1930, cu scopul de a ob]ine un nou împrumut din
Fran]a, a fost condi]ionat\ de desfiin]area G\rzii de Fier.
Mijlocitorul acestui [antaj a fost Nicolae Titulescu. În
viziunea sa boln\vicioas\ – confirmat\ de to]i contemporanii
s\i – Garda de Fier era exponenta Germaniei naziste în
România. Documentele secrete ale arhivelor germane
demonstreaz\ c\, pîn\ în 1938, Germania nu a mizat pe
Mi[carea legionar\, nu a finan]at-o [i chiar a ignorat-o.83
Berlinul considera c\ este o mi[care mistic\, neserioas\ [i
f\r\ ecou important în rîndurile popula]iei. În plus, toate
marile companii germane care au p\truns pe pia]a
româneasc\ [i sunt acuzate de finan]area Mi[c\rii legionare –
I.G. Farbenindustrie, AEG, Krupp (sub acoperirea firmei
Bofors) – erau conduse la Bucure[ti de directori, admi-
nistratori [i contabili evrei. Germania a investit bani în
partidule]e de buzunar înfiin]ate peste noapte de Goga, de fiul
82 Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Ed. Academiei Române,
Bucure[ti, 1992, p. 77.

83 Ioan Chiper, op. cit., p. 84.
ISTORIA
lui A.C. Cuza sau de fratele lui Constantin T\t\rescu [i

probabil c\ l-a pl\tit ca agent de influen]\ pe Nae Ionescu.
Pîn\ în 1936, Corneliu Z. Codreanu era v\zut de nazi[ti ca un
fel de profet religios f\r\ nici un program politic. Adev\rul
este c\ nici nu avea unul [i nici nu se putea miza pe idealismul
lui nerealist. Într-un rezumat al interviului pe care îl acordase
ziarului britanic News Chronicle, chiar regele Carol II î[i ar\ta
p\rerea despre Mi[carea legionar\: „Am explicat originea
mi[c\rii [i bunul ei fundament moral, am dezmin]it c\ sunt
pl\tite de germani [i am ar\tat c\ aceast\ mi[care, ca [i
celelalte de dreapta sunt rezultatul alian]ei na]ionaliste de
pretutindeni. La noi, aceste mi[c\ri au totdeauna o not\
antisemit\, din cauza ovreiului specific de la noi“84.
Întreaga germanofobie a politicii române[ti interbelice
avea la baz\ amenin]area revizionismului maghiar, teama c\
cererea Germaniei de rediscutare a termenilor p\cii de la
sfîr[itul primului r\zboi mondial înseamn\ [i revizuirea
Tratatului de la Trianon, care „ne d\duse Transilvania“, [i
spaima de o venire a G\rzii de Fier la putere, ca exponent\
a Germaniei naziste. Toate aceste temeri se dovedesc ast\zi
neîntemeiate, iar în ce prive[te posibilitatea ca tocmai
na]ionali[tii extremi[ti s\ accepte ruperea teritorial\,
absurde. Trebuie s\ ne gîndim cu luciditate, simplu [i chiar f\r\
a apela la documente [i m\rturii, c\ este un nonsens a crede c\
na]ionali[tii cei mai duri puteau vinde ]ara cuiva.
Deschiderea arhivelor arat\ cu atît mai dureros erorile f\cute
de noi atunci [i, dac\ oamenii de rînd nu cuno[teau realit\]ile
ofertelor economice germane [i garan]iile de securitate
pentru România Mare, cercurile camarilei [i ale vîrfului
Ministerului de Externe o [tiau. Dreapta politic\ [i legionarii
o aflaser\ [i ei direct de la germani. De aici, pozi]iile – altfel
ciudate – ale unui A.C. Cuza, Nae Ionescu, Gheorghe
Br\tianu, Mihail Manoilescu, Corneliu Z. Codreanu. În
84 Carol al II-lea, regele României, Însemn\ri zilnice, Ed. Scripta, Bucure[ti,

1995, p. 46 (însemnarea din 17 aprilie 1937).
STOENESCU
aceste coordonate s-a înscris [i declara]ia, atît de hulit\, a lui

Codreanu, c\ în 48 de ore de la venirea la putere vom avea
o în]elegere cu Germania.
S\ reproducem o imagine clasic\ despre Nicolae
Titulescu: „Ca ministru al afacerilor externe, ambasador al
României la Londra, delegat permanent al ]\rii la Societatea
Na]iunilor [i conduc\tor al numeroaselor delega]ii la diferite
conferin]e [i reuniuni interna]ionale, Nicolae Titulescu a pus
geniul s\u juridic, diploma]ia sa, arta diplomatic\ [i oratoric\
în slujba ap\r\rii [i promov\rii intereselor na]ionale ale
statului român, promov\rii colabor\rii [i p\cii în cadrul
comunit\]ii interna]ionale [i îndeosebi europene“85. Problema
noastr\ este c\, în momentul cînd citim jurnalele sau amin-
tirile colegilor s\i politici, imaginea lui Titulescu [i a politicii
sale este cu totul alta. Argetoianu, Iorga, Armand C\linescu,
Constantin C. Giurescu, Radu Rosetti, Grigore Gafencu au
scris c\ Titulescu a adus mari deservicii ]\rii prin folosirea
influen]ei sale din Fran]a – de altfel, cump\rat\ cu banii
ministerului pe care îl conducea – în interes propriu de
imagine. Titulescu pl\tea cu sume importante ziare din
Occident [i principalele agen]ii de pres\ pentru a scrie despre
el [i ca s\-i publice, sub diferite semn\turi de ziari[ti str\ini,
opiniile personale. În principiu, Titulescu era acuzat c\ î[i face
imagine proprie în detrimentul intereselor ]\rii. Carol II a fost
informat [i a consemnat în jurnalul s\u: „Sunt îndoieli asupra
sincerit\]ii lui. Se crede c\ face un joc personal, c\ el este un
campion al democra]iei sau o ac]iune de r\zbunare. A v\zut
to]i ziari[tii, [i articolele sunt, a[a-zis, dictate de el“86. Intrat
în cercul foarte intim al francmasoneriei speculative [i oculte,
Titulescu ar fi fost un pion important în derutarea României.
Un ministru francez i-a dest\inuit lui Victor Antonescu:
85 Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Ed. Academiei Române,
Bucure[ti, 1992, p. 21. (Studiu introductiv de dr. Ion Grecescu.)

86 Carol al II-lea, regele României, Însemn\ri zilnice, Ed. Scripta, Bucure[ti,
1995, p. 53.
ISTORIA
„Domnul acesta are preten]ii s\ fac\ [i s\ desfac\ ministere

franceze“87. Nicolae Iorga vedea astfel activitatea lui
Titulescu: „De fapt, de la domnia regelui Ferdinand încoace,
politica extern\ a României o pretinde pentru sine, peste
capul ministrului de resort, [i ea-i revine totdeauna. Va veni
vremea cînd nu se va mai g\si nici un om cu demnitate care
s\ primeasc\ a lucra în aceste condi]ii: riscul pentru el [i
gloria pentru altul. Dar ambi]iile d-lui Titulescu nu se opresc
numai aici. D-sa vrea s\ fie conduc\torul suprem, peste
partide, dar cu partidele, [i al politicii interne a României“88.
Asupra rolului lui Titulescu în lansarea diversiunii despre
pericolul pe care l-ar reprezenta Garda de Fier, ni s-au
p\strat însemn\rile lui Grigore Gafencu din ianuarie 1934:
„St\pîn pe mijloacele de informare ale str\in\t\]ii, a parti-
cipat la alarmarea centrelor apusene cu privire la «primejdia»
G\rzii de Fier [i a adus apoi la cuno[tin]\ regelui, în calitate
de intermediar «dezinteresat», ostilitatea Parisului împotriva
lui Vaida, pe care el o provocase. La Titulescu, elementul
personal e totdeauna hot\rîtor. Denun]area marii primejdii
hitleristo-fasciste în România [i apoi desfiin]area acestei
primejdii, prin hot\rîrea, st\ruin]a [i meritul s\u, îi p\reau un
succes u[or [i însemnat, menit s\ înt\reasc\ situa]ia sa
privilegiat\ de unic reprezentant al României fa]\ de str\in\tate,
de unic reprezentant al str\in\t\]ii în România. Astfel a venit la
putere Jean Duca: protejat de Titulescu, cerut de Paul Boncour,
dorit de presa «democratic\», impus de camarila evreiasc\...“89.
Portretul f\cut de Constantin Argetoianu este [i cel mai acid:
„Înc\p\]înarea lui, am priceput-o prea tîrziu, era datorit\ unui
sentiment mai tare decît toate, în acea natur\ de impotent [i
de insuficient glandular, a sentimentului de fric\. Nu
87Armand C\linescu, Însemn\ri politice (1916-1939), Ed. Humanitas,

Bucure[ti 1990, p. 329.
88Nicolae Iorga, Supt trei regi, Ed. PRO, Bucure[ti, 1999, p. 496.
89 Grigore Gafencu, Însemn\ri politice (1929-1939), Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1991, p. 312.
STOENESCU
îndr\znea s\ se certe sau s\ se strice cu nimeni. Fiecare gest

al lui era calculat în vederea cî[tig\rii unei prietenii sau a unei
neutralit\]i binevoitoare. Era gata s\ sacrifice orice ca s\
dezarmeze un adversar. Cum se întîmpl\ foarte des la
degenera]ii fiziologici, la care creierul s-a dezvoltat în dauna
celorlalte organe, Titulescu suferea [i sufer\ de o bol-
n\vicioas\ hipertrofie a personalit\]ii lui. Ca Iorga la Ia[i,
care dup\ dezastrele din toamna anului 1916 î[i formulase
menirea pe acest p\mînt într-o ecua]ie cu trei termeni,
poporul, el [i regele, tot a[a [i Titulescu î[i fixase rosturile
activit\]ii sale într-o formul\ în care Europa, el [i ]ara
româneasc\ se legau în raporturi variabile, dup\ împrejur\ri.
Familiaritatea juca la dînsul un rol însemnat: abia vedea un
om de dou\ ori [i conversa]ia curgea per tu [i m\. A[a
izbutise s\ conving\ pe mai to]i în România c\ era amic intim
cu conduc\torii tuturor ]\rilor Europei, pe care îi tutuia dar
care nu-l puteau suferi“90. Singurul cerc în care Nicolae
Titulescu era pe deplin acceptat – a[a cum ne arat\ tot
C. Argetoianu – era cel francmasonic stîngist, care, de altfel,
a fost singurul ce a protestat la îndep\rtarea lui din func]ia de
ministru de externe, la 29 august 1936. La nivel de state a pro-
testat doar URSS! R\mînem [oca]i s\ afl\m c\ Titulescu îi
frecventa [i schimba informa]ii, la un nivel care dep\[ea
protocolul, cu Gabriel Péri, secretarul general al Tineretului
Comunist Francez [i [ef al sec]iei de politic\ extern\ a ziarului
comunist L’Humanité, sau pe ziaristul comunist Pertinax,
denun]at public drept spion sovietic. De fapt, ambii erau
membri activi ai agenturii sovietice în Fran]a. Dar nici
oamenii de Stînga de la noi nu-l vedeau altfel: „Titulescu
avea l\comia mapamondic\, angrenîndu-[i ]ara în tot felul de
aventuri ideologice [i politice, el însu[i fiind un conservator
tipic, aproape retrograd în mentalitate [i concep]ie general\
asupra vie]ii [i asupra politicii. [...] Cu Nicolae Titulescu
90 Constantin Argetoianu, op. cit., vol. IX, p. 177.

ISTORIA
ne-am amestecat în Abisinia, în China [i în posesiunile

engleze. De-altminteri, str\lucitul, prea str\lucitul retor
Titulescu, izgonit de regele Carol II [i de Gheorghe T\t\rescu
din România, a murit ca avocat consilier stipendiat de
societatea anonim\ Canalul-de-Suez. A zburat, teoretic [i
ideologic vagamente, din Abisinia pîn\ în Egipt [i a l\sat un
morman de ruine în politica extern\ român\, dînd pretexte
tuturor invaziilor s\ ne jefuiasc\ petrolul, teritoriile [i sîngele
bunilor ]\rani, decreta]i peste noapte osta[i crucia]i“91. Am
eliminat cu bun\ [tiin]\ din acest portret p\rerile legionarilor
despre el, folosindu-le doar pe cele ale unor colegi de idei, de
partid [i de guvern cu Titulescu. Conflictul lui cu Mi[carea
legionar\ venea, de fapt, din motivul c\ legionarii îl considerau
membru al camarilei [i complice al intereselor antiromâne[ti
din jurul Elenei Lupescu. Teza legionar\ general\ era aceea c\
iudeo-masoneria blocheaz\ apropierea României de Germania,
pentru ca aceasta s\ nu împiedice exodul sau supravie]uirea
evreilor europeni prin ]ara noastr\. Elita intelectual\
legionar\, atît cea cultural\, cît [i cea economic\ vedea în
acest proiect umanitar o frîn\ în calea dezvolt\rii economice
fire[ti a României, ]ara noastr\ avînd nevoie atunci de un
partener comercial substan]ial. Toate m\rturiile men]ionate,
inclusiv accesul lui Titulescu [i al Elenei Lupescu la acela[i
tip de francmasonerie ocult\ [i stîngist\, confirmau tacit
aceast\ pozi]ie a legionarilor. Lor li se asociau, din punct de
vedere al cauzei germane, membrii camarilei cre[tine, Nae
Ionescu, Mihail Manoilescu [i Puiu Dumitrescu. Dar [i
ace[tia aveau o ra]iune, în pozi]ia lor, [i nu priveau
combina]iile periculoase ale lui Titulescu dintr-o perpectiv\
strict personal\, dintr-o aversiune particular\, ci din punctul
de vedere economic. Era evident – recunoscut intim de Carol II
[i de to]i economi[tii – c\ pie]ele Germaniei [i României erau
complementare, c\ România putea juca petrolul ca o arm\
91Petre Pandrea, Helvetizarea României, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001,

pp. 48 [i 52.
STOENESCU
redutabil\ în sprijinul stabilit\]ii [i siguran]ei sale, c\ în acei

ani de criz\ ]ara noastr\ avea nevoie disperat\ de devize
str\ine, de valut\ forte [i, cum Fran]a nu cump\ra nimic din
România, iar Anglia doar exploata prin intermediari, Germania
era singurul nostru mare client, singura posesoare de valut\ cu
a c\rei prezen]\ se putea renun]a la împrumuturile înrobitoare
oferite de Fran]a. Germania va pl\ti României în timpul lui
Ion Antonescu [i vagoane de aur pentru produsele agricole [i
petroliere, pentru lemn [i confec]ii, singurele produse pe care
le puteam exporta din economia noastr\ mutilat\ de corup]ie
[i de mari dezechilibre structurale.
În fa]a noilor dovezi, care apar acum alarmant de
contrariante, prin deschiderea arhivelor [i prin accesul liber la
informa]ia istoric\, Nicolae Titulescu trebuie ap\rat. F\r\
îndoial\ c\, pentru a proteja figura istoric\ a lui Titulescu, va
trebui s\ lu\m în calcul realitatea conducerii Ministerului de
Externe din str\in\tate, fapt care trezea frustrarea [i invidia
oric\rui guvern. Cum România depindea atunci de Marile
Puteri înving\toare atît de mult, iar marja de ac]iune a oric\-
rui guvern se limita la resurse financiare modeste, politica
intern\ a ]\rii noastre depindea fundamental de politica sa
extern\. Titulescu ajunsese s\ fie un garant al sprijinului
politic [i economic oferit de ]\rile Antantei, cu pre]ul
orient\rii unilaterale a politicii noastre externe c\tre acel pol.
Aici, cei care afirm\ c\ pr\bu[irea construc]iei europene
postbelice a determinat [i pr\bu[irea noastr\, nu pot fi
contrazi[i. Analiza activit\]ii [i a felului de a fi ale lui Nicolae
Titulescu arat\ ast\zi, dup\ ce numeroase documente secrete
au ie[it la iveal\, c\, în felul lui exclusivist [i grandilocvent,
celebrul ministru de externe român tr\ia drama cunoa[terii [i
percep]iei imediate a fragilit\]ii marilor tratate de pace de la
sfîr[itul primului r\zboi mondial. El a în]eles acolo, în
Occidentul nesigur [i complicat, c\ principalele documente
de politic\ extern\ care garantau legitimitatea politic\ a
României Mari se ]ineau într-o a]\. De aceea, s-a b\tut pîn\ la
cap\t, încurcînd multe socoteli f\cute peste capul nostru,
ISTORIA
pentru a ]ine în via]\ tratatele prost f\cute în 1920, dar care

certificau voin]a na]iunii române [i legitimitatea sa istoric\,
acordîndu-ne o fragil\, dar meritat\ legitimitate politic\.
Teama, îns\, exista. Ea a fost exprimat\, incon[tient, de Ion
Incule] în Parlamentul României: „Trebuie de notat c\ din
punct de vedere geografic, noi suntem din toate p\r]ile
înconjura]i de vecini pe socoteala c\rora s-a creat România
noastr\ de ast\zi. [i s-a creat în primul rînd pe baza dreptului
istoric [i, în al doilea rînd, pe baza principiului de
autodeterminare a popoarelor“92. Ceea ce nou\ ni se pare
ast\zi o blasfemie venit\ din partea unui om politic român,
lupt\tor pentru Unire, atunci era un subiect serios de
îngrijorare. Nu [tim în ce m\sur\ Titulescu a mai în]eles c\
legitimitatea istoric\ a României Mari (adic\ drepturile
noastre istorice asupra teritoriilor locuite de români) avea
nevoie [i de o legitimitate politico-economic\ (adic\
dezvoltarea unui stat democratic puternic economic [i bine
înarmat), lucru pe care noi nu l-am realizat. Oricum, este de
constatat c\ Nicolae Titulescu ocolea Parlamentul ]\rii,
deoarece acolo era pus în cele mai delicate situa]ii. Fie nu
putea dezv\lui secrete care ]ineau de uzan]ele discre]iei
diplomatice, fie nu avea, pur [i simplu, r\spuns, dar atunci
cînd a vorbit în Parlament a fost pus în v\dit\ inferioritate de
I.G. Duca, de Grigore Gafencu sau de A.C. Cuza. Se
întîmplau lucruri grave în politica interna]ional\ [i România
începuse s\ primeasc\ deja cu]ite în spate. Fran]a [i Polonia,
„marii no[tri alia]i“, semnaser\ în 1932 tratate cu Uniunea
Sovietic\ peste capul nostru, tr\dînd în]elegerile Micii
Antante [i abandonîndu-ne litigiului cu Rusia asupra
Basarabiei. În [edin]a Parlamentului din 23 noiembrie 1932,
Nicolae Titulescu a fost literalmente b\gat la col] [i c\lcat în
picioare pentru faptul c\, de[i fusese ales în dou\ rînduri
pre[edinte al Ligii Na]iunilor, nu a fost în stare s\ previn\ sau
92Gheorghe Sbârn\, Parlamentul [i politica extern\ a României (1919-1940),

Ed. Sylvi, Bucure[ti, 2000, p. 183.
STOENESCU
s\ împiedice aceast\ tr\dare a României. Mai întîi, a primit

un [ah la rege din partea lui Grigore Gafencu: „V-am pus
aceast\ întrebare, fiindc\ trebuie s\ ]inem seama, în
raporturile noastre cu Rusia, de interpretarea ruseasc\.
D-le ministru, cine ne-ar ajuta pe noi s\ impunem Rusiei
interpretarea Societ\]ii Na]iunilor? Alia]ii no[tri, Fran]a [i
Polonia? Dar Fran]a [i Polonia, d-le ministru, au isc\lit textul
acesta pe care d-voastr\ l-a]i respins; Fran]a [i Polonia au
dovedit prin aceasta c\ accept\ interpretarea ruseasc\, care,
dup\ d-voastr\, gole[te de substrat Pactul Kellog. Deci,
pentru a nu r\mînea peste cinci ani, pe baza unui Pact Kellog
sl\bit, noi r\mânem numai decît pe baza unui Pact Kellog
fa]\ de Rusia tot atît de slab“93. R\spunsul lui Titulescu a fost
lung, complicat [i foarte tehnic, pe alocuri jenant (s-a scuzat
c\ a trimis un raport în ]ar\, la care nu i s-a r\spuns), dar în
final nu a putut da solu]ii. Obosit [i tracasat, ministrul de
externe român a f\cut atunci [i o gre[eal\ capital\:
„R\spunsul, domnii mei, e foarte u[or de dat. Nu aceste state
au sim]it trebuin]a unui nou pact de neagresiune, ci Sovietele
l-au cerut ca un element dintr-o serie de instrumente de ordin
comercial, menit s\ apropie aceste state între ele, din punct de
vedere economic. Nu este cazul României“94. Titulescu
excludea din calcul rela]iile economice, drept factor al
apropierii între state. Interven]ia este o expresie evident\ a ma-
relui dezechilibru principial care se instalase atunci la baza
politicii externe române[ti. A.C. Cuza nu a sc\pat ocazia s\-l
contrazic\ pe Titulescu, f\cînd mai întîi o demonstra]ie destul
de conving\toare asupra comportamentului incorect al
Fran]ei fa]\ de România: „... [i atunci au recurs diploma]ii
francezi la acest mijloc [i ne-au dat pe noi drept compensa]ie
Rusiei pentru semnarea tratatului care o intereseaz\ numai pe
dînsa, iar pe noi nu ne intereseaz\ [...] trebuia guvernul român
93 Ibidem, p. 201.
94 Ibidem, p. 207.
ISTORIA
s\ spun\ Fran]ei, care a intervenit [i ne invita s\ semn\m,

trebuia s\ spun\ Fran]ei: noi nu intervenim în aceast\
chestiune, noi nici nu voim s\ lu\m contact cu guvernul
rusesc, noi nu st\m de vorb\ cu Litvinov-Finkelstein [numele
evreiesc al acestuia, n.a.], noi v\ rug\m pe d-voastr\, ca
guvern amic, s\ interveni]i la Moscova. [...] Prin urmare,
aceia care au intrat în leg\turi cu Rusia, ministrul de Externe
român, care a f\cut marea gre[eal\ de a intra în contact cu
Rusia, pentru semnarea unui pact de neagresiune, acolo este
punctul de plecare al enormei gre[eli diplomatice care s-a
f\cut [i pe care d-l ministru Titulescu putea s\ o opreasc\, dar
pe care nu a oprit-o [i a spectacolizat-o prin demisia sa...“95
În continuare, [edin]a Parlamentului a devenit furtunoas\,
pozi]iile na]ionaliste [i interna]ionaliste confruntîndu-se
vehement:
„(A.C. Cuza): Eu constat – [i cred c\ cu ocazia aceasta
s-a v\zut mai bine – c\ noi nu avem alia]i. Alia]i înseamn\
acei care sunt lega]i de noi prin interese comune. Alia]ii no[tri
de ast\zi nu au nici un interes comun cu noi. Interesele
economice comune pe care le-ar avea Polonia, nu prea
conteaz\. Iar Fran]a are interes s\ ne men]in\ pe noi ca anex\
a politicii sale externe, n-are nici un interes deosebit pentru
noi, nici economic, nici de alt punct de vedere, [i de la politica
francez\ nu ne putem a[tepta la nimic de acum înainte.
({t. Cicio-Pop, Pre[edintele Camerei): Noi avem s\
mul]umim mult Fran]ei, [i-i vom mul]umi [i în viitor.
(A.C. Cuza): Politica extern\ a unei ]\ri nu se face prin
declara]iuni sentimentale...
({t. Cicio-Pop): Avem România Mare. Nu este sentimen-
talism, ci o realitate!
(A.C. Cuza): Dac\ România Mare s-a constituit, ea s-a
constituit prin jertfele ei de sînge [i prin coinciden]a fericit\
a împrejur\rilor. Nu dator\m existen]a României nim\nui.
95 Ibidem, p. 225.
STOENESCU
România, ast\zi izolat\, va [ti s\ mearg\ pe c\ile ei [i va [ti

s\-[i asigure existen]a, cum [i-a asigurat-o [i în trecut. Dar
vreau s\ spun, d-le ministru, c\ noi nu mai putem face politica
de anex\ [i c\ politica extern\ a României trebuie s\ devin\
o politic\ autonom\, avînd în vedere interesele exclusiv ale
statului [i ale na]iunii române[ti. A]i v\zut d-voastr\ cum se
trata peste capul nostru la Paris? Întreba Litvinov pe cei de
la Paris: cam ce zicem noi! Ei, bine, d-lor, nu v\ love[te, nu
v\ impresioneaz\ pe d-voastr\ aceasta? Ce avea el s\ se
duc\ la Paris? Trebuia s\ se adreseze la Bucure[ti. Dar
aceasta caracterizeaz\ politica de anex\, pe care statul
românesc a f\cut-o pîn\ acum [i care trebuie s\ înceteze
odat\ pentru totdeauna.
(I. Vasilescu-Nottara): D-le Cuza, adineaori spunea]i s\
nu mai vorbim de Finkelstein.
(A.C. Cuza): D-lor deputa]i, existen]a României nu se
ap\r\ prin petice de hîrtie. Oricîte petice de hîrtie vom semna,
în ziua cînd interesele vor coincide altfel, s\ [ti]i c\ aceste
petice de hîrtie vor fi înl\turate. Înainte de a ne g\si siguran]a
noastr\ în semnarea Pactului Kellog sau în semnarea unui
pact de neagresiune, trebuie s\ ne g\sim siguran]a noastr\ în
propriiile noastre puteri la care trebuie s\ ne gîndim
necontenit“96.
Iat\ un avertisment serios [i, din p\cate, premonitoriu,
înc\ din 1932!
Nicolae Titulescu în]elegea s\ ac]ioneze în folosul
României cu instrumentele oferite de principiile Societ\]ii
Na]iunilor [i, din acest punct de vedere, a str\lucit. Numai c\
realitatea Europei deceniului patru a demonstrat c\ principiile
pot r\mîne intacte – [i continuate prin ONU – dar nu pot
împiedica r\zboiul mondial [i n-au putut împiedica
distrugerea României. Problema fundamental\ a lui Nicolae
Titulescu a fost aceea c\, cerînd imperios [i asumîndu-[i
96 Ibidem, p. 227.
ISTORIA
întrega responsabilitate asupra politicii externe române[ti,

a intrat într-o capcan\ pe care al]i diploma]i sau mini[tri de
externe o evit\. Titulescu nu beneficia de rezerva pe care o ofer\
întotdeauna unui diplomat complexitatea de nuan]e [i
subterfugii ale regimului din ]ara sa, programul [i politica
guvernului s\u, precum [i de nevoia democratic\ fundamental\
de a supune politica extern\ deciziilor unui Parlament.
Titulescu s\rea peste toate aceste instrumente ale protec]iei pe
care [i le ofer\ un stat. El contacta, negocia [i intervenea de
unul singur asupra unor probleme care vizau destinul ]\rii.
Corect sau deformat, transmitea apoi demersurile sale regelui
sau camarilei. A[a se face c\ România Mare a continuat s\ fie
privit\ ea îns\[i cu rezerve, ca stat, [i tratat\ prin prisma unei
realit\]i imediate: în planul performan]ei politice, România
Mare nu afi[a un sistem democratic, ci era condus\ de un
rege autoritar, centrul ei de putere era camarila, iar ministrul
s\u de Externe ac]iona de capul lui. Dac\ ar fi fost ca „marii
alia]i“ s\ protejeze România, ce anume ar fi trebuit s\ apere:
un rege corupt, o camaril\, sau un stat democratic? Acolo
unde a meritat s\ apere pe cineva, adic\ pe Titulescu, au
f\cut-o, acoperindu-l de onoruri [i dîndu-i o anvergur\
interna]ional\ indubitabil\. Nu putem îndep\rta complet
efectele de natur\ personal\ pe care le-a produs impactul
asasin\rii lui Duca asupra lui Titulescu. Marele diplomat intr\
din acel moment într-o anumit\ panic\ existen]ial\, cu
repercusiuni în performan]a sa, urm\rit fiind de gîndul c\ va
fi asasinat de fascisto-nazisto-legionari, ca urmare a impli-
c\rii sale în conflictul Gard\-Duca. La 15 februarie 1934,
Titulescu se întîlne[te la Atena cu I.H. Davtian, reprezentant
plenipoten]iar al URSS în Grecia. În Nota de convorbire, di-
plomatul sovietic va transmite la Moscova: „El ar accepta, chi-
purile, ca România s\ fie mai de grab\ «înghi]it\» de noi decît
s\ permit\ acestor domni [«feudalii germano-fasci[ti», n.a]
s\ o împart\. Eu, fire[te, am f\cut remarca, c\ (sic!) noi nu
numai c\ nu avem de gînd s\ înghi]im România, ci, dimpo-
triv\, vrem, ca, asemenea lui, s\ stabilim cu ea nu numai
STOENESCU
rela]ii formale, ci [i rela]ii prietene[ti. El a preluat imediat

ideea, spunînd, «[tiu, [tiu, de aceea [i doresc s\ m\ bazez pe
dvs»“97. Este greu de crezut ca cineva din conducerea statului,
Parlamentul, prim-ministrul sau chiar regele Carol II, s\-l fi
autorizat pe Titulescu s\ fac\ astfel de declara]ii riscante în
fa]a Rusiei.
Sl\biciunile în construc]ia unui stat, care trebuia s\ fie
dotat cu democra]ie activ\ [i economie de pia]\ func]ional\,
au f\cut ca România s\ fie surprins\ de al doilea r\zboi
mondial – adic\ de conflagra]ia statelor puternic industri-
alizate – doar cu legitimitatea istoric\ la activ. Altfel spus, în
ochii Marilor Puteri noi st\pîneam România Mare pentru c\
am reu[it s\ le convingem c\ românii au un drept istoric
asupra provinciilor revenite la Patria Mam\ [i c\ vom
asigura, cu acest stat mare, echilibrul de for]e din Estul
Europei. Ratarea dezvolt\rii democratice – lovitura de stat [i
apoi instalarea camarilei – precum [i e[ecul dezvolt\rii
economice, ne-au pus în situa]ia de a miza totul în politica
extern\ pe un singur om – Nicolae Titulescu. Pe de alt\
parte, tentativa francmasonic\ de a forma un „guvern
mondial“ sub denumirea de Societatea Na]iunilor (viitoarea
O.N.U.) – atît de des invocat\ de fasci[ti, de nazi[ti [i de
legionari –, recunoscuse România Mare, milita pentru inte-
gritatea sa teritorial\ [i reprezenta singura garan]ie
interna]ional\ împotriva unei agresiuni militare. Dac\ putem
asimila într-adev\r Societatea Na]iunilor cu „guvernul
mondial“, atunci suntem obliga]i a spune [i c\ Titulescu a
fost în dou\ rînduri „prim-ministrul“ acestui „guvern“.
Totodat\, în nici un caz nu putem contesta patriotismul
acestui om. Dar, cînd Fran]a [i Polonia ne-au înjunghiat,
semnînd pe spatele nostru un tratat cu URSS, cînd Germania
[i Italia au ie[it din Societatea Na]iunilor, politica noastr\
97 Rela]iile româno-sovietice. Documente, vol.I (1917-1934), Ed. Enci-

clopedic\, Bucure[ti, 1999, p. 418.
ISTORIA
extern\ trebuia s\ fac\ o mi[care, pentru c\ interesul na]ional

primeaz\ `ntotdeaun\, la oricare stat. N-a f\cut-o.
Documentele confiden]iale ale ministrului de Externe,
date publicit\]ii de Academia Român\ în 199298, arat\
pericolul în care ne-am aflat permanent, odat\ cu apari]ia
revizionismului [i cît de gre[it\ a fost respingerea brutal\
a garan]iilor germane. În aceast\ b\t\lie pentru supravie]uirea
statului na]ional unitar român, în care n-a fost în]eles de
colegi [i pe care a trebuit s\ o duc\ singur, punînd la b\taie
întreaga sa genialitate diplomatic\, Nicolae Titulescu a f\cut
concesii, a sacrificat oameni [i partide, a acceptat interven]ia
unor interese str\ine în fondul profund al intereselor
române[ti, a f\cut gre[eli. Acesta a fost [i e[afodul pe care
a fost executat\ Mi[carea legionar\ [i la care organiza]ia
na]ionalist\ nu a g\sit alt r\spuns decît o crim\ în gara Sinaia.
Efecte interne ale politicii externe. Poate c\ Mi[carea
legionar\ [i partidul s\u, Garda de Fier, nu mai reprezentau în
1933 o mare speran]\ moral\, ca la începuturi, dar atitudinile
sale progermane aduceau un factor de echilibru [i, totodat\,
o rezerv\ politic\ pentru eventualitatea c\ Germania
ajungea s\ domine Europa. S-a întîmplat peste cî]iva ani
chiar a[a, dar la data aceea Mi[carea legionar\ era deja
compromis\, dezorganizat\ [i infiltrat\ de agen]i. România
s-a prezentat în fa]a Marilor Puteri în genunchi, solidar\ cu
o Fran]\ care pierdea r\zboiul în dou\ s\pt\mîni. Este
posibil s\ g\sim în cazul Titulescu [i o explica]ie pentru
atitudinea ostil\ a Germaniei [i Italiei fa]\ de noi în
preliminariile [i în actul Dictatului de la Viena? La sfîr[itul
lunii iulie 1940 – cu o lun\ înainte de Dictat – Hitler s-a
întîlnit cu prim-ministrul Gigurtu [i cu ministrul de externe
Mihail Manoilescu: „[Hitler] pare s\ deteste pe unguri [i
98 V. în întregime Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Ed. Academiei

Române, Bucure[ti, 1992, mai ales scrisorile trimise lui Carol II, dup\
îndep\rtarea sa de la conducerea Ministerului de Externe, în care îi explica
suveranului fragilitatea recunoa[terii interna]ionale a României Mari.
STOENESCU
«diese abscheuliche Österreichisch-Ungarische Monarchie».

Dac\ n-ar fi fost «Titulescu, Gafencu und die andern»,
declar\ el, nici n-ar fi luat fiin]\ apropierea germano-ma-
ghiar\. Ungurii, adaug\ mai departe, sunt ve[nic
nemul]umi]i, protesteaz\ întruna, chiar dup\ arbitrajul de la
Belvedere «unde li s-a dat mult prea mult din Slovacia»“99.
În ziua de 27 iulie 1940, [i ministrul Afacerilor Externe al
Italiei, Galeazzo Ciano, avea s\ le declare lui Gigurtu [i
Manoilescu: „Sunt români al c\ror nume e scris în cartea neagr\
a istoriei Italiei. Vorbesc despre Titulescu, care a îndr\znit s\ ne
considere s\lbatici. {tiu c\ nu trebuie confundat cu România; cu
toate acestea, o reprezenta oficial atunci cînd lua aceast\
atitudine“100. Timp de un deceniu, Mi[carea lui Codreanu nu
reu[ise s\ devin\ o organiza]ie de mas\ [i multe din temele sale,
printre care [i cea antisemit\, nu era în]eleas\ de popula]ia
rural\, de exemplu, decît în formele sale simple, f\r\ dimensiuni
planetare. Despre masoni sau francmasoni nu se prea [tia nici la
ora[e. A r\mas celebru pasajul din Via]a ca o prad\ a lui Marin
Preda, în care marele prozator descrie rebeliunea din ianuarie
1941: „Ajunsei într-o pia]\ cu statuie. Pia]a era plin\ de coloane
de indivizi în c\ciuli ]\r\ne[ti, dar [i în [epci de elevi, [i indivizi
r\u îmbr\ca]i, cu paltoane ca ale mele, dar [i cu paltoane bune,
bine croite pe corp, cu umeri ascu]i]i... Ce c\utau elevii aceia
acolo? Strigau sau cîntau... Distinsei urlete: Jos nasonii... jos
nasonii... Cine dracu erau nasonii \[tia?“101
Dar a venit un moment în care lumea neavizat\ s-a trezit
în fa]a unui mare [oc interna]ional: la 30 ianuarie 1933, Adolf
Hitler devenea cancelar al Germaniei [i partidul lui nazist
cî[tiga Puterea prin alegeri libere. La 27 februarie, Hitler
99 Raoul Bossy, Amintiri din via]a diplomatic\, vol. II, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1993, p. 264. (Primul text, cel în german\, care confirm\ dorin]a
lui Hitler de a împiedica refacerea monarhiei dualiste, înseamn\ în român\:
aceast\ oribil\ monarhie austro-ungar\.)
100 Ibidem, p. 265.
101 Marin Preda, Via]a ca o prad\, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1977, p. 206.
ISTORIA
înscena o incendiere a Reichstagului [i declan[a teroarea

împotriva comuni[tilor. La o cercetare atent\ [i pe baza
ultimelor analize, f\cute mai ales de istorici britanici,
incendierea Reichstagului se dovede[te mai important\ în
istorie decît venirea lui Hitler la putere. For]ele politice
germane – în primul rînd, comuni[tii – au considerat c\ venirea
lui Hitler la Putere a fost un accident, c\ au pierdut pentru
o clip\ controlul jocului electoral, [i se preg\teau s\-i înl\ture
pe na]ional-sociali[ti prin mijloace clasice: lupt\ politic\,
blocarea activit\]ii guvernamentale prin mo]iuni de cenzur\,
campanii de pres\, îngreunarea de c\tre Opozi]ie a activit\]ii
parlamentare a Puterii. „Mul]i contemporani din toate p\r]ile
spectrului politic, atît din Germania, cît [i din afara grani]elor
ei, aveau certitudinea c\ puterea lui Hitler era un fenomen de
scurt\ durat\, c\ el era un înzestrat agitator al gloatelor, dar
nu [i un conduc\tor înn\scut [i c\ va fi eliminat [i trecut pe
linie moart\ odat\ ce criza iminent\ avea s\ fie dep\[it\, ceea
ce dovede[te, bineîn]eles, eroarea fatal\ a acestor calcule“102.
Numai c\ Hitler, cunoscînd fragilitatea victoriei sale electorale
[i avînd în minte un alt scenariu – pîn\ în 1933, doar 0,3% din
liderii NSDAP citiser\ Mein Kampf! – a dat o lovitur\
sistemului politic german, înscenînd incendierea Parlamentului
[i asigurîndu-[i beneficiul de imagine prin incriminarea
comuni[tilor pentru acest act de violen]\ antistatal\. Sub
acoperirea emo]iei [i a sentimentului de revolt\ al popula]iei
pentru distrugerea Reichstagului, Hitler [i-a redus la t\cere
adversarii politici. Iat\ îns\ c\ tocmai în acel moment se
produce un fapt la fel de grav, poate una din cele mai mari
erori f\cute de evrei în istorie. Alertate de c\derea Germaniei
în mîinile unui antisemit notoriu, cercurile francmasonice
oculte (comuniste) [i marile organiza]ii evreie[ti mondiale ies
public la contraatac, nu doar solidarizîndu-se cu comuni[tii
germani, ci îndemnînd chiar la r\zboi generalizat împotriva
102Ian Kershaw, Hitler, ascensiunea la Putere (Între trecut [i viitor), Ed. Antet,
1991, p. 12.
STOENESCU
regimului nazist. În toat\ presa mondial\ controlat\ de aceste

cercuri se transmite ordinul de sabotare a produselor germane,
folosindu-se arma influen]ei oculte evreie[ti asupra econo-
miei mondiale.
Acest fapt a fost o eroare de propor]ii, deoarece a dezv\-

luit lumii caracterul organizat [i solidar al influen]ei
evreie[ti în lume, implicarea sa în francmasoneria ocult\ [i
în economia mondial\. Dac\ pîn\ atunci existau zvonuri,
p\reri [i b\nuieli, precum [i dezv\luirile delirante [i greu
de crezut ale antisemi]ilor, ie[irea public\ a acestei for]e va
face întreaga ideologie antisemit\ a lui Hitler extrem de
credibil\. Practic, Hitler ar\ta cu degetul, pentru prima
oar\ crezut, c\tre un „guvern mondial“ care conduce un
stat în state. În al doilea rînd, teza lui c\ evreii sunt unul [i
acela[i lucru cu comuni[tii a început s\ fie crezut\, în fa]a
unei dovezi aduse chiar de evrei.
La 22 martie 1933, Nichifor Crainic publica în ziarul

Calendarul articolul „Boicotul evreesc“, în care afirma: „Prin
aceast\ publicitate se demasc\ în fa]a lumii întregi organiza]ia
interna]ional\ evreiasc\, cu caracter de suprastat [i cu
tendin]\ de dictatur\ asupra celorlalte popoare. [...] Dar
demascarea unei organiza]ii cu caracter misterios francma-
sonic înseamn\, implicit, sl\birea acestei organiza]ii. Evreii
au f\cut o gre[eal\ de tact ce le poate fi fatal\. Crezînd c\ vor
intimida lumea prin demascarea suprastatului evreesc, ei vor
ajunge la un efect contrar“103. Într-adev\r, la plebiscitul din
19 august 1934, Hitler este ales [ef al statului [i al guvernului
103 Nichifor Crainic, Germania [i Italia în scrisul meu de la 1932 încoace,

Ed. Georgescu Delafras, Bucure[ti, 1941, p. 44. (Ca reac]ie la boicotul
economic evreiesc, Hitler a ordonat boicotarea magazinelor [i pr\v\liilor
evreie[ti – celebrele secven]e de arhiv\ ale inscrip]ion\rii Jude cu vopsea pe
geamurile magazinelor [i distrugerii unora dintre acestea – contraboicot
german care a durat o singur\ zi, 1 aprilie 1933.)
ISTORIA
de 89,9% din aleg\torii germani. Aceast\ zdrobitoare victorie

a f\cut ca elementul opus lui Hitler [i, în primul rînd, evreii
s\ apar\ ca o minoritate vulnerabil\ [i, mai ales, vinovat\.
Germanii constatau cît de pu]ini erau cei care conduseser\ din
umbr\ destinul lor mizerabil, iar Hitler nu a ezitat s\-i împu-
]ineze [i mai mult, trecînd apoi, cu sprijinul întregii popula]ii
germane, la distrugerea prin r\zboi a „puterii mondiale oculte“.
{tim ast\zi c\ for]ele din umbr\ erau foarte reduse numeric [i
c\ evreimea mondial\, care tr\ia în marea ei majoritate într-o
crunt\ s\r\cie, avea doar slabe leg\turi cu aceast\ supra-
structur\ financiar-economic\. Confuzia a fost îns\ suficient\
pentru a fi sacrifica]i în num\r de peste [ase milioane.
Avem acum posibilitatea s\ în]elegem de unde a ap\rut
interesul unei p\r]i a popula]iei pentru platforma politic\
antisemit\ a Mi[c\rii legionare. Cu toate c\ afirma de ani de
zile „pericolul evreiesc“, strig\tul legionarilor lui Codreanu
a p\rut tot timpul ca un fel de toan\, o exagerare, un artificiu
politicianist. Iat\ îns\ c\, în prim\vara anului 1933, ordinul
de boicotare a m\rfurilor germane s-a aplicat imediat [i în
România, f\r\ a se ]ine cont de guvern, de economia
româneasc\ sau de suveranitatea ]\rii. Peste noapte,
comercian]ii [i industria[ii evrei din România au început s\
opreasc\ de capul lor de la vînzare sau aprovizionare produsele
germane [i s\ dea „afar\ din întreprinderile lor func]ionarii [i
lucr\torii germani“104. O bun\ parte din comer]ul ]\rii a fost
blocat peste noapte. Era o atitudine de stat în stat pe care
legionarii au sesizat-o imediat [i, bineîn]eles, au exploatat-o
propagandistic. Înc\ o dat\, solu]iile economice ale lui Mihail
Manoilescu, privind necesitatea înlocuirii capitalului evreiesc
cu capital românesc au început s\ circule, dar, de data asta,
luate mult mai mult în serios. Cu aceast\ ocazie, chiar [i
pentru ultimul cet\]ean român dintr-un sat îndep\rtat, unde
func]iona un magazin sau o dughean\, realitatea controlului
104 Ibidem, p. 55. (Articolul „Provocatori [i mistificatori“ din Calendarul,

23 aprilie 1933.)
STOENESCU
evreilor asupra comer]ului românesc a devenit o certitudine.

Primul pas spre „românizare“ a fost f\cut atunci. Oamenii de
afaceri românii au înaintat proteste, au demonstrat la Cluj, la
Cern\u]i, la Constan]a [i la Bucure[ti, guvernul a fost somat s\
ia m\suri. Guvernul s-a dovedit incapabil de reac]ie, fapt folosit
înc\ o dat\ de legionari pentru a demonstra c\ acesta se afl\ sub
controlul iudeo-masonic. Vaida-Voevod, cunoscut francmason,
dar un patriot român, a fost nevoit s\ plece. Dar cum chemarea
nea[teptat\ la Putere a lui I.G. Duca, alt francmason, prin
interven]ia camarilei – contribu]ia principal\ fiind a Elenei
Lupescu [i a lui Alex Wieder –, a ajuns [i ea repede un act de
notorietate public\, ac]iunile de ostracizare a legionarilor
pornite de I.G. Duca nu au venit decît s\ confirme, în
mijlocul unei societ\]ii nevrozate de criza economic\, exact
temele lor pline de exager\ri. Prin ac]iunea energic\ a lui
Nicolae Titulescu [i a naivului I.G. Duca din 1933, legionarii
au fost martiriza]i.
În toat\ aceast\ fr\mîntare în jurul unei teme fun-
damentale de politic\ extern\ s-au produs exager\ri de
ambele tabere. Constantin Argetoianu, om politic cinic [i
lucid, avea s\ consemneze în 1931 o opinie de cea mai strict\
actualitate: „De cîte ori n-am auzit, cu prilejul schimb\rilor
noastre de guvern c\ Fran]a, sau Anglia, sau Patagonia, sau
cutare sau cutare ]ar\ vrea sau nu vrea în România un guvern
Maniu, un guvern Duca, un guvern Averescu, [i a[a mai
departe, ca [i cînd ]ara noastr\ ar fi fost buricul lumii [i toat\
lumea nu s-ar fi ocupat decît de daravelile noastre personale.
Unul din «marile argumente» ce se aduseser\ împotriva
guvernului nostru a fost «c\ Fran]a nu ne vrea». În realitate,
în Fran]a, în Anglia [i în tot Apusul nimeni nu [tia cine eram,
nici noi, nici Maniu, nici Averescu, nici Str\chinescu, nici to]i
«Valacii»; am c\l\torit destul, am tr\it destul în str\in\tate,
am stat de vorb\ cu destul\ lume [i în Paris, [i în Londra, [i
în Roma, [i în Berlin, ca s\ fiu fixat asupra judec\]ii str\inilor
cu privire la ]ara noastr\: tuturor le era indiferent cine
guverna [i sub ce steag, dac\ era Monarhie, Republic\ sau
ISTORIA
Dictatur\ – singurul, dar absolut singurul lucru ce-i interesa,

era s\ fie un guvern de ordine [i de autoritate care s\ asigure
lini[tea [i s\ garanteze capitalurile investite în afacerile [i în
împrumuturile noastre“105. Pe cît de exagerat era prezentat
pericolul influen]elor iudeo-masonice în România, pe atît de
exagerat era înf\]i[at [i pericolul ascensiunii G\rzii de Fier.
Pe de alt\ parte, noua imagine a politicii externe române[ti
interbelice, furnizat\ abia ast\zi de eliberarea arhivelor din
chingile cenzurii, ne dezv\luie un nou paradox: teza drag\
a str\lucitei politici externe, echilibrate [i active pe toate
fronturile, între]inînd rela]ii de bun\ vecin\tate [i de prietenie
cu toate statele lumii, se pr\bu[e[te ca un castel de carton.
Politica extern\ a României interbelice era profund deze-
chilibrat\, nerealist\ [i cu serioase accente contrare inte-
reselor na]ionale, ]ara mizînd pe o singur\ carte, cea
pierz\toare. F\r\ îndoial\ c\ România nu putea renun]a la
leg\turile sale cu Fran]a, c\ nu se putea asocia Germaniei
hitleriste, trecînd dintr-o tab\r\ în alta – solu]ie la care s-a
ajuns, pîn\ la urm\ – fiindc\ era la fel de dezechilibrat\ [i
nerealist\, dar, dac\ politica extern\ este un instrument al
statului menit s\ asigure pacea [i siguran]a ]\rii,
performan]ele sale trebuie judecate prin aceast\ perspectiv\
[i, bineîn]eles, prin prisma rezultatelor. Aici, lucrurile sunt
clare: catastrof\ politic\, economic\ [i teritorial\. În acest loc
trebuie subliniat\ atitudinea regelui Carol II, care a încercat
s\ creeze o stare de echilibru în rela]iile externe ale ]\rii,
jucînd el însu[i între cele dou\ tabere ale camarilei sale [i
ini]iind astfel celebra „politic\ de bascul\“. Asasinarea lui
I.G. Duca a dat totul peste cap.
Imediat dup\ moartea lui Vintil\ Br\tianu [i dup\
alegerea sa ca pre[edinte al PNL, I.G. Duca a c\utat s\ intre
rapid în leg\tur\ cu regele Carol II pentru a angaja partidul
într-o refacere a rela]iei cu Palatul, în perspectiva revenirii la
105 Constantin Argetoianu, op. cit., vol. IX, p. 242.

STOENESCU
putere. „Programul lui Duca pare bine definit: o apropiere de

rege, prin declara]ii de absolut\ supunere [i perfect\ lealitate,
[i o apropiere de «finan]a interna]ional\», prin declara]ii de
vesel\ [i leal\ colaborare cu capitalul str\in“106. Carol II era
îns\ foarte reticent, din motive strict personale. Cauza nu era
atît declara]ia politic\ a lui Duca din momentul loviturii de
stat de la 7-13 iunie 1930 – regele cuno[tea bine pre]ul
declara]iilor politice în România –, cît un fapt personal mult
mai grav. Dup\ fuga prin]ului mo[tenitor în Italia cu Elena
Lupescu, I.G. Duca f\cuse eroarea s\ îmbr\]i[eze cauza
reginei Elena în procesul de divor] cu Carol Caraiman [i
trecuse în cererea de divor] motivul real al fugii so]ului ei:
„... c\ a primit comision de la firma str\in\ Fokker, furnizoare
de avioane statului român“107. Cînd s-a pus problema anul\rii
divor]ului, la insisten]ele lui Maniu, dup\ ce îl f\cuse rege
prin lovitura de stat din 7-13 iunie 1930, Carol a cerut s\ vad\
dosarul [i astfel a g\sit vechea cerere de divor] întocmit\ de
Duca. Din acel moment, regele Carol II l-a urît pe Duca de
moarte cu întrega sa fire sanguin\, liderul liberal fiind
singurul care avusese curajul s\ dezv\luie în scris adev\rata
cauz\ a fugii în str\in\tate [i s\ n\ruie astfel întregul e[afodaj
de minciuni [i inven]ii care f\ceau din afaceristul Carol o victi-
m\ în fa]a popula]iei. E[uarea contactelor cu regele nu l-a f\cut
pe Duca s\ abandoneze demersurile pentru a aduce Partidul
Na]ional Liberal la guvernare, chiar f\r\ el. Pe fondul
primelor semne de sl\biciune ale guvern\rii Iorga-Argetoianu,
Duca va în]elege s\ ac]ioneze în punctul sensibil al Puterii:
Elena Lupescu. „Duca a trimis înainte de criz\ pe
dr. Scupiewsky la d-na Lupescu spre a-i cere s\ aduc\ pe
liberali la putere! D-na Lupescu a chemat pe Puiu Dumitrescu
[i Scupiewsky a repetat propunerea. Mai tîrziu, Puiu
Dumitrescu a chemat pe Scupiewsky la palat. Pe cînd era
Duca în audien]\, Puiu Dumitrescu îl întreab\ dac\ a

107 Petre Pandrea, Garda de Fier, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001, p. 489.
ISTORIA
autorizat pe Scupiewsky. Duca t\g\duie[te. Atunci, Puiu

Dumitrescu cheam\ pe Scupiewsky. În fa]a confrunt\rii,
(Duca) a r\mas ru[inat“108. De[i umilit în acest fel, I.G. Duca
î[i va continua persuasiunile pe alte canale, unul dintre ele
fiind agentul de leg\tur\ al lui Titulescu în ]ar\, ziaristul
Scrutator, pe numele real Kalman Blumenfeld, redactor-[ef al
cotidianului Adev\rul. Avizat, Titulescu îi g\se[te o cale de
acces spre camaril\ printr-un alt membru al acesteia,
Tabacovici, el însu[i omul de leg\tur\ între Titulescu [i Elena
Lupescu. Conform unei alte versiuni, întîlnirea Duca-Elena
Lupescu s-a produs la o mas\ dat\ la palatul Mogo[oaia, prin
mijlocirea altui membru al camarilei, Richard Franasovici,
dar am\nuntul acesta nu mai are importan]\. Vaida-Voevod,
prim-ministru la acea dat\, o spune direct: „...criza e
determinat\ de camarila doritoare de noi afaceri promise de
liberali“. Convin[i c\ Duca este dispus s\ îndeplineasc\ orice
condi]ii pentru a ajunge la Putere, Titulescu [i camarila î[i
exercit\ întreaga for]\ [i îl determin\ pe Carol II s\-l
numeasc\ prim-ministru pe omul cel mai detestat. În ziua de
16 noiembrie 1933, I.G. Duca îl va vizita pe C. Argetoianu [i
îi va dest\inui „c\ prima lui datorie era s\ aduc\ lini[tea în
]ar\ prin desfiin]area G\rzii de Fier [i c\ o va face cu prilejul
alegerilor. Nu va l\sa Garda s\ candideze. Probabil c\ o va di-
zolva în ultima zi a depunerii candidaturilor, ca s\ împiedice
pe gardi[ti s\ candideze pe liste camuflate. Acest probabil era
un eufemism; a[a cum l-a pronun]at se vedea bine c\ ho-
t\rîrea sa era luat\. Mi-am permis s\-i observ c\ comite o
nou\ gre[eal\. Ce sau cine s-ar pr\p\di dac\ cî]iva gardi[ti –
fie 10 sau 20 – ar intra în Camer\? Sunt to]i submediocri [i în
Parlament se vor cur\]i prin propria lor prostie, pe cît\ vreme,
prin dizolvare, îi va îndîrji [i va spori popularitatea lor în ]ar\.
Un curent serios, mai ales în straturile populare nu se poate
în\bu[i prin violen]\. B\ie]ii sunt dîrji, [i la lovituri vor
108 Armand C\linescu, op. cit., p. 93.

STOENESCU
r\spunde prin lovituri – va curge sîngele. Duca s-a uitat lung

la mine: «[tiu, Argetoianu, c\-mi risc via]a, dar nu pot s\ fac
altfel. Mi s-a pus aceast\ condi]ie sine qua non – [i e singura
care mi s-a pus. Am primit-o. Acum e prea tîrziu, trebuie s\
merg pîn\ la cap\t, orice s-ar întîmpla...»“109. Textul confirm\,
a[adar, acuzele legionarilor c\ desfiin]area G\rzii de Fier era
opera iudeo-masoneriei interna]ionale [i a camarilei regale,
chiar dac\ pu]in\ lume îi credea atunci. Lucrurile îns\ s-au
complicat foarte repede, pe fondul unui start greoi al
guvern\rii Duca [i al scurgerii informa]iilor de la Palat, prin
intermediul lui Puiu Dumitrescu [i Nae Ionescu, membri ai
camarilei cre[tine [i simpatizan]i legionari, c\ regele îl va l\sa
pe Duca la guvernare doar trei luni, pentru desfiin]area G\rzii
[i organizarea alegerilor. Dincolo de aversiunea personal\
fa]\ de liderul liberal, se citea calculul lui Carol, care
în]elesese s\ dea satisfac]ie cererilor venite din Fran]a prin
intermediul lui Titulescu, s\ le rezolve „problema“, pentru ca
apoi s\ treac\ la propriul s\u plan politic. Duca îns\ a ezitat
în problema desfiin]\rii G\rzii de Fier pîn\ în ultimul
moment. A convocat o [edin]\ a guvernului [i a supus la vot
actul, rezultatul fiind contrar inten]iilor. Titulescu a f\cut o criz\
[i a informat imediat Palatul. Duca, disperat de situa]ia în care
a fost pus, cere atunci semn\tura regelui pe decretul de
dizolvare, dar Carol, precaut [i la[, refuz\, astfel c\
desfiin]area partidului Garda de Fier a fost f\cut\ printr-un
jurnal al Consiliului de Mini[tri (echivalentul unei Hot\rîri
de guvern de ast\zi). Imediat dup\ publicarea acestei
decizii, Nicolae Titulescu cere o gard\ militar\ [i detectivi
care s\-l înso]easc\ pîn\ la grani]\, urmînd a c\l\tori cu
trenul în Cehoslovacia. În momentul în care a intrat în
compartimentul s\u special, Titulescu a g\sit pe banchet\
un plic. Era condamnarea lui la moarte, hot\rît\ de Mi[carea
legionar\. Acela[i plic a fost g\sit [i de I.G. Duca pe biroul
109 Constantin Argetoianu, op. cit., vol. X, p. 262.

ISTORIA
s\u de prim-ministru. Viteza de reac]ie a legionarilor [i

felul precis în care au reu[it s\ p\trund\ ne[tiu]i în acele
locuri superp\zite i-a adus pe ambii oameni politici într-o
stare de spaim\ paranoic\. Î[i d\deau deja seama c\
Mi[carea legionar\ avea oameni în imediata lor apropiere.
Adev\rul este c\ Puiu Dumitrescu îl informase pe Corneliu
Z. Codreanu din timp asupra inten]iilor lui Duca.
Codreanu, la fel de la[ ca [i Carol, a avizat eliminarea lui
Duca, apoi s-a ascuns la o adres\ indicat\ de Puiu
Dumitrescu, adres\ care apar]inea unei rude a Elenei
Lupescu. Conform m\rturisirii f\cute de generalul Zizi
Cantacuzino pe patul de moarte lui Ion Antonescu, ordinul
de asasinare i-a apar]inut, f\r\ implicarea lui Codreanu,
care s-a opus110. Titulescu s-a refugiat gr\bit în Occident.
Duca singur a r\mas expus consecin]elor.
Interzicerea partidului Garda de Fier a fost un act
nedemocratic [i abuziv. Acest partid se înscrisese legal la
alegeri [i în]elegea s\ participe la procesul electoral dup\
regulile sale democratice. Nu inten]iona s\ fac\ revolu]ii, s\
dea lovituri de stat [i nici nu avea posibilitatea s\
influen]eze într-un fel rezultatul alegerilor. Acceptase jocul
politic, a[a cum era el definit în România de atunci. Mai
mult decît atît, în preziua alegerilor, guvernul Duca a operat
arest\ri masive, peste 2 000 de legionari fiind re]inu]i,
b\tu]i, închi[i f\r\ mandat [i cî]iva dintre ei asasina]i.
Sediile au fost devastate [i o bun\ parte din bunuri
confiscate. Documente al Legiunii au fost re]inute, pentru a
se putea demonstra finan]area de c\tre Germania nazist\.
Nu s-a g\sit nimic, aplicarea torturii avînd acela[i scop, dar
cu acela[i rezultat negativ. Conform estim\rilor, Garda de
Fier ar fi ob]inut un num\r de voturi care ar fi plasat-o ca al
treilea partid politic al ]\rii, dup\ PNL [i PN}. „Decizia de
dizolvare din 9 decembrie, contrasemnat\ doar de Consiliul
110 Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1993, p. 137.
STOENESCU
de Mini[tri, ca [i mijloacele for]elor de ordine au violat

toate principiile statului de drept. Arest\ri f\r\ dispozi]ii
judec\tore[ti, re]inere de persoane care nu apar]ineau
Legiunii, reac]ii excesive ale poli]i[tilor [i ale jandarmilor
au creat o stare de spirit, pe fundalul c\reia nu Legiunea, ci
ac]iunea statului a provocat critica opiniei publice“111. Dup\
asasinarea lui Duca, Armand C\linescu, în calitate de fost
subsecretar la Ministerul de Interne, î[i p\strase leg\turile
cu [eful Siguran]ei, nimeni altul decît Eugen Cristescu. Prin
intermediul acestuia, a aflat un lucru zguduitor: „E de
semnalat, îns\, c\ în ]ar\ – probabil ca un ecou al bruta-
lit\]ilor din timpul alegerilor – foarte multe persoane, ]\rani
[i intelectuali, î[i exprim\ într-o form\ sau alta satisfac]ia
pentru asasinarea lui Duca. Se fac, din aceast\ cauz\, foarte
multe arest\ri [i procese“112.
Aici ajunsese România!
Atentatul. În ziua de vineri, 29 decembrie 1933, regele
Carol II l-a chemat pe prim-ministrul I.G. Duca la Sinaia.
Acest ordin a p\rut multora suspect, deoarece regele încheiase
toate activit\]ile de protocol la Bucure[ti înainte de Cr\ciun
(25 decembrie) [i se preg\tea s\ serbeze Anul Nou la Pele[.
Motivul chem\rii era cererea liberalilor de înlocuire de la
Banca Na]ional\ a lui Constantin Angelescu, un avocat, cu
Alexandru Ottulescu, reputat specialist în finan]e. Straneitatea
acestei chem\ri vine din faptul c\ schimbarea guvernatorului
B\ncii Na]ionale fusese cerut\ de liberali înc\ de la Bucure[ti,
iar regele refuzase, subiectul fiind închis chiar de rege pîn\
dup\ s\rb\tori. Oricum, era vorba de o cerere a liberalilor, nu
de o solicitare anterioar\ a regelui, care s\ justifice o chemare,
deplasarea lui Duca la Sinaia neputînd fi, a[adar, o ini]iativ\
proprie pentru rezolvarea problemei. Cu totul ciudat, dar
semnificativ pentru cazul nostru, audien]a lui Duca la Pele[ a
111 Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelului Mihail“. O contribu]ie la problema
fascismului interna]ional, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999, p. 241.

ISTORIA
fost anun]at\ în ziare printr-un comunicat al Palatului, cu dou\

zile înainte de data ei. Acest anun] are toate atributele unui alibi
construit astfel încît asasinatul s\ poat\ fi f\cut de orice uciga[
c\ruia i se pun la dispozi]ie data [i locul faptei. Ajuns la Pele[,
Duca este refuzat din nou, regele propunînd în locul lui
Angelescu pe un oarecare Dorel Dumitrescu. Primul ministru
se retrage la vila prietenului s\u Costinescu [i ia masa
împreun\ cu acesta, în a[teptarea trenului. Înc\ de diminea]\, în
sala de a[teptare a g\rii Sinaia se instalaser\ legionarii Nicolae
Constantinescu, Doru Belimace [i Ion Caranica. Conform unei
versiuni, la venire, asasinii au c\l\torit în acela[i tren cu primul
ministru. Descrierea asasin\rii lui I.G. Duca a insistat pe faptul
c\ cei trei legionari fuseser\ observa]i imediat de agen]ii
Siguran]ei [i ai Poli]iei [i, cu toate c\ trenurile veneau [i plecau
f\r\ ca ei s\ se urce în vreunul, nu au fost nici m\car legitima]i.
Dar, conform informa]iilor ob]inute din anchet\, cei trei asasini
s-au deplasat prin ora[ul Sinaia [i au mîncat la restaurantul
Palace, condi]iona]i [i ei, ca [i primul-ministru, de programul
regelui [i de întîrzierea trenului de la Bra[ov. Apare astfel
b\nuiala c\ legionarii erau informa]i pe loc de cineva asupra
deplas\rilor lui Duca prin Sinaia, astfel c\ au putut veni la gar\
[i s-au putut instala în dispozitivele de ac]iune exact la
momentul oportun. „Caranica avea fixat locul din partea de
nord a sta]iei, Nichi Constantinescu la mijloc, imediat în
dreapta u[ii principale, ad\postindu-se într-o ni[\ din perete,
iar Belimace s-a postat în partea de sud a sta]iei, unde se afla
de fapt garat vagonul ministerial, cam în dreptul g\rii
regale“113. Ac]iunea a fost favorizat\ de faptul c\, în momentul
sosirii lui Duca, pe peronul g\rii nu au fost aprinse nici m\car
luminile. Un alt am\nunt important nu a fost dezv\luit decît de
dr. Milcoveanu – ale c\rui informa]ii aparent stridente [i
fantasmagorice, din primii ani de dup\ revolu]ia din decembrie
1989, încep s\ se verifice cu documente [i m\rturii proaspete.
113Paul {tef\nescu, Asasinatele politice în istoria României, Ed. Vestala,

Bucure[ti, 2000, p. 118.
STOENESCU
O dat\ cu numirea guvernului Duca, regele i-a cerut acestuia

trecerea localit\]ii Sinaia sub autoritatea Castelului Pele[, ca
re[edin]\ regal\ autonom\, astfel încît autoritatea
administrativ\ a statului în localitate s\ fie exercitat\ prin Casa
Regal\. Este de b\nuit c\ regele Carol II dorea s\ limiteze
accesul la informa]ii, inclusiv la mi[c\rile [i ac]iunile camarilei,
din partea structurilor informative ale Poli]iei [i, mai ales, al
partidelor politice. A[a se face c\ în Gara Sinaia autoritatea
administrativ\, inclusiv paza, era exercitat\ de garda palatului
[i c\ au lipsit agen]ii de protec]ie. Automobilul primului mi-
nistru a oprit la distan]\ de vagonul oficial, astfel c\ Duca a
parcurs distan]a pe jos, f\r\ cei 8 poli]i[ti din gard\, pe care
îi avea la Bucure[ti. În clipa în care trenul intra în gar\, Ion
Caranica a aruncat o grenad\ – se pare, o petard\ fumigen\ –
[i Nicolae Constantinescu s-a apropiat nestingherit de Duca,
tr\gîndu-i trei gloan]e în cap. Alte dou\ gloan]e nu nimeresc
]inta. Asasinul a l\sat arma jos [i a a[teptat, cu mîinile
încruci[ate, s\ fie arestat. Dar peronul se golise în cîteva
secunde, detectivi, poli]i[ti, agen]i, oameni politici [i sportivi
pleca]i la schi spre Bu[teni, fugind pentru a se ascunde în
spatele g\rii. „Numai dup\ cîteva clipe, publicul s-a recules.
Atunci a fost arestat Constantinescu, iar lini[tea fiind
restabilit\, toat\ lumea [i-a putut manifesta indignarea [i
curajul“114. Conform jur\mîntului depus înainte de asasinat [i
a împ\rt\[aniei primite de la un preot înc\ de la Bucure[ti,
complicii Belimace [i Caranica s-au predat singuri autorit\]ilor.
„Caranica s-a plimbat dou\ ore în Gara de Nord, la Bucure[ti,
doar o g\si un comisar, care s\-l identifice. Pierzînd r\bdarea,
s-a dus acas\ la primul-procuror [i s-a predat“115. Crima
aceasta a fost explicat\ pîn\ acum numai prin prisma fana-
tismului legionarilor [i a ordinelor venite de la Berlin.
114 Grigore Gafencu, op. cit., p. 314 (Informa]ia asupra comportamentului lui
Nicolae Constantinescu este confirmat\ de sergentul Ion Dida, din garda de
onoare aflat\ pe peronul g\rii Sinaia, martor direct al asasinatului).
115 Ibidem.
ISTORIA
Contextul psiho-ac]ional al asasinatului. Devine tot

mai clar c\ prim-ministrul I. G. Duca a c\zut victim\
conflictului pentru suprema]ie din interiorul camarilei regale.
Cauza pare minor\, dac\ reducem conflictul la un grup de
oameni, dar nu trebuie s\ uit\m c\ în acel moment camarila,
a[a cum am ar\tat, era principalul centru de Putere al ]\rii [i
cu perspectiva s\ devin\ unicul. De aceea, [i dimensiunea
tragediei se m\soar\ în coordonate maxime. Din întunericul
pu[c\riilor comuniste ni se înf\]i[eaz\ ast\zi în lumin\ o serie
de am\nunte care conduc spre autorii imorali ai asasinatului.
Amintirile fo[tilor de]inu]i politici devin extrem de
importante ast\zi, pentru c\ au surprins dest\inuiri, am\nunte
[i secrete pe care altfel, desp\r]i]i prin func]ii [i apartenen]e
politice, fo[tii actori ai evenimentelor nu le-ar aflat unul de la
cel\lalt. Colonelul magistrat Hotineanu, comisar regal [i cel
care îi anchetase pe cei trei asasini [Nicadorii – Ni(colae
Constantinescu), Ca(ranica Ion) [i Dor(u Belimace)], îi va
dest\inui lui Petre Pandrea în închisoarea de la Ocnele Mari
c\ cel care a preg\tit asasinatul a fost Nae Ionescu. Asasinii
fuseser\ instiga]i la asasinat de [eful partidului Garda de Fier,
gen. Zizi Cantacuzino-Gr\nicerul, la re[edin]a acestuia din
Bucure[ti, primiser\ acordul lui Corneliu Z. Codreanu tot
acolo, dar fuseser\ instrui]i de Nae Ionescu la restaurantul
Manolescu din Sinaia, cu o sear\ înainte de atentat116.
Hotineanu l-a arestat imediat pe Nae Ionescu [i l-a supus unui
interogatoriu, dar chiar în momentul cînd îi lua declara]ii a
fost sunat [i din ordin superior a fost obligat s\-[i elibereze
suspectul. Din informa]ia c\ Nae Ionescu s-a întîlnit cu o sear\
înainte la Sinaia, confirmat\ în anchet\ de Doru Belimace, [i
din ceea ce i se întîmplase lui în timpul anchet\rii profe-
sorului, Hotineanu a tras concluzia c\ regele Carol era
implicat în asasinat. Chemarea nea[teptat\ la Sinaia a
primului ministru [i ura cunoscut\ împotriva lui Duca sunt
116 Petre Pandrea, Garda de Fier, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001, p. 493.
STOENESCU
argumente suplimentare la aceast\ ipotez\. Legionarii nu au

încetat vreodat\ s\-[i asume asasinatul, dar au subliniat
mereu vinov\]ia regelui. „A[a cum am dovedit în alte texte,
atentatul din 29 decembrie 1933 de pe peronul G\rii Sinaia
împotriva prim-ministrului I. Gh. Duca a fost executat de
legionari, dar a fost conceput [i favorizat de ex-regele Carol II
care, între alte preparative, a ordonat generalului Gavril\
Marinescu s\ ascund\ [i s\ nu transmit\ la Siguran]a
General\ nota informativ\ Alex. Tale, denun]înd plecarea
din Gara de Nord spre Sinaia a echipei punitive N. Constan-
tinescu, Iancu Caranica [i Doru Belimace“117. În jurnalul
s\u, Armand C\linescu ne confirm\ indirect informa]ia:
„V\d pe Cristescu [Eugen, n.a.], care îmi spune c\
Siguran]a cuno[tea inten]iile G\rzii de Fier de a asasina pe
Duca, [i acesta fusese prevenit. Îns\[i persoana atenta-
torului era cunoscut\. Organele subalterne au fost îns\
lipsite de vigilen]\ în ziua atentatului [i, de altfel, însu[i
Duca înfrînsese prescrip]iile“118. Conform unei m\rturisiri
f\cute la închisoarea Jilava de Vasile Parizianu, celebrul
chestor [i mîna dreapt\ a lui Gavril\ Marinescu, nota infor-
mativ\ Alex. Tale a existat: „În Gara de Nord, unul dintre
Nicadori, Doru Belimace, deconspirase scopul c\l\toriei
unui v\r de-al lui, tot macedonean, Alexandru Tale (Tales),
f\r\ s\ [tie c\ el era informator al Poli]iei! Tale a f\cut
imediat o not\ informativ\ care a ajuns la Gavril\
Marinescu, prefectul Poli]iei Capitalei [i unul din instru-
mentele folosite de Carol al II-lea în atingerea scopului s\u.
Acesta l-a întrebat pe rege cum s\ procedeze, pentru c\
trenul p\r\sise teritoriul Bucure[tiului [i el nu mai avea
competen]a s\-l opreasc\; ordinul de oprire îl putea da
numai Siguran]a de Stat [i Inspectoratul Jandarmeriei.
Indica]ia lui Carol al II-lea: «]ine nota la birou [i n-o
117 Dr. {erban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu, altceva decît Horia Sima,
vol. 1, Biblioteca „Învierea“, Bucure[ti 1996, p. 147.
ISTORIA
transmite mai departe»“119. Ne putem întreba ce interes ar fi

avut fostul chestor Parizianu s\ mint\ în anii ’50, închis pe
via]\ într-o celul\ dintr-o pu[c\rie comunist\? Nici unul.
F\r\ îndoial\ c\ serviciile de informa]ii române[ti, [i nu
numai ele, penetraser\ de timpuriu Mi[carea legionar\. Un
personaj misterios al acestei drame este un anume Virgil
Ionescu, omul de leg\tur\ din Bucure[ti între Puiu
Dumitrescu [i Corneliu Z. Codreanu [i care s-a aflat în Sinaia
în ziua crimei. Virgil Ionescu este denun]at de istoricii
Mi[c\rii drept „cîine credincios“ al regelui Carol II [i verig\
a lan]ului de influen]\ care ducea la Elena Lupescu120. El are
profilul perfect al celui care îi putea dirija în Sinaia pe
asasini dup\ programul de deplas\ri al lui Duca. Logica îns\
ne oblig\ s\ nu limit\m mobilul crimei la ura lui Carol fa]\
de I.G. Duca, cu toat\ c\, la profilul psihologic al regelui
„degenerat priapic“, nici aceast\ pist\ nu trebuie exclus\.
Mult mai plauzibil este un calcul inteligent al regelui Carol II
sau, mai degrab\, al Elenei Lupescu, prin care camarila
cre[tin\ s\ ias\ din joc, Garda de Fier s\ fie distrus\,
francmasoneria ocult\, care îl pusese prim-ministru pe Duca,
s\ nu-[i retrag\ sprijinul financiar [i influen]a, iar du[manul
personal al regelui s\ dispar\. Cînd privim cu aparatul logic
aceste patru cî[tiguri de cauz\ ale cuplului Carol-Lupescu
vom constata c\ numai asasinarea lui Duca de c\tre legionari
putea s\ le împlineasc\ pe toate [i cu folos total. Puiu
Dumitrescu [i Nae Ionescu au fost îndep\rta]i de la Palat,
Mi[carea legionar\ a fost stigmatizat\ pe vecie cu un asasinat
oribil (fiind în anii urm\tori u[or de [antajat), francmasoneria
ocult\ a fost mul]umit\ c\ poate lega aceast\ crim\ de
p\trunderea capitalului german în România, iar Duca,
119 Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia Dreptei

române[ti (1927-1941), Ed. FF PRESS, Bucure[ti, 1996, p. 370. (Interviu cu
{erban Milcoveanu de Elena Gugu [i Dinu Moraru, reprodus dup\ Lumea
Magazin nr. 6,7,8/1995.)
120 Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, op. cit., p. 109.
STOENESCU
denun]\torul afacerilor de corup]ie ale lui Carol, a murit ca un

cîine, dus pe un c\rucior de bagaje [i cu 80 de lei în buzunar.
Un „cî[tig“ suplimentar – dac\ poate fi numit astfel – era
acela al a[a-numi]ilor „tineri liberali“, care intraser\ prin
intermediul lui Richard Franasovici în leg\tur\ cu camarila,
pentru perspectiva venirii la Putere. Grupul acesta, condus de
T\t\rescu, se distingea în interiorul Partidului Na]ional
Liberal prin abaterea de la linia anticarlist\ tradi]ional\, dar [i
prin transformarea ascensiunii la putere într-o oportunitate de
afaceri. Via]a în Opozi]ie era grea. Pe tema în]elegerilor ante-
rioare, inclusiv a intr\rii în contact [i tratative cu georgi[tii –
liberalii carli[ti condu[i de Gheorghe Br\tianu – a fost lansat\
teza conspira]iei pentru îndep\rtarea lui Duca din interiorul
Partidului Na]ional Liberal121. Se izoleaz\ drept consecin]e
dou\ rezultate vizibile: 1. Tehnica sl\birii structurii partidelor
prin constituirea de grup\ri antagonice, practicat\ de Carol II în
toate partidele; 2. Numirea lui Constantin T\t\rescu în func]ia
de prim-ministru, numire care a stîrnit nedumerire, fiind nu
numai nea[teptat\ [i ciudat\, dar înc\lcînd brutal ierarhia
Partidului Na]ional Liberal.
În fa]a acestui cumul de interese, putem afirma c\ I.G. Duca
era deja un mort necesar. Chiar dac\ nu a avut anvergura
politic\ exagerat\ pe care i-o atribuie unii istorici, chiar [i cu
vina de a fi f\cut compromisuri grele pentru a readuce PNL
la putere, I. G. Duca r\mîne în istorie ca instrument al unui
[antaj interna]ional [i victim\ a unor mecanisme oculte pe
care nu le-a putut controla.
A murit s\rac.
Într-o scrisoare justificativ\ pe care i-a trimis-o lui
Armand C\linescu la 27 ianuarie 1939, Nae Ionescu amintea
un fapt necunoscut public, dar [tiut prin mijloace informative
de c\tre adresant: „La sfîr[itul lui mai 1933 îns\, s-a întîmplat
121 V. o analiz\ mai detaliat\ la Grigore Traian Pop, Mi[carea legionar\,

idealul izb\virii [i realitatea dezastrului, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999,
pp. 315-319.
ISTORIA
ceva nou: Corneliu Codreanu – pe care nu-l cuno[team

personal – îmi cerea o întrevedere, îmi înf\]i[a toat\ ac]iunea
lui, în ]eluri [i realiz\ri, [i într-o form\ ocolit\, dar suficient de
clar\, m\ f\cea s\ în]eleg c\ pune Mi[carea lui la dispozi]ia
regelui“122. Informa]ia asupra întîlnirii celor doi se confirm\ [i
din alte surse [i este singura explica]ie pentru declara]iile
promonarhice ale lui Codreanu, care au urmat acestui
eveniment. A[adar, cu sus]inerea demersurilor prin declara]ii
publice [i preciz\ri menite s\ atrag\ aten]ia c\ Legiunea este
dinastic\ [i nu se opune Monarhiei, Corneliu Codreanu
încerca o apropiere de rege [i „nu voia decît s\ fie primit, ca
s\ fac\ act de omagiu“123. Ajuns în închisoare împreun\ cu
{erban Milcoveanu, Nae Ionescu îi va reproduce altfel scena,
pe care o vom schematiza pentru cursivitatea lecturii:
„(Carol): Tat\ Noe – a[a îi spune el – ce [tii de legionari?

(Nae Ionescu): Nu [tiu nimic, decît ce scrie prin ziare.
(Carol): Avem nevoie de legionari. Cînd vom institui
dictatura regal\ ne trebuie mase de oameni care s\ aplaude,
care s\ aduc\ entuziasm. Du-te la legionari, bag\-te printre ei
[i adu-i disciplina]i s\-mi sprijine dictatura.
El a plecat cu aceast\ misiune la Casa Verde, unde [i-a
l\sat cartea de vizit\ în care îl invita pe Corneliu Zelea
Codreanu la el acas\ a doua zi la orele 17. A doua zi, fix la
orele 17, C.Z. Codreanu a ap\rut îmbr\cat în haine ]\r\-
ne[ti. Au stat de vorb\ pîn\ la 5 diminea]\, cînd au venit
tramvaiele. Nae Ionescu s-a dus direct la Palat [i i-a spus
regelui:
(Nae Ionescu): Sire, \[tia nu sunt hahalere, s\-i punem s\
aplaude; \[tia sunt na]iunea, cu \[tia trebuie s\ ne în]elegem,
nu-i putem manipula!
123 Ibidem, p. 310.
STOENESCU
(Carol): Bine, bine, bag\-te printre ei [i vedem noi ce

facem pe urm\“124.
Chiar dac\ Nae Ionescu a speculat în ambele m\rturii ideea
c\ liderul legionar „a venit la el“ – f\r\ s\-i spun\ lui Armand
C\linescu c\ îl invitase – r\mîne destul de conving\tor faptul c\
s-a produs un contact între Codreanu [i Carol II, fie [i printr-un
intermediar. A[adar, Carol a intrat în acest joc prin omul de
leg\tur\ Nae Ionescu. Motorul acestui demers nea[teptat al
C\pitanului – pe care l-a ascuns legionarilor s\i – era convin-
gerea sau poate informa]ia primit\ de la Berlin c\ regele Carol
este înclinat spre o izb\vitoare apropiere de Germania, pe
temeiul nevoilor economice bilaterale. Între timp îns\,
încrederea lui Nae Ionescu în bunele inten]ii progermane ale
regelui, dar mai ales în capacitatea acestuia de a pune în aplicare
apropierea de Germania, împotriva camarilei evreie[ti, a sc\zut
vizibil. De la în]ep\turile din articolele sale din ziarul Cuvîntul,
a trecut la o ostilitate manifest\, înregistrat\ de apropia]ii s\i.
Mircea Eliade o confirm\: „Decembrie 1933 a fost, pentru
întreg grupul nostru, o lun\ de tensiuni. Nae Ionescu nu-[i mai
ascundea acum f\]i[a ostilitate fa]\ de politica regal\. Într-o
serie de articole, se împotrivise guvernului Duca [i atr\gea
aten]ia asupra riscurilor pe care le comporta dizolvarea «G\rzii
de Fier», act pe care el îl socotea nu numai ilegal, dar [i inutil.
Pentru c\, spunea, ori e vorba de o mi[care artificial\, f\r\
r\d\cini în via]a public\ româneasc\, [i atunci interzicerea era
inutil\, pentru c\ tot va disp\rea de la sine; ori, dimpotriv\,
mi[carea e autentic\, puternic\ [i în cre[tere, [i atunci nu va
putea fi anihilat\ printr-o decizie ministerial\. În cursul
toamnei, Nae Ionescu îl cunoscuse pe Codreanu [i se dusese
s\-l vad\ la Casa Verde“125. Aducerea lui Duca la putere [i
ob]inerea împrumutului extern din Fran]a reprezentau o lovitur\
puternic\ dat\ apropierii de Germania. {antajul francmasonic
124Ibidem, p. 365.
125 Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), Ed. Humanitas, Bucure[ti
1997, p. 283.
ISTORIA
ocult, exercitat imperios prin crizele panicarde ale lui Titulescu,

i-a pus pe ambii actori, Nae Ionescu [i Zelea Codreanu, într-o
situa]ie imposibil\. Tot ce s-a mai putut face a fost ca Puiu
Dumitrescu s\-l previn\ pe Codreanu asupra deciziei lui Duca
de a interzice Garda de Fier [i de a-l proteja împotriva terorii
care urma s\ se declan[eze în timpul alegerilor. Imediat dup\
interzicerea Legiunii, au fost asasina]i 16 legionari, peste 2 000
aresta]i (Codreanu invoca o cifr\ de 18 000 de legionari aresta]i)
[i, în cele cîteva cazuri cunoscute, al]ii tortura]i. Unul dintre
legionarii supu[i torturilor la închisoarea din F\g\ra[ a fost
Nicolae Constantinescu. Eliberat imediat dup\ alegeri,
Constantinescu a venit direct la Bucure[ti [i a cerut r\zbunare.
Lui i s-au asociat imediat doi aromâni, Belimace [i Caranica.
To]i trei aveau un motiv personal s\-l ucid\ pe Duca, un motiv
personal care se plaseaz\ în afara oric\rui complot sau scenariu.
Ura lor a fost, pur [i simplu, folosit\.
Trebuie ar\tat c\, înainte de asasinat, imaginea public\
a lui I.G. Duca, dar [i personalitatea acestuia în mediile
politice, a fost puternic influen]at\ negativ printr-un corp de
informa]ii denigratoare, despre care [tim doar în parte c\
erau adev\rate. Astfel, s-a afirmat c\ vizita f\cut\ de Duca
în Fran]a, în vara anului 1933, a avut drept scop contactul
cu acela[i Finally, finan]atorul împrumutului [i mesagerul
cererilor francmasonice, ocazie cu care [i-a luat anga-
jamentul c\ va desfiin]a Garda de Fier. Horace Finally,
conduc\torul b\ncii de Paris et de Pays-Bas era cunoscut ca
unul din liderii Alian]ei Israelite Universale, o denumire
oficial\ a francmasoneriei iudaice. Cu aceea[i ocazie, Duca
ar fi semnat un angajament francmasonic (probabil un
jur\mînt) pentru asigurarea tranzitului evreilor din
Germania prin România [i facilitarea sta]ion\rii sau emi-
gr\rii acestora pe la Constan]a spre Palestina126. A fost
vehiculat\ [i o cifr\ cu aparen]e de precizie, anume 150 000
126 Petre Pandrea, op. cit, p. 334.

STOENESCU
de evrei care urmau s\ treac\ prin România127. Tema apare

cu insisten]\ la istoricii legionari, dar cu alt\ cifr\: „Finaly i-a
mai cerut s\ acorde cet\]enie unui num\r de trei sute de mii de
evrei, care fugiser\ din Germania dup\ venirea la putere a lui
Hitler [i care erau în special comuni[ti“128. Indiferent de
cifr\, acest proiect s-a pus în aplicare cî]iva ani mai tîrziu,
gest pentru care a pl\tit cu via]a un alt prim-ministru român,
Armand C\linescu. Informa]ia confirm\ datele furnizate înc\
din 1929 de constraspionajul militar [i ob]inute din interiorul
lojilor masonice române[ti129. În ultimii ani au început s\
apar\ [i c\r]i care dezv\luie leg\turile strînse dintre su-
prastructura evreiasc\ american\ [i guverne de Dreapta din
Europa Central\, între care [i cele române[ti de sub Carol II [i
Ion Antonescu: „Schwartz era la fel de dedicat [i neobosit ca
[i Avigur, [i str\b\tea Europa în lung [i în lat, în eforturile sale
de a ajuta evreii refugia]i. Dup\ ce nazi[tii au invadat Belgia,
Olanda [i Fran]a în mai 1940, el desanteaz\ la Budapesta
împreun\ cu Morris Troper, pe vremea aceea pre[edinte al
Joint’s European Council, pentru a ajuta la organizarea
mecanismelor de salvare pentru evreii din Ungaria [i România
în caz c\ r\zboiul separ\ acea parte a Europei de Est“130. Pîn\
în 1945, organiza]ia militar\ secret\ a Alian]ei Israelite,
Mosad, va trece prin România zeci, dac\ nu sute de mii de
evrei. Un erou al acestei ac]iuni este Raul {orban.
În plus, Duca mai avea o problem\ de imagine. Era
considerat de legionari un venetic, adic\ un str\in de neamul
127 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX
(1918-1948), Ed. Paidea, Bucure[ti, 1999, p. 278.

128 Grigore Traian Pop, Mi[carea legionar\, idealul izb\virii [i realitatea
dezastrului, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999, p. 260.

129 V. Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, volumul II,
edi]ia a doua, p. 277.

130 Tad Szulc, The Secret Aliance. The Extraordinary Story of the Rescue of
the Jews since World War II, Ed. MacMillan, London, 1992, p. 21. (V. în
întregime capitolul „The Road from the Balkans“.)
ISTORIA
românesc, grec [i fanariot, liderul liberal f\cînd impruden]a

s\ se declare public coborîtor din marile familii bizantine
Ducas. În realitate, ascenden]a nu se putea demonstra
genealogic. El a picat astfel exact pe una din preocup\rile
extremi[tilor na]ionali[ti, xenofobi [i incul]i din rîndurile
Mi[c\rii legionare, care lansaser\ în pres\ teza c\ „sîngele
curat al românilor“ este supt de „lifte str\ine“: Nicolae Iorga
(grec, nume de familie Arghiropol); Victor Iamandi (Iamandis,
grec din Fanar); Ion Mihalache (bulgar din satul arge[ean
Cîrcinov, colonizat de bulgari în secolul al XVI-lea [i româ-
nizat apoi cu numele Topoloveni); bancherul Constantin
Angelescu (Anghelov, bulgar) etc. Bineîn]eles, ace[ti xeno-
fobi uitau s\-i pun\ pe list\ pe C\pitanul lor (polonezo-ger-
man, dup\ unii, rutean, dup\ al]ii), pe Nae Ionescu [i pe
P.P. Panaitescu, pre[edintele Senatului legionar, amîndoi
]igani, pe Nichifor Crainic (Dobrev, bulgar) sau pe pre[edintele
partidului Garda de Fier, Zizi Cantacuzino-Gr\nicerul, grec
sadea, cu acte autentice de fanariot. Dar nu acei impostori ai
na]ionalismului românesc reprezentau vreun pericol pentru
I.G. Duca, ci ni[te români cu identitate foarte bine definit\ [i
perfect conservat\: aromânii. Numi]i [i macedoneni, macedo-ro-
mâni sau cu]o-vlahi (de[i nu este acela[i corp minoritar
balcanic), aromânii sufereau de secole teroarea turcilor, dar
mai ales pe cea a grecilor moderni. Satele aromânilor din
Balcani, îndeosebi din Grecia, au fost supuse în repetate
rînduri pogromurilor, iar familiile – obligate s\ se dezna]io-
nalizeze sau s\ se refugieze în România. Ultimul val a fost
colonizat în Dobrogea, din care face parte [i familia
sportivului român Gheorghe Hagi [i a fra]ilor Becali. În
1933, ca urmare a negocierilor diplomatice ale lui Nicolae
Titulescu din jurul Micii În]elegeri [i a leg\turilor lui Duca cu
asocia]ia etnicilor greci din România, statul nostru a interzis
continuarea aducerii în ]ar\ a aromânilor ostraciza]i de
autorit\]ile grece[ti. Mai mult, s-a descoperit c\ o serie
întreag\ de activit\]i economice grece[ti din România
alimenteaz\ statul elen, fapt care era subliniat de legionari ca
STOENESCU
o finan]are din România a terorii împotriva aromânilor din

Grecia. Cîteva familii au fost masacrate în Pind, altele
r\sfirate [i b\rba]ii aresta]i, iar mai mult de 190 de aromâni
au fost interna]i în lag\re. În ochii tinerilor aromâni încadra]i
în Mi[carea legionar\, Duca [i Titulescu – dar mai ales Duca,
pentru c\ era „grec“ – aveau chipul nu numai al unor
tr\d\tori, dar [i al unor uciga[i. Cunoscu]i pentru verti-
calitatea lor moral\, pentru spiritul de sacrificiu [i pentru
cultul cinstei [i al onoarei, aromânii Belimace [i Caranica nu
au avut nici un dubiu c\, omorîndu-l pe Duca, fac un act de
dreptate. Ei tr\iau sentimentul c\ îndeplinesc o porunc\
sfînt\, coborît\ din tradi]ia de lupt\ pentru supravie]uire a acestei
comunit\]i: sînge pentru sînge. Motiva]ia lor se g\se[te în
întregime într-un editorial publicat la 1 noiembrie 1933 în
revista Armatoli: „Invocînd considerente de politic\ extern\,
oficialitatea româneasc\ a stabilit leg\turi de prietenie [i
chiar de alian]\ cu asupritorii no[tri, nesocotind drepturile
noastre consacrate prin tratate. Acest lucru a stîrnit
legitimele noastre proteste. În cele din urm\ îns\ ne-am
resemnat cu singura mîngîiere c\ [i de data aceasta
sacrificiul nostru serve[te la consolidarea statului român
întregit. O nou\ orientare [i-a f\cut loc printre noi. Sub
impulsul instinctului de conservare, ideea repatrierii a fost
considerat\ ca singura salvatoare [i în concordan]\ cu
interesele statului [i neamului românesc. {i am pornit pe
drumul repatrierii. Se întîmpla îns\ un lucru curios. Aceea[i
oficialitate care, pentru a[a-zise ra]iuni de stat, n-a putut lua
m\suri de ocrotire pentru românii de peste hotare, ridica din
prima zi o serie de obstacole, pentru a împiedica repatrierea
lor. Vreme de 10 ani de zile am suportat consterna]i [i cu
am\r\ciune acest tratament vitreg. În acest interval de timp
am v\zut cortegii r\t\citoare de refugia]i aromâni a[teptînd
zadarnic, luni de-a rîndul, pe cheiurile Salonicului învoirea
de a intra în ]ar\ sau degerînd în miez de iarn\ în portul
Constan]a, pîn\ cînd în cele din urm\, actuala guvernare,
înl\turînd orice sentiment de jen\, le-a interzis categoric
ISTORIA
dreptul de a se refugia în ]ar\. Nicicînd oficialitatea româ-

neasc\ nu s-a pus într-o postur\ mai hidoas\. Acei care au
tolerat invazia în ]ar\ a sutelor de mii de evrei gali]ieni [i au
permis reîntoarcerea la vetrele lor a tuturor delincven]ilor [i
dezertorilor bulgari î[i iau îndr\zneala s\ priveze de dreptul
refugiului pe cei mai oropsi]i dintre români“131. Pe fondul
antisemitismului latent din societate, argumentele aromâ-
nilor se înf\]i[au ca foarte întemeiate, iar guvernan]ii, ca
ni[te tr\d\tori. Vehicularea informa]iei c\ I.G. Duca s-a în]eles
cu francmasoneria ocult\ pentru emigrarea evreilor din
Germania în [i prin România, în contrast cu interzicerea
repatrierii aromânilor a constituit cea mai puternic\ proiec]ie
de imagine pentru justificarea moral\ a pedepsirii lui Duca
în gara Sinaia: nu numai asasinii se considerau îndrept\]i]i la
acest act, dar [i mul]i cet\]eni, aviza]i de paradoxul selec]iei
etnice operate de guvernan]i, au ajuns s\ vad\ în moartea lui
Duca un fapt de legitim\ ap\rare. A[a se explic\ [i atitudinea
de satisfac]ie a popula]iei la aflarea mor]ii lui, consemnat\ în
jurnalul s\u de Armand C\linescu, la 10 ianuarie 1933.
R\mîne în discu]ie dac\ regele Carol II a fost vinovat de
moartea lui I.G. Duca. Indiferent dac\ a ordonat asasinatul
sau doar a [tiut de el, cînd crima se produce la nivelul prim-mi-
nistrului, [eful statului are întotdeauna o responsabilitate. În
]ara lui s-au produs toate agresiunile [i nedrept\]ile la adresa
Mi[c\rii legionare [i sub regimul lui au avut loc toate
neglijen]ele din jurul prim-ministrului, neglijen]e care i-au
favorizat pe asasini. Oricum, nu trebuie s\ uit\m c\ voin]a
regelui Carol II era controlat\ de camaril\ [i c\ în spatele
ac]iunilor sale trebuie s\ identific\m voin]a altei for]e.
Istoricul german Joachim von Kürenberg introduce în
atmosfera atentatului un element nou. El arat\ c\ în anul 1933
au avut loc mai multe tentative de asasinare a Elenei Lupescu.
Într-o zi, prime[te la vila sa din Aleea Vulpache o bomb\ cu
131Evantia Bozgan, Problema aromâneasc\ în perioada Statului Na]ional

Legionar. Ecouri în Pres\, manuscris în posesia autorului, p.1.
STOENESCU
ceas, care îns\ î[i oprise mecanismul la timp pentru a fi

inofensiv\. Apoi, Elena Lupescu ar fi fost atacat\ în fa]a casei
de un legionar [i numai interven]ia poli]istului din gard\ a
sc\pat-o. Cel de-al treilea atentat este [i mai ciudat: „Ofi]erii
tocmai d\deau onorul regelui, care ie[ise în balconul
Palatului pentru a-i saluta, cînd în spatele lui au z\rit-o [i pe
doamna Lupescu, ceea ce a stîrnit mînia militarilor. Un
c\pitan a tras dou\ focuri de arm\ în direc]ia prietenei regelui,
dar ambele [i-au ratat ]inta. În noaptea care a urmat acestui
atentat, doi legionari vor încerca s\ escaladeze zidul vilei
ro[ii [i s\ intre în dormitorul doamnei Lupescu. Ei vor fi
prin[i [i aresta]i, apoi asasina]i în închisoare“132. Ambele
scene sunt cusute cu a]\ alb\. Vom începe s\ le demont\m cu
cel de-al doilea caz, mai u[or, Legiunea nerevendicînd
moartea în temni]\ a celor doi atentatori, de[i nu au sc\pat
nici o ocazie s\-[i înf\]i[eze public martirii. În ceea ce
prive[te „atentatul“ din fa]a Palatului, el este foarte important
pentru descifrarea secretului acelei avalan[e de pericole la
care era supus\ Elena Lupescu. Toate au izul unor înscen\ri,
preg\tite din timp de Elena Lupescu [i puse în aplicare cu
scopul unic de a-l încredin]a pe bolnavul de fric\, rege Carol II,
c\ via]a lui [i, mai ales, a ei sunt în pericol. Garda Palatului
regal, cea care d\dea onorul, împopo]onat\ cu uniforme
caraghioase – cum remarca Gafencu, asem\n\toare cu ale
[efilor de gar\ din Cehia – purta arme de parad\, f\r\ muni]ie.
A[a se întîmpl\ la toate g\rzile de onoare din lume. Alte
forma]iuni de gard\ sunt acelea care poart\ arme cu muni]ie,
subunit\]i destinate ap\r\rii institu]iei. Acel c\pitan care a
deschis focul, presupunînd c\ a premeditat atentatul, nu-l
putea viza decît pe rege, neavînd de unde s\ [tie c\, în mod
nea[teptat [i neobi[nuit, va ap\rea Elena Lupescu. Chiar [i în
acest caz, prezen]a femeii în spatele regelui, arat\ c\ un ofi]er
nu putea executa focul s-o omoare pe ea, avîndu-l pe rege pe
132Joachim von Kürenberg, Carol al II-lea [i Doamna Lupescu, Ed. {tiin]ific\,

Bucure[ti, 2000, p. 147.
ISTORIA
direc]ia focului. Înc\ dou\ am\nunte. Distan]a de la care

d\dea garda onorul – din curte, în dreptul actualului gard – [i
pîn\ la balconul regelui nu permite o precizie a focului de
revolver. Trebuie s\ fi fost un ofi]er idiot, ceea ce nu
corespunde cu realitatea selec]iei pe care o f\cea Carol
personal pentru militarii s\i. Al doilea am\nunt este c\ Elena
Lupescu nu venea la Palat în anul 1933, ci era vizitat\ de
Carol la vila ei din Aleea Vulpache. În sfîr[it, s-ar putea
ad\uga faptul c\ nici un contemporan avizat – Armand
C\linescu, Grigore Gafencu, Constantin Argetoianu sau
Pamfil {eicaru – nu men]ioneaz\ în memoriile lor acest
incident. „Atentatele“ sunt îns\ perfect plauzibile dac\ le
raport\m la controlul psihologic pe care îl exercita Elena
Lupescu asupra lui Carol II, care puteau declan[a decizia [i
implicarea sa în asasinarea lui Duca. Poate c\ nu întîmpl\tor,
imediat dup\ eliminarea lui Duca [i gonirea lui Puiu
Dumitrescu de la Palat, a ap\rut din senin un înlocuitor, în
persoana ofi]erului din garda regal\, Ernest Urd\reanu.
În sfîr[it, I.G. Duca era francmason. Pornind de la
activitatea sa european\, cu ocazia conferin]ei de la Lausanne
dedicat\ rezolv\rii pe cale pa[nic\ a litigiilor interna]ionale,
[i a asocierii sale timpurii cu Nicolae Titulescu în proiectul
francmasonic al Societ\]ii Na]iunilor, imaginea sa public\
a fost mereu împins\ – mai ales de A.C. Cuza [i de grupurile
studen]ilor cuzi[ti – c\tre portretul unui „agent“ al intereselor
francmasonice antiromâne[ti, revenindu-i astfel [i partea de
„vinov\]ie“ pentru presiunile [i nedrept\]ile f\cute României
interbelice de Marile Puteri, precum [i pentru adîncirea
conflictului din jurul „chestiunii evreie[ti“. În realitate,
Francmasoneria român\ trecea în perioada 1932-1933 printr-o
criz\ profund\, generat\ de diziden]e – dintre care cea mai
important\ va fi a grup\rii Mihail Sadoveanu – iar cercetarea
istoriei acestei organiza]ii în România arat\, mai degrab\, o di-
minuare a influen]ei sale [i o pierdere a rolului de factor
ponderator luminat în echilibrul puterilor, fiind înlocuit\ de
camaril\, ca centru ocult de putere în stat [i asociat direct
STOENESCU
unor cercuri francmasonice interna]ionale. Lui Duca i-a fost

fatal\ intrarea în acest dispozitiv de putere, exact în luna în
care Hitler interzicea francmasoneria în Germania. Începea o
lupt\ între colo[i, în care proiectului noii ordini mondiale
pacifiste i se opunea noua ordine revizionist\. ~n momentul
impactului, România s-a prezentat ca un stat semicolonial, slab
structurat [i subdezvoltat economic, vulnerabil la orice
schimbare de direc]ie produs\ pe scena puterilor interna]ionale,
pl\tind pentru sl\biciunile sale cu vie]i omene[ti [i teritorii. În
plan politic, tentativa Mi[c\rii legionare de a schimba aceast\
situa]ie în mod radical a fost un e[ec. În plan istoric, tentativa
sa era complet acoperit\ moral. Asasinarea lui Duca a
compromis [i planul moral.
Retrospectiva tuturor datelor cunoscute asupra asasin\rii
lui I.G. Duca conduce la concluzia c\ instigatorii atentatului au
fost Nae Ionescu [i Puiu Dumitrescu – din ordinul regelui – [i
c\ Mi[carea legionar\ a fost doar executantul.
O alt\ viziune asupra Mi[c\rii legionare. Într-una din
conferin]ele ]inute în fa]a legionarilor, Nae Ionescu atr\gea
aten]ia asupra relativit\]ii Istoriei, printr-un exemplu
sugestiv: dac\ pui un bob de grîu în p\mînt, va r\s\ri un fir
de grîu. Aceasta este normal. Dac\ va r\s\ri o g\in\, asta ar
fi anormal, de[i g\ina r\s\rit\ din bobul de grîu ar putea fi
perfect normal\. Orice analiz\ asupra unui fenomen atît de
complex ca Mi[carea legionar\ trebuie, obligatoriu, s\ fac\
apel [i la opinia legionarilor, la felul cum v\d, dar mai ales
cum au v\zut ei, evenimentele. De la început vom sublinia c\
activit\]ile antistatale din anul 1923 [i, în primul rînd,
tentativa de asasinat cunoscut\ cu numele de „Complotul din
Dealul Spirei“, dac\ poate fi trecut\ de unii în rîndul
„nebuniilor“ tinere]ii lui Corneliu Z. Codreanu, nu avea cum
s\ treac\ a[a u[or pe lîng\ autorit\]ile statului, f\r\ ca acestea
s\ declan[eze cel pu]in o opera]ie legitim\ de punere
informativ\ sub observare. În al doilea rînd, cînd Mi[carea
legionar\ a început s\ joace un rol pe scena politic\
româneasc\, ea a fost infiltrat\ de serviciile secrete, pentru
ISTORIA
a putea fi monitorizat\. Abia dup\ 1933 – evenimentul de

cotitur\ în istoria Mi[c\rii – s-a pus în aplicare de c\tre ca-
maril\ un plan de controlare [i dirijare ocult\ a ei. Ajungem
astfel la un criteriu fundamental pentru orice judecat\ de
valoare asupra istoriei Mi[c\rii legionare: nevoia de a o ju-
deca în evolu]ia sa, cu etape bine individualizate [i cu
necesare distinc]ii. De exemplu, a[a cum legionarii în[i[i se
împart în codreni[ti [i simi[ti (ai lui Codreanu [i ai lui
Horia Sima) [i cercet\torul are obliga]ia s\ semnaleze, cel
pu]in, c\ Mi[carea din timpul lui Codreanu – cînd n-a murit
nici un evreu, de exemplu – nu este acela[i lucru cu Mi[carea
lui Horia Sima. Istoria ne înva]\ c\ firme cu acela[i text nu au
[i acela[i con]inut. Faza primului deceniu de activitate
politic\ a Mi[c\rii legionare nu poate fi egalizat\ cu faza sa
final\, cînd a ajuns la putere, a provocat rebeliunea [i apoi
s-a f\rîmi]at, continuînd s\ supravie]uiasc\ ideologic, prin
unii membri [i simpatizan]i, în Partidul Comunist. Tot a[a, nu
putem afirma generic c\ Mi[carea legionar\ a fost finan]at\
de Germania – de fapt, de filiera NSDAP, prin Himmler –
decît dup\ 1938, [i atunci cu certe dubii. Ceea ce poate fi
demonstrat, [i este în deplinul asentiment al legionarilor, se
compune din credin]a c\ acest fenomen nu a fost generat de
fascism sau de nazism, ci a fost în întregime un produs
românesc sau, mai bine spus, un produs al gravelor erori de
construc]ie ale sistemului democratic în România. De altfel,
este u[or de observat c\, în timp ce fascismul, pentru Italia, [i
nazismul, pentru Germania, au fost apari]ii de conjunctur\, la
un anumit moment socio-istoric al popoarelor respective –
s\r\cia în Italia; înfrîngerea din r\zboi, în Germania –
Mi[carea legionar\ ap\rea [i evolua în continuarea unor
fenomene politice naturale, de reac]ie, ie[ite – cum ar\ta Nae
Ionescu mai sus – din anormalitatea sistemului politic
introdus la noi prin lovituri de stat succesive în a doua
jum\tate a secolului al XIX-lea. Parafrazînd un celebru dicton,
dac\ democra]ia produce corup]ie politic\, sl\biciunile
democra]iei produc corup]ie politic\ în mod absolut, iar
STOENESCU
reac]ia la corup]ia în exces explic\ excesele absolutului s\u.

Pîn\ la tentativa lui Carol II de a rezolva criza na]ional\ prin
solu]ia antisemit\ a guvernului Goga-Cuza (altfel, inofensiv
ca putere politic\) [i pîn\ la declan[area celui de-al doilea
r\zboi mondial, Mi[carea legionar\ s-a r\zboit cu politicienii
români, cu „tr\d\torii de neam“ [i cu Poli]ia. Nu s-a atins de
nici un evreu. Evreii ap\reau doar pe fundal, ca ini]iatori ai
tr\d\rii f\cute de politicienii români. G\l\gia antisemit\ din
presa legionar\ avea un cu totul alt scop: apelul la antise-
mitismul latent al popula]iei pentru ar\tarea unui vinovat [i
pentru cre[terea bazei de mase, de care Mi[carea, în toate
dimensiunile ei de Dreapta, a dus mereu lips\. Tragedia ei
ideologic\ este tragedia conservatorismului românesc, care a
r\mas consecvent loial ideii de conducere a neamului prin
elite. Pentru a se putea sprijini pe o baz\ multipl\, Mi[carea
legionar\ trebuia s\ migreze spre Stînga, pentru c\
majoritatea popula]iei, a[a cum am descris-o în capitolul
despre perioada interbelic\, era puternic orientat\ social c\tre
Stînga. }\ranului trebuia s\-i rezolvi problemele lui
imediate. Rezolvîndu-le, produceai o cîrpeal\, adic\ un stat
slab. De aici, repetarea la nesfîr[it a reformelor agrare.
Dreapta era singura în stare s\ construiasc\ un stat puternic,
ca peste tot în ]\rile capitaliste dezvoltate, dar asta
presupunea timp, suferin]\, program constant [i f\r\ echivoc
al unei voin]e politice. Dreapta noastr\, de[i a avut în
Eminescu pe geniul s\u creator, a fost fragmentat\, lansat\
de Conservatori, preluat\ de liberali, abandonat\ de liberali,
reluat\ în anii finali de Carp-Marghiloman-Argetoianu [i
pierdut\ apoi definitiv dup\ primul r\zboi mondial. În
realitate, Mi[carea legionar\ a ap\rut pe un loc gol, nu în
continuarea unui curent politic, slujindu-se doar de amintirea
puternic\ a acestuia. Ea a continuat numai în nota
tradi]ionalist\ ceea ce trebuia s\ aib\ [i realism. Realism, la
debutul României Mari, însemna conducerea programului de
consolidare a statului împotriva tendin]elor stîngiste ale
popula]iei. Ionel Br\tianu în]elesese acest lucru [i îl manevra
ISTORIA
cu abilitate pe Averescu pentru a aplica m\surile de Dreapta

acolo unde el nu putea s\ o fac\. Poporul l-a adorat pe
Averescu pentru rolul s\u din r\zboi [i apoi l-a urît pentru
regimul de for]\ [i pentru reprim\rile dure ale oric\rei
mi[c\ri populare. Dac\ nu ar fi fost argumentul pericolului
bol[evic, Averescu ar fi reprezentat în plan popular cea mai
mare deziluzie, iar în istorie un crud dictator. Or, Mi[carea
legionar\, ini]iat\ [i condus\ de ni[te tineri preocupa]i de
starea spiritual\ a ]\ranilor, [i-a g\sit elitele foarte tîrziu,
programul ei economic a întîrziat s\ apar\, iar [ansele de a
veni la putere pentru a introduce principiile clasice ale
Dreptei au fost împinse spre ultima buz\ a pr\pastiei, guver-
narea `n numele ei durînd de aceea doar cinci luni, între
septembrie 1940 [i ianuarie 1941.
Modelele Mi[c\rii legionare au fost, în plan filozofic,
Eminescu [i Vasile Conta, iar, în plan ac]ional, pandurii olteni
[i Avram Iancu. În ciuda opiniei larg r\spîndite c\ Nae
Ionescu a fost ideologul Mi[c\rii legionare, ea p\le[te în fa]a
constat\rii c\ filozoful român „era o fire contemplativ\“, în
timp ce „Codreanu era, dimpotriv\, un intuitiv practic“133.
Sub aspect fundamental, cauzal, ra]iunea pentru care a ap\rut
Mi[carea legionar\ era aceea de a face, nu de a vorbi. În
consecin]\, nici nu prea avea nevoie de o doctrin\ elaborat\ [i
se ghida dup\ ni[te documente de tip C\rticica [efului de cuib.
În rest, Eminescu era suficient. Fuga de politicianism era [i
fuga de doctrine [i de teorii sociale. Vasile Iasinschi – alt
român! – farmacist [i comandant legionar, vedea astfel
sursele doctrinare ale Legiunii: „Mi[carea legionar\ este,
dup\ o jum\tate de secol, proiec]ia conservatorismului
eminescian în domeniul vie]ii publice. Poate c\ n-a fost
timpul necesar pentru ca s\ se produc\ acea structurare, ca
fiecare s\-[i poat\ da seama de acest caracter al ei. Asta nu
înseamn\ c\ ea este un nou Partid Conservator, opus unuia
133 Mircea Vulc\nescu, Nae Ionescu, a[a cum l-am cunoscut, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1992, p. 101.
STOENESCU
liberal sau altora, ci c\ noi ne sus]inem numai purt\torii

spiritului conservator, a unor valori morale permanente“134.
Observa]ia de bun-sim] este f\cut\ în 1957, retrospectiv, dar
este valabil\ [i a[a. Marele savant sociolog Traian Br\ileanu,
membru al Senatului Legiunii – a[adar, un om al elitei
intelectuale – vedea lucrurile cu [i mai mult\ claritate:
„Mi[carea legionar\ nu este [i nu poate fi revolu]ionar\, ci ea
este antirevolu]ionar\ [i conservatoare. A[a a definit [i
Eminescu mi[carea na]ionalist\, conceput\ de el în ordinea
conserv\rii tradi]iei [i a[a este ea prin firea ei, deoarece este
expresia instinctului de conservare a na]iunii organizate
politice[te. Ea se opune tendin]elor revolu]ionare ale
demagogilor de tot felul, cari, pentru a ajunge la putere, a]î]\
antagonismele de clas\ [i exploateaz\ toate nemul]umirile
mul]imii guvernate împotriva clasei politice guvernante“135.
Sunt cuprinse în aceast\ defini]ie lipsit\ de orice striden]\
ambele categorii de inamici ai românilor: comunismul
(inclusiv cu componenta sa iudeo-masonic\) [i partidele
politice angrenate f\r\ sc\pare în democra]ia de parad\.
Defini]ia, concentrat\ de Br\iloiu în cîteva rînduri, face,
totodat\, cît întreaga oper\ a lui Dr\ghicescu despre
psihologia poporului român. La polul opus lui Br\ileanu s-a
aflat, în mod paradoxal, Mircea Eliade, care considera c\
Legiunea este o mi[care revolu]ionar\, dar care nu apeleaz\
la ideologia marxist\: „Mi se pare foarte natural s\ nu existe
con[tiin]\ de clas\ în România – cînd [tiu c\ limba român\ nu
are dialecte, [i c\ poporul român s-a format în centrul unei
vaste arii începînd din mun]ii Tatra [i sfîr[ind în Balcani, f\r\
a[a numitele «mi[c\ri ciclonice». Mi se pare iar\[i natural ca
revolu]iile sociale s\ se fi f\cut în România firesc, «patriotic»,
oarecum în familie. Nu în]eleg de ce revendic\rile sociale,
juste, s\ se sus]in\ numai prin Karl Marx. Noi avem pe un
134 În Dr. {erban Milcoveanu, op. cit., vol. I, p. 71.

135 Ibidem, p. 77.
ISTORIA
Nicolae B\lcescu, pe un Bogdan Petriceicu Hasdeu, pe un

Eminescu – care cereau reforme sociale pe temeiuri
«rasiste» [i «patriotice»; se f\ceau, adic\, exponentul
]\r\nimii autohtone împotriva fanario]ilor [i a str\inilor
(nem]i, ru[i, evrei, bulgari)“136. Eroarea, în plan politic, a lui
Eliade venea din identificarea legionarismului exclusiv prin
dimensiunile sale tradi]ionale, adic\ în lipsa dimensiunii
realiste, a[a cum o lansase Eminescu [i o definise apoi
teoretic Marghiloman. Crezul tîn\rului Eliade era îns\ atît
de puternic ancorat în nevoia de schimbare a cursului nefast
pe care naviga România, încît îl [i considera realizabil:
„Cred în destinul neamului românesc – de aceea cred în
biruin]a Mi[c\rii Legionare. Un neam care a dovedit uria[e
puteri de crea]ie, în toate nivelurile realit\]ii, nu poate
naufragia la periferia istoriei, într-o democra]ie balcanizat\
[i într-o catastrof\ civil\“137. Cu un Mircea Eliade, care
vedea doar componenta spiritual\ a noii mi[c\ri de Dreapta,
[i cu realitatea României atît din 1937, cît [i din 2002 – „la
periferia istoriei, într-o democra]ie balcanizat\ [i într-o
catastrof\ civil\“ –, timpul a ajuns s\-i dea dreptate lui
Traian Br\ileanu.
Dac\ România mai are vreo [ans\ s\ devin\ un stat

economic dezvoltat [i cu civiliza]ie avansat\, atunci
Mi[carea legionar\ a lui Corneliu Codreanu, oper\ a unor
tineri adu[i la disperare, nu trebuie judecat\ în cartea de
Istorie numai prin crimele sale reu[ite, ci [i prin ceea ce a
ratat în planul schimb\rii politice.
Conform istoriografiei legionare, atît Mi[carea, cît [i

partidul ei, Garda de Fier, s-au încadrat, dup\ 1930, în sistemul
legal al vie]ii politice. În 1926, Codreanu candidase f\r\ rezultat
136 Mircea Eliade, Textele „legionare“ [i despre „românism“, Ed. Dacia,

Cluj-Napoca, 2001, p. 41, (edi]ie îngrijit\ de Mircea Handoca).
137 Ibidem, p. 63 (r\spunsul la ancheta Bunei Vestiri).
STOENESCU
la alegeri în jude]ul Putna. Apoi, atît el, cît [i secundul s\u,

Ion I. Mo]a, [i-au terminat studiile de drept în str\in\tate.
Mo]a î[i ia doctoratul la Grenoble cu teza La sécurité
juridique dans la Société de Nations, în care ar\ta sl\biciunile
acestei organiza]ii, incapacitatea ei de a ap\ra statele mici,
precum [i pericolul ca Societatea Na]iunilor s\ fie privit\ ca
o oficin\ evreiasc\. Este important de subliniat c\ sus]inerea
cu str\lucire a acestei teze l-a pus în gard\ pe Nicolae
Titulescu, ale c\rui teorii despre securitatea colectiv\ – bune
pentru viitor – erau a[ezate sub un mare semn de întrebare.
Ion Mo]a era un intelectual rafinat [i de perspectiv\, diferit de
Corneliu Z. Codreanu. Oricum, prin prisma caracterului s\u
dificil, acest fapt personal a stîrnit ura lui Titulescu împotriva
Mi[c\rii legionare. În 1934, pe cînd participa la Congresul
Fascist de la Montreux, Titulescu a pus poli]ia elve]ian\ s\-l
aresteze pe Ion Mo]a [i s\-i perchezi]ioneze locuin]a,
denun]îndu-l ca terorist venit în Elve]ia pentru atentate [i
asasinate. Dup\ constatarea neseriozit\]ii denun]ului calomnios,
autorit\]ile elve]iene s-au v\zut nevoite s\ ì prezinte scuze
delegatului român, iar Mo]a i-a trimis lui Titulescu o scrisoare
de amenin]are: „România de mîine, a noastr\, a tinerilor, care
se va înst\pîni cu siguran]\ [i, în curînd, va [ti s\ spele toate
aceste ofense de pe obrazul ]\rii“138.
În 1927 au fost înfiin]ate Legiunea Arhanghelului Mihail
[i primul cuib legionar în Bucure[ti. Pîn\ la lovitura de stat
dat\ de Maniu [i Carol în 1930, Mi[carea legionar\ strînge
adep]i din rîndurile studen]imii na]ionaliste, din rîndurile
clerului de jos [i î[i axeaz\ mesajul pe pericolul comunist.
Dar cum în viziunea legionar\ comuni[tii erau evrei,
campaniile sale de propagand\ au început s\ vizeze acele
locuri sensibile unde ]\ranii români intrau într-un conflict
direct [i imediat de interese cu evreii. Evrei printre ]\ranii
români existau numai în Basarabia, Bucovina [i Maramure[.
138Preot {tefan Palaghi]\, Garda de Fier spre re`nvierea României, Ed. Roza
V`nturilor, Bucure[ti, 1993, p. 23.
ISTORIA
Primul incident s-a ivit la Bor[a, unde protestele preo]ilor

ortodoc[i [i unitarieni împotriva evreilor boga]i au fost
folosite pentru o înrolare masiv\ a ]\ranilor în Legiune. S-a
declan[at un conflict deschis, care a dus la arderea unei case.
Ambele tabere se acuz\ reciproc. Vîntul puternic a r\spîndit
incendiul, dînd evenimentului un ecou na]ional. Au fost
aresta]i 50 de români [i 20 de evrei. Sub presiunea realit\]ii
c\ incidentul ini]ial fusese provocat de evrei [i sub presiunea
presei cu patronat [i direc]iune evreie[ti, to]i au fost achita]i.
Este îns\ de subliniat c\ incidentul de la Bor[a a vizat evrei
boga]i, care „exploatau [i sfidau s\r\cia ]\ranilor români“,
fapt care contrazice presupusul motiv anticomunist al
atitudinii legionarilor, cel pu]in în acest caz. În ultima decad\
a lunii iulie 1930, Mi[carea legionar\ organizeaz\ un mar[
impresionant în Basarabia, cu acordul [i îndrumarea
ministrului de Interne, Alexandru Vaida-Voevod. Proiectul
mar[ului fiind prezentat public de c\tre legionari, ac]iunea
a fost blocat\ prin protestele [i agita]ia propagandistic\ a
presei de Stînga, iar Vaida a fost schimbat din func]ie. Este
evident c\ planificarea unor ac]iuni propagandistice legionare
în Maramure[, Bucovina [i Basarabia lovea periculos în una
din problemele cheie ale „chestiunii evreie[ti“ din România.
Codreanu, probabil con[tient, ataca exact locurile unde statul
român – prin diferite guvern\ri democratice – acceptase
supravie]uirea evreilor, în a[teptarea momentului emigr\rii
masive spre Palestina. C\pitanul nu f\cea astfel decît s\
deschid\ un conflict care fusese închis prin coniven]a
guvernelor liberale [i conservatoare din trecut cu marile
organiza]ii evreie[ti interna]ionale, în schimbul sprijinului
pentru Unirea Principatelor, Independen]\ [i România Mare.
Cheia conflictului dintre legionari [i corpul politic al ]\rii era
faptul c\, dup\ ce România se constituise în c\min pentru
refugia]ii evrei – ace[tia p\strîndu-[i în marea majoritate cet\-
]enia str\in\ – dup\ primul r\zboi mondial, evreilor refugia]i
li s-a acordat cet\]enia român\, astfel c\ România a dobîndit
peste noapte o minoritate oficial\. De unde pîn\ atunci,
STOENESCU
implicarea masiv\ a evreilor în economia ]\rii putea fi

tolerat\, ca pasager\, în România Mare ea devenea o pro-
blem\ de sistem. Decizia lui Codreanu de „a coborî în mase“
prin atacarea direct\ a zonelor unde evreii intrau în contact cu
]\ranii români a fost lipsit\ de inteligen]\, c\utînd s\
foloseasc\ drept argument politic numai antisemitismul.
România nu era în situa]ia s\ poat\ tran[a aceast\ problem\
la primul protest al „tineretului ]\rii“. În plus, între timp se
mai petrecuser\ dou\ fapte reprobabile. Un anume Beza,
aromân revoltat de proiectul legii „Dobrogii noi“ al
ministrului Angelescu, p\trunsese în biroul acestuia [i tr\sese
cîteva focuri, f\r\ s\-l ating\. Presa de Stînga s-a gr\bit s\-l
prezinte pe Beza drept legionar, individul fiind, în realitate,
membru al unei grup\ri minuscule numite „Vlad }epe[“, pe
care Codreanu o considera „ceva neserios“. Ofensat de acest
neadev\r, Codreanu îl va ap\ra în proces pe Beza. În
decembrie 1930, legionarul Dumitrescu-Z\pad\, arestat
aiurea [i batjocorit de pres\ dup\ incidentul de la Bor[a,
p\trunde în cabinetul ziaristului [i liderului socialist Emanuel
Socor [i încearc\ s\-l împu[te, f\r\ succes. În urma acestui
incident, Legiunea a fost interzis\ prin ordinul noului
ministru de Interne, Ion Mihalache. „S-au f\cut perchezi]ii la
toate organiza]iile, s-au ridicat toate scriptele, s-au sigilat
sediile. Acas\, la Ia[i, precum [i la Hu[i, mi s-au r\scolit pîn\
[i pernele [i saltelele. Pentru a cincea oar\ mi se r\v\[ea casa,
luîndu-mi-se tot ce era în leg\tur\ cu Mi[carea, pîn\ la cele
mai mici însemn\ri pe care le aveam. Saci întregi, plini de
acte, scrisori, hîrtii, au fost ridicate din casele noastre [i duse
la Bucure[ti. Dar ce puteau s\ g\seasc\ la noi ilegal sau
compromi]\tor? Noi lucram la lumina zilei [i tot ce aveam de
spus, spuneam în gura mare. Credin]a noastr\ ne-o m\rtu-
riseam tare în fa]a lumii întregi“139. Tocmai aceasta era [i
marea problem\ a autorit\]ilor: Mi[carea legionar\ nu ac]iona
139 Corneliu Zelea-Codreanu, Pentru legionari, Ed. SCARA, Bucure[ti,

1999, p. 307.
ISTORIA
subversiv, nu-[i ascundea inten]iile [i î[i publica din timp

toate programele [i proiectele politice. La procesul din
27 februarie 1931, completul de judecat\ a fost nevoit s\-i
achite pe legionari. Iat\ ce con]inea sentin]a: „Nu se constat\
îns\ c\ cei ce recrutau [i cei recruta]i au întreprins vreo
ac]iune împotriva actualei forme de guvern\mînt statornicite
prin Constitu]ie [i nici nu au întreprins vreo ac]iune din care
s\ rezulte vreun pericol pentru Siguran]a Statului“140.
Dispari]ia cenzurii, deschiderea arhivelor [i tenta]ia
fireasc\ de a acorda aten]ie [i circumstan]e unui subiect
istoric interzis pîn\ acum nu trebuie s\ duc\ la glorificarea
Mi[c\rii legionare. Ea se vede, de la nivel panoramic, ca un
fenomen istoric controversat, înc\rcat de calit\]i, sl\biciuni [i
enigme, dar ca o pagin\ de istorie înscris\ totu[i în tipologia
vie]ii politice române[ti interbelice. Insisten]a publicisticii
legionare pe puritatea doctrinei [i a liderilor s\i se va umbri
mereu cu aspectele întunecate ale unor fapte ale sale. Este
adev\rat c\ i s-au pus multe crime imaginare în spate, dar va
fi greu s\ demonstr\m c\ o organiza]ie paramilitar\ [i agre-
siv\ se înfiin]ase [i ac]iona pentru scopuri de binefacere.
Dac\ acum neg\m caracterul ei str\in – acuzat nedrept de
du[manii s\i – suntem nevoi]i, tocmai de logica actului de
obiectivitate, s\ accept\m [i c\ Mi[carea legionar\ participa,
în felul ei particular, la lupta murdar\ de pe scena politic\
româneasc\, c\-[i negocia statutul [i c\ liderii s\i, în frunte cu
Corneliu Z. Codreanu, urm\reau [i interese politice
personale. Ceea ce analiz\m noi este ascensiunea Mi[c\rii
legionare prin erorile adversarului, ridicarea unui fenomen
politic românesc provocat de sl\biciunile sistemului
democratic din România [i care a atins un anumit succes
datorit\ unei succesiuni de inten]ii ratate de c\tre stat, pe plan
administrativ, juridic, economic [i social. Pe noi ne inte-
reseaz\ în continuare raportul între stat [i societate, în care
140 Ibidem, p. 313.

STOENESCU
a intervenit la un moment dat Mi[carea legionar\. De ce a

avut succes mistica sa religioas\? Oare, nu cumva, nivelul
slab de instruc]ie public\ [i de acumulare cultural\ – sarcini
definitorii ale statului – d\deau na[tere unor fenomene
delirante, comic-primitive de genul Petrache Lupu?
Programul anticorup]ie al Mi[c\rii legionare era o impro-
viza]ie propagandistic\ sau comb\tea o realitate vizibil\,
sim]it\ de fiecare cet\]ean? Ce se întîmpla cu Justi]ia
român\, în toate deceniile în care liderii legionari au trecut
prin procese intens mediatizate? Ce impact trebuie s\ fi avut
asupra popula]iei raportul dintre rechizitoriile exagerate [i
prost întocmite împotriva Mi[c\rii legionare [i sentin]ele
care o scoteau din cauze mai curat\ decît era? Cum trebuie
s\ fi privit „cet\]eanul turmentat“ distan]a de la amenin]\rile
legionarilor la adresa clasei politice, p`n\ la reac]iile contra-
dictorii ale acesteia, îng\duitoare sau brutale, lipsite de orice
direc]ie principial\?
Închis de mai multe ori [i achitat de tot atîtea ori,
Corneliu Z. Codreanu atrage aten]ia asupra lui [i produce un
efect tipic de reflux al simpatiilor populare, românii ajungînd s\
cread\ c\ aceast\ organiza]ie are ceva de spus, dar, mai ales, c\
are dreptate. O scurt\ privire a mecanismului ac]iune-reac]i-
une: `n prim\vara lui 1931 Codreanu este judecat. Rezultat:
la 31 august 1931, Codreanu este ales deputat în Parlamentul
României. În martie 1932, guvernul Iorga-Argetoianu
dizolv\ din nou Legiunea. Rezultat: la alegerile din iulie,
Legiunea p\trunde în Parlament cu 5 locuri! În 1933 se
declan[eaz\ campania de abuzuri [i crime împotriva Mi[c\rii
legionare. Rezultat: în 1937 ajunge al treilea partid al ]\rii,
dup\ PNL [i PN}. Era evident c\, pe m\sur\ ce Mi[carea
legionar\ î[i conducea activitatea în interiorul sistemului
politic legal al ]\rii, guvernele o interziceau stupid, iar
ac]iunile autorit\]ii r\spundeau din ce în ce mai mult la
solicit\rile presei de Stînga (evreie[ti) [i pe m\sur\ ce liderii
Mi[c\rii [i, în primul rînd Codreanu, nu reac]ionau decît prin
înf\]i[area abuzurilor, un relativ succes popular al legionarilor
ISTORIA
a devenit realitate. În ace[ti trei ani de zile, de debut ai

domniei lui Carol II sub conducerea camarilei, de criz\
economic\ acut\ [i de umilin]\ în fa]a finan]ei mondiale,
Mi[carea legionar\ intr\ categoric pe scena politic\ [i începe
s\ joace un rol ce nu mai putea fi ignorat. În jurul s\u roiau
tot felul de grupuscule na]ionaliste, unele chiar fasciste [i
naziste, tot felul de partidule]e ap\rute peste noapte [i
declarate de Dreapta, ba încercînd s\ reînvie Partidul
Conservator, ba copiind modele externe, toate neavînd nici
o [ans\ în zona influen]\rii procesului decizional al statului.
N-ar fi avut nici gruparea lui Codreanu, dac\ nu i se oferea
martirajul de c\tre o Putere minoritar\ etnic (camarila), de
ni[te guverne marionet\ [i de o pres\ de Stînga sinuciga[\.
Anul decisiv 1933. Anul 1933 a debutat cu un incident
semnificativ pentru imaginea pe care o proiectase deja
Legiunea în societatea româneasc\. La 24 ianuarie, de ziua
Unirii, studen]ii legionari depun o coroan\ de flori [i a[az\
o cruce la Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol.
Numai c\ vizavi de acest monument sacru (cam pe unde, în
perioada comunist\, a func]ionat un cinematograf) se aflau un
bordel, o cas\ de pariuri [i un cazino patronate de prefectul
Poli]iei Capitalei, Gavril\ Marinescu, tripoul fiind în realitate
o surs\ de venituri a regelui Carol. Dezv\luirea, pentru
întreaga ]ar\, a sacrilegiului f\cut de rege [i sluga sa a produs
furie la Palat. Ceremonia a fost reprimat\ brutal [i,
bineîn]eles, ecoul ei în popula]ie a fost major. Ea atingea, de
aceast\ dat\, elementele de credin]\ ale mesajului legionar,
mai ales c\ întreaga solemnitate fusese condus\ [i oficiat\ de
preo]i ai Patriarhiei. Un nou val de agresiuni se revars\
asupra Mi[c\rii în cursul anului 1933, legionarii fiind acuza]i
pe rînd [i la gr\mad\ c\ sunt „în slujba ungurilor“, „în slujba
Moscovei“, c\ primesc bani de la evrei, apoi c\ primesc bani
de la Hitler (care abia venise la putere [i nu [tia unde e
România), c\ „au o fabric\ de bancnote false la R\[inari“ etc.,
toate acuzele fiind de o prostie patentat\, adic\ oficializat\
prin girul acelora[i publica]ii care pretindeau c\ informeaz\
STOENESCU
corect [i util popula]ia. Vîna]i în acest fel, dar beneficiind [i de

impactul pe care l-a avut strecurarea public\ a informa]iei c\
Ambasada Japoniei din Bucure[ti îi ofer\ azil politic lui
Codreanu, ca solu]ie pentru persecu]iile la care este supus,
legionarii primesc în ochii popula]iei imaginea bine conturat\
a unor victime. A fost o alt\ grav\ eroare strategic\ împotriva
acestui curent politic înc\ nefixat solid cu r\d\cini electorale.
Jucînd mai departe pe scena politic\ [i dezv\luind involuntar
precaritatea programului politic [i slabele performan]e ale
parlamentarilor legionari, Mi[carea ar fi fost obligat\ s\ alea-
g\ una din dou\ c\i: s\ se deplaseze spre o posibil\ unitate a
Dreptei române[ti, în cadrul sistemului democratic – rezerv\
politic\ de tip clasic în fa]a ascensiunii na]ional-socialismului
european –, sau s\ treac\ la ac]iuni ilegale [i teroriste, care ar
fi epuizat-o rapid, mult înaintea r\zboiului. Pe cînd a[a, aura
ei de victim\ a avut foarte pu]ine contraargumente. Acest
tablou al evolu]iei de neoprit a Mi[c\rii legionare în simpatia
electoral\ a fost parte a calculului f\cut în 1933 de camaril\
pentru producerea unui eveniment dramatic, menit s\-i
opreasc\ prin [oc ascensiunea – asasinarea prim-ministrului.
În interiorul Mi[c\rii legionare se produceau în aceast\
perioad\ cîteva fenomene importante. În primul rînd,
Codreanu c\uta o solu]ie pentru contracararea atacurilor
venite pe adresa lui [i a Legiunii, ca urmare a ac]iunii
neinspirate de abordare frontal\ a „chestiunii evreie[ti“, în
miezul ei exploziv din Maramure[ [i Basarabia. Au fost
analizate trei solu]ii:
1. Emigrarea lui Codreanu în Japonia, pentru a putea fi
protejat, [i întoarcerea lui în momentul consacr\rii victoriei
na]ional-socialismului în Europa. Solu]ia a c\zut, Codreanu
refuzînd s\ p\r\seasc\ ]ara.
2. Intrarea în ilegalitate [i activitatea subversiv\, solu]ie
propus\ lui Codreanu de c\tre Iuliu Maniu141, care încerca în
141 Dr. {erban Milcoveanu, op. cit., vol. I, p. 36.

ISTORIA
acea perioad\ s\ apropie, ca bra] ac]ional al PN}, atît

Mi[carea legionar\, cît [i Partidul Comunist din România,
aflat deja în ilegalitate. Toate cele trei partide vor face cartel
electoral sau „pacte“ de neagresiune. În 1933 îns\ Codreanu
nu în]elegea s\ intre în ilegalitate, a[a c\ a respins propunerea
lui Maniu.
3. „Acceptarea arest\rilor [i a condamn\rilor, cî[tigarea
victoriei prin t\cere, suferin]\ [i r\bdare [i a[teptarea
împrejur\rilor de politic\ mondial\, cînd Mi[carea legionar\
va fi solicitat\ în lag\re [i închisori, fiind singura capabil\ de
a ap\ra, în timp util [i înainte de ireparabil, grani]ele [i inde-
penden]a ]\rii“142.
Aceasta din urm\ a fost solu]ia aleas\.
Ca cercet\tori în cîmpul istoriei, am putea fi tenta]i s\
credem c\ descrierea solu]iei g\site de Codreanu [i de
adjunctul s\u, inginerul Gheorghe Clime, a avut drept cauz\
teama de o pierdere rapid\ a for]ei politice, ca urmare a repre-
siunii, sau teama de o pierdere din mîn\ a controlului asupra
Mi[c\rii, prin apari]ia inevitabil\ a extremismului violent [i
terorist în rîndul membrilor, sau teama personal\ a lui
Codreanu c\ ar putea fi lichidat înainte s\ ajung\ la putere.
Totodat\, descrierea solu]iei alese ar putea fi un reflex
contemporan nostalgic al depozitarului acestei informa]ii,
istoricul legionar dr. {erban Milcoveanu. Toate aceste ipoteze
se pr\bu[esc îns\, atunci cînd analiz\m dou\ concepte ale
Mi[c\rii legionare, adoptate în anul 1933. Este vorba de
conceptul „perioadei de prigoan\“, lansat de conducerea
legionar\ în fa]a agresiunii tot mai violente a autorit\]ilor, [i
de conceptul „echipele mor]ii“, care a avut un cu totul alt
con]inut decît cel dat de propaganda comunist\ în lucr\rile de
istoriografie antilegionare.
Perioada de prigoan\ – în care se afl\ Mi[carea legionar\ [i
ast\zi, în 2002! – a definit întreaga manifestare antilegionar\,
142 Ibidem.
STOENESCU
complexul injuriilor [i calomniilor la adresa ei, precum [i rata

însp\imînt\toare a arest\rilor, torturilor, de]inerilor în
închisori f\r\ mandat, a asasinatelor [i a extermin\rilor la
adresa Mi[c\rii legionare, petrecute între 1933 [i 1940, între
1941 [i 1944 [i între 1948 [i 1965. Este interesant c\, la vîrful
Securit\]ii române din perioada Nicolae Ceau[escu, Mi[carea
legionar\ fusese reabilitat\ complet, subiect pe care îl vom
analiza în alt\ parte.
Echipele mor]ii nu au fost înfiin]ate ca grupuri de
asasini, organizate pentru a elimina adversarii politici.
Aceasta este produsul propagandei comuniste. Ele au fost
înfiin]ate pe principiul sacrificiului de sine, echipele fiind
formate din legionari care î[i asumau riscul mor]ii, de unde
le-a venit [i titlul neinspirat de echipe „ale mor]ii“. A[adar,
era vorba de moartea celor angaja]i prin jur\mînt în aceste
echipe, nu de forma]iuni preg\tite pentru a da mor]ii pe al]ii.
Distinc]ia prin nuan]\ este fundamental\. Înfiin]area Echipelor
mor]ii avea, de altfel, un scop imediat: erau grupuri de agen]i
electorali ai Legiunii, care [tiau c\ vor fi maltrata]i, aresta]i,
omorî]i în teritoriu pe timpul campaniilor electorale.
De altfel, lucrurile chiar a[a s-au întîmplat [i com-
portamentul lor a respectat întocmai jur\mîntul depus. La
campania din 1933, Echipa mor]ii a fost trimis\ pe traseul
Bucure[ti – Pite[ti – Rîmnicu Vîlcea – Tîrgu-Jiu – Turnu
Severin – Oravi]a – Re[i]a, avînd drept suport „logistic“
o camionet\ numit\ C\prioara [i 3 000 de lei pentru benzin\.
Dormeau [i se hr\neau prin sate, din mila oamenilor. Reac]ia
autorit\]ilor – între care se remarc\ prin brutalitate Armand
C\linescu – a fost de-a dreptul paranoic\: „La Tg. Jiu, la
Turnul-Severin, la Bazovici sunt urm\ri]i [i ataca]i de poli]ie
[i jandarmi. Ei [legionarii, n.a.] se a[az\ în genunchi în fa]a
revolverelor, cu piepturile deschise, acoperind ro]ile ma[inei
[jandarmii primiser\ ordin s\ împu[te cauciucurile
camionetei pentru a le opri deplasarea, n.a.]. La Oravi]a sunt
a[tepta]i cu mitraliere la marginera ora[ului [i aresta]i. Dup\
o zi, procurorul Popovici le d\ drumul, neg\sindu-le nici
ISTORIA
o vin\. Pentru c\ ei nu fac nimic, nu vorbesc nimic, nu ]in

întruniri. Merg [i cînt\. Atît“143. La Re[i]a, Codreanu este
împiedicat s\-[i ]in\ discursul electoral, apoi Echipa mor]ii
a plecat mai departe, spre Arad. În satul Chier s-a petrecut un
fapt semnificativ pentru descifrarea adev\rului, jandarmii
instigîndu-i pe ]\rani cu diversiunea c\ legionarii sunt „bande
de comuni[ti venite din Ungaria“. Ca urmare a agresiunii
f\cute de ]\ranii instiga]i astfel, legionarii sunt aresta]i [i
trimi[i în judecat\ „pentru rebeliune“, de[i ei fuseser\ pur [i
simplu victimele acestei violen]e, f\r\ s\ riposteze. Tribunalul
îi elibereaz\, siderat la descoperirea adev\rului, [i legionarii
sunt primi]i în aclama]ii de popula]ia româneasc\ a Aradului.
De aici, Codreanu, patru dintre membrii Echipei mor]ii [i
]\ranul c\l\uz\ Fr\]il\ pleac\ pe jos, 140 de kilometri, pîn\ la
mormîntul lui Avram Iancu de la }ebea. Între timp, ceilal]i
membri ai Echipei mor]ii ajung în satul-erou Mihal] – unde
se produsese în 1848 masacrul unguresc care a declan[at
lupta lui Avram Iancu – [i jandarmeria a blocat exact podul
care ì desp\r]ise pe agresori de victime în anul revolu]ionar
1848. Acest gest a trezit furia ]\ranilor [i „s-a încins o lupt\
care a durat dou\ ore“. A fost împu[cat un ]\ran [i omorît, iar
trei legionari au fost grav r\ni]i. Ceilal]i membri ai Echipei
mor]ii au fost du[i la Alba Iulia [i întemni]a]i – culmea! –
inclusiv în celula unde fusese Horea. Am putea crede c\
guvernul era compus din imbecili, dac\ a fost în stare s\ dea
ordine atît de stupide [i s\ scoat\ din anonimat, direct în
martiraj, un grup de tineri care cîntau [i f\ceau mar[uri. În
lungul [ir al campaniilor electorale violente din România
modern\ [i contemporan\, înso]ite adesea de crime politice,
cînd agen]ii liberali, conservatori sau ]\r\ni[ti mureau pe rînd,
func]ie de cine organiza alegerile, ac]iunea Echipei mor]ii era
un episod oarecare, de-a dreptul infantil. Mult mai important\
r\mîne îns\ atitudinea legionarilor, pentru care ceea ce s-a
143 Corneliu Zelea-Codreanu, op. cit., p. 361.

STOENESCU
întîmplat de data asta împotriva lor reprezenta o rupere a oric\-

rei conven]ii cu statul condus de camarila lui Carol II. {i acesta
este un alt punct de plecare al asasin\rii lui I.G. Duca.
În sfîr[it, la 10 iulie 1933, peste 200 de tineri legionari,
veni]i pe jos din localit\]ile lor de origine, se adun\ în satul
Vi[ani, de lîng\ Rîmnicu-S\rat, pentru a construi un baraj în
calea apelor rev\rsate ale Buz\ului. Chemarea lor fusese
f\cut\ de farmacistul Aristotel Gheorghiu, care dorea s\
opreasc\ inunda]iile devastatoare din regiune. Mi[carea
legionar\ a trimis mai întîi la fa]a locului ingineri
hidrotehni[ti [i speciali[ti în hidrologie, care apoi au întocmit
planurile tehnice ale construc]iei. La 10 iulie urma s\ se
deschid\ tab\ra de munc\ [i s\ se inaugureze organizarea
[antierului. Au fost ataca]i cu brutalitate de jandarmi din
ordinul lui Armand C\linescu, subsecretarul de stat la Interne
neinformîndu-se din timp c\ în rîndurile legionarilor se aflau
foarte mul]i elevi de liceu [i adolescen]i voluntari, copii de
12, 14 [i 16 ani. Reprimarea a luat astfel forma unei violen]e
barbare. Codreanu avea s\ declare: „Loveau în ace[ti copii cu
ura cu care ar fi lovit în cei mai mari du[mani ai neamului
românesc“. Revoltat de ceea ce s-a întîmplat la Vi[ani,
Corneliu Z. Codreanu îi va scrie o scrisoare prim-ministrului
Vaida-Voevod, în care va dezv\lui c\ marele b\rbat politic era
mentor al Mi[c\rii [i c\ el le recomandase s\ nu întreprind\
nimic violent. În „chestiunea evreiasc\“, tot Vaiva-Voevod le-a
cerut s\ se întoarc\ la îndemnul lui Eminescu, [i anume s\
combat\ prezen]a dominant\ evreiasc\ din economia
românesc\ prin munc\. De aici [i proiectul barajului de la
Vi[ani. În scrisoare exist\ [i o fraz\ cumplit\: „V\ voi spune
numai c\, de 10 ani, au obosit guvernele României Mari,
lovindu-ne“. Scrisoarea mai dezv\luia un am\nunt important:
construc]ia barajului de la Vi[ani fusese aprobat\ direct de
prim-ministrul Vaida-Voievod, avea avizul Ministerului
Lucr\rilor Publice [i pe cel al comisiei tehnice a Ministerului
Industriei [i Comer]ului. În aceste condi]ii, este evident c\
represiunea de la Vi[ani a fost condus\ de Armand C\linescu
ISTORIA
din ordinul camarilei, peste capul prim-ministrului [i al

guvernului. Vaida a protestat, [i acesta este un alt motiv, la
care s-a ad\ugat în parte [i interven]ia str\in\, al c\derii guver-
nului s\u, precum [i al aducerii lui Duca la Putere. Grigore
Gafencu nu a ratat ocazia s\ remarce: „S-a vorbit de nevoia
de a restabili ordinea public\. Or, dac\ guvernul Vaida a avut
vreun merit, e tocmai acela c\ a [tiut s\ potoleasc\ agita]iile
subversive [i s\ p\streze ordinea. Energic, cînd era nevoie,
dar, de cele mai multe ori, lini[tit [i în]eleg\tor, dl. Vaida a [tiut
s\ fac\ fa]\ [i tulbur\rilor de extrema stîng\ [i celor de extrema
dreapt\. S-a zis c\ ar fi sprijinit, cu îndemnuri [i bani, Garda
de Fier. E inexact. Vaida a [i controlat de aproape Garda de
Fier. Nu a intervenit cu brutalitate, fiindc\ avea convingerea
c\ o mi[care tinereasc\ [i na]ionalist\, oricare ar fi zelul ei de
a se manifesta, nu poate fi îndreptat\ [i potolit\ cu brutalitate.
A [tiut îns\ s\ o ]ie în frîu. {i, e mai mult ca sigur c\ din frîu
el n-ar fi sc\pat-o niciodat\. S-au alarmat de primejdia
na]ionalist\ unele cercuri str\ine [i unele cercuri jidove[ti.
Francezii s-au temut ca gardi[tii, fra]i buni cu hitleri[tii [i
fasci[tii, s\ nu înstr\ineze Fran]ei simpatiile române. Team\
neîndrept\]it\, fiindc\ o mi[care na]ionalist\, oricît de
înrudit\ ar fi, prin modelele ei, cu mi[c\ri similare din
Germania [i din Italia, nu urm\re[te, [i nu poate urm\ri, pîn\
la sfîr[it, decît interesele na]ionale ale ]\rii în care
d\inuie[te“144. Aceast\ însemnare a fost scris\ de Gafencu la
aflarea mor]ii lui I.G. Duca. Mai putem constata [i am\nuntul
c\ ac]iunea Echipelor mor]ii s-a petrecut în Banat [i
Transilvania, ocolind zonele ini]iale propuse în obiectivele
programatice, Basarabia [i Maramure[ul. Se descifreaz\ aici
neîndoios influen]a lui Alexandru Vaida-Voevod, declarat
„na[“ al Legiunii, dar [i credibilitatea informa]iei c\ acesta
avea o puternic\ influen]\ asupra lui Corneliu Z. Codreanu,
confirmîndu-ne pe deplin opinia lui Gafencu. În al doilea

STOENESCU
rînd, este de observat c\ principiile de sacrificiu suprem

consfin]ite în Echipele mor]ii au creat cu mare u[urin]\
fanatici, ace[tia fiind apoi facil de manevrat, ca în cazul
Stelescu, în afara misiunilor nobile [i legale cu care fuseser\
înfiin]ate aceste echipe.
Asasinarea prim-ministrului I.G. Duca a reprezentat o co-
titur\ pentru destinul principalilor actori ai vie]ii politice
române[ti [i a trasat, pentru noi actori, noi destine. Nicolae
Titulescu a fost acela care a insistat pentru îndep\rtarea lui
Puiu Dumitrescu [i a lui Nae Ionescu de la Palat, condi-
]ionînd prezen]a sa în guverne de îndeplinirea acestei
cerin]e. Într-o convorbire telefonic\ de la St. Moritz a mi-
nistrului de externe român cu Puiu Dumitrescu au fost
înregistrate [i urm\toarele fraze: „Pune placa ca (sic!) s\ rapor-
tezi textual, nu voi schimba: Duca a fost omorît [i nu se [tie
înc\ de cine, eu de voi fi omorît, va [ti nu numai ]ara, dar [i
Europa de cine“145. Asupra detaliilor asasinatului, Nicolae
Titulescu fusese informat de [eful Siguran]ei, Eugen
Cristescu, la o întîlnire confiden]ial\ din ianuarie 1934, la
care participase [i generalul de brigad\ Ion Antonescu146.
Prezen]a lui Antonescu într-un astfel de moment [i într-o
astfel de companie era determinat\ de rela]iile sale
informative, din pozi]ia de ata[at militar la Londra [i Paris,
cu Titulescu, dar [i din calitatea de ofi]er de contrain-
forma]ii, absolvent al [colii de spionaj [i contraspionaj de la
Versailles. Titulescu îl considera „omul“ lui, [i pentru felul în
care gestionase informa]iile din Fran]a în leg\tur\ cu
instalarea lui Carol Caraiman în str\in\tate [i pentru adeziunea
lui personal\ la orientarea anglo-francez\ a politicii
145 Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei Ion C. Br\tianu, vol. II, Ed. Albatros,
Bucure[ti, 1996, p. 268. (Placa, aluzie la faptul c\ Puiu Dumitrescu
înregistra pe plac\ toate convorbirile telefonice importante [i le prezenta
apoi regelui.)
146 Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti,
Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1995, p. 59.
ISTORIA
române[ti. Antonescu chiar a avut probleme, fiind rechemat

de la Londra în 1926 [i cercetat cu b\nuiala de a fi simpa-
tizant carlist. Este interesant îns\ c\, într-o întrevedere cu
Sabina Cantacuzino din decembrie 1940, Ion Antonescu îl
va indica drept vinovat de ceea ce se întîmplase pe peronul
G\rii Sinaia pe Duca:
„(Sabina Cantacuzino): Legionarii au înlocuit pe regele

Carol al II-lea [i d-ta e[ti [eful lor. {eful unui partid de asasini.
Ei au deschis în România era asasinatelor, necunoscut\ la noi.
(Ion Antonescu): Nu ei, Duca.
(Sabina Cantacuzino): Cum, Duca! Numai fire de
asasin nu avea Duca, [i de ar fi fost a[a, nu erai prieten cu el
pîn\ a murit [i nu ai fi r\mas bine cu d-na Duca dup\
moartea lui.“147
Trecînd peste am\nuntul c\ Sabina Cantacuzino nu st\tea

bine cu Istoria, era asasinatelor în România fiind deschis\
prin uciderea prim-ministrului Barbu Catargiu, în 1862,
b\nuiala c\zînd mult timp asupra liberalilor, ar fi extrem de
incitant s\ cunoa[tem ce i-a informat Eugen Cristescu la
întîlnirea secret\ din ianuarie 1934 pe Titulescu [i Antonescu,
de a ajuns viitorul mare[al s\-l considere vinovat de crime pe
I.G. Duca! Pare verosimil ca Ion Antonescu s\ fi interpretat
asasinarea lui Duca drept un act de legitim\ ap\rare din
partea Legiunii, dup\ ce el însu[i `l cunoscuse pe Codreanu.
În martie 1937, îi va spune lui Argetoianu: „Toat\ lumea a
fost indignat\ de omorîrea lui Duca, dar cum po]i s\ ceri
G\rzii de Fier s\ nu loveasc\, cînd tu, autoritate public\, faci
acela[i lucru?“148
Iat\, a[adar, o serie de evenimente premerg\toare asa-
sinatului din Gara Sinaia – care nu poate fi justificat oricum
147Sabina Cantacuzino, op. cit., p. 297.

148 Constantin Argetoianu, Însemn\ri zilnice, vol. II, Ed. Machiavelli,
Bucure[ti, 1999, p. 142.
STOENESCU
în fa]a umanit\]ii [i a dreptului – dar care evenimente

înf\]i[eaz\ un corp de consecin]e ale gravelor erori de politic\
intern\ din perioada interbelic\. Cînd facem bilan]ul [i
tragem linie, vom vedea c\ multe evenimente tragice din
deceniul care va urma î[i au originea în performan]ele sc\zute
ale democra]iei române[ti, în nenorocita lovitur\ de stat din
1930, în opera distructiv\ a camarilei [i în realitatea c\
„protec]ia“ pe care a asigurat-o României marea influen]\
francmasonic\ din 1859 pîn\ la 30 ianuarie 1933 – cînd a venit
Hitler la putere – s-a pierdut atunci cînd îns\[i marea
influen]\ francmasonic\ a fost lovit\ direct de nazism.
România a fost abandonat\ a[a cum era în 1933, un stat slab
[i corupt, misiunea ei european\ reducîndu-se doar la
salvarea evreilor. Numai Germania [i Rusia vedeau altceva în
România – un spa]iu strategic, important pentru asigurarea
sursei energetice (petroliere) în eventualitatea izbucnirii
oric\rui nou r\zboi în Europa.
Problema nu este c\ evreii ar fi vinova]i de tragedia
României interbelice, ci întîrzierea de a recunoa[te faptul c\
supravie]uirea [i afluxul popula]iei evreie[ti ostracizate din
Europa, în [i prin România, s-a produs cu mari sacrificii din
partea românilor. Atît timp cît aceast\ realitate nu va fi
recunoscut\, vor exista extremi[ti antisemi]i în România,
inclusiv în absen]a evreilor. Pe de alt\ parte, descrierea
obiectiv\ [i echilibrat\ a acestor evenimente nu poate s\ nu
conduc\ la concluzia c\ momentul de criz\ antisemit\ din
perioada 1938-1941 nu a ap\rut din senin, ci avea cauze
adînci nu numai în antisemitismul latent al popula]iei
române[ti, generat de formele istorice ale „chestiunii
evreie[ti“, dar [i în erori grave ale iudeo-masoneriei
occidentale. Dup\ asasinarea lui Duca, a urmat un nou val de
teroare asupra Mi[c\rii legionare. Procesul Nicadorilor a fost
îns\ un adev\rat triumf pentru Corneliu Z. Codreanu, achitat
împreun\ cu ceilal]i acuza]i de complot, iar pe cei trei asasini,
condamna]i pe via]\, i-a proiectat în dimensiunea legendar\.
Cert este c\, de la 30 000 de membri în 1933 – dintre care
ISTORIA
mul]i simpatizan]i ]\rani, pe hîrtie –, Mi[carea legionar\

ajunge în 1937 la peste 800 000 de membri [i simpatizan]i.
Adev\ra]i, cu istorie, partid [i scopuri clare!
Mi[carea legionar\ [i evreii
Din paginile de mai sus se izoleaz\ un aspect extrem de

delicat, foarte rar abordat în analize, dar constant dominat de
confuzie: în ce m\sur\ leg\tura între milioanele de evrei
r\spîndi]i de secole în lume [i a[a-numita iudeo-masonerie
a fost o realitate func]ional\. Chiar dac\ pare o vremelnic\
îndep\rtare de la subiectul dispari]iei violente a lui I.G. Duca,
credem c\ abordarea acestei teme aici se înscrie firesc în
problematica perioadei interbelice, iar anumite clarific\ri
factologice ajut\ în]elegerea felului în care s-a ajuns la
violen]\. În ultim\ instan]\, principala acuza]ie adus\ lui
Duca a fost executarea unui ordin venit de la francmasonerie.
A[adar, a fost „obsesia“ legionar\ a pericolului iudeo-ma-
soneriei întemeiat\ pe o fic]iune? Este plauzibil\ teza
[antajului francmasonic ocult exercitat asupra lui Duca
pentru a distruge Mi[carea legionar\? Pentru a-[i da un
r\spuns, fiecare om interesat de acest subiect dificil trebuie s\
porneasc\ de la o realitate m\surabil\, adic\ de la rezultate. Or,
în planul rezultatelor, presupusa organizare mondial\ într-un
guvern care dirijeaz\ procesele istorice din lume în favoarea
evreilor se dovede[te [i ast\zi, dup\ 11 septembrie 2001, un
lung [ir de catastrofe. De[i constituirea formelor interna-
]ionale de organizare centralizat\ ale evreilor se face
sim]it\ abia din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea,
activitatea a[a-numitei iudeo-masonerii nu prea las\ loc de
succese: 1. A ratat ob]inerea drepturilor civile pentru evrei în
momentul cel mai prielnic, anul 1848. 2. Prin striden]ele cu
care s-a manifestat în preajma Marilor Puteri pentru a exer-
cita presiuni asupra tinerelor state na]ionale, nu a reu[it s\
STOENESCU
produc\ decît antisemitism. 3. Sionismul, cea mai gene-

roas\ [i profund\ misiune a oric\rei structuri evreie[ti
dedicate emancip\rii na]iunii iudee, a avut foarte pu]ini
adep]i [i mai mult a creat frac]iuni în unitatea iudaic\. 4. Nu
a reu[it s\ conving\ Marile Puteri – [i, în primul rînd, Marea
Britanie – s\ deschid\ Palestina evreilor, pentru a dezamorsa
tensiunea german\. 5. Nu a reu[it s\ salveze de la masacru
6 000 000 de evrei europeni în timpul celui de-al doilea
r\zboi mondial. 6. A creat statul Israel, care nici ast\zi, dup\
o jum\tate de secol de la înfiin]area sa, nu-[i poate exercita
drepturile suverane na]ionale, conflictul din Orientul
Apropiat fiind în continuare deschis în jurul aceluia[i subiect:
dreptul de existen]\ a statului evreu în dimensiunile sale
teritoriale sacre.
Aceste preciz\ri mi se par importante pentru a în]elege
nuan]ele de abordare ale prezentului studiu, atunci cînd de-
monstreaz\ c\ mai nocive pentru situa]ia evreilor din
România au fost interven]iile din afar\, decît o presupus-pe-
riculoas\ activitate antiromâneasc\ a evreilor din ]ara
noastr\. Pe scheletul acestei demonstra]ii se a[az\ atît
aspectele extremist-antisemite ale Mi[c\rii legionare –
raportarea la iudeo-masonerie, ca inamic al României – cît [i
leg\turile discrete – financiare, umane [i chiar politice – pe care
Mi[carea legionar\ le-a avut cu evreii autohtoni. Trecînd peste
cele cîteva cazuri izolate de membri legionari evrei, analizarea
raporturilor Mi[c\rii legionare cu evreii, în alte coordonate decît
cele generalizatoare [i stereotipe, poate da r\spunsuri la situa]ii
paradoxale, cum este cea a întîlnirii de la sediul Mi[c\rii
legionare (Casa Verde) dintre Corneliu Z. Codreanu [i rabinul
David {afran sau cea a [ocantelor opinii ale lui Felix
Aderca (Edelstein) despre C\pitan. Iat\ descrierea întîlnirii
de la 11 februarie 1937 dintre rabinul David {afran [i
Corneliu Z. Codreanu, la Casa Verde din Bucure[ti:
„Intrasem `n Casa Verde la ora 1 [i 20. Vorbeam de acum
de peste dou\ ceasuri. Eram decis s\ mai r\mîn, pentru a ple-
ca limpezit. Nu era o discu]ie de cabinet, ci s-au amestecat
ISTORIA
aici durerile lumii. {tiam c\ l-am pus într-o situa]ie

delicat\. De afar\, r\zb\teau voci, care ne împiedicau s\ ne
concentr\m. Adev\rurile lui [i ale mele ardeau, chinuiau
gînd [i suflet, cer[indu-[i r\spunsuri, argumente, pentru a ne
desp\r]i ca prieteni. Venisem la el cu sinceritate. Îl v\d cum
se ridic\, îmi întinde mîna [i-mi spune: «Am avut mare
pl\cere de întîlnirea noastr\. Nu [tiu dac\ am rezolvat
probleme, dar am înv\]at f\rîme din taina infinit\ a credin]ei.
Eu nu am venit s\ provoc ur\ sau r\bufnire. Mi-e sufletul
curat. Nu [tiu dac\ to]i legionarii gîndesc ca mine. Dac\ un
evreu a fost lovit sau r\nit ori jignit pe plan moral, iart\-i pe
r\uf\c\tori. Ei nu-s decît oameni, poate chiar buni cre[tini. Nu
pe omul superior încerc\m noi s\-l [lefuim, ci pe omul-om».
Am plecat. Am cînt\rit mult ultimul s\u r\spuns. Am v\zut
în tr\irea lui un început de logic\. Apoi a venit t\v\lugul:
Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea, în
1938“149. Ce concluzii putem trage din aceast\ m\rturie
surprinz\toare a unui rabin despre [eful Mi[c\rii legionare?
F\r\ a insista în analiza numeroaselor sensuri umane, putem
afirma c\, în 1937, adic\ dup\ 18 ani de „practic\
antisemit\“, un rabin era primit la sediul Mi[c\rii legionare
[i discuta în termenii unei des\vîr[ite polite]i cu „asasinul“,
„antisemitul“, „fascistul [i nazistul“, cu „omul înc\rcat de
ur\ fa]\ de evrei“. Iar cuvintele acestuia au fost de iertare
pentru legionarii care au jignit moral sau r\nit un evreu,
numindu-i r\uf\c\tori!
Marea întrebare r\mîne mai departe aceea[i: de[i se
acuz\ cu atîta patim\ caracterul s\u antisemit, terorist [i
criminal, cî]i evrei a omorît Mi[carea legionar\ pîn\ la
venirea sa la putere din 1940, sub Horia Sima? Nici unul!
Cum putem explica, uitînd pentru o clip\ propaganda
antilegionar\ de sorginte marxist\, p\rerea unui intelectual
149 Duiliu Sfin]escu, Din luptele tineretului român, 1919-1939 (culegere de

texte), Ed. Buna Vestire, Bucure[ti, 1993, p. 232. (Apud David {afran,
Karl Marx antisemit, Ierusalim, 1979.)
STOENESCU
evreu de frunte, ca scriitorul Felix Aderca, despre Codreanu:

„Aderca, pe care l-am întîlnit asear\ la cercul sefard, unde am
vorbit amîndoi despre Baltazar, într-un fel de [ez\toare
«festiv\» – îmi spunea c\ deplor\ moartea lui Codreanu, care
a fost un mare om, o apari]ie genial\, o for]\ etic\ f\r\ seam\n
[i a c\rui «moarte de sfînt» este o pierdere ireparabil\“150.
Dup\ r\zboi, liderii Partidului Evreiesc au fost acuza]i de
comuni[ti pentru participarea la alegerile din 1937 în cartel
electoral cu Mi[carea legionar\: „În anul 1937, Mi[u
Benvenisti, care f\cea parte din conducerea partidului
evreiesc, cu ocazia alegerilor care au avut loc sub guvernarea
T\t\rescu, a acceptat ini]iativa lui Iuliu Maniu [i astfel
partidul evreiesc a încheiat un pact electoral din care a f\cut
parte Partidul Na]ional }\r\nesc, Partidul Liberal al lui
Gheorghe Br\tianu, Partidul Maghiar, legionarii [i partidul
lui Goga-Cuza“151. Poate c\ aceste cazuri nu sunt expo-
nen]iale, dar începe s\ devin\ din ce în ce mai clar c\
principalul adversar [i obiect al tematicilor antisemite ale
Mi[c\rii legionare din perioada codrenist\ erau acele for]e
denumite, generic, iudeo-masonerie, care, într-o viziune
na]ionalist\, ac]ionau pe plan extern împotriva intereselor
României. Probabil c\ au fost multe exager\ri în stilul de
atacare public\ a acestui adversar, probabil c\ [i sentimentele
sau interesele filogermane ale unui om de mare influen]\
public\, a[a cum a fost Nae Ionescu, au contat, dar faptul c\
ast\zi descoperim cu certitudine presiunile financiare [i
economice exercitate asupra României în 1933, c\ I.G. Duca
a acceptat distrugerea Mi[c\rii legionare ca garan]ie a unui
[antaj [i c\ în politica extern\ româneasc\ se petreceau fapte
grave, de profund dezechilibru, ne face s\ credem c\, dincolo
de oricînd-posibilele cauze personale, Corneliu Z. Codreanu
150Mihail Sebastian, Jurnal, 1935-1944, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996, p. 195.

151 Teodor Wexler, Mihaela Popov, Anchete [i procese uitate (1945-1960),
vol. II, ed. Funda]iei W. Filderman, Bucure[ti 2001, p. 712 (Sentin]a nr. 259
a Tribunalului Militar Teritorial Bucure[ti, Dosar nr. 593/954.)
ISTORIA
c\uta [i protejarea patriotic\ a unor interese strict na]ionale.

În aceast\ ecua]ie complicat\ [i cu multe necunoscute,
comportamentul comunit\]ii evreie[ti din România a înclinat
întotdeauna spre integrare, inclusiv prin formarea unui partid
politic evreiesc, spre în]elegerea problemelor României, spre
asigurarea unei supravie]uiri lini[tite pe acest p\mînt, spre
finan]area discret\ a unor activit\]i economice, sociale sau
culturale cu scop progresist, [i, în final, prin contribu]ia cu un
sfert din efortul de r\zboi al României la eliberarea
Basarabiei [i Bucovinei. Nenorocirea este c\, în mai multe
momente cheie ale destinului s\u românesc – 1878, 1919,
1940 –, aceast\ comunitate a fost nevoit\ s\ cear\ ajutorul
extern sau l-a cerut f\r\ s\ calculeze prea bine consecin]ele
sale în timp. Prin contagiunea greu de împiedicat a influen-
]elor externe, comunitatea evreiasc\ din România – solidar\
în majoritatea ei covîr[itoare cu capitalismul – a fost pus\
inclusiv în situa]ia de a fi asociat\ comunismului. Rela]ia
iudeo-masonerie – comunism s-a aflat la baza doctrinar\ a
antisemitismului Mi[c\rii legionare. S\ încerc\m s\ afl\m
dac\ avea dreptate.
Obsesia organiz\rii oculte

a puterii
Dou\ planuri ale lumii exterioare României au preocupat

istoricii. Primul se refer\ la evolu]ia situa]iei interna]ionale,
a marilor actori [i a intereselor economice care le determinau
atitudinile politice, plan în care ]ara noastr\ avea un rol cu
totul marginal; interesele ei na]ionale erau ignorate sau
subordonate unor scenarii superioare, func]ie de aderen]a
puterii din România la acestea. Al doilea plan este acela al
influen]ei, considerate de unii determinante, pe care au
exercitat-o Marile Puteri în mod direct sau prin vecini ai
no[tri asupra statului românesc de la Gurile Dun\rii, context
STOENESCU
în care noi am intervenit în r\zboiul balcanic, apoi am reu[it

s\ juc\m un rol important în strategia primului r\zboi
mondial. La sfîr[itul acestuia, România intra în plin paradox:
pe de o parte atingerea idealului unit\]ii na]ionale, pe de alt\
parte condi]ionarea existen]ei României Mari de subordo-
narea politic\ [i economic\, prin cedarea controlului asupra
bog\]iilor naturale (în primul rînd, petrolul), a c\ii principale
de comunica]ie (celebra Comisie dun\rean\) [i prin încet\-
]enirea a peste 250 000 de evrei, despre care ini]ial, cu multe
decenii în urm\, se convenise doar tranzitul spre Palestina.
Dac\ asupra influen]ei pe care au avut-o interesele Marilor
Puteri în destinul României, acest studiu a ar\tat c\ oricît de
dure au fost [i nedrepte, datoria noastr\ era s\ dezvolt\m un
stat puternic – cu democra]ie [i economie solide, în stare s\
sus]in\ o armat\ care s\ pun\ la respect vecinii [i s\
descurajeze scenariile desenate pe spatele nostru –, în privin]a
mersului lumii între r\zboiul fraco-prusian [i primul r\zboi
mondial, cu prelungirea sa în cel de-al doilea, ultimii ani
dezv\luie informa]ii importante, care fac evenimentele din
România mult mai inteligibile. Pe unul din traseele urm\rite
de acest studiu, cel al istoriei francmasoneriei, s-au petrecut
fapte semnificative, cu efect direct asupra evolu]iei Europei
în secolul XX. Analiza este îngreunat\ de preocup\rile pro-
fane ale unor exalta]i, precum [i de interesul altora de a vedea
în tot ceea ce se întîmpl\ un scenariu bine pus la punct [i
condus cu tenacitate [i atotputernicie de un guvern mondial,
eventual dominat de evrei. Pe de alt\ parte, fascina]i de aura
misterioas\ care plute[te asupra francmasoneriei, unii
încearc\ s\ se apropie de ea pentru a gusta din beneficiile
unui Centru de Putere, altul decît cel oficial. Paginile urm\-
toare au menirea de a ar\ta c\ subiectul francmasonerie
trebuie tratat cu realism [i luciditate, în baza unei document\ri
obiective [i prin apelul la autoritatea recunoscut\ în materie.
Ea este un fenomen istoric autentic, este adev\rat c\ a elaborat
scenarii grandioase [i le-a pus în aplicare, dar nu a fost [i nu este
singur\ în lume. Pentru aceast\ perioad\ pe care o analiz\m,
ISTORIA
francmasoneria ocult\ s-a implicat major în cursul istoriei

europene [i a influen]at-o indiscutabil, îns\ a produs [i reac]ii,
variante colaterale, multe [i dramatice e[ecuri. Din cele trei
produse ale sale: Democra]ie liberal\, Comunism [i
Na]ionalism extremist, ultimele dou\ au fost catastrofale
pentru omenire. Pentru a în]elege cum s-a ajuns aici [i,
implicit, de ce au avut parte românii de trei dictaturi între 1930
[i 1990, s\ analiz\m cîteva evenimente mai pu]in cunoscute.
De la început, vom reaminti c\ francmasoneria pe care
o analiz\m aici este cea speculativ\, îndep\rtat\, a[a cum am
ar\tat în volumul 1, de francmasoneria originar\, operativ\.
Chiar [i în condi]iile moderniz\rii francmasoneriei, începînd
cu sfîr[itul secolului al XVIII-lea, nu trebuie s\ uit\m nici
o clip\ c\ a existat [i exist\ francmasomerie de înalt\ ]inut\
moral\ [i dedicat\ misiunii sale spirituale nobile [i francma-
sonerie ocult\, implicat\ în politic\. Toat\ analiza care urmeaz\
se refer\ exclusiv la francmasoneria ocult\, implicat\ în poli-
tica european\ din perioada ar\tat\ mai sus.
În multitudinea de c\r]i despre francmasonerie, care au
fost tip\rite dup\ 1989 în România opin\m c\ doar dou\ sunt
un produs autorizat [i profesionist al subiectului: Istoria
Franc-Masoneriei (926-1960) de Radu Com\nescu [i Emilian
M. Dobrescu [i Ordinul Masonic Român, de Horia
Nestorescu-B\lce[ti.
E[ecul revolu]iilor din 1848 a fost primit ca o lovitur\ în
plin de francmasonerie, în calitatea sa de organizatoare.
Marile imperii reac]ionau acum prin reprim\ri violente, iar
serviciile lor de informa]ii au pornit activit\]i metodice de
cunoa[tere [i infiltrare în scop distructiv, astfel c\ putem
consulta liste de reac]ionari sau [efi ai poli]iei printre masoni,
f\r\ a fi siguri c\ aceast\ calitate era cea sincer\. Fenomenul
cel mai grav se producea îns\ în structurile francmasonice [i
în interiorul lojilor, acolo unde e[ecul revolu]iei democratice
liberale a împ\r]it membrii în dou\ tabere:
Adep]ii scenariului na]ionalit\]ilor fundamentate pe
democra]ia liberal\, care s\ fie unite într-o Lig\ sau Societate
STOENESCU
a Na]iunilor, pe proiectul mai vechi al Statelor Unite

Europene, copie a experimentului reu[it peste ocean.
Adep]ii scenariului comunist, inspirat de Karl Marx [i
dedicat tot unei unific\ri mondiale, dar pe cale revolu]ionar\, cu
apel la terorism [i crim\, avînd ca baz\ social\ muncitorimea [i
p\turile cele mai defavorizate, [i implicînd distrugerea claselor
„opresoare“, a religiei [i a statului capitalist.
Abia dup\ primul r\zboi mondial, francmasoneria gene-
reaz\ înc\ o ramur\ deviant\ a sa, na]ionalismul fascist [i nazist,
care a pornit din zona socialismului marxist, a negat valoarea
democra]iei liberale, ca [i acela, dar [i-a g\sit un drum
propriu, de inspira]ie p\gîn\ [i de esen]\ profund distructiv\.
El a format o „Dreapt\“, alta decît conservatorismul clasic,
îmbinînd elemente doctrinare din na]ionalism [i socialism,
acceptînd capitalismul [i unele elemente de religie, dar
preluînd interna]ionalismul agresiv. De[i pare un amalgam
doctrinar aberant, na]ionalismul extremist a avut succes timp
de dou\ decenii datorit\ unei conjuncturi favorabile [i
determinante. Concep]iile rasiste haotice ale lui Hitler din
perioada sa vienez\ au luat conturul unui sistem abia dup\ ce
austriacul a frecventat organiza]ia ocult\ Thule, dedicat\
demonstr\rii superiorit\]ii arienilor, dar al c\rei Mare
Instructor de Thule era evreul Erik Hanussen152.
Tentativa de a salva scenariul francmasonic ini]iat prin
domnia lui Napoleon III se terminase [i ea într-o catastrof\,
la Sedan, producînd un dezastru [i mai mare pentru societatea
ocult\: apari]ia unui nou imperiu, cel german. Pe acest fond,
ca urmare a ultimului puseu revolu]ionar francmasonic,
cunoscut cu numele de Comuna din Paris, care a dezgustat
cet\]enii [i societatea, „comuni[tii se vor separa formal de
Masonerie, creîndu-[i organiza]ii proprii, paramasonice. Ei
preiau celebra deviz\ Libertate – Egalitate – Fraternitate,
preiau principiul universalismului (interna]ionalismului
152 Radu Com\nescu, Emilian M. Dobrescu, Istoria Franc-Masoneriei

(1926-1960), Ed. Tempus, Bucure[ti, 1992, p. 50.
ISTORIA
proletar), precum [i diverse simboluri masonice (va deveni

celebr\ steaua în cinci col]uri care radiaz\). În toate
documentele comuniste se men]ioneaz\ anul 1870 ca anul în
care Franc–Masoneria s-a transformat în societate
reac]ionar\“153. Apari]ia acestui fenomen din interiorul
francmasoneriei a fost justificat de comuni[ti tocmai prin
e[ecurile repetate ale scenariului democratico-liberal, pe
ideea c\ burghezia, odat\ instalat\ la putere, va exploata în
continuare muncitorii [i ]\ranii la fel ca [i imperiile, dîndu-le
doar iluzia cet\]eniei. Francmasoneria comunist\ pleda
teoretic pentru o egalitate între to]i cet\]enii, dar c\uta s\
produc\ o iluzorie dictatur\ a proletariatului, pe cadavrele
cet\]enilor apar]inînd celorlalte clase. În final, comunismul
urma s\ se extind\ în toat\ lumea, creînd o societate f\r\ stat
în care fiecare prime[te ce are nevoie. Dup\ cum se observ\,
[i comunismul începea doctrinar la fel de aberant [i incoerent,
revendicîndu-se de la opera unui individ dezr\d\cinat [i
dezechilibrat moral, social [i etnic, Karl Marx. Cum ra]iunea
nu poate admite rezultate coerente din incoeren]\, va trebui s\
accept\m teza c\ cele dou\ ramuri francmasonice oculte –
destinate, a[adar, gestion\rii puterii politice – s-au desp\r]it
pentru c\ vedeau dou\ c\i diferite de ob]inere a puterii absolute
[i de domina]ie a lumii. {tim ast\zi c\, între comunism [i
nazism, a învins pîn\ la urm\ scenariul democra]iei liberale,
dar mai [tim c\ orice alt\ op]iune se pedepse[te cu bom-
bardament strategic. Mai important îns\ este c\ cele dou\ aripi
au intrat în conflict, generînd tot felul de efecte secundare, de
la sindicalism [i socialism parlamentar (social-democra]ie), la
na]ional-socialism [i excluderi rasiale. Pe fondul acestui
conflict, a ap\rut, suplimentar, problema evreiasc\. Anali[tii
serio[i ai fenomenului arat\ cu to]ii c\ francmasoneria nu
a fost un produs evreiesc [i c\ aceast\ organiza]ie a evoluat
f\r\ problema evreiasc\ mult timp. Ei sunt înclina]i s\ confirme
153 Ibidem, p. 36.

STOENESCU
aderen]a evreilor la anumite ramuri ale francmasoneriei

speculative, în interiorul c\rora ace[tia au g\sit nu numai
idealuri laice proprii, ci [i o întreag\ simbolistic\ [i un întreg
ritual aparent iudaic, dar fiind în realitate de extrac]ie
îndep\rtat\ egiptean\. A[a cum am ar\tat în primele dou\
volume, evreii au avut întotdeauna organiza]ii proprii,
c\utînd s\ se adapteze prin acestea societ\]ilor în care tr\iau,
realit\]ilor interna]ionale, dar [i urm\rind scopul legitim de
a-[i reg\si identitatea na]ional\ în interiorul unui stat propriu.
Punîndu-se, în Europa [i în Statele Unite, bazele principiului
na]ionalit\]ilor, a doua jum\tate a secolului al XIX-lea va
cunoa[te [i apari]ia na]ionalismului evreiesc. Este absurd s\
nu admi]i dreptul poporului evreu de a-[i constitui o na]iune
modern\, ceea ce presupune cunoscute elemente definitorii
ale na]iunii, între care [i teritoriul. Rezisten]a imperiilor,
precum [i rezervele [i limitele impuse de na]ionalismul
democratic liberal la cererea expres\ a evreilor de întoarcere
în teritoriul antic, au provocat un nou puseu antisemit, la mai
pu]in de un secol dup\ dezorganizarea Inchizi]iei. Eveni-
mentele care au poten]at na]ionalismul evreiesc au fost
afacerea Dreyfus [i pogromurile din Rusia154. S\ nu uit\m c\
programul panslavist al Imperiului ]arist avea ]inta final\ în
}ara Sfînt\, pe care în nici un caz nu voia s-o cucereasc\
pentru a o reda evreilor! În fa]a acestei ofensive antisemite, cel
mai puternic ordin francmasonic evreiesc – din care f\ceau
parte numai evrei – celebrul B’nai Birth american („Fiii
Alian]ei“) declan[eaz\ programul sionist. Sionismul nu
trebuie confundat cu alte proiecte evreie[ti moderne, pentru
c\ a reprezentat exclusiv lupta poporului evreu de a-[i
constitui statul propriu în Palestina. De[i nu to]i evreii au fost
sioni[ti, c\utînd supravie]uirea în alte state, acceptînd
asimilarea sau integrarea în alte na]iuni, sionismul a încetat
a[adar abia în momentul apari]iei statului Israel, în 1948.
154 Ibidem, p. 40.

ISTORIA
Sionismul s-a organizat ca sistem odat\ cu Congresul

Interna]ional Evreiesc desf\[urat la Basel în 1897. Cuplat la
metodologia francmasonic\ [i convins c\, pe fa]\, puterile
europene nu se vor m\cina în r\zboaie coloniale împotriva
arabilor [i de dragul evreilor, sionismul a hot\rît la Basel s\
ac]ioneze ocult asupra centrelor de putere pentru a le
determina s\ accepte `nfiin]area statului evreu în Palestina.
Mijloacele erau diverse, fie politice, fie economice sau
financiare, dar folosirea lor presupunea penetrarea structu-
rilor care gestionau atunci puterea. Acestea, din p\cate, nu
erau guvernele, ci lojile care le dirijau din umbr\. Astfel se
explic\ penetrarea masiv\ a lojilor de c\tre evrei [i, pe
fondul slujirii inclusiv a intereselor na]ionale ale acestora,
apari]ia iudeo-masoneriei. Antisemitismul nu a întîrziat s\
constate fenomenul, dar ceea ce pare c\ a alimentat reac]ia
violent\ a sa a fost constatarea c\ evrei se g\seau [i în
francmasoneria democrat-liberal\, [i în francmasoneria
comunist\. Pe aceasta din urm\, descoperind-o mult mai
permisiv\, dominînd-o categoric. Se construia astfel în
creierul unor mari filozofi germani o imagine piramidal\
extrem de periculoas\: în dreapta – puterea ocult\
democratic\, în stînga – puterea ocult\ comunist\, iar
deasupra lor, conducîndu-le pe amîndou\, puterea evreiasc\.
De aici, la ideea c\ evreii vor s\ domine lumea, s\ formeze ei
guvernul mondial [i s\ dirijeze procesele interna]ionale, nu a
mai fost decît un pas. Suplimentar acestei teze incendiare, a
fost formulat [i enun]ul c\ evreii, fiind foarte uni]i [i
urm\rind în final acela[i scop, comunic\ între ei organic, de[i
se afl\ aparent în cele dou\ tabere francmasonice opuse.
Altfel spus, evreul, cu toate c\ pare la prima vedere comunist
sau liberal, este, în realitate, numai evreu [i î[i urm\re[te
numai propriul interes. Tot propaganda antisemit\ ar\ta c\,
fiind foarte bine plantat în marea finan]\ interna]ional\ – prin
calit\]i proprii, spunem noi – evreul exponen]ial avea acces [i
la banii care mi[cau marile reforme, revolu]iile [i r\zboaiele.
„Spion“ în lojile din spatele democra]iei, conduc\tor în lojile
STOENESCU
comuniste, „st\pîn“ al banilor, evreul devine vinovat pentru

nedrept\]ile lumii. Tot de aici se explic\ [i de ce antisemitismul
a ap\rut din ambele curente politice.
O pagin\ important\ a antisemitismului a fost difuzarea
c\r]ii unui oarecare profesor rus S. Nilus, cu titlul Protocoalele
În]elep]ilor Sionului, care pretindea c\ dezv\luie deciziile
secrete luate de Congresul de la Basel. Textul, de[i s-a dovedit
un fals grosolan, circul\ [i ast\zi ca material antisemit.
Demonstrarea indiscutabil\ a falsit\]ii sale face ca orice
republicare s\ fie un act deliberat de antisemitism, ceea ce
este interzis de Constitu]iile statelor democratice. Dar atunci,
în 1902, antisemitismul prindea un sol bun peste tot unde
încerca s\ ac]ioneze comunismul: „O puternic\ surs\ a antise-
mitismului în epoc\ o constituie, de asemenea, teama
imperiilor europene (Austro-Ungaria [i Rusia) fa]\ de socia-
lismul radical [i de comunism. De la Karl Marx încoace mul]i
lideri [i activi[ti comuni[ti [i radical-sociali[ti erau evrei
franc-masoni. Pe atunci, lupta împotriva comunismului
echivala cu atitudinea antisemit\ sau – invers vorbind – o ati-
tudine filosemit\ denota convingeri politice de stînga. Iat\, de
exemplu, cum descrie A.S. Rappaport situa]ia din Rusia
]arist\: «Nu exista nici o organiza]ie politic\ în acest vast
imperiu care s\ nu fi fost influen]at\ de evrei sau condus\ de ei.
Partidul social-democratic, partidele socialist-revolu]ionare,
partidul socialist polonez, toate aveau evrei drept
conduc\tori»“155. Trebuie îns\ ar\tat c\, atît timp cît evreul
este identificat prin religia sa, p\r\sirea st\rii rabinice [i
adoptarea st\rii revolu]ionare implic\ pierderea identit\]ii
pure, pe care o invocau atît evreii sioni[ti, cît [i antisemi]ii.
Istoria a demonstrat c\ marii c\l\i comuni[ti nu au fost
obligatoriu evrei, c\ printre marii lideri nazi[ti erau [i evrei [i
c\ na]ionalitatea a însemnat foarte pu]in în imperiul crimei
ro[ii, cu stea sau cu svastic\. Nimeni nu a avut atunci timp [i
155 Ibidem, p. 41.

ISTORIA
interes s\ arate milioanele de evrei care tr\iau în s\r\cie,

luptau în armatele ]\rilor unde locuiau sau se chinuiau s\-[i
asigure supravie]uirea decent\ în mijlocul unor regimuri
xenofobe. Esen]a crimelor lui Hitler se afl\ tocmai aici,
pentru c\ tocmai aceste milioane de evrei f\r\ putere au fost
exterminate. El a f\cut asta sub acoperirea imaginii de
bol[evic, de iudeo-mason [i de Satana a evreului.
Deruta numero[ilor oameni de bun\-credin]\ [i a isto-
ricilor a venit din faptul c\, atît timp cît aplicau metodologia
criminal\ a lui Karl Marx, evreii marxi[ti cereau cu insisten]\
s\ fie considera]i comuni[ti, s\ se fac\ abstrac]ie de originea
lor etnic\, iar atunci cînd au c\zut în mîna Dreptei extremiste,
au abandonat rapid culoarea lor politic\ [i au început s\ strige
c\ sunt evrei. Cum la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial,
suprapunerea imaginii comunistului pe cea a evreului era
des\vîr[it\, criminalii comuni[ti evrei s-au sustras pedepsei,
suportînd doar aspectele na]ionaliste ren\scute sub sistemul
comunist: epurarea [i expulzarea. Aceasta este una din marile
diversiuni ale secolului XX [i, totodat\, una din cauzele
pentru care ast\zi se consider\ c\ atît nazismul, cît [i alte
mi[c\ri antisemite au avut [i o baz\ ra]ional\ pentru atitu-
dinea lor. Teza se sprijin\ pe cîteva idei greu de comb\tut
atunci, pentru c\ p\reau foarte logice.
În primul rînd, atît fascismul, cît [i nazismul au fost o reac-
]ie la pericolul bol[evic, definit nu atît prin victoria cuplului
Lenin-Tro]ki în Rusia, cît prin faptul c\ Asocia]ia Interna]ional\
a Muncitorilor, înfiin]at\ în 1864 (Interna]ionala I) [i
autodizolvat\ în 1876, se reînfiin]ase în 1919 la Moscova, de
unde era condus scenariul de cucerire a lumii prin comunism.
Caracterul antisemit luat de mi[c\rile na]ionaliste europene
venea din faptul c\, în spatele acestui proces, fusese
identificat\ iudeo-masoneria. Scenariul era simplu: Rusia
]arist\ a declan[at pogromurile sîngeroase împotriva evreilor,
provocînd emigrarea a peste 2 000 000 de evrei „orientali“
spre Vest, Vestul la rîndul s\u s-a opus „invaziei“ [i a c\utat
s\-i blocheze în ]\rile „tampon“ – Ungaria, Polonia [i
STOENESCU
România – apoi evreii s-au organizat [i prin activit\]i oculte,

favorizate de guvernele occidentale interesate în blocarea
emigr\rii, au finan]at, organizat [i desf\[urat revolu]iile
bol[evice din Rusia.
În al doilea rînd, ideea de piramid\ ocult\, avînd în vîrf
mi[carea na]ionalist\ evreiasc\, atingea sensibilitatea uneia
din mentalit\]ile mo[tenite de civiliza]ia european\ din
sursele sale culturale eline, care impunea o identificare
precis\ a inamicilor. Pentru asta, ca urma[i ai structurilor
juridice ateniene, europenii c\utau mai întîi identificarea unei
doctrine, a unui program, asocierea în jurul acesteia/acestuia
[i apoi combaterea pe terenul luptei politice deschise.
Aceasta era [i este baza parlamentarismului democratic.
Proliferarea organiza]iilor oculte într-o multitudine de mici
centre de putere, concurînd pentru o unificare subteran\ a pu-
terii, obsesia mediocrit\]ii de a construi un alt tip de elit\
decît cel aristocratic [i confuzia în stabilirea exact\ a tabe-
relor au atras aten]ia, cel pu]in prin diferen]\, asupra
coeren]ei, unit\]ii [i eficien]ei cu care opera na]ionalismul
evreiesc. De[i se ac]iona în numele democra]iei, iar modelul
atenian era mereu invocat, difuzia periculoas\ a taberelor
îndep\rtase decisiv civiliza]ia modern\ european\ de una din
Legile lui Solon, care îi obliga pe cet\]eni s\-[i precizeze clar
apartenen]a în momentul declan[\rii unui conflict. Solon
(640 – 558 î.Ch.) „a f\cut o lege special\ pentru ei, anume c\,
cet\]eanul care, în timpul unei tulbur\ri civile, nu se declar\
pentru un partid [i nu-i d\ ajutor la rigoare chiar cu armele,
s\ fie despuiat de onoruri [i scos din rîndul cet\]enilor“156.
Exemplul ne permite s\ constat\m c\, în mijlocul conflictului
între curentul democratic liberal [i vechile structuri imperiale
europene, sistemul democratic ce se voia introdus avea foarte
pu]ine leg\turi cu democra]ia autentic\, atenian\. Fascismul [i
nazismul au observat imediat aceast\ anomalie [i au
156 Aristotel, Statul atenian, Ed. Antet, f.a, p. 27.

ISTORIA
exploatat-o, propagînd larg ideea c\ ceea ce numeau

democra]ii democra]ie era o improviza]ie la baza c\reia se afl\
alte interese decît principiile generoase ale libert\]ilor
fundamentale ale omului, pacea [i binele general al omenirii.
A[a a ap\rut teza c\ democra]ia este un produs evreiesc [i, în
consecin]\, mai toate curentele na]ionalist-extremiste au legat
strîns, în doctrina lor, combaterea democra]iei de antisemitism.
Enigma ascensiunii lui Adolf Hitler. Întrebarea care se
pune tot mai des la începutul mileniului al III-lea, pe
dureroasa tem\ a celui de-al doilea r\zboi mondial, este cum
a reu[it un individ mediocru ca Adolf Hitler s\ ajung\ liderul
suprem al unei Mari Puteri [i, mai ales, s\ trezeasc\ fascina]ia
[i admira]ia a milioane de oameni din afara Germaniei? Este
de remarcat c\ toate fenomenele sintetizate mai sus au
circulat înainte sau mult înainte de apari]ia politic\ a lui Adolf
Hitler. Ar mai fi de ar\tat c\ na]ionalismul rasist a excelat
înainte în Anglia, cu referire la popula]iile din colonii, [i c\
s-a r\spîndit ca idee în Europa la sfîr[itul secolului al XIX-lea,
mai ales prin opera scriitorului britanic Houston Stewart
Chamberlain, ginere al lui Richard Wagner. Teoriile sale
asupra superiorit\]ii rasei nordice, anglo-saxone, care puneau
bazele filozofice ale unei alian]e germano-britanice pornind
de la puritatea ei rasial\, au avut cel mai mare impact asupra
tîn\rului Hitler, englezul H.S. Chamberlain fiind considerat [i
ast\zi de biografii dictatorului de mai tîrziu drept prim [i
decisiv mentor al evolu]iei sale politice. În anul 1905, cînd
Adolf Hitler avea doar 16 ani, la Berlin se inaugura
„Institutul pentru Puritatea Rasei“, dar dup\ modelul
institutelor similare de la Londra [i Stockholm157. Povestea
invent\rii na]ionalismului rasial de c\tre Hitler [i de c\tre
nazism ]ine de propagand\. Hitler [i nazismul au transformat-o
în sistem politic – asta este esen]a – [i felul cum au reu[it nu
]ine de lupta politic\ dus\ de Hitler [i acoli]ii s\i înainte de
157 François-Georges Dreyfus, Le IIIe Reich, Ed. de Fallois, Paris, 1998, p. 25.
STOENESCU
a lua Puterea – aceasta fiind preponderent socialist\ [i

populist-demagogic\ –, ci de hot\rîrea lui Hitler de a aplica
aceast\ politic\ dup\ ce a ajuns la Putere, a dat lovitura de
stat [i a primit sus]inerea a 90% din popula]ia german\.
Aceast\ cronologie a ascensiunii politice a lui Hitler este
obligatorie pentru a în]elege de ce a fost mult timp asociat
mi[c\rilor socialiste din Germania [i abia tîrziu a lansat
ideile sale de Dreapta. Aceast\ tez\ explic\ într-un fel [i
modalitatea prin care a reu[it Hitler s\ „p\c\leasc\“ Stînga
german\, dominat\ de evrei, [i s\ ajung\ la Putere, a[a cum
am ar\tat, cu imaginea unui individ nepericulos, adept al
unui socialism straniu, cu accente antisemite „declarative“.
Istoricul Emil Ludwig arat\ în cartea sa Hindenburg c\ în
anul 1932 se înregistreaz\ cea mai mare afluen]\ de
comuni[ti care trec în „sec]iunile de asalt ale lui Hitler“.
Astfel de hitleri[ti sociali[ti, trecu]i prin structuri francma-
sonice controlate de evrei, demagogi ai unor partidule]e
socialist-na]ionale cu cî]iva membri, erau destui în Germania.
S-a întîmplat s\ fie Adolf Hitler din Braunau. Primul s\u
drum de tîn\r provincial a fost la Viena.
Este interesant c\ în perioada decembrie 1912 – ianuarie
1913, la Viena activau simultan în subteranele politicii de
Stînga, dar f\r\ s\ se întîlneasc\, doi indivizi patibulari, un
austriac [i un georgian, unul în vîrst\ de 24 de ani, cel\lalt în
vîrst\ de 34 de ani. Prezen]a simultan\ în Viena cosmopolit\
a lui Adolf Hitler [i Iosif Stalin, tineri activi[ti ai ideilor
socialiste, a fost interpretat\ ca anecdotic\, dar este deja un
fapt istoric confirmat158. Nu avem date c\ s-ar fi întîlnit [i ar
fi colaborat cumva, dar cunoa[tem influen]a covîr[itoare pe care
a avut-o aceast\ perioad\ asupra destinului lui Hitler [i mai [tim
c\ ea a l\sat urme în concep]ia politic\ a lui I.V. Stalin. În
decembrie 1912 – ianuarie 1913, Stalin scrie la Viena una din
cele mai importante opere ale sale Marxismul [i problema
158 Paul Marion, Leur combat, Ed. Fayard, Paris, 1939, p. 16.
ISTORIA
na]ional\, a c\rei tem\ central\ este, în realitate, problema

evreiasc\. Mai întîi, Stalin arat\ c\ „valul de na]ionalism
r\zboinic pornit de sus [i întregul [ir de represiuni din partea
«celor care de]in puterea», care se r\zbunau pe regiunile de la
periferie pentru «dragostea lor de libertate», au stîrnit un
contraval de na]ionalism de jos, care lua uneori formele unui
[ovinism brutal. Înt\rirea sionismului printre evrei,
[ovinismul crescînd în Polonia, panislamismul printre t\tari,
înt\rirea na]ionalismului printre armeni, georgieni [i
ucrainieni, înclinarea general\ a micului burghez spre
antisemitism – toate acestea sunt fapte cunoscute tuturor“159.
Sionismul era privit de stalini[ti ca un „curent reac]ionar
na]ionalist, care a avut adep]i în rîndurile burgheziei [i
intelectualit\]ii evree[ti [i în p\turile cele mai înapoiate ale
muncitorimii evree[ti. Sioni[tii c\utau s\ izoleze massa
muncitoare evreeasc\ de lupta comun\ a proletariatului“160.
Teza aceasta, a pericolului reprezentat de conflictul între
„na]ionalismul“ de sus [i cel de jos, îl duce pe Stalin la
analiza operei lui Otto Bauer, lider [i teoretician al social-de-
mocra]iei austriece. Bauer considera c\ „autonomia na]ional\
nu poate constitui o revendicare a muncitorilor evrei“,
deoarece „societatea capitalist\ nu le d\ (evreilor)
posibilitatea de a se men]ine ca na]iune“ [i, în consecin]\,
prin faptul c\ evreimii nu i se poate asigura un teritoriu
propriu, ca atribut al na]ionalit\]ii, evreii nu au decît solu]ia
asimil\rii. Stalin atrage aten]ia c\ aceast\ tez\ a mai fost
sus]inut\ chiar de Karl Marx (Zur Judenfrage) [i de Kautsky.
Ca o concluzie a analizei sale, I.V. Stalin lanseaz\, înc\ din
1913, teza criminal\ c\ singura salvare de la asimilare [i
singura solu]ie pentru supravie]uirea na]ionalit\]ii
evreie[ti este interna]ionalismul proletar, preluarea
organic\ de c\tre evrei a comunismului de model sovietic.
159 I.V. Stalin, Opere, vol. 2 (1907-1913), Ed. P.M.R., Bucure[ti, 1949, p. 306.
160 Ibidem, p. 419.
STOENESCU
Stalin izoleaz\ o minoritate evreiasc\ în zona burgheziei,

pactizant\ a capitalismului [i inamic\ a na]ionalit\]ii
evreie[ti, [i arat\ c\ marea mas\ de milioane de evrei s\raci
[i comercian]i m\run]i, de mici afaceri[ti sc\p\ta]i [i
intelectuali agresa]i de na]ionalismele popoarelor în mijlocul
c\rora tr\iesc nu au decît [ansa victoriei comuniste în
întreaga lume. Pe acest temei stalinist s-a lansat, ca reac]ie
anticomunist\ [i antisovietic\, teza na]ionalismului extremist
de Dreapta conform c\reia comunismul este o crea]ie
evreiasc\ sau starea politic\ natural\ a evreilor. Redactînd în
acela[i an, 1913, Notele critice asupra chestiunii na]ionale,
Vladimir Ilici Lenin „reafirm\ primatul luptei de clas\ asupra
oric\rui alt principiu revolu]ionar, apartenen]a la un popor
fiind un lucru minor. Marxismul este incompatibil cu
na]ionalismul, marxismul reclam\ interna]ionalismul,
fuziunea tuturor na]iunilor într-o unitate suprem\,
precizeaz\ el“161. Aceast\ tez\ fundamental\ [i categoric\,
enun]at\ identic de Marx, Lenin [i Stalin, pus\ în practic\ de
ultimii doi, se opune categoric abera]iei doctrinare a unor
comuni[ti nostalgici de la noi, care au inventat nonsensul
„socialism na]ional“, pentru a defini epoca lui Ceau[escu.
Fenomenul de „na]ionalism controlat“ a ap\rut pentru a permite
supravie]uirea comunismului în România unui popor conser-
vator, na]ionalist [i rusofob.
Acolo, în Viena anului 1913, f\r\ s\ [tie, drumurile lui
Adolf Hitler [i ale lui I.V. Stalin se întîlneau, cel pu]in în pro-
blema crucial\ a rela]iei evrei-comunism.
Mi[cîndu-se în lumea numeroaselor partidule]e [i a tot
atîtea curente de Stînga germane, tîn\rul Hitler va întîlni
numero[i evrei la conducerea social-democra]iei, zon\ politic\
spre care Hitler se credea natural înclinat. El va fi influen]at
decisiv de liderul evreu Victor Adler, al\turi de care, majo-
ritatea suprastructurii social-democrate vieneze era de origin\
161 Thierry Wolton, Ro[u-Brun. R\ul secolului, Ed. Funda]iei Academia

Civic\, Bucure[ti, 2001, p. 226.
ISTORIA
evreiasc\. Alte dou\ curente politice, cel pangermanist condus

de Schönerer [i cel social-cre[tin al lui Karl Lüger, î[i
dezvoltau lupta politic\ vienez\ împotriva lui Adler prin apelul
la antisemitism. Hitler a avut de ales. Cum Lüger devine
primar al Vienei [i, în aceast\ calitate, îl ajut\ pe Adolf Hitler,
sco]îndu-l din mizerie, tîn\rul austriac î[i asigur\ aderen]a
politic\ printr-o tez\ la mod\: iudaism egal marxism162.
Subliniez din nou c\ Hitler nu are nici o contribu]ie original\
la aceste teze, nu este inventatorul curentului na]ional-socialist,
ci doar acela care, ajuns la Putere cu sprijinul complexului
militar-industrial german, l-a transformat în sistem politic.
Paralel cu evolu]ia anonim\ a mediocrului Adolf Hitler, în
Austria [i Germania interbelic\ se perpetueaz\ un fenomen
ciudat, venit cam de pe la sfîr[itul secolului al XIX-lea, [i
anume acela al antisemitismului promovat de personalit\]i
evreie[ti. O seam\ de personalit\]i bancare, culturale sau
ecleziastice cre[tine, de origin\ evreiasc\ sau chiar de credin]\
evreiasc\, se simt obligate (?) s\ se asocieze curentelor na]io-
naliste germane, legitimîndu-se ca germani, acuzînd evreimea
de lips\ de patriotism [i de tare seculare [i angajîndu-se în tot
felul de solu]ii asimilatoare sau migra]ioniste la adresa evreilor.
Pastorii luterani de origin\ evreiasc\ au fost cei mai vehemen]i,
dar printre antisemi]ii evrei s-au aflat [i un Walther Rathenau,
ministru de externe în 1922, sau un bancher de talia [i
notorietatea lui Meyer Carl Rothschild. Celebrul bancher avea
s\ declare: „În ce prive[te sentimentele antisemite, evreii ei
în[i[i sunt de blamat [i agita]ia actual\ trebuie atribuit\
arogan]ei lor, vanit\]ii lor [i insolen]ei lor indicibile163“. Parc\
ar fi cuvintele lui Hitler de mai tîrziu.
Un om anume l-a influen]at pe Hitler într-o zon\ greu de
sondat, cea a francmasoneriei. Doctrinarul revolu]ionar
german Möller van den Bruck era principalul autor al tezei
162Francois-Georges Dreyfus, op. cit., pp. 53-54.

163 Ibidem, p. 26. ({i noi avem un caz din aceea[i tipologie: Vasile
Alecsandri, aprig na]ionalist [i antisemit de origin\ evreiasc\.)
STOENESCU
distrugerii Germaniei de c\tre francmasonerie, tez\ pe care

Adolf Hitler a asimilat-o înc\ din clipa pierderii r\zboiului:
„Francmasoneria dinainte de r\zboi a preg\tit încercuirea
Germaniei. În timpul ostilit\]ilor ea a lucrat la ruinarea ei prin
cea mai perfid\ propagand\. Tot ea este aceea care a construit,
la Versailles, centura de fier destinat\ s\ sugrume energiile
poporului vecin. Ea este peste tot, în spatele tuturor
revolu]iilor din istoria modern\ [i contemporan\“164. Îns\,
înainte s\ tr\iasc\ deziluzia înfrîngerii germane – [i nu
întîmpl\tor înainte –, Adolf Hitler f\cuse parte din Societatea
Thule (Thulegesellschaft), condus\ de evreul Hanussen,
societate care era bran[a bavarez\ a Ordinului germanic fondat
în 1912, ca succesor al ordinului rosicruciat francmasonic.
Societatea Thule era, înc\ o dat\ deloc surprinz\tor, o copie
german\ a societ\]ii britanice Golden Down, fondat\ în 1887
tot pe tradi]ie rosicrucian\. Aceste dou\ societ\]i propo-
v\duiau existen]a unei ini]ieri transmise esoteric de un popor
originar pur, nordic [i dominator, de fapt, de acela[i complex
rasial anglo-saxon fic]ionar. Printre membrii Societ\]ii Thule
conduse de evreul Hanussen îi vom întîlni pe tinerii Hans
Frank (viitorul guvernator nazist al Poloniei), Rudolf Hess,
Heinrich Himmler, Alfred Rosenberg, capii regimului nazist
de mai tîrziu. Ce-o fi c\utat evreul Hanussen s\ propo-
v\duiasc\ superioritatea rasei germane [i dreptul acesteia la
suprema]ie mondial\, precum [i preg\tirea unor cadre de
n\dejde ale rasismului german este foarte greu de în]eles! El
ne este prezentat de apropia]i ai lui Hitler, cum a fost Otto
Strasser, ca un „Cagliostro al celuilalt medium care se numea
Adolf Hitler“165, ca un fel de mag al acestui grup. Cert este
c\, în momentul în care un alt membru al Societ\]ii Thule,
Helldorf, ajunge prefect al Poli]iei sub Hitler, prime[te [i
164 Edmond Vermeil, Doctrinaires de la révolution allemande (1918-1938),

Ed. Fernand Sorlot, Paris, 1938, p. 133.
165 Otto Strasser, Hitler et moi, Ed. Bernard Grasset, Paris, 1940, p. 34.
ISTORIA
ordinul de a [terge urmele activit\]ii lor francmasonice:

Hanussen este asasinat.
Nu exist\ o confirmare bazat\ pe documente autentice, dar
numero[i biografi evoc\ originea evreiasc\ a lui Adolf Hitler,
prin bunicul s\u, Alois Schicklgruber, zilier itinerant, care î[i
schimbase numele în Hiedler. Partea surprinz\toare din
povestea arborelui genealogic al viitorului Führer este c\ tat\l
s\u î[i schimb\ în 1876 numele din Hiedler în Hitler, nume
mult mai evreiesc decît cel purtat înainte! Cu toate c\
holocaustul evreiesc a cunoscut [i situa]ii schizofrenice, cum
este cea a marelui criminal nazist Reinhard Heydrich –
prezentat de presa german\ a anilor ’90 drept evreu care [i-a
distrus mormintele familiei din cimitirul iudaic [i a inventat
un întreg [ir de morminte ale familiei în cimitirul catolic din
Halle –, este foarte greu de demonstrat c\ antisemitismul lui
Hitler a fost consecin]a unui complex personal generat de
presupusa sa origin\ evreiasc\. El ne d\ de în]eles în Mein
Kampf ce-l deranjase în tinere]e la evrei: „Faptele acuzatoare
la adresa evreimii s-au adunat în ochii mei cînd am observat
activitatea ei în pres\, în art\, în literatur\ [i în teatru“ [i „Cînd
am descoperit c\ evreul era [eful social-democra]iei, a început
s\-mi cad\ o pînz\ de pe ochi“166. A[adar, „zugravul“ austriac,
ca [i „poetul“ Marx, [i-au ridicat revolta din ratare. Rata]ii \[tia
au fost capabili s\ adune în jurul ideilor lor zeci de milioane de
oameni, [i asta este, de fapt, marea problem\ inexplicabil\
a celor dou\ catastrofe planetare ale secolului XX. În lupta sa
împotriva conservatorismului creator de elite, marxismul a
reu[it s\ mi[te marea mas\ a mediocrit\]ii.
Hitler nu a inventat nimic. Biografia lui Adolf Hitler
este dominat\ – paradoxal pentru ceea ce s-a întîmplat mai
tîrziu – de evrei emblematici pentru un anume tip de
comportament dominat de lipsa logicii. A fost publicat\
recent în România o carte tulbur\toare – Brigitte Hamann,
166 Adolf Hitler, Mein Kampf, vol. I, Ed. Beladi, pp. 73 [i 75.
STOENESCU
Viena lui Hitler – care, pe cît este de bine documentat\, pe atît

este de incendiar\. Autoarea german\ identific\ precis
agitatorii care au influen]at destinul politic al lui Hitler în anii
de formare de la Viena [i ne dezv\luie c\ aproape to]i au fost
evrei de o anumit\ factur\.
Un anume Guido List î[i atribuise prin impostur\
particula de noble]e von [i organizase la Viena în preajma
anului 1900 o loj\ de tip francmasonic, finan]at\ de evrei
boga]i, al c\rei scop era – cu totul inexplicabil – elogiul
vechii culturi germanice p\gîne, demonstrarea existen]ei „în
timpuri imemoriale“ a unui popor arian (armani) în Nordul
înghe]at de unde au coborît în Europa din cauza frigului. Ei
ar fi format o ras\ nobil\, care se afla în secolul XX în r\zboi
cu rasele inferioare: mongolii, slavii [i... evreii. Chiar [i dup\
ce orbe[te în 1902, List continu\ s\ influn]eze cercurile
na]ionaliste exaltate prin „viziuni“ pangermaniste [i antisemite,
astfel c\, în anul 1911, se înfiin]eaz\, cu destul de mul]i
adep]i, organiza]ia ocult\ Höhe Armanen Offenbarung
(HAO) – Înalta Revela]ie Arman\, menit\ s\ propov\duiasc\
ideile poporului germanic superior [i dominant care trebuie
s\ se purifice de infiltra]iile popoarelor inferioare, în primul
rînd de evrei. Este interesant c\ acest List, care organizase
o loj\ francmasonic\ [i era finan]at de evrei, conducea în acei
ani cele mai vehemente atacuri împotriva francmasoneriei,
evreilor [i Bisericii Catolice. Cînd moare, în 1919, organi-
za]ia sa genereaz\ alte organiza]ii de tip francmasonic, între
care [i Societatea Thule, dedicate abera]iilor despre rasa pur\
arman\ venit\ dintr-un imperiu al ghe]urilor [i care trebuie s\
extermine rasa iudaic\. Faptul [i mai straniu al acestor
organiza]ii pangermaniste de la care [i-a ad\pat Hitler toat\
ura este c\ vehiculau un sistem de simboluri compozit sau,
mai corect spus, un talme[-balme[ de semne politice în care
se reg\seau ro[ul comunist, albul conservator, negrul prusac
[i svastica p\gîn\. Credin]a unor oameni ai timpului în
aceast\ amestec\tur\ de simboluri ne conduce mai pu]in la
ISTORIA
concluzia c\ a fost o improviza]ie a unui refulat [i mai mult

la ideea unui un act deliberat de diversiune.
Dup\ moartea lui List, activitatea public\ de propagare a
ideilor pangermaniste rasiale este preluat\ de un anume Lanz
von Liebenfels, pe numele real Joseph Adolf Lanz, evreu
ajuns c\lug\r cistercian. În 1900 p\r\se[te Biserica [i
întemeiaz\ „Ordinul neotemplier“, dup\ ce modific\ numele
[i identitatea p\rin]ilor s\i. Principalele sale atacuri sunt
îndreptate împotriva Bisericii Catolice, din care abia ie[ise,
accentuînd, pentru aderen]ii s\i [i pentru publicul vienez în
derut\, caracterul p\gîn al purit\]ii germane. {i acest evreu se
manifest\ ca antisemit violent, a[ezînd evreii [i preo]ii
catolici în aceea[i categorie de inamici ai rasei germanice.
Mai important\ pentru biografia lui Lanz este înfiin]area
revistei OSTARA, sursa principal\ de informa]ie a lui Hitler
în formarea concep]iilor sale antisemite. Hitler nu a ]inut cont
de faptul c\ acel Lanz, atunci cînd d\dea exemple de indivizi
ai rasei blonde arian-germanice din mediul vienez, numea
mai tot timpul personalit\]i evreie[ti ale timpului, fapt care
a trezit reac]ia unor medici [i antropologi de ]inut\ [tiin]ific\.
Mai important\, pentru biografia lui Hitler, de data aceasta,
a fost o tez\ anume a lui Lanz, al c\rei caracter era clar
politic: „Noi o lu\m spre Dreapta, evreii spre Stînga, nu vrem
decît o separare net\“167. Peste ani, Hitler va da de în]eles c\
ostilitatea lui Liebenfels fa]\ de Biserica Catolic\ provenea
din supunerea sa la practici homosexuale în timpul
noviciatului s\u.
Un alt precursor al nazismului a fost Hans Goldzier, un
evreu care conducea o campanie isteric\ despre rasa vigu-
roas\ germanic\, dotat\ cu o energie divin\ superioar\, [i
care a n\scut poporul german creator, în contrast cu celelalte
popoare parazite. Evreii erau identifica]i drept p\duchi [i
lipitori. De asemenea, citîndu-l pe Goldzier, Adolf Hitler va
167 Brigitte Hamann, Viena lui Hitler. Anii de ucenicie ai unui dictator,
Ed. Vivaldi, Bucure[ti, 2000, p. 379.
STOENESCU
preciza c\ de la acesta a luat ideea, foarte important\ pen-

tru comportamentul lui de mai tîrziu, c\, în drumul s\u
politic, „conducerea acestei lumi trebuie s\ o înf\ptuim cu
anglo-saxonii“. În portofoliul concep]iei lui Hitler despre
lume a intrat de timpuriu [i „opera“ tribunului evreu Otto
Weininger, convertit la protestantism. El considera c\ evreii
sunt din aceea[i ras\ cu mongolii [i negroizii din Africa [i
America [i c\ trebuie îndep\rta]i din via]a public\, din cauza
„inferiorit\]ii“ lor. Autoarea Brigitte Hamann g\se[te la
Weininger cel mai clar exemplu de „criz\ de identitate
iudaic\“, a[a numitul morbus iudaicus, în care evreul se
converte[te religios [i devine acuzator violent la adresa
originii sale. În plus, el se transform\ în propov\duitor în
exces al unor legende despre rasa pur\, pe care le îmbog\]e[te
cu fantezii noi [i mai extravagante, pentru a-[i legitima
desp\r]irea de trecutul s\u iudaic. Cînd Weininger s-a sinucis
la vîrsta de 23 de ani, în plin\ criz\ de identitate, notorietatea
sa s-a transformat într-un adev\rat mit, anume mitul
sl\biciunii „genetice“ a rasei iudaice. Citînd atacurile
antisemite ale lui Weininger, Adolf Hitler va declara: „Eu
sunt un adev\rat prunc nevinovat în compara]ie cu aceste
m\rturisiri despre evrei f\cute de evrei“168.
Antisemitul de cea mai mare violen]\ în epoc\ a fost
totu[i scriitorul vienez Arthur Tubitsch, care s-a retras în
1909 din Comunitatea Iudaic\ a Vienei declarînd categoric:
„Nu sunt evreu, n-am fost [i nici nu voi fi vreodat\“. Mai
pu]in preocupat de exaltarea rasei pure germanice, Tubitsch
se ocup\ de campanii feroce împotriva evreilor, pe care îi
prezint\ ca erotomani [i nevrotici, atr\gînd aten]ia asupra
unui „plan“ iudaic de „infectare“ a rasei germanice prin
c\s\torii dirijate între b\rba]i evrei [i femei germane. Cum
filia]ia la evrei este stabilit\ pe linie matern\, „planul“ nu
putea avea scopul supravie]uirii în exil a poporului evreu –
168 Ibidem, p. 396.

ISTORIA
cum clamau liderii acestuia, cerînd în]elegere [i toleran]\ –,

ci un act deliberat de „înlocuire“ a poporului german,
sl\bindu-l [i distrugîndu-l din interior. Aceast\ idee a unei
min]i bolnave, venit\ din partea unui evreu, a început s\
cî[tige credibilitate, tocmai pentru c\ venea de la un evreu
notoriu. Hitler s-a întîlnit cu Tubitsch la München [i, impre-
sionat de vehemen]a antisemit\ a acestuia, precum [i de felul
cum propov\duia ideile de „domina]ie mondial\ a evreilor“ [i
„alian]\ a evreilor cu socialismul“, îl propune pentru
func]ia de ideolog al partidului nazist, în locul lui
Rosenberg169. În 1935, Hitler va recomanda apropia]ilor
lectura operei lui Tubitsch: „Citi]i cu aten]ie fiecare
propozi]ie. I-a demascat pe evrei ca nimeni altcineva“.
Acest curent ideologic aberant, care se pierdea în
dezordinea ideologic\ a Vienei dar genera, pentru mai tîrziu,
un nucleu decisiv de antisemi]i provenind din mediile
rata]ilor, r\mîne [i ast\zi inexplicabil, f\r\ a se putea stabili
dac\ a fost vorba de o ac]iune deliberat\ cu scopul de a na[te
o alternativ\ la Biserica Catolic\, marele adversar al
iudaismului [i al francmasoneriei, sau a fost rezultatul unei
crize de identitate a cîtorva dezaxa]i, de tip Karl Marx. Pentru
c\, ceea ce au în comun to]i ace[ti indivizi, dincolo de tezele
rasiste, este asem\narea destinului lor personal cu cel al lui
Karl Marx, evreul trecut la cre[tinism, devenit adulator
exaltat al acestuia, respins [i batjocorit, pentru ca, în final, s\
caute r\zbunare, ca orice refulat [i ratat, împotriva întregii
lumi nerecunosc\toare. Nu [tim în ce m\sur\ Hitler a fost
urm\rit de posibila sa origine evreiasc\ – ea pare, în opinia
noastr\, pu]in probabil\ – dar trebuie s\ constat\m c\, în
c\minul de nefamili[ti din Brigittenau [i la azilul din
Meidling, unde evreii reprezentau o minoritate, Hitler s-a
asociat acestei minorit\]i, de[i s-ar fi putut ata[a majorit\]ii
germanice. Toate cercet\rile asupra biografiei sale, dar mai
169 Ibidem, p. 401.

STOENESCU
ales constat\rile Brigittei Hamann, îl plaseaz\ pe tîn\rul

Hitler purtînd barb\ [i p\rul lung în grupul evreilor
Neumann, Löffner, Redlich, Robinson. El î[i vindea
acuarelele numai negustorilor evrei Morgenstern,
Landsberger, Altenberg. Este posibil ca, frecventînd acest
grup, Hitler s\ fi dat de în]eles c\ este evreu în aceast\
perioad\ [i de aici s\ vin\ legenda originii sale iudaice. Cu
toate acestea, descoperind c\ azilurile respective nu erau
evreie[ti, iar evreii reprezentau acolo o minoritate redus\ ca
num\r, întrebarea asupra aderen]elor „rasiale“ ale lui Hitler
din tinere]e r\mîne f\r\ r\spuns. Este posibil îns\ ca secretul
acestui anturaj s\ fie legat de ideile politice comune ale
indivizilor din acest grup, adic\ de ceea ce putem numi
„perioada de formare a concep]ie sale politice“. Cu toate
acestea, ceea ce [tim noi c\ a fost [i reprezentat Hitler dup\
1933 [i pîn\ în 1945, de[i a fost puternic influen]at de trecutul
s\u ideologic, se dovede[te a fi determinat de ceea ce a sim]it
[i vrut na]iunea german\, în marea ei majoritate, la sfîr[itul
primului r\zboi mondial.
Controversa Furet-Nolte. Lungul [ir al revolu]iilor [i
r\zboaielor ini]iate de francmasoneria ocult\ (1776, 1789,
1830, 1840, 1848, 1870, 1918) a creat o uria[\ mas\ de
manevr\ dintr-o popula]ie dominat\ de frustr\ri generate de
noutatea [ocant\ a programelor revolu]ionare republicane, de
violen]a punerii lor în practic\ [i de reac]iile excesiv represive
ale imperiilor. A[adar, pericolul interna]ionaliz\rii
bol[evismului, ca noul centru de putere mondial, a permis
ie[irea na]ionalismului din limitele sale principiale, mai ales
din caracterul s\u ra]ional, precum [i succesul la unele na]iuni
puternice, drept a treia cale ideologic\ [i doctrinar\. Cum [tim
c\ a treia cale nu exist\ între democra]ie [i comunism, va
trebui s\ accept\m c\ nazismul s-a desprins din una dintre ele.
Tema se dezbate ast\zi – mai mult la nivelul parit\]ii între
vinov\]iile naziste [i comuniste asupra holocaustului dintre
1942 [i 1989 – [i [i-a atins vîrful în coresponden]a dintre
François Furet [i Ernst Nolte. C\utînd s\-l combat\ pe
ISTORIA
colegul s\u german, istoricul francez emite – pe fondul unei

logici atr\g\toare, dar inevitabil socialiste – dou\ idei
surprinz\toare. Prima lanseaz\ teza c\ fascismul [i
comunismul sunt produse ale liberalismului, deoarece
„dezvolt\ împreun\, într-o manier\ radical\, contradic]iile
liberalismului“170, evoluînd paralel în Europa pîn\ au ajuns
s\ se confrunte. Geometric, este un nonsens, dar filozofic
poate fi acceptat. A doua idee, care este totu[i legat\ de prima,
arat\ c\ desf\[urarea cronologic\ a ideologiilor criminale –
marxism, bol[evism, fascism, nazism – este o capcan\,
deoarece nu s-au condi]ionat una pe alta cronologic. Adic\,
în[iruirea în timp a marxismului, dup\ care a venit
bol[evismul, fascismul [i apoi nazismul nu are nici o rele-
van]\, deoarece ar fi evoluat separat din liberalism. Oricum,
pe tot excursul s\u epistolar François Furet folose[te cu
abilitate, dar speculativ, termenii marxism, comunism,
bol[evism, socialism, ca [i cum ar fi ideologii distincte, [i nu
acela[i lucru în etape diferite. Filozofînd pe tema (nedemn\)
a „fundalului melancolic al sfîr[itului de secol“, în care
gînditorii dezbat inutil compara]iile între comunism [i
nazism, Furet încearc\ înc\ o dat\ s\ distrag\ aten]ia de la
o cronologie implacabil\ [i sfîr[e[te prin a sugera c\
introducerea democra]iei [i a liberalismului în Europa, prin
revolu]ii sîngeroase [i r\zboaie, a creat comunismul [i
nazismul, l\sînd o dîr\ de sînge în istorie pe care trebuie s-o
privim cu indulgent\ deta[are. Pe de alt\ parte, teza
vinov\]iei democra]iei pentru apari]ia comunismului îl pune
pe Furet al\turi de Adolf Hitler, ale c\rui baze doctrinare erau
identice: „În Europa occidental\ de ast\zi, democra]ia este
precursoarea marxismului, care nu poate fi conceput f\r\ ea.
Ea este, pentru aceast\ crim\ mondial\, terenul de cultur\
unde se poate propaga epidemia“171. Ernst Nolte r\mîne îns\
170 François Furet, Ernst Nolte, Fascism [i comunism, Ed. Univers,
Bucure[ti, 2000, p. 28.

171 Adolf Hitler, Mein Kampf, vol. I, Ed. Beladi, Bucure[ti, 1997, p. 89.
STOENESCU
lucidul acestei coresponden]e esen]iale [i, citînd tot un

francez, aduce lucrurile la o sintez\ ra]ional\: fascismul a fost
o încercare de a copia bol[evismul, f\r\ teoria proletariatului,
adic\ f\r\ partea utopic\ a marxismului172. Introducerea în
sistem a libert\]ilor fundamentale ale individului, a celor mai
generoase principii ale drepturilor omului [i ale democra]iei,
f\cîndu-se în subteranele politicii prin conspira]ii, organiza]ii
oculte, scenarii [i planuri secrete împotriva unor imperii
vetuste [i ireformabile, a permis nu numai dirijarea unor
procese politice, sociale [i economice progresiste, dar [i
dezvoltarea pîn\ la maturizare a concep]iei comuniste nega-
]ioniste [i distrug\toare, întemeiat\ pe terorismul permanent,
adic\ pe violen]\ la nivel de mas\. Secolul XX a fost faza
critic\ a unui proces întins pe trei veacuri, momentul de istorie
în care scenariile au ie[it la suprafa]\ [i s-au confruntat sîngeros,
cu zeci de milioane de victime. Dac\ au existat dou\ curente
n\scute în secret [i care s-au ciocnit în secolul XX, acestea nu
au fost fascismul/nazismul [i leninismul, ci marxismul [i
democra]ia liberal\. Leninismul (stalinismul) [i fascismul
(nazismul) s-au confruntat pe fa]\, militar. Dac\ vei coborî la
nivelul confrunt\rii ideologice dintre ele, vei descoperii
identit\]i inconfundabile, care ar fi justificat alian]a, nu
conflictul. A[a s-a n\scut Pactul Molotov-Ribbentrop! A[a a
gîndit Stalin pîn\ în ultima clip\ a atacului din 22 iunie 1941.
Ne putem întreba, bineîn]eles, cî]i dintre oamenii politici

români contemporani acestor procese au în]eles ce se
întîmpla în plan ideologic [i doctrinar în lume? Evenimentele
conflictuale ale perioadei interbelice din ]ara noastr\ arat\ c\,
fie la Putere, fie în rîndurile Opozi]iei, grup\rile politice sau
personalit\]ile vie]ii noastre publice au ac]ionat mai degrab\
din instinct. În acela[i context, prezen]a unor personalit\]i
române[ti în lojile masonice nu era decît o mim\ la iluzia c\
172 Francois Furet, Ernst Nolte, op. cit., p. 93.

ISTORIA
sunt implica]i în deciziile mondiale. Este drama lui Titulescu.

Ace[ti factori de nesubstan]ialitate au permis ca România Mare
s\ par\ o crea]ie francez\, iar mai tîrziu Hitler s\ schimbe
soarta teritorial\ a ]\rii noastre într-o noapte. Noaptea cînd
a descoperit documentele secrete ale francezilor, prin care ne
angajam s\ arunc\m în aer cîmpurile petroliere [i Por]ile de
Fier, de dragul lor.
Acum, la cap\tul acestei scurte analize asupra fenomenelor
doctrinare [i geopolitice din Germania interbelic\, putem
asocia Mi[carea legionar\ a lui Corneliu Z. Codreanu cu
vreunul din curentele n\scute din lupta între diferite clone ale
marxismului? Mai degrab\ nu. A încercat s\ copieze cîte ceva
din Stînga populist\ [i din Dreapta na]ionalist\, dar ceea ce l-a
]inut în actualitate a fost reforma moral\, ca expresie a nemul-
]umirii popula]iei fa]\ de sistemul pseudodemocratic al ]\rii, [i
mistica ortodox\, ca vector al penetr\rii Mi[c\rii în straturile
cele mai de jos ale societ\]ii agrare române[ti.
Preocupat\ de satisfacerea vechilor sale mentalit\]i semico-
loniale, România se împ\r]ea la începutul anului 1933 între
starea uzat\ de anex\ a politicii Fran]ei [i starea previzibil\ de
anex\ a politicii italo-germane.
Doar anticomunismul ei r\mînea statornic.
Polarizarea elitelor intelectuale
Sub umbrela nev\zut\ a conflictului între ideologii, în

copil\ria României Mari se ridica o genera]ie de liceeni dota]i
cu sensul moral al r\spunderii. În mai toate [colile medii ale
]\rii se formaser\ cluburi, grup\ri sau „fr\]ii“ culturale, avide
s\ preia mo[tenirea statului na]ional unitar. Adapta]i rapid
contemporaneit\]ii postbelice, ei vor porni de la o certitudine:
România Mare nu poate fi condus\ de vechii politicieni [i de
vechile partide, a[a cum a fost condus\ România Mic\.
Spiritul Genevei le inspira credin]a c\, sub paza garan]iilor
STOENESCU
p\cii, ei au o patrie de construit. Petru Comarnescu î[i

amintea: „Ceream primatul inteligen]ei, muncii, cinstei,
priceperii [i ordinei; n\zuiam ca ]ara s\ capete o importan]\
cultural\, ce nu o avea din pricina politicienilor agrama]i [i
obtuzi, ce ne conduceau ]ara; voiam ca institu]iile s\ fie
conforme specificit\]ii poporului, tradi]iilor lui, dar totodat\
satisfacerii cerin]elor vie]ii moderne. Moralitate nou\,
metode loiale, pricepere la cei care conduc cultura [i în
genere via]a ]\rii, voiam selec]ia natural\ a valorilor
poporului nostru, luptînd împotriva nepotismului, ipocriziei,
afacerismului“173. Primii lor mentori s-au g\sit, mai degrab\,
printre sociologi, economi[ti, arhitec]i [i ingineri, decît
printre oameni de partid [i, de aceea, modelul occidental de
civiliza]ie a fost acum mult mai tentant [i intens decît în
1848. Dup\ primele atrocit\]i ale experimentului comunist
din Fran]a, Germania sau Rusia, filozofia care punea omul în
centrul universului a început s\ fie interpretat\ ca o necesar\
m\rturie a intelectualit\]ii individului, dar [i înpins\ în
fundalul cultural, pentru a face loc credin]ei cre[tine. În cazul
nostru, ortodoxe. Apelul la religie a fost cu certitudine o
solu]ie moral\ împotriva corup]iei sistemului politic din
România, iar îndreptarea c\tre na]ionalismul luminat o
formul\ de c\utare a unei baze doctrinare pentru ac]iunea lor
public\. Adolescen]ii din 1920 vor fi absolven]ii de facult\]i
autohtone sau occidentale din 1933, urm\ri]i de realizarea
personal\ [i de des\vîr[irea comunitar\, [i viitorii de]inu]i
politici din închisorile comuniste. Pe vremea cînd îl ascultau
pe Nae Ionescu, Mircea Eliade [i Mihail Sebastian nu erau
legionari sau comuni[ti. Ei f\ceau parte dintr-o genera]ie
predestinat\ constituirii elitei cu care România Mare urma s\
devin\ un stat capitalist dezvoltat, major în plan regional [i
actor important al politicii europene. Acest proiect a e[uat, ca
urmare a for]ei prea mari pe care o aveau „inamicii“:
173 Petru Comarnescu, Jurnal, 1931-1937, Institutul European, Ia[i, 1994, p. 12.
ISTORIA
sl\biciunile sistemului politic parlamentar; efectele în

mentalit\]i ale loviturii de stat din iunie 1930; concentrarea
puterii executive în mîna camarilei. Vremurile grele care au
venit peste noi din exterior nu au f\cut decît s\ înt\reasc\
blocajul evolutiv al societ\]ii române[ti.
Deocamdat\, la 1932 predomina intelectual spiritul
Genevei [i func]iona politic autoritatea Societ\]ii Na]iunilor.
În timp ce Iorga transforma [coala de la V\lenii de Munte în
centru cultural de importan]\ na]ional\, iar la [coala lui
Nicolae Filipescu de la M\n\stirea Dealu se concentra un
adev\rat nucleu al elitelor, unde predau cei mai str\luci]i
profesori ai ]\rii, sociologul Dimitrie Gusti organiza la
Funda]ia „Carol I“ un centru de conferin]e, frecventat de
tinerii noii genera]ii intelectuale: Mircea Eliade, Emil Cioran,
Mihail Sebastian, istoricii Mihail Polihroniade [i Alexandru
Cristian-Tell, Vasile Voiculescu, Dan Botta, Emil Botta,
Eugen Ionescu, Petru Comarnescu, Constantin Noica, Eugen
Jebeleanu, Zaharia Stancu, arhitectul Haig Acterian, poetul
Sandu Tudor. În jurul acestor b\rba]i, roia un num\r de femei
atrase de lumina gloriei, încurcîndu-le sau descurcîndu-le
via]a [i între]inînd o atmosfer\ de grup restrîns, select [i
amical. Asupra lor î[i exercita influen]a decisiv\ Nae
Ionescu. Numit conven]ional Forum, centrul de conferin]e [i
dezbateri de la Funda]ia „Carol I“ a devenit un pol de atrac]ie
pentru tineretul bucure[tean, care, de[i oarecum împ\r]it
dup\ vagi orient\ri politice diferite, g\sea for]a s\ se
confrunte în plan intelectual [i s\ p\streze urbanismul. În
aprilie 1932, tinerii conferen]iari au hot\rît s\ transforme
Forum-ul într-un „sindicat intelectual“, denumire generic\ a
unei asocia]ii de filozofie, arte, litere, [i au oscilat un timp
între denumiri ca Daphne, Argonau]ii, Criterion. În mai 1932,
asocia]ia prime[te denumirea definitiv\ Criterion [i
func]ioneaz\ pe sistemul conferin]ei asupra unei teme,
urmate de dezbateri libere. Foarte rar, în cazul unor subiecte
delicate, membrii asocia]iei preg\teau dinainte detaliile
desf\[ur\rii, de cele mai multe ori fiind suficient enun]ul
STOENESCU
subiectului sau lipirea unui afi[ pentru ca sala s\ fie arhiplin\.

Dup\ conferin]e, grupul se întîlnea la cafeneaua Corso sau la
ber\ria Gambrinus, unde continua discu]iile [i f\cea analiza
dezbaterii. Mai to]i membrii asocia]iei publicau în ziarele [i
revistele vremii, asigurînd într-un fel dezbaterilor o circula]ie
mai larg\. Uneori, la sfîr[itul s\pt\mînii, grupul Criterion [i
femeile ata[ate f\ceau ascensiuni în Mun]ii Bucegi. Un ciclu
de conferin]e a atras în mod deosebit aten]ia: „În duminica
urm\toare, am c\zut de acord asupra primelor personalit\]i
culturale [i politice pe care le vom prezenta [i discuta, din
perspective diferite, dar complementare, patru sau cinci dintre
noi: Gandhi, Lenin, Mussolini, Charlie Chaplin, Proust, Gide,
Freud, Bergson, Picasso, Stravinski. Prev\zusem o alt\ serie
de simpozioane, în jurul cîtorva probleme: romanul românesc
contemporan, arta româneasc\ modern\, America [i cultura
american\, Asia v\zut\ din Occident [i alte cîteva“174. Unele
conferin]e au fost repetate, din cauza afluxului imens de
participan]i. „Prefectura Poli]iei fusese nevoit\ s\ trimit\ o du-
zin\ de sergen]i [i cî]iva comisari s\ asigure circula]ia în fa]a
Funda]iei «Carol» [i s\ apere intr\rile de îmbulzeal\.
Succesul acesta nemaiauzit nelini[tise Ministerul de Interne,
iritase o seam\ de gazetari [i scriitori, iscase tot felul de
invidii [i gelozii“175. În interior, grupul era m\cinat de
activitatea prozaic\ a femeilor, ame]ite [i ele de succesul
enorm al intelectualilor acestei genera]ii de excep]ie. Au
început s\ apar\ [i primele incidente publice. Dintr-o eroare
de calcul – dup\ toate probabilit\]ile – Petru Comarnescu,
principalul organizator al [edin]elor [i om de Stînga,
plaseaz\ conferin]a despre Lenin la începutul ciclului, în
seara de 13 octombrie 1932. Sala se va umple de indivizi
dubio[i, între care ie[eau în eviden]\ chelnerii de la marile
hoteluri [i restaurante din centrul Capitalei, to]i comuni[ti,
174 Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), Ed. Humanitas, Bucure[ti 1997, p. 232.
175 Ibidem, p. 237.
ISTORIA
aceia[i chelneri care îl vor aresta pe mare[alul Ion Antonescu

în august 1944, sub conducerea lui Emil Bodn\ra[. Au fost
invita]i intelectuali de Stînga, printre care au fost identifica]i
de Siguran]\ [i Belu Zillber, condamnat în 1930 pentru
spionaj în favoarea URSS, [i Lucre]iu P\tr\[canu, cunoscutul
membru al Partidului Comunist din România, agentur\
sovietic\ aflat\ în ilegalitate. Simpozionul, prezidat de
profesorul C. R\dulescu-Motru, s-a desf\[urat îns\ într-o
atmosfer\ civilizat\, cu argumente [i contraargumente, fiind
apoi repetat peste patru zile, datorit\ succesului s\u deosebit.
Agita]ia din jurul acestui adun\ri a pus în alert\ Siguran]a [i
SSI-ul, semnalele trimise organizatorilor din aceast\ direc]ie
f\cînd aluzii în termenii unei propagande mascate pentru
comunism. Petru Comarnescu a fost contactat de inspectorul
Vasile Parizianu cu urm\toarele cuvinte: „Domnule
Comarnescu, nu vom uita niciodat\ c\ dumneata ai adunat pe
comuni[tii din Bucure[ti în fa]a Palatului Regal!“.
Simpozionul din 27 octombrie, dedicat lui Freud, a fost
interzis, agen]ii Poli]iei împiedicînd lumea s\ intre în sal\.
Organizatorii au protestat la cabinetul lui Armand C\linescu
[i acesta a admis ]inerea [edin]ei, începînd cu ora 21.30. De
la urm\toarea tem\ de dezbatere, opera cinematografic\ a lui
Charlie Chaplin (27 octombrie 1932), atmosfera din jurul
grup\rii Criterion s-a degradat rapid. Chaplin era considerat
evreu (în realitate, doar fratele s\u era, dintr-o alt\ c\s\torie
a mamei). În timp ce î[i prezenta discursul, Mihail Sebastian
a fost interpelat din sal\ de un grup al organiza]iei de tineret
cuziste: „Un ovrei despre un alt ovrei!“, fapt care l-a iritat pe
cunoscutul scriitor, dar nu l-a împiedicat s\-[i continue
expunerea. În ziua de 3 noiembrie, în timp ce profesorul
Mihail Ralea prezida [edin]a despre André Gide, un grup de
aproximativ o sut\ de studen]i cuzi[ti ia cu asalt intrarea în
sal\ [i produce o înc\ierare, sub pretextul c\ Gide (fonetic jid)
este prescurtarea de la „jidan“. În realitate, Gide fusese de
curînd în URSS [i d\duse declara]ii exuberante în favoarea
bol[evismului. Presa na]ionalist\, alimentat\ de Siguran]\,
STOENESCU
a declan[at un atac violent la adresa simpozioanelor de la

Criterion [i acestea nu au putut continua decît în alte s\li, cu
un auditoriu mult restrîns. Presa de Stînga a r\spuns [i ea în
for]\. F\r\ îndoial\ c\ expunerea liber\ a unor teze
comuniste, prin intermediul unei dezbateri – altfel, cu argu-
mente [i contraargumente – a fost doar un pretext pentru
autorit\]i în manevra de distrugere a grup\rii Criterion, care
reprezenta un nucleu intelectual de incontestabil\ autoritate, dar
opus evident sistemului politic corupt al ]\rii. Ni s-a p\strat
o m\rturie decisiv\ pentru a în]elege, chiar ridicînd întregul
eveniment cultural la nivelul politicii mondiale, c\ cele dou\
tabere intelectuale – na]ionali[ti [i comuni[ti – se apropiau [i
chiar se solidarizau într-un loc sigur: necesitatea schimb\rii
sistemului politic din România anilor 1932-1933. La
simpozionul din 13 octombrie, de exemplu, în momentul în
care na]ionalistul Mihail Polihroniade „a amintit expresia lui
Lenin, c\ statul burghez e un cadavru care va fi r\sturnat
dintr-o singur\ lovitur\, a fost aplaudat atît de studen]ii na]io-
nali[ti, cît [i de grupurile de simpatizan]i comuni[ti pe care îi
adusese la Funda]ie prezen]a lui Lucre]iu P\tr\[canu“176.
Reprezentînd în plan ideologic cele dou\ mari curente
politice care începeau s\ se confrunte atunci în lume, ambele
c\utînd s\ schimbe sistemul pseudodemocratic protejat prin
Societatea Na]iunilor, tinerii intelectuali ai genera]iei
Criterion deveniser\ un pericol pentru structura corupt\ de
putere din România. Pentru a-i dezbina [i a-i face inofensivi,
liderii acestei genera]ii au fost instiga]i unii împotriva
celorla]i, punîndu-li-se la dispozi]ie presa de scandal [i
mijloace materiale sau informativ-diversioniste. Atacul a
pornit prin cî]iva ziari[ti de [antaj, între care a excelat Zaharia
Stancu, [i, pe fondul unor gelozii [i invidii m\runte provenite
din zona femeilor grupului, membrilor de frunte ai genera]iei
li s-a înscenat un scandal de homosexualitate, acuza planînd
176 Ibidem, p. 238.

ISTORIA
nedrept asupra întregului grup Criterion. Din acest episod

dramatic [i murdar provine expresia „cavalerii de Curlanda“,
preluat\ dup\ revolu]ia din decembrie 1989 de s\pt\mînalul
România Mare [i folosit împotriva membrilor „Grupului
pentru Dialog Social“, palid\ tentativ\ de refacere a spiritului
de la Criterion.
Apoi, prin alte mijloace, dar mai subtile, liderii genera]iei
au fost îndep\rta]i din Bucure[ti prin burse, c\l\torii de studii
în str\in\tate, func]ii bugetare. A[a a ajuns Mircea Eliade în
India. Jucînd diversionist confruntarea de pe pozi]ii politice
de Stînga, pentru a acoperi misiunea primit\ de la Siguran]\
[i [antajul pentru bani f\cut împotriva unor emuli ai grup\rii
Criterion, Zaharia Stancu, fost ucenic al lui Nae Ionescu, va
trece în ochii lumii drept comunist. El va transforma dou\
procese de calomnie, din care a fost sc\pat de Siguran]\, în
„agresiuni“ ale burghezo-mo[ierimii împotriva curajului de
a-i spune adev\rul în fa]\. Dup\ 23 august 1944, el va specula
din plin aceast\ imagine [i î[i va asigura un loc sigur în
nomenclatura Partidului Comunist. De cealalt\ parte, liderii
na]ionali[ti ai grup\rii se vor îndrepta spre formele practice
ale na]ionalismului. Ziaristul N. Carandino va înregistra
momentul trecerii lor în Mi[carea legionar\: „Îmi reamintesc
explica]iile practice ale prietenului meu, Mi[u Polihroniade:
«Sunt mai tari ca noi, sînt organiza]i, au curent în opinia public\
[i, date fiind împrejur\rile europene, vor progresa vertiginos. Le
lipse[te un singur lucru: o elit\ intelectual\ care s\-i conduc\.
Le-o oferim noi»“177. Anul de r\scruce 1933, decisiv pentru
via]a politic\ a ]\rii, an al ascensiunii lui Hitler la putere în
Germania, al proiect\rii publice în martiraj a Mi[c\rii legionare
[i an al asasin\rii prim-ministrului I.G. Duca, este [i cel al
declan[\rii procesului de polarizare a elitelor intelectuale
tinere ale ]\rii. Aici este de subliniat faptul c\ trecerea marilor
valori intelectuale române[ti – Mircea Eliade, Emil Cioran,
177 N. Carandino, Nop]i albe [i zile negre, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1992,
p. 153.
STOENESCU
Constantin Noica, Vasile Voiculescu, Mihail Polihroniade,

Ernest Bernea, Aron Cotru[, savantul în fizica nuclear\
Gheorghe Manu, academicianul Horia Hulubei, istoricul
Petre P. Panaitescu, membru corespondent al Academiei,
profesorul Eugen Chirnoag\, diplomatul Mihail Sturdza,
filozoful [i poetul Lucian Blaga, poe]ii Dan Botta [i Ion
Caraion, marele fiziolog Nicolae Paulescu, descoperitorul
insulinei, reputatul filolog Sextil Pu[cariu, filozoful Petre
}u]ea, poetul Tudor Arghezi, profesorul preot Dumitru
St\niloae [.a. – în Mi[carea legionar\ sau identificarea unora
dintre ei ca simpatizan]i de notorietate public\ ai acesteia, se
produce dup\ asasinarea lui I.G. Duca din decembrie 1933,
ca [i cum actul de extrem\ violen]\ ar fi fost un gest moral,
o reac]ie la agresiunile f\cute de acela[i regim corupt împotriva
unor victime – legionarii! La cel\lalt pol ideologic, în Stînga,
se a[az\ doar doi intelectuali de substan]\, Mihail Sebastian [i
Mihail Sadoveanu (care tocmai produsese o disiden]\ în
Marea Loj\ Masonic\ a României), restul, între care Zaharia
Stancu, Eugen Jebeleanu sau Radu Miron Paraschivescu, fiind
ni[te mediocrit\]i lansate drept personalit\]i abia dup\
instalarea ocupa]iei sovietice. Exasperat în fa]a e[ecului
înregistrat de Criterion, Petru Comarnescu va lua [i el decizia
activismului: „În fa]a unor atari situa]ii, am redevenit
comunist, dorind s\ se termine odat\ cu aceast\ inegalitate [i
discriminare [ovin\, s\ se termine cu jandarmeria [i
poli]ianismul, cu militarismul acesta odios“178.
De[i dup\ r\zboi [i-au negat apartenen]a, iar exege]ii
lor au adus un dubiu asupra ei, atît Mircea Eliade, cît [i
Lucian Blaga au fost membri ai Mi[c\rii legionare. Mircea
Eliade a f\cut parte din cuibul „Axa“, condus de istoricul
Mihail Polihroniade, a candidat pe listele Partidului „Totul
pentru }ar\“ (Garda de Fier) [i a fost internat în lag\rul
pentru legionari de la Miercurea Ciuc, din ordinul lui
178 Petru Comarnescu, op. cit., p. 84.

ISTORIA
Armand C\linescu179. Lucian Blaga a f\cut parte din cuibul

legionar de la Sibiu, condus de colonelul (r) Savu180.
Raportul de for]e din interiorul elitei intelectuale tinere
a ]\rii era atît de dezechilibrat în favoarea na]ionalismului,
încît chiar [i numai simpla al\turare a numelor cu cele ale
intelectualilor de Stînga produce un motiv serios de reflec]ie.
Ca s\ putem în]elege acest dezechilibru pronun]at, dar mai
ales s\ ne l\murim asupra resorturilor personale care au adus
atîtea mari valori na]ionale în Mi[carea legionar\, suntem
obliga]i s\ în]elegem acest curent politic în ansamblul
manifest\rilor sale din perioada interbelic\, s\-i ar\t\m
evolu]ia (de fapt, involu]ia) [i s\ d\m la o parte prejudec\]ile
formate de propaganda comunist\. Propunem oric\rui
cet\]ean contemporan un început: articolul de r\spuns al lui
Mircea Eliade la acuza]iile de fascism ale marxistului Miron
Radu Paraschivescu, articol publicat la 24 martie 1935 [i
intitulat „Intelectualii e fasci[ti“. Iat\ dou\ fragmente: „Cînd
cineva vine [i î]i spune c\ afirmarea autonomiei spiritului
înseamn\ «fascism» sau «escroci» ([i aceasta numai pentru
c\ o asemenea atitudine este antimarxist\) a[ vrea s\ [tiu
cum am mai putea «discuta». Asta implic\ ori o extraor-
dinar\ rea-credin]\, ori o ignoran]\ f\r\ margini. S\ fi fost
to]i filozofii lumii «fasci[ti» sau «escroci»? S\ fi fost un
Croce, un Bergson, un Russel, un Husserl – escroci [i lichele?
S\ fie oare întreaga psihologie contemporan\ – care verific\
autonomia vie]ii suflete[ti – o crea]ie fascist\? S\ fie fizicianul
Heisenberg el însu[i un fascist sau un escroc? De! Mai [tii?
Nu l-au scos marxi[tii no[tri pe Eminescu hitlerist [i pe
Pârvan un huligan rasist? Într-o discu]ie cu asemenea
«revolu]ionari» te po]i a[tepta la orice. [...] Eu nu sunt obligat
s\ ]in aici un curs de fizic\, altul de psihologie [i altul de
179 V. în întregime Claudio Mutti, Mircea Eliade, Legiunea [i noua Inchizi]ie,
Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001.

180Eugen Str\u]iu, C\m\[i verzi, stindarde ro[ii. Pagini din trecutul rela]iilor
româno-evreie[ti, Ed. Continent, Sibiu, 1996, p. 113.
STOENESCU
«filozofie», ca s\ completez cultura oric\rui marxist care îmi

iese în drum. Lucrurile acestea se înva]\ acas\; [i se presupun
[tiute într-o discu]ie asupra «reabilit\rii spiritualit\]ii». Nu
po]i discuta muzica lui Beethoven cu unul care n-a auzit în
via]a lui decît Titanic vals! Dup\ cum nu po]i explica unui
analfabet, care te întreab\ cum merg tramvaiele – legile
curentului electric“.
„Mar[ul dictatorilor“ (Les Conquérants), pictur\ de P. Fritel, expus\ la

Salonul de Arte de la Paris 1892. Tabloul a impresionat prin asocierea `ndr\z-
nea]\, dar sugestiv\ a dictatorilor din mai multe epoci – Cezar, Ramses al II-lea,
Alexandru Macedon, Carol cel Mare, Napoleon, Timur Lenk –, `n acela[i
mar[ sumbru printre mii de cadavre.
Capitolul III
LOVITURA MARILOR TR|D|RI
Intrarea României în faza
terorismului de stat [i instalarea
dictaturii regale
22 decembrie 1937-31 martie 1938
Moto:
Lovitura de stat presupune voin]a
de-a guverna acum.
CORNELIU Z. CODREANU
Imaginea loviturii de stat date în ziua de 10 februarie

1938 de c\tre regele Carol II se sprijin\ pe cîteva proiec]ii
rezistente în timp. Prima dintre ele porne[te de la ideea c\
fostul prin], revenit ilegal în România [i instalat pe Tron ca
urmare a loviturii de stat din 7-13 iunie 1930, a urm\rit de la
început instituirea unei dictaturi personale [i a lucrat, între
1930 [i 1937, pentru distrugerea partidelor. A doua proiec]ie –
cea comunist\ – îl prezint\ pe Carol ca exponent al unor for]e
reac]ionare, capitaliste [i fasciste, pornite s\ distrug\
România, s\ exploateze poporul român, muncitorii [i ]\ranii,
context în care regele s-a preocupat intens de jefuirea ]\rii în
interes propriu. Al treilea stereotip apeleaz\ la pericolul repre-
zentat de „ascensiunea mi[c\rilor fasciste“, în spe]\ a Mi[c\rii
legionare, fapt care l-a obligat pe Carol II s\ instituie o
dictatur\ personal\, pentru a salva statul de la anarhie sau de
la dezintegrare teritorial\, ca urmare a politicii revizioniste
italo-germane. Nu o dat\, fiecare din aceste argumente a fost
prezentat, mai mult sau mai pu]in conving\tor, `n func]ie de
STOENESCU
unghiul din care era abordat evenimentul. Doar pu]ine tratate

de istorie, ap\rute recent, subliniaz\ faptul c\ cele trei proiec]ii
prin care s-a creat imaginea public\ despre lovitura de stat din
1938 nu se exclud una pe cealalt\ [i c\ p\r]i ale lor constituie,
împreun\ un corp de fapte istorice veridice. Totu[i, anumite
fapte atîrn\ mai greu decît altele. În plus, exist\ privilegiul
distan]ei, al timpului trecut de la acele evenimente dramatice,
precum [i apari]ia noilor izvoare istorice, care ne stau la
dispozi]ie dup\ 1989. Pe acest fond, abordarea obiectiv\ a lo-
viturii de stat din decembrie 1937 – martie 1938 se afl\ în fa]a
unei dileme epistemologice: scena politic\ româneasc\ era atît
de fragmentat\ [i advers\, încît coborîrea cercet\torului la
atmosfera contemporan\, din timpul evenimentelor, 1: îl pune
în situa]ia de a fi partizanul unui curent împotriva altui curent
sau 2: de a prezenta rece [i în alternan]\ precis\ opiniile [i
faptele adversarilor, fapt care îl pr\bu[e[te la nivelul unei
simple cronologii. Exist\ apoi riscul ca, de dragul obiectivit\]ii
prin neinterven]ie [i lips\ de comentariu, abordarea acestui
moment din istoria României s\ se transforme într-o
succesiune de documente [i citate, foarte util\, dar numai
pentru profesioni[ti. De aceea, în analiza actului petrecut la
cump\na dintre anii 1937 [i 1938, vom porni de la observa]ia
ochiului de ast\zi, capabil s\ judece, în primul rînd, prin prisma
rezultatelor, dar c\utînd cu intensitate cauzele reale.
A[a cum ar\tam mai sus, lovitura de stat care a instaurat
dictatura regal\ în România este localizat\ în timp la data de
10 februarie 1938. Atunci a fost înl\turat guvernul Goga-Cuza
[i înlocuit cu guvernul Miron Cristea. Aceast\ dat\ a fost
aleas\, de c\tre oameni politici contemporani [i de c\tre
istorici, pentru identificarea loviturii de stat datorit\ unor parti-
cularit\]i din punctul de vedere al dreptului constitu]ional. Se
poate extrage ca argument ideea c\ atunci a fost adus la
putere un guvern personal, al regelui Carol II, format din
oameni politici proveni]i din mai multe partide, guvern pe
care însu[i suveranul îl numea „de uniune na]ional\“.
Problema este c\ [i guvernul schimbat, Goga-Cuza, era tot o
ISTORIA
formul\ personal\ a regelui, ca rezultat artificial [i improvizat

al alegerilor din decembrie 1937. Mai mult, acesta a primit
mandatul în vacan]a parlamentar\, în imposibilitatea de a fi
confirmat sau infirmat de forul legislativ, deoarece „Corpurile
legiuitoare sunt dizolvate cu mult timp înainte de data fixat\
pentru deschiderea lor, 17 februarie 1938. În acest fel sunt
anulate [i alegerile generale din decembrie 1937, întrucît,
neîntrunindu-se [i opera]iile de validare neavînd loc, cele dou\
Camere nu s-au putut constitui în mod legal“181. A[adar, schim-
barea guvernului personal Goga-Cuza cu guvernul personal
Miron Cristea în ziua de 10 februarie 1938, adic\ înc\ în inte-
riorul vacan]ei parlamentare, nu este factorul decisiv al loviturii
de stat, cu atît mai mult cu cît Carol II avusese pîn\ atunci tot
un guvern personal, al lui Gheorghe T\t\rescu, mascat sub
titulatura de liberal. Nici schimbarea Cabinetului, în sine, nu a
produs o agita]ie deosebit\ [i nu a atras aten]ia prea mult, opinia
public\ aflîndu-se în starea de amor]eal\ civic\, dup\ o cam-
panie electoral\ care marca e[ecul pseudodemocra]iei
române[ti. Cu totul alte manevre ale lui Carol II au provocat
lovitura de stat [i ele s-au desf\[urat dup\ un [ir de preliminarii
importante. La baza cunoa[terii lor se afl\ informa]iile con]inute
în memoriile [i jurnalele unor personalit\]i contemporane,
dintre care unele erau foarte bine informate (Armand C\linescu,
Constantin Argetoianu), iar altele au consemnat evenimentul
din perspectiv\ politic\ (Iuliu Maniu, C.I.C. Br\tianu, Radu
Rosetti, Zaharia Boil\, legionarii etc.).
Argumentele regelui Carol II
Cu toate c\ esen]ial pentru în]elegerea resorturilor acestei

lovituri de stat trebuia s\ fie jurnalul regelui Carol II, acesta –
181Ion Mamina, Monarhia constitu]ional\ în România. Enciclopedie politic\

(1866-1938), Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2000, p. 297.
STOENESCU
în forma publicat\ ast\zi – este mutilat în partea sa decisiv\.

Au fost sustrase numeroase file de c\tre Monique Urd\reanu,
sau distruse de Elena Lupescu, înaintea unei tranzac]ii cu
statul român, astfel c\ din jurnal lipsesc 49 de pagini, exact
cele referitoare la lovitura de stat182. Pe durata lunilor
noiembrie [i decembrie Carol II nu a f\cut interven]ii curente
în jurnalul s\u, motivînd c\ „am avut atîtea de f\cut, atîtea
dificult\]i [i probleme politice de rezolvat, încît mi-a fost
imposibil de a continua de a-mi face zilnic însemn\ri“183.
{tim, pe baza cercet\rii comparate [i a informa]iilor venite de
la intimi, c\ regele Carol î[i camufla inten]iile [i chiar actele
în jurnalul personal, convins c\ scrie pentru posteritate. Era
interesat de imaginea sa în istorie [i, la fel ca mul]i lideri
politici, c\uta s\ lase o impresie bun\. În al doilea rînd,
cunoa[tem c\ Elena Lupescu îi controla însemn\rile în
fiecare sear\, astfel c\, dac\ mai avea o f\rîm\ de demnitate,
Carol î[i travestea jurnalul personal [i pentru amant\. Avînd
îns\ în vedere c\, pe desf\[urarea însemn\rilor din 1937 [i
pîn\ în 1939, Carol mai cunoscuse perioade în care povestea
evenimente petrecute într-un interval de zile [i s\pt\mîni [i
nu zilnic, scuza lui poate fi plauzibil\. Oricum, însemn\rile
pentru intervalul 2 noiembrie-31 decembrie 1937 reprezint\
un rezumat al mi[c\rilor sale pe scena politic\. Din p\cate,
ele con]in prea pu]ine indicii asupra inten]iilor [i mai mult
o pledoarie pentru tema victimiz\rii sale, ca rege pus de
partide într-o situa]ie limit\ [i nevoit s\ dea o lovitur\ de stat.
Mul]umit de guvernarea T\t\rescu, Carol face apel la
acesta pentru a continua cu un nou mandat, prin organizarea
182 V. „Cuvînt înainte“ de prof. Ioan Scurtu la Carol al II-lea, regele

României. Însemn\ri zilnice, Ed. Scripta, Bucure[ti 1995 (Edi]ie Viorica
Moisiuc, Nicolae Rau[) [i Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri
zilnice, Ed. Silex, Bucure[ti, 1995, p. 237 (Edi]ie Marcel-Dumitru Ciuc\ [i
Narcis Dorin Ion).
183 Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, Ed. Silex, Bucure[ti,
1995, p. 230.
ISTORIA
alegerilor [i cî[tigarea acestora. Cum în România alegerile se

cî[tigau întotdeauna de guvernul care le organiza, Carol a cre-
zut c\ T\t\rescu se va angaja într-o campanie electoral\
violent\, motiv pentru care regele a [i f\cut o remaniere la
Ministerul de Interne, „cî[tig\torul regulat“ al alegerilor, [i l-a
numit acolo pe Richard Franasovici, membru devotat al
camarilei. Numai c\, în acel an, 1937, organizarea unei
campanii electorale violente – în genul clasic, cu b\t\i,
interdic]ii, omorîrea agen]ilor electorali – nu mai aducea în
confruntare o Putere viril\ [i o Opozi]ie bleag\, lipsit\ de
mijloace. Ideea c\ guvernul T\t\rescu va reu[i s\-[i impun\
mandatul prin violen]\ se izbea de apari]ia unui contracandidat
serios la lupta în teren: Mi[care legionar\. A crede c\ aceasta,
cu liste prezentate în 72 de jude]e, cu organiza]ii locale
puternice [i cu „echipele mor]ii“ la fa]a locului, va sta s\
primeasc\ lovituri era o utopie. T\t\rescu [tia [i intuia c\ risc\
s\ ias\ din alegeri, dup\ o formul\ contemporan\, „cu capul
spart“. Acesta este motivul – pericolul pe care îl reprezenta o
reac]ie mult mai violent\ a Mi[c\rii – pentru care T\t\rescu i-a
cerut regelui o schimbare de echip\, pentru care Carol i-a cerut
lui T\t\rescu s\ organizeze alegeri libere, „curate“, [i pentru
care Iuliu Maniu a semnat un pact de neagresiune cu Mi[carea
legionar\. Pe fondul sl\birii autorit\]ii statului în teritoriu [i
a infiltr\rii masive a ideilor Mi[c\rii legionare în Armat\, Poli]ie
[i Justi]ie, orice agresiune de tipul celei din decembrie 1933,
sub Duca, ar fi trezit o ripost\ înzecit mai dur\ [i ar fi produs
un rezultat electoral spectaculos pentru partidul Mi[c\rii
legionare. El candida de aceast\ dat\ sub denumirea „Totul
pentru }ar\“, dup\ deviza marelui b\rbat politic conservator
Barbu Catargiu („Totul pentru ]ar\, nimic pentru noi“). Or,
prin declara]ii publice, circulare interne [i mesaje particulare,
Corneliu Zelea Codreanu anun]ase c\ în]elege s\ se înscrie
total în regimul constitu]ional [i legal al alegerilor, dac\ nu se
vor produce agresiuni sau interdic]ii la adresa forma]iunii
sale. Alegerile pentru Camera Deputa]ilor s-au organizat în
ziua de 20 decembrie 1937 [i rezultatele au fost urm\toarele:
STOENESCU
Partidul Na]ional Liberal – 35,92%; Partidul Na]ional

}\r\nesc – 20,40%; Partidul „Totul pentru }ar\“ (Garda de
Fier) – 15,58%; Partidul Na]ional Cre[tin (Goga-Cuza) –
9,15%; Partidul Maghiar – 4,43%; Partidul Na]ional Liberal
„Georgist“ (Gh. Br\tianu) – 3,89%; Partidul }\r\nesc
Radical – 2,25%184. Partidul Evreiesc, semnatar al pactului
de neagresiune cu Mi[carea legionar\ [i cu PN}, a ob]inut
doar 1,42%, f\r\ acces în Parlament. Mi[carea legionar\
ocupa locul trei, din 63 de partide [i liste comune înscrise,
devenind astfel a treia forma]iune politic\ a ]\rii, dup\
ultimul mare partid tradi]ional, PNL, [i dup\ cel mai popular
partid de Stînga, PN}. La Bucure[ti, Mi[carea legionar\
ocupa locul doi.
Criticînd dezam\git presta]ia lui Franasovici, Carol II va
consemna în jurnalul s\u: „Am impresia c\ nu [i-a dat prea
mult\ silin]\, luînd drept scuz\ recomand\rile ca alegerile s\
fie cinstite [i rezultatul a fost c\ Guvernul a fost învins“185.
Conform notelor sale, regele s-ar fi trezit într-o situa]ie f\r\
solu]ie, deoarece T\t\rescu nu putea continua, partidele mari
nu voiau s\ formeze un guvern de coali]ie între ele, iar pe
legionari nu-i putea aduce la guvernare, pentru c\ ar fi predat
]ara Germaniei. Ar fi g\sit atunci formula unui guvern PN}
condus de Ion Mihalache, dar în în]elegere cu Vaida-Voevod,
desprins din partid cu o arip\ na]ionalist\, îns\ Mihalache
„face prostia c\, plecînd de la mine diminea]\, î[i insult\
prietenii [i, f\r\ a lua contact cu Vaida, refuz\, seara,
îns\rcinarea dat\“186 . În aceste condi]ii – scrie mai departe
Carol II – „mi-a r\mas deci o singur\ solu]ie constitu]ional\,
aceea de a face apel Na]ional-Cre[tinilor lui Goga [i
Cuza“187. Mai interesant este îns\ comentariul s\u la aceast\
184 Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Enciclopedia de
istorie a României, Ed. Meronia, Bucure[ti, 2000, p. 65.

185 Carol II, op. cit., p. 233.
186 Ibidem.
187 Ibidem, p. 234.
ISTORIA
desemnare: „Sunt perfect con[tient c\ o guvernare cu aceste

elemente, destul de hot\rît antisemite, nu va putea fi una de
lung\ durat\ [i c\ dup\ ace[e]a voi fi liber s\ pot lua m\suri
mai forte, m\suri cari s\ [m\] desc\tu[easc\ (sic!) atît ]ara,
cît [i pe mine, de tirania, adesea atît de nepatriotic\, a meschi-
nelor interese de partid“188. Este primul loc în care regele
Carol II î[i demasc\ inten]iile, conservate intact din aprilie
1930 [i notate în jurnal, cu ocazia vizitei pe care i-o f\cuse
Mihail Manoilescu la Paris, în preg\tirea revenirii în ]ar\:
„Concluzia, dup\ ce îi declarasem c\ vreau s\ m-întorc, este
c\ numai par un coup se poate face, avantajul e c\ viu neadus
de nici un partid, c\ m[\] impun singur [i sunt deci mult mai
independent. Am discutat ni]el [i chestiunea dictatorial\, el
crede c\ ea este inevitabil\, mai ales pentru o vreme
oare[care, c\ci va trebui luat taurul de coarne“189. Este u[or
de observat c\ pozi]ia lui Carol, dup\ revenirea în ]ar\, a fost
aceea de „independen]\“ fa]\ de partide [i, în primul rînd,
fa]\ de PN} [i Maniu, care îi permiseser\ venirea [i-l
urcaser\ pe Tron. Asupra „chestiunei dictatoriale“ situa]ia a de-
venit propice în decembrie 1937, a[a cum singur m\rtu-
risea: „voi fi liber s\ pot lua m\suri mai forte“ împotriva
partidelor politice.
În sfîr[it, principala misiune a guvernului Goga-Cuza,
abia numit la 28 decembrie 1937, pare a fi emiterea legilor
antisemite: „Prima m\sur\ pe care vrea s-o iee este o revi-
zuire a evreilor, cari, dup\ 1919, au intrat în mod fraudulos în
]ar\; lor vrea s\ le ridice dreptul de cet\]enie. Cred c\ va
atinge o foarte mic\ minoritate [i este, poate, o aruncare de
lest folositoare în acest moment“190. B\nuim c\ opinia lui
Carol II se sprijinea pe datele Institutului Central de
188 Ibidem. (Am ar\tat în mai multe locuri c\ regele Carol II nu st\pînea
sintaxa limbii române [i topica frazei, prezentîndu-se îns\ posterit\]ii ca un
semidoct cu aere de patron al artelor.)
189 Ibidem, p. 147.
190 Ibidem, p. 235.
STOENESCU
Statistic\, publicate cu ocazia recens\mîntului din 1936, [i în

care se ar\ta c\ în România tr\iesc 758 000 de evrei, consti-
tuind 4,2% din popula]ia ]\rii. Num\rul refugia]ilor era de
aproximativ 11 000, de[i asupra cifrei persist\ o nel\murire,
dac\ era vorba de to]i refugia]ii clandestini în România, veni]i
din toate p\r]ile, sau numai de refugia]ii din Rusia.
„Filderman a apreciat c\ num\rul evreilor infiltra]i ilegal în
România este de 10 000, [i el nu s-a împotrivit expulz\rii
lor“191. Probabil c\ se referea tot la cei din Rusia. În realitate,
legile antisemite date de guvernul Goga-Cuza în cele 44 de
zile de existen]\ ale sale au produs o mas\ de peste 300 000
de evrei f\r\ cet\]enie în România, conform unui raport
întocmit de Marele Stat-Major al Armatei române în 1942192.
Actul antisemit, f\cut sub patronajul lui Carol II, nu a avut alt
efect, în sine, decît s\ aduc\ vechea „chestiune evreiasc\“ în
faza sa de criz\. Atît prin eliminarea evreilor din
administra]ia [i economia ]\rii, cît [i prin reac]ia lor
organizat\ – retragerea masiv\ [i lichidarea de conturi din
b\ncile române[ti –, s-a produs un grav dezechilibru în
sistemul economic al ]\rii. Ne întreb\m, pe bun\ dreptate, ce
ra]iuni l-au determinat pe Carol II s\ permit\ unui guvern
antisemit asemenea m\suri? Un posibil r\spuns se afl\ în
marile muta]ii produse pe plan european, unde balan]a
puterilor înclina spre blocul italo-german. O scurt\ privire
asupra evenimentelor derulate numai în primele luni ale
anului 1938, ne sugereaz\ c\ regele Carol II c\uta o adaptare
la cursul accelerat al istoriei: la 4 ianuarie, „Londra anun]a c\
orice implicare a Palestinei în crearea unui c\min evreiesc
trebuie amînat\, ceea ce provoac\ atacuri teroriste pe
parcursul lunilor urm\toare“193. La 23 februarie se
191 Jean Ancel, Contribu]ii la istoria României, Vol. I. Partea întîi. Problema
evreiasc\ (1933-1944), Ed. Hasefer, Bucure[ti, 2001, p. 79.
192 Ibidem, p. 81.
193 Rodney Castleden, The concise Encyclopedia of World History,
Ed. Parragon, London, 1995, p. 541.
ISTORIA
descoper\ marele z\c\mînt de petrol din Kuweit,

protectorat britanic desprins în 1906 din corpul Irakului,
ceea ce provoac\ orientarea guvernelor irakiene c\tre
Germania. În martie, Hitler anexeaz\ Austria. Realitatea
importan]ei celui de-al treilea Reich doar a fost confirmat\
prin semnarea, la 10 octombrie 1938, a Acordului de la
München, unde „Fran]a [i Anglia au cedat sferei de
influen]\ a Germaniei tot spa]iul sud-est al Europei“194.
Încercînd s\ joace pe scena european\, altfel decît jucase
Titulescu, regele Carol II credea c\ face un pas înainte, dar
f\cea un pas tardiv, dup\ ce România ie[ise complet din
orice c\r]i, [i îl f\cea grosolan [i iresponsabil. Regele
gre[ea [i în planul gîndirii politice, deoarece resorturile
ascensiunii Germaniei naziste în Europa anilor ’30, a[a
cum certific\ [i istoriografia american\, nu ]inteau
eliminarea evreilor, ci expansiunea economic\ [i politic\ din
calitatea de Mare Putere. Hitler se afla în faza Germaniei
Mari: „Dup\ ce ajunge cancelar, Hitler se str\duie[te
necontenit s\-[i legitimeze cel de-al «Treilea Reich» prin
tradi]ia istoric\ a Sfîntului Imperiu Romano-German. În
1935 notabilit\]ile din Nürnberg îi d\ruiesc o copie a spa-
dei imperiale germane; el mul]ume[te pentru acest simbol
al puterii imperiale germane. În 1938, cînd este deja
«Führer-ul Germaniei Mari» d\ ordin s\ fie transferate, din
trezoreria de la Viena la Nürnberg, vechile însemne
imperiale, deci coroana lui Carol cel Mare, crucea
imperial\, globul imperial, spada imperial\, pelerina
ecleziastic\ purtat\ de Frederic al II-lea de Hohenstaufen,
Sfînta Lance [i alte obiecte, pîn\ [i ciorapii purta]i la
încoronare“195. A fost reintrodus\ folosirea în simbolistica
oficial\ a culorii verde ottonian, provenind de la steagul de
194 Pamfil {eicaru, Istoria Partidelor Na]ional, }\r\nist [i Na]ional }\r\nist,
Ed. VF, Bucure[ti 2000, p. 388.

195 Brigitte Hamann, Viena lui Hitler. Anii de ucenicie ai unui dictator,
Ed. Vivaldi, Bucure[ti, 2000, p. 195.
STOENESCU
lupt\ al lui Otto cel Mare, ini]iatorul primului Reich german196.

La acea dat\, antisemitismul amenin]\tor al nazismului avea un
caracter preponderent politic, anticomunist, acoperind prin
aceasta inten]iile criminale expuse în Mein Kampf. Astfel s-a
întîmplat c\, cel pu]in în România, unde afacerile marilor
companii germane erau reprezentate de evrei – [i au r\mas
astfel, dar mascat, [i sub regimul Antonescu, cu nem]ii în ]ar\ –
m\surile lui Carol II [i ale guvernului Goga-Cuza nu loveau
doar interesele economiei române[ti, dat [i interesele germane.
Situa]ia din România era doar un aspect secundar al unui
fenomen mult mai amplu [i profund paradoxal: a[a cum
noteaz\ în cartea sa În Zodia Satanei, Carol [tia c\ rena[terea
Germaniei se f\cuse cu bani evreie[ti: „… toat\ aceast\ chesti-
une s-a sfîr[it printr-o finan]are a Germaniei de c\tre City [i
Wall Street“197. Doar dac\ privim mandatul încredin]at guver-
nului Goga-Cuza prin prisma datelor furnizate de Institutul
Central de Statistic\ – adic\, numai 10 000 de evrei clandes-
tini – putem în]elege decizia unui rege panicat, altfel condus de
o camaril\ minoritar\ etnic. Din p\cate, nici acest argument nu
r\mîne în picioare, deoarece Carol II a dat, pe mandatul guver-
nului s\u antisemit, un interviu ziarelor Epoque (05.01.1938)
[i Daily Herald (10.01.1938), în care a anun]at opinia public\
interna]ional\ c\ evreii clandestini sunt aproximativ un sfert de
milion. R\mîne astfel în picioare teza sacrific\rii siguran]ei
civile a unui num\r însemnat de evrei din România, pentru a
putea asigura o apropiere tardiv\ de Germania. Calculul a
fost, pur [i simplu, idiot.
L\murind [i acest aspect, însemn\rile lui Carol II, legate
de preliminariile loviturii de stat, se încheie. S\ recapitul\m
196 Folosirea tricourilor verzi de c\tre echipa na]ional\ de fotbal a Germaniei

în timpul Campionatului Mondial din 1990 [i interpretarea cu versuri a imnului
Deutschland, Deutschland über alles a trezit protestul unor organiza]ii
pacifiste, care, spre deosebire de marea mas\ a spectatorilor [i telespecta-
torilor lumii, [tiau care este semnifica]ia acestor gesturi.
197 Carol al II-lea, În zodia Satanei, Ed. Universitaria, Bucure[ti, 1994, p. 29.
ISTORIA
elementele tezei lui Carol II asupra evenimentelor: guvernul

T\t\rescu gre[e[te organizînd alegeri libere, tic\lo[ia
partidelor îl împiedic\ pe rege s\ formeze un guvern
constitu]ional [i ]ara intr\ într-o criz\ din care nu mai putea fi
scoas\ decît printr-un regim personal, autoritar. Lucrurile nu
sunt atît de simple.
Preliminariile crizei politice
Anul 1937 era sfîr[it de mandat constitu]ional (4 ani)

pentru guvernul Gheorghe T\t\rescu. Cunoscut în lumea
politic\ drept o slug\ preaplecat\ a regelui, Gheorghe „Gu]\“
T\t\rescu formase între 5 ianuarie 1933 [i 14 noiembrie 1937
trei guverne succesive, etichetate drept echipe personale ale
regelui, sub acoperirea unui sprijin politic liberal. Aceast\
opinie î[i avea sursa `n faptul c\ cele trei guverne suferiser\
atît de multe remanieri, încît spiritul constitu]ional al modului
de formare [i func]ionare a guvernului fusese înc\lcat pe
ocolite. Primul guvern (5 ianuarie 1933-1 octombrie 1934)
suferise [ase remanieri; al doilea guvern (2 octombrie 1934-
28 august 1936) cunoscuse [apte remanieri, iar al treilea
guvern (29 august 1936-14 noiembrie 1937) alte [apte
remanieri, între care cea din 23 februarie 1937 atinsese
ministerele de for]\, al Ap\r\rii Na]ionale, de Interne [i de
Justi]ie. În general, aceast\ perioad\ a guvern\rii T\t\rescu
este privit\ ca moment al dezvolt\rii economice a statului
român [i redres\rii par]iale a situa]iei sale financiare. Faptul
c\ am putut avea o guvernare de continuitate, pe baza unui
program gîndit de Constantin Argetoianu pentru even-
tualitatea unui regim autoritar [i aplicat de regele Carol II cu
amendamente personale, a permis o anumit\ coeren]\ eco-
nomic\ [i a produs efecte pozitive pîn\ la nivelul de trai al
omului simplu. De regul\, atunci cînd se aminte[te traiul bun
din perioada interbelic\ a României, la aceast\ perioad\ se
STOENESCU
face referire. Conducerea Partidului Na]ional Liberal aprecia

politica economic\ a guvern\rii T\t\rescu în termeni
elogio[i: „Ajutat de elemente active [i dezinteresate ale
Partidului, guvernarea d-lui T\t\rescu a fost rodnic\. S-a
restabilit echilibrul bugetar, s-au f\cut investi]ii importante în
[coli, biserici, prim\rii, sanatorii, spitale, c\i de comunica]ii
[i s-au pus în func]iune instala]ii pentru ap\rarea ]\rii“198.
Este perioada de vîrf a activit\]ii marilor concerne industrial-fi-
nanciare dominate de Malaxa [i Auschnit, a primelor
investi]ii sporite în înzestrarea [i dotarea Armatei, dar [i a ma-
rilor afaceri ilegale conduse de camaril\ [i de rege.
Dezvoltarea economic\ permite [i finan]area substan]ial\ a cul-
turii, [tiin]ei [i sportului199. În plan politic îns\, manevrele
cuplului executiv Carol-T\t\rescu, inspirate de camarila
condus\ de Elena Lupescu, provocau nelini[tea partidelor [i,
în primul rînd, a celor aflate în opozi]ie. În toamna anului
1937, fidele principiilor democratice ale alternan]ei la Putere,
ambele mari partide române[ti, PNL [i PN}, se pronun]au
pentru o schimbare în favoarea revenirii ]\r\ni[tilor la
guvernare. Situa]ia lor nu era îns\ atît de puternic\ încît s\
impun\ regelui o astfel de solu]ie politic\, fiind fragmentate
deja în aripi adverse [i supuse unui bombardament permanent
de interven]ii oculte din partea camarilei [i a regelui. S\ nu
uit\m c\ guvernul fusese format cu un prim-ministru membru
din rîndul trei al Partidului Na]ional Liberal, producînd
derut\ în rîndurile liberalilor [i dificult\]i în apropierea dintre
corpul solid tradi]ional al partidului – „b\trînii“, a[a-numita
Grupare H, a tinerilor liberali, [i forma]iunea independent\
a georgi[tilor: „Partidul Na]ional Liberal din aceast\ perioad\
nu mai poseda îns\ nici puterea de influen]\ [i nici unitatea
198 C.I.C. Br\tianu, Amintiri în C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu,
Amintiri. Documente. Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti 1992, p. 19.
199 Vezi subcapitolul „Via]a cultural\“ din Cap. XXIV, Constantin C. Giurescu,
Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri [i pîn\ ast\zi,
Ed. Albatros, Bucure[ti, 1971, pp. 640-646.
ISTORIA
ce o avusese în deceniul anterior, cînd în fruntea lui se aflase

Ion I.C. Br\tianu. În conducerea partidului se manifestau
disensiuni puternice, iar op]iunile pre[edintelui Consiliului de
Mini[tri difereau în mare m\sur\ de obiectivele conducerii
tradi]ionale a na]ional-liberalilor. Divergen]ele erau accentuate
de faptul c\ în cabinet fuseser\ coopta]i, în general, liberali
tineri, timp în care aparatul de conducere al Partidului Na]ional
Liberal continua s\ se afle în mîinile b\trînilor“200. Oricum, atît
la guvern, cît [i prin zona financiar-bancar\ controlat\ de
partid, Partidul Na]ional Liberal reprezenta atunci principala
for]\ a Dreptei democratice, dedicat\ capitalismului românesc
[i, în parte, adic\ doar prin corpul partinic, parlamentarismului.
În apropierea momentului de final constitu]ional al mandatului
lui T\t\rescu, C.I.C. Br\tianu se pronun]a pentru o venire a
]\r\ni[tilor la putere, cu scopul de a nu sl\bi sistemul
democratic [i de a înfrîna pornirile autoritare ale lui Carol II:
„Dup\ 4 ani de guvern\mînt, opinia public\ dore[te
schimb\ri. Ei i se pare totdeauna c\ o schimbare a con-
ducerii Statului va fi folositoare. {tiam acest lucru din
timpul guvern\rilor din trecut [i de aceea am sf\tuit pe
domnul T\t\rescu s\ se retrag\ [i s\ cedeze locul unui alt
partid politic“201.
Pre[edintele PNL se în[ela. Alegerile din 1937 vor
demonstra c\ popula]ia era în cea mai mare m\sur\
dezinteresat\ [i dezam\git\ de politic\, nu mai reac]iona la
principiile democratice ale alternan]ei la putere [i prefera,
într-o doz\ mai mic\ de 40%, este adev\rat, o guvernare
autoritar\ sub masc\ democratic\, o guvernare care le
adusese un strop de bun\stare în buzunare. Dup\ [apte ani de
domnie discre]ional\ a lui Carol [i dup\ ce presa a reu[it s\-l
conving\ pe cet\]ean c\ în spatele tuturor ac]iunilor regale se
200 {erban R\dulescu-Zoner, coordonator, Gheorghe Cliveti, Gheorghe

Oni[oru, Dumitru {andru, Apostol Stan, Istoria Partidului Na]ional Liberal,
Ed. All, Bucure[ti, 2000, p. 229.
201 C.I.C. Br\tianu, loc. cit., p. 19.
STOENESCU
afl\ o camaril\ condus\ de „evreica“ Elena Lupescu,

încrederea opiniei publice în sistemul democratic românesc
sc\zuse alarmant, mai mult de un sfert din corpul electoral
orientîndu-se c\tre forma]iunile politice na]ionaliste
progermane. Raporturile reale ale na]iunii române cu regimul
democratic aveau s\ fie sintetizate perfect de Archie Gibson,
corespondentul lui The Times [i [ef al reziden]ei Intelligence
Service în România: „Aceast\ situa]ie în care se g\se[te
România ast\zi [1942, n.a.] deriv\ dintr-o succesiune de
evenimente care î[i au originea în dec\derea sistemului
parlamentar. Obosi]i de convulsiile politice [i confuziona]i de
succesul regimurilor totalitare în Germania [i Italia, românii
au renun]at de bun\ voie la libert\]ile lor, acordînd puteri
nelimitate regelui Carol al II-lea prin plebiscitul din februarie
1938. În ora fatal\ care a lovit România în 1940, regele [i-a
aplecat capul în fa]a presiunii ruse[ti, în timp ce un regim
parlamentar, responsabil în fa]a electoratului, n-ar fi f\cut
probabil acela[i lucru. Cedarea Basarabiei [i Bucovinei a fost
primul dintr-o serie de dezastre care a rupt coloana vertebral\
a României [i a tîrît-o în alian]\ cu Germania, o ]ar\ cu care ea
nu avea nimic în comun. Politicienii [i presa de partid sunt
primii de blamat pentru compromiterea sistemului parlamentar
[i pentru tîrîrea popula]iei române[ti spre totalitarism. În
Camera Deputa]ilor [i chiar în Senat reprezentan]ii na]iunii
n-au f\cut altceva decît s\ se injurieze unul pe altul, iar uneori
au ajuns la b\taie. Principala preocupare a presei a fost s\
proclame cu glas tare b\nuiala de corup]ie a mini[trilor,
senatorilor [i deputa]ilor. Parlamentul [i presa au reu[it s\
creeze o fals\ imagine a administra]iilor succesive prin
exagerarea defectelor unor persoane care, de[i departe de a fi
irepro[abile, reu[iser\ totu[i s\ fac\ ceva pentru ]ar\“202.
P\rerea unui observator str\in obiectiv, [ef al spionajului
britanic în ]ara noastr\ [i reprezentant al unui ziar de
202 Dennis Deletant, Studies in Romanian History, Ed. Enciclopedic\,

Bucure[ti, 1991, p. 243.
ISTORIA
autoritate interna]ional\, trebuie cel pu]in s\ dea de gîndit

anali[tilor perioadei interbelice.
Situa]ia Partidului Na]ional }\r\nesc era mult mai grea.
Dac\, în cazul PNL-ului, disensiunile veneau din conflictul
între genera]ii, la PN} problemele erau de natur\ structural\.
De la formarea sa, la 10 octombrie 1926, PN} a cunoscut
dou\ tendin]e distincte, mereu vizibile, cea socialist-agrarian\
[i cea regionalist\ ardelean\, ambele îns\ fidele sistemului
democratic. Chiar dac\ au existat accente anticonstitu]ionale
în fiecare grupare, le putem pune pe seama politicianismului,
PN} înscriindu-se activ în jocul politic, chiar din primul s\u
deceniu de existen]\. Popularitatea sa [i statutul de partid
mare s-au datorat îns\ exclusiv programului demagogic
stîngist din perioada 1927-1929, program compus din largi
promisiuni sociale, pe care apoi nu le-a putut onora. Eroarea
f\cut\ de Iuliu Maniu în iunie 1930 nu a produs consecin]e
vizibile pe termen scurt, popula]ia primind aducerea lui Carol II
pe Tron cu speran]\. Nici e[ecul tentativei lui Maniu de a
înscrie domnia lui Carol II în sistemul democratic de partide
nu a produs un tremur anxios în popula]ie, regele fiind
suficient de abil s\ ob]in\ o sciziune în aripa ardelean\ a PN},
aducîndu-l pe Alexandru Vaida-Voevod la putere în iunie
1932, înc\lcînd astfel ierarhia partidului. Dup\ ce s-a umilit
în octombrie 1932 la Sinaia, primind de la Carol II [i Elena
Lupescu o guvernare de trei luni, Iuliu Maniu va adopta o
pozi]ie public\ tran[ant\ împotriva camarilei, cu nomina-
lizarea Elenei Lupescu, [i se va retrage din conducerea
partidului, înconjurat de rudele [i adep]ii s\i fideli. Dup\ ce
a fost de trei ori prim-ministru în numele PN}, Vaida-Voevod
cade în 1933, pentru a fi adu[i, a[a cum am v\zut, I.G. Duca
[i liberalii. La începutul anului 1937, Partidul Na]ional
}\r\nesc cuno[tea o arip\ na]ionalist\ dizident\, desprins\ în
1933 sub conducerea lui Vaida-Voevod [i regrupat\ în
organiza]ia minor\ „Frontul Românesc“, mai cuno[tea o arip\
manist\, adept\ a democra]iei clasice ie[ite din principiul
na]ionalit\]ilor de la sfîr[itul primului r\zboi mondial, [i
STOENESCU
corpul principal al partidului, dominat de socialist-agrarierii

lui Mihalache [i Madgearu. Dar [i în acest corp fragil al
partidului se identificau trei tendin]e: promanist\, de
rezisten]\ anticarlist\, stîngist\ de orientare socialist-co-
munist\, [i centrist\, format\ din personalit\]i relativ tinere,
dar apropiate proiectelor autoritare ale regelui Carol II. Între
acestea din urm\, Armand C\linescu era cel mai r\s\rit.
F\rîmi]area partidelor, prin specularea oportunismului unor
politicieni, îi permitea lui Carol II s\ opereze combina]ii
guvernamentale în care s\ poat\ infiltra oameni de încredere
ai s\i, cu misiunea de a aplica programul regal. În aceste
condi]ii, de cerc vicios al oligarhiei politice, în care
combina]iile se f\ceau cu miz\ închis\ pentru partide [i cu
miz\ deschis\ pentru rege, deranja doar Mi[carea legionar\,
care se pronun]a violent împotriva unei st\ri de lucruri
anormale. Pornind de la concep]iile sale antidemocratice – pe
ideea c\ democra]ia este un sistem evreiesc – Mi[carea
legionar\ ataca sistemul democratic din România [i avea
succes, deoarece sl\biciunile acestuia începuser\ s\ devin\
extrem de vizibile. Codreanu ar\ta pseudodemocra]ia din
România cu degetul [i le spunea adep]ilor [i simpatizan]ilor s\i
c\ a[a arat\ democra]ia din întreaga lume. La fel va face [i
propaganda lui Göbbels în timpul r\zboiului, cu ajutorul unui
silogism aberant: „Anglia este o democra]ie / Anglia bombar-
deaz\ Germania / Deci democra]ia ucide copiii germani“.
Începutul anului 1937 a adus o accentuare a crizei din
Partidul Na]ional }\r\nesc. Ion Mihalache nu reu[ea s\
ob]in\ garan]ii din partea regelui c\ la alegerile din toamn\ va
fi adus la putere partidul s\u, f\r\ interven]ii oculte [i cuplaje
ignobile. În timp ce Carol II se ar\ta tot mai mul]umit de
guvernul T\t\rescu, Mihalache î[i punea probleme de
conducere. În ciuda zeflemelei cu care era tratat de
majoritatea oamenilor politici, care nu vedeau „un izmenar pe
scaunul lui Lasc\r Catargiu“, în ciuda tendin]elor sale
„revolu]ionar“ stîngiste [i a felului grosolan în care ac]iona
uneori pe scena politic\, Ion Mihalache a fost un om onest [i
ISTORIA
responsabil fa]\ de partidul s\u. El sesizase simpatia lui Carol

pentru Armand C\linescu, tip energic [i brutal, [i vedea un
avantaj pentru partid din aceast\ leg\tur\. Lider al centri[tilor
[i, în repetate rînduri, subsecretar de stat la Interne, unde î[i
formase o surs\ de informa]ii prin intermediul Siguran]ei [i
de unde ac]ionase violent împotriva G\rzii de Fier, Armand
C\linescu a v\zut în organiza]ia lui Corneliu Zelea Codreanu
un inamic de moarte. Dincolo de aspectele politice ale
ostilit\]ii sale fa]\ de legionari, ostilitate care îl va califica în
fa]a camarilei, Armand C\linescu avea puternice resenti-
mente personale fa]\ de Codreanu, mai ales dup\ ce a aflat pe
linie informativ\ c\ Mi[carea legionar\ l-a pus pe lista
neagr\. La jum\tatea lunii ianuarie 1937, [eful serviciului de
informa]ii al Marelui Maestru al Marii Loji Na]ionale, Jean
Pangal, [eful masoneriei na]ionale, l-a informat pe C\linescu
de hot\rîrea legionarilor de a-l asasina în caz c\ este numit
ministru de Interne în vreun guvern203. Avertismentul era
foarte serios. Atunci cînd analiz\m cu luciditate, f\r\ parti pris,
ura manifest\ ar\tat\ de Armand C\linescu fa]\ de legionari [i
ura reciproc\ a acestora, pornit\ de la brutalitatea [i excesul de
zel cu care îi atacase C\linescu în trecut, trebuie s\ lu\m în
calcul [i considerentele de ordin personal. Armand C\linescu
[i Corneliu Z. Codreanu se urau [i acest sentiment a func]ionat
din plin asupra ac]iunii, atît atunci cînd primul a primit ordin
de la Carol s\-l suprime pe Codreanu, cît [i atunci cînd
legionarii [i-au r\zbunat C\pitanul.
La sfîr[itul anului 1936, grupul centrist al lui Armand
C\linescu a c\utat s\ provoace o dezbatere în partid pentru
ca, pe baza unei reîntregiri par]iale, cu Vaida-Voevod,
Partidul Na]ional }\r\nesc s\ poat\ primi de la rege formarea
viitorului guvern. Condi]ia acestei în]elegeri era eliminarea
lui Iuliu Maniu din partid, deoarece, pentru a se bucura de
încrederea regelui, trebuia îndep\rtat adversarul acestuia, pe
203Armand C\linescu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti,

1990, p. 332.
STOENESCU
subiect de moralitate. Ion Mihalache, pre[edinte al partidului

la acea dat\, ezita s\-l exclud\ pe Maniu din mai multe
motive: se afla sub influen]a personalit\]ii acestuia, dorea
o venire la guvernare a PN}, dar f\r\ condi]ii – ceea ce iar îl
apropia de pozi]ia lui Maniu – [i se temea de o compromitere
a partidului, în cazul accept\rii infiltr\rilor tipice de oameni
ai Palatului în guvernul s\u. Aceast\ problem\ a plas\rii de
oameni proprii ai lui Carol II în guverne nu avea doar un
aspect imagologic negativ, ci înf\]i[a [i unul practic, oamenii
regelui – cum f\cuse Armand C\linescu sub guvernul Vaida
în 1933 – nu ascultau de prim-ministru, ci de Palat, adic\ de
camaril\ [i de rege. Prim-ministrul p\rea astfel o marionet\,
un caraghioz, [i, dac\ era chiar pre[edintele partidului aflat la
guvernare – cum este uzan]a democra]iilor parlamentare –
pozi]ia sa ridicol\ se transfera asupra partidului s\u. A[adar,
rezisten]a lui Mihalache la tenta]iile formulei oferite de Carol II
pornea de la calcule politice s\n\toase. PN} nu-[i putea
permite formula acceptat\ de PNL, ca un lider de rang
inferior s\ conduc\ guvernul, iar partidul s\ fac\ o opozi]ie de
parad\, pentru c\ soliditatea intern\ a ]\r\ni[tilor era extrem
de fragil\. O astfel de situa]ie l-ar fi readus rapid pe Maniu la
conducerea partidului, lucru pe care nu-l dorea nici unul din
cei care a[teptau chemarea pentru formarea viitorului guvern.
Pe linia planului regal de apropiere a lui Vaida de Mihalache,
la 14 ianuarie 1937, prim-ministrul T\t\rescu îl invit\ pe
Armand C\linescu la o conversa]ie în care îi dezv\luie
inten]ia de a se retrage în toamn\, îi confirm\ dorin]a regelui
de a forma un guvern PN} Mihalache-Vaida, cu excluderea
lui Maniu din partid, precum [i inten]ia sa de a sta doi-trei ani
în opozi]ie pentru a prelua conducerea Partidului Na]ional
Liberal. Întîlnirea a fost crucial\ pentru Armand C\linescu,
acesta orientîndu-[i gruparea centrist\ [i ac]ionînd din acel
moment numai pe linia acestui plan. El va manevra atît ca
agent al regelui pe scena politic\ a ]\rii, cît [i ca tr\d\tor în
interiorul partidului s\u. Pe fluidul aceluia[i curs periculos în
care intrase, Armand C\linescu se va întîlni cu marea lichea
ISTORIA
a regimului carlist, prefectul Poli]iei Capitalei, Gavril\

Marinescu, la începutul lui martie 1937. În aceast\ întreve-
dere confiden]ial\, ]inut\ acas\ la Armand C\linescu,
prefectul poli]iei îl va anun]a pe liderul centrist c\ „are de gînd
s\ suprime pe Codreanu [i vreo 30 gardi[ti principali. {i-a
format echipe de 200 pu[c\ria[i, cu care va da lovitura într-o
noapte. E convins c\, dac\ nu-i suprim\ el pe ei, vor c\dea el
[i Rex [regele, n.a.] apoi, victime“204. Nu cunoa[tem
informa]ii certe despre preg\tirea unor asasinate de acest tip
din partea Legiunii, de[i ele sunt credibile [i ca zvon, dar
[tim sigur c\ în programul politic al partidului „Totul pentru
}ar\“ intra [i formula punctului 84 din C\rticica [efului de
cuib: „A doua zi dup\ victoria legionar\ se va constitui
Tribunalul Excep]ional, care va chema în fa]a lui [i va judeca
pentru tr\dare de Patrie: a) Pe to]i jefuitorii banului public;
b) Pe to]i cei ce-au primit mit\, înlesnind afaceri; c) Pe to]i cei
ce, c\lcînd legile fundamentale ale ]\rii, au persecutat, au
închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice func]ie
ar de]ine, de la jandarm pîn\ la ministru, nimeni nu va sc\pa
acestei judec\]i. Prea [i-au imaginat ace[ti domni c\ }ara
Româneasc\ este mo[ia lor, c\ legile s-au f\cut pentru ca s\
le calce ei în picioare [i c\ noi suntem arga]ii de pe aceast\
mo[ie, pe care s\ ne bat\ la spate cu biciul. Na]iunea român\
con[tient\ de drepturile ei va începe via]a cea nou\ prin opera
de pedepsire legal\. Acest ceas îl a[tept\m [i r\bd\m“. Este
clar c\ o eventual\ venire la putere prin alegeri libere în 1937
a Mi[c\rii legionare ar fi produs o decimare pe cale juridic\
a majorit\]ii clasei politice române[ti. Cî]i nu jefuiser\ banul
public, nu primiser\ mit\, nu c\lcaser\ drepturi constitu-
]ionale ale cet\]enilor? În ce prive[te agresiunile la adresa
partidului Garda de Fier, Armand C\linescu [i Gavril\
Marinescu erau, probabil, capi de list\. Trecînd îns\ în planul
realit\]ii [i avînd în vedere c\ [i Justi]ia era corupt\, punerea
204 Ibidem, p. 339.

STOENESCU
în practic\ a programului legionar de apel la pedeapsa cu

moartea pe cale juridic\ s-ar fi blocat undeva, unde interesele
politice se combinau cu interesele economice. Mai r\mînea
a[adar calea asasinatului pe list\ neagr\, cu un num\r restrîns
de vinova]i pentru abuzuri grave, unde prioritare erau cele
împotriva Legiunii. Acest asasinat s-a produs în noaptea de
26 spre 27 noiembrie 1940, la închisoarea Jilava. Este
important de subliniat aici c\ demnitarii asasina]i la Jilava –
între care [i Gavril\ Marinescu – urmau s\ fie judeca]i de
regimul Ion Antonescu „pentru ac]iuni antilegionare în
timpul lui Carol al II-lea“. R\zbunarea n-a mai avut r\bdare
[i nici baz\ juridic\.
Totodat\, inten]ia de a-l suprima pe rege, ca [i dorin]a de
a o omorî pe Elena Lupescu, porneau de la ideea c\, în spatele
demnitarilor asasini, se afla cuplul de la Palat, prin ordine
directe. În aceea[i întrevedere confiden]ial\, Gavril\ Marinescu
îi va reproduce lui Armand C\linescu [i dialogul urm\tor cu
Carol: „… ceea ce se putea odat\ vindeca cu o cataplasm\,
acum va trebui tratat cu bisturiul. Deci, vor trebui cî]iva
suprima]i. R[egele] a întrebat dac\ e posibil în fapt. A mai
spus aceasta în trecut Rex, dar atunci s-a opus“205. Informa]ia
principal\, cea privind preg\tirea de c\tre Gavril\ Marinescu
a 200 de pu[c\ria[i cu care s\-i asasineze pe liderii legionari,
este confirmat\ în jurnalul lui Carol II, la data de 12 martie:
„Spre sear\ l-am chemat pe Gavril\, pe chestiunea [tirilor de
la H(ai)d(u)c. D\ asigur\ri c\ este cu ochii în patru, îi lipsesc
îns\ banii necesari de la O[rdinea].P[ublic\]. Voiu interveni.
Are vreo 200 de oameni gata la nevoie“206. Haiduc era
numele codificat al principesei Lucia Caragea. Ea îl infor-
mase cu o sear\ înainte pe Carol c\ Mi[carea legionar\
preg\tea o lovitur\ de stat pîn\ la sfîr[itul lunii martie [i c\,
dac\ nu va reu[i, va declan[a o serie de asasinate. Informa]ia
205Ibidem.
206Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, Ed. Silex, Bucure[ti,
1995, p. 151. (Pentru cazul Haiduc vezi în acela[i volum nota 131 bis.)
ISTORIA
era neserioas\, Codreanu declarînd în repetate rînduri [i

publicînd în manifestele sale c\ Mi[carea legionar\ respinge
apelul la lovitur\ de stat: „Noi nu lucr\m pe plan prezent.
Lucr\m pe planul viitor. N-am cerut [i nu cerem guvernul.
Mai mult: nici nu ne intereseaz\ cine vine la guvern. Ne este
absolut indiferent. Pe noi ne intereseaz\ România de mîine,
luînd, se în]elege, parte într-o anumit\ propor]ie – pentru
[coala noastr\ – la toate activit\]ile prezentului: parlament,
ziaristic\, [tiin]\, art\, etc…. Acest adev\r înl\tur\ [i minciuna,
ce ni se pune obi[nuit în sarcin\ în asemenea ocazie, c\ am
urm\ri o lovitur\ de stat. Lovitura de stat presupune voin]a
de-a guverna acum“207. Tactica de a[teptare a lui Corneliu Z. Co-
dreanu se sprijinea pe credin]a c\ evolu]ia Germaniei în ba-
lan]a puterilor europene va duce la o victorie na]ionalist\ pe
continent, România intrînd într-o zodie favorabil\ prelu\rii
puterii de c\tre Mi[care legionar\. Carol, Lupescu [i ceilal]i
nu mai aveau unde s\ scape.
În mod paradoxal, dar numai aparent, în adoptarea tacticii
a[tept\rii – care, tocmai prin pasivitate, producea isterie la
Palat – Corneliu Z. Codreanu se întîlnea pe aceea[i und\ cu
Iuliu Maniu, chiar dac\ acesta credea c\ în Europa va învinge
democra]ia. Cei doi lideri politici aveau astfel o baz\ comun\
în credin]a c\ timpul [i evenimentele externe vor conduce la
c\derea regimului carlist. Îi desp\r]ea un am\nunt: dac\
liderul legionar adopta noninterven]ia dintr-o credin]\
mistic\, Iuliu Maniu o f\cea din calcul politic. În acest
calcul intra [i folosirea Mi[c\rii legionare ca factor de
presiune asupra camarilei [i regelui. Felul în care a intrat
Corneliu Z. Codreanu în leg\tur\ cu Iuliu Maniu este foarte
legat de agita]ia de la începutul lunii martie 1937, agita]ie
prezent\ în toate jurnalele r\mase de la principalii actori ai
evenimentelor. Ea î[i are originea, dup\ toate probabilit\]ile,
207 Duiliu Sfin]escu, op. cit., p. 94 (Declara]ie din 4 decembrie 1933,

repetat\ cu aceea[i idee în circulara nr. 148/21 februarie 1938, v. acela[i
volum p. 105).
STOENESCU
într-o întîlnire secret\ a lui Carol II cu Corneliu Zelea Codreanu.

Informa]ia ne vine prin intermediul memoriilor lui Zaharia
Boil\. Acesta a fost contactat la sfîr[itul lunii februarie (cu
pu]in înainte de 1 martie 1937, dat\ la care, seara, Gavril\
Marinescu provoac\ întîlnirea confiden]ial\ cu Armand
C\linescu [i îi dezv\luie planul de asasinare a capilor
Mi[c\rii legionare), de c\tre un curier al lui Codreanu. Acesta
îi comunic\ lui Zaharia Boil\ c\ liderul legionar dore[te o întîl-
nire secret\ cu el. Boil\ accept\ ca întîlnirea s\ aib\ loc în
casa inginerului legionar Eugen Ionic\, doctor în [tiin]e
fizico-chimice la Paris, în ziua de 11 martie 1937 (este ziua în
care Carol II î[i noteaz\ în jurnal informa]ia primit\ de la
agentul Haiduc). Codreanu îi cere lui Zaharia Boil\ s\-i
organizeze o întîlnire secret\ cu Maniu, dar ruda acestuia îl
informeaz\ c\ Maniu este de patru zile la Viena [i apoi
urmeaz\ s\ plece pentru mult timp în Fran]a. Iritat de faptul
c\ serviciul s\u de informa]ii nu a func]ionat, Codreanu ì va
solicita lui Boil\ gestul unui comision epistolar, C\pitanul
dorind s\-i trimit\ lui Maniu o scrisoare cu un con]inut
extrem de important. Zaharia Boil\ îi recomand\ folosirea lui
Aurel Leucu]ia, care urma s\ plece peste dou\ zile la Viena [i
r\mînea apoi tot timpul cu Maniu. În sfîr[it, presat de un
anume pericol, Corneliu Z. Codreanu îi dest\inuie lui Zaharia
Boil\ motivul cererii sale. Acesta îi solicit\ permisiunea s\ ia
noti]e, astfel c\ relatarea urm\torului dialog con]ine pe fond
premisa veridicit\]ii:
„(Codreanu): Pe mine m-a condamnat la moarte regele
Carol II. (O clip\ l-am privit uluit [i am avut impresia c\
halucinez).
(Boil\): Pe dv? Regele Carol II? E de necrezut.
(Codreanu): {i totu[i a[a este. Am informa]ii din cea mai
bun\ surs\, asupra c\reia nu încape nici o îndoial\ sau b\nuial\.
(Boil\): Ierta]i-m\, dar lumea, mai ales în urma eveni-
mentelor din vara trecut\, [i-a cî[tigat convingerea c\ între
regele Carol [i mi[carea legionar\ exist\ cele mai bune
raporturi…
ISTORIA
(Codreanu): O fi a[a, dar – între timp – s-au întîmplat

lucruri despre care lumea nu [tie [i d-tale ]i le spun, de[i sunt
strict confiden]iale, dar trebuie s\ le transmi]i lui Maniu, c\ci
numai astfel se explic\ înver[unata lui du[m\nie fa]\ de
mine. Mai acum cîteva s\pt\mîni am fost chemat în audien]\
la rege. Ea a avut loc noaptea, într-o cas\ particular\.
(Probabil la Malaxa). Regele mi-a spus înainte de toate c\
simpatizeaz\ mult Mi[carea noastr\ [i c\ are de gînd s\
demit\ guvernul, s\ instaureze o guvernare absolutist\,
personal\, bazat\ pe Mi[carea legionar\. Regele mi-a cerut
s\-l proclam «c\pitanul mi[c\rii», eu voi fi locotenentul s\u
[i m\ va numi [eful guvernului. I-am r\spuns c\ sunt încîntat
de bun\voin]a lui cu privire la Mi[carea noastr\ [i c\ sunt
extrem de m\gulit de aprecierile sale favorabile, chiar
exagerate, pe care le-a exprimat fa]\ de persoana mea, dar c\
totu[i nu pot s\-i primesc oferta. Socot c\ nu sunt suficiente
elanul [i disciplina pentru a ne asuma r\spunderea guvern\rii,
c\ noi nu suntem înc\ preg\ti]i, c\ nu avem experien]\, iar în
ceea ce prive[te chestiunea [efiei, noi consider\m pe regele
ca un factor sus pus, arbitru peste noi to]i, dar nu-l putem
considera un [ef de Mi[care sau partid, c\ legionarii mi-au
jurat numai mie credin]\ [i nu altuia, c\ aceast\ credin]\,
acest ata[ament nu poate forma obiect de traficare politic\.
Carol II a încercat s\ m\ conving\ c\ v\d gre[it lucrurile, dar
de[i mi-a vorbit mult, aducînd argumente în men]inerea tezei
sale, nu m-a putut convinge.
(Boil\): Acum v\ în]eleg perfect [i cred c\ într-adev\r
regele v-a devenit un du[man neîmp\cat. L-a]i comb\tut în
gîndirea sa cea mai intim\ [i v-a]i pus deacurmezi[ul planurilor
sale secrete. Totu[i, nu cred c\ ar îndr\zni s\ recurg\ la o sanc]i-
une extrem\. Doar Maniu a f\cut acela[i lucru [i cred c\ Dv. cu
organiza]ia legionar\ sunte]i pus la ad\post.
(Codreanu): S\ nu crezi. Maniu, da, este du[manul lui, dar
numai un du[man. Pe cînd pe mine m\ consider\ rival. Regele
crede sau presupune c\ noi, legionarii, suntem pentru un regim
fascist, ca [i el în definitiv. Dou\ s\bii nu încap într-o teac\. Cît
STOENESCU
timp mi[carea noastr\ va exista [i se va dezvolta, nu poate fi

vorba de însc\unarea dictaturii regale. Deci, înl\turarea, nu atît
a Mi[c\rii, cît a mea personal\, devine indispensabil\.
(Boil\): {i legionarii vor admite a[a ceva? Vor tolera ca
regele Carol s\ v\ extermine, f\r\ nici o vorb\?
(Codreanu): B\ie]ii sunt buni, disciplina]i [i ]in la mine.
Sunt sigur c\ m-ar r\zbuna, dar de acuma îns\, în public, nu
pot vorbi deschis despre aceast\ problem\. Carol II îns\
sperase c\ împotriva mea [i împotriva noastr\ va avea toat\
opinia public\ a[a-zis\ «democratic\» din Occident, fire[te
pe comuni[ti, to]i oamenii de stînga [i bineîn]eles partidele
politice de la noi, care abia a[teapt\ s\ scape de un concurent
periculos. Tocmai ]inînd seama de aceste considerente, vreau
s\ m\ aliez cu Maniu. Cred c\ dac\ regele ne [tie alia]i nu va
îndr\zni s\ se ating\ de noi.
(Boil\): O alian]\ cu Maniu?
(Codreanu): Da, [tiu c\ merge greu. Atît în Mi[care, cît
[i dl. Maniu în partidul d-sale va întîmpina mari obstacole.
Între noi doi sunt deosebiri enorme de ordin tactic [i
ideologic. Totu[i, pe o chestiune ne întîlnim: în lupta contra
regelui Carol II.
(Boil\): Dv. uita]i un lucru: Maniu nu mai este [eful
partidului. {eful este Mihalache, pe care dv. l-a]i condamnat
la moarte, ca [i pe Madgearu, care este secretarul general al
partidului. L-a]i condamnat [i pe Titulescu, cu care Maniu
este perfect solidar.
(Codreanu): Condamn\rile acestea nu au decît sens
teoretic sau, dac\ voi]i, simbolic. Dar altfel, asupra lor vom
putea reveni.
(Boil\): {i v\ rog s\ nu uita]i c\ nu to]i frunta[ii din partid
sunt de acord s\ duc\ lupta contra regelui, al\turi de Maniu.
Doar tocmai pe acest punct s-a produs [i sciziunea în partid
[i a p\r\sit Maniu [efia.
(Codreanu): Toate acestea le [tiu, dar mai [tiu c\ opinia
public\ din partid este al\turea de Maniu, care nu va renun]a
la atitudinea lui. {i atunci, o tov\r\[ie cu mine ar fi, cred, util\.
ISTORIA
De altfel eu, fiind preg\tit pentru orice eventualitate, am l\sat

un testament politic, scriind acolo: […] Dac\ nu voi mai fi,
merge]i la Maniu, care e singurul în stare s\ m\ r\zbune»“208.
Zaharia Boil\ s-a ]inut de cuvînt [i a trimis în scris lui Maniu,
la Viena, con]inutul convorbirii cu Corneliu Z. Codreanu.
R\spunsul ar fi venit îns\ peste trei luni, cînd Boil\ s-a întîlnit
cu Maniu la Karlsbad: „Comunic\ lui Codreanu c\ acum nu
ne putem întîlni. Chestiunea nu este actual\. Dar la toamn\
situa]ia se va schimba radical [i atuncea ne putem vedea“209.
Boil\ l-a v\zut din nou pe Codreanu la Predeal, iar acesta a
acceptat în]elegerea: „Perfect. Eu v\d situa]ia la fel [i sunt
mul]umit“. Textul lui Zaharia Boil\ con]ine o inadverten]\
care demonstreaz\ c\, fiind vorba de Memorii, [i nu de un
jurnal cu consemn\ri la zi, a introdus în redactare atît
alteritatea informa]iei, generat\ de factorului timp, cît [i
schematismul unor formule de partid. Cu toate acestea, o cu-
r\]ire a textului de parazi]ii memoriei ne-ar putea ajuta s\
extragem mica neconcordan]\ pentru a salva con]inutul
excep]ional al sursei. Într-un singur loc se simte distan]a între
eveniment [i consemnare: perioada de trei luni care ar fi
trecut de la transmiterea mesajului c\tre Maniu [i pîn\ la
r\spunsul s\u de la Karlsbad. Aceast\ perioad\ presupune
intervalul dintre jum\tatea lui martie [i jum\tatea lui iunie,
or, de la jum\tatea lui martie, a[a cum ne informeaz\
Armand C\linescu în jurnalul s\u, Iuliu Maniu se întorsese
la B\d\cin. În plus, Maniu a participat la congresul PN} din
3-5 aprilie de la Bucure[ti. Este imposibil ca Zaharia Boil\
s\ nu-l fi abordat pe Maniu asupra unui r\spuns pentru
Codreanu. În momentul în care studiem cu aten]ie însem-
n\rile lui Constantin Argetoianu vom constata îns\ c\ în ziua
de 30 martie 1937 se g\sesc informa]ii pre]ioase despre în]elege-
rea Codreanu-Maniu. Mai întîi, Kalman Blumenfeld afirm\ c\
208 Zaharia Boil\, Memorii, apud Duiliu Sfin]escu, op. cit., p. 237.
209 Ibidem, p. 239.
STOENESCU
Zaharia Boil\ i-a încredin]at secretul întîlnirii sale cu

Codreanu din 11 martie (ceea ce ne confirm\ [i nou\
veridicitatea evenimentului), apoi este reprodus\ reac]ia
regelui într-o întrevedere cu ambasadorul Fran]ei, Thierry:
„Poftim, a spus regele, acum domnii de la Garda de Fier s-au
unit [i cu Maniu!“210 O alt\ confirmare vine de la fostul
pre[edinte al Uniunii Na]ionale a Studen]ilor Cre[tini
Români, care precizeaz\ c\ la 12 aprilie 1937 a avut loc o întîl-
nire între Iuliu Maniu [i legionari, în prezen]a lui Zaharia
Boil\, în casa Bianu din Cluj. „Implor\m pe Iuliu Maniu s\
reintre în via]a public\“ – î[i aminte[te pre[edintele UNSCR.
„Iuliu Maniu ne-a vorbit 4 ore.“211 A[adar, Zaharia Boil\
a scris gre[it în memorii intervalul de trei luni, în loc de trei
s\pt\mîni, sau a ascuns o întrevedere secret\ în ]ar\ a lui
Maniu cu Codreanu în care cei doi s-au în]eles asupra
pactului electoral din toamn\. Aceast\ din urm\ ipotez\ este
mai plauzibil\.
Revenind la subiectul analizei noastre – preliminariile [i
argumentele lui Carol II pentru darea loviturii de stat – trebuie
s\ ne oprim asupra cîtorva teme con]inute de stenograma
întrevederii Codreanu-Boil\.
Tonul lui Codreanu denot\ o anumit\ team\ personal\,
sentiment care l-a determinat s\ caute o apropiere de Maniu,
din dialogul s\u cu nepotul acestuia lipsind considerentele de
ordin politic, electoral sau elementele de calcul doctrinar [i
ideologic. Este de presupus c\, în acest stadiu al conflictului cu
regele, Codreanu vedea doar o eliminare a sa, nu o exterminare
a întregii elite legionare – cum pl\nuiau Gavril\ Marinescu [i
Armand C\linescu – astfel c\ în]elegea s\-[i pun\ Mi[carea [i
partidul la ad\postul unei forma]iuni politice care s\-i permit\
supravie]uirea. Presupusul „Testament politic“ al lui Codreanu
210 Constantin Argetoianu, Însemn\ri zilnice, vol. II (1 ianuarie-30 iunie

1937), Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1999, p. 151.
211 Dr. {erban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu, altceva decît Horia Sima,
vol. I, Biblioteca „Învierea“, nr. 7, Bucure[ti, 1996, p. 106.
ISTORIA
a ie[it la iveal\ abia în 1946, în timpul procesului mare-

[alului Ion Antonescu, cu ocazia interogatoriului [efului
SSI, Eugen Cristescu: „Eu am avut mul]i informatori în
Mi[carea Legionar\, [i informatori adînci, care mi-au spus
c\ testamentul lui Horia Sima (sic!), nescris, este urm\torul:
«Dup\ mine urmeaz\, spune Horia Sima, inginerul Clime».
Pre[edintele Tribunalului: Codreanu, nu Sima! Eugen
Cristescu: …spune Codreanu: urmeaz\ inginerul Clime.
Dup\ aceea venea înc\ o list\ de 13 in[i. Dac\ to]i ace[tia
cad, atunci s\ vin\ Horia Sima. Era o contestare…,
contesta]ie, dac\ este dreptul lui Horia Sima sau dac\ este
dreptul lui Radu Mironovici, fiindc\ era un lucru care nu se
[tia decît de cî]iva intimi ai lui Codreanu. Nu intereseaz\
aceasta. Intereseaz\ faptul c\ Horia Sima a spus: «c\ dac\
toat\ aceast\ list\ va c\dea, atuncea Legiunea s\ se adreseze
lui Iuliu Maniu»“ 212.
Este fundamental\ pentru în]elegerea motiva]iei celei mai
intime a loviturii de stat carliste opinia comun\ a lui Codreanu
[i Zaharia Boil\ c\ regele are un proiect de instituire a unui
regim autoritar dup\ modelul fascist, mussolinian. Reamintesc
c\ acest model se sprijinea pe centralismul statal condus de
un lider autoritar, deasupra unui partid unic de orientare
economic\ socialist\ (etatist\), [i c\ am ar\tat în capitolul
precedent înclina]ia lui Carol II pentru acest model. Rezultatele
economice spectaculoase ob]inute de Mussolini în Italia îi
f\ceau pe mul]i s\ priveasc\ favorabil un astfel de model.
Codreanu îi va sugera lui Boil\ c\, în fapt, Carol II crede c\ [i
Mi[carea legionar\ dore[te acela[i lucru, ceea ce ar fi inexact –
probabil pe considerentele de natur\ mistic-cre[tin\ – motiv
212 Marcel-Dumitru Ciuc\, Procesul mare[alului Antonescu. Documente,

vol. I, Ed. Saeculum [i Europa Nova, Bucure[ti, 1995, p. 336. (Confuzia
permanent\ între Horia Sima [i Corneliu Z. Codreanu din depozi]ia lui
Eugen Cristescu vine din faptul c\ primise informa]ia asupra Testamentului
politic al C\pitanului chiar prin intermediul agentului s\u infiltrat în Mi[care,
Horia Sima.)
STOENESCU
pentru care, cît exist\ Mi[carea legionar\, regele nu poate

instaura dictatura regal\.
Codreanu confirm\ existen]a unui plan de represalii legio-
nare în cazul suprim\rii sale [i trimite în derizoriu a[a-numita
„list\ neagr\“ a politicienilor condamna]i de Mi[carea
legionar\. Detaliul acesta ne permite s\ credem c\, în 1937,
Corneliu Z. Codreanu se maturizase politic [i începuse s\ joace
pe scena politic\ a ]\rii cu un proiect propriu, astfel încît î[i
permitea s\ observe c\ Legiunea nu este preg\tit\ pentru
guvernare, c\ tactica a[tept\rii era cea mai bun\ [i c\, pentru a
atrage electorat nemul]umit de situa]ia ]\rii, trebuie s\ ì ofere
acestuia iluzia brutal\ a unei viitoare pedepsiri a politicienilor
corup]i. Altfel spus, Codreanu le oferea cet\]enilor ni[te
vinova]i pentru toate anxiet\]ile lor existen]iale: evreii, pe de o
parte, [i plutocra]ia româneasc\, pe de alt\ parte.
Dar ce motiva]ii atît de puternice avea regele Carol II,
încît s\ ini]ieze o întîlnire secret\ cu Corneliu Zelea Codreanu
în prim\vara anului 1937? Pe cît de riscant\ a fost ac]iunea,
pe atît de important trebuie s\ fi fost [i scopul ei. Oricît am
încerca s\ intr\m în meandrele jocului politic f\cut de Carol II,
cunoscîndu-i scopul final [i metodele, tot ne va fi greu s\
credem c\ regele a putut concepe o numire a sa drept
„c\pitan“ al Legiunii [i o cedare a acestei pozi]ii din partea
lui Codreanu, în schimbul func]iei de prim-ministru.
Scenariul acesta nu i se potrive[te lui Codreanu, dar nici lui
Carol. Trebuie s\ fi existat o motiva]ie mult mai puternic\ [i
credem c\ aceasta a fost panica. În luna februarie se petrecuse
un fapt care schimbase complet optica regelui despre
Mi[carea legionar\ [i-l umpluse de spaim\. De unde pîn\
atunci credea c\ legionarii sunt o grupare clandestin\ minor\,
iar Corneliu Z. Codreanu un mediocru agent german,
imaginea public\ a Mi[c\rii legionare se modific\ în
februarie 1937 radical.
La 13 ianuarie 1937 mor pe frontul anticomunist din
Spania, în localitatea Majadahonda, comandan]ii legionari
Ion I. Mo]a [i Vasile Marin. Mi[carea legionar\ intr\ în doliu
ISTORIA
[i hot\r\[te s\ organizeze un fel de funeralii na]ionale în

memoria primilor lupt\tori c\zu]i în lupta împotriva
comunismului. Pentru aceasta, sunt preg\tite dou\ vagoane
speciale cu sicriele celor doi, care sunt ata[ate unor trenuri ce
urmau ruta prin Germania. La Berlin, trupurile lui Mo]a [i
Marin sunt expuse într-o capel\ [i prin fa]a catafalcului
defileaz\ trupe SA [i SS, precum [i oficialit\]i germane,
italiene [i falangist spaniole. Trenul special intr\ pe teritoriul
României pe la Cern\u]i. Constantin Argetoianu va nota `n
acest moment: „O lume imens\ la gar\ [i împrejur, se
vorbe[te de 150 000 de oameni. La sosirea trenului, 50 000
de oameni au îngenunchiat [i au început s\ cînte. Mii de
lumîn\ri pe peron, care au fost apoi înfipte pe vagoanele
trenului mortuar. În Bucovina, Garda de Fier a prins“213.
Observa]ia final\ a lui Argetoianu arat\ c\ nici el nu-[i
imagina ce avea s\ urmeze la Bucure[ti. Aducerea trupurilor
celor doi legionari scoate în strad\ o mul]ime „enorm\“ –
cum avea s\ noteze de mai multe ori tot Argetoianu –
versiunile oscilînd între 200 000 [i 500 000 de oameni. La
înmormîntarea lor au oficiat mitropolitul Ardealului,
Nicolae B\lan, mitropolitul Basarabiei, Gurie, [i episcopul
Vartolomeu al Rîmnicului, împreun\ cu 200 de preo]i. La
ceremonii au participat ambasadorii Germaniei, Italiei,
Japoniei [i Iugoslaviei, reprezentan]i oficiali ai Poloniei [i ai
guvernului spaniol franchist, ceea ce, din punctul de vedere
al ambasadorilor, a reprezentat o înc\lcare a normelor
diplomatice [i o interven]ie în treburile interne ale statului.
Practic, a fost o demonstra]ie de for]\ din partea Mi[c\rii
legionare [i un prim semnal politic dat de Germania [i Italia
României carliste. Despre modul cum s-a desf\[urat ac]iunea
legionar\ pe bulevardele Capitalei, Argetoianu consemneaz\:
„To]i cei care au v\zut-o au g\sit-o îns\ impun\toare, [i au
fost adînc impresiona]i mai ales de disciplina moral\
213 Constantin Argetoianu, op. cit., vol. II, p. 60.

STOENESCU
concretizat\ în aspectul miilor de tineri care au defilat“214.

De unde presa îi prezenta ca pe un grup de derbedei [i
anarhi[ti, deta[amentele perfect aliniate [i echipate impecabil
cu c\m\[i verzi cu diagonal\, dar mai ales deplasarea lor
ordonat\, de[i erau în num\r foarte mare, au avut un impact
major asupra popula]iei bucure[tene. Carol II a urm\rit
defilarea legionar\ de la fereastra unui imobil din Bulevardul
„Ion C. Br\tianu“, împreun\ cu Ernest Urd\reanu [i Mihail
Manoilescu, „care d\dea explica]ii [i r\spundea la întreb\ri în
calitatea sa de protector al Mi[c\rii legionare“215. Ca detaliu
necunoscut sau numai folosit diversionist, forma]iunile
Mi[c\rii legionare nu erau organizate astfel dup\ modelul
fascist sau nazist, ci dup\ modelul Armatei române,
Codreanu – fost elev la M\n\stirea Dealu – folosind inten-
]ionat tipul de organizare [i instruc]ia de front ale institu]iei
noastre militare. Tocmai aceste aspecte de ordine [i disciplin\,
impactul lor asupra cet\]enilor, precum [i solidaritatea afi[at\
de Germania [i Italia, au n\scut panica în rîndurile camarilei.
Ambasadorul României la Var[ovia, Duiliu Zamfirescu,
autorul lui T\nase Scatiul, avea s\-i spun\ lui Argetoianu:
„N-am nici o leg\tur\ special\ cu Zelea Codreanu, dar sunt în
m\sur\ s\ [tiu ce vor [i ce pl\nuiesc. N-au nici o inten]ie s\
ucid\ nici pe d-na Lupescu, nici pe rege, nici pe altcineva din
preajma lor. {tiu c\ au fost în panic\ la Palat [i c\ prostiile lui
T\t\rescu [i ale lui Iuca n-au fost decît repercu]iunile acestei
panici“216. „Prostiile“ prim-ministrului T\t\rescu [i ale
ministrului de Interne, Dumitru Iuca, erau interven]iile pe care
le avuseser\ ace[tia, împreun\ cu Armand C\linescu, în
Parlament, protestînd împotriva prezen]ei ambasadorilor la
ceremoniile legionare. Pe cît de îndrept\]it\ era pozi]ia
demnitarilor români, pe atît de grosolan\ [i ofensatoare a fost
214 Ibidem, p. 68.

215 Dr. {erban Milcoveanu, op. cit., p. 97.
216 Ibidem, p. 87.
ISTORIA
interven]ia lor. Armand C\linescu – înscris deja pe drumul

mor]ii sale tragice – va folosi cuvinte ca „blam“, „înfrîngere“,
„precedent periculos pentru ziua de mîine“, „umilin]i“, „a cobo-
rît demnitatea guvernului în fapt“217. Atît Hitler, cît [i
Mussolini nu s-au l\sat impresiona]i de protestele guvernului
României, f\cînd doar mici gesturi de nemul]umire pe plan
comercial. Carol II [i camarila s-au speriat [i mai tare, deoarece
„din totalul exportului nostru de circa 11 miliarde, 5 [i 1/2 sunt
absorbite de Germania [i Italia“218. Argetoianu nota ironic:
„C\ci trebuie s\ fie cineva tîmpit s\ cread\ c\ o ]ar\ care a înge-
nunchiat Anglia în prestigiul ei mondial, care [i-a b\tut joc de
Fran]a, rupîndu-i în nas clauzele cele mai esen]iale ale
tratatului ce-i asigura paza grani]elor, c\ o ]ar\ care de doi ani
nu cunoa[te decît succese în toate ciocnirile cu cele mai mari
Puteri ale lumii, era s\ se plece în fa]a României!“219
Dar la 15 februarie 1937 se mai petrecuse un fapt pe care
opinia public\ nu-l cunoscuse în dimensiunile sale reale, dar
pe care Carol II [i oamenii s\i de încredere îl aflaser\ în
detaliu. În diminea]a acelei zile, la 48 de ore de la înmor-
mîntarea lui Mo]a [i Marin, un grup de legionari îmbarca]i în
dou\ camioane s-a deplasat la închisoarea V\c\re[ti, unde
a încercat s\ for]eze intrarea pentru a-i elibera pe de]inu]ii
legionari. Garda penitenciarului s-a opus [i legionarii au intrat
în negocieri cu directorul. Astfel, cu toate c\ era ora 4 a.m.,
legionarii au primit aprobarea s\ î[i decoreze confra]ii cu
o decora]ie ini]iat\ de C\pitan: „De]inu]ii gardi[ti, împreun\
cu camarazii lor din camioane au fost a[eza]i în curtea
penitenciarului, într-un «careu» înconjurat de toate p\r]ile de
trup\, care forma astfel un al doilea «careu» în jurul celui
dintîi. Un preot – venit [i el cu camioanele – a spus o scurt\
217 V. Armand C\linescu, Discursuri parlamentare (1934-1937), vol. II,

Ed. Quadrimpex, Bucure[ti 1993, pp. 346-357.
218 Constantin Argetoianu, op. cit, p. 97.
219 Ibidem, p. 96.
STOENESCU
rug\ciune, apoi gardi[tii to]i s-au pus în genunchi, [i cei

de]inu]i au primit însemnele decora]iei. În momentul în care
gardi[tii s-au pus în genunchi, au îngenunchiat [i to]i solda]ii
[i ofi]erii. Pare c\ aceast\ solidaritate a Armatei cu gardi[tii a
speriat grozav st\pînirea […]“220.
O alt\ manevr\ inteligent\ a lui Codreanu înt\rea [i mai
mult panica Palatului. C\pitanul înfiin]ase în octombrie 1936
Corpul Muncitoresc Legionar (CML), organiza]ie menit\ s\
l\rgeasc\ baza de mase a Mi[c\rii legionare în vechea direc]ie
doctrinar\ încercat\ de Codreanu la Ia[i, în 1919. Un
participant direct la ac]iunile Mi[c\rii legionare din acea
perioad\, î[i aminte[te: „Odat\, în timpul unei [edin]e de
conducere, inginerul Clime, [eful suprem al Corpului
Muncitoresc Legionar, ne-a prezentat un plan al Bucure[tilor,
cu dezvoltarea organiza]iilor muncitore[ti [i cre[terea lor
cronologic\, ilustrat\ într-o grafic\ cu culori diferite. Cea mai
puternic\ organiza]ie era la STB (Societatea de Transport Buc.),
care, numai ea singur\, avea peste 1 000 de membri. {i
organiza]ia Uzinei Metalurgice Malaxa, sub conducerea lui
Smadea, era foarte puternic\ [i cuprindea aproximativ 15% din
întregul personal“221. Gheorghe Clime era adeptul atragerii
muncitorilor comuni[ti în organiza]iile CML, pe ideea c\
ace[tia sunt iluziona]i [i în[ela]i de celulele bol[evice din uzine
(mai ales de la Atelierele Grivi]a) [i c\ pot g\si în Mi[carea
legionar\ acela[i front antiburghez. Corneliu Z. Codreanu s-a
opus, considerînd c\ natura atee a comuni[tilor este incompa-
tibil\ cu ideologia fundamental\ a Legiunii, dar opozi]ia sa
nu a atins nivelul de jos al procesului, începutul anului 1937
marcînd [i primele intr\ri masive de muncitori comuni[ti în
structurile organiza]iei bucure[tene a CML. Acest fenomen –
care d\duse primele semnale chiar în timpul procesiunilor
legate de înmormîntarea lui Mo]a [i Marin – avea s\-i
220 Ibidem, p. 105.

221 {tefan Logigan, Rumäniens Eisene Garde. Ein Legionär erinnert sich,
Ed. Universitas, München, 1996, p. 146.
ISTORIA
trezeasc\ lui Carol II un nou semnal de alarm\. El ne

confirm\ peste timp [i ipoteza rivalit\]ii dintre rege [i [eful
Mi[c\rii legionare pentru controlul aceleia[i baze doctrinare
[i sociale necesare unei guvern\ri de tip fascist mussolinian.
Iat\ a[adar cîteva argumente serioase pentru a explica
panica în care intrase Carol II [i resorturile care l-au împins
spre o tentativ\ de în]elegere cu Codreanu. Întîlnirea trebuie
s\ fi avut loc înainte de 26 februarie 1937, în casa lui
Nicolae Malaxa din Parcul Bonaparte, pentru c\ la aceast\
dat\ Codreanu d\ o circular\ care pare perfect legat\ de
con]inutul discu]iei sale cu regele:
„CIRCULARA Nr. 58
C\tre [efii de Regiuni
Rog comunica]i legionarilor:
În urma înmormînt\rii mucenicilor Mo]a [i Marin,
autorit\]ile s-au speriat, dar nu din cauza dezordinei, ci din
cauza ordinei, în adev\r impresionant\, care a domnit tot
timpul.
Acum circul\ zvonul c\ autorit\]ile ar voi s\ provoace cu
orice chip, împr\[tiind vestea c\ se pune la cale un complot
legionar, c\ se vor face perchezi]ii [i arest\ri, c\utîndu-se
c\m\[i verzi [i arme prin casele legionarilor.
Se poate ca aceasta s\ fie numai simple zvonuri de
cafenea. Totu[i, eu am obliga]ia s\ atrag aten]ia legionarilor.
Niciodat\ Mi[carea legionar\, pentru a birui, nu va
recurge la IDEEA DE COMPLOT sau LOVITUR| DE
STAT.
Consider aceasta ca o prostie.
Mi[carea legionar\ nu poate birui decît o dat\ cu
des\vîr[irea unui proces interior de con[tiin]\ a na]iunii
Române. Cînd acest proces va cuprinde pe majoritatea
Românilor, [i se va des\vîr[i, biruin]a va veni atunci automat,
f\r\ comploturi [i f\r\ lovituri de stat.
Biruin]a pe care noi o a[tept\m în modul acesta, este atît
de mare, atît de luminoas\, încît niciodat\ nu vom admite ca
STOENESCU
ea s\ fie înlocuit\ cu o biruin]\ ieftin\ [i trec\toare, n\scut\

din complot sau lovitur\ de stat.
Bucure[ti, 26 februarie 1937.“222
Duminic\, 28 februarie 1937, imediat ce s-a întors în

Bucure[ti de la Sinaia, regele Carol II l-a chemat pe Gavril\
Marinescu [i „i-a spus c\ s-a convins de primejdia G\rzii de
Fier [i de necesitatea represiunii“223. De la aceast\ dat\
putem vorbi de o linie dreapt\ a preg\tirilor pentru lovitura
de stat a lui Carol II [i, foarte clar din perspectiva
m\rturiilor, de trasarea dîrei sîngeroase a unor evenimente
istorice, care se vor scurge în continuare cu vitez\:
asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu [i a altor peste 250 de
legionari în 1938; asasinarea lui Armand C\linescu în 1939;
asasinarea a 292 de legionari, ca r\zbunare pentru moartea
lui A. C\linescu; asasinarea demnitarilor [i militarilor de la
Jilava din 1940; „rebeliunea legionar\“.
Indiferent ce opinii avem despre Mi[carea legionar\,

suntem nevoi]i s\ recunoa[tem c\ pl\nuirea unui asasinat
de o asemenea amploare – a lui Corneliu Codreanu [i
a altor 30 de lideri ai unei forma]iuni politice române[ti –
reprezint\ un act de terorism de stat, care transfer\ asupra
ini]iatorilor cunoscu]i: regele Carol II, Armand C\linescu
[i Gabriel Marinescu calitatea de criminali, cu cir-
cumstan]e agravante prin natura func]iilor lor publice.
Actul de terorism ini]iat de conducerea statului pune
foarte serios în discu]ie dreptul Mi[c\rii legionare la
legitim\ ap\rare.
Ca o not\ distinct\, generalul Ion Antonescu a fost parte

a complotului politic care viza lovitura de stat, fiind implicat
222Duiliu Sfin]escu, op. cit., p. 95.

223 Armand C\linescu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti,
1990, p. 338.
ISTORIA
în negocieri [i avizat din timp, motiv pentru care a fost numit

în guvernul Goga-Cuza, dar s-a opus asasin\rii liderilor
legionari. Pentru aceast\ atitudine, a fost destituit din guvern
[i exilat. Aceea[i pozi]ie o avea [i inginerul Ion Gigurtu. Tot din
acelea[i motive, Antonescu nu a mi[cat nici un deget în ’40,
atunci cînd legionarii preg\teau r\zbunarea de la Jilava [i
a afirmat c\ acolo a pierit scursura vie]ii politice române[ti.
Antonescu, omul autorit\]ii depline în 1940, cuno[tea
dedesubturile acestei afaceri întunecate.
Manevre de culise
Dac\ liberalii priveau cu oarecare resemnare plecarea de

la guvern, în interiorul Partidului Na]ional }\r\nesc criza se
accentua. Lui Ion Mihalache îi era imposibil s\ accepte
o apropiere de Vaida, din cauza accentu\rii faliei între
tendin]ele ideologice pe care le slujeau: Vaida se dep\rta tot
mai mult spre Dreapta na]ionalist\, iar Mihalache, în absen]a
factorului ponderator Maniu, aluneca tot mai accentuat spre
Stînga socialist\, Madgearu formulînd în aceast\ perioad\
partea de abera]ii economice prosovietice a operei sale, iar
doctorul Lupu fiind suspectat chiar de spionaj în favoarea
URSS. Carol II avea nevoie tocmai de na]ionalismul lui Vaida,
pentru a înlocui cu ceva partea scenei politice pe care se
instalase solid Mi[carea legionar\ [i pentru a exercita un
control indirect asupra acesteia, cum mai f\cuse Vaida în
1933. Reamintim aici c\ atribuirea în epoc\ a pozi]iei de
Dreapta extremist\ Mi[c\rii legionare se f\cea exclusiv
datorit\ atitudinii sale antisemite, ceea nu corespunde
principiilor doctrinare ale Dreptei. Pe de alt\ parte, Mihalache
era strivit de greutatea deciziei pe care urma s\ o ia,
neprimind – în cel pu]in cinci audien]e la rege – nici o
garan]ie, nici m\car c\ PN} va fi adus la putere, dar [i cu
amenin]area permanent\ c\ o eventual\ aducere se va face pe
STOENESCU
principiul „infiltra]iei“ oamenilor regelui în guvern. Cu

ocazia întrunirii delega]iei permanente din 3 martie, el î[i
prezint\ demisia. Numai c\ în scen\ intr\ tocmai acum Iuliu
Maniu. Acesta atrage aten]ia c\ mandatul Delega]iei
Permanente a expirat [i c\ va trebui aleas\ alta, de c\tre
Congres. Cum în Congresul PN}, Iuliu Maniu avea
majoritatea, Mihalache a în]eles s\ cedeze. Dar Maniu juca
tare, el dorind – ca un politician versat ce era – un control
total asupra partidului s\u, dobîndit dup\ ce acesta e[ueaz\ în
tentativele sale de a se alinia la proiectul de combina]ie
politic\ a regelui Carol II. Ion Mihalache [i-a amînat demisia
pîn\ la Congresul din 4 aprilie, cele dou\ tabere împ\r]indu-se
pe principiile rezisten]ei la tenta]ia Puterii sau a dorin]ei de
a veni la Putere.
Dac\ ar fi s\ ne a[ez\m cu maxim\ obiectivitate în
situa]ia regelui Carol II din prim\vara anului 1937, va trebui
s\ accept\m c\ ceea ce s-a întîmplat la Congresul PN} din
2-5 aprilie 1937 nu-i mai l\sa nici o speran]\ pentru a aduce
acest partid la guvernare. De aici, probabil, [i insisten]a sa de
a-l men]ine pe T\t\rescu înc\ un mandat. Dep\[it complet de
criza în care se afla partidul, Ion Mihalache decide cu
onestitate [i demnitate s\ ì cedeze conducerea lui Maniu,
crezînd c\ blocul solid al forma]iunii sale politice înclin\
spre o pozi]ie de rezisten]\, cu toate nepl\cerile situ\rii în
Opozi]ie – [i aici trebuie s\ vedem [i influen]ele aripii sale
socialist-comuniste – [i c\ grupul centrist [i procarlist,
oricum minoritar, apeleaz\ la apropierea de Vaida dintr-un
oportunism p\gubitor pentru partid. Este posibil ca
Mihalache s\ fi [tiut, a[a cum aflase [i Argetoianu, c\ Iuliu
Maniu î[i pierduse popularitatea în Ardeal în detrimentul lui
Vaida-Voevod, fenomen plauzibil pe fondul inactivit\]ii lui
Maniu [i al orient\rii na]ionaliste a lui Vaida. Pentru a masca
adev\ratele cauze, Mihalache invoc\ modificarea unor
prevederi ale statutului [i, acestea nefiind acceptate, î[i
prezint\ demisia irevocabil. Totodat\, îl recomand\ pe
Maniu la succesiune. Acesta îns\ oscileaz\, deoarece nu era
ISTORIA
convins c\ partidul îl va urma monobloc împotriva regelui [i

a camarilei. Tip cerebral [i tenace, Maniu în]elesese c\ o ve-
nire a sa la conducere putea însemna ruperea aripii centriste [i
sl\birea partidului. În sfîr[it, dup\ lungi insisten]e, Iuliu
Maniu accept\ [i presa este anun]at\ c\ a fost ales pre[edinte
al PN}. În acel moment, speriat de consecin]ele acestei
alegeri, Carol II îl trimite urgent la Congres pe Ernest
Urd\reanu, omul de încredere al Elenei Lupescu, care
exercit\ asupra lui Mihalache presiuni pentru blocarea
accesului lui Maniu la conducerea partidului. Regele Carol
va recunoa[te în jurnalul s\u interven]ia: „Am autorizat pe
Urd\reanu s\ vorbeasc\, dar à titre personal [i f\r\ a angaja
întru nimica persoana mea. Vine [i Gr. Filipescu la
Urd\reanu [i-i vorbe[te în acela[i sens, c\ este o sinucidere
a Partidului Na]ional }\r\nesc dac\ Maniu vine în frunte, [i
se angajeaz\ s\ vorbeasc\ cu amîndoi. Seara vine [tirea c\
ac]iunea unuia [i altuia ar avea sor]i de izbînd\. Mi se va
putea pune întrebarea, dac\ eu am ideea de dreapta (alias
Vaida etc.), am l\sat s\ se fac\ aceste demersuri. E ca cu (sic!)
Mihalache tot e mai u[or de manevrat [i, pe urm\, ruptura
grupului centrist – Cost\chescu, Ghelmegeanu, C\linescu,
Potîrc\ etc. – nu este destul de sigur\, spre a aduce un aport
(sic!) suficient lui Vaida în dauna lui Maniu“224. Probabil c\,
pentru salvarea situa]iei, Urd\reanu a f\cut [i promisiuni [i
amenin]\ri, astfel c\, dup\ ce presa fusese deja anun]at\ de
alegerea lui Maniu, Mihalache revine asupra demisiei sale
«irevocabile» [i reia [efia partidului. Maniu însu[i îi cere s\
r\mîn\. Armand C\linescu, membru activ al PN} [i delegat
la Congres, poveste[te: „Acelea[i persoane care alergau s\
conving\ pe Maniu s\ accepte, veneau acum s\-i cear\ s\
renun]e (dup\ mirosul fripturii)!“225. Doctorul Lupu, dup\
ce a sus]inut realegerea lui Mihalache, a început s\-l înjure:

225 Ibidem, p. 343.
STOENESCU
„E un dobitoc, e un dobitoc – tot repet\ simpaticul doftor,

pe un ritm accelerat – e un dobitoc, trebuie s\ plece [i s\
vin\ Maniu, s\ i-o b\g\m regelui, f… mama lui, pîn\ la
cot!“226. Iuliu Maniu va ie[i dublu umilit din aceast\
situa]ie. Dincolo de ceea ce-i f\cuse Ion Mihalache, mai era
[i faptul c\ apucase s\ transmit\ Palatului „«c\ va merge
pîn\ la umilin]\ fa]\ de rege» în interesul partidului“227. În
spatele acestor oscila]ii, foarte departe, se afla interesul
transparent al unor for]e influente din Fran]a, de care
Nicolae Titulescu nu era str\in. F\r\ îndoial\ c\, în oricare
perspectiv\, Carol II avea de rezolvat marile probleme din
partidul pe care voia s\-l aduc\ la Putere. El nu a avut la
dispozi]ie decît grupul centrist al lui Armand C\linescu,
care a continuat s\ manevreze distructiv în interiorul PN},
amenin]înd cu diziden]a [i insistînd pe apropierea de
Vaida-Voevod. Acesta, la rîndul s\u, a r\mas ferm pe
pozi]ia excluderii lui Maniu.
Este perioada rolului istoric pozitiv jucat de Ion
Mihalache, singurul s\u moment de vîrf, în care d\ b\t\lia
pentru salvarea partidului, pentru p\strarea demnit\]ii [i for]ei
sale în ochii electoratului, dar mai ales pentru conservarea
unit\]ii. În aceast\ b\t\lie el n-a fost ajutat decît de presa
socialist\ [i de loja francmasonic\ a lui Sadoveanu, ambele
interesate în supravie]uirea pe scena politic\ a principalului
partid de Stînga al ]\rii, ca frîn\ a tendin]elor na]ionaliste
progermane ce se manifestau tot mai accentuat, dar [i ca
paravan pentru activit\]ile ilegale ale Partidului Comunist din
România. Din lu\rile sale de pozi]ie în]elegem c\ socialismul
agrarian pe care îl promova se opunea categoric bol[e-
vismului, considerat un extremism la fel de periculos ca [i
nazismul, dar îi venea foarte greu s\ vad\ acela[i lucru [i în
fascismul lui Mussolini. Nu trebuie s\ uit\m c\ în acea epoc\
realiz\rile economice, precum [i for]a politico-militar\ în
226 Constantin Argetoianu, op. cit., p. 158.

ISTORIA
cre[tere ale Italiei [i Germaniei trezeau îngrijorare doar în

anumite cercuri oculte [i c\, în bun\ m\sur\, ascensiunea
fascismului [i nazismului agresiv s-a produs pe fondul unei
anumite fascina]ii [i admira]ii – în care au excelat americanii! –
pentru succesele celor dou\ state devenite în cî]iva ani Mari
Puteri. Oricum, Mihalache r\mînea fidel alian]ei franco-bri-
tanice [i aducea în politica româneasc\ ideea apropierii de
Statele Unite, dar era la fel de convins c\ România ]\r\-
neasc\ avea nevoie de un program economic socialist-agrarian
dup\ model cooperatist fascist. Oricît ni s-ar p\rea de
resping\tor ast\zi, din perspectiva a ceea ce ni s-a întîmplat
sub comunism, chiar [i teoriile agrare prosovietice ale lui
Madgearu aveau un sîmbure ra]ional, agricultura României
fiind, prin înapoierea [i defectele sale administrative, mult
mai apropiat\ de tipologia Estului. Fideli democra]iei,
Mihalache [i Madgearu c\utau o solu]ie care s\ combine
orientarea politic\ general\ a ]\rii c\tre Occident cu apli-
carea unor proiecte economice socialiste. În plan politic –
a[a cum am v\zut – Ion Mihalache se dedica partidului,
rezistînd presiunilor venite din exterior [i interior. El
sim]ea c\ Iuliu Maniu face un joc propriu „cu oarecare
perfidie“228 împotriva sa, folosindu-l ca pe un pion al
manevrelor sale de culise. R\mas drept, sprijinit în coloana
sa vertebral\, Ion Mihalache va fi [i principalul perdant al
evenimentelor: „El nu era omul cu dou\ morale [i, în plus,
nu se putea asocia cu Vaida «pentru ciolan», în detrimentul
lui Maniu“229.
Cunoa[tem destul de pu]ine lucruri despre manevrele lui
Iuliu Maniu din aceast\ perioad\. A c\l\torit lungi perioade
în str\in\tate, locuind mult timp la Paris, [i s-a întîlnit destul
de des cu Nicolae Titulescu. Rela]ia lor este pus\ de
memoriali[ti în leg\tur\ cu încerc\rile cercurilor financiare [i
228 Apostol Stan, Ion Mihalache. Destinul unei vie]i, Ed. Saeculum, Bucu-
re[ti, 1999, p. 238.
229 Ibidem, p. 240.
STOENESCU
politice franceze de a opri extinderea accelerat\ a interven]iei

germane pe pia]a românesc\, odat\ cu sporirea influen]ei sale
economice în Balcani. Fran]a, f\cînd eroarea s\ trateze
România ca pe o colonie politic\ a sa, a folosit doar canalele
politice [i financiare pentru control [i s-a trezit complet
descoperit\ în fa]a expansiunii economice germane. Pentru
a reechilibra situa]ia, a m\rit [i mai mult implicarea ocult\ în
politica partidelor [i a început s\ condi]ioneze brutal sprijinul
financiar, ceea ce a început s\ se vad\ p`n\ [i la nivelul
românului obi[nuit. Este momentul în care Fran]a ì refuz\
României comenzile de armanent [i ì blocheaz\ împru-
muturile, apoi suspend\ schimburile în franci ale leului
românesc. În anul 1937, Fran]a nu mai avea la dispozi]ie decît
Partidul Na]ional }\r\nesc pentru o baz\ a revenirii
controlului s\u asupra României, [i anume gruparea manist\,
la care s-a ata[at [i Nicolae Titulescu. Pe corpul partidului sub
Mihalache nu se aventura s\ mizeze, dovedindu-se slab la
Congres, iar gruparea centrist\ era vizibil carlist\. Cum PNL
avea problema particip\rii mascate la o guvernare care
permisese cre[terea influen]ei economice germane [i se mai
întrez\rea [i o preluare de c\tre T\t\rescu a partidului, Fran]a
nu avea alt\ cale decît refacerea leg\turilor sale pline de
interese reciproce din anii 1928-1930 cu Iuliu Maniu. Pe
aceast\ ipotez\ se a[az\ [i informa]ia privind organizarea de
c\tre Titulescu [i Maniu a unui complot extern anticarlist.
Pe fondul ofensivei franceze pentru recî[tigarea pie]ei poli-
tice române[ti, au loc întîlniri succesive Titulescu-Litvinov, la
Talloires, [i Titulescu-Maniu, la Cap Martin, în care se
discut\ îndep\rtarea regelui Carol II [i instalarea Marelui
Voievod de Alba Iulia, Mihai I, în vîrst\ de 16 ani, pe Tron.
În decembrie 1937, în plin\ pr\pastie politic\, Iuliu Maniu va
confirma, într-un context mai larg, aceast\ ipotez\, m\rtu-
risind c\ vrea s-o aduc\ înapoi pe regina-mam\ Elena, pentru
a sta „la dreapta sau la stînga voievodului“. La stînga lui
Mihai I însemna regen]\, la dreapta însemna republic\. De
altfel, Armand C\linescu era informat, în iunie 1937, c\ în
ISTORIA
cadrul uneia dintre întrevederile externe Maniu-Titulescu,

Iuliu Maniu pusese în discu]ie instaurarea republicii230.
Constantin Argetoianu, de[i nu crede în acest complot, leag\
proiectul instaur\rii republicii în România de participarea lui
Litvinov, „ministrul de externe al URSS, la combina]ie cu
Titulescu [i Maniu“231. Totodat\, Argetoianu b\nuia c\ în
toate aceste manevre amenin]\toare la adresa lui Carol II se
afl\ un interes mult mai subtil al lui Maniu, care îi p\c\le[te
pe to]i pentru a-[i preg\ti revenirea. Maniu va scrie o scri-
soare politic\ unui anume Kerciu, încredin]îndu-i acestuia
puternicele sale sentimente dinastice, cu scopul ca informa]ia
aceasta s\ ajung\ la Palat. Kerciu, un petrec\re] [i fustangiu
notoriu, era ultima cucerire a Elenei Lupescu. La sfîr[itul
lunii august 1937 chiar izbucne[te un scandal ca urmare a infor-
m\rii regelui de c\tre Ernest Urd\reanu c\ Elena Lupescu
a participat la o partid\ de sex în grup, cu acel Kerciu [i cu un
alt petrec\re], Pu[cariu, în sta]iunea Eforie. În mod
surprinz\tor – dar numai dac\ privim situa]ia prin ochiul
normalit\]ii medicale – cel pedepsit de rege va fi Ernest
Urd\reanu, pedeaps\ ridicat\ îns\ repede, ca urmare a fap-
tului c\, fugit la Paris – unde era Titulescu [i leg\tura sa
periculoas\ cu presa – Urd\reanu luase asupra sa o serie de
documente compromi]\toare pentru cuplul Carol-Lupescu232.
Observa]iile lui Armand C\linescu asupra acestui episod ne
fac s\ înclin\m îns\ spre o alt\ cauz\ a scandalului: „Kerciu
[i-a luat rolul de mediator între d-na L(upescu) [i Maniu.
Ast\zi s-a întors de la B\d\cin [i a lansat printre prieteni
zvonul în acest sens“233. Informa]ia este confirmat\ de rege în
consemnarea sa din 22 septembrie 1937, referitoare la o au-
dien]\ acordat\ lui Malaxa: „Cherciu l-a rugat [pe Malaxa, n.a.]

232 Paul D. Quinlan, op. cit., pp. 246-247.
STOENESCU
s\ transmit\ c\ Maniu vrea s\ se împace, adic\ s\ vie la

Canossa“234. Este evident c\ Maniu juca pe toate planurile.
Dar, în ciuda semnalelor pe care le-a primit de la Maniu, dar
[i avizat fiind `n leg\tur\ cu apropierile separate ale acestuia
de Titulescu, pentru un sprijin extern, [i de Garda de Fier,
pentru asigurarea unui bra] intern activ al revenirii la Putere,
Carol II va r\mîne consecvent ideii unei formule Mihala-
che-Vaida. Cum aceasta întîrzia s\ se contureze, campania
electoral\ îl va g\si tot f\r\ solu]ie.
Raportul de for]e
`n decembrie1937
Combina]iile politicii de culise din România acelui an

nefast par ast\zi extrem de complicate [i confuze. O urm\rire
a lor pas cu pas este [i obositoare, [i derutant\, dar un
aspect se desprinde totu[i cu propriul contur: venise era
marilor tr\d\ri. Maniu declara c\-l sus]ine pe Mihalache,
dar îl sabota în ascuns, se combina cu Titulescu pentru a-l
speria pe rege, apoi îi transmitea discret lui Carol II dorin]a
sa de împ\care. Armand C\linescu î[i tr\da partidul,
sacrificîndu-l pentru un regim autoritar. T\t\rescu anun]a
retagerea sa din guvern, dar îi cerea regelui s\-l men]in\,
apoi se r\zgîndea [i declan[a o ac]iune de subminare a
conducerii Partidului Na]ional Liberal. Carol II promitea
guvernul, pe rînd, lui Goga, lui T\t\rescu, lui Mihalache,
apoi revenea în ultimul moment la T\t\rescu. În faza
decisiv\ a loviturii de stat, a[a cum vom vedea, generalul
Ion Antonescu se va uni cu grupul centrist al lui Armand
C\linescu, va intra în guvernul Goga-Cuza al regelui, dar
va lua leg\tura [i cu Corneliu Z. Codreanu la Predeal,

ISTORIA
împotriva regelui, iar dup\ exilare îi va contacta pe liberali.

Goga, adus de Carol la guvernare, este tr\dat de Carol dup\
o lun\ [i jum\tate, apoi regele îl aduce pe Patriarhul Miron
Cristea, care va tr\da [i democra]ia, [i Mi[carea legionar\.
Aliat cu Codreanu în alegeri, Maniu îl va tr\da imediat
dup\ aceea pentru o desemnare la guvern din partea
regelui, apoi pentru o în]elegere cu liberalii lui C.I.C.
Br\tianu. Gheorghe Br\tianu semneaz\ pactul electoral cu
PN}, apoi revine în PNL. Forma]iunea lui Goga-Cuza [i
Mi[carea legionar\ semneaz\ acela[i pact cu Partidul
Evreiesc, apoi se n\pustesc, oficial [i neoficial, asupra
evreilor. Toat\ aceast\ mi[care haotic\ se desf\[ura în
interiorul unui spa]iu închis, izolat de Parlament [i de
corpul electoral al ]\rii, fiind, de fapt, expresia cea mai
elocvent\ a fenomenului de oligarhie politic\ pe care l-am
explicat mai sus. Degradarea sistemului politic, [i a[a
pseudodemocratic, al României ajunsese într-o faz\ în care
to]i actorii erau slabi. Carol II se iluziona c\ va putea
compune un guvern Mihalache-Vaida, Maniu se iluziona c\
va putea readuce ]ara la regimul parlamentar [i democratic
clasic, pe care îl distrusese în 1930, iar Mi[carea legionar\
a[tepta interna]ionalizarea na]ionalismului, într-o lume
dominat\ de Germania [i f\r\ evrei. Peste toate aceste
scenarii plute[te b\nuiala c\ regele Carol II a avut de la
început un plan de instalare a dictaturii personale. Asta nu
o spun comuni[tii, ci o spune Constantin I.C. Br\tianu: „În
timpul guvernului T\t\rescu, regele începuse opera sa de a
sl\bi partidele politice. Cu f\g\duieli de a le da guvernul,
desp\r]ise pe dl. Vaida Voevod de dl. Maniu [i pe Goga de
generalul Averescu. În loc s\ sileasc\ partidele politice s\-[i
p\streze unitatea ca s\ le poat\ da conducerea statului, el a
creat o lupt\ între concuren]i, ca s\-[i fac\ partizani, lupt\
mult mai aprig\ între membrii aceluia[i partid decît era
între partide adverse. A putut astfel pretinde mai tîrziu c\
regimul partidelor politice provoac\ fr\mînt\ri [i dezbin\ri,
care tulbur\ unitatea politic\ a ]\rii [i c\ deci partidele
STOENESCU
trebuiesc desfiin]ate“235. De la 9 noiembrie 1937, Carol II

ini]iaz\ o rund\ de întîlniri cu liderii tuturor partidelor
importante, f\r\ Mi[carea legionar\, cu scopul de a crea
impresia unei consult\ri democratice în perspectiva desemn\rii
cabinetului care s\ organizeze alegerile. El cere imperios lui
Mihalache s\ accepte combina]ia cu Vaida-Voevod. Mihalache
va întruni Delega]ia Permanent\ în ziua de 13 noiembrie, dar
aceasta se va pronun]\ împotriva sugestiei regale. Ziarul
Dreptatea, organul de pres\ al PN}, va publica un articol de
importan]\ istoric\ în ziua de 16 noiembrie: „Partidul
Na]ional }\r\nesc este con[tient de rolul [i r\spunderile lui.
El nu în]elege s\ renun]e la programul [i la demnitatea lui
pentru scaune în minister sau în Parlament“236. Articolul era
inspirat de verticalitatea lui Ion Mihalache [i de credin]a tot
mai puternic\ a acestuia c\ PN} trebuia s\-l aduc\ din nou pe
Iuliu Maniu la conducere. Poate f\r\ s\ [tie, Ion Mihalache
împingea partidul spre o recî[tigare a statutului de forma]iune
politic\ ap\r\toare a democra]iei, statut spre care se va
îndrepta [i Partidul Na]ional Liberal sub conducerea
„b\trînilor“. Lovitura de stat le va g\si pe aceea[i pozi]ie, de
ap\r\toare ale sistemului democratic, într-o conven]ie poli-
tic\ unitar\, simbol îns\ al sl\biciunii lor individuale,
conven]ie ce se va men]ine pîn\ în 1997, odat\ cu formarea
guvernului Victor Ciorbea.
Ion Mihalache va ie[i din scena politic\ [i va reveni doar
pentru o noapte, 13 spre 14 iulie 1947, cînd la T\m\d\u va
încerca s\ urce 30 de membri ai partidului într-un avion de dou\
locuri. Iuliu Maniu va reveni în Bucure[ti la 21 noiembrie, cînd
se va `ntruni Comitetul Central Executiv al Partidului
Na]ional }\r\nesc. A[a cum era de a[teptat, Mihalache î[i d\
235 C.I.C. Br\tianu, Amintiri în C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu,
Amintiri. Documente. Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti, 1992, p. 20.

236 Ioan Scurtu, Din via]a politic\ a României (1926-1947). Studiu critic
privind istoria Partidului Na]ional-}\r\nesc, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\,
Bucure[ti, 1983, p. 372.
ISTORIA
demnisia [i ofer\ conducerea lui Iuliu Maniu. Schimbul lor

de replici r\mîne pentru istorie o prob\ amar\ de ridicol,
expresie teatral\ a falsit\]ii rela]iei personale [i politice dintre ei:
Ion Mihalache: „D-le Maniu, ia comanda [i d\ porunc\!“.
Iuliu Maniu: „Dumneata e[ti comandant. Dumneata ai dat o
ultim\ comand\: s\ ocup locul dumitale. Am ascultat
întotdeauna comanda dumitale [i cînd nu-mi pl\cea; trebuie
s\ ascult [i aceast\ ultim\ comand\“237. Aici intervine un
am\nunt straniu, care ar putea explica deciziile verticale ale
lui Ion Mihalache [i hot\rîrea sa de a preda [efia „Sfinxului
de la B\d\cin“. În notele zilnice ale lui Armand C\linescu
exist\ un pasaj care descrie audien]a lui Mihalache la Carol II
din 13 noiembrie 1937, cu ocazia tentativei de a forma
guvernul împreun\ cu Vaida: „Îmi spune [Mihalache, n.a.] c\
în audien]\ Rex i-a ar\tat c\ pentru dînsul conteaz\ curentele.
Oamenii [i partidele sunt instrumente de realizare a unui
program regal. Îi adaug\ c\-l stimeaz\ pe Mihalache, [i de
aceea nu a întrebuin]at…“238. În acest loc a fost distrus un
cuvînt. Ce anume nu întrebuin]ase Carol împotriva lui
Mihalache, pentru c\ îl stima? S-ar potrivi cuvîntul [antaj, cu
referire la Afacerea Skoda, pe care o întrebuin]ase împotriva
lui Maniu, dar poate fi [i presiune sau for]\. Oricum, era o ame-
nin]are la care Mihalache a r\spuns cu demnitate, Armand
C\linescu notînd în acela[i loc: „Mihalache, pe baza acestor
spuse, încearc\ s\ orienteze partidul spre o lupt\ constitu-
]ional\“. Adic\ al\turi de Maniu.
Imediat dup\ preluarea conducerii PN}, Iuliu Maniu îl
contacteaz\ pe Corneliu Z. Codreanu [i pune în aplicare
vechea în]elegere, anun]înd pactul de neagresiune cu
Mi[carea legionar\. El a fost semnat în casa lui Dimitrie
Gerotta de Maniu, Codreanu [i Gheorghe Br\tianu. Pentru
237 Ion Scurtu, Iuliu Maniu. Activitatea politic\, Ed. Enciclopedic\,

Bucure[ti, 1995, p. 86. (Dialogul este reprodus dup\ ziarul Diminea]a din 25
noiembrie 1937.)
STOENESCU
alegeri se formeaz\ cele dou\ carteluri electorale: Cartelul

]\r\nist mascat sub denumirea de „pact“ – PN}, Mi[carea
legionar\ („Totul pentru }ar\“), Partidul Na]ional Liberal
„Georgist“ (Gh. Br\tianu), Partidul Agrar (C. Argetoianu),
PNC (Goga-Cuza) [i Partidul Evreiesc (care a semnat pactul
la 28 noiembrie prin pre[edintele s\u, dr. Filderman), fiecare
participînd pe liste separate; Cartelul liberal – PNL, Frontul
Românesc (A. Vaida-Voevod) [i Partidul German, de orientare
hitlerist\. Asocierea haotic\ între partide democratice,
anticarliste, [i partide procarliste din componen]a acestor
carteluri electorale este [i ea o mostr\ a tipologiei sistemelor
oligarhice. Paradoxul lor este cel mai bine identificat de
istoricul Ioan Scurtu: „Datorit\ cartelurilor electorale
încheiate de T\t\rescu [i pactului de neagresiune semnat de
Maniu, în campania electoral\ nu s-au confruntat for]ele
democratice [i cele dictatoriale, ci principalele partide
democratice – Partidul Na]ional }\r\nesc [i Partidul Na]ional
Liberal“239. Profitînd de injuriile pe care [i le-au adus
reciproc în campania electoral\ cele dou\ partide mari – au
abundat acuza]iile de „mare infractor“, aluzie la implicarea
lui Maniu în Afacerea Skoda, poreclele „Gu]\-Pu]\“ pentru
T\t\rescu, „criminal“ Maniu, „asasin“ T\t\rescu etc. – Carol II
a lansat diversiunea cu imposibilitatea form\rii unui guvern
de coali]ie PN}-PNL, rupînd astfel [i orice punte spre
supravie]uirea regimului democratic în România. El a f\cut
asta dup\ ce primise de la C.I.C. Br\tianu un raport asupra
situa]iei: „Regele avea trei solu]ii pe care le putea adopta în
mod logic. F\cînd apel la cele dou\ mari partide, care
avuseser\ cele mai mari contingen]e în alegeri, s\ le cear\
s\ constituie un guvern na]ional pîn\ în toamn\, cînd ar
dizolva Parlamentul [i ar face noi alegeri, sau s\ fac\ un
guvern compus din personalit\]i din afar\ de partide [i care,
avînd îng\duirea partidelor politice, s\ gireze afacerile pîn\ la
239 Ion Scurtu, op. cit., p. 88.

ISTORIA
noi alegeri, sau s\ dea guvernul Partidului Na]ional }\r\nesc

cu mandatul de a face alegeri. Ultima solu]ie ar fi fost cea
mai bun\, avînd în vedere c\ un guvern nou poate totdeauna
s\ ob]in\ majoritate în alegeri“240. Regele îns\ a încercat s\
conving\ lumea c\ rezultatul alegerilor pentru Camer\ din
20 decembrie 1937 a demonstrat trei lucruri: 1. Dizolvarea
corpului politic clasic al ]\rii. 2. Abandonarea interesului
pentru partide al popula]iei. 3. Ridicarea periculoas\ a
Mi[c\rii legionare pe locul trei în ierarhia partidelor. Pentru
a-[i sus]ine teza, el s-a opus unor tentative de falsificare a
rezultatului alegerilor, una propus\ de ministrul de justi]ie
Vasile P. Sassu, prin interpretarea diversionist\ a Articolului 2
din legea electoral\, cealalt\ tentativ\ apar]inîndu-i
prefectului de Hotin, Marin Florescu, prin ]inerea în rezerv\
a voturilor sale „pentru a acoperi diferen]a pîn\ la 40 la
sut\“241. În tensiunea panicii, Carol II încearc\ s\ provoace
o nou\ întîlnire cu Corneliu Z. Codreanu, prin intermediul
lui Mihail Manoilescu. Codreanu refuz\242. Tot acum,
regele Carol II îi ofer\ generalului Ion Antonescu func]ia de
prim-ministru al unui regim autoritar, dar acesta, prudent,
refuz\, retr\gîndu-se inteligent într-o pozi]ie secundar\.
Lipsit de solu]ii viabile, regele a manevrat rapid pentru
constituirea unui guvern de tranzi]ie, alegînd la 28 decembrie
formula Goga-Cuza, menit\ s\ rezolve cîteva probleme pe
care un guvern democratic nu le putea atinge [i s\ c`[tige
timp în vederea aplic\rii loviturii de stat. Omul de manevr\ a
fost Armand C\linescu.
La exact o lun\ de la preluarea conducerii PN} de c\tre
Iuliu Maniu, Armand C\linescu ia decizia de a-[i tr\da partidul,
cu toate c\ votase pentru unitatea partidului, la 22 noiembrie, în
momentul în care Partidul Na]ional }\r\nesc semnase pactul
240 C.I.C. Br\tianu, loc. cit., p. 21.

241 Constantin C. Giurescu, Amintiri, Ed. All, Bucure[ti, 2000, p. 260.
STOENESCU
de neagresiune cu Garda de Fier. El candidase la alegeri,

profitînd de în]elegerea convenit\, astfel c\ nu a fost
împiedicat de legionari s\ ob]in\ mandatul (teoretic) pentru
viitorul Parlament. Iat\ îns\ c\ dup\ o lun\ [i dup\ ce
rezultatul alegerilor devine cunoscut, C\linescu ia leg\tura cu
generalul Condeescu, vechiul confident al regelui, [i-i cere s\
transmit\ suveranului întregul s\u devotament fa]\ de
Coroan\, „nu din platitudine, ci din convingere“. Ca urmare
a acestui mesaj, în ziua de 23 decembrie 1937 Armand
C\linescu este chemat acas\ la Condeescu, unde se va întîlni
cu Ernest Urd\reanu, omul de încredere al Elenei Lupescu:
„Urd\reanu îmi cere cuvîntul de onoare asupra discre]iunii
celor ce-mi va comunica. Partidul N[a]ional]-}[\r\nesc] nu
va fi chemat la guvern cît va fi regele, s\ [tiu c\ Rex se va
lupta pîn\ la ultima limit\. S-a hot\rît s\ constituie imediat un
guvern Goga cu concursul meu, Ghelmegeanu [i Potîrc\. M\
întreab\ dac\ primesc Ministerul de Justi]ie. R\spund c\ sunt
nemul]umit de politica lui Maniu, pe care o consider
d\un\toare ]\rii [i Coroanei. Inten]ionam s\ m\ retrag din
Camer\ pe acest motiv. Primesc propunerea dac\: 1. Rex e
hot\rît ferm s\ sus]in\ pîn\ la cap\t; 2. dac\ e compus guvernul
din oameni serio[i; 3. dac\ se adopt\ în program satisfacerea
nevoilor ]\r\nimii. Urd\reanu îmi enumer\ cîteva puncte din
programul de ac]iune [i-mi spune c\ Rex asigur\ o guvernare
de patru ani“243. Urd\reanu îi cere lui Armand C\linescu s\
se întîlneasc\ urgent cu Goga, pentru a stabili detaliile
form\rii noului guvern. Este cert c\ regele îl min]ea [i pe el,
pentru c\ nu putea s\-i încredin]eze secretul caracterului
pasager al guvernului Goga-Cuza, împiedicîndu-l astfel s\
realizeze cu toat\ convingerea ruptura Partidului Na]ional
}\r\nesc. Ne mir\ doar naivitatea lui Armand C\linescu în
fa]a unei posibile guvern\ri de 4 ani a unui guvern neconsti-
tu]ional, f\r\ sprijin parlamentar, f\r\ perspectiv\ electoral\
243 Armand C\linescu, op. cit, p. 362.

ISTORIA
[i format din buc\]i neomogene. În aceea[i noapte, tot acas\

la Condeescu, Goga se întîlne[te în secret cu Armand
C\linescu [i viitorul prim-ministru îi prezint\ programul s\u
de guvernare. Acesta era expresia unui delir politic, fiind
compus din m\suri împotriva evreilor, libertatea fabric\rii
]uicii [i ridicarea cenzurii. În ce privea lista guvernului,
C\linescu era trecut la Interne, iar pentru Ministerul Ap\r\rii
Na]ionale era propus generalul de brigad\ Ion Antonescu.
Carol II s-a opus acestei numiri, considerîndu-l un „ambi]ios
nestabil“, dar îl accept\ pentru Ministerul Comunica]iilor.
Totodat\, Goga propunea înfiin]area unei „armate de partid“,
numit\ l\ncierii. Armand C\linescu, accept\ toate aceste
abera]ii, concentrîndu-se în urm\toarele zile asupra
`ncerc\rilor de a-i convinge pe partizanii s\i s\ p\r\seasc\
Partidul Na]ional }\r\nesc [i luptîndu-se pentru men]inerea
lui Ion Antonescu pe lista guvernului. Implicat în combina]ia
politic\ – pe care, dac\ o numim complot pentru lovitura de
stat, suntem obliga]i s\-l trecem pe Antonescu drept coautor
al acesteia! – generalul „nestabil“ va condi]iona prezen]a sa
în Cabinet cu dou\ cereri: nu accept\ decît Ministerul
Ap\r\rii Na]ionale [i nu accept\ o orientare a regelui în
politica extern\ spre Germania244. Cererile i-au fost
satisf\cute, prin interven]ia comun\ a lui Goga [i C\linescu.
Este greu de în]eles ce a fost în capul generalului, dar putem
presupune c\ dorea punerea în aplicare a unor proiecte
proprii de reoganizare [i înzestrare a Armatei. Constat\m îns\
[i la el o naivitate dezam\gitoare [i, pentru prima oar\, o slab\
preg\tire politic\. Ascultînd cuvîntarea de `nvestitur\ a noului
premier Octavian Goga, academicianul Radu R. Rosetti avea
s\ remarce: „Discursul lui Goga – pl\cut de auzit de altfel [i
f\cut pentru a în[ela pe naivi – m-a izbit prin cuvintele
folosite, foarte multe neologisme amintind jargonul
jurnali[tilor evrei, contra c\rora Goga duce o a[a de stra[nic\
244 Ibidem, p. 364.

STOENESCU
campanie!“245 Într-un discurs electoral ]inut în Arge[, în fa]a

unui banchet de 600 de tacîmuri, Armand C\linescu va
declara partizanilor s\i: „Niciodat\ un act nu a corespuns mai
des\vîr[it spiritului [i literei Constitu]iunei noastre decît
acesta. La o situa]iune anormal\, am avut o solu]iune absolut
normal\. {i astfel, nu schimbarea guvernului a adus dup\ sine
dizolvarea Parlamentului, ci, dimpotriv\, necesitatea dizol-
v\rii a impus schimbarea guvernului“246. În aceea[i inter-
ven]ie, C\linescu afirma c\ ]ara este condamnat\ la distrugere
din cauza lui Iuliu Maniu [i ar\ta rezultatul cel mai
spectaculos al alegerilor din decembrie 1937: PN} fusese
înfrînt în Ardeal, unde majoritatea voturilor fusese luat\ de
Mi[carea legionar\. Acesta era înc\ un mare subiect de
îngrijorare pentru oligarhia politic\, deoarece, prin semnarea
pactului electoral între Partidul Na]ional }\r\nesc [i
Mi[carea legionar\, electoratul ardelean a fost pus în fa]a unei
op]iuni de nuan]\: „Apoi, dac\ dvs. sunte]i în pact cu al]ii,
atunci este indiferent c\ vot\m cu dvs. sau cu ei!“247 În
condi]iile în care Partidul German a mers în cartel cu liberalii,
este clar c\ cei care au votat în Ardeal cu Mi[carea legionar\
au fost românii.
Argumentele lui Armand C\linescu, ca [i cele ale regelui,
privind criza politic\ declan[at\ de alegerile din 20 decembrie
1937 se clatin\ în fa]a unor calcule simple. În memoriile lor,
atît Radu R. Rosetti, cît [i Constantin C. Giurescu sau
Constantin I.C. Br\tianu au ar\tat c\ exista o solu]ie
constitu]ional\, inclusiv pe fondul organiz\rii alegerilor de
c\tre guvernul Goga-Cuza, deoarece în intervalul dintre
decembrie 1937 [i februarie 1938 se produsese o mi[care
important\ în rîndurile principalului partid al ]\rii. Convins
de inutilitatea diziden]ei sale, Gheorghe Br\tianu hot\r\[te
245 Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1993, p. 38.
246 Cine a fost Armand C\linescu; m\rturii, Ed. Presa na]ional\, Bucure[ti,
1992, p. 29.
247 Ibidem, p. 30.
ISTORIA
reîntregirea Partidului Na]ional Liberal [i forma]iunea intr\ în

noua campanie electoral\ cu manifeste [i programe
comune248. Împreun\, ar fi atins pragul de 40%. Dar o victorie
a partidului liberalilor, reîntregit sub conducerea „b\trînilor“,
nu convenea lui T\t\rescu [i tentativei sale de a-l sparge pentru
a-l aduce în slujba regelui. O alt\ solu]ie normal\, consti-
tu]ional\, era numirea unui guvern PN} cu sprijin
parlamentar din partea partidelor cu care semnase pactul de
neagresiune, cu scopul precis de a organiza noi alegeri.
Aceast\ perspectiv\ nu-i convenea regelui, din motive strict
personale, c\ci ar fi avut `n Parlament un corp politic v\dit
ostil regimului s\u de camaril\ [i `n plus un guvern pe care
nu-l putea controla. Din aceste considerente private – care
certific\ inten]ia de a stabili o dictatur\ personal\ – Carol II îi
folose[te pe Gheorghe T\t\rescu [i pe Armand C\linescu
drept „sp\rg\tori“ ai Partidului Na]ional Liberal [i, respectiv,
Partidului Na]ional }\r\nesc. Mai important în aceast\ manevr\
a fost Armand C\linescu, deoarece, f\r\ ruperea produs\ de el
în PN} nu s-ar fi putut forma guvernul Goga-Cuza, „centri[tii“
constituind nucleul Cabinetului din 28 decembrie 1937.
Alegerea ca om forte [i numirea sa în func]ia de ministru de
Interne a apar]inut în întregime camarilei, Armand C\linescu
fiind „exponentul intereselor trusturilor industriale în leg\tur\
cu Elena Lupescu“249. Provenien]a sa din rîndurile stîngii
na]ional-]\r\niste – împreun\ cu Petre Andrei, Mihai Ralea,
Mihail Ghelmegeanu – îi va înt\ri pozi]ia de adversar ireductibil
al Mi[c\rii legionare, dar [i pe aceea de client al finan]\rii
mascate operate prin Nicolae Malaxa.
Nu vom insista asupra performan]elor guvernului
Goga-Cuza [i vom apela, pentru a sintetiza, la opinia unui
istoric autorizat [i, totodat\, martor al evenimentelor:
„Guvernul Goga-Cuza, care `l avea ca ministru de Externe pe
248 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 261.

STOENESCU
Istrate Micescu, remarcabilul jurist, dar instabilul om

politic, nu fu în stare s\ domine situa]ia. Partizanii guver-
nului, în special cuzi[tii, se dedar\ la excese dintre care
unele, mai grave, în Transilvania, la Oradea [i la Cluj.
Începu s\ se creeze o stare de nesiguran]\; avur\ loc
retrageri masive ale depunerilor din b\nci [i transferuri
importante de capitaluri în str\in\tate. Oamenii de afaceri
din ]ar\, marii industria[i [i marii bancheri, întruni]i la
Clubul miliardarilor din Calea Victoriei 163 – proprietatea
fostei regine Elisabeta a Greciei – în seara zilei de 9 februarie
1938, ajunser\ la concluzia c\ situa]ia e grav\, c\ se impune
îndep\rtarea guvernului [i aduser\ la cuno[tin]a regelui –
probabil prin Malaxa – opinia lor. A doua zi, la 10 februarie,
guvernul Goga-Cuza î[i d\dea demisia [i era înlocuit printr-un
guvern prezidat de patriarhul Miron Cristea, dar în care rolul
prim îl juca ministrul de Interne Armand C\linescu“250.
Cauzele aparente ale c\derii guvernului Goga-Cuza au fost,
pe rînd: 1. Sc\parea de sub control a organiza]iilor de tineret
ale cuzi[tilor, care, transformate, teoretic, în l\ncieri, „armat\
de partid“ a guvernului, au ini]iat dezordini grave în teritoriu,
inclusiv cu caracter antisemit. Este de subliniat aici c\
istoriografia comunist\ a folosit acest moment în mod
diversionist pentru a pune dezordinile pe seama legionarilor, a
„for]elor fasciste“, sau pe seama unei formule aproximative de
„legionari [i cuzi[ti“, pentru a ascunde realitatea c\ legionarii
nu au avut nici o implicare în aceste atacuri. 2. E[ecul tentativei
de a convinge Marile Puteri democratice c\ legile antisemite
date acum n-au caracter rasist [i c\ sunt produsul unei
necesit\]i civice [i economice. 3. Reac]ia capitalului str\in
legat de statele democratice, precum [i a capitalului evreiesc,
prin retragerile masive de pe pia]a româneasc\, aruncînd astfel
statul în criz\ economic\. În plan politic, „problema evreiasc\“
avea acum doi partizani puternici: „Evreii britanici exercitau
250 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 261.

ISTORIA
continuu presiuni asupra guvernului lor pentru a protesta ori de

cîte ori considerau c\ evreii din România erau obiectul vreunei
m\suri discriminatorii. Ajutorul dat evreilor români nu era pe
m\sura celui ce venea din Statele Unite, dar guvernul englez se
afla în fruntea protestelor împotriva orient\rii antisemite
încurajate de guvernul Goga-Cuza“251.
Întrerupem aici analiza pentru o precizare. Mare parte a
propagandei antiromâne[ti pe tema persecu]iei evreilor din
aceast\ perioad\ era condus\ din sferele de influen]\ ocult\
britanice. Pe timpul regimului Antonescu, ca urmare a
descoperirii activit\]ii informative antiromâne[ti a unor
grupuri de „ziari[ti“ germani, Mihai Antonescu a ordonat o
anchet\. Ceea ce [tim pîn\ acum este c\ se c\utau, prin toate
mijloacele, dovezi ale persecu]iei evreilor, c\ multe erau
inventate, trucate sau mult exagerate [i c\ ele erau imediat
difuzate prin publica]iile germane pentru a ar\ta c\ România
aplic\ programul nazist împotriva evreilor. Imaginile [i
informa]iile – între care [i diversiunea cu „masacrul de la
Abator“ – erau apoi preluate de presa britanic\ [i american\,
ilustrînd aceea[i tem\ defavorabil\ României. Ancheta lui
Mihai Antonescu a dus la ipoteza c\ întreaga ac]iune este
ini]iat\ [i condus\ de Ungaria, cu scopul de a discredita
România în ochii lumii. Canalele de transmitere a infor-
ma]iilor def\im\toare se îndreptau spre nucleul antiromânesc
[i revizionist stabilit în Anglia, format din refugia]i unguri [i
evrei unguri, nucleu care, dup\ r\zboi, a creat mari probleme
inclusiv Marii Britanii. Sunt revelatoare aici ca m\rturii
textele lui Ion Ra]iu, sub titlul Clive [i Ana, precum [i
lucrarea de referin]\ a istoricilor Bruce Page, David Leitch [i
Philip Knightley asupra cazului Kim Philby252.
251 David Britton Funderburk, op. cit., p. 63.

252 Bruce Page, David Leitch, Phillip Knightley, Philby, the spy who
betrayed a generation, Sphere Books Limited, London, 1982 (v. mai ales
capitolul „Commitment in Vienna“).
STOENESCU
Dar adev\ratele cauze ale c\derii guvernului Goga-Cuza

trebuie c\utate îns\ în proiectul de instalare a dictaturii
personale a lui Carol II, cu ajutorul unor politicieni corup]i.
Pentru asta, Carol II avea nevoie de exagerarea pericolului
legionar, de proiectarea unei imagini de „vîndu]i Germaniei“
asupra acestora [i de înlocuirea principalelor teme doctrinare
ale Mi[c\rii legionare cu preocup\ri na]ionaliste sub control
regal – l\ncieri, în locul batalioanelor legionare, Str\jerie în
locul Fr\]iilor de Cruce, legi antisemite tembele, în locul
comer]ului legionar, atitudini atee [i materialiste împotriva
misticii legionare. În al doilea rînd, sim]ind c\ regele i-a oferit
o guvernare de scurt\ durat\, cu care s\-[i pun\ în aplicare
planul mai vechi, Octavian Goga a încercat o apropiere de
Corneliu Z. Codreanu, prin intermediul lui Ion Antonescu, în
perspectiva form\rii unui bloc na]ionalist, la care ar fi aderat
ulterior [i Vaida-Voevod. Se putea forma astfel un nou corp
politic, mai apropiat de orientarea general\ a electoratului, dar
extrem de periculos pentru rege [i camaril\.
Mecanismele loviturii de stat
Pentru a în]elege mai bine felul în care a fost dat\ lovitura

de stat din 1938 va trebui s\ analiz\m atît activit\]ile oficiale
ale regelui Carol II, cît [i ac]iunile oamenilor s\i din interiorul
guvernului Goga-Cuza. Au existat, f\r\ îndoial\, dou\
planuri, cel al negocierilor politice [i cel al complotului.
Trebuie ar\tat mai întîi c\ una dintre sarcinile încredin]ate
oficial de rege lui Goga a fost organizarea de noi alegeri la
data de 2 martie 1938. Acesta ar fi un prim semnal de alarm\
asupra inten]iilor regelui, avînd în vedere c\, în mod normal,
Parlamentul î[i relua activitatea pe 17 februarie. Dar, sub
imperiul rezultatului inedit al votului din decembrie, partidele
[i opinia public\ erau înclinate s\ accepte o dep\[ire a ter-
menului prev\zut de Constitu]ie. Partidele mari au fost
ISTORIA
p\c\lite cu argumentul c\, printr-o nou\ lege electoral\,

pragul vîrstei necesare pentru exercitarea dreptului de vot va
fi ridicat la 30 de ani, pentru a mic[ora bazinul electoral al
legionarilor. În momentul declan[\rii crizei guvernului
Goga-Cuza, Constantin I.C. Br\tianu a cerut o audien]\
regelui. „Personalit\]i politice din diferite partide – î[i
aminte[te liderul liberal – m-au autorizat s\ cer [i în numele
lor schimbarea guvernului [i amînarea alegerilor, lucru pe
care l-am cerut Majest\]ii Sale, asigurîndu-l c\ va avea
concursul tuturor pentru lini[tirea ]\rii. I-am recomandat un
guvern care ar putea fi sus]inut de toate partidele politice, f\r\
a-i indica persoane“253. Era o ultim\ tentativ\ a partidelor de
a salva sistemul parlamentar. Analiza datelor furnizate de
Br\tianu arat\ c\ liderii partidelor democratice au fost
în[ela]i, pentru o perioad\ de timp, în evaluarea corect\ a
situa]iei, convin[i c\ asist\ la o criz\ politic\ major\, c\
Mi[carea legionar\ reprezint\ un pericol [i pentru ei – s\ nu
uit\m programul radical al acesteia împotriva politicienilor
corup]i! – c\ linia tradi]ional\ a politicii externe este pe cale
de a fi abandonat\ [i c\ regele însu[i este pus într-o situa]ie
grea atît de Iuliu Maniu, cît [i de Codreanu. Pe fondul acestei
st\ri psihopolitice, Br\tianu se întîlne[te cu regele dup\ dou\
zile de la audien]a precedent\ [i prime[te asigur\ri c\ va fi
constituit un guvern format din personalit\]i politice „care au
jucat un rol sub domnia sa“, dar c\ va fi nevoit s\ modifice
Constitu]ia. Argumentul pentru acest gest era tot acela al
ridic\rii pragului de vîrst\ la 30 de ani. Cum modificarea nu
putea fi f\cut\ decît printr-o interven]ie asupra Constitu]iei,
noile alegeri nu-[i aveau rostul decît dup\ schimbarea ei.
Br\tianu i-a atras aten]ia îns\ c\ o modificare a Constitu]iei
nu se putea face decît în modul ar\tat tot de Legea
fundamental\, nu prin decret regal. În acest moment,
dovedind o mare abilitate distructiv\, Carol II i-a cerut lui
253 C.I.C. Br\tianu, Amintiri…, loc. cit., p. 21.

STOENESCU
C.I.C. Br\tianu s\ suspende activitatea partidului s\u, pentru

ca PNL s\ nu fie implicat în ac]iunea anticonstitu]ional\ pe
care inten]iona s\ o fac\. Br\tianu l-a crezut [i de data asta:
„I-am f\g\duit s\ m\ ab]in de la orice agita]ie, dar cer ca în
noua Constitu]ie s\ respecte inamovibilitatea magistraturii [i
stabilitatea func]ionarilor; s\ nu suprime partidele politice [i
s\ cear\ p\rerea partidelor politice asupra unui anteproiect
ce-l va face înainte de a decreta modific\rile ce va crede
necesare. Mi-a f\g\duit c\ va ]ine cont de observa]iile
mele“254. Credincio[i ideii de Monarhie în general [i adep]i
convin[i ai Monarhiei constitu]ionale, liderii politici – cu
excep]ia lui Maniu [i Codreanu – nu în]elegeau nici acum,
dup\ 9 ani de domnie, c\ au pe Tron un rege sperjur, o
personalitate deviant\, un b\rbat de stat cu viziuni funda-
mental antidemocratice. Liderii celorlalte partide au fost che-
ma]i pe rînd la Palat [i informa]i de Carol asupra inten]iilor
sale [i asupra felului în care se va desf\[ura noua campanie
electoral\. Doar Iuliu Maniu – al c\rui rol politic major începe
abia acum – i-a cerut în mod ferm s\-i încredin]eze guvernarea,
dezicîndu-se pentru asta de Mi[carea legionar\.
Revenirea în scen\ a lui Iuliu Maniu. Dac\ în planul
rela]iilor publice Iuliu Maniu a reu[it s\ conving\ nu numai
oameni simpli, dar [i istorici încerca]i, c\ ar fi avut vreun rol
în lupta pentru Marea Unire, în planul performan]elor sale
politice, lucrurile stau cu totul altfel. Dificultatea aprecierii
operei lui Iuliu Maniu, nu vine a[adar, numai din imaginea pe
care a reu[it s\ [i-o creeze, ci [i din faptul c\, de la reintrarea
sa în rolul de figur\ politic\ de prim rang [i pîn\ la moartea
sa tragic\ nu a mai avut ocazia s\ aplice principiile [i solu]iile
pe care le invoca teoretic. El reintr\ în for]\ pe scena politic\
în anul 1938 [i devine ap\r\torul principal al sistemului
democratic, f\r\ s\ [tie c\ acesta va disp\rea din România
pentru mai bine de o jum\tate de secol, mult peste durata lui
254 Ibidem, p. 22.

ISTORIA
omeneasc\. Nu-i poate fi contestat\ credin]a sincer\ în

sistemul democratic. Dar, încastrat în memoria oficial\ drept
un lupt\tor moral, uit\m c\ Iuliu Maniu a fost un om politic
român implicat adînc în mecanismele imorale ale vie]ii
politice române[ti din epoc\, pe care le-a folosit din plin, îns\
cu particularitatea unic\ a inteligen]ei distructive tipice
iezuitului. S-a spus c\ între Iuliu Maniu [i Mi[carea legionar\
erau diferen]e doctrinare atît de mari, încît pactul de
neagresiune nu trebuie considerat decît un mijloc politic
minor, o manevr\ izolat\, de moment. Am v\zut c\
în]elegerea dintre el [i Codreanu era mult mai veche. A doua
zi dup\ ce a fost ales pre[edinte al PN}, Maniu a semnat pactul
cu Codreanu, surprinzînd pe toat\ lumea, în afar\ de cei cî]iva
ini]ia]i intimi. S-a ar\tat apoi c\, imediat dup\ ce Corneliu
Z. Codreanu a f\cut declara]ia celebr\ de adeziune la axa
Roma-Berlin în 48 de ore de la victoria Mi[c\rii legionare,
Maniu a protestat [i s-a dezis de pactul cu legionarii. Este fals.
Codreanu a f\cut acea declara]ie la 30 noiembrie 1937, la
numai o s\pt\mîn\ de la semnarea pactului de neagresiune cu
Maniu, adic\ înainte de alegerile din 20 decembrie 1937. S\
mai citim o dat\ începutul pasajului din declara]ia
C\pitanului, dinaintea celui referitor la alian]a cu Roma [i cu
Berlinul: „Eu sunt contra marilor democra]ii ale
Occidentului, eu sunt contra Micii În]elegeri, eu sunt contra
În]elegerii balcanice, [i n-am nici un ata[ament pentru
Societatea Na]iunilor, în care nu cred“255. Cu o zi înainte, pe
29 noiembrie, Codreanu legase direct viziunea sa politic\ de
rela]ia cu Maniu: „D-l Maniu este pentru democra]iile
apusene, Mica Antant\ [i Antanta balcanic\, Liga Na]iunilor,
eu sunt total împotriva acestora“256. La aceast\ profesiune de
credin]\, total contrar\ celei clamate de Iuliu Maniu, liderul
]\r\nist n-a avut nici o replic\. A t\cut [i [i-a urm\rit interesul
255Preot {tefan Palaghi]\, op. cit., p. 28.

256C. Neagu [i D. Marinescu, Fapte din umbr\, vol. III, Ed. Politic\,
Bucure[ti, 1980, p. 125.
STOENESCU
din campania electoral\. Dar nici dup\ încheierea alegerilor,

Maniu nu a denun]at pactul cu Mi[carea legionar\, ci,
dimpotriv\, l-a elogiat. Iat\ ce declara în [edin]a
Comitetului Central Executiv al Partidului Na]ional }\r\nesc
din 4 ianuarie 1938: „Tot astfel trebuie s\-mi exprim
recuno[tin]a pentru tovar\[ii no[tri cu care am legat pactul
de neagresiune în aceste alegeri, fa]\ de conducerea partidului
«Totul pentru }ar\» [i a partidului d-lui George Br\tianu [i a
partidului d-lui Argetoianu. (Aplauze). Trebuie s\ constat c\
toate aceste trei partide, în contactul pe care am avut
pl\cerea s\ am cu ele, au dovedit o perfect\ legalitate [i o
perfect\ colegialitate“257. Nu de aceea[i colegialitate a dat
dovad\ Iuliu Maniu în particular. În memoriul pe care l-a
adresat regelui Carol II pe 5 februarie 1938, memoriu în care
îi cerea suveranului aducerea Partidului Na]ional }\r\nesc la
Putere, acela[i om cople[it de pl\cerea de a contacta partidul
lui Codreanu, scria: „Partidul «Totul pentru }ar\», în urma
politicei ce urmeaz\, n-ar putea face fa]\ situa]iei, c\ci
doctrina sa prezint\ pentru via]a noastr\ dou\ primejdii
grave“ [i Iuliu Maniu enumera: „introducerea unui regim
totalitar“ în interior [i pericolul de „reac]iune sovietic\“ `n
exterior258. Dup\ ce regele i-a refuzat oferta de a forma
guvernul [i a numit guvernul Patriarhului Miron Cristea,
Iuliu Maniu a revenit la gînduri mai bune fa]\ de Mi[carea
legionar\: „Partidele [i oamenii care au curajul s\ spun\
adev\rul [i s\ ac]ioneze pentru purificarea moravurilor [i
extirparea corup]iunei [i abuzului sunt persecuta]i, iar opinia
public\, care (sic!) este al\turi de ace[ti oameni [i partide,
este complet nesocotit\“259. El declara la Bucure[ti: „Este
direct criminal acel român care, direct sau indirect, vrea s\
257 Iuliu Maniu în fata Istoriei, coordonator Gabriel }epelea, Ed. Gîndirea
româneasc\, Bucure[ti, 1993, p. 173.
258 Ibidem, p. 201.
259 Ibidem, p. 221 (Discursul lui Iuliu Maniu la [edinta Comitetului Central
Executiv al PN} din 12 februarie 1938.)
ISTORIA
duc\ politica extern\ în orbita politicii germane“260. Iar la

Alba Iulia va declara: „Orientarea în politica extern\ a
Mi[c\rii legionare s-a f\cut de c\tre Corneliu Codreanu din
necesitatea de a constitui o rezerv\ pentru ]ar\, în
eventualitatea c\ puterile Axei ar ie[i biruitoare“261. F\r\
îndoial\ c\ Maniu f\cuse un calcul corect, c\ acela era
argumentul de politic\ extern\ viabil, dar a manevrat public
dup\ maniera vremurilor.
O m\rturie recent\ [i demn\ de aten]ie [ocheaz\ îns\
prin argumenta]ia sa. Într-un text explicativ referitor la
motivele semn\rii pactului electoral între Maniu [i
Codreanu, binecunoscutul lider politic Corneliu Coposu
avea s\ evoce [i alte pacte asem\n\toare: „Pactul de la
Ciucea“, între Octavian Goga [i Partidul Maghiar; pactul
f\cut de partidul lui Carol – Frontul Rena[terii Na]ionale –
cu comuni[tii, în 1938; pactul dintre comuni[ti [i T\t\rescu
(de la liberali) [i Anton Alexandrescu (de la ]\r\ni[ti), dup\
23 august 1944; pactul dintre guvernul comunist [i
Mi[carea legionar\ a lui Nicolae P\tra[cu, sub tutela Annei
Pauker; pactul Ribbentrop-Molotov; pactul încheiat la
Moscova între Churchill [i Stalin pentru împ\r]irea Europei
postbelice262. Problema este c\ toate exemplele date de
Corneliu Coposu în ap\rarea pactului dintre PN} [i
Mi[carea legionar\ sunt odioase!
În alt\ ordine de idei, pozi]ia lui Iuliu Maniu fa]\ de
situa]ia politic\ intern\ a României, prezentat\ ca rectilinie,
oscila în realitate [i ea, `n func]ie de interesele politice pe care
260 Ion Scurtu, Iuliu Maniu. Activitatea politic\, Ed. Enciclopedic\,

Bucure[ti, 1995, p. 90.
261 Constantin Papanace, Evoc\ri, Ed. Funda]iei „Buna Vestire“, Bucure[ti,
1997, p. 238, („Reflexii la moartea lui Iuliu Maniu“).

262 Corneliu Coposu, „Un moment de r\scruce în lupta pentru ap\rarea
libert\]ilor democratice din istoria României: Pactul de neagresiune
electoral\ al opozi]iei din noiembrie 1937“ în Radiografia Dreptei române[ti,
loc. cit., pp. 396-397.
STOENESCU
le sus]inea liderul ]\r\nist. În acela[i memoriu trimis regelui,

el afirma: „...sunt profund convins c\ prelungirea acestei
guvern\ri expune ]ara la dezordine [i la primejdia
r\zboiului, cu amenin]area integrit\]ii teritoriale“, iar dup\
numirea guvernului Miron Cristea declara în forul de
conducere al partidului s\u: „La noi nu este, în cazul
concret, un pericol na]ional [i nici o problem\ special\ [i
urgent\ de rezolvat“. A[adar, un dublu mesaj, tipic
moravurilor politice române[ti din epoc\. De fapt, Iuliu
Maniu manevra pe scena politic\ pentru a aduce Partidul
Na]ional }\r\nesc la Putere [i pentru asta una îi scria
regelui [i alta le declara partizanilor s\i [i opiniei publice.
În contextul mentalit\]ilor vremii, el nu poate fi condamnat.
S-a încovoiat cînd a vrut puterea pentru partidul s\u, dar a
avut îns\ for]a s\-i reziste regelui atunci cînd acesta i-a
m\rturisit inten]ia de a modifica Constitu]ia [i legea
electoral\ [i, sim]ind c\ prin asta Carol II preg\te[te lovitura
de stat, [i-a reluat pozi]ia public\ rectilinie. El este de l\udat
pentru c\, în contextul pr\bu[irii sistemului democratic din
România, a fost printre cei pu]ini.
Ceea ce este îngrijor\tor în cazul personalit\]ii [i
imaginii publice a lui Iuliu Maniu are o leg\tur\, insolit\, cu
cel mai mare istoric al românilor, Nicolae Iorga.
Scurtcircuitat de geniul s\u, care nu-[i g\se[te alt\ expli-
ca]ie decît în interven]ia divin\ prin har, Iorga era capabil
s\ memoreze volume întregi [i s\ reproduc\, pagin\ cu
pagin\ [i r`nd cu rînd, orice fragment de con]inut, era în
stare s\ scrie simultan cu ambele mîini dou\ texte diferite –
[i erau de Iorga! – [i putea vorbi ore întregi despre un
subiect banal, f\cîndu-l epocal. În via]a public\ era
recunoscut pentru versatilitatea sa, pentru felul cum se împrie-
tenea [i apoi se certa cu colegii, cum l\uda [i apoi denigra
acela[i gest, cum judeca oamenii dup\ interese personale
imediate, iubindu-i, urîndu-i cu aceea[i patim\, `n func]ie de
o toan\ sau de o p\rere instantanee, cum cobora de la
academismul enciclopedic la trivialitate. Pe legionari i-a
ISTORIA
crescut, i-a iubit, apoi i-a hulit, pentru ca imediat s\-i apere [i
apoi s\-i denun]e, întorcîndu-se la iertare chiar [i atunci cînd
era prea tîrziu. Despre fiecare personalitate intrat\ în contact
cu acest geniu greu de în]eles în plan terestru vom g\si cuvinte
de apreciere ale lui Iorga [i cuvinte de ocar\, în egal\ m\sur\.
Fa]\ de un singur om nu [i-a schimbat niciodat\ p\rerea –
Iuliu Maniu. Este straniu [i unic la Nicolae Iorga. L-a consi-
derat în permanen]\ un pericol pentru statul român [i nu
putem decît b\nui c\ la baza acestei p\reri negative s-au aflat
informa]iile pe care le-a ob]inut de la Budapesta despre
trecutul ce]os al liderului ardelean. Este de aceea un mare
semn de întrebare pentru posteritate [i un izvor de nelini[te
pentru oricare român pasionat de istorie faptul c\ unul din
ultimele textele scrise înainte de îngrozitoarea sa dispari]ie,
parc\ l\sat cu limb\ de moarte, este un portret al lui Iuliu
Maniu intitulat Viitorul:
„Nu se poate revolu]ie f\r\ un Robespierre.

Acesta r\mîne totdeauna acela[i vechi retor [i bun avocat,
care, lucrînd politic, iea atitudine înainte de toate moral\.
E omul care nu are, nu poate s\ aib\ p\cate, figura de un
galben imaculat, care crede c\ poate dovedi oricînd [i oricui
c\ el n-a p\c\tuit.
A tr\it o via]a întreag\, dar n-a f\cut p\catul de a iubi o
femeie, de a dezmierda un copil, de a-[i alege un animal
credincios, de a v\rsa o pic\tur\ de ap\ florii din ghiveci. Cu
atît mai pu]in, a netezi o statuie, a se lumina înaintea unui
tablou, a se în\l]a la acordurile sunetelor.
E rece, aspru, dominator [i crud.
Nu va în]\lege c\ a îmb\trîni f\r\ a-]i fi întemeiat o cas\
[i a fi zîmbit unui leag\n e în domeniul moralit\]ii b\r-
b\te[ti o mai mare gre[eal\ pentru cel ce se serve[te de so-
]iile [i fetele altora decît sc\p\t\rile obi[nuite ale cui are o
cas\ a lui.
STOENESCU
{i nu va admite c\ a nu fi fost credincios niciunei prietenii

[i a nu fi f\cut o jertf\ nim\nui e mai urît decît orice fel de
cedare înaintea ispitelor ce umbl\ pe lume“263.
Iuliu Maniu, ca [i Armand C\linescu, cel implicat în acte

de terorism statal, ca [i Corneliu Z. Codreanu, fanatic al unei
iluzii, nu trebuie idealiza]i. Mai ales în cazul lui Iuliu Maniu
trebuie s\-i accept\m credin]a într-un proiect [i s\-i în]elegem
convingerea cu care a încercat s\-l aplice. De aceea,
performan]ele sale politice trebuie riguros analizate în
oglinda realit\]ii: autor al loviturii de stat din 1930, el a
suportat consecin]ele faptei sale antidemocratice, ca
victim\ a loviturii de stat din 1938. Omul care a c\lcat în
picioare Constitu]ia democratic\ din 1923 a ap\rat-o apoi cu
riscul vie]ii. Este ciudat, dar este totu[i o meandr\
omeneasc\. Lupta sa pentru a repara consecin]ele nefaste ale
actului din 1930 [i lupta sa împotriva comunismului îl
onoreaz\ [i îi ofer\ locul binemeritat în Istoria na]ional\,
pentru perioada 1938-1953. Problema noastr\ este c\, dincolo
de recuperarea staturii morale a unei personalit\]i, ]ara a avut
de suferit, ]ara a trebuit s\ pl\teasc\ pentru erorile sale. În
perspectiva istoric\, poate c\ invazia sovietic\ era inevitabil\,
dar ea s-a produs peste o Românie a dictaturii militare, înaintea
c\reia fusese o dictatur\ regal\, înaintea c\reia a fost un proces
de 8 ani în care bazele democra]iei au fost erodate decisiv [i în
care Iuliu Maniu a stat la B\d\cin, a[teptînd s\ se pr\bu[easc\
totul în jurul lui, pentru a demonstra c\ a avut dreptate. Tot din
perspectiv\ istoric\, faptul c\ soarta democra]iei în România a
ajuns s\ ]in\ de lupta unui singur om, ofer\ cea mai elocvent\
imagine a epocii.
Ie[irea din scen\ a lui Corneliu Z. Codreanu. Dubla
imagine cu care opereaz\ figura lui Iuliu Maniu în Istorie i se
potrive[te într-o anumit\ m\sur\ [i lui Corneliu Zelea
263 N. Iorga, Ultimele, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1978, p. 170.

ISTORIA
Codreanu. Amîndoi au reu[it s\-[i conserve intact\ imaginea

de incoruptibili. Dar forma]iunea C\pitanului a fost una dintre
sus]in\toarele urc\rii ilegale a lui Carol Caraiman pe Tronul
României [i, implict a loviturii de stat. Legionarii s-au
manifestat atunci zgomotos în favoarea a[a-numitei
„Restaura]ii“, care nu restaura nimic, îns\ glasul s\u a contat
foarte pu]in, Legiunea fiind în 1930 în fazele sale incipiente de
organizare. În timpul crizei electorale din 1933 [i dup\
asasinarea lui I.G. Duca, s-au stabilit contacte secrete între
Corneliu Z. Codreanu [i camaril\, termina]ia leg\turii fiind, de
data aceasta, Elena Lupescu. Detaliile acestei rela]ii nefire[ti
sunt înc\ necunoscute, iar cititorul nu are la dispozi]ie decît
pasajele selectate de Neagu Cosma [i D. Marinescu, în lucrarea
lor Fapte din umbr\, din cîteva note informative ale serviciului
de informa]ii al Elenei Lupescu264. Afl\m astfel c\ apropierea
a durat doar pentru cîteva luni ale anului 1934, cînd Codreanu
era speriat de consecin]ele juridice ale asasinatului din Gara
Sinaia [i cînd a fost scos din cauz\ în proces, a[a cum confirma
peste timp colonelul Hotineanu. Notele informative dezv\luie
îns\ [i faptul c\ penetrarea camarilei la nivelurile de sus ale
Legiunii a introdus tensiuni între liderii forma]iunii, acesta
fiind probabil [i momentul în care este racolat, ca tr\d\tor al
Mi[c\rii legionare, Mihail Stelescu. Defec]iunea acestuia
corespunde cu perioada de contact, manevr\ care avea scopul
s\ „c\l\uzeasc\“ Mi[carea legionar\ c\tre o subordonare fa]\
de rege. Nu [tim în ce m\sur\ ac]iunea avea drept suport
dorin]a camarilei de a se proteja de un atac violent al Mi[c\rii
sau proiectul regelui de a se a[eza în fruntea unei forma]iuni
politice de orientare fascist\ – este posibil s\ fie amîndou\ –
dar cert este c\ în vara anului 1934, Carol II, prim-ministrul
Gh. T\t\rescu [i jurnalistul Pamfil {eicaru au pus la cale
suprimarea lui Codreanu prin otr\vire265. Este de presupus c\,
264 C. Neagu [i D. Marinescu, Fapte din umbr\, vol. III, Ed. Politic\,
Bucure[ti 1980, pp.115.
265 Ibidem, p. 117.
STOENESCU
fie din credin]a în steaua sa, fie din nevoia de a nu provoca un

conflict deschis la vîrful Legiunii, Corneliu Z. Codreanu a
în]eles s\ nu se conformeze planului de preluare a organiza]iei
sale de c\tre Carol II. Mihail Stelescu este denun]at de
legionari drept tr\d\tor [i p\r\se[te gruparea, constituind, cu
banii [i îndrumarea camarilei, o forma]iune nou\, obscur\,
numit\ Vulturul Alb, în care atrage cî]iva indivizi dubio[i, din
punct de vedere al leg\turilor lor cu Siguran]a sau camarila.
Printre cei aduna]i de Mihail Stelescu în forma]iunea cu
numele schimbat în Cruciada Românismului [i `n redac]ia
ziarului cu aceea[i denumire, ambele finan]ate de camaril\, se
aflau [i cîteva nume familiare: generalul Nicolae R\descu,
scriitorul Panait Istrati – l-a costat Premiul Nobel adeziunea
asta –, informatorul Siguran]ei din cazul Duca, Alexandru
Talex, [i Gheorghe Beza266. Ei au sus]inut o campanie violent\
la adresa lui Corneliu Z. Codreanu [i a Mi[c\rii legionare,
consecin]a fiind asasinarea lui Stelescu pe 16 iulie 1936.
Exist\ în literatura publicat\ pe acest subiect o nel\murire
generat\ de intervalul mare de timp (doi ani) trecut de la
tr\darea lui Stelescu [i pîn\ la pedepsirea lui. De regul\,
istoricii înclin\ s\ cread\ c\ declan[atorul asasin\rii lui
Stelescu a fost scrisoarea sa deschis\ din 4 aprilie 1935, în care
demasca leg\turile lui Codreanu cu guvernul Vaida-Voevod –
tem\ speculat\ larg de propaganda comunist\ pentru a ilustra
„cîrd\[ia“ regimului burghezo-mo[ieresc cu fascismul – dar
[i acest motiv al crimei este desp\r]it de înf\ptuirea sa prin
mai bine de un an de zile. Stelescu atinsese la un moment dat
[i o coard\ sensibil\ a na]ionali[tilor legionari, prin dezv\-
luirea originii str\ine a lui Corneliu Z. Codreanu. Cu toate
acestea, asasinarea lui de c\tre Decemviri se produce tîrziu,
altfel decît în cazul Duca, atunci cînd Mi[carea legionar\ a
reac]ionat imediat la agresiunile prim-ministrului. Un posibil
r\spuns s-ar putea g\si în versiunea care mizeaz\ pe urm\rirea
ISTORIA
informativ\ a lui Stelescu de c\tre legionari [i pe descoperirea

c\ acesta preg\tea o nou\ tentativ\ de asasinare a lui Codreanu:
„Spre surprinderea lor, vor afla c\ Stelescu se întîlne[te într-o
cafenea de pe strada Berzei, lîng\ Ci[migiu, cu un b\rbat,
cunoscut ca intermediar al lui Urd\reanu. Legionarii intervin [i
g\sesc în servieta lui Stelescu planul de asasinare a lui
Codreanu“267. Fratele lui Corneliu Z. Codreanu, C\t\lin,
afirm\ c\ asasinatul preg\tit de Stelescu trebuia s\ se petreac\
în gara Fete[ti, dar ajuns în fa]a lui Corneliu, asasinul a c\zut
în genunchi [i i-a cerut iertare268. Este îns\ posibil ca aceste
versiuni s\ fie doar variante mult deformate ale tentativei de
asasinat prin otr\vire din 1934. Oricum, perioada 1934-1937
este marcat\, în subteran, de acest joc de-a [oarecele [i pisica
între Elena Lupescu [i Corneliu Codreanu, cu amenin]\ri [i
tentative de asasinat de ambele p\r]i. Cursul acestui conflict
de culise va avea momentul s\u de vîrf la întîlnirea secret\
dintre Carol II [i Corneliu Z. Codreanu, urmat\ de hot\rîrea
regelui de a-l suprima [i de încerc\rile lui Codreanu de a se
proteja sub umbrela politic\ a lui Iuliu Maniu. Aici intervine
paradoxul salturilor de comportament pe care le constat\m la
Mi[carea legionar\ în anul 1937. Pe de o parte, particip\ la
alegeri ca partid înscris în jocul politic democratic, dar
respinge doctrinar democra]ia, iar, pe de alt\ parte, se
înf\]i[eaz\ ca o amenin]are la adresa regimului politic din
România, în timp ce liderul [i forma]iunea sa trec din
ofensiv\ în defensiv\. Trebuie de aceea remarcat c\, în
momentul aplic\rii de c\tre Carol II a primelor m\suri ale
loviturii de stat din 1938, reac]ia cea mai slab\ a apar]inut
partidului Mi[c\rii legionare „Totul pentru }ar\“. Celelalte
partide importante, PNL [i PN}, au protestat vehement, s-au
întîlnit pentru construirea unei platforme comune, au pus în
267 Joachim von Kurenberg, Carol al II-lea [i Doamna Lupescu, Ed. {tiin]ific\,
Bucure[ti, 2000, p. 155.

române[ti (1927-1941), Ed. F.F. Press, Bucure[ti, 1996, p. 403.
STOENESCU
alert\ presa interna]ional\. În fa]a anul\rii alegerilor, a numirii

guvernului marionet\ Goga-Cuza, a numirii guvernului Miron
Cristea, a anul\rii Constitu]iei, a suspend\rii Parlamentului [i
a introducerii st\rii de asediu, Corneliu Z. Codreanu se
limiteaz\ s\ emit\ circulare, al c\ror con]inut nu arat\ decît
deruta liderului legionar. Într-un ordin confiden]ial din 18 ia-
nuarie 1938, el transmitea membrilor s\i informa]ia: „Este
aproape sigur c\ vor fi alegeri“ [i le cerea s\ p\streze „o
not\ de mare demnitate. Nu se va deda în propagand\ la
mici r\ut\]i, la aluzii r\ut\cioase, calomnii, insulte etc.“269.
La 11 februarie 1938, a doua zi dup\ lovitura de stat, Codreanu
trimite Circulara nr. 145 în care le descrie legionarilor noul
complot pus la cale de Armand C\linescu prin Istrate Micescu
pentru asasinarea sa. Trei zile mai tîrziu, trimite Circulara
nr. 146, prin care anuleaz\ circulara precedent\, pentru faptul
c\ generalul Sichitiu, de la care aflase inten]ia lui C\linescu,
î[i retr\sese cuvintele. Dup\ alte trei zile compune o nou\
circular\, nr. 147, în care le cere legionarilor „s\ fac\ post [i
rug\ciuni timp de o s\pt\mîn\“270. Este, f\r\ îndoial\,
expresia unei derute. La 21 februarie 1938, prin circulara
nr. 148, Corneliu Z. Codreanu anun]a desfiin]area partidului
„Totul pentru }ar\“. Apoi, la începutul lui martie 1938,
Corneliu Z. Codreanu cere pa[aport pentru a p\r\si ]ara. La
refuzul lui Armand C\linescu, liderul legionar în]elege c\
soarta sa este pecetluit\. În fa]a statului terorist, a unei serii
lungi de comploturi pentru asasinarea sa, cel care cedeaz\,
a[adar, este liderul Mi[c\rii legionare. Ne putem imagina, pe
baza relat\rilor unor apropia]i, c\ Zelea Codreanu încerca o
ultim\ solu]ie politic\: a[teptarea momentului cînd Germania
va p\trunde decisiv pe scena politic\ din România. Ne putem
imagina [i c\, omene[te, îi era fric\. Protestînd împotriva
unui articol injurios al lui Nicolae Iorga, va fi arestat pentru
269 Duiliu Sfintescu, op. cit., p. 98.

270 Ibidem, pp. 102-103.
ISTORIA
insultarea unei autorit\]i – motiva]ie cusut\ cu a]\ alb\ de

Armand C\linescu – [i apoi asasinat împreun\ cu Nicadorii [i
Decemvirii. Menit, la un moment dat, s\ simbolizeze speran]a
revenirii clasei politice române[ti cel pu]in la moralitatea
cre[tin\, Corneliu Z. Codreanu va ie[i din aceast\ scen\
[trangulat într-un camion [i împu[cat apoi în spate, pentru a se
înscena o fug\ de sub escort\. De data aceasta, asasinii sunt
cunoscu]i cu certitudine: Carol II [i Armand C\linescu. Acesta
din urm\ nici nu s-a sinchisit s\ ascund\, în jurnalul personal,
preg\tirile pe care le f\cea pentru asasinat, iar în însemnarea
din 13 noiembrie 1938 ne dezv\luie c\ [i Maniu era pe lista
celor care trebuiau elimina]i fizic.
Datarea loviturii de stat. Din punct de vedere insti-
tu]ional, lovitura de stat a avut dou\ etape: ac]iuni întreprinse
înainte de 10 februarie 1938 [i m\suri luate dup\ aceast\
dat\. Din punct de vedere al realit\]ii politice, ea este îns\
legat\ direct de lovitura de stat din 7-13 iunie 1930, ca o
consecin]\ a ei, regimul instituit de Carol II [i camaril\
realizînd degradarea în timp a sistemului parlamentar, pîn\ la
momentul în care atît dispari]ia sa, cît [i intrarea ]\rii în
stadiul de stat terorist nu au produs nici o tres\rire în rîndurile
popula]iei. Altfel spus, Constitu]ia din 1923 fusese lovit\
puternic în iunie 1930, intrase în com\ [i fusese ]inut\ în via]\
artificial, pentru ca în februarie 1938 s\ fie decuplat\ de la
sistemul democratic. Problema dat\rii loviturii de stat din
1938 a fost l\murit\ de istoricul Al. Gh. Savu, în lucrarea sa
Sistemul partidelor politice din România, 1919-1940. Dar
mai întîi s\ urm\rim cronologia evenimentului:
17 noiembrie 1937 – regele Carol II constituie un nou
guvern Gheorghe T\t\rescu, cu scopul de a organiza [i de a
cî[tiga alegerile, producînd pentru asta modificarea
titulariz\rilor la ministerele de for]\; ac]iunea s-a f\cut cu
înc\lcarea principiului desemn\rii prim-ministrului [i a
constituirii cabinetului de c\tre Partidul Na]ional Liberal.
20-23 decembrie 1937 – guvernul T\t\rescu pierde
alegerile [i regele caut\ o solu]ie convenabil\, care s\
STOENESCU
exclud\ venirea la putere a PN} sub conducerea lui Maniu

sau a Mi[c\rii legionare.
28 decembrie 1937 – regele nume[te guvernul Goga-Cuza,
trecînd peste toate uzan]ele sistemului politic democratic;
scopul acestei manevre fiind preg\tirea prin anumite acte
publice: un regim politic dup\ model mussolinian, apoi
asasinarea liderilor legionari [i canalizarea Mi[c\rii spre o
subordonare fa]\ de interesele camarilei; în al treilea rînd,
regele caut\ s\-[i asigure o ruptur\ decisiv\ în PN}, prin
tr\darea grup\rii lui Armand C\linescu, [i o sl\bire substan]ial\
a for]ei partidului lui Maniu.
18 ianuarie 1938 – sunt dizolvate formal corpurile
legiuitoare, care îns\ nu se putuser\ întruni, ca urmare a ale-
gerilor din decembrie 1937; este o ac]iune pe hîrtie, care
dizolv\ listele cu deputa]ii [i senatorii ale[i la ultimele
alegeri, dar înc\ nevalida]i; tot acum este confirmat\ data de
17 februarie 1938 pentru deschiderea, de regul\, a corpurilor
legiuitoare [i datele de 2, 4, 5 [i 6 martie pentru noile alegeri;
se observ\ c\ termenul legal pentru deschiderea lucr\rilor
noului Parlament (17 februarie) era înc\lcat prin fixarea datei
noilor alegeri la începutul lui martie, dar corpul politic al ]\rii
nu a reac]ionat la aceast\ ilegalitate, admi]înd abaterea de la
Constitu]ie, ca [i în alte d\]i, în ideea c\ lucrurile se vor
reglementa prin rezultatul urm\toarelor alegeri.
7 februarie – este cooptat în complotul destinat loviturii
de stat generalul Ion Antonescu.
9 spre 10 februarie 1938, noaptea, între orele 3.15 [i
6.30 – sunt convoca]i la Palat, în mod secret, Gheorghe
T\t\rescu [i Armand C\linescu; regele, Ernest Urd\reanu [i
cei doi oameni politici examineaz\ problema loviturii de stat
[i fac în detaliu planul desf\[ur\rii acesteia271.
10 februarie 1938, diminea]a – prim-ministrul Octavian
Goga este chemat la Palat [i obligat s\-[i prezinte demisia;
271Armand C\linescu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti,

1990, p. 377.
ISTORIA
patriarhul Miron Cristea prime[te mandatul s\ formeze un

nou guvern, înaltul ierarh accept\, dar lista cabinetului va fi
dat\ de c\tre rege.
10 februarie 1938, dup\-amiaza [i seara – sunt convoca]i
la Palat liderii partidelor politice [i personalit\]i ale vie]ii
publice, fo[ti prim-mini[trii; Carol II le ofer\ solu]ia unui
„guvern de uniune na]ional\“, menit s\ scoat\ ]ara din criz\, [i
le cere s\ accepte ocuparea func]iilor de secretari de stat f\r\
portofoliu, ca expresie a unei alte formule politice inventate de
rege: „Comitet de patronaj“; doar Iuliu Maniu refuz\.
10 spre 11 februarie 1938, noaptea – se formeaz\ gu-
vernul Miron Cristea cu un program politic redactat de
Nicolae Iorga272.
11 februarie 1938 – noul guvern – în fapt, regele Carol II
[i omul s\u de încredere, Armand C\linescu, – introduce
starea de asediu, ordon\ preluarea serviciului de ordine [i
siguran]\ a statului de c\tre autorit\]ile militare, nume[te
ofi]eri activi [i în rezerv\ în func]iile de prefec]i, reintroduce
cenzura; corpul politic al ]\rii nu reac]ioneaz\, PNL-ul, de
exemplu, acceptînd o suspendare a activit\]ii publice a
partidului, pentru a permite noului guvern îndep\rtarea
pericolului legionar.
11-19 februarie 1938 – un grup de juri[ti condus de Istrate
Micescu [i avîndu-l ca mîn\ dreapt\ pe un anume M\gureanu,
secretar general al Ministerului de Justi]ie, elaboreaz\ proiectul
unei noi Constitu]ii, care s\ confirme instaurarea dictaturii
regale; drept model pentru argumenta]ia trecerii la dictatur\ este
ales preambulul Statutului din 2 mai 1864, adic\ al loviturii de
stat date de Alexandru Ioan Cuza în secolul al XIX-lea.
20 februarie 1938 – este lansat\ prin decret regal noua Con-
stitu]ie [i tot prin decret regal se stabile[te data de 24 februarie
pentru un plebiscit care s\ legitimeze actul neconstitu]ional al
loviturii de stat; noua Constitu]ie „consacr\ principiul
272 Radu. R. Rosetti, op. cit., p. 39.

STOENESCU
suprema]iei regelui [i suprim\ separa]ia puterilor“273; partidele

sunt în continuare rezervate, PNL cerînd membrilor s\i „o
justificat\ rezerv\“, iar pentru plebiscit, ab]inerea; PN} lupt\
pentru stabilitatea sa intern\ [i pentru preluarea controlului total
în structuri de c\tre Iuliu Maniu.
21 februarie 1938 – Corneliu Z. Codreanu anun]\
desfiin]area partidului „Totul pentru }ar\“; liderul legionar î[i
preg\te[te plecarea din ]ar\, pentru a se proteja de asasinare,
dar este refuzat; el le cere legionarilor s\ `nceap\ o perioad\ de
post [i rug\ciuni.
24 februarie 1938 – se desf\[oar\ un simulacru de
plebiscit, despre care Radu R. Rosetti va scrie urm\toarele:
„Fost la a[a-zisul plebiscit [i votat nu. De fapt, este o vast\
fars\: func]ionarii sunt adu[i pe c\pr\rii cu liste nominale,
to]i aceia care au nevoie de guvern – [i cine nu are? – sunt
amenin]a]i într-un chip sau altul. Pentru a face presiuni
asupra restului cet\]enilor, sunt amenin]a]i cu amenzi etc.,
dac\ nu vin la vot“274; rezultatul plebiscitului este, de fapt, cheia
în]elegerii esen]ei loviturii din februarie 1938: din 4 303 064 de
cet\]eni care s-au prezentat la vot, 4 297 581 (99,87%) au
votat pentru dictatur\ regal\ [i 5 483 (0,13%) pentru
regimul democratic.
27 februarie 1938 – noua Constitu]ie este promulgat\ [i
publicat\ în Monitorul Oficial a doua zi.
2 martie 1938 – într-o audien]\ acordat\ lui Armand
C\linescu, regele Carol II recunoa[te c\ „avea de gînd s\
schimbe Constitu]ia la 8 iunie 1930“, dovad\ clar\ a existen]ei
planului de distrugere a sistemului democratic parlamentar,
înc\ de la suirea lui pe Tron de c\tre Iuliu Maniu.
6 martie 1938 – în Consiliul de Mini[tri prezidat de rege,
Nicolae Iorga cere dizolvarea cuiburilor legionare [i
distrugerea G\rzii de Fier, regele propune înfiin]area unui
273 Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Enciclopedia de
Istorie a României, Ed. Meronia, Bucure[ti, 2000, p. 17.

274 Radu R. Rosetti, op. cit., p. 42.
ISTORIA
ziar, oficios al regimului dictatorial, condus de scriitorul de

cas\ Cezar Petrescu, iar Armand C\linescu cere „desfiin]area
partidelor [i crearea organiza]iilor profesionale“275.
20-29 martie 1938 – ac]iunea de for]\ a noului regim
începe s\ scad\ în intensitate, neg\sind o baz\ real\ în
popula]ie; Armand C\linescu îi semnaleaz\ regelui c\ „toat\
aceast\ situa]ie a fost ob]inut\ exclusiv cu m\suri poli]iene[ti
[i cu între]inerea unei atmosfere de presiune“ [i c\ în rîndurile
guvernului se manifest\ primele semne de diziden]\, cazul cel
mai serios fiind cel al generalului Ion Antonescu; tot Armand
C\linescu propune acum arestarea lui Corneliu Z. Codreanu [i
a celor care s-ar solidariza cu el, prin proteste.
30 martie 1938 – lovitura de stat este definitivat\ prin
constituirea celui de-al doilea guvern Miron Cristea, axat pe
structura grup\rilor conduse de Gheorghe T\t\rescu [i
Armand C\linescu, desprinse din PNL [i PN}; generalul Ion
Antonescu este îndep\rtat; fo[tii prim-mini[tri numi]i
secretari de stat f\r\ portofoliu în primul guvern al dictaturii
sunt numi]i acum în „Consiliul de Coroan\“, transformat în
institu]ie de stat printr-un decret regal; prin decretul nr. 1422
din aceea[i zi sunt dizolvate partidele politice.
Aprilie 1938 – partidele democratice, prin Iuliu Maniu,
C.I.C. Br\tianu [i dr. N. Lupu, adreseaz\ un memoriu regelui
Carol II, menit a fi de protest fa]\ de desfiin]area partidelor,
dar care este, literalmente, un scheunat de neputin]\; în acest
memoriu, cei trei lideri politici recunosc negru pe alb c\
anularea Constitu]iei democratice [i promulgarea Constitu]iei
dictatoriale „a fost o încercare pentru care nu a]i întîmpinat
nici o rezisten]\ activ\ din partea partidelor politice“276.
Cu aceast\ cronologie în fa]\, dovada faptului c\
introducerea regimului dictatorial în România a fost un
proces întins pe opt ani a fost f\cut\. Istoricul Al. Gh. Savu,

276 C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu, Amintiri, Documente.
Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti, 1992, p. 48.
STOENESCU
specializat în analiza loviturii de stat din 1938, subliniaz\:

„Faptul c\ sistemul democra]iei parlamentare a fost sf\rîmat
treptat [i c\ regimul carlist s-a închegat, ca s\ spunem a[a, în
«rate», nu este, deci, ie[it din comun. Dificultatea real\ a
dat\rii în acest caz apare atunci cînd se face o compara]ie
între evenimentele petrecute la 10/11 februarie [i acelea
survenite începînd de la 27 februarie pîn\ la sfîr[itul lunii
martie 1938. Primele par s\ fi avut o însemn\tate minim\ în
raport cu ultimele. Este interesant c\ opinia public\
contemporan\ a avut revela]ia [ocant\ c\ se petrece o
schimbare politic\ profund\, cu urm\ri grave pentru destinele
democra]iei [i pentru viitorul ]\rii nu la 10 februarie, ci abia
dup\ lansarea textului noii Constitu]ii“277.
Lec]ia pe care o ofer\ lovitura de stat din 1938 este aceea

c\ un astfel de proces politic nu este obligatoriu un [oc venit
peste noapte, o ac]iune desf\[urat\ într-o zi de un grup
complotist. A existat în Istoria României, dup\ cum vedem, o
lovitur\ de stat preg\tit\ timp de mai mul]i ani, compus\ din
manevre menite s\ destructureze sistemul democratic `n
esen]\, ajutat\ de ineficien]a [i corup]ia partidelor politice,
favorizat\ de pierderea treptat\ a încrederii popula]iei în
sistemul democratic. Aceast\ lovitur\ de stat a fost preg\tit\
prin tolerarea de c\tre Justi]ie a abuzurilor anticonstitu]ionale
[i la legile ]\rii, prin lipsa de reac]ie la ac]iunile teroriste ale
statului, în care regele Carol II [i asasini de tipul lui Armand
C\linescu, poreclit Monocles, [i Gavril\ Marinescu plani-
ficau crime politice, func]ionari ai statului le organizau, iar
Justi]ia îi acoperea, [i, în sfîr[it, prin iertarea, ca urmare a
jocului politic, a crimelor f\cute, la rîndul ei, de Mi[carea
legionar\. Presa, puternic politizat\ [i deprofesionalizat\, a pus
277 Al. Gh. Savu, Sistemul partidelor politice din România, 1919-1940,
Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1976, p. 117.
ISTORIA
um\rul din greu la distrugerea încrederii popula]iei în

democra]ie. Compromiterea partidelor politice, astfel încît
societatea s\ nu mai cread\ în ele [i s\ fie u[or desfiin]ate, a
avut drept suport fenomenul instaur\rii oligarhiei politice –
concentrarea sensului existen]ei partidelor la interese
personale [i de grup – [i al corup]iei, oamenii politici fiind
interesa]i în de]inerea puterii pentru ob]inerea de foloase din
mediul economic [i bugetar. Concentrînd puterea la vîrf, în
mîna lui Carol II [i a camarilei, grupul ocult condus de Elena
Lupescu a devenit [i unica surs\ a puterii în România
interbelic\, partidele politice [i politicienii, în mod individual,
c\utînd s\ se conformeze intereselor [i directivelor camarilei,
în loc s\ o r\stoarne. F\cînd figur\ aparte în acest joc, liderii
Mi[c\rii legionare vor fi elimina]i fizic printr-un asasinat
oribil, cu acordul [i sprijinul partidelor politice, acestea
sim]indu-se la fel de amenin]ate de ascensiunea la putere a
unei structuri înarmate cu cea mai eficient\ arm\ demagogic\ –
reforma moral\.
*
Capitolul IV
NOAPTEA GENERALULUI
Lovitura de stat din
2-14 septembrie 1940
Moto:
Pentru un tr\snit [i un tic\los ca re-
gele Carol, noi avem nevoie de unul [i mai
tr\snit ca el, pentru a ne sc\pa de dînsul.
IONEL POP, lider PN}
Condi]iile în care s-a produs pr\bu[irea teritorial\, poli-

tic\ [i moral\ a României în anul 1940 sunt, în general,
cunoscute. Cauzele externe au fost prezentate pe larg în
numeroase volume publicate înainte [i dup\ revolu]ia din
decembrie 1989, f\r\ s\-[i altereze tonul [i esen]a. Românii
[i-au format o imagine stabil\ despre cum au devenit inutile
garan]iile noastre de securitate, pe fondul e[ecului temporar
al Societ\]ii Na]iunilor de a se constitui într-o structur\
mondial\ a p\cii, al trat\rii României Mari drept crea]ia unui
pact, [i nu a voin]ei unanime a na]iunii române, e[ec accelerat
de succesul unei Ungarii tenace [i neobosite în a convinge
Germania c\ ]ara noastr\ este o realitate artificial\. Pe plan
intern am v\zut, inclusiv în acest studiu, felul în care a fost
sl\bit statul [i cum na]iunea s-a desolidarizat de el,
abandonîndu-l corup]iei [i privindu-l tot mai mult ca pe o
organiza]ie de institu]ii subordonate intereselor unui grup
privat. Pe linia acestui orizont, str\b\tut deja, de la
3 septembrie 1939, de fulgerele celui de-al doilea r\zboi
mondial, na]iunea român\ î[i pierduse unitatea de ac]iune cu
care realizase în 1918 Marea Unire. R\mînea în sufletul
ISTORIA
fiec\rui individ sentimentul unit\]ii na]ionale, viu, dar

imposibil de transformat din nou într-o form\ de lupt\, din
cauz\ c\ acum se aflau la conducere un rege [i o camaril\
corupte. Pentru salvarea neamului era nevoie de un lider care
s\ propun\ lupta. Cu toate c\ se afirm\, nu lipsit de un anumit
temei, c\ Ion Antonescu a ajuns conduc\torul statului datorit\
conjuncturii, v\zut [i de neam ca o solu]ie salvatoare pentru
oprirea dezastrului ]\rii, noi am avut atunci doi lupt\tori: Ion
Antonescu [i Iuliu Maniu. Subordona]i aceluia[i proiect
ideal, cei doi oameni politici români au ales c\i diferite de a-l
îndeplini. Dac\, în cazul lui Iuliu Maniu, pozi]ia politic\ este
u[or de explicat, apari]ia lui Ion Antonescu la conducerea
statului nu se sprijin\ decît pe un singur argument: c\ era cel
mai capabil general. Acest argument este, în realitate,
discutabil, nu numai din considerente profesionale, ci [i
pentru motivul c\ este s\rac. Ion Antonescu a ajuns la putere
mai degrab\ din postura de om politic, dec`t din pozi]ia de
general al Armatei române.
Cariera politic\ a lui

Ion Antonescu
În memoriile sale, Constantin Argetoianu îl nume[te pe

Ion Antonescu „omul lui Titulescu“, pentru perioada
primului deceniu [i jum\tate al României Mari. F\r\ îndoial\
c\, din calitatea de ata[at militar la Paris (1922) [i la Londra
[i Bruxelles (1923-1926), Antonescu a lucrat oficial cu
Nicolae Titulescu, în acel interval de timp – ministru
plenipoten]iar la Londra [i apoi delegat permanent la
Societatea Na]iunilor. Sunt ani în care colonelul Ion
Antonescu î[i formeaz\ o opinie asupra democra]iilor
occidentale [i, mai ales, se las\ cucerit de for]a economic\,
politic\ [i militar\ a acestora. Absolvent al cursului de
contraiforma]ii militare de la Versailles, preg\tirea sa
STOENESCU
informativ\ a fost consolidat\ `n timpul r\zboiului balcanic,

al primului r\zboi mondial, precum [i postbelic de experien]a
sa de comandant, Ion Antonescu a fost familiarizat atît cu
secretele operative, militare, cît [i cu mersul subteran al
politicii europene. Aici, el a f\cut, probabil, un cuplu ideal cu
Titulescu, atît la Londra, cît [i la Bruxelles. De aceea
prezentarea sa drept un general cazon, rigid [i dur nu atinge
decît un aspect al comportamentului s\u complex. Prezen]a
sa surprinz\toare în conciliabule politice al\turi de Titulescu,
la fel ca [i chemarea de la post din 1926, sub b\nuiala c\ este
implicat în manevrele revenirii lui Carol Caraiman în ]ar\,
arat\ c\ Ion Antonescu intrase într-un anumit siaj politic,
astfel c\ numirea sa ca sub[ef al Marelui Stat-Major al
Armatei din decembrie 1933, luna asasin\rii lui Duca, nu
pare deloc întîmpl\toare. Tot astfel ne explic\m [i atitudinea
lui contrariant\ fa]\ de asasinarea lui I.G. Duca – a[a cum am
ar\tat într-un capitol precedent – [i participarea la o întreve-
dere secret\ împreun\ cu Titulescu, Armand C\linescu [i
Eugen Cristescu. Va trebui s\ în]elegem mai bine epoca,
pentru a accepta realitatea c\ generalii Armatei noastre se
implicau în via]a politic\ a ]\rii, de la nivelul garnizoanelor
pe care le aveau în subordine, unde interveneau în
campaniile electorale, ajung`nd pîn\ la partizanatul politic
pentru ob]inerea unor avans\ri în grad sau a unor numiri în
func]ii superioare. Atît timp cît func]ia de ministru al
Ap\r\rii era ocupat\ de generali, numirea reprezenta,
indispensabil, o atitudine politic\. Doar odat\ cu urcarea pe
Tron a lui Carol II mini[trii Ap\r\rii au început s\ fie numi]i
din rîndul generalilor loiali acestuia, chiar dac\ erau propu[i
sau accepta]i de partidele chemate la guvernare. Situa]ia este
valabil\ [i pentru alte func]ii înalte ale ministerului [i ale
Marelui Stat-Major, iar în particular zona Inspectoratului [i a
Direc]iilor de înzestrare, pe unde se tranzitau afacerile regelui
[i ale camarilei, constituia un subiect de interes accentuat. În
acest context, numirea generalului de brigad\ Ion Antonescu
în func]ia de sub[ef al Marelui Stat-Major, din decembrie
ISTORIA
1933, a fost în întregime opera liberalilor. La 14 decembrie

1934, cînd a intervenit în Parlament pentru a contesta
destituirea lui Antonescu, pre[edintele PNL, Dinu Br\tianu
avea s\ declare: „[i anul trecut, aproape în aceea[i
perioad\, cînd a fost vorba s\ se numeasc\ un conduc\tor
al Marelui Stat-Major, Duca, împreun\ cu to]i conduc\torii
partidului au recomandat la acest loc pe generalul Antonescu.
De ce l-au recomandat? Din dou\ motive: un motiv intern [i
un motiv extern. Motivul extern a fost c\ acest general avea
încrederea alia]ilor no[tri, cum s-a spus deja de la aceast\
tribun\. Acest general, cu toate c\ gradul s\u nu era cel mai
mare, era desigur personalitatea cea mai marcant\, recu-
noscut\ [i în str\in\tate, a armatei noastre“278. Drept motiv
intern a fost invocat trecutul s\u remarcabil din timpul
primului r\zboi mondial. Atunci se f\cuse apropierea
decisiv\ între ac]iunea extern\, al c\rei creier a fost regina
Maria, bra]ul politic, reprezentat de Ionel I. C. Br\tianu, [i
bra]ul militar, reprezentat de Ion Antonescu, ac]iune comun\
care a dus la Marea Unire. În timpul acelea[i interven]ii din
Parlament, Dinu Br\tianu a fost interpelat de Ion Mihalache:
„Domnule Br\tianu, se pare c\ atunci cînd a fost numit, v-a]i
amestecat“, iar liderul liberal a r\spuns: „La formarea
guvernului de atunci, m-am amestecat desigur, fiind prieten [i
colaborator de aproape cu Duca. Duca fiind chemat s\
formeze cabinetul, desigur c\ m-am amestecat [i eu“279.
Sprijinul acordat de liberali lui Ion Antonescu pentru numirea
într-o func]ie pe care nu o putea ocupa legal, av`nd un grad
inferior fa]\ de subordona]ii s\i, î[i are originea tot în
interven]iile lui Titulescu. Cunoa[tem deja c\ acesta s-a
implicat direct [i imperativ în numirea guvernului Duca, iar
explica]iile privind imaginea interna]ional\ a lui Antonescu
vin din acela[i loc. Mai mult decît atît, interven]iile directe
278 C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu, op. cit., p. 33.
279 Ibidem, p. 34.
STOENESCU
ale lui Nicolae Titulescu, dup\ asasinarea lui Duca, inter-

ven]ii care au fost [i mai vizibile, con]ineau [i problema
Antonescu. Ministrul de Externe român s-a întîlnit cu Dinu
Br\tianu, înainte de a se duce la Palat [i a-i cere imperios
regelui gonirea lui Puiu Dumitrescu, destituirea tat\lui
acestuia de la Jandarmerie, destituirea generalului
Stîngaciu de la Siguran]\, a lui Gavril\ Marinescu de la
Prefectura Poli]iei Capitalei [i înlocuirea ministrului
Ap\r\rii, a generalului de divizie Uic\ Nicolae, cu
generalul de brigad\ Ion Antonescu280. Atît Titulescu, cît [i
Duca l-au vrut, de fapt, ministru al Ap\r\rii, care era o func]ie
politic\ [i pe care generalul o putea îndeplini f\r\ probleme,
în contextul uzan]elor epocii. Este interesant\ observa]ia lui
Gafencu referitoare la acest moment: „Ionel Antonescu,
candidat la dictatur\, deocamdat\ îns\ mul]umit s\ intre în
guvernul constitu]ional Gu]\-Titulic\, a[teapt\ cu arma la
picior s\ fie chemat la Sinaia“281. Cu toate c\ regele a cedat
la prima întrevedere cu Titulescu, la urm\toarea, ]inut\ la
interval de dou\ zile, Carol a refuzat s\-l schimbe, cu
Antonescu, pe generalul Uic\. Motivul este simplu:
Antonescu nu era omul regelui [i cu atît mai pu]in al
camarilei. În acea perioad\ Ministerul Ap\r\rii Na]ionale
de]inea [i sarcini juridice, pentru c\ anumite cauze de interes
na]ional – în particular, atentatele la siguran]a na]ional\ –
erau judecate de tribunale militare [i aveau nevoie de girul
direct, sub semn\tur\, al ministrului Ap\r\rii. Ion Antonescu,
incoruptibil, nu putea fi manevrat, nici în domeniul juridic,
pentru pedepsiri sau r\zbun\ri politice sau personale, nici în
domeniul afacerilor camarilei prin intermediul bugetului
Armatei. Cum aducerea la putere a lui Duca implica
reprimarea Mi[c\rii legionare pe timpul campaniei electorale,
Carol II risca un blocaj al ordinelor sale ilegale din partea
generalului. În aceea[i epoc\, Ion Antonescu nu avea simpatii

281 Ibidem, p. 317.
ISTORIA
deosebite pentru Mi[carea legionar\, dar o considera

„tineretul ]\rii“, observînd-o de la distan]\ cu rezerv\, îns\ [i
cu aten]ie. Chiar dac\ putem în]elege contradic]ia între
viziunile sale filofranceze [i filobritanice [i interesul pentru
legionari prin caracterul unui om integru, care pune fiecare
lucru la locul lui, refuzul de a-l numi pe Ion Antonescu
ministru al Ap\r\rii era legat direct de inten]iile oculte ale
regelui. A[a se face c\ generalul Ion Antonescu a fost numit,
cu dispens\, sub[ef al Marelui Stat-Major, f\r\ a avea un [ef,
din cauza incompatibilit\]ii regulamentare dintre gradul s\u
militar [i cel al subordona]ilor s\i, generali cu grade mai
mari. Conform m\rturiei lui Argetoianu, bazate pe relatarea
tîrzie a generalului, numirea la Statul-Major General a fost
f\cut\ în cea mai bun\ în]elegere personal\ cu regele Carol II:
„«Sire, va trebui s\ dau cu toporul», a spus atunci Antonescu
regelui, iar acesta i-a r\spuns: «D\ cu toporul!»“282 Autor al
unui proiect de reorganizare a Armatei [i preg\tit s\ cure]e
locul de impostori [i corup]i, Antonescu prime[te de la Carol
[i privilegiul de a-l informa direct, înc\lc`nd regulile
ierarhiei, trecînd peste prim-ministru [i ministrul Ap\r\rii.
Este clar c\ în acest moment, decembrie 1933, Carol II, v\zînd
în el un „om de for]\“, a vrut s\-l fac\ „omul lui“ [i s\-l includ\
în echipa sa de conducere autoritar\ a statului. Caracter
puternic, egocentrist, dar [i fanatic al regulamentelor militare,
Ion Antonescu îi va mul]umi regelui pentru încrederea acordat\
[i în va cere permisiunea de a-l informa pe prim-ministru asupra
întrevederilor sale directe cu suveranul. La începutul anului
1934 s-a v\zut [i de ce Carol II nu l-a vrut pe Antonescu la
Ministerul Ap\r\rii: titularul postului urma s\ dea o ordonan]a
de trimitere în judecat\ a asasinilor lui Duca [i, pentru atentat
la siguran]a ]\rii, a tuturor liderilor Mi[c\rii legionare. Carol
risca s\ piard\ controlul asupra procesului sau ca acesta nici
s\ nu înceap\, în ceea ce-l privea pe Corneliu Z. Codreanu.
282 Constantin Argetoianu, Însemn\ri zilnice, vol. 1 (2 februarie 1935-31 de-

cembrie 1936), Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1998, p. 27.
STOENESCU
Cum la guvern a venit aproape imediat Constantin T\t\rescu,

pe baza unei sus]ineri mascate a liberalilor, Ion Antonescu a
r\mas [ef la Marele Stat-Major. Acolo era vizitat de regele
Carol, care se între]inea cu el mai multe ore asupra
problemelor militare. Vizitele lui Carol la Marele Stat-Major
aveau un scop precis, pe care îl vom ar\ta mai jos.
Dup\ asasinarea lui Duca, noul prim-ministru, Gheorghe
T\t\rescu, a vrut s\-l numeasc\ ministru de Interne, dar gene-
ralul a refuzat, în]elegînd c\ i se întinde capcana conducerii
represiunii împotriva legionarilor. Propus din nou ca ministru
al Ap\r\rii în guvernul T\t\rescu, este evident c\ natura dur\,
energic\ [i chiar violent\ a lui Antonescu a pl\cut regelui
Carol II [i c\ acesta a încercat folosirea lui în echipa sa283.
Lansîndu-se în promisiuni de duritate [i m\suri de for]\,
Antonescu d\dea atunci înapoi – spunem noi, cu chibzuin]\ –
din fa]a sarcinilor periculoase [i ilegale pe care i le oferea
suveranul. De aici provine opinia lui Carol II, c\ Antonescu
este un nestatornic [i un neserios.
În acest loc intervine [i o anecdot\ binecunoscut\, legat\
de opiniile generalului Antonescu fa]\ de Elena Lupescu. Se
spune c\, invitat la o ceremonie organizat\ de Palat, Antonescu
a refuzat s\ se duc\, transmi]îndu-i regelui c\ acolo unde
acesta st\ cu amanta la mas\ el nu poate veni cu so]ia.
Versiunea aceasta, ca multe altele despre viitorul mare[al,
porne[te de la un mic miez veridic, dar este construit\ dup\
modelul bancurilor de la Radio Erevan. A existat o invita]ie,
dar nu a regelui, ci a generalului Ilasievici; era vorba de un
dejun, dar nu la Palat, ci la Ilasievici acas\; aflînd c\ vine [i
Elena Lupescu, este adev\rat c\ Antonescu a protestat, dar în
final a spus: „Bine, sunt soldat, dac\ e ordinul Majest\]ii
Sale, vin“, [i s-a dus; la mas\ a fost a[ezat lîng\ Elena
Lupescu, tocmai datorit\ marii investi]ii de încredere [i
onoare pe care o acorda Carol lui Antonescu. Îns\ generalul
283 Ibidem, p. 28.

ISTORIA
a ignorat-o, ceea ce a trezit furia Duduii. Astfel a pierdut Ion

Antonescu [ansa de a deveni prim-ministru la jum\tatea
anilor ’30, [ansa de a-l avea mai devreme angajat în via]a
politic\, iar noi am cunoscut nefericirea de a-l avea
Conduc\tor al statului cînd nu mai putea f\cea mare lucru
pentru ]ar\. De la acel gest, regele nu l-a mai primit pe
sub[eful Statului-Major General timp de patru luni în
audien]e confiden]iale, cum promisese.
Sfîr[itul anului 1934 marcheaz\ ruptura sa cu regele
„pentru c\ nu voia s\ fie r\spunz\tor de interven]iile politice
ale lui Carol al II-lea, sus]inute cu mijloacele unei politici de
for]\“284. Este destul de plauzibil ca aceast\ atitudine s\ fi
fost determinat\ de cunoa[terea detaliilor secrete ale
asasin\rii prim-ministrului Duca – în primul rînd, vinov\]ia
regelui – [i a limitelor implic\rii legionare. Crimele înf\ptuite
din ordin suprem împotriva legionarilor, atît în timpul
campaniei electorale, dar mai ales dup\ asasinat au trezit, f\r\
îndoial\, spiritul s\u de dreptate. Este îns\ greu de argumentat
acum cu precizie c\ motivele reale ale conflictului ar fi fost
legate cumva de simpatiile sale legionare. A[a cum îl [tim pe
Antonescu, din suma manifest\rilor sale contradictorii,
probabil c\ îl respecta pe Codreanu [i c\ privea cu interes
mi[carea tineretului spre norma moral\ [i cre[tin\, dar de o
adeziune politic\ la Legiune înc\ nu putem vorbi. Mult mai
atractiv\ este îns\ ipoteza care leag\ destituirea din
decembrie 1934 a lui Antonescu de criza care se declan[ase
între Partidul Na]ional Liberal [i rege, ca urmare a zvonurilor
de aducere la putere a unui guvern Alexandru Averescu, avînd
scopul s\ aplaneze nemul]umirile iscate în Armat\ de
ministrul Uic\, prin avans\ri [i numiri preferen]iale. O plecare
de la guvernare a liberalilor sub T\t\rescu punea foarte serios
în discu]ie revenirea partidului la pozi]ia antidinastic\
dinainte de 1930, precum [i perspectiva unei alian]e cu PN}.
284 Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelului Mihail“. Mi[care social\ [i

organiza]ie politic\, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999, p. 342.
STOENESCU
Atunci, spunea Gh. T\t\rescu, „vom avea r\zboi civil“285.

Începutul verii anului 1934 este dominat de contacte PNL-PN}
la nivel înalt [i de zvonul c\ o coalizare a celor dou\ partide
va duce la detronarea lui Carol II. Din pozi]ia pe care o avea,
dar mai ales `n calitatea de fost comandant al Diviziei 3
infanterie de la Pite[ti – for]a militar\ cu misiunea
permanent\ de interven]ie la Bucure[ti, misiune planificat\
identic din secolul al XIX-lea [i pîn\ la revolu]ia din
decembrie 1989! – generalul Ion Antonescu, conduc\tor al
Marelui Stat-Major, devenea om cheie în cazul unui „r\zboi
civil“. Pe de alt\ parte, Antonescu intrase într-un conflict
deschis cu noul ministru al Ap\r\rii, generalul Paul
Angelescu, omul camarilei, din cauza afacerilor care se
derulau prin Armat\ [i care împiedicau înzestrarea, echiparea
[i preg\tirea pentru lupt\ a militarilor. Problema afacerilor
veroase ale Elenei Lupescu [i ale regelui în domeniul militar
con]inea, dincolo de actul imediat al corup]iei, un element
periculos pentru securitatea na]ional\. Din dorin]a de a cî[tiga
cît mai mul]i bani din afacerile cu furnituri, folosind acela[i
patent ca în cazul scandalului Armstrong-Fokker din 1925,
Carol segmenta comenzile la mai mul]i furnizori str\ini sau
români (Malaxa, de exemplu), astfel încît putea percepe
comisioane din cît mai multe locuri. A[a se face c\ în
momentul declan[\rii celui de-al doilea r\zboi mondial
Armata României era dotat\ cu o diversitate prea mare de
armament [i muni]ii, de produc]ie diferit\ [i incompatibile
între ele. Se amesteca la unit\]i armament u[or [i greu de
provenien]\ cehoslovac\, polonez\, francez\, german\,
britanic\ sau olandez\, situa]ia cea mai grav\ fiind în avia]ie,
unde avioanele nu puteau fi ridicate de la sol din cauza lipsei
pieselor de schimb pentru opt pîn\ la zece tipuri diferite de
aeronave. Încercarea de a produce la Bra[ov un avion de
lupt\ românesc a fost sabotat\ sistematic pentru a împiedica

ISTORIA
încetarea afacerilor cu comenzi din str\in\tate (afacerea

Carp). El îi declara lui Argetoianu c\ întregul armament
necesar înzestr\rii se poate fabrica în ]ar\, ceea ce demonstra
înc\ o dat\ c\ programele de achizi]ionare de armament din
str\in\tate nu erau decît o surs\ de profituri ilegale. Ion
Antonescu a cunoscut în detaliu tot acest fenomen [i a f\cut
tot posibilul s\ se opun\: „Antonescu a f\cut o analiz\
detaliat\ a situa]iei din Armat\, dup\ care a înaintat un raport
pre[edintelui Consiliului de Mini[tri: «Putregaiul este a[a de
mare, încît a mai r\mîne în mijlocul lui înseamn\ a-mi lega
[i eu numele de un dezastru care este inevitabil, dac\
continu\m cu metodele de lucru actuale. Acei care au adus
o[tirea în halul actual nu pot s-o îndrepte [i ì împiedic\ pe
al]ii s\ o fac\. Aceasta trebuie s\ [tie na]iunea». Atitudinea
lui I. Antonescu a nemul]umit adînc pe Elena Lupescu [i pe
Carol al II-lea, care se sim]eau «cu musca pe c\ciul\», în plus,
bunele rela]ii pe care generalul le avea cu N. Titulescu
d\duser\ de gîndit suveranului [i camarilei“286. De altfel, dup\
consumarea întîlnirii sale cu Antonescu, Constantin
Argetoianu avea s\ noteze: „Vorbe[te tocmai ca Titulescu.
Influen]a e vizibil\“287.
Teza complotului împotriva lui Carol II este confirmat\ [i
dintr-o alt\ surs\. Într-o scrisoare pe care a trimis-o Elenei
Perticari-Davila în 1937 – [i care se g\se[te în fondul s\u de la
Direc]ia Jude]ean\ a Arhivelor Na]ionale Arge[ – Antonescu
se ar\ta exasperat de activit\]ile oculte ale camarilei: „În ce
]ar\ tr\im? Pe ce lume suntem? De ce patimi suntem orbi]i?
Ce for]\ ocult\ din afar\ sau din\untru ne-a idio]it min]ile, ne-a
paralizat bra]ele? Ce ursit\ trage neamul nostru, acum, cînd
de-abia a ajuns pe culme, în pr\pastie? Nu s-a g\sit nimeni s\
r\spund\ la aceast\ elementar\ întrebare. Nici Prim-Ministrul,
nici un ministru, [i nici m\car acela al Ap\r\rii, zis\ totu[i
286 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Ed. Paideia,
Bucure[ti, 1999, p. 301.

STOENESCU
Na]ional\. Nici unul, de[i to]i [i-au rupt genunchii, tîrîndu-se

cu perfidie în vine [i cu minciuna pe buze la picioarele
Tronului“. Tonul patetic al generalului nu avea nimic retoric
în particular, acesta fiind stilul s\u epistolar, cunoscut [i din
alte coresponden]e, dar proiecta foarte bine imaginea unui om
cinstit [i naiv, cu predilec]ie. Dedicat propriei persoane – a[a
cum se constat\ din observa]iile tuturor personalit\]ilor care
l-au cunoscut – Antonescu se apropia de oameni interesan]i [i
influen]i, dar p\stra întotdeauna o rezerv\ în atitudini, ceea ce
îi permitea s\-[i men]in\ statura de incoruptibil. În aceea[i
scrisoare, el ne l\mure[te atît asupra motivelor destituirii sale
de la Marele Stat-Major, cît [i asupra nivelului leg\turilor
sale cu liberalii: „Nu cer, dup\ cum se crede cu aceea[i
u[urin]\ de mul]i, scuze de la nimeni. A[ fi prea prost dac\ a[
pretinde Capului Statului s\ ias\ în strad\ s\ mi le fac\... Cer
îns\ sanc]iuni. Ave]i s\ v\ întreba]i, cu drept cuvînt, de ce nu
le-am cerut pîn\ acum? Nu am f\cut-o cînd trebuia, adic\
imediat, fiindc\ [eful Partidului Liberal mi-a spus a doua zi
dup\ înlocuirea mea la Statul-Major, c\ «schimbarea s-a f\cut
fiindc\ s-a spus Regelui, [i Regele a crezut c\ complotasem
în contra lui împreun\ cu Titulescu [i cu Stelian Popescu».
Acela[i [ef al aceluia[i Partid mi-a mai afirmat [i mie [i
«complicilor mei» c\ de]ineau aceasta de la Prim-Ministru.
Îns\ mi-a cerut s\ nu fac în nici un fel uz de aceast\
indiscre]ie cît vor stat la putere“. Sursele informa]iilor fiind
atît de precis [i de direct numite, explica]ia se dovede[te
plauzibil\, dar numai pîn\ în punctul unde „cineva“ l-ar fi
bîrfit pe general la urechea regelui [i acesta s-ar fi gr\bit s\-l
destituie. Trebuie s\ fi existat o baz\ informa]ional\ mult mai
serioas\ în decizia regelui sau s\ fi c\zut victim\ unei
dezinform\ri venite prin serviciile de informa]ii, cum se
întîmpla destul de des în acea epoc\. Ion Antonescu era un [ef
incomod [i î[i f\cuse mul]i du[mani în Armat\. Dar, fie c\
Antonescu [i-a înaintat demisia, fie c\ regele a hot\rît s\-l
înl\ture, este important c\ exact atunci cazul lui a fost adus în
Parlament. Liberalii l-au ap\rat, iar ministrul Ap\r\rii s-a
ISTORIA
justificat penibil. Dinu Br\tianu a fost cel mai vehement, dar

cînd, pe fondul dezbaterii aprinse asupra cazului, Opozi]ia a
cerut demisia guvernului T\t\rescu, pre[edintele Partidului
Na]ional Liberal a abandonat rapid lupta, abandonînd [i cauza
lui Ion Antonescu.
Scandalul public din decembrie 1934, în jurul demiterii

din func]ia de sub[ef al Marelui Stat-Major al Armatei,
cenzurarea ziarelor care îi luau ap\rarea, transformarea
lui în victim\ a camarilei [i în ap\r\tor al intereselor
na]ionale de securitate ale statului, au adus atunci, pentru
prima oar\, în aten]ia opiniei publice personalitatea
generalului Ion Antonescu, altfel pierdut printre al]i
generali sau trecut deja în rîndul personalit\]ilor istorice,
legate de eroismul din primul r\zboi mondial.
Între 1935 [i 1937, generalul Antonescu intr\ într-un con

de umbr\, observînd îns\ cu aten]ie desf\[urarea eveni-
mentelor de pe scena politic\ româneasc\ [i luînd contact cu
cercurile care se ar\tau nemul]umite de regimul carlist, de
guvernarea lui T\t\rescu sau de ascensiunea de neoprit a
Germaniei. În toate aceste cercuri, dar mai ales în cel privat
al familiei Br\tianu, Antonescu [i-a conservat [i chiar
amplificat imaginea de victim\ a ma[ina]iilor camarilei [i de
ofi]er care a încercat s\ opreasc\ degradarea catastrofal\ a
situa]iei Armatei [i a ]\rii. În acela[i interval, regele Carol II
îi sugereaz\ prin emisari solicitarea unei audien]e, scopul
fiind „remontarea“ generalului la planurile suveranului.
Antonescu refuz\ de fiecare dat\. Totu[i, cunoscînd
caracterul regelui Carol II, aceste sugestii repetate pentru o
întîlnire cu Ion Antonescu au ceva atipic [i ascuns. Carol nu
obi[nuia s\ ofere încrederea sa unor adversari, dar au mai fost
cazuri cînd a apelat la ei pentru rezolvarea unor situa]ii de
criz\. Va trebui s\ specul\m aici o serie de am\nunte
extrase din mici aluzii [i nuan]e existente în m\rturiile
r\mase de la Carol II [i de la Ion Antonescu, unul despre
STOENESCU
cel\lalt. De exemplu, apelul la doamna Elena Perticari-Davila,

c\reia Antonescu îi f\cea ni[te confiden]e cam nepermise
unui om de onoare – dezv\luirea declara]iilor confiden]iale
ale lui Dinu Br\tianu –, nu par de loc întîmpl\toare. Fosta
doamn\ de onoare a reginei Elisabeta [i una din frumuse]ile
celebre ale României, ajuns\ la 72 de ani în 1937, Elena
Perticari-Davila nu era o femeie oarecare. În jurnalul s\u,
Carol II o prezint\ ca „o foarte veche prieten\ a noastr\“ [i,
mai ales c\ „aproape face parte din cas\“, ceea ce îi conferea
un acces direct [i influent la Capul Statului. A[adar,
Antonescu îi scria venerabilei doamne ca s\ afle cine trebuie
pozi]ia sa. De aici devin explicabile atît invita]iile mediate la
Palat, cît [i readucerea în actualitate a unei înalte func]ii de
stat, chiar în 1937, în timpul campaniei electorale. „A[a se
face c\, la 11 decembrie 1934, generalul Antonescu pleac\ de
la Marele Stat-Major, r\mînînd în continuare comandant al
Diviziei a 3-a pîn\ la 1 noiembrie 1937, cînd este numit
comandant al Comandamentului 4 teritorial, pe care îl
conduce pîn\ la 28 decembrie 1937. În timp ce se g\sea în
fruntea acestui Comandament a fost avansat general de divizie
la 25 decembrie 1937“288. Este evident c\, în perspectiva
numirii în func]ia de ministru al Ap\r\rii, Antonescu [i-a
negociat avansarea. Oricum, generalul î[i p\streaz\ leg\turile
cu C.I.C. (Dinu) Br\tianu, în anturajul c\ruia se implic\ în
unele combina]ii politice minore din interiorul Partidului
Na]ional Liberal. În general, el este v\zut ca partizan apropiat
al liberalilor; a fost, indiscutabil, lansat de liberali pe scena
politic\ româneasc\, dar a r\mas dominat de steaua sa
proprie. Unul din pu]inii s\i apropia]i, generalul Ion
Gheorghe, avea s\ constate: „În ciuda înaint\rii sale în grad,
sau tocmai din aceast\ cauz\, a crescut prestigiul generalului.
El a început s\-[i dezvolte rela]ii politice, astfel, mai ales cu
Octavian Goga, [eful Partidului Na]ional Cre[tin, [i cu Stelian
288 Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, vol.1, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, p. 51.
ISTORIA
Popescu, directorul publica]iei na]ionale Universul. A luat

contact [i cu Corneliu Codreanu“289. Conform m\rturiei sale
indirecte, prin lucrarea Pe marginea pr\pastiei, Ion
Antonescu a intrat în contact cu Corneliu Z. Codreanu în
iarna dintre anii 1935-1936. Prietenul s\u, Nicolae Mare[, a
negociat cu generalul Zizi Cantacuzino întîlnirea celor doi.
Aici intervine un aspect secundar al vie]ii politice
române[ti, dar important pentru filonul cercet\rii noastre
asupra evolu]iei curentului de Dreapta în România. Un grup
de oameni politici, adep]i ai conservatorismului clasic, a
încercat s\ reînvie Partidul Conservator al lui Lasc\r Catargiu
[i Petre P. Carp, sub denumirea de Liga „Vlad }epe[“.
Antonescu îi considera „intelectuali de vaz\ ai fostului Partid
Conservator“ [i îi privea cu condescenden]\ [i interes,
generalul avînd el însu[i puternice credin]e de Dreapta –
na]ionalismul civic, realismul politic, principiul moral,
anticomunismul [i calitatea sfînt\ a propriet\]ii. E[ecul Ligii
„Vlad }epe[“, determinat de infiltr\rile necontrolate ale unor
tineri radicali, de tip Beza, de contradic]ia dintre doctrina
conservatorismului clasic [i extremism [i de compromiterea
public\ a forma]iunii, i-a convins pe intelectualii de Dreapta
s\ încerce chiar reconstituirea vechiului Partid Conservator.
Sub pre[edin]ia provizorie a lui Grigore Filipescu – fiu al
marelui patriot Nicolae Filipescu –, partidul avea dou\ ]inte:
negocierea unei fuziuni cu Mi[carea legionar\, pentru
reconstituirea polului politic clasic de Dreapta al ]\rii, [i
g\sirea unei personalit\]i energice [i de mare prestan]\ pentru
preluarea conducerii acestui nou, dar totodat\ vechi, partid
românesc. Partidul Conservator a hot\rît în toamna anului
1935 c\ acest om este generalul Ion Antonescu. Proiectul era
generos [i benefic, succesul lui modificînd probabil sau
influen]înd cumva traseul gre[it al ]\rii. Principalul s\u atu
era caracterul istoric filogerman, loc unde doctrina sa se
289 Ibidem, p. 58. (Reamintim c\ Stelian Popescu era parte a re]elei de

informa]ii de care se servea Nicolae Titulescu.)
STOENESCU
apropia de cea a Mi[c\rii legionare, de nevoile imediate ale

economiei române[ti, dar [i de tendin]a politic\ general\ a
Europei. Alegerea lui Ion Antonescu la conducerea Partidului
Conservator era favorizat\ de inten]iile generalului de a se
retrage din Armat\, pe fondul unei mari dezam\giri. Antonescu
mai avusese crize grave de depresie, cu ocazia unor eveni-
mente dureroase pentru el, cum au fost amînarea avans\rii sale
în gradul de colonel, înscenarea unei delapid\ri de fonduri
într-una din unit\]ile militare pe care le comandase sau în
cazul scandalului de bigamie înscenat de Carol II [i de [eful
SSI, Mihail Moruzov. Dup\ destituirea de la conducerea
Statului-Major General, coborîrea sa la e[alonul inferior al
conducerii unor divizii echivala cu o „degradare“ [i cu o c\dere
în cariera militar\, ceea ce pentru el p\reau, pe bun\ dreptate,
lucruri foarte grave. El chiar va aminti în timpul anchetei
procesului din 1946 c\ „aceasta a fost umilire“290. Pe parcursul
anului 1935, Antonescu va da de în]eles c\ î[i preg\te[te ie[irea
din Armat\, pentru c\ i s-a f\cut o nedreptate. „P\r\sirea ca-
drelor active ale Armatei era a[teptat\ din zi în zi, [i de amicii,
[i de du[manii s\i. În a[teptarea acestui eveniment, care nu
s-a produs, prietenii [i binevoitorii G\rzii au întreprins ac]iunea
ar\tat\ mai sus, al c\rei fir îl relu\m din nou“291. Legarea
contactului Antonescu-Codreanu de tentativa de reconstituire
a Partidului Conservator a fost confirmat\ la ancheta din 1946
chiar de mijlocitorul întîlnirii, Nicolae Mare[, care subliniaz\
[i implicarea lui politic\:
„(S|RACU): Dar cînd a]i f\cut apropierea lui Codreanu
de mare[alul Antonescu, se urm\rea o anumit\ leg\tur\
politic\?
(N. MARE{): Eu am f\cut politic\ toat\ via]a.
(S|RACU): Ce inten]ii avea]i?
290 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, p. 307.

291 Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, vol. 1, Ed. ROM-EDITION, Tîrgu-Mure[,
1991, p. 31. (Sub acest titlu a fost publicat primul volum din Pe marginea
pr\pastiei, cu note [i comentarii de Serafim Duicu.)
ISTORIA
(N. MARE{): Refacerea Partidului Conservator.

(S|RACU): Mare[alul Antonescu nu f\cea politic\ la
acea dat\?
(N. MARE{): F\cea, dar nu era afiliat nici unui partid
politic.
(S|RACU): Dar un om care face politic\ trebuie s\ se
reazime pe cineva, pe un partid politic.
(N. MARE{): Antonescu se rezema numai pe el. Acesta era
Antonescu. El mi-a spus: «Vreau s\-l cunosc pe Codreanu»“292.
Prima întîlnire între Ion Antonescu [i Corneliu Z. Codreanu

a avut loc în locuin]a din Bucure[ti a lui Nicolae Mare[,
probabil în ianuarie 1936. „A fost o [edin]\ de sondaj“, spune
Antonescu, „[edin]\“ care a durat totu[i cinci ore. Cu ocazia
acestei întrevederi politice suspecte, din punct de vedere legal,
generalul va evalua personalitatea C\pitanului, pe care îl va a
considera încrezut, rigid [i gre[it orientat în anumite privin]e,
dar totu[i un om de ac]iune, excelent organizator [i realizator,
foarte bun cunosc\tor al preg\tirilor Germaniei pentru r\zboi.
Proiectul refacerii Partidului Conservator a c\zut în momentul
în care pre[edintele interimar, Grigore Filipescu a semnat o
alian]\ cu PN}, principalul partid de stînga, ideea fiind
compromis\ definitiv293.
Alte dou\ sau trei întîlniri Codreanu-Antonescu au avut
loc la Predeal, unde generalul avea o vil\. La un moment dat,
între ei s-a produs [i urm\torul dialog:
„(Antonescu): D-le Codreanu, e[ti preg\tit d-ta s\ vii la
putere?
(Codreanu): Nu doresc acest lucru acum!

293 Este interesant c\ în 1999 un grup de intelectuali de Dreapta a încercat
reînfiin]area Partidului Conservator sub denumirea Uniunea For]elor de
Dreapta, acesta e[uînd lamentabil într-o aliant\ cu acela[i PN} în campania
electoral\ din 2000.
STOENESCU
(Antonescu): Atunci de ce agi]i masele? Cine s\ ia

puterea? Dac\ împingi ]ara la revolu]ie, vei avea roadele culese
de Kerenski, f\r\ ca d-ta s\ fii un Kerenski; nu ai nici cultura
[i nici talentul lui oratoric.
(Codreanu): La putere vreau s\ veni]i d-str\! La
ad\postul d-str\ doresc s\-mi organizez partidul [i abia dup\
aceea voi cere conducerea treburilor statului“294.
Dialogul acesta a fost reprodus de multe ori în literatura
de specialitate [i chiar într-o oper\ de fic]iune (Incognito, de
Eugen Barbu), dar nu i s-a explicat contextul. Era vorba de
proiectul reconstituirii Partidului Conservator, avîndu-l pe
Ion Antonescu la suprafa]\ [i pe Codreanu în umbr\. Liderul
legionar urm\rea acest proiect mai de mult. El v\zuse mai
întîi un tandem cu A.C. Cuza [i apoi î[i pusese în aplicare
proiectul prin numirea generalului Zizi Cantacuzino la
conducerea G\rzii de Fier. Dar, în anul 1935, generalului
Cantacuzino i se depisteaz\ un cancer gastric inoperabil.
Generalul erou din primul r\zboi mondial, faimos antico-
munist [i decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“, va muri la
9 decembrie 1937, vegheat de generalul Ion Antonescu.
Scenariul lui Codreanu reprezenta o solu]ie pentru conflictul
de imagine la care era supus\ Mi[carea legionar\, prin faptul
c\ ataca violent corpul partinic al ]\rii, corup]ia tuturor
partidelor [i a vie]ii politice române[ti, dar se înscria în
regimul parlamentar corupt, participa la alegeri [i la
activit\]ile Parlamentului. Aici se g\se[te explica]ia pentru
faptul c\ Zelea Codreanu a creat în realitate dou\ structuri:
Mi[carea legionar\, ca forma]iune civic\ declarat\ public
apolitic\ [i subordonat\ proiectului cre[tin de rena[tere
moral\ a poporului român, [i partidul politic – mai întîi
„Garda de Fier“ [i apoi „Totul pentru }ar\“ – înscris ca actor
pe scena politic\ a ]\rii. Într-un interviu acordat revistei
Lumea Magazin în anul 1995, dr. {erban Milcoveanu ne d\
294 Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, vol. 1, p. 31.

ISTORIA
cîteva detalii ale întîlnirii de la Predeal, din decembrie

1936, de data aceasta Codreanu fiind chemat de Ion
Antonescu: „La parterul vilei se aflau so]ia generalului,
Maria Antonescu, [i d-na Suzana Stanovici, de la care am
aflat ceea ce v\ relatez acum: de la etaj se auzeau r\cnetele
lui Antonescu; Corneliu Zelea Codreanu nu spunea nimic,
din cîte se p\rea. Cînd generalul a coborît, toat\ lumea l-a
întrebat ce s-a întîmplat, cu ce l-a sup\rat Codreanu de ]ipa
atît de fioros? R\spunsul lui Antonescu, a[a cum mi l-a
relatat dna Stanovici: «Auzi, imbecilul \sta de Codreanu
zice s\ facem alian]\ cu nem]ii, pentru c\ numai ei ne pot
ap\ra de ru[i! Da’ unde sunt englezii, unde sunt francezii,
alia]ii no[tri fire[ti? Auzi! Cînd i-am spus c\ nu exist\ ofi]er
român care s\ accepte alian]a cu Germania, mi-a r\spuns c\
armata este subordonat\ ]\rii; dac\ Parlamentul decide
alian]a cu Berlinul, armata trebuie s\ urmeze voin]a
poporului! Auzi, imbecilul!» Acestea sunt cuvintele pe care
le-a spus atunci Antonescu, adic\ exact invers decît a f\cut,
pentru c\ în vara lui 1940 [i-a dat seama c\ Fran]a [i Anglia
ne vor vinde ru[ilor [i c\ singurii care au interes s\ ne apere
de ru[i sunt nem]ii“295.
A crede c\ Ion Antonescu putea juca rolul lui Zizi
Cantacuzino-Gr\nicerul a fost îns\ o mare naivitate din
partea ini]iatorilor acestui proiect. Noul Partid Conservator se
va pr\bu[i în anonimat.
{i, dintr-o dat\ (!), în 24 decembrie 1937, Ion Antonescu
este solicitat de Octavian Goga pentru guvernul personal al
regelui, în func]ia de ministru al Comunica]iilor. „La
observa]ia c\ rela]iunile lui cu regele nu justificau o astfel de
alegere, i se r\spunse [lui Antonescu, n.a.] c\ se va împ\ca cu
regele dup\ depunerea jur\mîntului. Refuz categoric. «Atunci
cere-i o audien]\.» «N-am nici un cuvînt, de dore[te s\ m\
vad\, s\ m\ cheme, sunt militar [i m\ voi duce.» {i plec\ la
295Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia Dreptei

STOENESCU
Predeal. A doua zi, doamna Goga sose[te cu automobilul la

Predeal [i insist\ pîn\ a v\rsa lacrimi“296. {tim acum c\
Antonescu a condi]ionat participarea lui la guvern de
ocuparea func]iei de ministru al Ap\r\rii [i de p\strarea
orient\rii profranceze a politicii noastre externe. Ambele
cereri i-au fost acceptate, dar numai prima a fost pus\ în
practic\. Ini]iind jocul s\u de pendulare între Berlin [i Paris,
Carol II încerca, speriat, s\ repare ce stricase Ministerul de
Externe român în ultimii cinci ani. Dac\ punem numirea
surprinz\toare a lui Ion Antonescu în func]ia de ministru al
Ap\r\rii în guvernul Goga-Cuza doar pe seama calit\]ilor
sale militare, risc\m s\ nu fim credibili. Tot ceea ce a
reprezentat implicarea regelui în politica ]\rii demonstreaz\
c\ nu f\cea numiri la întîmplare [i c\ nu-[i ierta adversarii.
Antonescu a fost cerut cu insisten]\ de c\tre Octavian Goga
[i a reprezentat una din condi]iile accept\rii mandatului. La
rîndul s\u, generalul Antonescu a intrat într-o combina]ie
politic\ proprie, negociind prin Mihai Antonescu aducerea
lui Gheorghe Br\tianu în acela[i guvern [i formarea unei baze
politice mai largi pentru noul Executiv. Fiul lui Ionel
Br\tianu a refuzat. Într-o scrisoare din 28 decembrie 1937,
Antonescu îi cerea iertare lui Goga pentru gre[eala de a
conduce din proprie ini]iativ\ o serie de negocieri politice297.
Documentul reprezint\ o alt\ prob\ indubitabil\ a implic\rii
de timpuriu în politic\ a generalului Antonescu, act ilegal,
dar preg\titor pentru ascensiunea sa din septembrie 1940.
Deocamdat\, în 1937, regele Carol II îl va chema la el [i
îi va cere s\ uite trecutul, aluzie la înscenarea procesului de
bigamie, care fusese de fapt un proces de bi-andrie, incul-
patul fiind Maria Antonescu, acuzat\ pe nedrept c\ are doi
so]i. Apoi îi va porunci s\ preia Ministerul Comunica]iilor.
296 Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei Ion. C. Br\tianu, vol. II, Ed. Alba-
tros, 1996, p. 274. (V. dialogul reprodus la Florin Constantiniu, O istorie sincer\
a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti 1999, p. 327.)
297 Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, p. 32.
ISTORIA
Antonescu se va ]ine tare, pretextînd c\ numirea lui acolo va

produce scandal, pentru c\ va rade corup]ia din minister, [i a
cerut portofoliul de la Ap\rare, lucru ce a fost acceptat. Cu
aceea[i ocazie se înregistreaz\ o în]elegere secret\ între
Antonescu [i regele Carol, suveranul oferindu-i guvernul în
schimbul distrugerii legionarilor prin folosirea for]ei
militare. Din am\nuntele pe care le-a dat sub anchet\, rezult\
c\ Antonescu c\zuse în propria sa capcan\, îndemnîndu-l pe
rege s\ fac\ apel la partidele istorice sau s\ ia un om [i s\
fac\ ce vrea cu el. Carol a în]eles astfel c\ Ion Antonescu se
oferea drept bra] înarmat al dictaturii, dar, cînd i-a acceptat
oferta, iar Antonescu a în]eles ce i se cere, combina]ia a
e[uat. {i din aceasta afacere de culise, Carol a tras concluzia
c\ Antonescu este instabil.
Secretul numirii lui Antonescu s-ar putea afla în rela]ia
privilegiat\ pe care o stabilise cu Veturia Goga, so]ia prim-mi-
nistrului. Fost\ cînt\rea]\ de oper\, cu mare succes în
Transilvania, Veturia Mure[an se c\s\torise mai întîi cu un
preot, Triteanu, [i f\cuse o nobil\ figur\ în timpul primului
r\zboi mondial, la Crucea Ro[ie298. Rec\s\torit\ cu marele
poet ardelean, Veturia Goga, acum trecut\ de 50 de ani,
intrase din 1936 în combina]ia progerman\ a so]ului ei, dup\
ce Octavian Goga avusese dou\ întîlniri secrete la Berlin, cu
Alfred Rosenberg [i cu Adolf Hitler. Cu aceast\ ocazie,
Octavian Goga a primit misiunea de a conduce o campanie
progerman\ în România, de a înfiin]a un partid care, ajuns la
putere, s\ semneze tratatele politice [i economice cu
Germania, în schimbul sumei de un milion de m\rci: „Schön
mi-a spus c\ un prim acont de 300 000 de m\rci în bancnote
germane – interzise la export – pe care le num\rase [i împa-
chetase chiar el, a fost trimis cu un curier special în Elve]ia [i
depus la o banc\ indicat\ de Goga. Leg\tura între Goga [i
A.P.A. urma s\ se ]in\ prin coresponden]\, doamna Goga
298 Cella Delavrancea, Dintr-un secol de via]\, Ed. Eminescu, Bucure[ti,

1988, p. 459.
STOENESCU
scriind doamnei Schickendanz [i viceversa“299. Veturia Goga

se va implica în urm\torii ani în activit\]i de agentur\,
dublînd, pîn\ la moartea prematur\ a lui Octavian Goga,
activitatea acestuia de agent de influen]\ german, apoi
continuînd-o de una singur\. Conform unei voci autorizate –
istoricul Florin Constantiniu – numirea nea[teptat\ a lui Ion
Antonescu în cabinetul Goga-Cuza a avut drept ra]iune
p\strarea unui echilibru între op]iunile de politic\ extern\,
prezen]a generalului urmînd s\ ofere garan]ii Fran]ei [i
Angliei c\ România nu va derapa de la leg\turile sale
tradi]ionale. Un am\nunt de ordin personal vine s\ comple-
teze tabloul rela]iei Goga-Antonescu, ace[tia fiind vecini la
Predeal [i obi[nui]i s\ comenteze situa]ia politic\ în acord, pe
timpul celor doi ani de inactivitate 1936-1937. Se contureaz\
astfel un complex de ]inte pe care inten]iona s\ le ating\
regele Carol II prin aceast\ formul\: apropierea de Germania
pe calea strîngerii leg\turilor economice, conservarea
rela]iilor privilegiate cu ]\rile Antantei [i rezolvarea
problematicii evreie[ti. Simptomatic pentru acest ultim
demers, în ziua loviturii de stat, Octavian Goga [i-a încheiat
cuvîntarea de la radio, prin care î[i anun]a demisia, cu
strig\tul: „Israel, ai învins!“
Generalul Ion Antonescu a r\mas ministru al Ap\r\rii Na-
]ionale în mandatul prim-ministrului Octavian Goga (29 de-
cembrie 1937-10 februarie 1938), dar [i sub primul mandat al
guvernului Miron Cristea (11 februarie-29 martie 1938), fiind
astfel complice la lovitura de stat dat\ de Carol II. Nu sunt dubii
asupra acestui fapt – el a fost consultat [i pus pe lista secret\
a loviturii de stat înc\ din 7 februarie300. De altfel, generalul
Ion Antonescu va recunoa[te el însu[i complicitatea sa la
lovitura care a introdus dictatura în România, în memoriul pe
Bucure[ti, 1994, p. 125. (A.P.A. = Aussenpolitisches Amt, Biroul de Politic\
Extern\ al partidului nazist).
ISTORIA
care dorea s\-l înainteze regelui în iunie 1940: „… fac aluzie

la lovitura de stat din februarie 1938, cînd, cu naivitate, dar cu
bun\-credin]\, m-am f\cut p\rta[ la o oper\ care a m\rit
catastrofa în loc s-o înl\ture“301.
La începutul lui martie 1938, în plin\ campanie de
asasinate [i arest\ri în rîndurile Mi[c\rii legionare, generalul
Ion Antonescu î[i manifest\, în cadrul guvernului, opozi]ia
fa]\ de aceste abuzuri [i este imediat considerat nesigur. În
momentul înscen\rii de c\tre Armand C\linescu a procesului
de ofens\ adus\ autorit\]ii, prin scrisoarea de r\spuns a lui
Codreanu la manifest\rile antilegionare ciudate ale lui Iorga,
Ion Antonescu î[i exprim\ dezacordul în guvern [i amenin]\
cu demisia, considerînd ac]iunea lui Iorga (C\linescu) un
„abuz de putere“. Oricum, îndep\rtarea lui din guvern este ho-
t\rît\ în timpul audien]ei lui Armand C\linescu la rege, în ziua
de 4 martie, în schimbul trimiterii la misiunea diplomatic\
din Fran]a. El va respinge posibilitatea implic\rii sale în
politic\, atunci cînd a depus m\rturie în favoarea ap\r\rii la
procesul lui Corneliu Z. Codreanu, dar va ataca direct, în
stilul s\u caracteristic, principalul cap de acuzare. La
întrebarea lui Codreanu: „M\ crede dl. General capabil de
tr\dare?“, Antonescu va r\spunde: „Din elementele pe care
le-am avut [i le am, pot spune c\ nu poate fi acuzat de tr\dare.
Generalul Antonescu nu st\ de vorb\ cu tr\d\torii“302. Este
îns\ clar c\ depozi]ia lui Antonescu se baza pe informa]iile
avute în calitatea oficial\ de ministru al Ap\r\rii Na]ionale,
nu din postura de cunoscut al lui Codreanu, ceea ce d\dea
cuvintelor sale o alt\ greutate. S\ nu uit\m c\ Antonescu
dobîndise preg\tirea de specialitate în contrainforma]ii
militare [i avea capacitatea de a în]elege, interpreta [i folosi
informa]ia secret\! Pe de alt\ parte, prezen]a lui în calitate de
martor al ap\r\rii, precum [i atitudinea lui public\ în favoarea

302 Duiliu Sfin]escu, op. cit., p. 345.
STOENESCU
lui Corneliu Z. Codreanu au trezit suspiciuni asupra

simpatiilor sale legionare. Adev\rul îl afl\m din acela[i
memoriu preg\tit în 1940. În timpul alegerilor din decembrie
1937, între Antonescu, deja ministru al Ap\r\rii, [i
Codreanu intervenise o în]elegere, ca urmare a respon-
sabilit\]ilor de ordine [i siguran]\ intern\ pe care le avea
generalul. Atonescu i-a spus atunci lui Codreanu c\ orice
ac]iune violent\ va fi reprimat\ dur de el. „Datorit\
insisten]elor mele, Codreanu a consim]it s\ se retrag\ din
campania electoral\, în urma sîngeroaselor începuturi ale
unei lupte electorale care ne împingeau direct în pr\pastie.
Cu aceast\ ocazie, Codreanu mi-a luat cuvîntul c\ voi s\ri în
ajutorul lui în cazul cînd, dezarmat fiind, va fi la discre]ia
total\ a autorit\]ilor. Avînd cuvîntul lui Goga [i al lui
Armand C\linescu, [i fiind de bun\ credin]\, i l-am dat.“303
A[adar, relativa atitudine pa[nic\ a Mi[c\rii legionare din
timpul alegerilor î[i avea sursa în aceast\ în]elegere. Este de
aceea simptomatic s\ subliniem din nou c\, în aceste condi]ii –
total contrare propagandei comuniste, care a inventat
agresiunile legionare – Mi[carea lui Codreanu a ob]inut
800 000 de voturi reale, aproape o treime fiindu-i furate de
Ministerul de Interne, prin Armand C\linescu, a[a cum
avea s\ declare Eugen Cristescu la sfîr[itul r\zboiului:
„Mi[carea legionar\ a ob]inut circa un milion de voturi; în
realitate cifra era de 800 000. Circa 300 000 de voturi erau
escamotate de Ministerul de Interne“304. În al doilea rînd,
gestul de solidaritate al generalului Ion Antonescu fa]\ de
Corneliu Z. Codreanu venea din respectarea unei promisiuni
de onoare, onoare pe care omul de represiune al dictaturii
regale, Armand C\linescu, n-o mai avea de mult. Pe aceea[i
tendin]\ trebuie în]elese [i unele atitudini prolegionare de
303
Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, p. 52.
304
Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti.
Memorii (1916-1944), Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994, p. 317.
ISTORIA
mai tîrziu ale generalului, urm\rit de cuvîntul pe care [i-l

d\duse [i nu [i-l putuse respecta.
Este interesant c\, abia schimbat la 29 martie, odat\ cu
formarea noului Cabinet Miron Cristea, Ion Antonescu este
propus, la începutul lui mai, pentru a deveni membru al
Academiei Române (!). De[i era vorba de primirea sa la
Sec]ia [tiin]ific\, este înc\ neclar pe ce oper\ [tiin]ific\ se
baza propunerea, care, de altfel, l-a [i iritat pe rege. Cineva îl
propulsa pe acest general în zonele superioare ale statului [i
am fi mul]umi]i dac\ ne-am putea convinge c\ în ]ara
traficului de influen]\, a corup]iei generalizate [i a birocra]iei
suverane cineva s-a gîndit la meritele autentice ale lui Ion
Antonescu, v\zînd în el o valoare de care ]ara mai avea înc\
nevoie. Oricum, din aceast\ perioad\ se contureaz\ interesul
v\dit [i insistent al Veturiei Goga fa]\ de generalul Ion
Antonescu, agenta de influen]\ v\zînd în el solu]ia ideal\
pentru un regim pus sub control german. Este [i vremea
constituirii unei rela]ii stabile [i solide de prietenie între
Veturia Goga [i Maria Antonescu, so]ia generalului, cele
dou\ formînd un cuplu feminin care mai tîrziu va influen]a
decisiv comportamentul mare[alului. Deocamdat\ îns\, de[i
Veturia Goga organizase mai multe întîlniri confiden]iale
între Antonescu [i Fabricius, Germania nu miza pe generalul
filoantantist, care umbla cu o uniform\ cu t\ietur\ britanic\ [i
folosea crava[a de cavalerist drept baston de ofi]er din
colonii, a[ezînd-o la subra] în timpul instruc]iei sau inspec]iei
de front, atitudini care înc\lcau regulamentele Armatei române.
Cu toate c\ s-a speculat destul de mult pe seama contactelor sale
de la Predeal [i Bucure[ti cu Corneliu Z. Codreanu, ele nu s-au
mai produs din ini]iativ\ proprie, ca acte de implicare politic\
a unui ofi]er de rang înalt, ci din ordinul sau la rug\mintea
primul-ministrului Goga sau a colegului de Cabinet, Armand
C\linescu. Cu toate acestea, unii istorici legionari afirm\ c\
Antonescu a avut mai multe întrevederi cu Codreanu, de
natur\ politic\, în scop de colaborare. Ele îns\ nu puteau fi
decît cu caracter informativ [i de sondare, preotul {tefan
STOENESCU
Palaghi]\ reproducînd chiar o reac]ie elocvent\ a C\pita-

nului dup\ întîlnirea cu generalul: „Feri]i-v\ de Antonescu.
E periculos!“305
Atitudinea intransigent\ a generalului Ion Antonescu î[i
avea sursa în patriotismul s\u autentic, dublat de sentimentul
responsabilit\]ii fa]\ de Armat\. El era martorul disperat al
lipsei de preg\tire pentru r\zboi a României, un r\zboi mai
previzibil ca oricînd, [i era vocea autorizat\ care solicita
abrupt [i dur o reform\ rapid\ a institu]iei militare. Un detaliu
al biografiei sale va fi mereu important: generalul Ion
Antonescu, militarul care î[i începuse cariera ca sergent,
dîndu-i ofi]erului s\u cu Regulamentul de Ordine Interioar\
în cap, va avea întotdeauna mari du[mani în interiorul
Armatei, generali [i ofi]eri care îl invidiau, îl urau sau, pur [i
simplu, îl considerau nebun. El va trebui s\ înfrîng\ [i acest
handicap major, în afara obstacolelor pe care urma s\ le
treac\ în cariera politic\. Ceea ce i-a impresionat pe
contemporani, în epoca aceea delirant\, a fost caracterul s\u:
„Ion Antonescu era un ambi]ios, dublat de un megaloman.
Avea o excelent\ p\rere despre sine, despre capacit\]ile lui
profesionale [i politice. Fusese în Statul-Major al generalului
Prezan, în timpul r\zboiului pentru reîntregirea statului,
condusese apoi {coala de R\zboi – azi Academia Militar\ –
fusese ata[at militar în str\in\tate, ajunsese general de divizie
[i ministru în guvernul patriarhului Miron Cristea. Era,
incontestabil, un osta[ de seam\, dar, în acela[i timp, [i un
temperament dificil. Fire mîndr\, încrezut\, î[i crease
du[mani în rîndurile Armatei. Ofi]erii de la [coala de R\zboi
îl porecliser\ Cîinele ro[u, pe de o parte, din cauza firii lui, pe
de alt\ parte, din cauza culorii p\rului ro[cat. Avea o plac\ de
platin\ în moalele capului: o [tiu chiar din gura lui: mi-a
spus-o la Predeal, unde vila noastr\ pe Cioplea era peste
drum [i pu]in piezi[ fa]\ de vila lui, aceasta fiind de propor]ii
305Preot {tefan Palaghi]\, Garda de Fier spre reînvierea României, Ed. Roza
Vînturilor, Bucure[ti, 1993, p. 160.
ISTORIA
mult mai mari. Din ce pricin\ trebuise s\ i se aplice acea plac\

de platin\, nu [tiu.“306 Ion Antonescu, om lovit [i de prieteni, [i
de via]\, suferise un accident extrem de grav în manejul [colii
de cavalerie din Sibiu, al c\rei comandant era în anul 1921.
For]înd calul, pentru a-[i dovedi preg\tirea superioar\ fa]\ de
elevii s\i, animalul face o mi[care violent\ [i îl proiecteaz\ cu
capul într-o structur\ de beton a manejului. Sufer\ astfel o
fractur\ la baza craniului, care va avea drept consecin]e
dereglarea centrilor echilibrului din cerebel, dar [i paralizia fe]ei
[i a mîinii drepte. „În urma acestui accident, Antonescu are o
convalescen]\ de 6 luni [i r\mîne cu o sensibilitate la frig [i cu
un tic facial, interpretat uneori de oameni care nu-i cuno[teau
suferin]a drept «o crispare a mu[chilor fe]ei», «un semn de mare
concentrare», sau «un acces de furie abia st\pînit\».“307
Marcîndu-[i apari]iile publice cu mult zgomot [i
protestînd violent la gravele erori ale dictaturii carliste, mai
ales dup\ ced\rile teritoriale, generalul Ion Antonescu este
pus la dispozi]ia Ministerului Ap\r\rii la 6 iunie [i va fi trecut
în rezerv\ la 12 iulie 1940. El î[i înaintase demisia, pe motiv
c\ nu fusese avansat general de corp de armat\, o repetase în
scris, dar, pîn\ la acea dat\, nimeni nu i-o aprobase. Scos din
Armat\, el va intra din plin în politic\. Uitîndu-se c\ Ion
Antonescu nu mai era ofi]er activ al Armatei `n momentul
loviturii de stat din 2-14 septembrie 1940, numero[i
comentatori [i chiar istorici mizeaz\ în continuare pe calitatea
sa de general, care l-ar fi adus la conducerea statului. Pe
aceast\ idee, aducerea lui la conducerea statului are un singur
autor: Germania! Dincolo de calitatea sa de civil, trebuie
amintit înc\ o dat\ faptul c\ el avea mari probleme de
autoritate în Armat\, majoritatea generalilor fiindu-i ostil\,
datorit\ comportamentului s\u incoruptibil [i intransigent.

307 Alex Mihai Stoenescu, Armata, mare[alul [i evreii, Ed. RAO, Bucure[ti,
1998, p. 473. (Pentru cazul medical Ion Antonescu vezi întregul
subcapitol, pp. 470-485.)
STOENESCU
Numai analizîndu-l pe Antonescu din postura de actor pe scena

politic\ – ceea ce [i era – vom putea vedea în el o solu]ie
româneasc\, a[a cum l-au v\zut [i Iuliu Maniu [i Dinu Br\tianu,
în acel an nenorocit. A[a cum vom observa mai jos, Ion
Antonescu a fost solicitat de Iuliu Maniu s\ încerce o lovitur\
militar\ înc\ de cînd era în cadrele active ale Armatei, dar
generalul a refuzat din motive lesne de în]eles. Eliberat de
jur\mîntul militar [i beneficiar al libert\]ilor oferite civililor,
el nu va întîrzia s\ ac]ioneze în plan politic, f\r\ mena-
jamente. Un fapt trebuie subliniat cu t\rie: numirea lui ca
prim-ministru de c\tre regele Carol II [i ac]iunile sale pentru
preluarea Puterii depline s-au produs din calitatea de civil [i
om politic, nu în calitate de general. Din aceste motive,
lovitura de stat din 2-14 septembrie 1940 nu a fost un puci,
o lovitur\ dat\ de Armat\ sub conducerea unui general al ei,
ci a debutat ca o lovitur\ de palat [i a sfîr[it prin instituirea
statului na]ional-legionar.
Scurt\ istorie a dezastrului
De cîteva decenii bune, Procesul de la Nürnberg nu mai

reprezint\ un moment crucial al istoriei [i este din ce în ce
mai mult evitat, marginalizat [i criticat în operele de sintez\
dedicate celui de-al doilea r\zboi mondial. Reintrarea
Germaniei în circuitul de valori universale, recunoa[terea
statutului ei de Mare Putere (G8), precum [i rolul dinamic pe
care îl are în economia global\ au permis o anumit\ deta[are
de imaginea clasic\ a statului agresor din 1939, reprezentant
al Satanei pe p\mînt. Trecerea timpului [i izolarea
conflagra]iei mondiale dintre 1939 [i 1945 în categoria
evenimentelor din trecut, între copertele Istoriei, tendin]a tot
mai pronun]at\ a politicii oficiale a Marii Britanii de a privi
r\zboiul doar prin intervalul s\u beligerant, f\r\ trimiteri la
premise [i preliminarii, restrîngerea interesului pentru
ISTORIA
holocaustul evreiesc doar la nivelul unor istorici evrei, restul

lumii c\utînd s\ se dep\rteze cît mai repede de acest subiect,
încheierea R\zboiului rece [i apari]ia unei noi conflagra]ii
mondiale, împotriva terorismului, contribuie, toate, la
manifestarea public\ a unor serioase rezerve asupra
vinov\]iei germane totale, la estomparea rolului s\u în
declan[area celui de-al doilea r\zboi mondial. În ultimii doi ani
de zile, postul de televiziune Discovery, cu foarte mare audien]\
[i credibilitate, difuzeaz\ [i redifuzeaz\ o serie de filme dedicate
nazismului în care strecoar\ cu subtilitate, dar uneori [i cu
eviden]\, argumente ra]ionale ale comportamentului Germaniei
din perioada 1933-1945. Sunt adu[i în fa]a ecranului tot mai
mul]i supravie]uitori nazi[ti care nu regret\ nimic sau care,
indirect, pledeaz\ pentru m\re]ia Germaniei naziste. Satura]i
de propaganda holocaustului, telespectatorii sunt mult mai
aten]i la ceea ce spun, în premier\, ceilal]i. Deocamdat\, este
o tendin]\ perceptibil\ mai intens la nivelul istoriografiei, cu o
oarecare agita]ie la nivelul politologiei – pe fondul dezbaterii
nazism-comunism – dar cu consecin]e în educa]ia globalizant\
[i antina]ionalist\ a genera]iilor tinere din Occident. Pe acest
fond apar excesele izolate ale unor grup\ri anarhice, care
pretind, fic]ionar [i incult, o reconsiderare a hitlerismului,
precum [i fenomene culturale dintre cele mai periculoase, cum
este punerea sub semnul întreb\rii a cauzelor [i dimensiunilor
reale ale holocaustului evreiesc, prin specularea unor exager\ri
[i informa]ii false con]inute în propaganda antifascist\. Tema
fenomenului recent este înv\]area unei lec]ii a Istoriei, cu
scopul de a nu repeta erorile trecutului. Paradoxul acestei teze
este c\ erorile nu se g\sesc atît în intervalul de beligeran]\
(1939-1945), cît în preliminariile lui. Ignorîndu-le, cu scopul
de a obtura gre[elile f\cute de regimurile democratice [i de
înving\torii primului r\zboi mondial, se face loc spiritului
antiglobalist. În momentul în care acest curent va reu[i s\-[i
extind\ argumentele, folosind din plin ceea ce ni se ascunde
`nc\ despre erorile trecutului, noul proiect interna]ionalist al
globalismului va avea mari probleme, inclusiv de natur\
STOENESCU
violent\. Iat\, a[adar, de ce analiza catastrofei pr\bu[irii

României Mari trebuie s\ ias\ din manierismul raport\rii
reflexive la ascensiunea nazismului în Europa, ca unic\ surs\
a nefericirii noastre.
La numai 16 ani de la execu]ia prin spînzur\toare a
liderilor nazi[ti, Raymond Cartier, important\ personalitate a
serviciilor de informa]ii franceze, avea s\ scrie: „Nuremberg
fut un instrument de vengeance nécessaire et peut-etre
légitime à l’époque et dans les circonstances où il se déroula.
Mais il ne fut qu’ une parodie de tribunal“308. Autorii celei
mai cunoscute analize asupra Procesului de la Nürnberg,
Heydecker [i Leeb – editate [i în limba român\, în dou\ edi]ii,
din care ultima, necenzurat\ – trag [i ei aceea[i concluzie.
Motivul pentru care se d\rîm\ cu atîta precizie imaginea celui
mai r\sun\tor proces [i pentru care recentul proces al lui
Slobodan Milosevic este privit cu mari re]ineri se g\se[te în
numeroasele dovezi ale sl\biciunilor, compromisurilor [i
erorilor Marilor Puteri democratice, descoperite cu ocazia
derul\rii Procesului de la Nürnberg [i dup\. În principal, pe noi
ne intereseaz\ momentul dezv\luirii, în mijlocul procesului,
a existen]ei Protocolului secret adi]ional la Pactul Molotov-Rib-
bentrop, adic\ a unui act semnat între un `nving\tor [i un
învins, act decisiv, pentru c\ a stat la baza declan[\rii celui
de-al doilea r\zboi mondial, URSS [i Germania nazist\
împ\r]indu-[i atunci sferele de influen]\ [i hot\rînd, faptul cel
mai important din perspectiva declan[\rii conflagra]iei,
atacarea Poloniei. „Documentul semnat de Molotov [i
Ribbentrop se încheie cu cuvintele: «Acest protocol va fi
]inut strict secret de c\tre ambele p\r]i». În fapt, el r\mîne
secret pîn\ în martie 1946. Cam pe atunci afl\ de existen]a lui
ap\r\torii germani de la Nürnberg. Zvonul se împr\[tie la
308 Raymond Cartier, Hitler et ses généraux. (Les secrets de la guerre),

Ed. Fayard, Paris 1962, p. 7. („Nurnberg a fost un instrument al r\zbun\rii,
necesar [i probabil legitim în epoc\ [i în circumstan]]ele în care s-a derulat.
Dar el n-a fost decît o parodie de tribunal.“)
ISTORIA
Palatul de Justi]ie, în birourile avoca]ilor face senza]ie. Pentru

juri[ti, aceasta înseamn\: una din na]iunile judec\toare este
învinuit\ de o fapt\ care se repro[eaz\ acuza]ilor – preg\tirea
r\zboiului de agresiune! Iar dac\ se reu[e[te s\ se dovedeasc\
participarea Uniunii Sovietice la r\zboiul de agresiune al lui
Hitler, întregul proces va trebui s\ se pr\bu[easc\
r\sun\tor...“309 B\gînd capul între umeri, marile democra]ii s-au
f\cut c\ nu v\d vinov\]ia evident\ a URSS [i nu s-au mai
preocupat decît de garantarea controlului lor asupra a ceea ce
mai r\m\sese neocupat de URSS în Europa – Vestul. Din
acea clip\, practic, Procesul de la Nürnberg s-a transformat
într-o parodie, cu nimic diferit\ în fondul ei de comedia
tragic\ a spînzur\rii de picioare a lui Mussolini în pia]a din
Milano. În acest context, a mai vorbi despre vinov\]iile
Fran]ei [i Marii Britanii fa]\ de soarta României devine
jenant pentru fo[tii no[tri alia]i [i garan]i, prin intermediul
Societ\]ii Na]iunilor. Acest studiu a ar\tat deja cîteva dintre
subteranele concep]iei politice a celor dou\ Mari Puteri fa]\
de noi. Cam tot ce a fost gîndire de Dreapta româneasc\ din
aceast\ perioad\, unde îl plas\m [i pe Ion Antonescu, a
pornit de la premisa corect\ c\ Fran]a tr\deaz\ România
pentru o în]elegere cu Rusia, cu sacrificarea Basarabiei, fapt
care trebuia s\ declan[eze o apropiere sistematic\ [i
inteligent\ de Germania.
C\utînd retrospectiv sursele contextului european în care
România Mare [i-a pierdut integritatea teritorial\ [i a c\zut
dintr-o dictatur\ regal\, într-o dictatur\ militar\ [i apoi într-una
comunist\, vom observa existen]a unor evenimente mai pu]in
comentate de istoriografia noastr\.
Tr\darea lui Hitler. Dac\ accept\m teza conform c\reia
ascensiunea partidului nazist la putere în Germania a modificat
substan]ial evolu]ia politicii europene [i a fost începutul
procesului care avea s\ duc\ la r\zboi, atunci trebuie ar\tat c\
309Joe Heydecker, Johannes Leeb, Procesul de la Nürnberg, Ed. Orizonturi,

Bucure[ti, 1990, p. 280.
STOENESCU
istoria partidului nazist a cunoscut un moment cheie, atît

ideologic, cît [i din punct de vedere pragmatic. Toamna anului
1930 ascundea ochiului public, dar [i membrilor NSDAP
(Partidul Na]ional Socialist German al Muncitorilor),
existen]a unor contacte secrete [i a unor în]elegeri bine
negociate între Adolf Hitler [i grup\rile politice, financiare [i
industriale de Dreapta ale aristocra]iei germane. Conduc\tor
al unui partid de sorginte marxist\ care refuza importul
revolu]iei bol[evice din Rusia în Germania, dar c\uta s\ fac\
o revolu]ie comunist\ german\, Adolf Hitler va tr\da, de
fond, ideologia [i doctrina partidului s\u [i va da mîna cu
inamicul de clas\. I se repartizeaz\ doi lideri conservatori
pangermani[ti pentru perfectarea în]elegerilor, Hjalmar
Schacht, fost pre[edinte al B\ncii Germaniei, [i un anume
Hugenberg, [eful propagandei de Dreapta. Acestui prim grup
i se al\tur\, din partea lui Hitler, un alt revolu]ionar marxist,
Josef Göbbels, iar din partea aristocra]iei, Herman Göring.
Astfel se contureaz\ nucleul op]iunii politice na]ional-so-
cialiste, un amalgam de socialism [i conservatorism, dar care
se sprijinea fundamental pe for]a economic\ [i financiar\ a
aristocra]iei. Gruparea a fost sprijinit\ din dou\ direc]ii
externe: marea finan]\ american\ [i britanic\ (unde dominau
evreii), care c\uta s\ plaseze mari investi]ii de capital în
industria german\, datorit\ mîinii de lucru ieftine [i a c\derii
monedei germane, [i spionajul britanic, care, mai mult sau
mai pu]in oficial, c\uta un stat capabil s\ dezvolte o lupt\ grea
împotriva Rusiei sovietice, pe care o pierduse din sfera sa de
influen]\ ca urmare a loviturii de stat din 7 noiembrie 1918.
Pentru acest al doilea tip de sprijin, spionul britanic Sidney
Reily (Sigmund Rosenblum, n\scut la Odessa din p\rin]i
româno-evrei) va fi acela care va face prima leg\tur\ secret\,
în anii ’20, între grupusculul marxist al lui Hitler [i
grupusculul militarist al mare[alului Ludendorff. Momentul
trecerii lui Hitler de la comunism la na]ional-socialism,
pentru a beneficia de sprijinul logistic al Dreptei
conservatoare este crucial spre în]elegerea ascensiunii sale.
ISTORIA
„La Harzburg, spre sfîr[itul anului 1931, s-a constituit

Frontul na]ional-sociali[tilor, al pangermani[tilor, al C\[tilor
de Fier (din care frac]iunea tîn\r\ singur\ era cî[tigat\ în secret
de partea Frontului Negru), al S.A. [i al Landbund-ului, sub
direc]ia comun\ a lui Hugenberg, Hitler [i Schacht. Membrii
acestui Front î[i disputau întîietatea între ei [i nu erau de
acord decît asupra unui singur punct: r\sturnarea cancelarului
Brüning [i for]area pre[edintelui, generalul Feldmarechall
Hindenburg, s\ constituie un guvern de Dreapta.“310 În
confuzia creat\ de amestecarea aparent haotic\ a banilor
evreie[ti cu interesele politice britanice, cu socialismul [i
na]ionalismul german, pe fondul unei baze oculte capitalist-mi-
litariste, dar cu manifest\ri publice de stînga populist\, Hitler
ajunge la putere prin alegeri libere.
Constituirea bazelor hitlerismului. Reac]ia tîrzie a
cercurilor de afaceri [i a structurilor politice [i mediatice
evreie[ti la venirea lui Hitler la putere – a[a cum am ar\tat
mai sus – prin boicotul interna]ional al comer]ului Germaniei,
a ridicat, dincolo de marea eroare a devoal\rii, problema
conflictului de interese între aceast\ for]\ [i aristocra]ia
complexului militar-industrial german. Hitler s-a f\cut
exponentul acestui conflict [i, sub acoperirea vechilor teze
antisemite, precum [i a transform\rii pericolului bol[evic
(adic\ importul de revolu]ie din Rusia) în pericol comunist
generalizat, a dat lovitura de stat prin care a suprimat sistemul
legislativ al Germaniei [i a introdus dictatura personal\. De
aici au pornit cele dou\ direc]ii principale ale hitlerismului:
eliminarea for]ei economice, financiare [i comerciale evreie[ti
de la influen]a asupra conducerii treburilor Germaniei [i
recucerirea sau cucerirea pie]elor pe care Germania le
avusese sau le rîvnea înainte de înfrîngerea sa din primul
r\zboi mondial. Mi[c\rile sale economice [i politice în
România deceniului patru erau parte a acestui plan. Pe scena
310 Otto Strasser, Hitler et moi, Ed. Grasset, Paris, 1940, p. 150.
STOENESCU
continental\, Hitler nu putea ajunge la aceste rezultate decît

prin modificarea statutului Germaniei în sistemul european
consemnat prin tratatele de la sfîr[itul primului r\zboi
mondial. De aici, revizionismul, dar [i imaginea rezonabil\ c\
interesele germane în România erau preponderent economice.
Germania nazist\ pe scena politic\ româneasc\. O ana-
liz\ serioas\ asupra interven]iilor Germaniei naziste în politica
intern\ a României în perioada 1933-1938 nu-[i poate refuza
un hohot de rîs. Nazi[tii, prin Alfred Rosenberg, i-au
contactat pe rînd pe {tefan T\t\rescu, fratele prim-mi-
nistrului, care era pre[edintele Partidului Na]ional Socialist
Român, omolog a[adar al NSDAP-ului, apoi pe Octavian
Goga, pre[edintele Partidului Na]ional Agrar [i pe profesorul
A.C. Cuza, pre[edintele L.A.N.C. Partidul lui {tefan
T\t\rescu avea 5 membri („Ionel Matac, colonel Lupa[cu,
Petrescu, fost magistrat, un gazetar, Bogdan, [i persoana
[efului“311). A[adar, partidul nazist din România [i primul partid
finan]at [i sprijinit de Hitler în ]ara noastr\ înc\pea într-un taxi.
Partidul agrarian al lui Goga se compunea, practic, din Goga
`nsu[i. Acesta a avut abilitatea s\ se deplaseze în locurile unde
se desf\[urau greve sau mitinguri ocazionale, [i, fiind imediat
recunoscut [i primit cu c\ldur\, s\ se fotografieze în fruntea
unor mul]imi, fotografii pe care le trimitea presei na]ionaliste
din Germania [i Italia, cu explica]ia c\ mul]imea aceea este
partidul lui. A.C. Cuza a ezitat mult timp s\ se asocieze
infiltr\rilor germane în România, v\zînd cît s`nt de neserioase,
[i a refuzat s\ fac\ o fuziune cu Goga, pentru c\ acesta nu era
antisemit, ci filosemit. În plus, secretarul general al L.A.N.C.,
fiul s\u, Gheorghe Cuza, se opunea constituirii unei for]e
politice progermane f\r\ un anumit pre]. Primind de la germani
400 000 de lei ca s\-[i construiasc\ o cas\, Gheorghe Cuza
renun]\ subit la toate rezervele sale [i astfel, la 14 iulie 1935,
apare pe scena politic\ româneasc\ Partidul Na]ional Cre[tin,
311 Radu Lecca, op. cit., p. 86.

ISTORIA
exponent al intereselor economice [i politice germane.

Folosind numele s\u cu ecou istoric, A.C. Cuza a organizat
o mare adunare la Cern\u]i, unde au participat aproximativ
100 000 de ]\rani, adu[i acolo cu credin]a c\ fiul sau nepotul
domnitorului Alexandru Ioan Cuza, nu se [tia prea bine, a venit
s\ le dea p\mînt.
În ceea ce prive[te Mi[carea legionar\, a[a cum am mai
ar\tat, Germania nu îi acorda nici un credit. Pentru a nu l\sa
dubii asupra acestei realit\]i, vom reproduce fragmetele
semnificative ale coresponden]ei secrete dintre Lega]ia
Germaniei la Bucure[ti [i Capitala Reichului. La 17 mai 1938,
cînd începea procesul înscenat lui Corneliu Z. Codreanu,
ministrul german la Bucure[ti, Fabricius, transmitea
Ministerului s\u de Externe: „[Armand C\linescu, n.a.] vrea
îns\ ca noi s\ [tim c\ guvernul român, apreciind faptul c\ noi
ne-am silit s\ p\str\m o atitudine de extrem\ rezerv\ fa]\
de Garda de Fier (... Zurückhaltung Eisener Garde gegenüber
befleissingten), dore[te s\ evite tot ce ar putea implica
întrucîtva Germania în proces; în aceast\ privin]\ se vegheaz\
în special asupra presei. În toate cercurile, aceast\ chestiune
este la ordinea zilei [i se încearc\ s\ se sondeze atitudinea
noastr\. Eu p\strez în continuare o rezerv\ deosebit\ (Ich
bewahre weiter ausseordenliche Zurückhaltung), de[i Garda de
Fier încearc\ s\ `l cî[tige pe ambasadorul italian [i pe mine
pentru o interven]ie“312. La aceast\ telegram\, ajuns\ `n biroul
s\u pe 20 mai, îi r\spunde pe 7 iunie 1938 secretarul de stat în
Ministerul de Externe german, von Weizsäcker:
„Secret. 207 Berlin, 7 iunie 1938

Curierul de ast\zi
Ref. L.R. BussePol. IV 3465.
312 Constantin Papanace, Evoc\ri, Ed. Buna Vestire, 1997. Autorul

reproduce în întregime în german\ [i român\ Telegrama nr. 112/17.5.1938, din
Akten zur Deutschen Auswärtigen Politik – 1918-1945, Seria D (1937-
1945), vol.V.
STOENESCU
Drag\ domnule Fabricius,

La scrisoarea Dv. din 20 mai a.c. doresc a v\ r\spunde c\
noi nu numai c\ aprob\m rezerva Dvs. fa]\ de Garda de Fier
[i fa]\ de procesul – acum încheiat – contra lui Codreanu, dar
o [i consider\m, în sensul politicii noastre externe, ca
obligatorie. (Nu ne-am gîndit niciodat\ s\ între]inem oare-
care rela]ii cu Garda de Fier – [i nu o facem nici acum –
ca pe aceast\ cale s\ influen]\m asupra desf\[ur\rii eveni-
mentelor din România). Dup\ cum a]i observat, nici presa
noastr\ nu a mai manifestat nicidecum vreo simpatie deosebit\
pentru Codreanu [i a sa Gard\ de Fier. Asem\narea ideologiilor
nu ne poate permite s\ ie[im din aceast\ rezerv\ [i s\ ne
amestec\m în treburile interne ale României.
Un amestec evident ar fi dac\ am vrea s\ atragem aten]ia
regelui c\ din ac]iunea sa împotriva G\rzii de Fier ar rezulta
[i pentru el primejdii. De aceea n-a[ vrea s\ m\ folosesc de
prin]ul de Hohenzollern în sensul propus de Dvs. De altfel –
ca [i dup\ raportul Dvs. – avem impresia c\ în România nu
numai Garda de Fier formeaz\ un dig împotriva bol[e-
vismului [i respinge o leg\tur\ cu Rusia Sovietic\; se pare
c\ [i alte cercuri ar avea o atitudine asem\n\toare în
aceast\ privin]\.
Cu salut\ri prietene[ti [i Heil Hitler!
Al Dumneavoastr\,
(St.S)“313
Teza sprijinului financiar [i logistic al Germaniei naziste

pentru Mi[carea legionar\ condus\ de Corneliu Z. Codreanu
este zdruncinat\ din temelii de aceste dovezi. Chiar [i un
du[man înver[unat al legionarilor, Eugen Cristescu, va
evoca în procesul s\u din 1946 leg\turile subterane dintre
nazi[ti [i legionarii lui Codreanu, dar nu va fi în stare s\
produc\ nici o dovad\. Întrebat de anchetator despre probe,
313 Ibidem, p. 62
ISTORIA
el va face apel la legenda descoperirii de c\tre Armand

C\linescu a unui document incriminator cu ocazia arest\rii
lui Codreanu din 1938. Dar în fa]a lui Fabricius, Armand
C\linescu va recunoa[te c\ nu posed\ nici o dovad\.
Cronologia evenimentelor din 1938. Invadarea Austriei
de c\tre Germania a p\rut pentru mai toate statele Societ\]ii
Na]iunilor o agresiune, parte a planului expansionist al lui
Hitler. Dincolo de considerentele de ordin personal ale
austriacului Hitler, ocuparea Austriei din 12-13 martie avea un
scop strategic precis: împiedicarea reconstituirii structurii
austro-ungare sub control italian. Profitînd de mobilizarea
trupelor cehoslovace din 20 mai, ca o presiune venit\ din est
în sprijinul manevrelor franceze din vest, Hitler va deschide
problema sude]ilor [i va for]a reglementarea interna]ional\
a crizei. Între 29 [i 30 septembrie 1938 se perfecteaz\
Acordul de la München, prin care marile democra]ii cedeaz\
în privin]a dreptului Germaniei de a ocupa regiunea sudet\
dup\ data de 1 octombrie, gest care distruge baza teoretic\ [i
strategic\ a Societ\]ii Na]iunilor. Din acest moment,
construc]ia pe care se sprijineau garan]iile de securitate [i
integritate teritorial\ ale României se pr\bu[e[te. Regele
Carol II va r\spunde acestui dezastru cu o serie de vizite în
capitalele europene importante, la Londra (15-18 noiembrie), la
Paris (19-21 noiembrie) [i în 24 noiembrie la Hitler. Rezultatul
acestui demers a fost nul, Fran]a [i Anglia ar\tîndu-se foarte
pu]in dispuse s\ protejeze România [i mai mult ferindu-se s\
se angajeze în vreun fel pentru supravie]uirea regimului de la
Bucure[ti, iar Hitler dovedindu-se foarte reticent la combi-
na]iile politice ale regelui Carol. Ordinul de asasinare a lui
Corneliu Z. Codreanu [i a liderilor legionari, dat de Carol
înc\ din trenul de întoarcere, dar executat de acoli]ii s\i,
Armand C\linescu [i Gavril\ Marinescu, numai dup\ ce
regele a ajuns la Sinaia, pentru ca responsabilitatea s\ nu cad\
exclusiv asupra lor, l-a pus în gard\ pe Adolf Hitler asupra
pre]ului pe care trebuie s\-l pun\ pe cuvintele suveranului
român. Sim]ind pericolul, Iuliu Maniu îi trimite lui Carol un
STOENESCU
lung memoriu prin care îi cere revenirea la sistemul

democratic constitu]ional. Spre finalul acestuia, el va scrie:
„Nu o schimbare de guvern se cere acum, ci o schimbare de
regim radical\. Nu guvernele personale, ci na]iunea îns\[i
poate înc\ s\-[i p\streze [i s\-[i g\seasc\ prieteni care s-o
apere“314. A doua zi, la 16 decembrie 1938, Carol II î[i va
vedea visul cu ochii, înfiin]înd Frontul Rena[terii Na]ionale,
partidul unic din România, cu preten]ii de reprezentare
na]ional\, dar, în realitate, o caricatur\ a corpului politic, [i
fa]\ de democra]ie, dar [i fa]\ de fascism, pentru c\ în Italia
partidul lui Mussolini avea consisten]\.
Cronologia evenimentelor din 1939. Începutul anului
este marcat de moartea patriarhului Miron Cristea [i de
numirea ca prim-ministru a lui Armand C\linescu, omul de
baz\ al statului terorist. Proiectat ca victim\ [i mare
personalitate în opinia public\ de sub regimul comunist prin
intermediul revistei Magazin Istoric, Armand C\linescu nu a
fost decît instrumentul docil al dictaturii regale, cu nimic mai
pu]in sîngeros decît Carol II. În lupta pentru putere, el nu s-a
dat în l\turi de la crima politic\ [i de la abuzurile cele mai
stridente în folosul camarilei, care, de altfel, îl [i crease ca
lider politic. Ultimele cercet\ri legate de asasinarea sa, dup\
ocuparea Cehoslovaciei de c\tre Germania (15 martie),
semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop (23 august) [i
declan[area r\zboiului (3 septembrie), conduc opiniile
istoricilor c\tre ipoteza unei implic\ri minore a Germaniei.
Carol II [i Armand C\linescu îndepliniser\ toate condi]iile
Germaniei [i, prin regimul dictatorial de represiune instaurat,
controlau statul cu autoritate. Asasinarea lui Armand
C\linescu trebuie v\zut\ ori prin prisma punerii în aplicare a
programului de refugiere [i protec]ie în România a evreilor
din Germania, Cehoslovacia [i Polonia, ori prin dorin]a
legionarilor de a r\zbuna asasinarea lui Codreanu [i a celor
314 Corneliu Mihail Lungu, Ioana Alexandra Negreanu, România în jocul

Marilor Puteri (1939-1940), Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2000, p. 96.
ISTORIA
13 camarazi închi[i la Rîmnicu S\rat, precum [i torturarea

altor membri ai Mi[c\rii legionare, pe cînd era ministru de
Interne, sau asasinarea altor 19 (ultima cifr\ cunoscut\), sub
acelea[i mandate. Carol II va schimba apoi alte trei guverne:
generalului Gheorghe Arge[eanu (21 septembrie) care avea
misiunea de a extermina Mi[carea legionar\: vor fi asasina]i
în lag\re, în localit\]ile de re[edin]\ [i în Bucure[ti cel pu]in
252 de legionari, între care [i membrii ai elitei culturale.
Apoi, guvernul Constantin Argetoianu (27 septembrie) [i
guvernul Gheorghe T\t\rescu (24 noiembrie) în tentativa de
a suplini rolul de „mîn\ de for]\“ a dictaturii regale, c\zut\
prin dispari]ia lui Armand C\linescu.
Solu]ia Ion Antonescu
Înc\ înainte de pr\bu[irea teritorial\ din iunie-septembrie

1940, dar influen]at\ direct de izbucnirea r\zboiului,
problema nivelului de preg\tire a Armatei României a ajuns
în aten]ia m\rit\ a clasei politice [i a grupurilor de influen]\.
Regel Carol II continua s\ lanseze, propagandistic, imaginea
unei armate puternice, deoarece era implicat direct în haosul
din domeniul înzestr\rii, [i o dezbatere public\ asupra crizei
l-ar fi incriminat transparent. Aici se afl\ miezul aversiunii
ar\tate lui Ion Antonescu. Pe fondul crizei sistemului de
ap\rare na]ional\, România dictaturii regale se afla într-o
situa]ie paradoxal\: pe de o parte, juca politic al\turi de Fran]a
[i Anglia, principale furnizoare de echipament, armament [i
muni]ie, iar, pe de alt\ parte, ac]iona accelerat în raporturile
economice cu Germania, încercînd o înarmare din aceast\
nou\ surs\. A face o astfel de schimbare de direc]ie în plin
r\zboi mondial este o abera]ie. Înarmarea [i preg\tirea unei
armate pe un anumit tip de strategie, care s\ ]in\ cont de
alian]ele stabilite prin activitatea politicii externe, este un
proces de lung\ durat\. El produce [i anumite grade de
STOENESCU
dependen]\ în domeniul înzestr\rii militare. A brusca acest

proces prin schimbarea profilului înzestr\rii, supravie]uind
politic al\turi de Fran]a, dar înarmîndu-se de la inamicul
acesteia, a reprezentat o alt\ eroare de propor]ii a dictaturii
regale. Preocuparea pentru situa]ia Armatei a devenit astfel o
curs\ a marilor întreb\ri f\r\ r\spuns.
Privind lumea româneasc\ a anului 1940 cu ochiul critic
de ast\zi observ\m c\ ascensiunea lui Ion Antonescu la Putere
a beneficiat de un complex de factori favorizan]i, între care –
dînd la o parte starea de fapt a dictaturii regale, falimentul
partidelor [i dispari]ia fizic\ a liderilor legionari – cel mai
important se dovede[te a fi mixtura de sentimente dominante
ale popula]iei, între abandonarea interesului pentru sistemul
democratic [i teama de r\zboi. De[i s-a demonstrat prin
numeroase opere istoriografice c\ România era complet
descoperit\ la exterior, trebuie spus c\ ea era la fel de
descoperit\ [i la interior. Factorii de coeziune î[i diminuaser\
intensitatea, iar idealul României Mari trecuse din faza
proiec]iei, prin faza entuziasmului, ajung`nd în faza iner]iei.
Niciodat\ spiritul fatalist nu a ac]ionat mai acut ca în anul
1940. Situa]ia devenise foarte grea în timp. Doar cîteva min]i
luminate [i bine informate aveau o imagine bine actualizat\
asupra realit\]ii. Una dintre ele era a academicianului Radu
R. Rosetti. Avansat general în 1924, el va deveni academician
în 1934, avînd avantajul de a p\stra o leg\tur\ direct\ atît cu
institu]ia militar\, cît [i cu elita cultural\ [i [tiin]ific\ a ]\rii
din calitate de „cel mai important cercet\tor al istoriei
militare a poporului român“315. Radu R. Rosetti a dep\[it îns\
cu mult aceast\ calitate, fiind una dintre personalit\]ile solide,
neimplicate politic [i, mai ales, lucide ale momentului.
Jurnalul s\u ne ofer\ cîteva detalii credibile ale fr\mînt\rilor
anului 1940. La 14 martie afla c\ generalul Florea }enescu,
315 Cristian Popi[teanu, Marian {tefan, Ioana Ursu, „Un istoric militar [i un
cronicar contemporan“, studiu introductiv la Radu R. Rosetti, Pagini de
jurnal, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1993, p. 9.
ISTORIA
[eful Statului-Major General, „n-are prestigiul necesar nici fa]\

de comandan]ii de corp de armat\, nici chiar fa]\ de subalternii
s\i“316. A doua zi, într-o discu]ie cu Victor Sl\vescu, fost
ministru de Finan]e [i [ef al Departamentului Înzestr\rii
Armatei, prime[te alte cîteva informa]ii interesante pentru
analiza noastr\ de ast\zi: „Sl\vescu, c\ruia îi vorbesc de
primejdia unei reduceri prea mari a efectivelor, mi-o justific\
prin urm\toarele cauze: costul mare al ]inerii sub drapel a atari
efective, nevoia lucrului cîmpului, marea reducere a
efectivelor trupelor ruse[ti, ungure[ti [i bulg\re[ti, la grani]ele
noastre. Îmi spune c\ în armat\ e un curent contra generalilor
(Iosif) Iacobici – foarte capabil – [i Ilcu[, pentru c\ au fost
ofi]eri austro-ungari (ardeleni în armata austro-ungar\).
Nu crede ca Rusia s\ ne atace“317. Secven]a pune în lumin\ o
situa]ie cu care Armata român\ se va confrunta timp de multe
decenii, pîn\ în perioada 1995-2000, cînd s-a constata c\
principiul ap\r\rii na]ionale prin efective mari – adic\ pe
criterii cantitative – nu mai este viabil [i trebuie trecut la
principiul for]elor reduse numeric, calitative [i foarte mobile.
Efectivele mari de infanterie erau prost dotate [i înzestrate,
consumau fonduri exagerate [i se dovedeau greu de manevrat
în relieful accidentat al ]\rii, folosirea lor în cîmpie fiind [i ea
ineficient\ în fa]a unei invazii produse de for]e net
superioare, ca cele ale URSS. Sl\vescu amintea [i de „nevoia
lucrului cîmpului“, zeci de mii de fii de ]\rani fiind sco[i din
circuitul agricol pentru exerci]ii [i manevre la care, de multe
ori, se foloseau pu[ti de lemn, în loc de arme adev\rate. În ce
prive[te atitudinea fa]\ de generalul Iosif Iacobici, aici Victor
Sl\vescu atingea un punct extrem de sensibil. Generalul de
divizie Iosif Iacobici avea o preg\tire superioar\ în armele
moderne [i în opera]iile r\zboiului din mi[care, fusese
comandantul {coalei de Înalt Comandament (care preg\tea
316 Radu R. Rosetti, op. cit., p. 127.

317 Ibidem, p. 128.
STOENESCU
ofi]erii superiori pentru func]iile de înalt\ comand\), sub[ef

al Marelui Stat-Major [i secretar de stat în Ministerul
Ap\r\rii. Superior ca preg\tire lui Ion Antonescu, Iosif
Iacobici avea dezavantajul c\, spre deosebire de rezervistul
antantofil abia intrat în politic\, Germania miza pe el.
Dominat de concep]ii moderne [i autor al primului tratat
asupra R\zboiului carelor de lupt\, la competi]ie cu generalul
german Erwin Römmel, generalul de divizie Iosif Iacobici
era marginalizat tocmai pentru c\ se b\nuia, cu temei, c\ este
vizat de germani pentru un viitor rol. Generalul Ion Ilcu[(u),
de[i nu atingea nivelul de preg\tire al lui Ion Antonescu,
fusese cadru didactic la {coala de R\zboi, iar în trecut fusese
membru în Consiliul Na]ional Român de la Viena [i deputat
al Marii Unirii. A afirma despre acest general c\ este dubios,
mai ales dup\ ce fusese numit ministru al Ap\r\rii în 1939,
era absurd, dar cu atît mai mult devenea interesant pentru
Lega]ia german\ de la Bucure[ti. Din p\cate pentru el,
generalul Ilcu[ s-a compromis în cursul anului 1940, cînd,
din postura de ministru al Ap\r\rii, a adus elogii publice
stridente, de ordin propagandistic, lui Carol II, [i steaua lui a
apus rapid. Destinul celor doi generali este important pentru
a c\uta s\ descifr\m felul în care un general în rezerv\ [i
proantantist a ajuns s\ fie nominalizat de Germania pentru
conducerea statului român, în timp ce Germania avea cu totul
alte op]iuni în zona militar\.
În sfîr[it, la 4 aprilie 1940, generalul Ion Antonescu îi face
o vizit\ lui Radu R. Rosetti. Cu aceast\ ocazie el prezint\
academicianului urm\toarea stare a Armatei: „Armata e
nepreg\tit\; singur\ infanteria are armament bun [i complet
(afar\ de tunurile antitanc); fortifica]iile pe frontul de Vest nu
sunt ceva serios; colonelul Vasiliu e un teoretician; celelalte
fortifica]ii sunt inexistente. Crede în izbînda anglo-francezilor.
Dup\ dînsul, nem]ii au acum 181 de divizii [i mai
preg\tesc 20; francezii ar avea 100, iar englezii n-au în
Fran]a decît 16 divizii. La toamn\, anglo-francezii vor avea
o covîr[itoare superioritate aerian\. Se întreab\ ce vrea
ISTORIA
Mussolini? Ce vor ru[ii? Situa]ia intern\ de la noi îl îngrijo-

reaz\, mai ales c\ ea corespunde cu o criz\ extern\ pentru
noi“318. Viziunea generalului Ion Antonescu despre r\zboi
suport\ o observa]ie de fond: el vedea finalul conflictului prin
prisma raportului între num\rul de divizii pe care le aveau
cele dou\ tabere [i estima c\ anglo-francezii vor de]ine în
toamna anului 1940 o superioritate aerian\ covîr[itoare. Este
îngrijor\tor s\ constat\m c\ imaginea „celui mai capabil
general al ]\rii“ despre realit\]ile r\zboiului era complet fals\.
Fran]a [i Anglia nu au putut forma o alian]\ militar\ unitar\
[i, la numai dou\ luni de la aprecierile lui Antonescu, se va
produce dezastrul de la Dunkerque (4 iunie 1940), diviziile
britanice p\r\sind continentul într-una dintre cele mai tragice
retrageri din istoria lor militar\, lipsite complet de ap\rare
aerian\ [i decimate pe litoral [i pe mare în timp ce se refugiau
în b\rci de pescari. Cît despre superioritatea avia]iei franceze
în toamna anului 1940, nici nu se poate comenta.
La 7 aprilie, Rosetti este vizitat de generalul Ilie {teflea.
Acesta îi confirm\ a serie de informa]ii: „}enescu nu e la
în\l]imea situa]iunii, dar ce socote[te el c\ ar fi culmea
nenorocirei ar fi dac\ s-ar amesteca cel de sus [adic\ regele],
cum s-a amestecat în martie 1939, impunînd plas\ri [i
deplas\ri de batalioane. Socote[te pe D. Mota[ ca foarte bun,
tot buni, Florescu [i Iacobici; Ilasievici, foarte slab. Ca [i mine,
crede c\ singurul preg\tit pentru postul de [ef de stat-major
general sau de comandant de c\petenie este I. Antonescu, cu
toate anume defecte. Spune c\ caut\ (sic!) a face s\ intre în
convingerera tuturor c\ oricine d\ înapoi f\r\ ordinul coman-
dantului de c\petenie, trebuie[te împu[cat“319. Asprimea
deciziei din finalul acestui citat î[i avea ra]iunea în una din
problemele generalului Antonescu [i anume punerea la
îndoial\ a autorit\]ii sale de c\tre mul]i generali. Unul dintre
318 Ibidem, p. 137.

319 Ibidem, p. 140.
STOENESCU
pu]inii oameni care-i erau apropia]i suflete[te [i pe care îl va

trimite în postul cheie de la Berlin, generalul Ion Gheorghe,
identific\ cu precizie profilul omului care avea s\ devin\ în
cîteva luni Conduc\torul statului: „Generalul Antonescu
credea sincer în rolul [i chemarea sa istoric\. Este lesne de
în]eles c\ ambi]ia sa era corespunz\tor de mare. Sentimentul
propriei sale valori era justificat, chiar dac\ nu atît în privin]a
intelectual\, cît mai mult în privin]a moral\ [i dinamic\. Înc\
din tinere]e Antonescu era plin de un dispre] aproape suveran
pentru conduc\torii militari [i politici de atunci. F\r\ îndoial\
c\ el s-a ridicat cu mult deasupra sl\biciunilor acelora.
Antonescu a fost un fenomen incontestabil ap\rut în mijlocul
unei societ\]i al c\rei caracter consta, de fapt, în lipsa sa de
caracter“320. Este tot mai evident – pe baza m\rturiilor tot mai
numeroase – c\ generalul Ion Antonescu se impunea mai
degrab\ prin caracter [i prin t\ria cu care rezistase corup]iei
din Armat\ [i din societate. Militarii care îl cuno[teau [i
oamenii politici care îi sprijiniser\ cariera tindeau s\-i
recunoasc\ sau s\-i exagereze meritele militare, dar [i s\
recunoasc\ propria lor neputin]\. În culmea dezastrului
politic [i teritorial al ]\rii, Ion Antonescu se vedea [i era
drept, iar pozi]ia sa era a celui care avusese dreptate. În fa]a
unei crize majore [i extrem de periculoase, tot mai mul]i
actori ai scenei socio-politice române[ti înclinau s\ vad\ în
personalitatea generalului Ion Antonescu o solu]ie pentru
restabilirea ordinii, disciplinei [i for]ei combatante a Armatei,
precum [i un posibil instrument politic. Cel pu]in din
perspectiva voin]ei unite a celor dou\ partide mari, PNL [i
PN}, generalul Ion Antonescu p\rea solu]ia de for]\ pentru
atingerea obiectivului pe care ele nu reu[iser\ s\-l
îndeplineasc\ pe cale politic\: îndep\rtarea regelui sperjur
Carol II. Ei nu au încetat s\ vad\ în el, deficiente conditione,
pe generalul care s\-l r\stoarne pe Carol II, s\ preia conducerea
320 Generalul Ion Gheorghe, Un dictator nefericit: Mare[alul Antonescu,

Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1996, p. 113.
ISTORIA
Armatei pentru a o aduce în stare de lupt\ [i care s\ le ofere lor

puterea politic\, astfel încît tot ei s\ readuc\ ]ara la regimul
parlamentar democratic din trecut. Cum generalul Iacobici, cel
mai capabil militar al momentului, era filogerman, grupul de
presiune politic\ liberalo-]\r\nist nu putea miza pe el. În
schimb, „omul lor“ era antantofil. Proiectele diferite ale
partidelor politice din România [i ale Germaniei în România
nu erau decît prelungiri ale unor proiec]ii total diferite pe solul
r\scolit al ]\rii, expresii ale distan]ei de la fic]iune la realism,
simboluri ale unui conflict de interese – na]ionale [i, respectiv,
interna]ionale – în care Ion Antonescu figura pentru ambele
p\r]i ca simplu instrument.
Din aceste perspective, informa]iile con]inute în jurnalul
lui Ioan Hudi]\, secretar general adjunct al PN} [i urma[
desemnat al lui Iuliu Maniu, vin s\ întregeasc\ reconstituirea
mi[c\rilor politice ale lui Ion Antonescu din anul decisiv
1940, mi[c\ri asupra c\rora nu avem prea multe date. În
prima s\pt\mîn\ a lunii februarie 1940, are loc o întîlnire
între Iuliu Maniu [i generalul Ion Antonescu. „Acesta
[Antonescu, n.a.] continu\ s\ cread\ c\ foarte curînd se va
limpezi situa]ia lui Carol, fie c\ va abdica de bun\ voie, fie c\
va fi silit. Întrebat de Maniu pe ce se bazeaz\ convingerea lui,
Antonescu i-a spus «c\ [tie precis c\ Germania nu e dispus\
s\ colaboreze cu el [i c\ acest lucru va deveni public foarte
curînd».“321 Maniu a b\nuit, cu temei, c\ sursa acestei
informa]ii era ministrul german la Bucure[ti, Fabricius, dar
nu a pus prea mare pre] pe ea, pentru c\ îl considera pe Ion
Antonescu cam fanfaron. La 13 februarie, cu ocazia unei
inform\ri asupra întrevederii Maniu-Antonescu, Ionel Pop,
alt lider PN} [i nepot al lui Maniu, avea s\ declare: „În orice
caz, a[a cum este, nestatornic, tr\snit [i cam l\ud\ros, pe
altul mai bun decît Antonescu noi nu avem. El se bucur\ în
armat\ de reputa]ia unui bun militar [i a unui om integru.
321 Ioan Hudi]\, Jurnal politic (1 ianuarie 1940-6 septembrie 1940), Ed. Insti-
tutului European, Ia[i, 1998, p. 67.
STOENESCU
Noi trebuie s\-l cultiv\m [i s\ nu sc\p\m nici o vorb\ rea

despre el, care ar putea ajunge la urechile lui. Pentru un
tr\snit [i un tic\los ca regele Carol, noi avem nevoie de unul
[i mai tr\snit ca el, pentru a ne sc\pa de dînsul“322. Cu
aceea[i ocazie, s-a aflat c\ pe 11 februarie, la scurt timp dup\
întrevederea cu generalul, Maniu i-a solicitat lui Dinu
Br\tianu „dac\ el n-ar putea g\si printre militarii superiori o
persoan\ mai potrivit\ decît acesta“. Sunt cîteva concluzii de
tras din aceste m\rturii:
La începutul anului 1940, de[i înc\ ofi]er activ al Armatei,
generalul Ion Antonescu avea contacte secrete, neoficiale, dar
[i ilegale cu [eful Lega]iei Germaniei la Bucure[ti. Înc\ nu
[tim dac\ aceste contacte se f\cuser\ printr-o întîlnire direct\
sau dac\ fuseser\ mediate de Veturia Goga, de Mihai
Antonescu sau de altcineva.
Ce [tim cert este c\ a avut cel pu]in o întîlnire la fel de
secret\, neoficial\ [i ilegal\ cu Iuliu Maniu în care i-a încre-
din]at – cu scop politic – informa]ia ob]inut\ de la Fabricius.
La aceast\ dat\, februarie 1940, Iuliu Maniu nu vedea
solu]ia Antonescu, motiv pentru care a apelat la „patronul“
politic al generalului, [eful Partidului Na]ional Liberal, Dinu
Br\tianu, s\ g\seasc\ pe altcineva.
Înc\ de la începutul acestui an, Partidul Na]ional }\r\nesc
ajunsese la concluzia c\ regele Carol II trebuia detronat prin
for]\ [i era în c\utarea unei solu]ii, fie printr-o mare
manifesta]ie popular\, fie printr-o ac]iune din Armat\. La acest
plan, conducerea partidului hot\re[te s\ men]in\ în proiect
rela]iile cu generalul Antonescu.
Dup\ o tentativ\ e[uat\ de a-i contacta pe sovietici prin

intermediul comuni[tilor Lucre]iu P\tr\[canu [i P. Constanti-
nescu-Ia[i – unul dintre ei a informat Siguran]a – liderii
]\r\ni[ti vor încerca s\ foloseasc\, într-un fel destul de vag,
322 Ibidem.
ISTORIA
trecerea lui Ion Mihalache în Frontul Rena[terii Na]ionale,

partidul unic al lui Carol, pentru a determina o revenire la
Constitu]ia din 1923 [i o aducere a PN}-ului la putere,
situa]ie în care renun]au la condi]ia abdic\rii regelui.
Maniu era îns\ cel mai sceptic, dar [i cel mai hot\rît s\
r\stoarne de pe Tron propria sa creatur\. În [edin]a
Biroului Politic din 9 martie 1940, Iuliu Maniu va da un
contur [i mai clar nivelului rela]iei cu generalul Ion
Antonescu: „Am crezut un timp c\ generalul Antonescu va
întreprinde ceva cu ajutorul Armatei, în rîndul c\reia se
bucur\ de un anumit prestigiu. L-am rugat, l-am îndemnat,
i-am asigurat tot sprijinul meu. N-a f\cut nimic, pentru c\ e
neserios, ambi]ios [i nestatornic în idei“323. Aici, opinia lui
Maniu este cumva discutabil\, dar numai din perspectiv\
istoric\ [i din punct de vedere al principiilor democratice pe
care le ap\ra. Ca general al Armatei române, Ion Antonescu
nu putea da un puci, adic\ o lovitur\ de stat militar\, pentru
c\ ar fi înc\lcat toate credin]ele c\rora Antonescu le era
supus. A[a cum îl [tim, a da o lovitur\ militar\, chiar dac\
aceasta ar fi vizat înl\turarea unui rege tic\los, era peste
puterile lui [i `mporiva concep]ei fundamentale despre via]\
[i onoare. Dezv\luirea informa]iei c\ Iuliu Maniu i-a cerut
s\ fac\ un puci, vine înc\ o dat\, [i mai mult, s\ sublinieze
c\ Antonescu a ac]ionat în 6 septembrie 1940 ca civil [i om
politic, avînd în spate o baz\ politic\: intern\, prin sprijinul
PN} [i PNL, [i extern\, prin sprijinul Germaniei. Dar pîn\
acolo, mai este. Pe noi ne intereseaz\ în ce context a ajuns
tocmai el s\ uneasc\ aceste interese, atît de divergente la
începutul anului [i atît de convergente în septembrie.
La sfîr[itul lunii mai, Iuliu Maniu î[i va informa colegii
de partid c\ „la Palat se preg\te[te o alt\ formul\ de guvern,
prezidat de un om acceptat de Fabricius, ca Prezan, Vaida,
Gigurtu sau chiar generalul Antonescu. Acesta a fost întrebat,
323 Ibidem, p. 85.

STOENESCU
chiar ieri diminea]\ [23 mai 1940, n.a.], dac\ ar putea for-
ma un guvern în care s\ intre [i cî]iva legionari, bineîn]eles,
dac\ este agreat de Fabricius“324. Dou\ zile mai tîrziu, prin
intermediul informatorilor s\i, prin]ul Nicolae sau Alice
Sturdza, Maniu afl\ c\ „formula Antonescu a c\zut ieri la
prînz din cauza opozi]iei lui Fabricius“. În aceea[i zi, [eful
PN}-ului se va întîlni cu Antonescu acas\ la Alice Sturdza.
La prima vedere, am fi tenta]i s\ credem c\ respingerea
candidaturii lui Antonescu la func]ia de prim-ministru de
c\tre Fabricius era dictat\ de filoantatismul generalului.
Suntem îns\ l\muri]i tot de Hudi]\, în însemnarea din 29
mai, c\ în]elegerea din acest stadiu între Antonescu [i
Fabricius a c\zut din cauza faptului c\ Germania nu
garanta grani]a de Est a ]\rii. Nici nu avea cum, deoarece
semnase Protocolul secret adi]ional al Pactului Ribbentrop-
Molotov.
În acest moment, atît liderii PN}, cît [i Antonescu, la

fel ca [i regele Carol II au avut convingerea c\ Acordul
semnat la 23 august 1939 între URSS [i Germania nazist\
con]inea [i o prevedere secret\ pentru ocuparea Basa-
rabiei de c\tre sovietici.
Faptul arunc\ o lumin\ decisiv\ asupra comediei jucate

de Carol II în Consiliul de Coroan\ care a cedat provinciile
de Est ale ]\rii. În acela[i context, cunoscînd din timp
realitatea, Ion Antonescu nu putea accepta preluarea unui
guvern care s\ cedeze în fa]a agresiunii sovietice. În
complexitatea [i întortocherea gîndirii sale, Antonescu vedea
totu[i clar c\ solu]ia c\utat\ de Carol [i Fabricius împreun\,
prin cooptarea legionarilor lui Horia Sima la guvern, era o
formul\ progerman\, care s\ înghit\ f\r\ nici o reac]ie
pierderile teritoriale în favoarea URSS, dar s\ men]in\
324 Ibidem, p. 165.

ISTORIA
influen]a german\ la conducerea statului. În fond, trebuie s\-[i

fi pus o întrebare elementar\: ce vine dup\? ce se va întîmpla
cu guvernul [i cu România dup\ o astfel de c\dere? În nici un
caz el nu putea supravie]ui. De aceea, Antonescu va c\uta în
urm\toarele luni o [i mai mare apropiere [i colaborare cu
partidele mari. În lunile dinaintea loviturii sale de stat, Ion
Antonescu se va g\si în fa]a unor alternative politice destul de
sub]iri. Pe de o parte, leg\turile sale principale cu liberalii se
vor dovedi inutile, dualitatea T\t\rescu-Dinu Br\tianu
sl\bind prestigiul partidului [i unitatea sa de ac]iune. Poate
din acest motiv, PNL intr\ în aceast\ perioad\ într-o stare de
letargie [i, în bun\ m\sur\, la remorca lui Maniu. Pe de alt\
parte, toate însemn\rile apropia]ilor lui Iuliu Maniu
demonstreaz\ c\ acesta avea o p\rere foarte proast\ despre
general [i nu miza pe el. Dup\ pierderea Basarabiei [i a nordului
Bucovinei, mai mul]i lideri politici, între care [i Maniu, au
solicitat pe 3 iulie 1940 o audien]\ la rege. Politicienii i-au
cerut lui Carol s\ nu renun]e la garan]iile franco-britanice,
mobilizarea general\, masarea trupelor la grani]a cu Ungaria
[i revenirea la sistemul democratic parlamentar. Carol II i-a
refuzat categoric, hot\rît s\ mearg\ pîn\ la cap\t pe cartea
Germaniei. Furios pe suveran, Maniu le va spune colegilor
s\i de partid: „R\sturnarea acestui nemernic de pe Tron n-o
poate face decît un general, sprijinit de o unitate militar\ [i
acest general nu-l v\d“. Atunci, Nicolae Lupu a pronun]at
numele generalului Antonescu. „E un om neserios – a replicat
atunci Iuliu Maniu – foarte ambi]ios [i mie nu-mi inspir\
încredere; în timpul din urm\, am impresia c\ el [i-a f\cut
unele rela]ii printre legionari [i c\ s-a v\zut cu Fabricius în
cîteva rînduri.“325
Interven]ia partidelor era tardiv\. De la 27 iunie, Basarabia
[i nordul Bucovinei erau ocupate de URSS printr-o
agresiune militar\ la care România nu a r\spuns, regele
325 Ibidem, p. 227.

STOENESCU
Carol II [i cî]iva politicieni din Consiliul de Coroan\

tr\dîndu-[i ]ara. Spre deosebire de liderii partidelor politice,
generalul Ion Antonescu ac]ionase deja. El i-a cerut regelui,
înc\ de la sfîr[itul lunii iunie, o audien]\ cu inten]ia de a-i
depune un memoriu de protest. Nu a reu[it s\-l termine,
atunci cînd evenimentele i-au luat-o înainte [i s-a produs
pierderea teritorial\ din Est. Audien]a a fost fixat\ pentru
diminea]a de 1 iulie, dar, venind la Palat, Antonescu a fost
chestionat, conform protocolului, asupra con]inutului
audien]ei de c\tre Ernest Urd\reanu. Exasperat, generalul
va pleca strigînd: „}ara se pr\bu[e[te [i dv. v\ ]ine]i de
protocol!“ Aflînd, Carol II îl cheam\ înapoi în dup\-amiaza
aceleia[i zile. El va nota în jurnalul s\u: „Dup\ declara]ii de
devotament [i asigurarea c\ nu are nici o leg\tur\ cu
legionarii îmi spune c\ ]ara este în pragul dezastrului, c\
armata este complet demoralizat\ [i dezorganizat\ [i c\
trebuie rapid f\cut ceva spre a pune lucrurile în mîn\. Cam
în alte cuvinte, dore[te s\ se fac\ un guvern cu el [i cu
b\trînii“326. Ceea ce se dovede[te interesant în dialogul
dintre suveran [i general, dincolo de dramatismul situa]iei,
este c\, la o prezentare din partea lui Carol a condi]iilor în
care s-a produs cedarea Basarabiei, Ion Antonescu accept\
ideea ced\rii, dar opineaz\ c\ trebuia procedat altfel:
„Majestate, trebuia, cel pu]in, s\ se pun\ condi]ii ca cedarea
s\ se fac\ în termen mai lung, în 20 de zile, de exemplu, în
loc de patru, adic\ în ordine, cu socoteal\, în a[a fel încît
nici moralul armatei s\ nu sufere, nici pierderi mari de
materiale s\ nu avem“327. Ne întreb\m cu justificat\
surprindere ce anume l-a f\cut pe generalul patriot s\ fie atît
de conciliant în fa]a acestei catastrofe? Un posibil r\spuns
ar fi dezv\luirea de c\tre Carol II a presiunilor exercitate de
Lega]ia german\ de la Bucure[ti, surs\ [i a sprijinului
326 Gheorghe Buzatu, Mare[alul Antonescu, vol.1, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990,
Cronologie XIX.
ISTORIA
acordat lui. Într-un volum ap\rut recent, doi istorici îl indic\

pe Ion Antonescu drept negociator în Italia al ced\rii c\tre
Ungaria a unei fî[ii din teritoriul Transilvaniei, dar probabil
c\ este o confuzie a autorilor cu fostul ministru de Externe,
Victor Antonescu328.
Pentru a în]elege cît mai bine c\ cedarea teritoriilor din
1940 a reprezentat un act de înalt\ tr\dare, ne vom opri cu
analiza asupra unui aspect aparent tehnic, dar nu mai pu]in
important. În acest loc se deschide posibilitatea studierii unei
motiva]ii mult mai serioase [i credibile a conflictului Ion
Antonescu-Carol II. Este vorba despre un secret de stat, care
îi unise în trecut pe cei doi, dar fusese [i cauza desp\r]irii lor.
În urm\ cu aproape un deceniu, în 1993, doi ofi]eri superiori
ai Armatei române publicau la Editura Academiei de Înalte
Studii Militare un volum dedicat carierei militare a mare-
[alului. Tirajul redus [i absen]a unei difuz\ri publice au f\cut
ca informa]ii [i comentarii interesante s\ nu ajung\ la cititor
[i s\ nu fie folosite de istorici. Generalul Mircea Agapie [i
c\pitanul de rangul 1 Jipa Rotaru arat\ c\, în afara planific\rii
curente a ap\r\rii pentru anul 1934, generalul Ion Antonescu,
[ef al Marelui Stat-Major în acel moment, întocmise [i un plan
suplimentar de ap\rare, codificat „Bogdan“. „În esen]\, acesta
lua în considerare o ac]iune contra Ungariei (în eventualitatea
declan[\rii de c\tre aceasta a unei agresiuni) în cadrul
conven]iilor militare în vigoare [i presupunea o siguran]\
oarecare de neutralitate pe celelalte fronturi.“329 Ion
Antonescu punea problema ca, în cazul unui atac al Ungariei
la grani]a de vest, România s\-[i asigure prin diploma]ie
neutralitatea la celelalte grani]e pentru a putea declan[a o
328 Corneliu Mihail Lungu, Ioana Alexandra Negreanu, România în jocul

Marilor Puteri (1939-1940), Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2000, p. 226 (v. [i
„Indice antroponimic“, p. 543).
329 Mircea Agapie [i Jita Rotaru, Ion Antonescu. Cariera militar\.
Scrisori inedite, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucure[ti,
1993, p. 36.
STOENESCU
opera]ie de contraofensiv\, cu ducerea luptelor pe teritoriul

ungar [i ocuparea Budapestei330. Pentru opera]ionalizarea
acestui plan, Marele Stat-Major a elaborat Directiva nr. 1 a
Armatei de Vest [i Instruc]iunile privitoare la intrarea în
dispozitiv a acesteia, precum [i planul de dotare a trupelor.
Mai mult decît atît, generalul Ion Antonescu a condus
Conferin]a de la Bucure[ti a Statelor-Majore ale ]\rilor din
Mica În]elegere, unde s-a convenit întocmirea proiectului de
opera]ii nr. 4 C.G., unde C.G. însemna „conflict generalizat“.
El pornea de la premisa „c\ Ungaria constituia în strategia
Germaniei fasciste (sic!) un stat-satelit ce putea fi întrebuin]at
pentru a lovi din spate (pe) oricare dintre ]\rile Micii
În]elegeri la momentul considerat a fi oportun, pentru
dezl\n]uirea unei agresiuni a celui de-al treilea Reich în estul
[i sud-estul Europei“331. Toate conducerile armatelor statelor
Micii În]elegeri vedeau în Ungaria pionul expansiunii ger-
mane în Europa central\ [i estic\ [i distrugerea acestui focar
agresiv devenea un obiectiv comun. Planul pornea de la
presupunerea c\ Ungaria va ataca din spate Cehoslovacia
sau Iugoslavia în momentul unei invazii germane asupra
acestor ]\ri, rolul României fiind acela de a zdrobi rapid
Ungaria în timp ce for]ele acesteia sunt angajate în
agresiunea asupra Cehoslavaciei sau Iugoslaviei. Armata de
Transilvania a României a avut întotdeauna capacitatea de a
conduce singur\ lupta pîn\ la Budapesta, beneficiind doar de
sprijin logistic de la Bucure[ti. Atît Ungaria, cît [i Germania
au cunoscut acest plan [i de aceea Hitler a c\utat s\ nu
implice armata lui Horthy în invaziile sale din Centrul Europei,
330 Este doar o coinciden]\ c\ în acela[i an, 1993, un ofi]er superior al

Cursului în profil unic al A.Î.S.M î[i întocmea lucrarea de absolvire cu
aceea[i tem\, stîrnind o furtun\ la conducerea Academiei infestate cu fo[ti
activi[ti de partid. Interven]ia unui profesionist, marele pedagog col. T\icu]oiu,
va atrage aten]ia „speciali[tilor“ c\ proiectul fusese abordat în trecut chiar de
Antonescu.
331 Mircea Agapie [i Jipa Rotaru, op. cit., p. 38.
ISTORIA
cu toate c\ Horthy a insistat mereu s\ intervin\, [i chiar a

f\cut-o, pentru a-[i asigura preluarea unor teritorii str\ine de
la vecini. Partea [i mai interesant\ a proiectelor de ap\rare
ale lui Ion Antonescu este aceea în care observ\m c\ nici
chiar el nu punea mare pre] pe eficacitatea ap\r\rii comune.
De aceea, pentru Planul de campanie pe 1935 el a prev\zut
[i situa]ia în care România trebuie s\ se apere singur\ împo-
triva atacului simultan pe trei direc]ii strategice – dinspre
Ungaria, dinspre URSS [i dinspre Bulgaria. Au fost pre-
v\zute trei situa]ii: 1. Acoperirea grani]elor de sud [i vest [i
ducerea luptei contra URSS (Planul „Mircea“). 2. Acoperirea
grani]elor de sud [i est [i ducerea luptei contra Ungariei (Planul
„Mihai“), la care se ad\uga Planul „Basarab“, care proiecta
ocuparea Ungariei, în cazul în care la celelalte frontiere nu
exist\ pericolul de conflict. 3. Acoperirea grani]elor de est [i
vest [i ducerea luptei cu Bulgaria (Planul „Rare[“)332. În plus,
planul cel mai important elaborat de generalul Ion Antonescu
rezolva, pe hîrtie, situa]ia cea mai grea: rezisten]a statului
român la o agresiune venit\ simultan din partea URSS, Ungariei
[i Bulgariei. Acest plan, numit „Traian“, era cel care trebuia
folosit în 1940. Carol II [tia de el. Pentru asta se deplasa foarte
des în 1934 la Marele-Stat Major, unde Ion Antonescu îi f\cea
prezent\ri detaliate ale planurilor de opera]ii. Dup\ întocmirea
tuturor acestor planuri de ap\rare, Antonescu a descris [i ne-
voile de dotare ale Armatei pentru a putea asigura în practic\
ap\rarea ]\rii. Aici s-a lovit de afacerile regelui [i a intervenit
ruperea brusc\ a rela]iilor între Carol II [i [eful Marelui
Stat-Major. Pentru acela[i motiv, Ion Antonescu era îndrept\]it
s\ considere atitudinea regelui Carol II în 1940 drept înalt\
332 Ibidem, p. 37. (Prin „acoperirea grani]ei“ se în]elege opera]iunea militar\

de ap\rare a unei frontiere de stat, blocarea inamicului [i împiedicarea
p\trunderii acestuia spre interior, cu scopul de a asigura posibilitatea de
trecere la contraofensiv\ atunci cînd statul înainteaz\ cu procedurile de
mobilizare, deplasare a for]elor [i rezolvare a problemelor diplomatice. Ea
se va aplica la grani]ele de est [i de vest [i în timpul revolu]iei din
decembrie 1989).
STOENESCU
tr\dare, [tiind bine amîndoi c\ se putea rezista contra

agresiunii sovietice. Ajutat de un alt tr\d\tor, generalul Florea
}enescu, Carol II a jucat comedia Consiliului de Coroan\.
Acest secret de stat, dac\ nu-l [tiau doar Antonescu [i
regele, oricum îl [tiau foarte pu]ini. De aceea, discu]ia din
timpul audien]ei din 1940 trebuie s\ fi fost extrem de
violent\. Ion Antonescu nu era omul care s\ se lanseze în
aventuri, astfel c\, în acele momente, centrul de greutate al
demersurilor f\cute de Antonescu s-a g\sit în cererea de a i se
încredin]a guvernul. Acum exist\ [i o ra]iune pentru acest
demers extravagant: punerea în aplicare a planurilor de
ap\rare a ]\rii întocmite de el, astfel încît s\ nu se produc\
alte ced\ri de teritorii. Cum vom vedea mai jos, acest demers
lumineaz\ o serie de m\rturii pe care le avem [i nu le
explic\m pîn\ acum decît prin ostilitatea sau frica lui Carol II
fa]\ de Ion Antonescu. Cunoa[team acum c\ Antonescu
scrisese ini]ial un memoriu, pe care nu l-a terminat, [i c\ a
înaintat regelui o scrisoare – a[adar, un alt document decît
memoriul – care sugera un singur lucru: predarea puterii
executive în mîna sa. „Acum trebuie s\ ne întreb\m: ce
facem?; [i avem datoria s\ strîngem rîndurile. Abandon\m
totul [i ne r\fuim între noi? ori încerc\m chiar [i imposibilul?
Aceasta trebuie s\ facem; opera va fi grea, dar nu imposibil\.
Trebuie s\ o încerc\m. [...]. În fa]a catastrofei, am uitat totul.
Sunt gata s\-mi dau concursul, dar la atitudine cinstit\,
trebuie s\ mi se r\spund\ cu atitudine cinstit\. Nu m\ voi
r\zbuna [i nu voi r\zbuna pe nimeni. Voi încerca numai s\
salvez ce mai este cu putin]\ de salvat din Coroan\, din
ordine [i din grani]e.“333 A[adar, dac\ memoriul neterminat
era un protest, scrisoarea era, de fapt, o cerere. Ea se întemeia
pe angajamentul lui Ion Antonescu de a ap\ra grani]ele de
vest [i sud, împotriva unui atac militar care s\ sprijine
preten]iile teritoriale ale Ungariei [i Bulgariei. Cererea de
333 Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, pp. 53-54.

ISTORIA
încredin]are a guvernului avea drept scop ap\rarea

militar\ a Transilvaniei [i Cadrilaterului.
Textul cererii ne oblig\ la cîteva concluzii nuan]ate, care
se desprind prin logic\ de imaginea propagandistic\ în care
Antonescu este prezentat ca adversarul intransigent al
regelui, ca acuzatorul nedispus la concesii. Cel pu]in pentru
începutul lunii iulie, Ion Antonescu nu arat\ inten]ia de
detronare a lui Carol II [i, în al doilea rînd, nu pare a juca pe
c\r]ile partidelor politice, ci pe cartea sa. Pare mai degrab\
convins c\ a venit momentul lui. El d\ asigur\ri de
devotament fa]\ de rege [i arunc\ vina pe „for]ele oculte“ din
anturajul s\u, apel transparent la rolul nefast jucat de camaril\
în pr\bu[irea ]\rii. De altfel, în mai toate demersurile sale la
suveran, Ion Antonescu va începe prin a prezenta istoricul
pr\bu[irii [i va continua prin a-i ar\ta regelui c\ l-a prevenit
în numeroase ocazii. De altfel, conform relat\rii lui
Antonescu, ultima audien]\ s-a terminat cu urm\torul schimb
de replici: „(Carol): Ai fost întotdeauna foarte brutal cu
mine! (Antonescu): Poate brutal, da, Majestate, dar
întotdeauna loial [i sincer“. De[i scena a fost ridiculizat\ de
unii autori, datorit\ patetismului desuet [i izului de ridicol pe
care îl degaj\, reg\sim în aceast\ scurt\ secven]\ de dialog [i
comportamentul feminin al regelui – invocat de Argetoianu [i
Pamfil {eicaru în amintirile lor – [i fanfaronada generalului
Antonescu, evocat\ de mai to]i cei care l-au cunoscut. Ne
putem îns\ imagina, f\r\ s\ fabul\m prea mult, c\ Antonescu
l-a acuzat „brutal“ de înalta tr\dare de ]ar\. Ie[irea lui
Antonescu, în care putem vedea [i rezultatul combina]iei sale
politice cu partidele, nu putea avea alt rezultat decît o dare
afar\ din Armat\ a generalului. Cu toate asigur\rile de
loialitate, decizia de arestare [i izolare a lui Ion Antonescu la
m\n\stirea Bistri]a a fost luat\ de Carol II dup\ ce s-a convins
sau a fost convins de anturaj c\, dincolo de cererea personal\
de a i se încredin]a guvernul, generalul este exponentul
for]elor politice interne [i externe care îi puneau în pericol
Tronul. Ion Antonescu ne d\ solu]ia exact\ a motivului
STOENESCU
pedepsirii sale de c\tre rege cu atîta violen]\. Dup\ primirea

mandatului, omul de încredere al lui Antonescu, Rio[anu –
infiltrat de general în rîndurile legionarilor – îi va cere s\ se
întîlneasc\ în ascuns cu Horia Sima. Întîlnirea a avut loc într-o
cas\ conspirativ\, pe care Antonescu nu o cuno[tea, [i a fost
dominat\ de un dialog identic celui purtat în trecut cu
Codreanu: generalul îi cerea s\ nu mai agite apele, pentru c\ nu
e preg\tit s\ ia puterea, iar Horia Sima îi r\spundea: „Dvs. ave]i
s\ fi]i“. În final, Horia Sima î[i va informa leg\tura sa
superioar\ informativ\, pe Moruzov, asupra acestei întrevederi,
„turnîndu-l“ practic pe general la regele Carol. Suveranul a
crezut atunci c\ nu este vorba doar de salvarea statului, ci [i de
detronarea lui. Acesta ar fi motivul real al sanc]iunii.
Oricum, este de subliniat c\ în tot acest demers
complicat, Ion Antonescu s-a comportat ca un om politic cu
pu]in\ experien]\. Nefiind versat [i tic\los, a pus interesul
statului deasupra aspira]iilor personale, ceea ce l-a f\cut
vulnerabil în fa]a lui Carol. Pe de alt\ parte, este incontestabil
c\, de[i nu condusese niciodat\ o unitate militar\ în lupt\ –
cum am ar\tat în detaliu în cartea mea Armata, mare[alul [i
evreii – Ion Antonescu era un as al planific\rii pe hart\ a
opera]iilor militare de anvergur\, ceea ce nu-i diminueaz\ cu
nimic valoarea. Ace[ti oameni se numesc strategi.
Aici, analiza situa]iei de criz\ care a dus la lovitura de
stat din 2-14 septembrie 1940 trebuie s\ reintre în planul
cronologic. Audien]a generalului Ion Antonescu a avut loc la
1 iulie [i nu a avut consecin]e imediate, regele p\rînd a
ignora solicit\rile patetice ale militarului. Dup\ dou\ zile
îns\, la 3 iulie, a[a cum am ar\tat, prime[te cererea de
audien]\ a liderilor partidelor politice. Ea trebuie s\ fi avut
leg\tur\ cu decizia regelui din acea diminea]\ de a forma un
guvern Gigurtu împreun\ cu legionarii. Invita]i la Palat,
politicienii sunt ruga]i s\ a[tepte, suveranul între]inîndu-se cu
[eful Lega]iei germane la Bucure[ti, Wilhelm Fabricius.
Motivul amîn\rii întîlnirii cu politicienii era dublu: aflarea
pozi]iei Germaniei fa]\ de inten]ia numirii noului guvern [i
ISTORIA
credin]a regelui c\ liderii partidelor au venit pentru a-i acorda

sprijinul, în acel moment de criz\ grav\, prin acceptarea
form\rii unui guvern de uniune na]ional\, tot sub conducerea
lui Gigurtu [i cu legionarii în solu]ie. Cînd a ie[it din
întîlnirea cu Fabricius, Carol, „ro[u [i congestionat“, va avea
parte de un nou [oc, liderii partidelor f\cîndu-i un aspru
rechizitoriu. Nici vorb\ s\-[i strîng\ rîndurile cu el [i cu
Gigurtu, cum propusese mai devreme Antonescu. Pe acest
fond tensionat, Carol II va ordona cenzurarea ac]iunilor
publice ale liderilor politici [i re]inerea generalului Ion
Antonescu în domiciliu for]at, atunci cînd afl\ c\ a avut o
întrevedere secret\ cu Horia Sima. Nu [tim în ce m\sur\
Antonescu a vorbit acolo despre detronarea regelui sau Sima
a pus ceva de la el, ca orice informator patentat. Aici,
conform m\rturiei valoroase a Sabinei Cantacuzino, s-a
produs un decalaj în timp, fa]\ de amintirea clasic\ a
incidentului. Conform fiicei lui Ion C. Br\tianu, generalul
Antonescu a fost mai întîi consemnat la domiciliul s\u din
Predeal, în ziua de 4 iulie 1940. Ea ne informeaz\ c\ la 4 iulie
Dinu Br\tianu a protestat la Ministerul de Interne: „Mai v\
atrag luare-aminte asupra gre[ealei de a aresta pe generalul
Antonescu, ofi]erul nostru de frunte, în împrejur\rile de fa]\.
Îi crea]i o aureol\ [i revolta]i întreaga Armat\“334.
Pre[edintele PNL vedea lucid situa]ia, decizia regelui Carol II
de a-l ostraciza pe nervosul general aducînd personalitatea lui în
pozi]ia de principal opozant, f\r\ ca acest lucru s\ se fi conturat
în planul realit\]ii. Am\nuntele acelor zile de la începutul lunii
iulie arat\ c\ mi[c\rile regelui au fost, pe rînd: respingerea
demersului partidelor politice (3 iulie), formarea guvernului
Ion Gigurtu (3 iulie, dup\-amiaz\), re]inerea generalului Ion
Antonescu în domiciliu for]at la vila sa de la Predeal (4 iulie),
arestarea [i deportarea la m\n\stirea Bistri]a, jud. Vîlcea
(9 iulie, diminea]a) [i trecerea sa în rezerv\ (12 iulie).
334 Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei Ion. C. Br\tianu, vol. 2, Ed. Albatros,
Bucure[ti, 1996, p. 287.
STOENESCU
Scena arest\rii lui Antonescu este relatat\ de Sabina

Cantacuzino cu dramatism: „La 9 iulie, la Predeal, orele 6,
generalul Antonescu este vizitat de procuror [i pretor ca s\-l
aresteze. Le cere mandatul de arestare; r\spund c\ dup\ noua
legisla]ie nu se mai d\ mandat, ci numai ordin. Refuz\ a se
supune [i se retrage pentru a-[i face toaleta. Peste o or\
coboar\ [i g\se[te un ofi]er [i 4 jandarmi, care reprezentau
for]a armat\ destinat\ s\ execute ordinul ministrului. Se urc\ –
nu cum fusese invitat în auto-ul jandarmilor, de teama unui
asasinat – ci într-al procurorului [i pornesc urma]i de auto-ul
lui cu doamna Antonescu [i Mihai Antonescu, aflat la
Predeal, [i de un auto cu servitoarele. La Sinaia, cortegiul
oficial se opre[te [i le face semn s\ treac\ înainte. Se supuse,
dar cînd se uit\ înapoi, cele dou\ auto-uri nu se mai
vedeau“335. Generalul fusese r\pit. Speria]i, Maria Antonescu
[i Mihai Antonescu se gr\besc spre Bucure[ti, pentru a-l
alerta pe prim-ministrul Gigurtu, prieten cu Antonescu.
Acesta nu [tia nimic de arestarea generalului, se intereseaz\
[i afl\ c\ arestarea se f\cuse „din înalt ordin direct“. În acest
loc, mai multe surse vorbesc despre inten]ia lui Carol II de a-l
asasina pe Ion Antonescu. Cunoscînd caracterul sanguinar al
regelui [i antecedentele sale criminale – I.G. Duca;
conducerea legionar\ în frunte cu Corneliu Z. Codreanu;
sutele de legionari asasina]i dup\ eliminarea C\pitanului; alte
sute de legionari asasina]i dup\ dispari]ia lui Armand
C\linescu; b\nuiala c\ din ordinul s\u a fost otr\vit Nae
Ionescu – apropia]ii lui Antonescu au încercat s\ fac\ o cît
mai mare agita]ie în jurul incidentului. Mihai Antonescu l-a
contactat pe prim-consilierul Lega]iei germane, Gerhard
Stelzer: „El m-a rugat, m-a implorat chiar, s\ intervin în
numele reprezentan]ei germane la rege în favoarea generalului
arestat, deoarece acesta, prezentat de Mihai Antonescu ca
«singura speran]\ a na]iunii române», era în pericol de a fi
335 Ibidem.
ISTORIA
lichidat. Mihai Antonescu era adînc mi[cat, în timp ce adresa

aceast\ rug\minte, repetînd mereu c\ numai generalul
Antonescu ar fi fost în stare s\ salveze România [i s-o
conduc\ în strîns\ alian]\ cu Germania. Ca motiv al arest\rii
el invoca faptul c\ generalul era considerat de rege ca fiind
cel mai de temut adversar politic“336. La acea dat\, 4 iulie
1940, Lega]ia german\ tr\ia satisfac]ia numirii guvernului
filogerman Gigurtu [i rela]ia sa cu regele Carol II nu
cuno[tea un conflict deschis. Prim-consilierul Stelzer s-a
ar\tat destul de rezervat fa]\ de cererea lui Mihai
Antonescu, dar a hot\rît s\-l informeze pe Fabricius asupra
cazului. {eful Lega]iei l-a sunat pe mare[alul Palatului,
Ernest Urd\reanu, [i s-a interesat, cu titlu privat, ce se
întîmpl\ cu generalul Antonescu. Carol II face o criz\, dar
le comunic\ germanilor c\ via]a lui Antonescu nu este în
pericol. Prim-consilierul Stelzer a r\mas convins c\
tentativa de asasinare a generalului a fost real\: „Forma în
care a fost f\cut\ aceasta comunicare ducea la concluzia c\
b\nuiala generalului c\ va fi lichidat a fost de la început
justificat\“337. Al]i apropia]i ai lui Ion Antonescu au
ac]ionat în alte locuri: „În timp ce Mihai Antonescu se adresa
ministrului plenipoten]iar Fabricius, Mircea Cancicov, fostul
ministru al economiei, [i generalul Rozin, l-au rugat pe
îns\rcinatul special cu probleme economice, dr. Hermann
Neubacher, s\ intervin\ pentru salvarea «celui mai bun
b\rbat al na]iunii». Neubacher, care nu [tia de ac]iunea
paralel\ a ministrului plenipoten]iar Fabricius, a f\cut la
rîndul s\u, din proprie ini]iativ\, un demers particular,
rugîndu-l pe generalul Dombrovschi, primar general al
Bucure[tiului, s\-i aduc\ la cuno[tin]\ lui Urd\reanu
p\rerea sa, a lui Neubacher, c\ un «accident întîmplat
336 Rolf Pusch/Gerhard Stelzer, Diploma]i germani la Bucure[ti, Ed. All,
Bucure[ti, 2001, p. 122.

337 Ibidem.
STOENESCU
generalului Antonescu ar face o impresie foarte proast\ la

Cartierul General german»“338.
S\ nu trecem cu u[urin]\ peste acest am\nunt! Cum adic\
„o impresie foarte proast\ la Cartierul General german“?
Hermann Neubacher introduce aici, pentru prima oar\, ideea
unui interes direct militar al structurii superioare de comand\
militare a Germaniei asupra generalului Ion Antonescu.
Concluziile pe care le putem trage din aceast\ interven]ie sunt
c\ atît germanii, cît [i Carol II, mizau pe un conflict armat cu
URSS, c\ toate ced\rile acceptate de Carol erau legate de
aceast\ perspectiv\ [i c\, în mod fundamental, b\t\lia
politicii germane în România nu se ducea în jurul întreb\rii
ce?, ci în jurul întreb\rii cine?. De aici putem extrage [i o
ra]iune pentru insisten]a cu care a c\utat partea sovietic\ s\
afle în timpul Procesului de la Nürnberg de cînd dateaz\
preg\tirile Germaniei pentru atacarea URSS, precum [i
insisten]a cu care au c\utat s\ afle anchetatorii sovieticilor de
la Bucure[ti de la ce dat\ [tia Antonescu de atacul asupra
Uniunii Sovietice. Ei încercau, de fapt, s\-[i justifice
propriile preg\tiri de r\zboi [i agresiunile repetate, împotriva
Finlandei, Poloniei [i României, printr-o „m\sur\ de
prevenire“. Marile Puteri occidentale au înghi]it g\lu[ca asta.
Dar observa]ia cea mai interesant\ este tot a prim-con-
silierului Stelzer: „Insolitul imixtiunii germane în aceast\
afacere rezid\, înainte de toate, în aceea c\ pe atunci
generalul Antonescu n-avea înc\ nici o însemn\tate politic\
pentru Germania“339. O explica]ie plauzibil\ s-ar g\si într-o
observa]ie, care nu poate fi niciodat\ întîmpl\toare, a prin-
cipesei Martha Bibescu în Jurnalul ei. Referirile la „cazul
Antonescu“ au o doz\ de ciud\]enie, deoarece sunt datate
surprinz\tor. În consemnarea din 5 iunie 1940 – a[adar, cu o
338 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol [i Mare[alul Antonescu.

Rela]iile germano-române (1938-1944), Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1994,
p. 110.
339 Rolf Pusch/Gerhard Stelzer, op. cit., p. 123.
ISTORIA
lun\ înainte de arestare – Martha Bibescu evoc\ vizita pe care

i-a f\cut-o doamna Fabricius, so]ia [efului Lega]iei germane,
[i îngrijorarea acesteia pentru soarta generalului Ion
Antonescu: „În afar\ de so]ul meu, ar trebui ca cineva de pe
aici, o voce apar]inînd acestei ]\ri, s\-l avertizeze pe rege c\
nu face bine vrînd s\-l lichideze pe Antonescu. Va avea
nevoie de Armat\ [i Antonescu e singurul general bun de
care dispune. Acum e din nou la închisoare. E absurd. Armata
se va r\zvr\ti. Dac\ vrea cu adev\rat s\-l ucid\ pe Antonescu,
regele se lipse[te exact de instrumentul care-i va fi necesar
pentru a ]ine în mîn\ Armata“340. Ciud\]enia acestei con-
semn\ri vine [i din faptul c\, `ntrebat\ fiind de principes\
care sunt motivele tentativei de asasinat, doamna Fabricius va
preciza ac]iunea politic\ ilegal\ a generalului: „Mi se pare c\
generalul Antonescu a luat prînzul cu Maniu [i cu Stelian
Popescu [i c\ l-au vorbit de r\u pe rege“341. Analiza acestor
informa]ii, atît de interesante, are nevoie de o sistematizare:
Este posibil\ o confuzie de datare din partea principesei
[i s\ fie vorba de 5 iulie, nu de 5 iunie, fapt care s-ar explica
ori printr-o gre[eal\ de redactare înaintea public\rii, ori prin
transcrierea post factum a amintirilor pe caiete, de pe file
separate.
În consemnare intervin cel pu]in trei informa]ii inexpli-
cabile, pentru data de 5 iunie: c\ Antonescu ar fi din nou în
închisoare (nu cunoa[tem alte arest\ri [i închideri ale gene-
ralului), c\ regele voia cu o lun\ în urm\ s\-l asasineze [i
c\ Wilhelm Fabricius ar fi atras deja aten]ia regelui asupra
importan]ei generalului (Lega]ia neag\ acest lucru, înainte
de 4 iulie).
În al treilea rînd, rela]ia Fabricius-Antonescu se
dovede[te a fi foarte timpurie (a[a cum anun]\ mereu Ioan
Hudi]\ în Jurnalul lui), iar rezervele germanilor, relativa
340 Martha Bibescu, Jurnal politic (1939-1941), Ed. Politic\, Bucure[ti,
1979, p. 179.
341 Ibidem, p. 180.
STOENESCU
surpriz\ [i aparentul dezinteres nu au fost decît un joc

actoricesc, menit s\ sublinieze neinterven]ia Germaniei în
probleme interne ale României, dar [i s\ mascheze realitatea
c\ aducerea lui Ion Antonescu la conducerea statului a fost
o crea]ie a Germaniei naziste.
În cazul unei erori de datare, relatarea se leag\, firesc, cu
celelalte informa]ii, dezv\luid îns\ [i o cauz\ posibil\ a
arest\rii [i inten]iei de asasinat: generalul Ion Antonescu
conspira împreun\ cu Maniu [i acela[i Stelian Popescu (din
vechea echip\ a lui Titulescu), la fel de toxic\ pentru rege ca
[i în]elegerea cu Horia Sima.
În mod cert, regele Carol II nu era un prost. El a în]eles
c\, din to]i inamicii care complotau s\-l detroneze, numai
generalul Antonescu putea fi un pericol, din momentul în
care guvernul Gigurtu adusese legionarii la Putere,
înpiedicînd astfel o lovitur\ dat\ de cel\lalt adversar
periculos, Horia Sima. Iuliu Maniu sau Dinu Br\tianu p\reau,
în continuare inofensivi.
Aici este locul s\ punem în discu]ie [i ipoteza ca afirma]iile
lui Iuliu Maniu despre Ion Antonescu – „nesigur“, „neserios“,
„instabil“ etc. – s\ fi avut acela[i rol diversionist, cu scopul de
a abate aten]ia de la principalul instrument al detron\rii. Era în
spiritul perfect al iezuitului Maniu, tipic pentru felul lui ascuns,
pref\cut, dar [i inteligent de a face jocul politic. Dac\ lucrurile
stau a[a, atunci aceast\ manevr\ subtil\ ar fi singura în care un
proiect al lui Maniu s-a îndeplinit.
În sfîr[it, cunoscînd natura criminal\ a regelui Carol II nu
putem exclude inten]ia de a elimina un martor greu al
atitudinii sale de înalt\ tr\dare.
Generalul a fost dus la m\n\stirea Bistri]a. Ion Antonescu

va sta acolo pîn\ la 27 august, cînd se spune c\ a evadat. În
realitate, regele Carol II hot\rîse eliberarea sa, la insisten]ele
grupului de presiune Fabricius-Neubacher, condi]ionîndu-i
eliberarea de stabilirea în domiciliu for]at din nou la Predeal.
În afar\ de vizitele so]iei sale, Antonescu primise la Bistri]a
ISTORIA
diferi]i emisari ai partidelor [i pe Mihai Antonescu, ales s\ ]in\

leg\tura cu Fabricius, fostul general devenind subit un tip
interesant pentru nem]i, iar pentru români ca un adversar
autentic [i o solu]ie viabil\ în vederea detron\rii regelui.
La 17 iulie, Martha Bibescu revine asupra „cazului
Antonescu“, furnizîndu-ne noi informa]ii interesante.
Doamna Fabricius a vizitat-o din nou [i i-a spus: „Armata dv.
trebuie s\ fie gata de r\zboi [i el este cel mai bun general pe
care-l ave]i. Chiar dv. mi-a]i spus c\ a[a îl apreciaz\ [i
francezii, care cunosc Armata dv. Tocmai de aceea regele
face o nebunie trimi]îndu-l la pu[c\rie. Dac\-l omoar\, e o
mare pierdere; dac\ nu-l omoar\, Antonescu va ie[i din
închisoare în fruntea unei grup\ri de militari, pentru a-l
izgoni pe Carol de pe Tron...“342 Pare, mai degrab\, înc\ o
tentativ\ de a-l proteja pe Ion Antonescu, dar [i un prilej
pentru a vorbi despre intrarea României în r\zboi. {i, cum
este invocat\ opinia francez\ despre fostul general, aluzia
so]iei [efului Lega]iei Germaniei la Bucure[ti nu poate fi
decît la un eventual r\zboi cu URSS. Tema conflictului
germano-sovietic, de[i pare prematur\ la jum\tatea lunii iulie
1940, era totu[i un subiect central al preocup\rilor regelui
Carol II. El a[tepta un atac asupra URSS din partea
Germaniei, cu angajarea României, astfel încît s\-[i salveze
Tronul [i s\ ias\ din situa]ia critic\ de dup\ cedarea
Basarabiei, putînd invoca un calcul realist [i inteligent la
cedare, urmînd s\ recucereasc\ teritoriile române[ti din Est în
scurt timp. Germania îns\ a atacat în Vest – terestru, în Fran]a
[i aerian, în Anglia, amînînd lupta cu comunismul. Carol II n-a
supravie]uit acestei amîn\ri.
Ar mai fi de l\murit o problem\ controversat\, care ]ine
de imaginea viitorului mare[al. S-a pus întrebarea legitim\:
cum a fost posibil ca Ion Antonescu, un general notoriu
antantofil, s\ devin\ „omul Germaniei“ în cîteva zile? Sigur
342 Ibidem, p. 196.

STOENESCU
c\ se poate invoca oricînd doza de compromis politicianist în

fa]a accesului la Putere, compromis care i-a adus apoi [i pe
to]i civilii [i militarii ce au participat la salvarea sa de la
asasinare în func]ii publice, dup\ lovitura de stat. Dar credem
c\ Ion Antonescu nu a renun]at niciodat\ la credin]ele sale
na]ionaliste puternice, fa]\ de care raporta orient\rile externe
ale ]\rii [i ale lui. Este simplu s\ spunem c\ interesul na]ional,
precum [i condi]ia concret\ în care ajunsese ]ara în 1940,
împingeau inevitabil România c\tre Germania, iar acest lucru
se întîmpla obligatoriu cu abandonarea filoantantismului.
Dincolo de faptul c\ Ion Antonescu s-a considerat mereu
subordonat unei datorii patriotice, el concretiza aceast\
datorie prin obliga]ia de a gestiona statul în condi]iile date.
Acestea nu sunt, de fapt, scuze pentru atitudinea lui aparent
filogerman\. Ion Antonescu trebuie în]eles ca personaj com-
plex [i, mai ales, ca general sau civil a c\rui infrastructur\
mental\ a fost întotdeauna, pîn\ la sfîr[it, una de militar. De
aceea, r\spunsul la enigma trecerii aparente a lui Antonescu de
la filoantantism la colaborarea deplin\ cu Germania poate fi
g\sit la un om din imediata lui apropiere. Gheorghe Barbul,
confident [i [ef de cabinet al lui Antonescu la Ministerul de Ex-
terne, arat\ c\ viitorul mare[al „era de acord [înc\ din 1937, n.a.]
cu ideea c\, dac\ alian]a franco-rus\ ar deveni un fapt împlinit,
România trebuia s\ ia o pozi]ie hot\rît\ al\turi de Germania,
singura putere european\ care putea, în caz de r\zboi, s\
bareze drumul Armatei Ro[ii c\tre inima continentului“343.
A[adar, atitudinea lui venea dintr-o gîndire strategic\, pe
scheletul unei concep]ii militare, dar cu aplicabilitate politic\.
Fundamental în în]elegerea schimb\rii de orizont a lui Ion
Antonescu a fost pericolul comunist reprezentat de tendin]ele
expansioniste ale URSS. Gîndirea lui a fost corect\ în plan
strategic; nu dicut\m aici erorile politice pe care le-a f\cut
mai tîrziu. Dar trebuie subliniat\ concordan]a dintre concep]ia
343Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al treilea Om al Axei, Ed. PRO

HISTORIA, Bucure[ti, 2001, p. 39.
ISTORIA
strategic\ a acestui general [i temerile lui Nicolae Titulescu

din anii preceden]i: Fran]a folosea România ca obiect de
manevr\ în rela]iile ei cu URSS, iar România pierdea
Basarabia în ambele scenarii – de mîn\ cu Fran]a sau cu
mîna sucit\ la spate de Germania. Nerezolvarea la timp a
problemei Basarabiei, prin legitimarea definitiv\ [i recu-
noscut\ de URSS a st\pînirii noastre, prin înt\rirea econo-
mic\, politic\ [i social\ a apartenen]ei sale la Patria Mam\
a fost eroarea noastr\. A[a s-a f\cut c\, în loc s\ se produc\
o revolt\ general\ a popula]iei Basarabiei împotriva inva-
ziei sovietice, românii au fugit peste Prut în debandad\, iar
o minoritate rusofon\ [i o mîn\ de evrei comuni[ti i-au
gonit cu pietre. Poate c\ [i unii [i al]ii meritau pedeapsa
cuiva. S-a întîmplat s\-l cheme Antonescu, dar putea s\-l
cheme Iacobici sau Ilcu[. L-a chemat îns\ precis Antonescu,
pentru c\ dintre ace[ti trei generali, numai unul a ac]ionat
[i în plan politic.
Credem c\ vechiul tandem Titulescu-Antonescu a fost
legat, înc\ din anii ’20, de multe [i mari secrete, pe care noi
înc\ nu le cunoa[tem. Mai credem c\ omul politic Ion
Antonescu a intrat de timpuriu în complotul preg\tit de
partide pentru r\sturnarea lui Carol II [i c\ în toate rundele a
jucat numai cartea sa. Patriot incontestabil, b\rbat
intransigent [i atins de paranoia lupt\torului care î[i strig\
dreptatea în fa]a unui loc r\mas pustiu, el î[i va atinge limitele
foarte repede.
Jurnalul loviturii de stat
Istoriografia român\ nu are dubii atunci cînd afirm\ c\

detronarea regelui Carol II a avut drept cauza principal\
pierderea nord-vestului Transilvaniei prin Dictatul de la
Viena din 30 august 1940. Oricîte informa]ii [i detalii noi
descoperim, aceast\ impresie r\mîne [i este, f\r\ discu]ie,
STOENESCU
imprimat\ în harta destinului tragic al României, hart\ dup\

care c\l\torim [i ast\zi prin Istorie. Felul cum a fost
dezmembrat\ România în acel an nefericit este cunoscut.
Istoricii sunt din ce `n ce mai uni]i în a recunoa[te c\ aceste
pierderi teritoriale au fost favorizate de marile erori politice ale
regimului carlist, produse pe fondul distrugerii sistemului
democratic al ]\rii [i al pierderii capacit\]ii de a mai juca eficient
pe scena diplomatic\ european\. Simptomele acestor boli s-au
ar\tat din timp [i au fost prezentate pe larg în studiul de fa]\.
Criza decisiv\ s-a manifestat pe masa de opera]ie a Consiliilor
de Coroan\ din 30 [i 31 august 1940. România a fost „operat\“
atunci cu mîinile oamenilor no[tri politici [i s-a dat jos
schilodit\, cu membrele amputate, sl\bit\ [i umilit\.
Este de remarcat c\ la Consiliu de Coroan\ convocat în
data de 30 august, la ora 3.00 diminea]a, au fost prezente, ca
urmare a invita]iei regelui, [i cîteva personalit\]i care nu
f\ceau parte, oficial, din institu]ia Consiliului de Coroan\, a[a
cum fusese ea decretat\ la 30 martie 1938. Acest fapt este
important – a[a cum observ\ foarte bine istoricul Ion Mamina –
deoarece au votat [i persoanele care nu f\ceau parte din
institu]ia Consiliului de Coroan\344. Felul în care s-au adunat
persoanele la Palat în noaptea aceea [i faptul c\ toat\ lumea
a votat conduc la o singur\ concluzie: decizia de acceptare
a Dictatului de la Viena a fost ilegal\. Ea s-a luat în afara
prevederilor legale – fie ele chiar [i dictatoriale, impuse prin
Constitu]ia din 1938 [i prin decrete-legi abuzive – [i nu
vedem alt scop al acestei înc\lc\ri a legilor date tot de el,
decît c\ regele Carol II a c\utat s\-[i asigure o majoritate în
favoarea accept\rii Dictatului. Vaietele din jurnalul lui plin de
diversiuni nu pot impresiona decît o fire prea romantic\.
Carol II este principalul vinovat al acestei catastrofe [i
atitudinea partidelor politice mari, a militarilor [i a opiniei
344 Ion Mamina, Consilii de Coroan\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti,

1997, p. 230.
ISTORIA
publice, care îl condamnau pentru aceast\ ultim\ crim\, este

pe deplin justificat\.
Au fost în aceast\ adunare ilegal\ 19 de voturi pentru
acceptarea Dictatului, 10 împotriv\ [i o ab]inere, a unui
oarecare Sidorovici, care umbla în pantaloni scur]i. Se
desprind ca vinova]i de cedarea teritoriului, printre cei care au
votat pentru, cî]iva generali, între care [i [eful Statului-Major
General, Gheorghe Mihail, care avea antecedente de la[itate
din timpul primului r\zboi mondial, cînd [i-a înscenat sustra-
gerea de la îndatoririle militare. Un singur general s-a opus,
demn, vertical [i, ironia soartei, de origin\ germano-evreiasc\:
Arthur V\itoianu (Weithofer). Interven]ia lui, pe cît de scurt\,
este un exemplu de atitudine patriotic\, a[ezat\ ferm pe
coloana vertebral\: „Sire, ascultîndu-i pe to]i cei care au vorbit
pîn\ acum, am impresia c\ ne g\sim în situa]ia unui popor
c\ruia i se cere s\ fie ucis, umilit, sfî[iat, cu buna sa voie. În
asemenea condi]iuni, M\ria Ta, nu pot accepta s\ m\ închin, nu
pot accepta arbitrajul“345. Punct! Impresionant\, prin
claritatea viziunii sale transtemporale, a fost [i pozi]ia mitro-
politului Nicolae B\lan: „Un popor care nu este în stare s\ se
apere [i s\ aduc\ jertfe pentru aspira]iunile sale este menit
pieirii. A accepta arbitrajul înseamn\ a intra în necunoscut“346.
S-au mai opus C.I.C. Br\tianu, Ion Mihalache, Mihail
Popovici, Victor Iamandi, Victor Antonescu, A.C. Cuza,
Gheorghe Angelescu [i Silviu Dragomir. Adunarea a durat
aproximativ o or\, sub presiunea celor ce se petreceau la Viena,
f\r\ ca participan]ii s\ cunoasc\ detaliile Dictatului. Abia a
doua zi, la ora 20.00, „a sosit Alexandru Romalo, ministrul
României la Berlin, care a adus documentele semnate la Viena,
protocolul [i textul Dictatului“347. Tr\d\torii au cedat Ungariei
42 243 km2 din teritoriul ]\rii, locuit de 2 607 007 cet\]eni
345 Ibidem, p. 238.

346 Ibidem, p. 241.
347 Ibidem, p. 251.
STOENESCU
români. Au urmat masacrarea unei p\r]i a popula]iei

române[ti, deportarea [i maghiarizarea for]at\ a supravie-
]uitorilor, distrugerea propriet\]ii române[ti, distrugerea bise-
ricilor ortodoxe [i ostracizarea preo]ilor, înrolarea tinerilor
români în Armata Ungariei [i trimiterea lor pe front, în linia
întîi, pentru a fi decima]i. Autorul imoral din afar\ al acestei
drame române[ti este Germania nazist\, care are înc\ o mare
datorie nepl\tit\ fa]\ de noi.
Dup\ confruntarea cu realit\]ile dureroase ale Dictatului,
regele Carol II convoac\ un nou pseudoconsiliu de Coroan\,
la miezul nop]ii de 30 spre 31 august, cu scop informativ, r\ul
fiind deja f\cut. La aceast\ întrunire au fost invita]i [i Iuliu
Maniu [i Gheorghe Br\tianu [i a ap\rut [i Nicolae Iorga, pe
care evenimentele îl surprinseser\ la B\ile Herculane. Carol
i-a întîmpinat în stilul s\u agramat [i demagogic, cu un text
desprins din propaganda carlist\ a ultimilor ani, menit s\-i
salveze Tronul: „Eu, ca cîrmaci (sic!) [i ca cîrmaci (sic!)
credincios datoriei sale, orice vom avea de îndurat [i de plîns,
voi sta f\r\ [ov\ire s\ ]iu cîrma dreapt\ [i s\ duc ]ara la
limanul cel bun“348. Iorga l-a p\lmuit primul, subliniind [i
ilegalitatea consf\tuirii din seara precedent\: „Votul unui
tîn\r, mai mult sau mai pu]in chemat, a putut sta al\turi de
votul generalului V\itoianu [i al altor persoane, care au jucat
un rol de c\petenie în constituirea României, a[a cum este“.
Apoi l-a c\lcat în picioare Iuliu Maniu: „Procedura de arbitraj
este o judecat\ convenit\, prin urmare, hot\rîrea de acolo
izvor\[te [i din voin]a noastr\. Or, ceea ce trebuia cu ori[ice
pre] înconjurat este c\ orice hot\rîre s-ar aduce, s\ nu aibe
aparen]a c\ izvor\[te [i din voin]a poporului [i a statului
românesc. [...] Maiestate, eu, în numele poporului român din
Ardeal, protestez contra ruperii integrit\]ii Ardealului,
protestez împotriva alipirii acestor p\r]i c\tre Ungaria [i
protestez în contra procedurii care s-a observat, care d\
348 Ibidem, p. 252.

ISTORIA
aspectul c\ aceast\ ciuntire a acestei p\r]i a Ardealului se

întîmpl\ oarecum cu învoirea noastr\, printr-o judecat\
convenit\ de noi“. În finalul interven]iei sale mu[c\toare,
Iuliu Maniu îi va spune regelui în fa]\ [i marele adev\r:
guvernele care au semnat ced\rile teritoriale au fost
nereprezentative, pentru c\ î[i aveau izvorul într-o lovitur\ de
stat dictatorial\, [i nu în sistemul politic democratic al ]\rii,
care adusese acele teritorii la Patria Mam\. Cu alte cuvinte,
Iuliu Maniu atr\gea aten]ia c\ o revenire la Constitu]ia
democratic\ [i la sistemul parlamentar al ]\rii nu va mai
recunoa[te ced\rile teritoriale [i va lupta pentru anularea lor.
Aceast\ viziune politic\ s\n\toas\ a lui Iuliu Maniu
corespundea inten]iilor sale imediate de ac]iune pentru
revenirea la democra]ie, sperînd c\ regele va ceda m\car în
ultimul moment. Carol îns\ l-a oprit cu formula clasic\ a
imbecililor: „V\ rog s\ nu face]i politic\ intern\“. Iuliu
Maniu nu s-a l\sat: „Acestea le spun nu pentru a face politic\
intern\, ci pentru a ar\ta în viitor c\ hot\rîrea care se aduce
pentru dezlipirea Ardealului nu are izvoarele de drept, pe care
ar trebui s\ le aib\“. Se contura atunci noul proiect politic al
pre[edintelui Partidului Na]ional }\r\nesc, pe care îl va urma
cu tenacitate pîn\ la moarte, ridicîndu-[i o binemeritat\
aureol\ deasupra capului care gîndise pîn\ atunci [i multe
prostii. Atitudinea lui din acea adunare de la sfîr[itul lui
august 1940 este important\ pentru a în]elege toate celelalte
manevre pe care le-a imaginat [i condus, [i la detronarea lui
Carol II, [i la negocierile cu Antonescu, [i la momentul
trecerii Prutului, [i la grava eroare a trecerii Nistrului, [i la
23 august 1944 [i dup\.
{edin]a acestei consf\tuiri informative, declarat\, impro-
priu, Consiliu de Coroan\, s-a ridicat la ora 2.15 din ziua de
1 septembrie 1940. Avem convingerea c\ Iuliu Maniu a plecat
de la aceast\ întîlnire cu hot\rîrea de a-l detrona pe Carol prin
orice mijloace. Dar s\ încerc\m o reconstituire a eveni-
mentelor, ca [i cum am citi jurnalul unui personaj care a avut
la dispozi]ie toate informa]iile cunoscute:
STOENESCU
27-28 august 1940. La m\n\stirea Bistri]a se prezint\

colonelul Baiulescu împreun\ cu comandantul Legiunii de
Jandarmi Vîlcea [i îl anun]\ pe Ion Antonescu: „Sunte]i liber,
am venit s\ v\ iau“349. De]inutului, aceast\ veste i s-a p\rut
suspect\, fiind con[tient c\ regele Carol organiza asasinate
politice prin intermediul Jandarmeriei [i ]inînd minte c\
aceea[i manevr\ se petrecuse [i la arestare. Maicile, atrase de
partea fostului general prin intermediul femeilor din anturajul
s\u, se opun [i amenin]\ cu baricadarea m\n\stirii. A doua zi,
Ion Antonescu este transportat la mo[ia Florica a familiei
Br\tianu, unde îl a[teptau mama [i so]ia sa, împreun\ cu
Mihai Antonescu. Familia Br\tianu îi ofer\ protec]ie, con[ti-
ent\ c\ regele nu va îndr\zni s\ violeze acea proprietate sacr\
[i istoric\, f\r\ a provoca un scandal interna]ional. Ion
Antonescu îns\, ca fost militar cu onoare, hot\r\[te s\ se su-
pun\ ordinului de a-[i stabili domiciliul for]at la Predeal, evi-
tînd astfel, tot cu demnitate, s\-[i expun\ prietenii liberali la
o agresiune. Odat\ ajuns la Predeal, Antonescu va fi contac-
tat în diminea]a zilei de 29 august de c\tre Mihai Antonescu,
pentru a-l aduce la Bucure[ti.
29 august 1940. Seara, în jurul orei 19.30, cî]iva lideri

importan]i ai PN} se întrunesc în absen]a lui Maniu, aflat la
Cluj, [i comenteaz\ zvonul c\ se preg\te[te la Viena un
arbitraj româno-ungar, patronat de Germania [i Italia.
B\nuielile lor sunt înt\rite de telefoanele insistente primite de
la Ernest Urd\reanu, care solicita prezen]a lui Maniu la
Consiliul de Coroan\ din noaptea aceea. Îngrijora]i de ideea
c\ ar putea avea loc o cedare de teritoriu în Transilvania din
partea regelui Carol, liderii ]\r\ni[ti Ion Mihalache, Virgil
Madgearu, Mihai Popovici [i Ioan Hudi]\ pun în discu]ie
detronarea regelui [i instituirea republicii. Ei îl v\d ca
pre[edinte al Republicii pe Iuliu Maniu, care va reintroduce
349 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, p. 330. (În

continuare e aceea[i surs\).
ISTORIA
sistemul democratic [i va putea „s\ lase guvernul unui om

mai tîn\r“350. Nu [tim mai nimic despre Ion Antonescu,
m\rturiile epocii considerîndu-l înc\ arestat la Bistri]a sau
eliberat [i ]inut cu domiciliu obligatoriu la Predeal. Mai multe
surse vorbesc despre dou\ întîlniri cu Wilhelm Fabricius
petrecute în ultimele zile ale lunii august. Aflat înc\ din
decembrie 1939 în contact informativ cu [eful Abwehr-ului,
amiralul Canaris, [eful SSI, Mihai Moruzov, preg\te[te o
vizit\ în Italia, pentru a evalua stadiul în]elegerii secrete
asupra înfiin]\rii [i func]ion\rii unor unit\]i de informa]ii [i
paz\ germane pe teritoriul României [i asupra m\surilor luate
în vederea protej\rii cîmpurilor petroliere. Totodat\,
Moruzov a[tepta s\ fie informat despre pozi]ia Germaniei în
diferendul româno-ungar.
30 august 1940. De la ora 3.00 p`n\ la ora 4.00 diminea]a

se desf\[oar\ întrunirea de la Palat în care se hot\r\[te
cedarea în fa]a Dictatului de la Viena. La ora 10.20 are loc o
[edin]\ a Biroului Politic al PN}, condus\ de Iuliu Maniu.
Acesta face un portret al crizei printr-un portret al regelui
Carol: „Dezastrul de azi este opera unui dezechilibrat care de
zece ani a folosit avantajele care i le-a dat Tronul pentru a
corupe oamenii politici, exploatîndu-le ambi]iile [i pasiunea
pentru avere. Aceast\ clic\ de tic\lo[i, în cap cu Carol,
poart\ cea mai mare r\spundere pentru nenorocirile care s-au
ab\tut asupra ]\rii. Bineîn]eles, [i noi, ceilal]i, care l-am
comb\tut, avem [i noi o parte de r\spundere pentru a nu fi
reu[it s\-l înl\tur\m de la Tron mai de mult“351. Totodat\,
liderul ]\r\nist lanseaz\ teza unei în]elegeri secrete între
Carol II [i germani, care ar cuprinde acceptarea Dictatului de
la Viena în schimbul garan]iilor de securitate italo-germane [i
a men]inerii sale pe Tron. Chiar în timpul interven]iei sale,
350 Ioan Hudi]\, op. cit., p. 297.

351 Ibidem, p. 300.
STOENESCU
Ernest Urd\reanu sun\ la telefon [i anun]\ c\ regele îl invit\

pe Iuliu Maniu într-o audien]\ la ora 17.00. De la ora 12.00
[edin]a Biroului Politic al PN} se ridic\ [i Iuliu Maniu pleac\
la Dinu Br\tianu, pentru a se în]elege asupra atitudinii
comune fa]\ de regele Carol. Grupului de conducere al
]\r\ni[tilor care merg pe varianta instaur\rii Republicii i se
al\tur\ [i doctorul Nicolae Lupu. În continuare nu [tim nimic
de Ion Antonescu. În jurul orei 13.30, Ioan Hudi]\, secretarul
adjunct al PN}, are o întîlnire confiden]ial\ cu generalul
David Popescu, ministrul de Interne în guvernul Ion Gigurtu.
Generalul Popescu confirm\, cu titlu de certitudine,
informa]ia privind în]elegerea Carol-Fabricius asupra ced\rii
teritoriale în schimbul p\str\rii Tronului: „Toat\ p\pu[\ria
tragic\ de la Viena – a continuat generalul – este pus\ la cale
de Urd\reanu, înc\ de o s\pt\mîn\ în urm\, împreun\ cu
Fabricius; eu [tiu precis acest lucru, c\ci am citit cu ochii mei
telegrama acestuia c\tre Ministerul lui de Externe; cînd va
veni timpul, voi dovedi cu acte afirma]ia mea“352. Aceast\
tem\, înc\ foarte controversat\, are privilegiul de a fi
enun]at\ din cel pu]in dou\ surse diferite, Maniu aflînd de ea
din surse proprii, iar ministrul de Interne al ]\rii confirmînd-o
independent. Întors de la Dinu Br\tianu, Iuliu Maniu i-a cerut
lui Ioan Hudi]\ s\-l contacteze din nou pe generalul David
Popescu [i s\-l roage s\-i pun\ la dispozi]ie telegrama lui
Fabricius c\tre Ministerul s\u de Externe, „document de o
mare importan]\ pentru ac]iunea noastr\ în contra lui Carol“.
Maniu s-a dus la ora 17.00 la Carol, unde a stat 35 de
minute. Conform relat\rii proprii f\cute în fa]a colegilor s\i
de partid, în aceea[i sear\, Iuliu Maniu i-ar fi cerut în final
regelui „s\ abdice [i s\ lase Tronul voievodului Mihai“.
Regele a încheiat brusc audien]a, declarînd c\-[i asum\ „toat\
r\spunderea în privin]a ap\r\rii intereselor noastre“. În sînul
conducerii PN} s-a ridicat din nou problema instaur\rii
352 Ibidem, p. 301.

ISTORIA
Republicii, proiect la care numai Iuliu Maniu se opunea,

dar decisiv. Totodat\, în deplas\rile sale la Cluj, Iuliu
Maniu sondeaz\ varianta unei Transilvanii independente,
proiect al s\u mai vechi, ca solu]ie acceptat\ de Anglia [i
folosit\ în alternativ\ cu ocuparea Ardealului de Nord de
c\tre unguri. Cine urm\re[te cu aten]ie interven]ia lui Maniu
la pseudoconsiliul de Coroan\ din 31 august, va constata c\
liderul ]\r\nist a f\cut aluzie în repetate rînduri la acest
proiect personal. Reamintim c\ în timpul Marii Adun\ri
Na]ionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 pozi]ia lui
Iuliu Maniu a fost în favoarea unui stat transilv\nean
independent pe o perioad\ de zece ani, timp în care s\-[i
negocieze alipirea la Regatul României.
31 august 1940. Dup\ miezul nop]ii se desf\[oar\ la

Palat consf\tuirea informativ\ a regelui cu lideri militari [i
politici, sub titulatura de Consiliu de Coroan\. Descriind a
doua zi diminea]a colegilor s\i pozi]ia pe care a adoptat-o în
timpul întrunirii de la Palat, Iuliu Maniu îi va min]i, spunînd
c\ ar fi propus, de fa]\ cu toat\ lumea, „abdicarea lui Carol
imediat [i trecerea Coroanei fiului s\u, Mihai“353. Din
stenograma întrunirii de la palat nu se poate desprinde nici
m\car o aluzie. Publicînd în aceea[i zi un comunicat
l\muritor asupra pozi]iei PN} fa]\ de cedarea Transilvaniei,
Maniu nu aminte[te nimic de cererea de abdicare354.
Începînd cu ora 12.00 în Bucure[ti se desf\[oar\ o mare
manifesta]ie popular\ la statuia lui Mihai Viteazul. Se
estimeaz\ c\ au participat aproximativ 10 000 de oameni [i
c\, dintr-o adunare de protest fa]\ de Dictatul de la Viena, ea
s-a transformat repede într-o manifesta]ie anticarlist\.
Mul]imea s-a îndreptat apoi spre Palatul Regal, dar a fost
barat\ de cordoane ale Poli]iei. Demonstran]ii se duc în fa]a
353 Ibidem, p. 303.

354 Ion Mamina, op. cit., p. 276.
STOENESCU
casei lui Iuliu Maniu [i fac acolo un act public de

solidaritate. Liderii ]\r\ni[ti sunt tot mai convin[i c\ între
Carol II [i Wilhelm Fabricius, adic\ Hitler, exist\ acea
în]elegere secret\ privind supravie]uirea pe Tron în schimbul
ced\rii teritoriale f\r\ opozi]ie [i c\ în combina]ie au intrat [i
legionarii lui Horia Sima.
Aceast\ tez\ are nevoie de o scurt\ analiz\ l\muritoare,
deoarece este subiectul unei controverse între cei mai
cunoscu]i istorici. Cercet\torii aten]i ai evenimentelor din
vara anului 1940 nu ezit\ s\ prezinte raptul teritorial ca pe o
agresiune a Uniunii Sovietice, Italiei [i Germaniei. Se despart
îns\ atunci cînd analizeaz\ cauzele [i identific\ vinova]ii. În
versiunile de ultim\ or\ ale istoricilor intr\, f\r\ îndoial\, [i
condi]ion\rile politice, în sensul temerii ca opiniile lor s\ nu
fie interpretate [i folosite cu scopuri politice în România
anului 2002. Subiecte de interes strict istoric, cum sunt cazul
Ion Antonescu sau problema Monarhiei, continu\ s\ joace un
rol activ [i direct pe scena politic\ actual\. Istoricul dore[te
întotdeauna s\-[i p\streze deta[area de politic, pentru a da
operei sale o greutate [tiin]ific\.
Autorul acestor rînduri nu are prejudec\]i. De aceea,
problema ced\rilor teritoriale ca urmare a unui complot între
Carol II [i Germania va fi tratat\ cu aparatul logic. Pentru
început, este de semnalat c\ Jurnalul lui Ioan Hudi]\ degaj\
sentimentul unei isterii anticarliste, pigmentate cu apelative
de tip „bestie“, „dezechilibrat“, „descreierat“. În al doilea rînd,
Jurnalul are [i un evident scop istoriografic, urm\rit de autor
[i controlat de Maniu, vizînd o cronic\ eroic\ a activit\]ii
Partidului Na]ional }\r\nesc, în viziunea exclusiv\ a acestuia.
De aici, numeroasele accente de subiectivitate [i diferitele
informa]ii v\dit false. Privit\ numai din aceast\ perpectiv\,
teza complotului Carol-Fabricius pare mai degrab\ o
exagerare a grup\rii ]\r\niste, cu scopul de a-l discredita pe
suveran, dar [i cu ]inta precis\ de a-i g\si o vin\ atît de grav\,
un act de tr\dare atît de tic\los, încît detronarea lui s\ se
prezinte drept justificat\. Partidul Na]ional }\r\nesc avea
ISTORIA
aceast\ problem\ – pe care noi o cînt\rim ast\zi cu deta[area

oferit\ de factorul timp – pentru c\ acest partid îl detronase
pe regele Mihai I în 1930 [i tot el îl urcase pe Carol Caraiman
pe Tron. Bîntuit de proiectul republican, datorit\ puternicei
sale componente de Stînga, PN} risca s\ r\mîn\ în Istorie drept
antimonarhic. De aici [i rezisten]a lui Iuliu Maniu la proiectul
republican, la care trebuie s\ ad\ug\m [i calculul firesc al
posibilit\]ii de a controla un rege tîn\r [i neexperimentat.
Adept al inexisten]ei complotului Carol-Fabricius, istoricul
Dinu C. Giurescu consider\ c\ „Acuza]iile erau absurde. Dar
în acele zile, nimic nu mai oprea resentimentele [i du[m\niile
s\ se exprime pe fa]\“355. Opinia reputatului istoric se
bazeaz\ pe constatarea c\ „Pr\bu[irea hotarelor nu avea nici
o leg\tur\ cu regimul intern din România. Oricare ar fi fost
acesta, ultimatumul sovietic [i cererile teritoriale formulate
de Budapesta [i Sofia veneau inevitabil, în s\pt\mînile dintre
10 mai [i 22 iunie 1940“356. La polul opus al acestei teze se
afl\ opinia istoricului Gheorghe Buzatu. Distinsul profesor
ajunge la concluzia c\, în faptul declan[\rii celui de-al doilea
r\zboi mondial, în care s-au înscris [i pierderile teritoriale ale
României, au contat doi factori: for]ele profunde [i
personalitatea omului de stat. For]ele profunde erau: factorii
geografici, condi]iile demografice, for]ele economice, cele
financiare, sentimentul na]ional, na]ionalismele, sentimentul
pacific (la care noi ad\ug\m for]ele politice oculte). Rolul
personalit\]ii omului de stat, a conduc\torului de na]iune, a
contat atît prin felul în care a reac]ionat la ac]iunea for]elor
profunde, cît [i prin felul în care a reu[it el s\ le influen]eze
pe acestea. În final, omul de stat a contat prin decizie.
„Calchiate pe o atare schem\, ra]iunile [i desf\[ur\rile
evenimentelor anului 1940, precum [i interven]iile variilor
personaje ne conving, finalmente, c\ în evolu]ia cazului
355 Dinu C. Giurescu, România în al doilea r\zboi mondial (1939-1945),

Ed. All, Bucure[ti, 1999, p. 41.
356 Ibidem.
STOENESCU
decisiv s-a dovedit rostul omului de stat, în cazul României –

al regelui Carol al II-lea (cu voin]a-i nestr\mutat\ de a-[i
p\stra situa]ia cu orice pre], inclusiv aceea de a admite
pr\bu[irea grani]elor României Mari)“357. O alt\ perso-
nalitate a istoriografiei române contemporane, Florin
Constantiniu, constat\ c\ „Dac\ Maniu, Antonescu [i legio-
narii ap\reau ca solu]ii politice ale catastrofei, cel care
întrunea unanimitatea urii era regele Carol al II-lea. Fideli
nu-i mai r\m\seser\ decît Duduia [i cî]iva membri ai
camarilei, însp\imînta]i la gîndul c\ se apropie ceasul
socotelilor. Între cedarea Basarabiei [i a nordului Bucovinei
[i cea a Ardealului de Nord, Carol crezuse c\ poate îmbuna
pe Hitler, reconciliindu-se cu legionarii“358. Din p\cate,
opera publicat\ a istoricului de mare rigoare Ioan Chiper, în
care face o pre]ioas\ analiz\ asupra rela]iilor României cu
Germania nazist\ nu dep\[e[te nivelul anului 1938,
informa]iile pe care le prezint\ ajutîndu-ne doar s\
constat\m c\, pîn\ la un punct (vara anului 1940), Germania
s-a comportat corect fa]\ de noi, c\ noi i-am întors spatele
iresponsabil, f\r\ a juca echilibrul în balan]a Puterilor, [i c\
propaganda privind finan]area Mi[c\rii legionare a lui
Corneliu Z. Codreanu este mincinoas\.
De fapt, versiunile istoricilor români se însumeaz\, nu se
exclud. Este cu totul obiectiv ca, privind din punctul de
vedere al lui Carol II, lupta sa pentru a-[i p\stra Tronul s\ i se
par\ normal\. Carol este judecat pentru ducerea nivelului de
compromis dincolo de limita sa ra]ional\, pentru c\ un regim
politic democratic, un Parlament [i un guvern constitu]ional
ar fi preluat în mod organic [i formal func]ia principal\ de a
r\spunde pentru decizii de aceast\ natur\ grav\. Nu [tim ce ar
fi hot\rît Parlamentul României în fa]a ultimatumurilor
357 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Ed. Paideia,
Bucure[ti, 1999, p. 382.
358 Florin Constantiniu, O istorie sincer\ a poporului român, Ed. Univers
Enciclopedic, Bucure[ti, 1999, p. 357.
ISTORIA
sovietice [i italo-germane. Poate ar fi cedat [i el, dup\ lungi

[i sfor\itoare declara]ii patriotice. Or, Carol credea c\,
salvînd prezen]a pe Tron salveaz\ [i ]ara, statul fiind el. În
realitate, Carol II a c\zut în capcana pe care [i-a întins-o
singur, iar inactivitatea partidelor [i nep\sarea popula]iei au
contribuit la construirea ei. Preluînd întreaga putere a statului,
Carol II a preluat [i întreaga responsabilitate a catastrofei. El
nu mai avea nici pe cine s\ dea vina, nici cu cine s\ g\seasc\
solu]ii salvatoare. Singurul lucru pe care l-a f\cut, în
prelungirea unei gîndiri aberante cu care fusese exersat înc\
din tinere]e, a fost s\ joace subteran de partea Angliei,
organizînd împreun\ cu aceasta distrugerea cîmpurilor
petroliere [i, în acela[i timp, de partea Germaniei, acceptînd
f\r\ rezisten]\ proiectele ei strategice în România. Cînd Hitler
a pus mîna pe planurile secrete de distrugere a accesului s\u
la petrolul românesc, Carol II n-a mai reprezentat decît o
piedic\, nicidecum un partener de negociere. În aceste
condi]ii, la care trebuie s\ ad\ug\m Directiva secret\ a lui
Hitler din 31 iulie, prin care î[i anun]a intimii c\ a hot\rît
atacarea URSS în prim\vara anului 1941, ceea ce s-a
întîmplat cu România în august-septembrie 1940 nu a mai
fost decît o conducere mascat\ a politicii interne [i externe a
]\rii noastre din sediul Lega]iei Germaniei la Bucure[ti.
Wilhelm Fabricius va impune guvernul filogerman al lui
Gigurtu, îl va proteja pe Ion Antonescu [i va negocia cu el,
apoi va coordona mi[c\rile lui Horia Sima. De aceea, peste
tot unde se iau decizii personale – la Palat, la Bistri]a sau la
Predeal, la Bra[ov, unde era Horia Sima, sau la Ploie[ti, unde
opera Moruzov – vom întîlni acela[i personaj cheie: Wilhelm
Fabricius, ministrul Germaniei în România, fie consultat, fie
f\cînd recomand\ri imperative.
Revenind la evenimentele din 31 august 1940 [i la
mi[c\rile Partidului Na]ional }\r\nesc, vom observa c\
principala preocupare a lui Iuliu Maniu era s\ poat\ conduce el
jocurile, folosindu-se de informa]ii [i indivizi în scop propriu.
El este unul dintre cei patru actori care au contat pe cîmpul de
STOENESCU
lupt\, al\turi de Carol II, Fabricius [i Antonescu. Fiecare avea

proiectul s\u [i to]i interac]ionau în jurul unei singure ]inte –
de]inerea Puterii cu scopul de a-[i pune în aplicare proiectul:
Iuliu Maniu voia detronarea lui Carol, urcarea lui Mihai I
pe Tron [i revenirea la regimul democratic, pe care îl vedea de
orientare anglo-saxon\. Cu Parlamentul reinstaurat, el dorea
s\ formuleze un protest interna]ional împotriva pierderilor
teritoriale [i o prezentare a fostei puteri politice, care le
acceptase, drept ilegitim\ (guvern rezultat din lovitur\ de stat,
Constitu]ie votat\ printr-un referendum înscenat, decizii luate
ilegal de Consiliul de Coroan\, acesta fiind, de fapt, doar un
organism consultativ). Din perspectiva istoric\ pe care ne-o
ofer\ timpul, proiectul lui pare irealizabil, fantezist, dar
cunoscîndu-i spiritul iezuit, probabil c\ ar fi g\sit o formul\ de
mijloc prin care s\ fie conservat\ ideea nedrept\]ii f\cute
României. Asta în cazul în care n-ar fi fost asasinat de germani,
mult înaintea comuni[tilor. O supravie]uire a lui Maniu, care
n-ar fi admis niciodat\ trecerea Nistrului, [i o înt\rire a
rela]iilor privilegiate ale PN} cu Uniunea Sovietic\ – Jurnalul
lui Hudi]\ dezv\luie în cîteva locuri aceste leg\turi – ar fi
permis o soart\ mai bun\ pentru ]ar\. Din p\cate, ipoteza
aceasta ]ine numai de uchronie.
Wilhelm Fabricius avea o misiune clar\. El trebuia s\
asigure domina]ia intereselor strategice germane în România,
s\ controleze factorul politic [i, mai ales, s\ asigure
îndeplinirea cît mai rapid\ [i exact\ a prevederilor Dictatului
de la Viena. Pentru acest din urm\ ordin el avea nevoie de un
guvern stabil [i hot\rît, care s\ supravie]uiasc\ st\rii de
nemul]umire [i de aversiune antigerman\ a popula]iei dup\
ced\rile teritoriale. S-a orientat c\tre o formul\ militar\,
singura capabil\ s\ fac\ fa]\ valului protestatar [i cea mai
u[or de atras, prin perspectiva înarm\rii moderne metodice
a Armatei române de c\tre Germania. Omul la care s-a oprit
ini]ial – formul\ confirmat\ [i de Jurnalul lui Hudi]\ – a fost
mare[alul Prezan. Acesta avea atunci 80 de ani. Prezan a
refuzat, indicîndu-i lui Fabricius cu insisten]\ formula Ion
ISTORIA
Antonescu, fostul s\u colaborator [i prieten din ultimul sfert

de secol. Cum varianta unui mare[al Pétain în România
c\zuse, iar generalul Iacobici nu avea platform\ politic\, Ion
Antonescu a devenit rezerva strategic\ a solu]iei germane.
Oricum, principala misiune a lui Fabricius între 30 august [i
14 septembrie 1940 a fost g\sirea unui om care s\ asigure
îndeplinirea rapid\ a prevederilor Dictatului de la Viena,
astfel încît trupele germane s\ aib\ un acces imediat la zona
petrolier\ [i s\ poat\ reac]iona la o eventual\ interven]ie
sovietic\ peste Prut. La acea dat\, cînd Hitler prezentase
Directiva pentru atacarea URSS, ideea strategic\ german\ era
c\ pierderile teritoriale ale României [i imaginea proast\ a
Germaniei în ochii poporului român sunt sacrificii
vremelnice, pe care Hitler le va putea remedia dup\ atacarea
Uniunii Sovietice. Pe acela[i calapod încerca s\ se muleze [i
planul lui Carol II. Considerat vinovat de ced\ri [i urît de
popor, el nu mai putea duce pîn\ la cap\t proiectul germanilor.
Era nevoie de un om cu autoritate – Ion Antonescu.
Carol II urm\rea s\-[i men]in\ Tronul. În faptul distrugerii
sistematice a oric\ror mijloace politice, diplomatice [i mili-
tare de ap\rare ale ]\rii, el trebuia s\-[i joace cartea condi-
]ionat de mi[c\rile celui mai puternic. Cînd a sim]it c\ adver-
sarul este slab, l-a atacat f\r\ menajamente: a spart partidele,
extr\gînd tot felul de oameni politici veleitari din ele, i-a
combinat [i i-a desp\r]it pîn\ n-au mai avut nici o credi-
bilitate; l-a asasinat pe I.G. Duca, atunci cînd acesta a avut
sl\biciunea s\ nu-i opun\ nici o rezisten]\ [i s\-i execute
ordinele murdare; l-a asasinat pe Corneliu Z. Codreanu,
prinzîndu-i momentul de sl\biciune din decembrie 1937, cînd
s-a crezut înving\tor pe scena politic\; l-a aruncat pe „chiorul
\la“ de Armand C\linescu în gura lupului, pîn\ a fost [i
lichidat; a ordonat otr\virea lui Nae Ionescu, atunci cînd
acesta nu mai reprezenta nimic; a pl\nuit asasinarea lui Ion
Antonescu, crezînd c\ acesta n-are pe nimeni în spate. Avea!
Cînd Carol a sim]it c\ în spatele lui se afl\ nem]ii, a cedat,
feminin [i la[, apoi s-a aruncat în bra]ele acestuia. Crezînd c\
STOENESCU
atac\ un om slab, el a nimerit tocmai în ghearele celui mai

puternic. Asta i-a fost fatal.
Ion Antonescu voia Puterea pentru c\ era convins c\ este
singura personalitate care întrune[te condi]iile optime de
preg\tire politic\ [i militar\ pentru salvarea ]\rii din
catastrofa în care c\zuse. Eliberat de rigorile uniformei, el va
trece la o evaluare prudent\, dar larg\ a perspectivelor sale.
În]elege foarte repede c\ mare lucru nu are de a[teptat de la
partidele mari, pentru c\ acestea nu aveau la dispozi]ie decît
solu]ia unei revolte populare care s\ conduc\ la o lovitur\ de
stat. Or, dac\ era s\ dea cineva lovitura de stat în septembrie,
Ion Antonescu voia s-o dea el. În plus, la fel ca [i în cazul
legionarilor lui Horia Sima, „calea revolu]ionar\“ era respins\
categoric de viitorul mare[al, pentru c\ îi repugna [i pentru c\
ar fi adîncit pr\pastia ]\rii. {i în tratativele cu legionarii [i la
ancheta sa din timpul procesului postbelic, Antonescu va
afirma acela[i lucru: orice mi[care „revolu]ionar\“ în
România ar fi provocat o interven]ie militar\ str\in\ [i o
c\dere a grani]elor [i, implicit, a statului. În aceste condi]ii, el
putea opta pentru o în]elegere cu Carol II, pe Tron sau al\turi
de el, sau pentru o în]elegere cu mîna de for]\ a afacerii –
Germania. Mi[c\rile lui din primele zile ale lunii septembrie
arat\ nu numai pruden]a cu care s-a lansat în proiectul s\u,
dar [i oscila]ia între cele dou\ op]iuni finale. Sub aceast\
constela]ie de interese, Ion Antonescu se duce în audien]\ la
regele Carol II în ziua de 1 septembrie.
1 septembrie 1940. Conform unei versiuni, Ion Antonescu

ar fi fost „eliberat“ de la Bistri]a [i adus în audien]\ la Carol
în diminea]a acelei zile. Necunoa[terea mi[c\rilor lui Ion
Antonescu induce mult\ confuzie. Mai plauzibil\ este ipoteza
c\ fostul general a p\r\sit m\n\stirea Bistri]a la 27 august [i
s-a instalat la vila sa din Predeal, de unde a intrat în contact
cu Fabricius, fie direct, fie prin intermediul lui Mihai
Antonescu. Viitorul Conduc\tor va men]iona în timpul
anchetei c\ a primit vizita lui Valer Pop, din partea regelui, [i
ISTORIA
c\ i-a încredin]at acestuia gîndurile sale prodinastice [i c\

atunci a fost perfectat\ audien]a din 1 septembrie. }\r\ni[tii
[tiau [i ei c\ Antonescu se v\zuse cu regele [i cu Urd\reanu,
într-o întrevedere de dou\ ore [i jum\tate, [i urm\reau s\ afle
mai multe detalii cu ajutorul unui colonel, Mi[u Marinescu.
Dup\ o alt\ versiune, în acea zi Ion Antonescu s-a v\zut [i
cu Iuliu Maniu. Întîlnirea a vut loc la Ploie[ti, în ma[ina
doamnei Alice Sturdza, care reu[ise s\-i p\c\leasc\ pe
agen]ii Siguran]ei. Dialogul celor doi – care nu trebuie
confundat cu cel de la întîlnirea din 2 septembrie, tot de la
Ploie[ti – are cea mai mare greutate pentru în]elegerea
pozi]iilor. „Convorbirea – spune Ion Antonescu – a fost cum
s\ schimb\m regimul politic, în cap cu regele, f\r\ catastrof\
pentru neamul românesc.“359 Pentru asta l-a îndemnat pe
Maniu s\ ac]ioneze în strad\. Acesta îns\ nu s-a ar\tat prea
încîntat de idee. Ini]iativa a fost luat\ atunci de legionari.
Cert este c\ cei doi au luat un contact solid, cu decizii, pentru
c\ a doua zi, pe 2 septembrie, este perfectat\ deja o nou\
întîlnire între Maniu [i Antonescu la Ploie[ti.
Omul de leg\tur\ între Ion Antonescu [i Iuliu Maniu a fost

ofi]erul de justi]ie Tuliu (Tutu) Goruneanu. Posesor al unei
cariere str\lucite de magistrat, ploie[teanul Tuliu Goruneanu
devine la începutul anilor ’30 prim-procuror al jude]ului
Prahova. Acum o cunoa[te pe Ani[oara Constantinescu,
m\tu[a mea, cu care se c\s\tore[te. Tutu Goruneanu, pe care
l-am cunoscut bine pîn\ la moartea sa din 1975, a fost
implicat în multe activit\]i conspirative al\turi de Maniu, pe
care îl cuno[tea din Transilvania360, a fost transferat apoi de
la Timi[oara la serviciul juridic al SSI, asigurînd rela]ia

360 Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti,
Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994, p. 440.
STOENESCU
informativ\ între Maniu [i Antonescu, iar dup\ 6 martie 1945

a fost consilier juridic al lui Petru Groza. A f\cut pu[c\rie
politic\ sub comuni[ti. So]ia sa, Ani[oara Goruneanu, a murit
în 1999, în vîrst\ de 90 de ani. Amîndoi mi-au confirmat cu
titlu personal c\ întîlnirea de la hotelul „Berbecul“ a decurs în
sensul unei în]elegeri pentru detronarea lui Carol, dar f\cut\
de cel\lalt. Antonescu nu voia s\-[i ia aceast\ sarcin\, iar
Maniu nu avea mijloace. Acesta din urm\ înc\ mai credea c\
Ion Antonescu poate da un puci, iar generalul miza pe o ma-
nifesta]ie ]\r\nist\ care s\-l oblige pe Carol s\ abdice. Ion
Antonescu era de p\rere c\ este suficient\ o mare mani-
festa]ie pentru a se putea prezenta la rege [i a-i spune: „}ara
o cere, maiestate!“. Conform m\rturiei lui Tuliu Goruneanu,
în calitate de ofi]er magistrat bine informat în mediile militare,
chiar el i-a semnalat lui Iuliu Maniu c\ Ion Antonescu nu
poate da o lovitur\ militar\, decît dup\ ce va face cur\]enie
printre adversarii s\i din Armat\. De aici provine [i proiectul
comun al celor doi oameni politici, ca Antonescu s\ preia mai
întîi Ministerul Ap\r\rii. Tuliu Goruneanu a avut întotdeauna
aceea[i opinie despre situa]ia exact\ a lui Ion Antonescu în
septembrie 1940: majoritatea generalilor îl considera nebun
(din acest mediu a pornit zvonul c\ s\n\tatea lui Antonescu
este iremediabil afectat\ de un sifilis netratat în tinere]e), o
alt\ parte din generali se temea de el [i foarte pu]ini, fo[ti
colegi sau subalterni de-ai lui, îl apreciau. Radu Lecca
confirm\ aceast\ situa]ie: „Eu l-am întrebat pe Antonescu atît
în timpul rebeliunii, în 1941, cît [i la Jilava, în mai 1946, de
ce nu a format un guvern militar. El mi-a spus c\ avea prea
mul]i du[mani în rîndul generalilor“361. A[adar, în privin]a
controversei asupra celor dou\ întîlniri de la Ploie[ti [i a
întreb\rii cine a tr\dat pe cine, opinia noastr\ este c\ Ion
Antonescu [i Iuliu Maniu au convenit asupra detron\rii lui
Carol II, dar fiecare a[tepta s\ o fac\ cel\lalt. Maniu a
361Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vînturilor,
Bucure[ti, 1994, p. 138.
ISTORIA
promis o manifesta]ie de strad\ – redus\ pîn\ la urm\ la

mi[c\rile legionarilor – iar Antonescu a promis o for]are a
abdic\rii. În faptul istoric limitat la aceast\ controvers\,
ambii s-au ]inut de cuvînt.
Audien]a lui Antonescu la rege poate fi legat\ [i de

pozi]ia tot mai tran[ant\ a Mi[c\rii legionare de sub
conducerea lui Horia Sima. Legionarii preg\tesc în aceast\ zi
o rezisten]\ armat\ împotriva aplic\rii Dictatului de la Viena
[i se formeaz\ în acest scop liste cu ordinea de b\taie, pe
forma]iuni de batalioane constituite din ardeleni. Ca aspect
interesant, trebuie subliniat c\ subunit\]ile de legionari
preg\ti]i s\ lupte contra ocupantului maghiar se vor forma [i
vor intra în lupt\ abia dup\ 23 august 1944, intervenind în
Transilvania, executînd horthy[ti [i asasini de români.
Numero[i legionari vor lua atunci jur\mînt de moarte [i îi vom
reg\si dup\ r\zboi în organiza]ia Sumanele Negre [i printre
lupt\torii din mun]i. Deocamdat\, la 1 septembrie, legionarii
r\spîndesc „circa 2 000 de manifeste, care îndemnau popula]ia
la revolt\, cerîndu-i totodat\ monarhului s\ abdice“362.
O confirmare a audien]ei din 1 septembrie se g\se[te în
primul interogatoriu al mare[alului la procesul s\u din 1946.
Întrebat în ce au constat tratativele pe care le-a avut înainte de
6 septembrie 1940, Ion Antonescu întrerupe o fraz\ care ne-ar
fi l\murit deplin. El r\spunde: „Am fost chemat patru zile
dup\ ce am..., am fost chemat de rege“363. „Patru zile dup\...“
nu poate fi decît intervalul de la 27 august la 1 septembrie.
De altfel, Antonescu mai d\ [i o explica]ie: „Mi-a cerut s\ uit

363 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 1, Ed. Saeculum [i
Europa Nova, Bucure[ti, 1995, p. 251 (Edi]ia îngrijit\ de Marcel-Dumitru
Ciuc\).
STOENESCU
tot ce-a fost între noi, mi-a spus chiar s\-l iert [i dup\ aceea
mi-a cerut s\ fac guvernul“. Evident o astfel de formul\ din
partea regelui nu se putea rosti decît la o prim\ întîlnire dup\
surghiunul de la m\n\stirea Bistri]a. Cert este c\ regele Carol II
i-a cerut în aceast\ audien]\ s\ încerce formarea guvernului
cu partidele istorice, f\r\ legionari. În virtutea noului mandat,
Antonescu se va întîlni la Ploie[ti cu Maniu [i Dinu Br\tianu.
2 septembrie 1940. La ora 8.00 diminea]a, Ioan Hudi]\ îl
informeaz\ pe Maniu asupra audien]ei lui Antonescu la Palat.
„Cînd am trecut la chestiunea Antonescu, el a surîs. Maniu
dispune de multe c\i de informare pe care le [tie numai
dînsul. Convingerea lui este c\ Antonescu este în]eles cu
Fabricius, ceva mai de mult, poate chiar înainte de a fi internat
la Bistri]a, [i c\ întrevederile lui cu Carol sunt o urmare a
acestor leg\turi. Maniu m\ previne c\ azi, la ora 3 p.m., el are
o întîlnire secret\ cu Antonescu la Ploie[ti, la care m\ roag\
s\ merg [i eu.“364 În ecua]ia ultimelor zile intr\ [i ]\r\nistul
Valer Pop. Numit ministru plenipoten]iar în tratativele cu
Ungaria, ajunge actor al Dictatului de la Viena [i prime[te subit
o inexplicabil\ încredere din partea regelui Carol II. Vizitele
sale dese la suveran sunt interpretate de colegii s\i din PN}
drept o dovad\ a complotului pentru cedarea Ardealului de
Nord în schimbul r\mînerii pe Tron. Valer Pop este suspect [i
pentru faptul c\, de cînd s-a întors de la Viena, intr\ mereu la
rege [i îl anun]\ îngrijorat acela[i lucru: cre[terea nemul]umirii
populare [i adîncirea crizei. Tot în aceast\ zi, informa]iile
primite despre Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima devin
alarmante. Ei preg\tesc o „revolu]ie“, o serie de ac]iuni cu
scopul de a-l îndep\rta pe suveran. Dintre to]i, singurii deci[i
s\ fac\ ceva par legionarii [i nu-[i ascund inten]iile.
La ora 15.00 are loc întîlnirea dintre Ion Antonescu, Dinu
Br\tianu [i Iuliu Maniu în apartamentul proprietarului
hotelului [i restaurantului „Berbecul“ din Ploie[ti. Ioan
364 Ioan Hudit\, op. cit., p. 307.

ISTORIA
Hudi]\ ne asigur\ c\ reproduce exact conversa]ia, iar noi

trebuie s\-l credem, pentru c\ nu avem alte surse directe. Ion
Antonescu, fiind ini]iatorul întîlnirii, îl informeaz\ pe
pre[edintele PN} c\ l-a v\zut pe Urd\reanu de dou\ ori de la
ie[irea sa de la Bistri]a [i îi confirm\ c\ a avut o conserva]ie
de dou\ ore cu regele Carol II. „Dup\ impresia lui, se
urm\re[te formarea unui guvern de militari, care s\ execute
evacuarea Ardealului, conform cu Arbitrajul de la Viena,
guvern din care ar trebui s\ fac\ [i el parte.“365 Acesta era
îns\ proiectul german [i motivul pentru care Fabricius îl curta
pe mare[alul Prezan. În continuare, Antonescu relateaz\ c\
regele era preocupat de m\surile concrete ale retragerii din
Ardealul cedat [i i-a împ\rt\[it temerea c\ Iuliu Maniu [i
PN} ar putea face o opozi]ie violent\, cu mi[c\ri de strad\.
Totodat\, Carol l-a sondat asupra loialit\]ii sale [i a m\surii în
care este hot\rît ca, în calitate de membru al guvernului de
militari, s\ reprime în for]\ orice revolt\. Avînd în vedere c\
a doua zi urma s\ se întîlneasc\ din nou cu regele Carol, Ion
Antonescu i-a cerut p\rerea lui Maniu despre Dictatul de la
Viena. Cererea era cît se poate de stranie. La acea dat\, Maniu
î[i f\cuse public\ pozi]ia [i a crede c\ cel care se considera
reprezentantul românilor ardeleni va sta cu mîinile legate, era
un act de mare naivitate. Practic, a[a cum este prezentat\
informa]ia, Antonescu îndeplinea misiunea lui Carol de a afla
dac\ Maniu inten]ioneaz\ s\ fac\ ceva sau, eventual, se
interesa dac\ va trebui s\ trag\ în ]\r\ni[ti. Bineîn]eles, exista
[i varianta de onoare de a refuza intrarea în guvern, dac\
pentru asta ar fi trebuit s\ ordone deschiderea focului împo-
triva celor care protestau `mpotriva actului de nedreptate de
la Viena. Iuliu Maniu ar fi r\mas intransigent pe pozi]ia lui:
„abdicarea lui Carol în favoarea lui Mihai [i un guvern
na]ional, care s\ refuze aplicarea arbitrajului [i s\ propun\ noi
discu]ii cu ungurii [i cu protectorii lor, Hitler [i Mussolini“.
365 Ibidem, p. 308.

STOENESCU
În mod surprinz\tor, sau poate c\ nu, Antonescu îi d\ dreptate

pe toat\ linia. Asta înseamn\ c\ fostul general accepta dou\
lucruri esen]iale: abdicarea regelui [i anularea Dictatului de la
Viena, inclusiv rezisten]a armat\. Nu avem solu]ii certe în
privin]a veridicit\]ii acestei pozi]ii, din trei motive: 1. Ori
Antonescu f\cea pe prostul [i încerca s\ scoat\ cît mai mult de
la Maniu, ori, prin firea sa instabil\, trecea din tab\ra german\
în tab\ra democra]ilor cu mare u[urin]\. 2. Cu întreaga sa
experien]\ militar\ Antonescu nu putea crede c\ cineva, chiar
[i el, ar putea declan[a un r\zboi împotriva Germaniei,
opunîndu-se apropierii strategice a trupelor Wehrmacht-ului
de zona Ploie[ti, iar în timpul acesta URSS s\ stea cu mîinile
în sîn. 3. Din perspectiva atitudinii sale ulterioare, Antonescu
pare mai degrab\ înclinat s\-[i respecte declara]iile de loialitate
fa]\ de rege, iar, dac\ accept\m totu[i c\-[i dorea firesc
detronarea „tic\losului“ care-i pusese via]a în pericol, atunci
în mod sigur el a[tepta ca detronarea s-o fac\ al]ii, ]\r\ni[tii
sau legionarii, dar f\r\ prea mare agita]ie. Aici nu este exclus
ca Antonescu s\ fi [tiut ce preg\teau legionarii. În continuare,
Antonescu l-a întrebat pe liderul ]\r\nist cum vede viitorul
guvern. Maniu i-a prezentat o viziune clasic\: guvern de
uniune na]ional\, în care Ion Antonescu s\ fie ministrul
Ap\r\rii. N-a spus nimic de legionari, ca [i cum puteau fi
ignora]i. Generalul în rezerv\ s-a ar\tat „perfect de acord,
angajîndu-se s\-i cear\ lui Carol abdicarea «la prima
ocazie»“366. Pre[edintele PN} l-a informat în final c\ pleac\
în Ardeal pentru a organiza rezisten]a [i c\ la Bucure[ti vor
continua manifesta]iile de strad\. Antonescu n-are nici o
replic\ [i se despart.
De[i s-a pus mare pre] pe aceast\ întîlnire [i a fost
exploatat\, cînd în favoarea lui Antonescu, cînd în favoarea
lui Maniu, întîlnirea a avut doar un rol exploratoriu. Cea mai
puternic\ versiune este c\ Antonescu a început atunci
366 Ibidem, p. 309.

ISTORIA
întîlnirile de sondare în vederea constituirii unui guvern de

uniune na]ional\ sub conducerea lui, ca alternativ\ la solu]ia
oferit\ de germani – guvern militar. A fost un joc de-a
[oarecele [i pisica între el [i Maniu, unul încercînd s\ afle cît
de departe va merge cel\lalt, iar cel\lat s\ for]eze mîna celui
dintîi pentru a fi chiar mîna care r\stoarn\ coroana de pe capul
regelui sperjur. Plecînd de la Ploie[ti, Maniu îi va spune lui
Hudi]\ „c\ lui nu-i inspir\ generalul nici o încredere“. Ironia
sor]ii a f\cut ca, pîn\ la 6 septembrie, dar în condi]ii speciale,
nici unul dintre ei s\ nu `[i poat\ pune planul `n aplicare.
3 septembrie 1940. La scurt timp dup\ miezul nop]ii, Ion
Antonescu este prevenit c\ r\mînerea sa acas\ în acea noapte
este riscant\, întrucît legionarii s-au pus în mi[care [i orice fel
de ripost\ este de a[teptat. La 1.00 Ion Antonescu pleac\ pe
jos prin Bucure[ti, împreun\ cu so]ia sa [i cu Mihai
Antonescu [i se refugiaz\ to]i trei la o adres\ conspirativ\.
C\utat de colonelul Rusescu din partea regelui, dispari]ia sa
este consemnat\ de Carol în jurnalul s\u: „Acuma alt bucluc,
persoana în chestiune trebuie g\sit\, din cauza tulbur\rilor el
r\mîne ascuns“. La ora 8.45, Hudi]\ are o nou\ întrevedere cu
ministrul de Interne generalul David Popescu. Acesta îl
informeaz\ c\ pe 2 septembrie dup\-amiaz\ a avut loc o
[edin]\ a Guvernului, la care a participat [i el, [i care i-a
înt\rit convingerea c\ „totul a fost aranjat dinainte între Palat
[i Fabricius [i c\, departe de a forma guvernul na]ional
propus de Maniu, în momentul de fa]\ se urm\re[te formarea
unui guvern de militari «dup\ indica]iile Lega]iei
germane»“367. David Popescu avea [i impresia c\, dup\
[edin]a de guvern, Ion Gigurtu [i-a prezentat demisia. Între
timp, Mihai Antonescu îl informeaz\ pe Maniu c\ Ion
Antonescu este chemat la Palat la ora 12.00. În ]ar\ încep
manifesta]iile, mai ales în Ardeal, care sunt, dup\ toate apa-
ren]ele, organizate împreun\ de legionari [i ]\r\ni[ti.
367 Ibidem, p. 310.

STOENESCU
Însemn\rile trucate ale regelui Carol ne ajut\ foarte pu]in.

El d\ impresia c\ s-a v\zut cu Antonescu abia în aceast\ zi de
3 septembrie, dar ne confirm\ c\utarea lui prin intermediul
lui Valer Pop. Acesta l-a g\sit prin Mihai Antonescu.
Audien]a a durat dou\ ore. Ie[ind de la Palat, Ion Antonescu
d\ o scurt\ declara]ie presei prin care anun]\ c\ a fost
îns\rcinat cu formarea guvernului, f\r\ a preciza ce tip de
guvern urmeaz\ s\ conduc\. Ziarele cred c\ este vorba de un
guvern militar. Ziaristul Soreanu (Haim Schar), informator al
SSI [i om de leg\tur\ între Serviciul Secret [i Maniu, îi
informeaz\ pe ]\r\ni[ti c\ Ion Antonescu s-a deplasat de la
Palat direct la Marele Stat-Major, unde a lucrat ceva mai mult
de o or\, apoi a plecat la Ministerul de Externe. Pentru
]\r\ni[ti aceste mi[c\ri ale lui Antonescu au fost semnalul c\
preg\te[te formarea unui guvern care s\ asigure urgentarea
retragerii din Transilvania a trupelor [i autorit\]ilor române.
Hudi]\ va consemna: „Înseamn\ c\ Antonescu nu respect\
angajamentul precis luat fa]\ de Maniu [i Dinu Br\tianu, de a
nu primi nici o îns\rcinare f\r\ abdicarea lui Carol“368. La 20.30
îns\ Maniu este sunat de Ion Antonescu [i îi fixeaz\ o
întrevedere pentru a doua zi la ora 9.00.
La Bucure[ti se produce o defec]iune important\ în
rîndurile Partidului Na]ional }\r\nesc. Ion Mihalache [i
Virgil Madgearu, care primiser\ misiunea din partea
partidului s\ organizeze o mare manifesta]ie, dispar pentru a
nu se implica [i ac]iunea de presiune ]\r\nist\ e[ueaz\. Seara
îns\ încep mi[c\rile legionarilor – la care probabil c\ s-au
asociat spontan [i grupuri ]\r\niste – mi[c\ri pe care le
coordona Horia Sima de la Bra[ov. Pozi]ionarea sa acolo
avea ra]iunea, pe de o parte, de a putea conduce eventualele
ac]iuni de rezisten]\ armat\ în Ardealul cedat [i, pe de alt\
parte, de a dirija mi[c\rile protestatare din ]ar\. Conform altei
versiuni, alegerea Bra[ovului avea drept scop posibilitatea de
368 Ibidem, p. 314.

ISTORIA
a fugi mai repede în caz de e[ec. Bra[ovul devenise, în acel

moment absurd, cel mai important ora[ la grani]a dintre
Regat [i teritoriul transilv\nean dat Ungariei prin Dictatul de
la Viena. Pentru ac]iunea de r\sturnare a regelui Carol, Horia
Sima f\cuse apel la un personaj înc\ foarte controversat,
Dumitru Groza: „Cîteva zile înainte de 1 septembrie, Sima
l-a chemat din nou pe Groza, comunicîndu-i c\ s-a hot\rît s\
fac\ revolu]ie, pentru care i-a cerut concursul. Groza i-a pus la
dispozi]ie o echip\ de 11 legionari înarma]i, pentru a da atacul
la Bra[ov, în frunte cu Sultan Donat [i cu S\lceanu, care au [i
murit în acea ac]iune“369. În aceea[i zi de 3 septembrie,
Dumitru Groza se deplaseaz\ la Bucure[ti, apoi seara
organizeaz\ manifesta]ia [i planific\ un asalt asupra
Palatului. Numero[i anali[ti ai momentului [i chiar unii dintre
simpatizan]ii legionari – ca Nichifor Crainic, de exemplu –
minimalizeaz\ „revolu]ia“, „tentativa de lovitur\ de stat“ sau
„puciul“ legionarilor din noaptea de 3 spre 4 septembrie. Se
afirm\, de regul\, c\ a fost o mi[care „de atmosfer\“,
organizat\ de Lega]ia german\, în în]elegere cu Antonescu,
avînd rolul de a for]a abdicarea regelui. Datorit\ faptului c\
a e[uat lamentabil, ea este ridiculizat\ [i ast\zi. Totu[i, la
Bucure[ti grupurile organizate ale legionarilor au p\truns în
cl\direa postului de Radio pentru a-l prelua sub controlul lor,
dar n-au reu[it decît s\ opreasc\ emisia. O alt\ echip\ a atacat
Palatul Telefoanelor [i a t\iat cablurile Palatului. „Groza a
p\truns în curtea Palatului Regal [i a aruncat dou\ grenade
în ferestre, în care a tras [i cu revolverul. Groza, r\nit la bra],
a sc\pat totu[i nearestat.“370 Informa]ia este confirmat\, cu
titlu general, de regele Mihai: „Toat\ noaptea, am auzit
strig\te [i focuri de arm\. Aceast\ zi marcheaz\ începutul
unei mi[c\ri de insurec]ie împotriva lui Carol al II-lea,
orchestrat\ de credincio[ii G\rzii de Fier, asocia]i cu
369 Preot {tefan Palaghi]\, op. cit., p. 137.

370 Ibidem.
STOENESCU
partizanii generalului Antonescu“371. Carol II aminte[te

emo]ionat în jurnalul s\u c\, la un moment dat, l-a g\sit pe
voievod înarmat [i preg\tit s\-[i apere tat\l.
La Bra[ov, cî]iva membri ai echipei legionare au fost
aresta]i pe [oseaua Bra[ov-Sf. Gheorghe, du[i de jandarmi în
localitatea Cicsereda, unde au fost împu[ca]i. Un alt grup a
intrat într-un schimb de focuri cu garda militar\ a postului de
radio [i relee de la Bod, pierind [i aici cî]iva dintre ei.
La Constan]a, echipa legionar\ sub conducerea unui
anume Jorjoaia, cu misiunea s\ ocupe Po[ta, a atacat, dar a
fost nevoit\ s\ se retrag\ cu pierderi. Principala ac]iune viza
jonc]iunea echipei legionare conduse de Eugen Teodorescu,
la cazinoul ofi]erilor, cu un deta[ament al Marinei Militare
condus de c\pitanul Isb\[escu. Dar la ora 21.00, cînd trebuia
s\ se produc\ jonc]iunea [i „fraternizarea“, pentru emiterea
unei declara]ii comune care s\ cear\ abdicarea regelui,
Eugen Teodorescu nu a ap\rut. În ora[, echipa legionar\
condus\ de Chircu a ocupat Legiunea de Jandarmi [i a
dezarmat aproximativ 100 de solda]i. La cazinou au ap\rut
totu[i mai mul]i ofi]eri implica]i în ac]iune, cu titlu personal,
[i locotenentul Radu Constantin cu o companie din
Regimentul 34 Infanterie. Toat\ aceast\ desf\[urare de for]e
nu pare o „revolu]ie“, dar în nici un caz nu poate fi tratat\ ca
o înscenare. Ea are mai degrab\ aspectul – indicat cel mai
bine de regele Mihai – al unei insurec]ii, pentru c\, oricum,
a avut un plan bine definit [i o desf\[urare în teren, dar nu
[i-a atins misiunea. Tentativele de ocupare a posturilor de
Radio, t\ierea comunica]iilor Palatului, implicarea unor
subunit\]i militare, ocuparea Legiunii de Jandarmi din
Constan]a, angajarea în lupte cu arme de foc, cu mor]i [i r\ni]i
de ambele p\r]i, au fost ac]iuni atît de vizibile [i de violente,
încît nu pot fi trecute în contul unei înscen\ri. În aceste ac]iuni
371 Philippe Viguié Desplaces, O domnie întrerupt\, Ed. Libra, Bucure[ti,

1995, p. 77. (Ion Antonescu nu avea partizani. Probabil c\ M.S se refer\ la
t\r\ni[ti.)
ISTORIA
[i-au pierdut via]a cinci legionari, la Bra[ov, [i trei la

Constan]a372. În plus, dac\ era vorba de o presiune direct\
asupra regelui, era suficient asaltul Palatului Regal din
Bucure[ti. Dar dac\ legionarii ocupau posturile de Radio [i
Palatul Telefoanelor, ce ar fi urmat? Probabil c\ ar fi folosit
undele pentru a face acela[i anun] pe care au apucat s\-l fac\
doar la Constan]a: „... a fost dat\ o lovitur\ de stat de c\tre
Garda de Fier [i generalul Antonescu“. Ca [i în cazul
„Republicii de la Ploie[ti“, insurec]ia legionar\ din 3 septembrie
1940 r\mîne cu imaginea sa de eveniment minor,
ridiculizat de unii [i exagerat de al]ii. Drept concluzie
pentru ziua de 3 septembrie constat\m c\ regele Carol II
încerca s\ formeze un guvern care s\ aplice prevederile
Dictatului de la Viena, care s\ opreasc\ mi[carea contestatar\
[i care s\-i conserve pozi]ia pe Tron. El apeleaz\ la Antonescu
pentru formarea unui guvern de uniune na]ional\, cu partidele
democratice [i, eventual, Mi[carea legionar\. Ion Antonescu se
deplaseaz\ îns\ la Marele Stat-Major, unde „lucreaz\“ cîteva
ore [i nu vedem alt motiv al acestei atitudini decît încercarea
de a evalua situa]ia Armatei dup\ ced\rile teritoriale, dorin]a
de a-[i asigura sprijinul acesteia pentru un guvern pe care l-ar
conduce [i emiterea unor ordine pentru evacuarea Ardealului
de Nord. Apoi îi contacteaz\ pe liderii politici pentru a relua
tratativele în vederea form\rii noului guvern.
4 septembrie 1940. La întrevederea de la ora 9.00 între
Ion Antonescu [i Iuliu Maniu, prim-ministrul desemnat a
cerut Partidului Na]ional }\r\nesc participarea la guvernul s\u,
solicitare pe care Maniu a refuzat-o pîn\ ce nu este r\sturnat de
pe Tron regele Carol II. De acolo Antonescu s-a dus la
pre[edintele Partidului Na]ional Liberal, C.I.C. Br\tianu, care
i-a dat acela[i r\spuns. S-a mai v\zut cu Gheorghe Br\tianu,
cu A.C. Cuza [i cu Alexandru Vaida Voevod. „Au refuzat s\
discute programul, au refuzat s\-[i dea concursul [i r\spunsul

STOENESCU
lor a fost: «Abdicarea, dup\ aia vorbim».“373 Pe Horia Sima

nu l-a g\sit. Este important de subliniat c\, pe durata acestor
negocieri, Ion Antonescu a fost dominat de o problem\ de
con[tiin]\ [i de onoare, anume conflictul între faptul c\
mandatul îi fusese încredin]at de rege [i credin]a, poate [i
dorin]a, personal\ c\ acesta nu trebuie s\ r\mîn\ pe Tron. Tot
la proces el a afirmat la un moment dat, cu referire la
agita]iile legionare, c\ „aceste tulbur\ri puteau s\ ia amploare
mult mai mare, ceea ce ar fi dus la pr\bu[irea..., continuarea
pr\bu[irii dinastice“. Era clar c\ nu-[i asuma sarcina
detron\rii. Din acest context s-a format [i opinia c\ agita]iile
legionare erau organizate de Lega]ia german\, la cererea lui
Antonescu, astfel încît s\ nu fie pus în situa]ia de a-[i c\lca
onoarea [i cuvîntul dat suveranului. Era în firea lui s\
procedeze astfel. Dup\ turul politic din acea zi, el revine la
Palat în jurul orei 18.00 [i depune mandatul. „M-am jenat s\-i
spui regelui c\ toat\ lumea cerea abdicarea...“ va recunoa[te
el la proces. Carol II i-a cerut atunci s\ formeze un guvern
numai cu legionarii. Informa]ia este plauzibil\, dac\ ne
amintim c\ regele a folosit în permanen]\ metoda spargerii unei
„coali]ii“ potrivnice prin oferirea puterii unuia dintre membri.
Rezisten]a partidelor este legat\ tocmai de prevenirea acestei
manevre. Antonescu îns\ i-a r\spuns ferm: „Cu Horia Sima nu
duc (medieri), dac\ nu pot s\ fac guvern de uniune na]ional\“.
Atunci, regele i-a cerut s\ ia m\suri de reprimare. Antonescu
i-a r\spuns „c\ nu se poate conta pe comandan]i“374, informa]ie
de extrem\ importan]\ care certific\ teza autorit\]ii discutabile
a lui Antonescu în Armat\. Numero[i comandan]i [i ofi]eri
aveau simpatii legionare. Carol i-a prelungit atunci mandatul
pîn\ la 12 noaptea.
Între timp, la ora 19.00, ]\r\ni[tii afl\ de la ministrul de
Interne, generalul David Popescu, c\ refuzul legionarilor de a
373 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol.1, p. 251.

374 Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, vol. 1, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, p. 76.
ISTORIA
intra în contact cu Antonescu sau de a participa la guvern de

datoreaz\ unei condi]ii puse de Horia Sima lui Fabricius:
predarea regelui Carol [i a Elenei Lupescu în mîinile lor
pentru a fi judeca]i de Tribunalul legionar [i executa]i:
„Germania trebuie s\ le dea capul lui Carol, uciga[ul lui
Codreanu [i al atîtor al]i frunta[i“375. Toate aceste am\nunte
ne fac s\ tragem concluzia c\ Antonescu nu era în]eles cu
legionarii în mod direct [i c\ manevrele erau conduse din
umbr\ [i independent de Lega]ia german\. Wilhelm Fabricius
î[i urm\rea cu tenacitate misiunea pe care o primise de la
Berlin: gr\birea punerii în aplicare a prevederilor Dictatului de
la Viena. De aceea, el nu i-a l\sat lui Antonescu nici un spa]iu
pentru echivoc. În seara zilei de 4 septembrie, prim-ministrul
desemnat s-a întîlnit cu Fabricius, i-a prezentat stadiul
negocierilor pe care le ducea cu partidele [i l-a informat c\
inten]ioneaz\ s\-[i depun\ din nou mandatul. Fabricius a
fost îns\ foarte categoric [i dur: „Sub nici un motiv nu-i este
îng\duit s\ procedeze astfel. Dac\ nu va prelua acum
puterea, se va dezl\n]ui haosul. Unele unit\]i ale Armatei,
sub comanda unor generali iresponsabili, se vor opune
înaint\rii ungare, care urma s\ înceap\ în ziua urm\toare,
iar în interior va începe din nou împu[carea gardi[tilor, al
c\ror puci e[uase. Regele trebuie s\-i acorde depline puteri
dictatoriale, s\ nu se gr\beasc\ s\ formeze un cabinet, ci s\
ordone mini[trilor s\ r\mîn\ la posturile lor pîn\ ce, dup\
cîteva zile, se va fi orientat suficient pentru a putea forma
un guvern eficient“376. Tonul imperativ al diplomatului
german [i faptul c\ Ion Antonescu a executat acest ordin ne
face s\ constat\m:
Aducerea la putere a lui Ion Antonescu în septembrie

1940 a fost cu preponderen]\ opera Germaniei. Alegerea
375Ioan Hudi]\, op. cit., p. 316.

376 Andreas Hillgruber, op. cit., p. 130. (Hillgruber citeaz\ raportul din
11 septembrie al lui Fabricius c\tre Ministerul s\u de Externe.)
STOENESCU
lui, în pofida sentimentelor sale dinastice, legaliste [i

filoantantiste, a avut drept temei [i misiune îndeplinirea
f\r\ ezit\ri a prevederilor Dictatului de la Viena, retra-
gerea trupelor [i administra]iei române[ti din Transilvania
[i cedarea Cadrilaterului. Antonescu a acceptat [i a înde-
plinit aceast\ misiune, cu gîndul c\ dup\ terminarea crizei
va putea reconstitui statul sub conducerea sa.
La miezul nop]ii dintre 4 [i 5 septembrie, Ion Antonescu

se prezint\ la rege [i îi ofer\ varianta lui Fabricius sub
aspectul unei solu]ii personale: „Majestate, nu mai pot s\
primesc a treia oar\ [mandatul n.a.], decît dac\ relu\m
formula care am discutat-o în ’38, adic\ s\ renun]i la prero-
gativele regale“377. Este prima cerere de încredin]are a pute-
rilor depline, dup\ care Antonescu se duce acas\ s\ se culce.
Sf\tuindu-se cu apropia]ii s\i, Carol II hot\r\[te s\ încerce din
nou prelungirea mandatului, urmînd ca represiunea s\ fie f\cut\
de generalul P.A. Teodorescu. Totodat\, suveranul se sf\tu-
ie[te cu Urd\reanu, T\t\rescu [i generalii Mihail [i Arge[eanu
asupra posibilit\]ii unei lovituri militare, f\r\ Antonescu sau
cu eventuala arestare a acestuia, ca urmare a b\nuielii c\ este
în]eles cu legionarii [i cu Fabricius.
5 septembrie 1940. Pentru diminea]a devreme a acestei
zile avem dou\ informa]ii care se bat cap în cap, cu toate c\
sunt legate de un moment decisiv al loviturii de stat. Sub
presiunea grupurilor legionare, care au ac]ionat sporadic pe
timpul nop]ii, tr\gînd focuri în diferite col]uri ale Palatului
pentru a da impresia c\ regele este asediat [i înconjurat,
Carol II hot\r\[te s\ for]eze încredin]area unui nou mandat lui
Ion Antonescu. Conform Comunicatului nr. 92/5 septembrie
1940, dat de mare[alul Cur]ii Regale, „la ora 3.50 a depus
legiuitul jur\mînt în fa]a MAJEST|}II SALE REGELUI
Domnul General Ion Antonescu, pre[edintele Consiliului de
377 Procesul mare[alului Antonescu, vol. 1, p. 252.

ISTORIA
Mini[tri“378. Documentul este autentic, dar reproduce o

informa]ie fals\. La ora 3.50 Ion Antonescu dormea tun. El
chiar a precizat la proces c\ a fost sculat din somn la ora 4.00
chiar de c\tre rege [i c\ i-ar fi r\spuns acestuia: „Majestatea
Voastr\ este obi[nuit\ s\ piard\ nop]ile, eu nu le pierd, eu sunt
om normal, lucrez ziua [i noaptea dorm“379. Carol a interpretat
acest r\spuns drept o for]are a mîinii pentru încredin]area
puterilor depline [i, strîns cu u[a, accept\ întocmirea de c\tre
Mihai Antonescu [i Ernest Urd\reanu a unui document de
trecere a prerogativelor regale de [ef al statului c\tre Ion
Antonescu. La Articolul 1, avînd în vedere Decretul-lege
nr. 3052/5 septembrie 1940 prin care Constitu]ia din 1938 era
suspendat\, se prevedea `nvestirea cu puteri depline a lui Ion
Antonescu380. Acesta va depune jur\mântul [i va porni la o
nou\ rund\ de negocieri cu partidele. Le-a spus: „Pleac\
regele, nu mai are acuma posibilitatea s\ fac\ absolut nimic, a
pierdut [i puterea executiv\, [i puterea legislativ\, [i Justi]ia
din mîn\, [i Armata“. De fapt, în conformitate cu informa]iile
venite de la ]\r\ni[ti, în acea diminea]\ Ion Antonescu a
încercat din nou formarea unui guvern de uniune na]ional\, dar
de data aceasta s-a adresat direct unor lideri ai celor dou\
partide mari, oferindu-i lui Ion Mihalache Ministerul de
Interne [i lui Gheorghe Br\tianu Ministerul de Externe,
ocolind negocierea cu liderii partidelor, Iuliu Maniu [i Dinu
Br\tianu. A fost o tentativ\ de a-i „smulge“ din unitatea de
opinie a partidelor lor [i de a-[i salva cuvîntul dat [i jur\mîntul
fa]\ de rege. Ambii oameni politici au refuzat. Cu ocazia
întrevederii dintre Gheorghe Br\tianu [i emisarul prim-mi-
nistrului, confidentul s\u, Mihai Antonescu, acesta din urm\
378 Gh. Buzatu, op. cit., p. 83.

380 Gh. Buzatu, op. cit., p. 85. (De notat aici c\, prin Decretul-lege nr. 3052,
Constitu]ia din 1938 a fost suspendat\, c\ la 30 august 1944, regele Mihai I a
reintrodus Constitu]ia din 1923, f\r\ s-o anuleze pe cea din 1938, astfel c\,
teoretic [i hilar, Constitu]ia din 1938 este în vigoare [i ast\zi.)
STOENESCU
l-a informat c\ regele Carol II caut\ cu disperare s\ se în]eleag\

cu legionarii [i c\ se arat\ „dispus s\ aprobe orice sanc]iuni
celor g\si]i vinova]i de aceste crime; drept prim\ dovad\, el i-a
cerut demisia lui Urd\reanu, sub motiv c\ «a fost prost
informat». Dac\ legionarii s-ar preta la acest joc – i-a spus
Gh. B[r\tianu] – atunci Carol ar fi gata s\-i sacrifice pe to]i
colaboratorii s\i r\spunz\tori de aceste crime, în cap cu
T\t\rescu, Iamandi, Urd\reanu, Gavril\ Marinescu, generalul
Arge[eanu [i to]i ceilal]i ofi]eri din Inspectoratul
Jandarmeriei“381. Ceea ce ne [ocheaz\ la aceast\ list\ de
complici la asasinate ai lui Carol II, [i pe care acesta se
preg\tea s\-i predea legionarilor pentru a fi executa]i, este c\
ea corespunde, cu excep]ia lui T\t\rescu, listei persona-
lit\]ilor arestate [i închise la Jilava, asasinate apoi în noaptea
de 28 noiembrie 1940. Conform lui Mihai Antonescu, aresta-
rea imediat\ a acestor fo[ti demnitari a fost împiedicat\ de
Ion Antonescu, acesta intervenind pe l`ng\ tat\l lui Corneliu
Z. Codreanu [i cerîndu-i s\ nu lase ca guvernarea sa s\ înceap\
cu un asasinat politic. Cum sacrificarea complicilor n-a reu[it,
legionarii lui Horia Sima au reluat în acea sear\ atacurile [i au
organizat din nou o manifesta]ie, de data aceasta în Pia]a
Teatrului Na]ional. La ora 21.30 Ion Antonescu intr\ din nou
în audien]\ la rege, prezentîndu-[i demisia, dar subliniind c\
orice continuare a mandatului s\u implic\ cererea de abdicare.
Audien]a se încheie la ora 23.00 în ideea c\ Antonescu îi ofer\
regelui posibilitatea de a se consulta cu cine dore[te pîn\ a
doua zi. La ie[ire, îl vede pe voievodul de Alba Iulia, Mihai, [i
îi spune în treac\t: „Mare[alul Antonescu asigur\ situa]ia“.
Parafrazînd titlul unui cunoscut film de r\zboi, începea
„noaptea generalului“. Convin[i c\ regele va încerca o contralo-
vitur\ în acea noapte, liderii Partidului Na]ional }\r\nesc se
ascund la diferite adrese conspirative, f\r\ a comunica între ei [i
cu consemnul de a se întîlni a doua zi diminea]\, la o alt\ adres\
381 Ioan Hudi]\, p. 317.

ISTORIA
conspirativ\. Antonescu se instaleaz\ la sediul guvernului [i

începe s\ dea ordinele necesare retragerii din Ardeal.
În aceast\ zi se produsese cea mai important\ declara]ie
politic\ din str\in\tate referitoare la România. Luînd cuvîntul în
Camera Comunelor, prim-ministrul Marii Britanii, Winston
Churchill, va declara: „România a suferit o sever\ mutilare
teritorial\. Nu avem de gînd s\ recunoa[tem vreuna din
schimb\rile teritoriale ce se fac în timpul r\zboiului, afar\ de
acelea ce s-ar produce cu liberul consim]\mînt [i cu bun\voin]a
p\r]ilor interesate“382. Aceast\ declara]ie, înt\rit\ apoi de Charta
Atlanticului semnat\ împreun\ cu SUA, era garan]ia c\
pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei [i Ardealului de Nord
nu erau recunoscute de Marile Puteri occidentale. Ion
Antonescu nu va ]ine cont de aceast\ pozi]ie [i, mai mult, va
declara la procesul din 1946 c\ nu a auzit de ea, ceea ce
reprezint\ o grav\ incriminare la adresa mare[alului.
Imediat dup\ miezul nop]ii, prevenit asupra inten]iilor
criminale ale regelui, Ion Antonescu evit\ s\ se mai duc\ la
Palat [i îl va trimite pe locotenent-colonelul Elefterescu,
aghiotantul s\u, cu cererea ferm\ de abdicare. Regele se vede
mai întîi cu generalul Baliff, care îns\ este ezitant. Apoi, îi
convoac\ pe generalii Teodorescu [i Mihail, care îi propun
atragerea lui Antonescu la Palat [i omorîrea lui. Fiind imediat
informat de un ofi]er loial, Antonescu ordon\ arestarea celor
doi la ie[irea din Palat. În sfîr[it, regele îl cheam\ la el pe
Mihail Manoilescu. Acesta îl g\se[te pe suveran plîngînd. La
întrebarea: „Ce m\ sf\tuie[ti s\ fac?“, Manoilescu îi r\spunde:
„Nu este vorba ca Majestatea Voastr\ s\ abdice ast\zi, fiindc\
Majestatea Voastr\ a abdicat ieri [...], cînd a f\cut actul decisiv
al abdic\rii tuturor puterilor în mîna generalului Antonescu“.
Ultimul cu care se vede regele este generalul David Popescu,
ministrul de Interne, care, imediat ce iese din audien]\, îi
informeaz\ pe ]\r\ni[ti asupra situa]iei de la Palat.
382 Ioan Scurtu, Via]a politic\ din România (1918-1944), Ed. Albatros,
Bucure[ti, 1982, p. 235.
STOENESCU
6 septembrie 1940. Din îns\rcinarea lui Carol, Manoilescu

se duce la 1.30 noaptea la Fabricius. Acesta îl convinge c\ nu
exist\ alt\ solu]ie decît abdicarea [i amîndoi se sf\tuiesc
asupra modalit\]ilor de scoatere a regelui din ]ar\. Fabricius
a optat pentru varianta unui automotor care s\-i duc\ pe Carol
[i pe Elena Lupescu la Constan]a, de unde s\ plece cu iahtul
regal „Luceaf\rul“. Dup\ toate probabilit\]ile, aceast\ solu]ie
oferit\ de Fabricius era o capcan\: la Constan]a, Armata
fraternizase cu legionarii [i cei doi ar fi intrat în zona cea mai
periculoas\ pentru ei. Dac\ versiunea conform c\reia
Fabricius a promis capul lui Carol legionarilor este adev\rat\,
trimiterea lui la Constan]a este legat\ de aceast\ promisiune.
{eful Lega]iei germane l-a mai anun]at c\ ministrul de externe
Ribbentrop a[teapt\ [i el comunicarea de la Bucure[ti privind
abdicarea regelui Carol.
De la Fabricius, Manoilescu se va duce la prim-ministrul
Ion Antonescu. „Antonescu mi-a spus – î[i va aminti celebrul
economist – c\ nu vede alt\ solu]ie decît abdicarea, c\ nu a
vrut s\ i-o smulg\ regelui în mod brutal, ci i-a l\sat timp s\
mediteze f\r\ a-i fixa m\car o anumit\ or\“383. De aici,
Manoilescu se întoarce la Palat unde constat\ deja c\ regele
î[i face bagajele, astfel c\ alearg\ din nou la Antonescu.
Acesta îi spune, hot\rît: „Dac\ nu primesc nimic, îi voi scrie
eu o scrisoare [i îi voi cere formal s\ abdice“. Avînd în vedere
c\ regele refuza s\ emit\ un astfel de document [i nu accepta
formularea propus\ de Mihai Antonescu, prim-ministrul îi
trimite la ora 4.00 o scrisoare ultimativ\:
Sire,
M-am angajat cu cinstea [i cu via]a mea s\ ap\r trecutul,
]ara [i Tronul.
Încerc\rile mele de a g\si oameni cu adev\rat patrio]i [i
pricepu]i, cu care s\ fac o echip\ nou\ de redresare a Statului
[i de reînfr\]ire a Majest\]ii Tale cu ]ara, au e[uat.
383 Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, p. 93.

ISTORIA
To]i cer abdicarea Majest\]ii Tale.

În fa]a acestei situa]ii [i a agita]iilor pe care eu nu pot s\
le înec în valuri de sînge, pentru a arunca ]ara într-un r\zboi
civil [i a determina ocupa]ia str\in\, sunt dator s\ supun [i în
scris Majest\]ii Tale glasul ]\rii.
Cine afirm\ altfel face o crim\.
Atrag îns\ serios aten]ia Majest\]ii Tale în privin]a r\spun-
derilor grave care vor ap\sa pe vecie asupra Majest\]ii Tale,
dac\ nu d\ ascultare imediat [i f\r\ ezitare cererii mele, care
este a Armatei [i a ]\rii.
General Ion Antonescu
Autorii interesa]i de glorificarea mare[alului Antonescu

uit\ de fiecare dat\ s\ prezinte contextul în care a fost dat\
publicit\]ii aceast\ scrisoare. Din dorin]a de a nu [tirbi cu
nimic imaginea istoric\ a mare[alului, ei nu men]ioneaz\
niciodat\ preambulul care a înso]it publicarea acestei
scrisori, în care viitorul mare[al recuno[tea înc\lcarea
jur\mîntului militar [i a cuvîntului dat regelui. Iat\ acest
preambul:
Români,
Pentru întîia oar\ în via]a mea a trebuit s\ în[el, s\ mint [i
s\ calc un jur\mînt solemn, cerînd abdicarea regelui c\ruia îi
jurasem credin]a.
Am f\cut-o pentru a sc\pa na]ia de o îngrozitoare umilin]\
[i de o total\ [i inevitabil\ catastrof\.
Am f\cut-o deschis, ar\tîndu-i în scris abdicarea.
Dumnezeu, voi [i istoria m\ ve]i judeca.
Pentru [tiin]a voastr\ a tuturor, public textul scrisorii ce am
trimis-o fostului suveran, la ora 4 diminea]a de 6 septembrie“384
(urmeaz\ textul scrisorii de mai sus).
384 C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu. Amintiri. Documente.

Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti, 1992, p. 111.
STOENESCU
Practic, acesta este documentul central al loviturii de stat,

lovitur\ pe care Ion Antonescu [i-a asumat-o în întregime [i
care, în mod cert, îi apar]ine. Prin caracterul igienic al înde-
p\rt\rii infec]iei pe care o reprezentau Carol II [i camarila sa,
gestul de înc\lcare a principiilor morale [i a jur\mîntului a
fost trecut într-un plan secundar, ca nesemnificativ.
Ultimatumul a fost de dou\ ore. Regele va semna un
manifest c\tre ]ar\ în care va evita cu bun\ [tiin]\ cuvîntul
abdic [i va folosi formula „trecînd ast\zi fiului meu, pe care
[tiu cît de mult îl iubi]i, grelele sarcini ale domniei“385. La
acea or\, voievodul de Alba Iulia [i viitorul rege prin
procur\ „plîngea ca un c\]elandru“, dup\ cum ne
informeaz\ principesa Martha Bibescu în jurnalul s\u: Er
weinte wie ein Schlosshund 386. Tot Martha Bibescu
reproduce informa]ia primit\ de la doamna Fabricius, care
confirm\ în]elegerea timpurie a lui Ion Antonescu cu
Germania: „De mai bine de o s\pt\mîn\, so]ul meu n-a mai
închis ochii. Nici Antonescu... În sfîr[it, ast\ noapte, la ora
dou\, so]ul meu a putut s\-i telefoneze lui Ribbentrop c\ el
a abdicat“387. Situa]ia juridic\ [i a[a neclar\ a Monarhiei
române, amplificat\ de acest compromis neconstitu]ional,
se va încurca [i mai mult în viitor. La 23 august 1944,
Carol II va pretinde din nou Tronul, sub pretext c\ l-a
p\r\sit vremelnic [i sub amenin]area for]ei, [i va intra în
negocieri cu sovieticii.
Fuga din ]ar\ a regelui Carol II – sau gonirea din ]ar\, nu
are importan]\ – [i preluarea decisiv\ a conducerii statului de
c\tre Ion Antonescu în ziua de 6 septembrie au reprezentat
doar vîrful tensionat [i cel mai important al loviturii de stat.
Ea a fost definitivat\ la 14 septembrie, odat\ cu instituirea
statului na]ional-legionar.
385 Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, Ed. ROM-EDITION, Tîrgu-Mure[,
1991, p. 58.
386 Martha Bibescu, op. cit., p. 206.
387 Ibidem.
ISTORIA
Consecin]ele imediate ale loviturii

de stat
Situa]ia Monarhiei. Dup\ ora 8.00 din diminea]a zilei de

6 septembrie 1940 regele Mihai I va depune un jur\mînt
neconstitu]ional în fa]a lui Ion Antonescu, devenit un fel de
Conduc\tor al statului, a patriarhului [i a pre[edintelui Cur]ii
de Casa]ie [i Justi]ie. Textul jur\mîntului era improvizat.
Conform Constitu]iei din 1923, regele ales trebuia s\ depun\
jur\mîntul în fa]a Camerelor reunite ale Parlamentului cu
urm\torul con]inut: „Jur a p\zi Constitu]ia [i legile poporului
român, a men]ine drepturile lui na]ionale [i integritatea
teritoriului“ (Art. 82). Regele Mihai nu a îndeplinit aceast\
obliga]ie, pentru c\ nu exista Constitu]ie. Nu mai punem la
socoteal\ c\ nici tat\l s\u nu se potrivea cu acest jur\mînt,
mai ales în partea sa final\, cea cu „integritatea teritorial\“.
Paradoxul, dar [i amarul situa]iei, au f\cut ca [i Constitui]ia
din 1938 s\ con]in\ acela[i jur\mînt, la Articolul 39, [i tot cu
obligativitatea de a fi rostit în fa]a Parlamentului. Pe cale de
consecin]\, cu atitudinea cea mai obiectiv\ [i într-un total
respect fa]\ de suveranul aflat înc\ în via]\, trebuie s\
constat\m c\ domnia regelui Mihai I între 6 septembrie 1940
[i 30 august 1944 a fost ilegitim\. Produs al unei lovituri de
stat, la care tîn\rul rege nu a avut nici o contribu]ie, domnia
lui Mihai I s-a situat sub semnul improviza]iei [i a unei
limit\ri vizibile chiar [i a simbolului pe care îl reprezenta
Monarhia. Principalul s\u biograf, Arthur Gould Lee, va
nota: „El a urmat tat\lui s\u, care compromisese monarhia.
Avea doar o vag\ ideea asupra îndatoririlor sale“388. Noul
conduc\tor al statului va sublinia în prima sa proclama]ie
c\tre ]ar\ c\ este vorba de „un nou regim“, iar regelui
Mihai I îi va declara înc\ de la prima audien]\ c\ urcarea lui
388Arthur Gould Lee, Coroana contra secera [i ciocanul. Povestea regelui

Mihai al României, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1998, p. 29.
STOENESCU
pe Tron este urmarea a „dou\ lovituri de stat, date în zilele

de 5 [i 6 septembrie“. Ion Antonescu considera ziua desem-
n\rii sale ca prim ministru cu puteri depline drept moment
al loviturii de stat. De fapt, el are dreptate, fuga regelui f\r\
s\ abdice fiind aici un act cu totul secundar. A[adar, mai
corect ar fi s\ accept\m c\ lovitura de stat s-a produs în ziua
de 5 septembrie 1940. Ca mi[care de profunzime în straturile
mentalit\]ii colective [i ca mod de administrare a statului,
România se apropia prea mult de Republic\.
Pozi]ia partidelor politice. Întruni]i acas\ la Ioan
Hudi]\, liderii ]\r\ni[ti au evaluat situa]ia, în lumina
informa]iilor pe care le de]ineau asupra celor petrecute peste
noapte. Ei au constatat mai întîi c\ nu a fost vorba de o
abdicare, ci de o detronare [i c\ meritul principal în istorie îi
revine lui Ion Antonescu. Aflînd de la David Popescu faptul
c\ cei doi „complici“ din „complotul“ regelui pentru cedarea
Ardealului de Nord în schimbul r\mînerii pe Tron – Mihail
Manoilescu [i Valer Pop – au avut [i ei o atitudine intransigent\
în favoarea abdic\rii, ]\r\ni[tii nu încearc\ s\ conteste aceast\
tez\, ca nerealist\, ci ajung la concluzia c\ au trecut de partea
nem]ilor(!) [i c\ „Antonescu n-a fost decît un agent de exe-
cu]ie al nem]ilor [i al legionarilor“. Nicolae Lupu î[i va exprima
regretul c\ noul conduc\tor al statului nu l-a l\sat pe prin]ul
mo[tenitor s\ plece împreun\ cu tat\l s\u [i c\ n-a proclamat
Republica. Maniu va rîde. Oricum, la aceast\ întrunire s-au
conturat dou\ direc]ii de urmat pentru atitudinea politic\ a
Partidului Na]ional }\r\nesc:
1. Varianta Ghi]\ Pop, Nicolae Lupu, Ionel Pop mergea
pe ideea neimplic\rii în guvernare [i accept\rii constituirii
unui guvern de militari. „Noi, partidele politice, stînd
deoparte, r\mânem libere s\ protest\m în contra Arbitrajului
de la Viena [i astfel na]iunea nu mai poart\ nici o r\spundere
pentru executarea acestui arbitraj, impus cu for]a...“389

ISTORIA
2. Varianta Iuliu Maniu [i Ioan Hudi]\ ar fi fost atunci de

total angajament la guvernare: „Ne trebuie s\ constituim
imediat guvernul na]ional, a[a cum m\ în]elesesem cu
Antonescu [i s\ decret\m mobilizarea general\ a Armatei; pe
unguri îi invit\m s\ p\r\seasc\ zona ocupat\, în termen de 24
de ore, altfel le t\iem retragerea, ocupînd valea Tisei; iat\ ce
trebuie spus lui Antonescu s\ fac\, dac\ este un om corect, un
bun patriot [i nu un instrument în mîinile lui Fabricius“390.
Ceva nu este în regul\ cu consemn\rile lui Ioan Hudi]\ în
Jurnalul s\u. F\r\ îndoial\ c\ textul este dominat de dorin]a
expres\ de a glorifica figura lui Maniu, de a-l scoate imaculat
din toate situa]iile [i de a identifica întotdeauna gre[elile la
al]ii. Consemnarea lung\ [i detaliat\ a zilei de vineri, 6 sep-
tembrie 1940, pare de multe ori o oper\ post factum, un
comentariu subiectiv al unor fapte îndoielnice. Prin urmare,
într-un asemenea joc, informa]iile ajung s\ se contrazic\,
fiindc\ altfel nu avem cum s\ ne explic\m contradic]ia dintre
decizia de a se ascunde în noaptea de 5 spre 6 decembrie, f\r\
a comunica între ei, [i abunden]a informa]iilor despre ce au
f\cut ei sau Antonescu în aceea[i noapte. Sursa lor principal\,
generalul David Popescu, este dubioas\, fiind vorba de un
ministru de Interne aflat de s\pt\mîni întregi în contact cu
]\r\ni[tii, de multe ori primindu-i `n cabinetul s\u pentru
consult\ri, f\r\ ca cineva din guvernul Gigurtu s\-l trag\ de
mînec\. Semnul de întrebare pus deasupra atitudinii
partidului de la începutul guvern\rii antonesciene este cu atît
mai mare cu cît, de[i op]iunea PN} ar fi fost cea a lui Iuliu
Maniu (Varianta 2), în realitate, partidul a pus în practic\
Varianta 1 – neimplicarea la guvernare! În plus, proiectul lui
Maniu era foarte frumos [i patriotic, dar punerea lui în
practic\ implica o serie de decizii foarte rapide, între care
demisia lui Ion Antonescu [i renun]area la calitatea de
Conduc\tor al statului, formarea unui guvern de uniune
390 Ibidem, p.324.

STOENESCU
na]ional\ condus de Maniu, trecerea trupelor române la

contraatac în Ardeal [i împingerea trupelor ungare dincolo de
grani]\, anularea Dictatului de la Viena, renun]area de c\tre
Adolf Hitler la planul de aducere a trupelor sale în apropierea
zonei petroliere [i, pentru c\ acest plan era legat de Directiva
din 31 iulie, schimbarea planului strategic de atacare a URSS,
oprirea sovieticilor de a ataca dincoace de Prut [i
recunoa[terea oficial\ a României ca neutr\. Nu ne putem
duce cu imagina]ia atît de departe încît s\ credem c\
ipoteticul guvern Maniu ar fi trecut ]ara de partea Alia]ilor,
declarînd r\zboi Germaniei. În afar\ de aceste m\suri,
guvernul de uniune na]ional\ nu avea cum s\ rezolve
problema Mi[c\rii legionare a lui Horia Sima, organiza]ie
care ar fi refuzat categoric participarea la acest guvern [i ar fi
trecut [i mai înver[unat\ la atacuri violente. Din toate aceste
considerente se desprinde destul de clar ideea c\ proiectul lui
Iuliu Maniu era cel pu]in nerealist, dac\ nu cumva a fost
consemnat în jurnalul lui Hudi]\ doar pentru imaginea
liderului [i a partidului.
În fond, ce argumente invoca Iuliu Maniu pentru refuzul
de a forma guvernul de uniune na]ional\ cerut tot de el [i
acceptat de Ion Antonescu? Liderul ]\r\nist îi va repro[a lui
Ion Antonescu faptul c\ s-au în]eles la 2 septembrie pentru
formarea acelui guvern, în care noul prim-ministru s\ ocupe
fotoliul de ministru al Ap\r\rii. Mai grav\ pare acuza]ia c\ a
pus în aplicare imediat m\surile impuse la Viena [i c\ a retras
trupele [i administra]ia din Ardeal. Hillgruber afirm\ c\
„Sarcina cea mai urgent\ a lui Ion Antonescu era retragerea
trupelor române din Transilvania de Nord [i din intrîndul
secuiesc, care trebuia efectuat\ în ordine, de[i unii
comandan]i se opuneau. Într-adev\r, evacuarea s-a efectuat
între 5 [i 13 septembrie f\r\ incidente importante“391. Apoi
a semnat acordul de la Craiova prin care s-a retrocedat
391 Andreas Hillgruber, op. cit., p. 132.

ISTORIA
Cadrilaterul. Iuliu Maniu a ar\tat foarte rar – în una sau dou\

ocazii – c\ tragedia României din 1940 a fost consecin]a
unor grave erori ale guvernelor interbelice [i numai în
protestul s\u din 1934 a amintit vag c\ este autorul aducerii
lui Carol pe Tron. Dar indiferent cît de vinovate erau parti-
dele [i mai ales ce uria[\ responsabilitate avuseser\ oamenii
politici în pr\bu[irea treptat\, ca un mal surpat lent de ape
infiltrate, a atributelor statului na]ional unitar, situa]ia din
1940 avea nevoie de solu]ii. Or, în septembrie 1940 statul nu
avea decît dou\ solu]ii. Una din ele era conducerea dup\
directive germane de c\tre un om care se sacrifica, la Putere,
[i concentrarea corpului partinic democrat în Opozi]ie, cu
scopul de a constitui rezerva politic\, în eventualitatea c\ la
sfîr[itul r\zboiului soarta ]\rii va fi din nou hot\rît\ de Marile
Puteri. Era posibil ca omul sacrificat s\ fi fost Gheorghe
Br\tianu, personalitate filogerman\ de anvergur\, sau
Mihail Manoilescu, dar nici unul dintre ei nu avea autori-
tatea de a îndeplini prevederile Dictatului de la Viena, f\cînd
Armata [i administra]ia s\ execute ordinele nenorocite [i s\
nu reac]ioneze. Ion Antonescu `ns\, prin insisten]a cu care se
f\cea apel la calitatea sa de general, da.
A doua solu]ie era formarea unui guvern proaliat, care s\
zdrobeasc\ prin for]\ Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima, act
care s\ produc\ apoi o ocupa]ie a trupelor germane, ocupa]ie
înso]it\ de m\surile naziste cunoscute asupra oamenilor
politici responsabili. În aceast\ variant\, România devenea
un stat ocupat de Germania [i suporta toate consecin]ele
ocupa]iei militare. Trebuie s\ fie foarte clar c\ în aceast\
situa]ie, în afar\ de liderii politici democra]i, [i întreaga
popula]ie evreiasc\ a României pierea. Iat\ de ce, chiar de la
venirea lui Antonescu la Putere, putem vorbi despre o
salvare a evreilor în România. Nu analiz\m aici soarta
evreilor din afara grani]elor impuse de invazia sovietic\ [i de
dictatul de la Viena. Pentru a se constitui într-o rezerv\
politic\ viabil\, partidele istorice au adoptat o pozi]ie de
sprijin a regimului Antonescu, în direc]ia rezolv\rii
STOENESCU
problemei legionare, o atitudine declarativ\ de protest fa]\ de

pierderile teritoriale [i au stabilit leg\turi secrete, inclusiv de
spionaj, cu Alia]ii. Dar, pentru a putea pune în aplicare acest
program, ele au avut nevoie de protec]ia lui Antonescu, de
autoritatea lui [i de compromisurile f\cute de el germanilor.
În toat\ aceast\ situa]ie extrem de complicat\, Iuliu Maniu a
ac]ionat cu abilitate, tr\dînd atunci cînd trebuia, în]elegîndu-se
în secret cu Antonescu, lucrînd pe canalele spionajului cu
Anglia [i conservîndu-[i nealterat\ imaginea de opozant.
Dac\ ar fi triumfat Anglia în România, Iuliu Maniu ar fi fost
liderul necontestat [i eroul autentic al r\zboiului. }ara ar fi
avut un alt destin. Pe cînd a[a, tr\dat la rîndul lui de princi-
palul s\u aliat, Anglia, Iuliu Maniu [i statul român vor fi
zdrobi]i de ocupa]ia sovietic\.
Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima. Dup\ cum s-a
observat, autorul acestui studiu face o distinc]ie voit\ între
organiza]ia lui Codreanu [i ceea ce cunoa[tem sub aceea[i
denumire, de Mi[carea legionar\, sub Horia Sima.
Mi[carea legionar\ a fost decimat\ în doi ani succesivi de
asasinate, 1938 [i 1939, iar la conducerea r\m\[i]elor ei a
fost propulsat de c\tre Moruzov, [eful SSI, un agent al s\u,
Horia Sima. De altfel, în momentul septembrie 1940, pozi]ia
lui Horia Sima la conducerea Legiunii nu era înc\
definitivat\, organiza]ia cunoscînd regrup\ri în nuclee [i
centre r\spîndite prin ]ar\ [i fenomene de localizare
pronun]ate. O serie de lideri îi contestau pozi]ia, principalul
corp supravie]uitor orientîndu-se c\tre tat\l lui Corneliu Z.
Codreanu. Numero[i lideri legionari îl acuzau pe Sima
pentru violen]ele declan[ate f\r\ ordin, pe timpul cît
Codreanu era în închisoare, cu scopul de a provoca
asasinarea acestuia. Este de aceea suficient de elocvent
faptul c\ Horia Sima afirm\ în amintirile sale c\ ar fi fost
desemnat succesor al lui Codreanu pe 6 septembrie de c\tre
un For Legionar, numit tot de el, în timp ce istoricii
legionari afirm\ c\ Sima nu a fost niciodat\ ales [ef al
Legiunii de c\tre Forul conduc\tor al acesteia, numirea sa
ISTORIA
la conducere fiind f\cut\ de Ion Antonescu prin decretul

din 14 septembrie392. Forul Legionar, cel constituit sub
prigoan\ dup\ moartea lui Codreanu, nu va valida
niciodat\ prezen]a lui Horia Sima la conducerea Legiunii [i
din aceste motive organiza]ia a cunoscut numeroase
convulsii interne, dar a permis [i supravie]uirea ideii c\
Mi[care legionar\ condus\ de Codreanu este altceva decît
cea condus\ de Horia Sima. Elita sa intelectual\, care a
cuprins cele mai str\lucite min]i ale României interbelice [i
care d\dea con]inut ideologic profund na]ionalismului
clamat de organiza]ia lui Corneliu Z. Codreanu, va disp\rea
asasinat\ sau îndep\rtat\ de Legiune. Diferen]a este f\cut\
pentru istorie, cu inspira]ie [i precizie, de Armin Heinen:
„Garda nu mai era o mi[care popular\. Aceasta s-a observat
[i în leg\tur\ cu conducerea ei. C\pitanul a fost un idol, o
personalitate care i-a fascinat nu numai pe adep]ii mai
apropia]i. Sima poseda alte «calit\]i». El era dominat de
«filozofia bombei» [i reprezenta aripa radical\, terorist\,
care a hot\rît politica g\rzii în urma evenimentelor din
1938. Codreanu a oscilat între diferitele frac]iuni ale
Legiunii, asigurîndu-[i astfel independen]a. Sima nu-[i
putea permite un asemenea mod de comportare. Exista mai
mult decît un gardist care putea ridica preten]ia c\
reprezint\, asemenea lui, «adev\rata înv\]\tur\». Numai
dac\ se baza pe sprijinul aripii extreme, el se putea ap\ra în
fa]a atacurilor“393.
Numai din septembrie 1940 putem vorbi despre

caracterul terorist explicit al Mi[c\rii legionare. Vor
exista întotdeauna îndoieli asupra faptelor de violen]\

393 Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelului Mihail“. O contribu]ie la
problema fascismului interna]ional, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999,
p. 411.
STOENESCU
personal\ [i colectiv\ din trecut, dar [i noi informa]ii

asupra felului cum au fost provocate.394
Imediat dup\ detronarea lui Carol II, Ion Antonescu a avut

o întrevedere cu Horia Sima. Cu aceast\ ocazie, Conduc\torul
statului a remarcat cu insisten]\ faptul c\ Mi[carea este
dezorganizat\ [i c\ nu poate emite preten]ii la formarea unui
guvern monocolor. Antonescu invoca nevoia de a opri haosul
din administra]ie [i de a pune ordine în conducerea treburilor
statului. Ion Antonescu se afla atunci în perioada de negocieri
cu PN} [i PNL, în tentativa de a forma guvernul de uniune
na]ional\. Sima a avut un program minimal: o serie de m\suri
care s\ r\zbune asasinarea lui Codreanu [i s\-i pedepseasc\
pe cei care erau vinova]i de dezastrul ]\rii. Dac\ accept\m
teza complicit\]ii lui Horia Sima la asasinarea C\pitanului,
atunci acest program minimal avea un singur scop:
confirmarea pozi]iei sale de conduc\tor al Mi[c\rii legionare
prin punerea în aplicare a unui plan de r\zbunare care s\ le
ofere satisfac]ie credincio[ilor lui Codreanu. Antonescu a fost
de acord cu acest program, în ideea c\ el se va încadra în
politica sa general\ de restabilire a ordinii statale. Adic\, pe
cale legal\. El va lua [i primele m\suri în Armat\, trecînd în
rezerv\ un num\r mare de generali, între care pe Gheorghe
Arge[eanu (asasinul legionarilor din 1939), Gheorghe Mihail
(confidentul regelui [i ini]iatorul asasin\rii lui Antonescu),
Florea }enescu (coautor la retragerea din Basarabia), Ioan
Ilcu[ (compromis prin declara]ii lingu[itoare în favoarea
regelui), apoi C. Ilasievici, Grigore Cornicioiu, Ioan Bengliu
(implicat brutal în torturarea legionarilor), Victor
Dombrovschi (primarul Bucure[tilor), amiralul Petre
394 Alex Mihai Stoenescu, Armata, mare[alul [i evreii, Ed. RAO, Bucure[ti,
1998, p. 146. (Eu însumi am confruntat documente [i m\rturii noi care ridic\
semne de întrebare asupra dreptului la ripost\ al legionarilor, dar reac]iile lor
nu vor putea fi scoase niciodat\ din contextul lor juridic alterat de interven]ii
politice.)
ISTORIA
B\rbulescu, Gheorghe Liteanu, Constantin Atanasescu [.a.,

unii fiind îndep\rta]i pentru incompeten]\. Au fost aresta]i
imediat Mihail Moruzov, Gabriel Marinescu, Gheorghe
Arge[eanu, Ioan Bengliu, precum [i o serie de subofi]eri,
ofi]eri inferiori [i superiori, to]i implica]i în asasinatele
împotriva legionarilor. De asemenea, au fost re]inute cîteva
personalit\]i politice considerate vinovate de prigoana
antilegionar\. Prim-ministrul va ordona [i o anchet\ asupra pro-
ceselor politice din ultimii opt ani, precum [i o cercetare a acti-
vit\]ii magistra]ilor. Se combina astfel nevoia imediat\ a lui
Antonescu de a face cur\]enie la conducerea Armatei,
Ministerului de Interne [i Jandarmeriei, de a-[i asigura el
însu[i, prin oamenii s\i, controlul asupra institu]iilor de for]\,
cu cererile exprese ale lui Horia Sima. F\r\ îndoial\ c\ la
baza în]elegerii Antonescu-Sima a stat perspectiva guvern\rii
comune, f\r\ a se intra în prea multe detalii, la început, pe
fondul e[u\rii negocierilor cu partidele democratice. Cu toate
c\ au existat întotdeauna nuan]e în felul de a trata rela]ia sa
cu legionarii, la finalul destinului s\u lumesc atît de agitat [i
tragic Ion Antonescu va afirma f\r\ echivoc: „Horia Sima
reprezenta baza politic\ a ]\rii în acele momente“395. Baza
economic\ era reprezentat\ de programul enun]at de Mihail
Manoilescu în diferite epoci [i ocazii, pe care l-am rezumat [i
noi aici, în primul capitol, [i care se sprijinea fundamental pe
structurile capitaliste liberale, puse în func]iune în
condi]iile unui regim politic dictatorial de Dreapta. S-au
ad\ugat, ca factori perturbatori sau ruin\tori la proiectul
românesc al redres\rii statului, conflictul pentru Putere din
interiorul guvern\rii, participarea la r\zboi [i influen]a
nefast\ a Germaniei naziste asupra politicii externe a ]\rii.
Nu putem omite de pe aceast\ list\ un aspect care ne
intereseaz\ în particularitatea analizei noastre, [i anume
conservarea [i pe alocuri amplificarea propagandei [i cultului

STOENESCU
personalit\]ii, care, profundum maris, va înt\ri sentimentul

solu]ion\rii paternaliste a tuturor problemelor patriei.
Conform legilor Istoriei, lovitura de stat început\ la
2 septembrie 1940, prin propulsarea în destin a lui Ion
Antonescu, prin configurarea complotului Maniu-Antonescu [i
prin interven]ia decisiv\ a Lega]iei germane, se va finaliza la
14 septembrie prin instituirea statului na]ional-legionar, avînd
o conducere dualist\ conflictual\, Ion Antonescu-Horia Sima,
ca de multe alte ori în istoria noastr\: Cuza-Catargiu în 1862,
Carol I-Ion C. Br\tianu în 1866, Carol II-Iuliu Maniu în 1930,
regele Mihai I-Petru Groza în 1945, Anna Pauker-Gheorghiu
Dej în 1948, Nicolae Ceau[escu-Alexandru Dr\ghici în 1965,
Ion Iliescu-Dumitru Mazilu în 1989. Este incitant de observat
c\ mai toate loviturile de stat sau revolu]iile României moderne
[i contemporane au avut aceast\ problem\ a raportului
conflictual între liderii înving\tori. Oare de ce întotdeauna
schimb\rile regimului politic din România au adus la condu-
cere cupluri, nu un singur autor, [i c\ imediat dup\ victorie a
urmat conflictul între partenerii afla]i la vîrful Puterii [i
glorificarea înving\torului final?
R\spunsul s-ar putea g\si în profunzimile mentalit\]ii
tranzac]ionale a na]iunii române, subiect analizat în termeni
moderni, dup\ Dr\ghicescu [i R\dulescu-Motru, de o singur\
personalitate marcant\ a culturii române, academicianul
R\zvan Theodorescu: „Aflat\ în spa]iul unei tradi]ii ortodoxe
[i al ruralit\]ii, cu al s\u corolar nobiliar, civiliza]ia românilor
a cunoscut recurent, în epoca primei sale modernit\]i,
atitudini de autoritate monarhic\ venind s\ compenseze,
adeseori, sl\biciuni politice [i crize morale – cazul fanariot e
notoriu, unind piscuri intelectuale [i abisuri etnice, în ceea ce a
fost socotit\ o form\ evident\ [i primar\ de colabora]ionism –
ilustrînd îns\ [i clipe de glorie na]ional\ (între toate, se cade
citat, mai nou, episodul Cuza). Atitudini reluate cu mai mult
sau mai pu]in succes, cu mai mult\ sau mai pu]in\ dexteritate
cultural\, în ceea ce a fost – ba chiar risc\ s\ fie înc\ – un cult
sau, dac\ nu, m\car o exacerbare a rolului liderului, un
ISTORIA
mesianic «homo magnus». În perimetrul românesc el s-a

putut numi succesiv, în secolul al XX-lea – ce-[i trage seva
din cele trei precedente – Carol al II-lea, Corneliu Zelea
Codreanu, Gheorghiu-Dej sau Ceau[escu, cu portretele lor
arborate de la batista de m\tase a jandarmilor, pîn\ la lugubre
ceremonii camaradere[ti sau pîn\ la uria[ele panouri de
stadion ale serb\rilor din «Cîntarea României». [...] Nu mai
pu]in, ata[amentul modern fa]\ de soteriologicul lider ar\t\tor
de drum are leg\turi directe cu ceea ce abia am denumit
«mentalitatea tranzac]ional\», putîndu-se plasa fie în aureola
unei suprema]ii spre care acela a fost propulsat prin felurite
tranzac]ii, fie, pe nea[teptate – prin alte tranzac]ii, sinonime
cu eventuale pioase abandonuri – în umbra unei rapide,
violente, dac\ nu chiar fatale c\deri“396. În faptul celei de-a
treia modernit\]i a românilor (perioada României Mari) [i
pîn\ ast\zi, în pragul celei de-a patra modernit\]i (intrarea în
NATO [i UE), fenomenul cuplului rezultat dintr-o mi[care
politic\ major\ [i decisiv\ a fost reflexul reprezent\rii în cei
doi lideri a for]elor paternaliste externe pe care vulgul le intuia
deasupra ]\rii. În cazul Cuza-Catargiu din 1862 erau Fran]a [i
Imperiul Otoman, în cazul Carol I-Ion C. Br\tianu din 1866
erau Germania [i Fran]a, în cazul Carol II-Iuliu Maniu din
1930 erau fascismul [i Societatea Na]iunilor, în cazul regele
Mihai I-Petru Groza din 1945 au fost Occidentul [i URSS, în
cazul Gheorghiu Dej-Anna Pauker din 1948, ca [i în cazul
Nicolae Ceau[escu-Alexandru Dr\ghici din 1965 erau na]io-
nalismul [i interna]ionalismul, iar în cazul Ion Iliescu-Dumitru
Mazilu din 1989 erau percep]ia unei lupte subterane pentru
influen]\ în România, a[a cum vom vedea în volumul patru al
acestui tratat, între URSS [i SUA.
396 R\zvan Theodorescu, Despre prima modernitate a românilor (Discurs de

receptie), Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 2001, pp. 22-23.
Capitolul V
TENTATIVA DE LOVITUR| DE STAT DIN
20-23 IANUARIE 1941
Rebeliunea legionar\
Moto:
Eu spuneam: „Ave]i r\bdare“. Tactica
mea era ca s\ fie discredita]i, pentru c\
f\ceau orori, [i lumea s\ fie contra lor.
ION ANTONESCU
La8 septembrie 1940, preotul [i istoricul român Paul

Mihail nota în jurnalul s\u: „E Duminica Învierii noii
organiz\ri a statului român. E s\rb\toarea Na[terii Maicii
Domnului. Se nasc c\tre o nou\ via]\ [i organizare statul [i
neamul românesc“397. Credin]a sincer\ a cunoscutului preot
basarabean în transformarea pe care a adus-o situa]iei României
venirea la putere a lui Ion Antonescu poate fi considerat\ ca
exponen]ial\ pentru majoritatea popula]iei. Dan Zamfirescu
consider\ c\ momentul de vîrf al misiunii istorice pe care a
primit-o Ion Antonescu prin destin a fost tocmai în
septembrie 1940, astfel c\ rolul s\u benefic, na]ional, a fost
de foarte scurt\ durat\: „În ce m\ prive[te, consider c\ unicul
merit major [i indiscutabil al mare[alului Antonescu, cel
care-l r\scump\r\ de toate p\catele [i-i justific\ statuia
ridicat\ la Slobozia, este acela de a fi salvat România ca stat,
a[a ciuntit\ cum era în ceasul cînd destinele ei au fost apucate
de mîinile sale. F\r\ Antonescu, soarta României ar fi fost
pecetluit\, ea ar fi fost încorporat\ în Uniunea Sovietic\
397 Paul Mihail, Jurnal (1940-1944), Ed. Paideia, Bucure[ti, 1999, p. 18.
ISTORIA
pentru ]inutul dintre Carpa]i [i Nistru [i în Germano-Ungaria

pentru Transilvania, l\sîndu-ne [i f\r\ Dobrogea, doar cu
Cîmpia Dun\rii. {i sunt sigur c\, spre deosebire de Polonia,
nimeni nu s-ar fi luptat pentru reînvierea României.
Antonescu este omul care a prevenit aceast\ lichidare a
statalit\]ii române[ti [i care, prin îns\[i c\derea lui, a permis
jocul politic al altor for]e în stare s\ continuie aceast\
statalitate, cu oricîte tragedii, pîn\ azi“ 398. Aceste
observa]ii interesante [i care con]in mult [i dureros adev\r
permit în]elegerea unor fenomene subtile care au înso]it
regimul antonescian. În cazul dictatorului Ion Antonescu,
spre deosebire de Carol II, de Gheorghiu-Dej [i, într-o
anumit\ m\sur\, de Nicolae Ceau[escu, componenta
personalizat\ a faptelor istorice, influen]a coordonatelor per-
sonale ale liderului asupra desf\[ur\rii generale a evenimen-
telor, este posibil s\ fi fost mai important\ decît în celelalte
cazuri. Carol II era dirijat din umbr\ de camaril\, Gheorghiu-Dej
avea în spate legitimarea puterii militare [i politice sovietice,
Ceau[escu se sprijinea pe un partid creat practic de el în
interiorul unui lag\r bine închis; Ion Antonescu era singur.
Partidele politice i-au refuzat colaborarea direct\, formula la
care împingeau ele – guvern militar – era, dup\ cum bine a
observat chiar Antonescu, ultima solu]ie la care trebuie s\
apeleze un popor – [i a f\cut-o la 23 august 1944 – Germania
vedea în el doar formula autoritar\ menit\ s\ asigure logistica
r\zboiului antisovietic, iar Mi[carea legionar\ de sub
conducerea lui Horia Sima c\uta atunci un drum propriu,
distructiv [i sîngeros, r\zbun\tor [i înc\ [i mai îndep\rtat de
bazele sale doctrinare constructive. De aceea, ideea lui Dan
Zamfirescu, conform c\reia rolul real [i limitat al lui
Antonescu a fost acela de a salva statalitatea României în
anul 1940, pare extrem de atr\g\toare. Privind din
398 Dan Zamfirescu, Regele [i Mare[alul, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti,

1994, p.20.
STOENESCU
perspectiva [anselor pe care ni le ofer\ distan]a [i r\ceala

sentimentelor fa]\ de eveniment, putem observa eforturile
incontestabile [i chiar eroice pe care le-a f\cut personajul
nostru pentru „a aduna ]ara“ din dezordinea [i disolu]ia în
care c\zuse. De altfel, într-o scrisoare trimis\ lui Constantin
I.C. Br\tianu în 1942, Ion Antonescu va recunoa[te: „Rolul
meu trebuia s\ fie terminat la 7 septembrie 1940“399. Apoi,
dup\ ce statul s-a stabilizat într-o situa]ie clar\ – satelit al
Germaniei naziste –, cînd Antonescu a trecut la gestionarea
lui, din calitate de salvator, a [i început s\ fac\ gre[eli. Aici,
teza conform c\reia Ion Antonescu trebuie analizat ca om
politic, nu în calitate de general, devine foarte necesar\.
Trecut în rezerv\ [i intrînd în ac]iune ca om politic, el î[i va
satisface orgoliul personal [i nevoile suflete[ti cele mai
acute rechemîndu-se singur în cadrele active ale Armatei
(16 septembrie 1940), avansîndu-se apoi succesiv în gradele
de general de corp de armat\ (tot la 16 septembrie 1940),
general de armat\ (la 18 februarie 1941, dup\ numai cinci
luni) [i, în final, ca mare[al (dup\ alte [ase luni). Chiar dac\
pentru cititorul civil nu este atît de important, pentru militari
este bine s\ [tie c\ Ion Antonescu a ajuns din general în
rezerv\ la gradul suprem de mare[al în mai pu]in de un an.
Apoi a îmbr\cat c\ma[a verde a unui partid [i a dus b\t\lia
pentru a fi [eful acestuia. Ca general de divizie îns\, Ion
Antonescu putea salva statul în momentul s\u cel mai greu [i
se putea retrage în preocup\rile sale militare, fie ca strateg, fie
ca ministru al Ap\r\rii. Î[i dorea îns\ prea mult Puterea [i era
prea convins c\ numai el are solu]iile de salvare a situa]iei.
Oricît de nepl\cute sunt aceste considera]ii, trebuie spus îns\
c\ în 1941, dup\ cele dou\ victorii – preluarea Puterii [i
înfrîngerea rebeliunii legionare – omul Ion Antonescu a avut
o c\dere, serios consumat fizic [i psihic, cu s\n\tatea
zdruncinat\ [i cu capacitatea de a gîndi elastic, specific\
399 Antonescu. Mare[alul României [i r\zboaiele de reîntregire, vol. 2,

Ed. Nagard, Cannaregio Venetia, 1988, p. 271.
ISTORIA
omului politic, foarte pronun]at alterat\. Aceast\ realitate

fizic\, dincolo de numeroasele m\rturii r\mase de la
apropia]i, este confirmat\ [i de faptul c\ prima perioad\ a regi-
mului s\u (14 septembrie 1940-22 ianuarie 1941) a fost
dominat\ de efortul de a p\stra un echilibru politico-social, în
rezonan]\ cu efortul de a-[i conserva echilibrul personal.
Muncea zilnic pîn\ la epuizare, se ocupa de toate [i ]inea
discursuri kilometrice, umbla mult prin ]ar\, dus-întors în
cîteva ore, dormea pe apucate în timpul zilei, mereu trezit de
probleme, cînd importante, cînd minore, preluarea întregii
autorit\]i de c\tre el avînd efect în aruncarea pe bra]ele sale a
tuturor problemelor ]\rii. Idealul lui politic, precum [i gesturile
sale tipice din aceast\ perioad\, pot fi ilustrate prin transferul
metaforic sugerat de p\rintele St\niloae într-o alegorie a sa:
„Omul echilibrat este ca vizitiul unei tr\suri care frîneaz\ caii
mai iu]i [i ì îndeamn\ pe cei z\bavnici. El are mereu o
supraprivire peste to]i [i ]ine leg\tura între ei, [tiind c\, dac\ îi
las\ pe unii s\ ì covîr[easc\ pe ceilal]i, trag în [an]ul de la
margine [i o nimicesc [i pe ea, [i pe el. C\ci el e cel ce mîn\
caii [i în acela[i timp e purtat de ei. Dac\ nu-i mîn\ ]inîndu-i în
unitate, e dus în pr\pastie“400. Cam în acest loc se afla
dedesubtul cel mai adînc al rela]iei Ion Antonescu-Horia Sima
în primele luni de regim na]ional-legionar.
De ce l-or fi numit na]ional-legionar, nu prea este clar!
Formula era, din punct de vedere ideologic, pleonastic\. S\ fi
folosit cu insisten]\ termenul na]ional, pentru a ar\ta c\
solu]ia politic\ la care se ajunsese era un produs natural
românesc, nu credea nici ultimul preot din sat. El vedea doar
o solu]ie de salvare la înghesuial\. Mai degrab\ formula îi
apar]ine lui Ion Antonescu pentru a ar\ta, cu o anumit\
subtilitate, c\ baza sa politic\ are [i componente tehnice
democrate, dar, mai presus de orice, c\ la conducere se afl\ o
personalitate cu misiune na]ional\, adic\ deasupra oric\ror
400 Dumitru St\niloae, Reflec]ii despre spiritualitatea poporului român,

Ed. Elion, Bucure[ti, 2001, p. 43.
STOENESCU
regrup\ri politice. Este, foarte probabil, expresia acelei

suprapriviri de care amintea p\rintele St\niloae. Pe noi ne
intereseaz\ îns\ faptul c\, voit sau nevoit, Ion Antonescu î[i
va continua, cel pu]in pîn\ la momentul declan[\rii
opera]iilor pentru eliberarea Basarabiei, cariera sa politic\ [i
c\ principala b\t\lie a primei perioade a regimului s\u a fost
dominat\ de lupta pentru constituirea [i controlul bazei
politice. Putem accepta oricînd ideea c\ Ion Antonescu,
perfect încadrat în coordonatele sentimentelor sale na]iona-
liste, a gîndit protejarea partidelor istorice, astfel încît ele s\
poat\ reveni la rolul lor politic de conducere. Credem îns\ c\
mai degrab\ n-a avut încotro. A[a cum ar\tam deja, ideea lui
principal\ pe tema bazei politice era apelul la guvernul
militar numai în ultim\ instan]\. Ideea aceasta face parte [i
ast\zi din uzan]ele na]iunilor, [i p`n\ [i Constitu]iile cele mai
democratice prev\d apelul la Armat\ în situa]iile de criz\
generalizat\, în situa]ii de r\zboi, cînd se constituie Cartierul
General (sau sinonime ale acestuia) [i ]ara este, practic,
condus\ de [eful Statului-Major General sau prin Consilii
militare. Iuliu Maniu [i Dinu Br\tianu vedeau lucrurile exact
invers. Ei considerau, cu destule argumente, c\ pe timp de
r\zboi nu numai c\ se poate apela la militari, dar [i c\ acest
lucru este obligatoriu. ~n momentul încheierii p\cii, rezerva
politic\ supravie]uia intact\ (credeau ei) [i putea ac]iona în
favoarea ]\rii din pozi]ia de for]\ democratic\. De aceea, ei au
folosit singurul instrument care le st\tea la dispozi]ie pentru a
putea controla ceva: refuzul public. În secret, liderii
partidelor istorice erau lega]i total de Conduc\torul statului.
Urm\rit în continuare de ideea sa – apelul la solu]ii politice –
Antonescu a c\utat s\ foloseasc\ drept baz\ politic\ Mi[carea
legionar\ a lui Horia Sima, sub rezerva controlului s\u asupra
organiza]iei. Credin]a c\ trebuie s\ exercite un control efectiv
asupra Legiunii se înt\rea pe zi ce trece, dup\ 6 septembrie,
pe m\sur\ ce sl\biciunile acesteia deveneau tot mai vizibile.
Conduc\torul era con[tient c\ orientarea Mi[c\rii legionare
a lui Horia Sima c\tre extremism [i violen]\ public\ nu punea
ISTORIA
în discu]ie doar autoritatea sa, stabilitatea ]\rii [i eforturile de

redresare, ci împingea statul cu vitez\ c\tre ultima sa solu]ie –
dictatura militar\. Totodat\, Antonescu dorea s\-[i ofere timp
pentru redresarea st\rii Armatei, refacerii spiritului combativ,
mai ales dup\ ce fusese obligat\ s\ se retrag\ în dezordine din
Basarabia [i în total\ demoralizare din Ardealul de Nord, f\r\
s\ trag\ un foc. Perspectiva unei treceri la contraatac al\turi
de Germania, cu beneficiul eliber\rii teritoriilor române[ti
din Est, era un alt calcul al lui Ion Antonescu, destinat de
asemenea st\rii Armatei. Mai trebuie spus c\, în septembrie
1940, Antonescu ori d\dea o nou\ lovitur\ de stat, suprimînd
imediat Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima (arestarea
liderilor simi[ti era suficient\), ceea ce ar fi provocat reac]ia
Berlinului, ori se în]elegea cu Horia Sima, ceea ce era pe
placul Berlinului. Din aceast\ ecua]ie un lucru e sigur: gradul
de libertate al lui Ion Antonescu era limitat în orice direc]ie
de Germania. Prin Germania trebuie s\ în]elegem for]a care
îl salvase de la moarte, Marea Putere care se instalase deja
în pozi]ia dominant\ în Europa [i în România, economia
care rezona cu cea româneasc\, singura armat\ în stare s\
opreasc\ invazia sovietic\ în Europa de Est. Tot Germania
însemna îns\ [i Marea Putere care r\pise Ardealul de Nord
[i se în]elesese cu URSS asupra r\pirii Basarabiei, dar
oferea speran]a recuceririi. În plus – [i aici este lucrul cel
mai important – na]iunea ta nu mai reac]ioneaz\, asist\
impasibil\ la degradarea vie]ii politice, renun]\ f\r\ ezitare
la instrumentele de exercitare a drepturilor publice, se
distan]eaz\ decisiv de institu]iile sale, pierde teritoriu [i
popula]ie în absen]a oric\rei forme organizate de rezis-
ten]\. Este, practic, imposibil s\ judeci în alb [i negru per-
forman]a conduc\torului unui stat aflat în aceast\ situa]ie,
aplicînd regulile normalit\]ii, s\ judeci deciziile unui om,
atunci cînd pîn\ [i pozi]ia geografic\ joac\ un rol în desti-
nul unei na]iuni.
În acest loc ne vom permite o digresiune necesar\, din
sfera criticii comparative, pentru a în]elege c\ la fenomene
STOENESCU
similare exist\ întotdeauna ceva care genereaz\ solu]ii

diferite, ca în oricare paradox al materiei.
Modelul franchist al intr\rii,

ie[irii [i supravie]uirii
`n [i din condi]ii de r\zboi
Dac\ Ion Antonescu poate fi asem\nat cu cineva în

privin]a proiectului politic, el trebuie comparat cu condu-
c\torul Spaniei, generalul Franco. Urm\rind similitudinile
izbitoare între cei doi militari vom constata rolul determinant
pe care l-a avut, în momentul cheie, pozi]ia geografic\. Situat
în Est, El Caudillo ar fi avut aceea[i soart\ cu Ion Antonescu.
Situat în Vest, Conduc\torul României ar fi condus ]ara la un
transfer pa[nic al Puterii c\tre o Monarhie solid\, un regim
parlamentar democratic [i o economie de pia]\ prosper\, f\r\
s\ fie nevoie ca România s\ aib\ coordonatele morfologice
ale teritoriului Spaniei. Ba, din contr\. De aceea, a[a cum
vom ar\ta, vinov\]ia lui Antonescu nu va fi niciodat\ total\.
Este interesant c\ din zecile de mii de ofi]eri spanioli
activi în primele decenii ale secolului XX, a fost ales drept
salvator al patriei Francisco Franco (1892-1975), cu toate c\,
`n repetate ocazii, în prim-planul vie]ii politice spaniole
navigaser\ destui generali. Întreaga bibliografie care se ocup\
de cazul Franco, de la hagiografi la detractori, admite c\
viitorul El Caudillo („Conduc\torul“) s-a remarcat „simplu [i
f\r\ a fi contestat prin superioritatea sa militar\ [i moral\
absolut\“ înc\ de tîn\r ofi]er. El va fi observat ca ofi]er de elit\
înc\ din timpul incidentelor marocane dintre 1912 [i 1916 [i,
la fel cum a procedat Ferdinand cu Ion Antonescu pe fronturile
din Bulgaria [i Moldova, regele Spaniei îi va acorda tîn\rului
locotenent Francisco Franco „numirea la comand\ prin decizie
special\“. Cariera de ofi]er a lui Franco va fi marcat\, prin
merite personale, ca [i în cazul lui Antonescu, de avans\rile
ISTORIA
peste rînd, de numirile în func]ii militare importante „prin

dispens\“, astfel c\ atît ofi]erul de elit\ spaniol, cît [i cel român
au f\cut parte din categoria numit\ de francezi atît de plastic
toujours le plus jeune de son grade. Erau vremuri militare [i
astfel de cariere ie[eau în eviden]\ nu numai prin teoria lui
Clausewitz asupra leg\turii cauzale între politic\ [i r\zboi, ci [i
prin aprecierea lucid\ a oamenilor politici c\, în balamucul
parodic cu care ie[iser\ armatele europene din perioada
Romantismului, era nevoie stringent\ de apelul la militari
competen]i. La fel cum se petrecuse în Moldova contraofen-
siva Armatei române din primul r\zboi mondial, armata
spaniol\ va trece la contraofensiv\ dup\ dezastrul de la
Anoual, din iulie 1921. Este prea [ocant ca s\ nu observ\m c\
în timpul acestei contraofensive, lozinca militarilor spanioli
era: „Nici un pas înapoi!“, un „Pe aici nu se trece!“ iberic. În
1930, Franco este numit, ca [i Antonescu la {coala Superioar\
de R\zboi din Bucure[ti, [ef al {colii Militare Superioare de la
Saragosa. Apoi, pentru ca privirea în oglind\ s\ fie aproape
perfect\, Franco este trimis la aceea[i [coal\ de comand\ [i stat
major de la Versailles, unde Antonescu f\cuse cursul de
contraspionaj. Revenit în ]ar\ – iat\ înc\ o coinciden]\ surprin-
z\toare – Franco este contactat de lideri politici de Dreapta,
care îi ofer\ conducerea unui eventual partid politic compus
din regruparea forma]iunilor mai mici conservatoare. Ca [i
Antonescu, Franco intr\ în negocieri secrete, apoi refuz\. Ei
bine, ca fenomen aparent inexplicabil în plan terestru, dar
posibil în planul mi[c\rii inperceptibile a Europei spre un nou
r\zboi, în iarna 1933-1934, în timp ce prim-ministrul I.G. Duca
îi cerea generalului Ion Antonescu s\ preia conducerea Marelui
Stat-Major pentru a face reforma în armat\, ministrul de R\zboi
spaniol, Gil Robles, îl chema pe generalul Franco la conducerea
Statului-Major de la Madrid, cu misiunea „de a reconstrui
armata“401. La sfîr[itul acestor mandate, Ion Antonescu va
401 Paul Marion, Leur combat, Ed. Fayard, Paris, 1939, p. 38.
STOENESCU
ajunge cu domiciliu for]at la m\n\stirea Bistri]a, iar Franco

exilat în Insulele Canare. Nu voi insista asupra similitudinilor
izbitoare între falangi[tii spanioli ai lui José-Antonio Primo
de Rivera [i legionarii lui Corneliu Z. Codreanu. S\ spunem
doar c\ au avut de la început acela[i program politic: lupta
contra materialismului marxist [i contra vechilor partide
democratice, c\ s-au format ini]al dintr-un nucleu de studen]i
[i muncitori na]ionali[ti [i c\ tipul ideal pe care îl promovau
era tîn\rul cre[tin, tr\ind în austeritate, curaj [i caritate.
Bineîn]eles, José-Antonio Primo de Rivera este arestat de
prim-ministrul Cesares Quiroga (un Armand C\linescu
spaniol) [i omorît în închisoarea din Alicante, doi ani înaintea
lui Corneliu Codreanu. Cu armata dezorganizat\ din cauza
r\zboiului civil, Spania începe s\ vad\ în generalul Franco
solu]ia pentru redresarea statului. O opinie deloc întîm-
pl\toare se potrive[te perfect cu teza func]iei politice acordate
de români lui Antonescu: „Franco n’a pas vaincu seulement
comme général, mais aussi comme politique et comme
réformateur“402. Pe fondul r\scoalei na]ionaliste a falan-
gi[tilor, sub deviza „r\zboiului sfînt“, conducînd armata
spaniol\ spre un pronunciament (interven]ia armatei în
preluarea puterii), sprijinit logistic [i militar de Germania
nazist\, Franco instaureaz\ dictatura militar\ [i se autoin-
tituleaz\ Conduc\tor. Invocînd pierderea a peste 410 000 de
oameni omorî]i în lupt\ sau executa]i în timpul R\zboiului
Civil [i peste 200 000 de oameni omor`]i de foame sau de epi-
demii, invocînd a[adar dezastrul ]\rii, generalul Franco face
o cotitur\ spectaculoas\ în traseul ]\rii sale [i cere Germaniei
naziste s\ accepte statutul de neutralitate al Spaniei. Îl ob]ine
cu pre]ul unui partizanat discret, dar iese din al doilea r\zboi
mondial pe picioare [i inatacabil în plan juridic. La întîlnirea
sa cu acel Hitler care îl ajutase s\ înving\, Franco întîrzie 45
de minute, „apoi, scepticismul pe care Franco îl opuse tuturor
402 Ibidem, p. 282.

ISTORIA
declara]iilor de entuziasm ale acestui Hitler înving\tor,

[iretenia tradi]ional\ a Spaniei imperialiste pe care El Caudillo
o folosea cu un rafinament aproape oriental sfîr[ir\ prin a-l
aduce pe Führer într-o asemenea stare de furie, încît apropia]ii
lui se temeau s\ nu fac\ vreo nebunie cu consecin]e sup\r\toare
pentru interesele germane în Mediteran\“403. A[adar, spre
deosebire de Antonescu al românilor, care nu a avut timpul s\
foloseasc\ arma interesului german pentru petrolul românesc,
Franco [i-a negociat la sînge avantajele strategice ale ]\rii
sale. Cînd [eful serviciilor de informa]ii îi va a[eza pe birou
nota prin care îl anun]a c\ la începutul lunii august 1945 se
va pune în discu]ie la Londra trimiterea sa în judecat\ la
Procesul de la Nürnberg, Franco va avea o replic\ blazat\:
„Stai lini[tit, z\p\ci]ii \ia de americani m-au confundat cu
Frank, guvernatorul Poloniei“. Pictura Guernica a lui Picasso
va r\mîne o capodoper\ admirat\ într-un muzeu din Madrid
[i atît, eviscerat\ de orice func]ie politic\, pe care o avusese
în inten]ie celebrul ei autor. Dup\ ce a lichidat Stînga
marxist\ [i a pus bazele saltului economic al Spaniei, Franco
va anun]a, în 1969, c\ a hot\rît ca ]ara s\ revin\ la Monarhie
dup\ moartea sa.
Putea ob]ine Ion Antonescu o cotitur\ politic\ de o
asemenea importan]\ în 1940? Mai mult ca sigur, nu. Credem
îns\ c\ o putea încerca în 1941, înaintea gestului nefericit de
a trece Nistrul.
Programul politic
Prim-ministrul Ion Antonescu a mo[tenit un stat dezorga-

nizat, ciopîr]it teritorial, o na]iune demoralizat\ [i o Armat\
umilit\. Este semnificativ c\, din toate institu]iile statului
403 Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al Treilea Om al Axei, Ed. PRO

HISTORIA, Bucure[ti, 2001, p. 54.
STOENESCU
mo[tenite de la dictatura carlist\, doar Ministerul

Propagandei func]iona bine [i a [i intrat imediat în ac]iune,
ocupîndu-se de împiedicarea transform\rii nemul]umirii
popula]iei în revolt\, oprirea oric\ror proteste împotriva
pierderilor teritoriale [i glorificarea ca salvator a lui Ion
Antonescu. De altfel, Ministerul Propagandei a fost apreciat
de Conduc\tor [i pus la lucru în regim de urgen]\, emi]înd
apeluri c\tre ]ar\, c\tre fiecare strat social [i c\tre str\in\tate
cu frecven]\ aproape cotidian\. În Apelul c\tre Armat\ din
6 septembrie 1940, se afirma: „În aceste vremuri de zbucium
[i fr\mîntare, inimile noastre se lini[tesc, unite în n\dejdea
pe care un neam întreg o pune în noua domnie“. În aceea[i
zi, este emis un Apel c\tre na]iune, care era, de fapt, un
îndemn c\tre legionari s\ nu se r\zbune: „Nici o violen]\,
contra nim\nui, cu atît mai pu]in contra nevinova]ilor solda]i
sau gardieni afla]i la datorie“. La 7 septembrie a fost
publicat\ o Chemare c\tre ]ar\, în care Antonescu anun]a
îns\ pedepsirea vinova]ilor, dar nu prin r\zbunare: „Am
început totala înnoire a statului nostru. Am decis cercetarea
trecutului, pentru ca aceia care ne-au dus la umilire [i la
pierderea grani]elor, la s\r\cie [i la risip\, s\-[i primeasc\
r\spunsul faptei“. Tot în 7 septembrie emite un alt Apel
c\tre ]ar\ în care cerea popula]iei s\ se roage în biserici [i s\
arunce „blestemul nostru asupra marilor vinova]i“. Dou\ zile
mai tîrziu, Ministerul Propagandei d\dea publicit\]ii un nou
apel, de data asta cam disperat, în care Conduc\torul îi ruga
pe cet\]eni, „din inima lui îndurerat\“ s\ uite totul [i s\ treac\
la munc\. Apoi s-a emis un comunicat al Conduc\torului
c\tre organele de poli]ie [i jandarmerie în care func]ionarii
acestor institu]ii erau mustra]i pentru abuzurile din trecut,
erau îndemna]i s\-[i foloseasc\ autoritatea, dar s\-i trateze
pe vinova]i cu în]elegere [i sentimente „profund umane“.
La 11 septembrie, Antonescu d\ Apelul la ordine [i munc\,
apel în care abund\ combina]ia stilistic\ de fraze lungi,
explicative, [i propozi]iile scurte de tip: „Ajuta]i-m\ [i
asculta]i-m\“, „Am uitat. S\ uita]i“, „Fi]i siguri c\ eu nu
ISTORIA
dorm, nu m\ plimb [i nu petrec“. Tot în 11 septembrie, înc\

un Apel c\tre ]ar\ atrage aten]ia c\ „în ]ar\, [i mai ales în
capital\, au început s\ se agite unele mi[c\ri cu caracter
anarhic“. Generalul Antonescu – cum se autoprezenta
prim-ministrul, vorbind despre el la persoana a treia – venise
la Putere ca „s\ fac\ tuturor dreptate; s\ dea tuturor putin]a
s\ tr\iasc\ omene[te; s\ fac\ s\ înceteze dezm\]ul sus [i [i s\
înceap\ bunul trai jos“. A doua zi, pe 12 septembrie,
urmeaz\ un nou apel c\tre legionari: „Îngenunchia]i [i
cinsti]i cu pietate ziua C\pitanului vostru de ieri. Jertfa lui o
merit\ cu prisosin]\“. A doua zi se împlineau 41 de ani de la
na[terea lui Corneliu Z. Codreanu [i numai enun]ul simplu al
vîrstei pe care ar fi împlinit-o, înc\ foarte tîn\r, era un motiv
de c\utare a r\zbun\rii.
Ion Antonescu a condus treburile ]\rii în perioada 6-14 sep-
tembrie cu un Cabinet constituit pe scheletul ultimului
guvern Gigurtu. Pentru a în]elege mai bine situa]ia pe care
trebuia s-o gestioneze Conduc\torul statului, va trebui s\
analiz\m temele primei [edin]e a Consiliului de Mini[tri din
7 septembrie 1940. Trei probleme de fond au fost abordate
direct de Ion Antonescu: stilul de conducere, evaluarea
statului [i gestionarea crizei institu]ionale pentru repunerea în
func]iune a statului.
Stilul de conducere. Ion Antonescu a venit la condu-
cerea statului cu o anumit\ experien]\ de comand\ [i
conducere. Între cei doi termeni exist\ o deosebire, ceea ce
face c\ fraza de mai sus s\ nu fie expresia unei s\r\cii de
limbaj, ci o formul\ tehnic\ din teoria [i practica actului de
conducere a sistemelor politice. F\r\ a intra în detaliile [i
terminologiile complicate [i ermetice ale acestei teorii, vom
ar\ta c\ actul de conducere se sprijin\ fundamental pe ideea
deciziei, a for]ei politice care ia decizii, iar actul de comand\
preia decizia [i o execut\, pe principiul aparatului tehnic care
d\, la rîndul s\u, ordine regulamentare în sistem. Procesul
poate fi observat [i în]eles foarte u[or în domeniul militar,
unde aparatul de conducere (ministrul civil [i politic), ia
STOENESCU
decizii, provenite din politica general\ a guvernului sau a sta-

tului, iar conducerea superioar\ a Armatei (Statul-Major
General) pune în aplicare aceste decizii prin ordine date în
Armat\. Simultan [i independent, Statul-Major General
func]ioneaz\ în structurile Armatei pentru men]inerea
capacit\]ii de lupt\ [i eficien]a institu]iei, prin m\suri
curente specific militare, Statul Major General exercitînd
efectiv actul de comand\. Ca ofi]er, dar mai ales ca general,
Ion Antonescu dobîndise toate aptitudinile necesare
exercit\rii actului de comand\, inclusiv la nivelul cel mai
înalt, fiind pe rînd [ef al Marelui Stat-Major [i al Ministe-
rului Ap\r\rii. Avea, a[adar, o experien]\ de comand\ care
îi permitea s\ abordeze problema conducerii (a deciziilor la
nivel de stat) dintr-o perspectiv\ profesionist\. În general,
conduc\torii militari ai structurilor de vîrf sunt foarte bine
informa]i asupra st\rii na]iunii, asupra tuturor aspectelor
economice, sociale, diplomatice [i strategice, deoarece
misiunea de ap\rare na]ional\ implic\ cunoa[terea
resurselor, a posibilit\]ilor de ac]iune [i a limitelor ac]iunii
economice, sociale, diplomatice sau strategice ale unui stat.
Ca om politic implicat în culisele vie]ii politice din
România, ca martor al involu]iei regimului parlamentar [i
ca bun evaluator al realit\]ii partidelor, Ion Antonescu avea
[i privilegiul privirii de ansamblu asupra statului [i
societ\]ii române[ti. Criza performan]ei în lidearship-ul s\u
nu a venit din capacitatea de a cunoa[te problemele ]\rii, ci
din maniera de a le rezolva, atît coordonatele personalit\]ii
sale cît [i situa]ia general\ a statului înpiedicîndu-l s\ aib\
suple]ea care transform\ actul de conducere în art\.
Cu aceste explica]ii în portofoliul analizei, vom observa
c\, în prima [edin]\ a Consiliului de Mini[tri, Ion Antonescu
va preciza de la început – profesionist [i foarte bine orientat –
cum în]elege el s\ conduc\ statul: „Nu pot da altceva decît
directive generale. Aceste directive se execut\ cu energie, cu
credin]\, inteligen]\ [i cinste. Nu vreau ca la fiecare pas s\ fiu
întrebat cum v\d problema cutare [i nu vreau ca nici mai jos
ISTORIA
s\ se petreac\ acela[i lucru“404. Interven]ia prim-ministrului

prezenta, în esen]\, stilul de conducere propriu unui anumit
tip de guvernare. {tiind c\ a condus o dictatur\, suntem
înclina]i s\ vedem decizii arbitrare peste tot, dar în realitate
stilul de conducere ales de Antonescu atunci era cel britanic.
Un prim-ministru are la dispozi]ie dou\ modalit\]i de a
conduce: 1. Încearc\ s\ conduc\ puterea executiv\ prin
implicarea personal\ direct\ în procesul administrativ,
bazîndu-se, de regul\, pe preg\tirea profesional\ de speciali-
tate – juridic\ sau economic\, de exemplu. Un astfel de prim-mi-
nistru ajunge s\ se amestece în toate problemele, s\-[i
consume energia [i timpul în solu]ionarea tuturor problemelor,
de la S\n\tate la tunderea oilor, excelînd în zona competen]ei
sale reale [i f\cînd cele mai mari erori în domeniile pe care nu
le st\pîne[te. La un astfel de prim-ministru – cum au fost to]i
premierii României între 1990 [i 2002! – mini[trii Guvernului
caut\ s\ împing\ responsabilitatea c\tre acesta, derobîndu-se
de la propria r\spundere. Ei se limiteaz\ la a invoca sau
executa ordinele, chiar [i pe cele proaste, ale [efului lor. 2. Al
doilea stil de conducere, cel britanic, îl a[az\ pe prim-ministru
în pozi]ia precis\ de [ef al mini[trilor s\i. El nu conduce decît
mini[tri, nu procese administrative, economice etc. Aici,
prim-ministru d\ ordine mini[trilor, pe linia mandatului s\u
politic, iar mini[trii execut\. Nu execut\ bine [i cu rezultate,
sunt schimba]i. R\spunderea imediat\ pentru rezolvarea
problemelor statului revine astfel ministrului de resort, [i
numai r\spunderea politic\ general\, prim-ministrului. Dar,
pentru a fi un astfel de premier trebuie s\ st\pîne[ti arta de a
conduce oameni, nu procese. Ion Antonescu [tia bine acest
lucru, avea coordonatele necesare [i, în consecin]\, a ales
anume stilul de conducere britanic. Pentru a aplica acest
404 Stenogramele [edin]elor Consiliului de Mini[tri. Guvernarea Ion

Antonescu, vol.1, Arhivele Nationale ale României, Bucure[ti, 1997, p. 1
(edi]ie întocmit\ de Marcel-Dumitru Ciuc\, Aurelian Teodorescu [i Bogdan
Florin Popovici).
STOENESCU
principiu de conducere, Antonescu avea nevoie de libertatea

deciziei. Astfel se explic\ de ce, în aceea[i [edin]\ inau-
gural\, el a ]inut s\ sublinieze rela]ia sa cu Monarhia:
„Palatul nu se va mai amesteca în nici o problem\ a statului,
[i acel ministru sau func]ionar al statului ce va fi prins de
mine, va fi destituit imediat [i sanc]ionat. [...] Regele
semneaz\ un singur decret: este Înaltul Decret de numire a
prim-ministrului. Toate celelalte mi-am rezervat s\ le semnez
eu, de ce s\ mai pierdem timpul cu contrasemn\ri. [...] Regele
r\mîne ca un simbol. El nu are dreptul s\ se amestece [i nu
are dreptul, chiar dac\ va fi o capacitate. Regele de mîine –
dac\ aceast\ institu]ie se va mai p\stra, în furtuna care a
r\sturnat toate Tronurile din Europa –, el trebuie s\ r\mîn\
în cadrul pe care l-am hot\rît“. În contextul acestor principii,
Ion Antonescu explica „deplinele puteri“ pe care le primise
de la Carol II, în faptul loviturii de stat din noaptea de 5 sep-
tembrie, cu urm\toarea formulare: „Domnilor, aceste puteri
eu nu le-am luat dintr-un instinct bestial – s\ zic a[a – de a
porunci unui popor [i de a da directive în stat, de a abuza de
putere sau de a m\ împodobi cu un absolutism oriental. [...]
Ele nu se opresc la mine, ele merg la dvs. [i merg pîn\ jos
de tot, pe treapta ierarhic\ [i în]eleg prin aceasta ca dvs. s\
v\ ocupa]i [i s\ executa]i, s\ nu veni]i la mine cu orice
chestiune, ci s\ ave]i curajul de a v\ lua r\spunderea unei
ac]iuni“. Natura explicit\ a declara]iei sale ne scute[te de
alte comentarii.
Evaluarea st\rii na]iunii. Ca om politic de Dreapta, Ion
Antonescu a descris cu precizie natura statului pe care îl
mo[tenea: stat birocratic. Sl\biciunile structurii sale au fost
prezentate cu o acurate]e des\v\r[it\: „Dac\ un alt stat, cu
alt\ structur\ la baz\, cu o p\tur\ burghez\ mai puternic\, ar
fi fost supus acestui examen, el ar fi fost capabil s\ reziste la
aceast\ furtun\ mai mul]i ani, chiar dac\ în timpul unei
genera]ii ar fi avut o conducere nefast\, cum am avut noi timp
de 10 ani. [...] În trecut, un r\u de care a suferit Statul acesta
birocratic a fost c\ toate problemele erau rezolvate dup\ ce
ISTORIA
problema nu mai exista. Pentru ca problema s\ ajung\ la

rezolvare, se ivea un decalaj extraordinar [i, în tot acest timp,
acest monstru birocratic, cu mii de capete, lucra, se mi[ca [i
apoi, cînd ajungea jos, totul se n\ruia ca un castel de c\r]i,
solu]ia nu mai era oportun\, nu mai era de actualitate“. Este
o descriere a României bugetare [i birocratice infiin]ate de
Alexandru Ioan Cuza, o identificare precis\ a decalajului dintre
stat [i societate, a[a cum îl semnalase vizionar Ion Luca
Caragiale, [i cum încerc\m noi, prin volumele de fa]\, s\
ar\t\m, c\ înc\ suntem prizonierii acestui sistem. Bineîn]eles,
principala tr\s\tur\ a statului birocratic era, [i este, corup]ia. În
timp ce un ministru avea o leaf\ de 40 000 de lei [i un general
de corp de armat\ avea 54 000 de lei, diferi]i func]ionari din
regii ale statului, din b\nci [i consilii de administra]ie ridicau
lunar 900 000 de lei. Mai toate afacerile legate de înzestrarea
Armatei erau surse de cî[tiguri ilicite fabuloase. Antonescu
a mai semnalat atunci [i un fenomen extrem de nociv, acela
al fondurilor secrete ale ministerelor [i Serviciului de
Informa]ii, din care se alimenta corup]ia, neveste de generali
semnînd angajamente de informatori, turnîndu-[i so]ul pentru
un venit suplimentar de 30 000 de lei pe lun\ sau în]elegîndu-se
împreun\ cu acesta ce informa]ii s\ dea pentru a încasa sumele.
Problema grav\ era c\, prin sistemul fondurilor secrete,
realismul muncii de informa]ii era distrus, dosarele SSI-ului
con]inînd – fapt constatat [i de noi ast\zi – mormane de
informa]ii suspecte, culese de pe la ber\rii sau din combina]ii
de amor n\du[it. Cum s\ afli cu certitudine c\ în diminea]a
zilei de 27 iunie URSS te va invada?
Pe de alt\ parte, politizarea actului de Justi]ie [i a
autorit\]ii administrative, în condi]iile în care dictatura regal\
oficializase controlul sistemului centralizat corupt asupra
puterilor statului, f\cuse din sistemul de guvernare a ]\rii o
fic]iune. }ara se conducea dup\ mecanisme care ocultau
legea, [i care `[i aveau izvorul în interesele camarilei [i în
deciziile arbitrare ale regelui, iar cet\]eanul nu avea alt\
preocupare decît s\ se adapteze cît mai repede la procedeele
STOENESCU
corupte ale birocra]iei. Fenomenul a contat enorm în procesul

de acceptare tacit\ [i de adaptare a na]iunii române la sistemul
comunist de mai tîrziu.
Con[tient de gravitatea acestor probleme de sistem de
guvernare, Ion Antonescu a c\utat s\ ob]in\ o înt\rire a autori-
t\]ii statului. Pe aceast\ doctrin\, el a luat o serie de m\suri
care ast\zi sunt prezentate drept simptome ale unui regim
dictatorial, dar care reprezentau tentative de restabilirea a auto-
rit\]ii. Cazul particular a fost acela c\ a interpretat autoritatea
statului drept autoritatea sa personal\, rev\rsînd asupra
statului nu numai valul beneficiilor imediate (stabilitatea
]\rii, redresarea economic\, refacerea grani]ei de est etc.), ci
[i fluxul erorilor sale personale.
Gestionarea crizei generale a statului. Ion Antonescu
a trasat m\suri imediate destinate straturilor sociale, dublate
cu tentativele de restrîngere [i reorganizare a aparatului
birocratic. Multitudinea domeniilor pe care le-a abordat în
perioada 6-14 septembrie arat\ [i dimensiunea crizei: ]\ranii,
[coala, Str\jeria, Biserica, Justi]ia, impozitele, Comunica]iile,
aprovizionarea popula]iei, pre]urile, Educa]ie Na]ional\,
Cultele, problema evreiasc\, chiriile, construc]iile de
locuin]e. Dup\ cum se observ\, Ion Antonescu intrase într-un
mecanism de conducere în care alegerea sistemului de guver-
nare era perfect\, dar îl condi]iona pe Conduc\tor de
capacitatea, voin]a [i credibilitatea mini[trilor lui Gigurtu de
a executa deciziile sale. Altfel spus, el d\dea ordine, dar se
îndeplinea numai ce se putea din ele. Sistemul se schimbase
la vîrf, dar r\m\sese corupt în corpul s\u. Lovitura de stat
schimbase conducerea, dar nu [i regimul. De aceea, de[i a
încercat aceast\ opera]ie mascat\, formula la care a ajuns nu
a avut dimensiunea unei revolu]ii care s\ modifice regimul
statului birocratic corupt, ci a reu[it doar s\ înlocuiasc\ o
conducere centralizat\ corupt\ (camarila) cu o conducere
centralizat\ în vîrful c\reia se afla un om moral [i bine
inten]ionat. Nereu[ita din programul administrativ central,
conflictul pentru putere cu legionarii lui Horia Sima [i nevoia
ISTORIA
de a stabiliza decizia în perspectiva r\zboiului l-au condus pe

Ion Antonescu spre regimul militar din 1941, adic\ spre
ultima solu]ie a statului.
Prima eroare politic\. În toate declara]iile sale referitoare
la solu]ia politic\, Ion Antonescu va opune condi]iei sale de
dictator acela[i argument: am oferit în repetate rînduri Puterea,
ba lui Horia Sima, ba lui Maniu, din 1940 [i pîn\ în august 1944
de mai multe ori. Problema acestei oferte aparent generoase [i
care l-a fixat în Istorie drept un om ce nu se crampona de Putere
este c\ el nu avea voie, de drept, s\ cedeze Puterea. Conform
principiului fundamental de drept public Delegata potestat non
delegatur („Puterile delegate nu pot fi redelegate sau
transmise“), puterea pe care i-a transmis-o Carol II prin decret
regal nu putea fi transferat\ altcuiva de c\tre Ion Antonescu. Un
prim-ministru nu poate hot\rî el trecerea func]iei unui alt
prim-ministru. Normele de drept îl puneau numai pe regele
Mihai I în aceast\ calitate [i acesta a exercitat-o la 23 august
1944. Ata[at principiilor de drept [i om politic experimentat,
Iuliu Maniu refuza mereu preluarea Puterii nu din la[itate, ci din
credin]a c\ o eventual\ numire a sa ca prim-ministru n-ar fi avut
legitimitate. O eventual\ demisie sau destituire a lui Ion
Antonescu echivala cu trecerea în fapt a autorit\]ii reale de la
Conduc\tor la rege, ceea ce ar fi produs, automat, [i o
schimbare a regimului, fiindu-ne imposibil s\ credem c\ regele
Mihai I putea conduce un regim dictatorial legionar sau militar.
Prin urmare, teza ced\rii benevole a Puterii de c\tre Antonescu
este cel pu]in nerealist\, dar reprezint\ [i un detaliu semnificativ
al col]ului în care fusese înghesuit\ România politic\, România
suveran\, România beligerant\.
Sursele conflictului pentru putere
Studiul m\rturiilor vremii ridic\ ast\zi o întrebare

legitim\, în contrast cu imaginea curent\ pe care o avem
STOENESCU
despre via]a noastr\ politic\. Ne întreb\m: în ce m\sur\

partidele, în sensul imaginii clasice, istorice, enciclopedice,
au supravie]uit cataclismului Carol II? Activitatea lor
organizatoric\ a fost interzis\ oficial din 1938, posibilitatea
de a se manifesta public a fost blocat\, vocea oficioas\ a fie-
c\rei forma]iuni a fost serios diminuat\. Au r\mas nucleele
de conducere din filiale [i de la centru, cîteva ziare care
publicau mascat atitudini [i opinii despre care nu se [tia prea
bine cît de autentic partinice sunt. Masa membrilor de partid –
atît cît putem vorbi de mul]imi legitimate sau înregistrate în
eviden]e – pierduse leg\tura cu organiza]iile jude]ene [i doar
vag mai avea posibilitatea de a urm\ri performan]ele liderilor.
Observ\m în aceast\ perioad\ o concentrare a puterii Partidului
Na]ional }\r\nesc în jurul lui Iuliu Maniu, prin prezen]a
covîr[itoare a rudelor sale în func]iile de conducere, semn c\
numeroasele pierderi din ultimii ani l\saser\ urme. Nicolae
Carandino, ca surs\ foarte bine informat\, ar\ta îns\ c\
„oamenii din jurul lui [a lui Maniu n.a.], a[a-zisa «camaril\»,
despre care atî]ia ani scrisese presa liberal\ [i «liberaloid\»,
nu prea num\ra valori de mîna întîi. Fidelitatea r\scump\ra
adesea multe sl\biciuni, dar tot ea putea prilejui [i a prilejuit
erorile cele mai grave“405. Însemn\rile critice ale lui Grigore
Gafencu arat\ efectele negative ale erorilor de conducere
asupra organicit\]ii Partidului Na]ional }\r\nesc. C\derea
Ardealului de Nord sub horthy[ti a produs [i ea o
diminuare substan]ial\ a bazei politice a ]\r\ni[tilor. La li-
berali, C.I.C. (Dinu) Br\tianu, în vîrst\ de 75 de ani, era con-
siderat un lider slab, iar criticii s\i îl declarau senil. Partidul
Na]ional Liberal supravie]uia îns\ prin structura sa solid\ din
societate, unde vechimea activit\]ii politice d\dea o anumit\
stabilitate, prin personalit\]i care aveau dubl\ func]ie
social\, [i politic\ [i cultural\, dar mai ales prin stratul
sub]ire, dar loial, al burgheziei române. Obi[nuin]a
405 N. Carandino, op. cit., p. 258.

ISTORIA
dintotdeauna de a activa în cluburi mai mult sau mai pu]in

oficiale a p\strat nucleele intacte. O analiz\ obiectiv\ asupra
Partidului Na]ional Liberal ar putea explica supravie]uirea
acestui partid, cel mai vechi din România, prin aderen]a sa la
structurile institu]ionale ale ]\rii [i, probabil, prin constanta
caracterului s\u na]ional. Lovit la fel de regimul de camaril\,
de dictatura regal\, de cea militar\ [i de comunism, PNL a avut
t\ria sau inteligen]a de a fi prezent în guvernarea carlist\, sub
guvernele t\t\resciene, în structurile tehnice din timpul
regimului na]ional-legionar, a dictaturii militare, s-a autosus-
pendat sub regimul comunist [i a reap\rut ca cel mai popular
partid democratic dup\ 1989, ca [i cum genera]iile tinere
n\scute în comunism preluaser\ în mod inexplicabil o tradi]ie
pe care nu aveau practic cum s-o primeasc\406. Din aceast\
perspectiv\, nu trebuie s\ ne mire tentativa lui Ion Antonescu
de a forma guvernul înc\ din septembrie 1940 cu Gheorghe
Br\tianu [i am\nuntul c\ Mihai Antonescu era în realitate
membru PNL. De altfel, celebra problem\ a sprijinului tehnic
acordat de partidele istorice guvernelor lui Ion Antonescu a fost
inflamat\ pentru c\ a existat procesul înscenat de comuni[ti
Partidului Na]ional }\r\nesc, cu scopul precis de a distruge
reziden]a britanic\ din România. Comuni[tii au încercat în
primul rînd s\ demonstreze sprijinul acordat de PN} regimului
antonescian [i au fost nea[teptat de rezerva]i în privin]a
PNL-ului. Îns\, pe fond, sprijinul acordat de liberali lui
Antonescu a fost [i substan]ial [i multiplu, dep\[ind cu mult,
covîr[itor, contribu]ia ]\r\nist\, liberalii dominînd toate
func]iile economice institu]ionalizate, marile întreprinderi
private [i sistemul financiar-bancar din perioada antonescian\.
La ancheta din 1946, Ion Antonescu va declara f\r\ rezerve:
„Tot ce era parte economic\, în guvernarea mea, era liberal\“407.
406 Vom reveni pe larg asupra fenomenului liberal în volumul 4, Deceniul

libert\]ii anarhice, care va analiza revolutia din decembrie [i perioada
1990-1999.
STOENESCU
Din aceast\ realitate se desprinde [i opinia anali[tilor str\ini

ai perioadei antonesciene, conform c\rora regimul încercat
de Antonescu a avut baze economice liberale, baze
capitaliste în situa]ie de r\zboi [i de semiprotectorat
german, [i a fost marcat de o în]elegere tacit\ între PNL [i
Ion Antonescu, prin intermediul decisiv al lui Mihai
Antonescu. S\ nu uit\m c\ toat\ cariera mare[alului a fost
legat\ de acest partid. În sfîr[it, discre]ia liberalilor din
aceast\ perioad\ a fost [i un ecou al situa]iei Fran]ei,
pricipalul lor sponsor material [i politic. Poate c\ este un
fapt secundar, îns\ putem sublinia c\, în corpul principal al
conducerii comuniste române[ti a existat un lider de
provenien]\ liberal\, Ion Gheorghe Maurer, cel care a [i
avut ini]iativa de a relua rela]iile României cu Fran]a. Un alt
om cheie, Emil Bodn\ra[, a avut o evolu]ie surprinz\toare
c\tre ideile liberale, dup\ ce a intrat în francmasonerie.
Ambele partide pl\teau [i pre]ul p\r\sirii organiza]iilor de
c\tre numero[i membri care se înrolau, de nevoie, în Frontul
Rena[terii Na]ionale [i `n Partidul Na]iunii ale lui Carol II.
A[adar, atunci cînd Ion Antonescu afirma c\ baza politic\
a ]\rii erau legionarii lui Horia Sima, se referea la în]elesul
clasic al unui partid cu manifest\ri politice vizibile. Insisten]a
Germaniei de a crea un corp politic solidar între Ion Antonescu
[i Legiune a determinat aspectele concrete ale raporturilor
dintre cele dou\ for]e aflate la Putere. Mi[carea legionar\ sub
Horia Sima suferea de acelea[i simptome structurale ca [i
partidele istorice, dar ca urmare a prigoanei, decim\rilor [i
decapit\rii conducerii. Fostul legionar {tefan Logigan
poveste[te revenirea sa la începutul lui septembrie în
Bucure[ti [i faptul c\, în sediul central al Legiunii, cî]iva
tineri încercau foarte stîngaci s\ refac\ listele de membri ale
organiza]iei prin completarea de formulare tipizate408.
Arhivele Legiunii fuseser\ distruse sau ridicate de Siguran]\
408 {tefan Logigan, Rumäniens Eiserne Garde. Ein Legionär erinnert sich,
Ed. Universitas, München, 1997, p. 322.
ISTORIA
în mai multe valuri, iar documentele cele mai secrete – cazul

„ordinii de b\taie“ a organiza]iilor or\[ene[ti [i jude]ene –
erau [i au r\mas [i ast\zi ascunse în diferite locuri din ]ar\,
legionarii responsabili sub jur\mînt de aceste documente
preferînd s\ ia cu ei în mormînt secretul localiz\rii409.
Metoda refacerii for]ei Mi[c\rii legionare prin completarea
unui formular a permis popularea organiza]iei cu mii de
indivizi incontrolabili, care se legitimau doar cu dorin]a de a se
r\zbuna pe cineva pentru nefericirile lor materiale sau
spirituale, cu statutul de oprima]i sub regimul carlist sau, pur
[i simplu, cu atitudinea de admira]ie pentru liderul Horia
Sima. Ca un blestem pentru na]iunea român\, ceea ce [tim c\
s-a întîmplat la Televiziune în timpul revolu]iei din
decembrie 1989, se mai întîmplase la Radiodifuziune în 1940.
Nichifor Crainic, pre[edinte al Radiodifuziunii în acea
perioad\, î[i amintea: „O turbulen]\ haotic\ a luat locul
oric\rei ordini. S-a introdus [i un a[a-zis corp de gard\ [al
Radiodifuziunii, n.a.], în locul jandarmilor, alc\tuit din
muco[i înarma]i cu revolvere, care terorizau pe oricine venea
acolo. [...] Fiece semidoct avea ceva de comunicat poporului
român. Inteligen]a era cotat\ dup\ cum cineva fusese în lag\r,
la închisoare sau nu“410. Metoda ne este cunoscut\, principiul
valoric fiind înlocuit cu legitimarea prin anii de pu[c\rie.
Numero[i condamna]i de drept comun s-au declarat atunci
legionari [i victime ale regimului carlist, au fost primi]i în
409 Personal, cunosc dou\ astfel de locuri, între care unul este sub scena
de spectacole a unui liceu dintr-un important ora[ al României. Listele cu
ordinea de b\taie a Mi[c\rii legionare con]in imaginea real\ a acestui
fenomen, care nu a cunoscut doar aderen]ele publice ale unor mari
personalit\]i intelectuale, ci [i apartenen]a a numeroase alte personalit\]i
care nu [i-au dezv\luit niciodat\ identitatea legionar\, personalit\]i de
mai tîrziu [i de ast\zi ale vie]ii culturale [i [tiin]ifice, a c\ror
supravie]uire sub comunism se datoreaz\ [i modului în care a fost
conservat acest secret.
410 Nichifor Crainic, Zile albe – Zile negre. Memorii, vol. 1, Ed. Gîndirea,
Bucure[ti, 1991, p. 328.
STOENESCU
Legiune [i au f\cut apoi mult r\u imaginii acesteia. Tot acest

fenomen se producea f\r\ ca Horia Sima s\ refac\ structural
Legiunea, astfel c\ ea a continuat s\ r\mîn\ profund divizat\,
atomizat\ [i lipsit\ de program. Pove[tile comuniste despre
legionari sunt în cea mai mare m\sur\ legate de aceast\
perioad\. Tema grupelor de asalt legionare copiate dup\ cele
naziste se spijinea pe un eveniment real petrecut în
septembrie 1940. {tefan Logigan poveste[te c\ fostul [ef al
organiza]iei studen]e[ti bucure[tene din 1937, Bartolomeu
Livezeanu, a primit misiunea de a constitui o „Gard\
legionar\“ – de aici confuzia voit\ a comuni[tilor cu Garda de
Fier – care trebuia s\ fie înarmat\ de guvern [i s\ ac]ioneze
ca trupe paramilitare ale partidului: „Drept model au servit
SS-ul (Schutz-Staffel) al partidului nazist german [i mili]iile
fasciste italiene. Livezeanu ne-a spus c\ Legiunea are
neap\rat\ nevoie de aceste trupe de asalt, deoarece, pentru
p\strarea ordinii interne (a ]\rii) nu se mai poate pune baz\ pe
actuala Poli]ie [i Jandarmerie“411. De la aceast\ idee a pornit
ini]iativa înfiin]\rii celebrei „Poli]ii legionare“, subiect al pro-
pagandei comuniste prin care se arunca o imagine de crimi-
nali, homosexuali [i dezaxa]i asupra întregii Mi[c\rii legionare
[i asupra întregii sale istorii. Îns\ spiritul care domina acum
Legiunea, sub conducerea lui Horia Sima, era, evident,
vindicativ. Ion Antonescu a în]eles bine acest lucru [i a c\utat
s\ canalizeze acest curent spre o zon\ unde [i el avea suficiente
resentimente, admi]înd necesitatea pedepsei, dar în limite
juridice. F\r\ îndoial\ c\ nu se putea sustrage modelului politic
ce domina Europa atunci [i avea o prezen]\ dominant\ în ]ar\,
astfel c\ a mers pe formula partidului unic de tip totalitar.
B\nuindu-l acum de inteligen]\ [i calcul pe Ion Antonescu,
va trebui s\ observ\m c\ decretul semnat de regele Mihai I [i
prin care se instituia statul na]ional-legionar avea ni[te [icane.
Astfel, la articolul 2 se ar\ta c\ Mi[carea legionar\ este
411 {tefan Logigan, op. cit., p. 321.

ISTORIA
singura „mi[care“ recunoscut\ în noul stat. Nu se spunea c\

este „singurul partid“ sau „partidul unic“. Or, calitatea de
mi[care devenise foarte vag\ atunci, pentru c\ altfel mi[c\ri
civice sau chiar politice mai existaser\. Este îns\ important c\
Ion Antonescu a [tiut s\ negocieze acest pasaj, protejînd mai
departe partidele, care, în fapt, î[i aveau reprezentan]ii în
punctele cheie din guvernarea sa. {i apoi, tot la articolul 2,
care era misiunea desemnat\ pentru Mi[carea legionar\? Scrie
acolo c\ are drept ]el „ridicarea moral\ [i material\ a poporului
român [i dezvoltarea puterilor lui creatoare“. Acestea nu erau
func]ii politice explicite [i, în plus, defineau ni[te limite pe
care Mi[carea legionar\ nu le putea dep\[i. Antonescu î[i lua
înc\ de pe acum m\suri. Vom în]elege [i mai bine manevra
lui, urm\rind prevederile articolului 3, unde „Domnul general
Ion Antonescu este conduc\torul statului na]ional-legionar [i
[eful regimului legionar“. Calitatea de Conduc\tor este clar\;
nu se în]elege ce anume este un „regim legionar“. Dac\
aceast\ locu]iune simbolizeaz\ regimul politic, atunci Ion
Antonescu î[i rezerva [i aici rolul de conduc\tor politic al
statului. Asta face ca articolul 4: „Domnul Horia Sima este
comandantul Mi[c\rii legionare“ s\ îl trimit\ pe agentul lui
Moruzov în rîndul doi, deoarece, a[a cum am explicat mai sus,
func]ia de comand\ se subordoneaz\ func]iei de conducere.
A[adar, nu întîmpl\tor în textul decretului apare cuvîntul
comandant [i nu conduc\tor al Mi[c\rii legionare. Antonescu
reproducea în plan politic mecanismul rela]iei dintre
ministrul [i [eful Statului-Major General din Armat\, rela]ie
în care ministrul poate dispune destituirea, îndep\rtarea,
subordonatului s\u comandant. Nu ne îndoim c\ Horia Sima
a priceput foarte bine chestiunea asta [i c\ din ea a extras
singura solu]ie pe care o avea la dispozi]ie: formula lui
Codreanu, repetat\ [i de el generalului: la Putere vii
dumneata [i la umbra dumitale îmi organizez partidul cu care
apoi iau puterea, dîndu-te pe dumneata jos! În fa]a acestui
pericol, Ion Antonescu se preocup\ de asigurarea bazei sale
de putere, a for]ei pe care s\ se poat\ sprijini – Armata.
STOENESCU
În timpul acesta, Horia Sima avea mari probleme de

legitimitate [i autoritate în interiorul Mi[c\rii legionare. El se
pare c\ a încercat înfiin]area unui lag\r pentru legionarii
codreni[ti412. Dup\ transformarea „G\rzii legionare“ în
Poli]ie legionar\, el va numi la conducerea acesteia un bulgar
pe nume Ion Boian, cu pseudonimul Moisescu, a c\rui
preg\tire nu dep\[ea o clas\ de liceu industrial [i care este
autorul asasinatelor de evrei din timpul rebeliunii legionare,
asasinate efectuate în colaborare cu oamenii lui Himmler de
la Lega]ia german\ din Bucure[ti. Apoi, Horia Sima va
încerca s\-l contrapun\ lui Ion Antonescu pe regele Mihai I.
Dincolo de ciud\]enia ideii, ea este o ilustrare a lipsei de
mijloace politice. Voievodul de Alba-Iulia fusese implicat de
tat\l s\u în mi[carea Str\jeriei, care era o tentativ\ de
contrapondere la Fr\]iile de Cruce legionare, [i mai multe
jurnale de actualit\]i îl prezentaser\ pe tîn\rul prin] defilînd în
rîndul întîi [i salutînd cu salutul legionar. De fapt, era copia
acestui salut. În sfîr[it, Sima a încercat s\-l atrag\ pe
proasp\tul rege în organiza]ia lui, într-o calitate dubioas\ de
patron simbolic sau [ef onorific. Pentru asta a folosit ziua
Sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril, zi a sfîntului patron al
Legiunii [i totodat\ onomastic\ a regelui, cu scopul de a
produce evenimentul scontat. Printr-o decizie surprinz\toare,
dar numai pentru profani, regele a hot\rît s\-[i serbeze ziua
onomastic\ la Ia[i. În realitate, totul fusese preg\tit pentru
intrarea tîn\rului suveran în Mi[carea legionar\, act pe
care, aparent, îl agrea [i generalul Antonescu. În diminea]a
de 8 noiembrie, ora[ul î[i ar\ta hainele de s\rb\toare, toate
institu]iile [i întreprinderile statului încetîndu-[i activitatea,
iar [colile supunîndu-se unui program special dedicat
suveranilor, mam\ [i fiu. Presa din acea diminea]\ con]inea
zeci de poeme, imnuri [i lozinci în onoarea regelui Mihai,
precum [i anun]ul solemn: „Regele coboar\ ast\zi în rîndurile

ISTORIA
Mi[c\rii“. Dup\ un Te-deum la catedrala mitropolitan\,

Mihai I s-a dus la cel mai celebru fotograf al Ia[iului, unde
s-ar fi fotografiat în c\ma[\ verde. Oricum, martorii oculari
afirm\ c\ pe cl\direa Liceului Na]ional din Ia[i era arborat\ o
imagine imens\ a regelui Mihai I în uniform\ legionar\ 413.
Mul]imea în delir l-a înso]it pîn\ la palat, unde, împreun\ cu
mama sa, a binecuvîntat drapelul verde [i a declarat Ia[iul
„Ora[ul Mi[c\rii Legionare“. Au urmat o defilare a batalioa-
nelor legionare [i cuvînt\ri sfor\itoare pigmentate cu expresii
de genul „regele prim\verilor române[ti“, „regele, Arhanghelul
nostru“, „regele Mihai se bucur\ de încrederea nem\rginit\ a
întregului popor“. Spre sear\, oficialit\]ile [i s\rb\toritul,
împreun\ cu reprezentan]ii Italiei fasciste [i ai Germaniei
naziste, s-au retras la C\minul legionar de la „Rîpa Galben\“,
unde a fost dat\ o recep]ie. S\ ne mai mir\m c\ în „Ora[ul
Mi[c\rii legionare“ a avut loc cel mai mare pogrom de pe
teritoriul României, în 1941?
Sigur c\ posibilitatea ca regele Mihai I s\ fi îmbr\cat
c\ma[a legionar\ nu ne mai produce o mare surpriz\, iar faptul
c\ a îmbr\cat-o [i Ion Antonescu devine derizoriu. Important
pentru noi este ce a urmat dup\ ceremoniile de la Ia[i. Chiar
imediat dup\ plecarea regelui [i a lui Ion Antonescu,
disputele la nivelul conducerii legionare au izbucnit cu [i mai
mare violen]\, Horia Sima dorind s\ profite de succesul
manifesta]iei pentru a ob]ine recunoa[terea sa decisiv\ ca
lider necontestat. În noaptea de 8 noiembrie el a vrut s\
provoace o întrunire a Forului legionar pentru a ob]ine
excluderea lui Ion Zelea Codreanu, tat\l C\pitanului.
Acesta îns\ era în posesia unor documente secrete [i m\r-
turii compromi]\toare despre Sima [i se preg\tea s\ lansese o
campanie public\ pentru demascarea acestuia. Reveni]i la
Bucure[ti, Ion Zelea Codreanu [i partizanii s\i încearc\, în
413 Lavinia-Dacia Dumitra[cu, „Un moment al luptei politice din România:

Ia[i, 8 noiembrie 1940“ în Radiografia Dreptei române[ti, Ed. FF Press,
Bucure[ti, 1996, p. 422.
STOENESCU
ziua de 12 noiembrie, ocuparea sediului central [i instalarea

sa ca [ef al Legiunii. Garda sediului se opune [i incidentul
degenereaz\ printr-un schimb de focuri în care doi dintre
înso]itorii lui Codreanu sunt uci[i. Pentru a-[i putea asigura
suprema]ia în Mi[care, Horia Sima face apel tot mai intens la
elementele radicale [i extremiste ale organiza]iei [i acord\ o mai
mare importan]\ Corpului Muncitoresc Legionar, infuzat de
muncitori comuni[ti [i infiltrat de agen]i sovietici.
Fenomenul principal din interiorul Legiunii este observat de
Armin Heinen: „În timpul guvern\rii sale, Legiunea a fost o
for]\ neomogen\, rebel\, a c\rei arip\ extrem\ a cî[tigat un
plus de importan]\ prin numeroase înscrieri noi“414.
Tot în aceast\ perioad\, leg\turile Mi[c\rii legionare cu
Biserica încep s\ scad\ în intensitatea lor organic\, dar
fenomenul s-a datorat mai pu]in exceselor extremiste, cît
ofensivei lui Ion Antonescu de a scoate Biserica de sub
influen]a Legiunii. Mi[carea înfiin]ase Ajutorul legionar, care
era, în inten]ie, o asocia]ie de binefacere pentru s\raci, în care
preo]ii erau implica]i pentru diferite ini]iative caritabile [i se
constituiser\ într-un canal de leg\tur\ direct\ cu p\turile cele
mai nevoia[e ale ]\rii. Biserica Ortodox\ vedea în acest
organism [i o arm\ de lupt\ împotriva prozelitismului
practicat de alte culte, mult mai bogate. Provenien]a
lucrurilor împ\r]ite de Biseric\ era îns\ cunoscut\: sub
acoperirea legilor de rechizi]ii [i deposedare date de Ion
Antonescu, Ajutorul legionar practica un jaf nesistematizat,
care lua o direc]ie organizat\ doar în momentul cînd intra în
sistemul de caritate ecleziastic. Tot din ordinul lui Ion
Antonescu, ca urmare a în]elegerilor secrete cu Federa]ia
Comunit\]ilor Evreie[ti, activit\]ile Ajutorului legionar au fost
limitate, împiedicate, sabotate [i în final compromise. Pe de
alt\ parte, sub regimul na]ional-legionar s-a constat o deplasare
a interesului [i combativit\]ii preo]ilor de ]ar\ legionari sau
414 Armin Heinen, op. cit.,p. 417.

ISTORIA
simpatizan]i ai Legiunii c\tre problematica evreiasc\, aceast\

deplasare devenind o preocupare unilateral\, un motiv de
agita]ie pe fondul tezei abia ap\rute a „momentului prielnic“.
În contextul conflictului Antonescu-Sima, o serie de înal]i
ierarhi s-au îndep\rtat de Mi[care [i procesul a coborît pîn\ la
nivelul median al Bisericii. Pe de alt\ parte, suferin]a
provocat\ de pierderea Ardealului de Nord [i informa]iile tot
mai precise despre atrocit\]ile comise de horthy[ti în
teritoriul ocupat au dus [i la o stare de neunitate în corpul de
diferite confesiuni al preo]ilor legionari. Este mai pu]in
cunoscut c\, dincolo de preponderen]a covîr[itoare a
preo]ilor ortodoc[i, Mi[care legionar\ reu[ise, înc\ de pe
vremea lui Corneliu Z. Codreanu, s\ constituie un corp
confesional de diferite religii, greco-catolici, catolici [i
musulmani. D\m aici o list\ a personalit\]ilor ecleziastice
legionare, chiar dac\ unele dintre ele neag\ apartenen]a lor,
numai pentru a vedea componen]a confesional\: Marin
Firmilian, mitropolit al Olteniei, Nicolae Corneanu, mitropolit
al Banatului, Antonie Pl\m\deal\, mitropolit al Ardealului,
Visarion Puiu, mitropolit al Bucovinei, Nicolae Mladin,
mitropolit al Ardealului [i instructor legionar, episcopul
Nicolae Popovici, episcopul Vartolomeu St\nescu, episcopul
Valerian Trifa (eroul celebrului scandal din America),
Bartolomeu V. Anania, episcopul de Cluj [i Feleac,
arhimandrit {tefan Lucaci, arhimandritul ortodox al Americii
de Sud Roman Braga, arhimandrit Benedict Ghiu[, monse-
niorul Vaticanului, Pamfil Carnatio, monseniorul catolic
Ignat, monseniorul catolic Goia, monseniorul catolic Ioan
Dan, episcopul greco-catolic Vasile Z\pâr]an415. {eful
organiza]iei legionare Banat era preotul greco-catolic
Pu[ca[u, iar [eful organiza]iei legionare Severin era preotul
greco-catolic Cornel Zalo]i. La alegerile din 1937, peste
10% din aleg\torii greco-catolici a votat cu partidul „Totul
415Apud Flor Strejnicu, Cre[tinismul Mi[c\rii legionare, Ed. Imago, Sibiu,

2001, p. 220.
STOENESCU
pentru }ar\“416. Preo]ii ortodoc[i, greco-catolici [i catolici vor

lupta împreun\ în mun]i în timpul ocupa]iei sovietice. Motivul
pentru care unii înal]i ierarhi nu-[i recunosc apartenen]a sau
aderen]a la Mi[carea legionar\ vine din cunoa[terea diferen]ei
dintre Mi[carea codrenist\ [i cea simist\ [i din deta[area
categoric\ de crimele înf\ptuite dup\ 1938.
Problemele de legitimitate ale lui Horia Sima î[i aveau
sursele [i în compromisul f\cut cu regele Carol II, prin
acceptarea intr\rii în guvernul Gigurtu. Apoi, supravie]uirea
sa ca lider politic, precum [i r\mînerea lui în via]\, dup\ ce
structurile informative ale ]\rii l-au identificat drept terorist,
dup\ ce a încercat o lovitur\ de stat în iarna 1938-1939 [i a
fugit în Germania, dup\ ce s-a întors clandestin [i a fost
prins, sunt puse pe seama calit\]ii de informator a lui
Moruzov. Argumentul nu este suficient. Mai degrab\,
supravie]uirea lui Horia Sima sub Carol II [i sub Ion
Antonescu s-a datorat credin]ei celor doi [efi ai statului c\
Horia Sima reprezint\, politic, Germania în România. În
Nota Corpului Detectivilor din 19 mai 1940, autorii
inform\rii f\ceau [i urm\toarea precizare: „... ne rezerv\m
dreptul de a crede c\ toat\ ac]iunea lui Horia Sima, din
trecut [i cea viitoare, este inspirat\ de c\tre un stat
str\in“417. Pe cînd se afla în Germania în 1939, Horia Sima
hot\rîse linia simpl\ a politicii sale, iar la Bucure[ti, în
timpul anchetei, a reprodus-o întocmai: „Partizani ai
Germaniei [i continuarea ac]iunii de r\zbunare“418. Chiar
Ion Antonescu, cînd a constatat lipsa de preg\tire a lui Sima
în administrarea treburilor statului, l-a întrebat cu ce s-a
ocupat în Germania. Sima i-a r\spuns c\ a f\cut politic\,
ceea ce era un indiciu c\ stabilise rela]ii operative cu
structuri ale aparatului nazist. Carol II nu putea risca
416 Ibidem, p. 225.

417 Dosar Horia Sima (1940-1946), Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti,
2000, p. 71.
418 Ibidem, p. 139.
ISTORIA
suprimarea lui, cum f\cuse cu Corneliu Z. Codreanu,

repetarea asasinatului împotriva [efului Legiunii put`nd s\-l
pun\, cu siguran]\ în b\taia unei pu[ti germane, cu deget
legionar pe tr\gaci. A[adar, fie c\ se întemeia pe o leg\tur\
real\, fie c\ specula acest zvon în interes personal, Horia
Sima a folosit din plin impresia c\ este sub protec]ia
Germaniei. În perioada de debut a regimului na]ional-le-
gionar el a reu[it cîteva mut\ri promi]\toare, în perspectiva
programului s\u: participarea la guvern [i controlul infor-
mativ prin mini[trii s\i a activit\]ii lui Ion Antonescu; victoria
asupra adversarilor s\i din Legiune; constituirea Poli]iei legio-
nare, instrument cu care inten]iona s\ aplice r\zbunarea;
aducerea în prim-planul strategic a Corpului Muncitoresc
Legionar, ca trup\ de asalt.
Deteriorarea rela]iei
Antonescu-Sima
Felul în care s-a ajuns la confruntarea din ianuarie 1941

î[i are explica]ia în ansamblul de probleme ale statului pe
care erau nevoi]i s\ le rezolve cei doi protagoni[ti, ca doi
legatari ai unei mo[teniri pline de datorii, dar [i în dualitatea
Puterii. Ion Antonescu a f\cut la început o eroare de fond, în
aprecierea c\ilor de rezolvare a problemei conducerii statului,
crezînd c\ î[i poate rezerva responsabilitatea guvern\rii, în
timp ce Horia Sima poate ac]iona paralel pe t\rîm politic.
Legea de baz\ a guvern\rii arat\ c\ factorul politic [i cel admi-
nistrativ sunt obligatoriu lega]i [i trebuie s\ concure atunci
cînd se dore[te o reform\ substan]ial\ a statului.
O mîn\ întins\ de Antonescu. Ion Antonescu pornea de
la un principiu generos, dar inoperant: „Eu am un principiu pe
care l-am aplicat toat\ via]a. Un om, orice informa]ii am avut
asupra lui, l-am socotit de bun\-credin]\, atîta vreme cît am
avut convingerea aceasta, dar odat\ ce am avut convingerea c\
STOENESCU
este invers, de rea-credin]\, l-am dat la o parte [i nimeni, nici

regele, n-a putut s\ m\ întoarc\ la un om de la care m-am
întors eu“419. Apelul era adresat lui Horia Sima, care se afla
de fa]\. Analiza stenogramelor [edin]elor guvernului
Antonescu în regim na]ional-legionar dezv\luie procesul
tensionat care a dus la rebeliune. În primul rînd, trebuie ar\tat
c\ prim-ministrul nu a putut s\ aplice principiile sale de
guvernare, enun]ate în [edin]a din 7 septembrie. Pe paginile
de stenogram\ nu se va în[ira, între 18 septembrie [i pîn\ la
cutremurul din 10 noiembrie, decît nesfîr[ita interven]ie a lui
Ion Antonescu în treburile cele mai m\runte. De unde afirma
c\ vrea s\ conduc\ numai mini[trii, el ajunge s\ stabileasc\
pre]ul de vînzare a cailor, s\ standardizeze ]igla, s\ împart\
varul în jude]ul Vîlcea, s\ cînt\reasc\ gramajul la pîine [i s\
o înlocuiasc\ cu m\m\lig\, s\ retrag\ sau s\ dea burse unor
persoane particulare, s\ vînd\ boii împreun\ cu pielea [i s\
asigure cultura crapului de icre. Este evident c\, oricît de
clar\ era viziunea sa guvernamental\, sistemul nu reac]iona,
ministerele nu func]ionau, iar mini[trii nu puteau sau nu voiau
s\-[i asume responsabilitatea execu]iei. În al doilea rînd – [i
aici se pune prima c\r\mid\ a conflictului – Ion Antonescu
încerca s\ introduc\ un principiu de guvernare metodic\:
„Generalul Antonescu nu a atacat înc\ toate problemele mari
în stat, fiindc\ eu am aceast\ [coal\ a tacticianului [i
strategului, care [tie c\, dac\ atac\ pe to]i inamicii în acela[i
timp [i cu for]e reduse, este menit a fi doborît. {i atunci, eu
n-am atacat problema masoneriei, n-am atacat problema
evreiasc\, nici problema comunist\ în }ara Româneasc\“420.
Or, acestea erau temele imediate ale legionarilor lui Horia
Sima. {eful Legiunii ar fi trebuit s\ urmeze programul lui
Antonescu, nu programul s\u, care avea nevoie de confirm\ri
urgente. Situarea la putere implica atacarea frontal\ a
419 Stenogramele [edintelor Consiliului de Mini[tri. Guvernarea Ion
Antonescu, vol. 1, p. 103.

420 Ibidem, p. 69.
ISTORIA
proiectelor legionare, introducerea „ordinii“ legionare,

rezovarea problemei evreie[ti [i r\zbunarea pe autorii crimelor
antilegionare. Pus de Antonescu în situa]ia de a a[tepta un curs
oficial, juridic [i legislativ al m\surilor, Horia Sima risca
pierderea credibilit\]ii [i sc\parea de sub control a aripii
radicale pe care se sprijinea.
Tot din stenograme afl\m c\ Antonescu era în]eles cu
Horia Sima asupra pedepsirii celor care erau vinova]i de
dezastrul ]\rii – aici intrau fo[tii agresori la adresa Mi[c\rii
legionare, politicieni corup]i [i militari tr\d\tori – precum [i
asupra descongestion\rii economiei de elementul str\in. Nu
mai avem ast\zi dubii c\ Antonescu a aprobat aplicarea
pedepsei, dar voia ca aceasta s\ se desf\[oare într-un cadru
legal organizat, abuziv [i el, desigur, dar nu prin execu]ii
sumare. De aceea, în [edin]a din 21 septembrie 1940 el îi
atrage aten]ia lui Horia Sima c\ „violen]a apare, în primul
loc, în pres\, [i trebuie evitat\, fiindc\ apare imediat replica
în domeniul economic [i ne doboar\ [i pe noi“. El va încheia
[edin]a cu urm\toarea directiv\: „Noi scoatem din aparatul de
stat tot ce este minoritar, dar în mod progresiv [i nu prin
m\suri violente, care s\-mi creeze o situa]ie grea“. În [edin]a
urm\toare, din 26 septembrie, lucrurile devin categorice: „Îi
d\m afar\ de peste tot, îi arunc\m f\r\ mijloace de existen]\,
îi d\m afar\ din [coli, din situa]ii sociale, din profesiunile
libere, tot ce este profesionist liber nu mai poate cî[tiga
existen]a decît în mediul evreiesc“. Pentru a pune în aplicare
programul de epurare – care îi viza [i pe unguri [i bulgari, nu
numai pe evrei – Ion Antonescu d\ un ordin fatal: „Ave]i
toat\ latitudinea, dubla]i toate elementele de Siguran]\, de
Poli]ie, dubla]i cu legionari, s\ poarte c\ma[\ albastr\, verde,
n-am nimic de spus, dar s\ fac\ parte din aparatul oficial“421.
A fost una din deciziile grave ale lui Ion Antonescu, care
atîrn\ greu la judecata istoric\ a personalit\]ii sale. El a fost
421 Ibidem, p. 112.

STOENESCU
interpretat ca un ordin de „mîn\ liber\“. Curînd, va regreta

ordinul, atitudine care, de fapt, a gr\bit conflictul armat din
ianuarie 1941. O alt\ decizie nes\buit\ a fost interven]ia în
actul de justi]ie. Ion Antonescu înfin]ase Comisia pentru
cercetarea averilor marilor demnitari, aceasta începuse deja
s\ „studieze“ fo[ti demnitari corup]i [i, pentru a gr\bi
pronun]area sentin]ei, Conduc\torul statului a dat ordin s\ fie
judeca]i prin jurisdic]ia special\, în regim de urgen]\, ceea ce
a dus la verdicte influen]ate de factorul politic. Acest
procedeu a dat legionarilor impresia c\ demnitarii aresta]i [i
închi[i la Jilava – asasina]i mai tîrziu – erau deja condamna]i
la moarte [i doar î[i a[teptau execu]ia.
Schimbarea la fa]\ a Legiunii. Intrarea în ac]iune
a Poli]iei legionare, ca institu]ie a statului, a declan[at, înc\ de
la începutul lunii octombrie, un val de abuzuri înso]ite de
violen]e. Poli]ia legionar\ a fost înfiin]at\ cu consultan]a SD-ului
german (Sicherheit Dienst), nu a reprodus întocmai structura
organismului de represiune german, dar a folosit cîteva dintre
metodele acestuia. Echipe de legionari simi[ti p\trundeau în
magazinele evreie[ti, dar [i în magazine române[ti care aveau
o firm\ str\in\ a c\rei semnifica]ie n-o în]elegeau, [i, sub
pretextul legilor de românizare, al controlului gestiunii, le
devastau sau jefuiau. S-au înregistrat cîteva cazuri de violare
a domiciliului [i de confiscare de bunuri, mai ales
autoturisme [i arme. Pe acolo unde liderii organiza]iilor
locale f\cuser\ lag\r sau închisoare din cauza unor denun]uri,
unde existaser\ conflicte personale vechi [i du[m\nii politice,
au fost înregistrate acte de r\zbunare, inclusiv crime. La Ia[i,
„Ora[ul Mi[c\rii legionare“, s-au înregistrat abuzurile cele
mai grave, intensitatea agresiunilor la adresa evreilor fiind
propor]ional\ cu for]a comunit\]ii evreie[ti din localitate. Un
caz anume, în care [eful comunit\]ii evreie[ti a putut
demonstra corup]ia controlorilor legionari, a fost rezolvat
prin sinuciderea legionarului corupt, dar [i prin cre[terea
aversiunii popula]iei române[ti la adresa evreilor, ne[tiindu-se
dedesubturile afacerii. Sentimentul dominant era c\ venise
ISTORIA
momentul r\splatei pentru toate agresiunile la adresa Mi[c\rii

legionare [i c\ anumi]i vinova]i vor pl\ti pentru dezastrul ]\rii.
Ca [i în alte situa]ii – a[a cum observ\m din toate analizele isto-
riografice asupra perioadei – popula]ia româneasc\ nu reac]io-
neaz\ sau, dimpotriv\, aprob\ actele de violen]\, nu neap\rat
din xenofobie sau din ur\ pe guvernan]i, ci din sentimentul
combinat al setei de dreptate [i al satisfac]iei c\ vinova]ii sunt
întotdeauna al]ii. Ca [i în alte situa]ii istorice, echipele care
intrau cu pistolul în mîn\ prin magazine, companii [i case
particulare produceau implicit o identificare a vinova]ilor
pentru nefericirea fiec\rui român [i o degajare de sindromul
vinov\]iei personale. Cînd fenomenul s-a extins [i a intrat în
zona haosului, a senza]iei de neguvernare [i abuz, cet\]enii
[i-au îndreptat privirile c\tre Ion Antonescu. În [edin]a din
14 octombrie, el va avea primele reac]ii de protest la adresa
acestor abuzuri: „Asculta]i-m\ pe mine – se adresa el legio-
narilor din guvern – c\ sunt b\trîn. N-am nici o ambi]ie
personal\. Cînd un om a ajuns ceea ce am ajuns eu, ce s\ mai
ajung\. Doar nebun nu sunt s\ m\ fac rege în }ara
Româneasc\ sau în Rusia. Asculta]i-m\ pe mine, pentru c\ eu
lucrez în folosul dvs. Nu mai pune]i oameni nepreg\ti]i. Pot
fi nelegionari, pentru c\ îi form\m noi. Sectarismul este tot ce
se poate mai r\u. O s\ vede]i dvs. ce v\ spune g-ralul
Antonescu: «Dac\ merge]i a[a, în trei luni nu mai reprezenta]i
nimic în }ara Româneasc\»“422.
Trei luni din octombrie 1940 însemna ianuarie 1941.
Precizia acestei previziuni nu poate fi înc\ explicat\.
Legionarii din exilul postbelic [i unii din cei r\ma[i în ]ar\ îl
acuz\ pe Antonescu de provocarea evenimentelor din ianuarie.
Unii dintre ei nici nu recunosc termenul de „rebeliune“ [i merg
convin[i pe ideea unei lovituri de stat date de Antonescu
împotriva lor. S\ încerc\m o alt\ explica]ie.
422 Ibidem, p. 247.

STOENESCU
E[ecul reformei economice rapide. Ion Antonescu

judecat numai dup\ apelurile [i chem\rile publicate în pres\
[i dup\ activitatea intens\ a propagandei pare un caraghioz.
La o cercetare atent\ a interven]iilor sale din [edin]ele de
guvern vom observa c\ avem de-a face cu un conduc\tor de
stat bine preg\tit pentru actul de conducere [i foarte bine
informat asupra realit\]ilor ]\rii. Cu toate acestea, ar fi de
re]inut [i faptul c\, de cîte ori vrea s\ dea exemple
comparative, el apeleaz\ la experien]a sa militar\. Expresia
„eu, cînd eram la Statul-Major“ f\ceam [i dregeam, devine
la un moment dat obsesiv\. Cultura sa cazon\ [i felul propriu
de a fi au contribuit la atingerea rapid\ a limitelor sale. Pe de
alt\ parte, o ]ar\ care a func]ionat dup\ sistemul corupt de
guvernare, ca stat bugetar [i birocratic, de la formarea sa [i
pîn\ în 1940, o ]ar\ care atinsese deja criza final\ a sis-
temului s\u politic, nu avea cum s\ se transforme peste
noapte într-un mecanism viu. În finalul [edin]ei de Guvern
din 17 octombrie el va face o radiografie tulbur\toare a situa]iei
în care se aflau el [i statul român. Va identifica atunci dou\
cauze: 1. Mo[tenirea dezastruoas\ l\sat\ de vechiul regim [i
2. Criza agravat\ de regimul na]ional-legionar. Dac\ în
privin]a mo[tenirii l\sate de vechiul regim greut\]ile erau
exclusiv de natur\ economic\, ]ara fiind abandonat\ de Carol II
într-o grav\ criz\ de sistem, gre[elile f\cute în prima lun\ de
guvernare na]ional-legionar\ erau [i multiple, [i grave. Ion
Antonescu va recunoa[te atunci c\ schimbarea radical\ în
unele domenii economice, ca urmare a ordinelor sale pripite,
a fost o gre[eal\ cu consecin]e vizibile, c\ m\surile de
românizare for]at\ „produc un vid pe care nu-l putem umple
de pe o zi pe alta“, c\ interven]ia sa pe pia]a pre]urilor a dus
la dispari]ia produselor [i amenin]a cu foametea anumite
categorii sociale. În sfîr[it, un punct anume al analizei sale
autocritice a fost re]inut în particular [i cu mare interes de
c\tre Horia Sima: boicotul [i sabotajul evreilor împotriva
m\surilor economice. Aici, exemplu Germaniei naziste, care
reac]ionase la boicotul economic evreiesc prin asaltul general
ISTORIA
al statului împotriva evreilor, prin lag\re [i deport\ri, nu

reprezenta o solu]ie pentru Antonescu, dar îi surîdea lui Sima.
În plus, criza economic\ nu ajuta cu nimic, ba, dimpotriv\,
îngreuna folosirea avantajelor strategice în rela]iile cu
Germania. De aceea, din acest moment Ion Antonescu
hot\r\[te încetinirea reformelor, folosirea realit\]ilor econo-
miei române[ti, a[a corupte cum erau, pentru p\strarea p\cii
sociale [i potolirea zelului legionarilor. Tot din acest moment,
Horia Sima va transmite în rîndurile Legiunii c\ Ion
Antonescu a tr\dat „revolu]ia“ legionar\, c\ „s-a dat cu
francmasonii“ [i va lansa zvonul c\ are mama evreic\ [i c\
este mason. Drept solu]ie pentru rezolvarea crizei, Ion
Antonescu face un apel la bun\-credin]\, munc\ [i patriotism.
Tragedia lui începea s\ se contureze. De[i probabil a în]eles
c\ în 1940 vechiul stat românesc burghez se pr\bu[ise
definitiv, el a încercat s\-l fac\ s\ func]ioneze în regim de
avarie [i, de aici, observa]ia lui Dan Zamfirescu, conform
c\reia Ion Antonescu a salvat statul de la dezintegrare, devine
mult mai consistent\. Insisten]ele lui Ion Antonescu pe
caracterul nou al regimului [i al statului ilustrau proiectul [i
încercau s\ sintetizeze o viziune de viitor care s\ ]in\ loc unei
realit\]i catastrofale. A treia dimensiune a crizei era de
natur\ extern\. Germania va propune preluarea misiunii de
ap\rare a României în schimbul orient\rii economiei
române[ti c\tre nevoile sale logistice. Chiar Ion Antonescu,
precizînd la începutul guvern\rii sale c\ nu-l cunoa[te pe
Hitler, va reproduce totu[i „consemnul“ acestuia: „S\-l ajut\m
pe g-ralul Antonescu s\ reu[easc\, c\ci altfel se pr\bu[e[te
situa]ia politic\ din România“423.
Supravegherea Mi[c\rii legionare a lui Horia Sima.
Aplecat aproape complet asupra problemelor redres\rii econo-
mice, care s\ permit\ [i satisfacerea nevoilor germane – mo-
neda sa de schimb pentru refacerea teritorial\ – conduc\torul
423 Ibidem, p. 336.

STOENESCU
statului se va sprijini pe [eful SSI, Eugen Cristescu, [i pe

Alexandru Rio[anu, subsecretar la Ministerul de Interne
pentru Poli]ie [i Siguran]\, pentru a controla informativ
Legiunea. Mai toate informa]iile pe care le avem, ca [i
m\rturiile unor legionari [i nelegionari implica]i în
evenimentele sfîr[itului de an 1940, arat\ c\ Ion Antonescu
a calculat o rela]ie cu [i fa]\ de Mi[carea legionar\ a lui Horia
Sima în perspectiva compromiterii acesteia în opinia public\
[i în ochii germanilor. În timpul anchetei pentru procesul s\u
din 1946, mare[alul a subliniat c\ presa nu ar fi suportat un
regim foarte strict al cenzurii [i c\ opinii contrare regimului –
adic\ legionarilor – au putut fi citite în ziare. Este în discu]ie
dac\ Ion Antonescu a tratat cu naivitate rela]ia cu legionarii
[i s-a trezit în ultimul moment s\ pun\ ordine, sau a avut un
plan bine calculat de distrugere a credibilit\]ii lor. Chiar în
momentul cel mai dramatic, în timpul asediului cl\dirii
guvernului în timpul rebeliunii, Antonescu va spune
colaboratorilor s\i: „Ave]i r\bdare. Tactica mea era ca s\ fie
discredita]i, pentru c\ f\ceau orori, [i lumea s\ fie contra
lor“424. Ceea ce pare o tactic\ abil\ a unui militar încercat este,
în fapt, o dovad\ a responsabilit\]ii vinovate pe care o are fa]\
de victimele civile [i militare ale rebeliunii. Mai trebuie spus
c\ cercetarea organelor competente [i analizele Siguran]ei
arat\ c\ unele din violen]ele puse pe seama legionarilor din
aceast\ perioad\ erau exagerate sau inventate [i c\ presa a con-
tinuat s\ fie un vehicul al acestor deform\ri ale realit\]ii, de[i
se afla sub cenzur\. Este un indiciu c\ Ion Antonescu juca pe
cartea pr\bu[irii Legiunii cu orice pre] [i c\ victimele asa-
sinate, jefuite, stropite cu benzin\ [i incendiate au fost pierderi
previzibile, dar [i consecin]e ale algebrei sale politice.
Alexandru Rio[anu a fost un personaj din umbr\ al acestor
evenimente. Ion Antonescu îl prezint\ ca om al s\u infiltrat în
Mi[carea legionar\, apoi a[ezat într-o pozi]ie strategic\ în

ISTORIA
Ministerul de Interne [i în serviciul de informa]ii al acestuia.

Ulterior, el va îndeplini o serie de sarcini de natur\ finan-
ciar\ confiden]iale ale mare[alului, gestionînd fonduri
secrete sau ob]inînd fonduri din surse neoficiale, cu care
îndeplinea anumite ordine ale lui Ion Antonescu. O bun\
parte a acestor fonduri era îndreptat\ c\tre funda]iile patro-
nate de Maria Antonescu, de unde li se pierdea urma, subiect
al anchetei deschise împotriva so]iei mare[alului [i a
Venturiei Goga dup\ r\zboi.
De Eugen Cristescu se leag\ îns\ lupta subteran\ împo-
triva legionarilor. A[a cum [tim, Eugen Cristescu fusese
cooptat în grupul de consultan]\ ad-hoc organizat de
Nicolae Titulescu dup\ asasinarea lui I.G. Duca. În urma
succesului loviturii de stat din 5 septembrie, Ion Antonescu
f\cuse apel la colonelul Nicolaid pentru a prelua Serviciul
Secret de Informa]ii de la Mihail Moruzov, dar acesta p\stra
t\cerea asupra faptelor de violen]\ ale Mi[c\rii legionare.
Curînd, Conduc\torul statului [i-a dat seama c\ este lipsit
de informa]ii tocmai de la sursa oficial\ cea mai important\
[i c\ risc\ s\ intre într-un blocaj informa]ional, în fa]a
frontului de nega]ie creat de Horia Sima [i de mini[trii s\i
din Guvern. Ace[tia prezentau violen]ele legionare drept
acte de justi]ie, dar exagerate de pres\, [i accentuau ideea c\
la baza ac]iunii este lupta împotriva sabotajului [i boicotului
evreiesc. La începutul lunii noiembrie 1940, Eugen
Cristescu, pe atunci [ef al Direc]iei de personal a
Ministerului de Interne, g\se[te calea accesului la Ion
Antonescu prin intermediul lui Alexandru Rio[anu, pre-
zentîndu-i o imagine amenin]\toare a crizei produse de
ac]iunile legionare în ]ar\. Totodat\, el arat\ c\ cele dou\ gru-
p\ri ale legiunii, simi[tii [i codreni[tii, se sprijin\ pe o rela-
]ie direct\ [i subteran\ cu Gestapoul [i, respectiv,
Abwehrul. „Criza informativ\ în care se zb\tea conducerea
statului [i pericolul pe care Rio[anu îl prevedea, determin\
pe acesta s\ ì cear\ lui Antonescu schimbarea conducerii
SSI, singurul organ de stat care putea s\-i mai
STOENESCU
informeze“425. Numirea la 15 noiembrie 1940 a lui Eugen

Cristescu, cunoscut antilegionar, în func]ia de [ef al SSI este
gestul care ne asigur\ c\, înaintea primei sale întîlniri cu
Adolf Hitler, Ion Antonescu a pornit o ac]iune de control a acti-
vit\]ilor lui Horia Sima. Vizita la Berlin are leg\tur\ cu
trecerea Mi[c\rii legionare sub observa]ie. Înainte s\ plece,
chiar în Gara Mogo[oaia, Conduc\torul d\ ordine precise lui
Cristescu: „Sunt apoi invitat de Antonescu în vagonul s\u –
Horia Sima r\mînînd pe peron – unde-mi d\ instruc]iuni s\
urm\resc îndeaproape toate mi[c\rile legionarilor, în lipsa
sa, [i s\ informez pe Mihai Antonescu [i Rio[anu de
m\surile ce trebuie s\ ia, în caz cînd vor încerca s\ dea vreo
lovitur\ ca s\ ia conducerea statului în mîna lor“426.
Prima întîlnire Hitler-Antonescu. La Berlin, în timpul
primei întrevederi, din 22 noiembrie, Ion Antonescu a reu[it
s\-i sugereze lui Hitler, printr-o aluzie, c\ Mi[carea legionar\
nu este preg\tit\ pentru actul de conducere [i c\ „trebuie
reorganizat\, pentru c\ to]i conduc\torii ei fuseser\ zvîrli]i în
închisori de fo[tii conduc\tori“427. La aceast\ provocare,
Adolf Hitler, care oferise azil [i preg\tire lui Horia Sima pe
timpul regimului carlist, îi d\ un r\spuns surprinz\tor:
„Pentru opera de reconstruc]ie este important un partid
puternic, care s\-i fie absolut devotat lui [Antonescu]“428.
R\spunsul înc\ nu echivala cu mandatul de a prelua condu-
cerea Mi[c\rii legionare, dar a reprezentat un semnal de
alarm\ pentru legionarii afla]i în delega]ia român\. De aceea,
în ziua de 23 noiembrie, cînd Ion Antonescu a solicitat [i
primit o audien]\ de r\mas-bun cu Hitler, membrii legionari
ai delega]iei au intrat în panic\, întrevederea avînd loc între
425 Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti.

Memorii 1916-1944, Ed. R.A.I. [i Roza Vînturilor, Bucure[ti, p.151.
426 Ibidem, p. 152.
427 Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (1940-1944), vol.1,
Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991, p. 38.

428 Ibidem, p. 43.
ISTORIA
patru ochi. Situa]ia era pe muchie de cu]it, nici Antonescu,

nici legionarii nefiind l\muri]i asupra orient\rii lui Hitler în
privin]a conflictului intern din România. Dup\ prima
întîlnire, Ion Antonescu se interesase de opiniile demnitarilor
nazi[ti din structurile afacerilor externe [i aflase de la
Gheorghe Barbul c\ Schickendanz, subsecretar de stat în
Departamentul de Externe al partidului nazist, îi atr\sese
aten]ia c\ „istoria“ convorbirii Hitler-Carol, urmat\ de
asasinarea lui Codreanu, nu trebuie s\ se repete. Informa]ia
anula substan]a r\spunsului încurajator al lui Hitler. Intrat
într-o u[oar\ agita]ie, Ion Antonescu ì va telegrafia în ]ar\ lui
Mihai Antonescu, cerîndu-i s\-i contacteze pe sovietici
pentru a le preciza c\ aderarea României la Pactul Tripartit nu
este îndreptat\ împotriva URSS, iar acolo, la Berlin, va
solicita întrevederea de r\mas-bun. Audien]a în doi a durat, în
loc de o jum\tate de or\, o or\ [i jum\tate, spre exasperarea
membrilor delega]iei române. Minuta întocmit\ de Paul
Schmidt nu spune prea multe, este scurt\ [i repet\, în
rezumat, exact ce se discutase la prima întrevedere. Ea nu
reflect\, nici pe departe, o or\ [i jum\tate de dialog [i este
foarte suspect\ în privin]a con]inutului. Legionarii din
delega]ie erau foarte interesa]i s\ afle dac\ la întrevedere
particip\ [i Ribbentrop – nu participa – apoi au fost surprin[i
s\ vad\ un Hitler [i un Antonescu ie[ind ca buni prieteni din
cabinetul Führerului. Hitler p\rea foarte satisf\cut de
Antonescu [i, de fa]\ cu to]i, i-a spus dou\ lucruri aparent
protocolare, dar care s-au dovedit importante în viitor: c\ îl
va ajuta în probleme de politic\ intern\ [i c\ îl poate vizita
oricînd, punîndu-i la dispozi]ie avionul s\u personal.
Obi[nui]i cu strîngerile de mîn\ cordiale, cu zîmbetele [i
îmbr\]i[\rile c\lduroase ale unor lideri politici mondiali,
urmate de un cu]it înfipt în spate, ne întreb\m ce valoare
practic\ putea avea atitudinea prietenoas\ a lui Hitler fa]\ de
Antonescu. F\r\ îndoial\ c\ Führerul cînt\rise bine situa]ia
intern\ din România, [tia [i ce-i trebuie din ]ara noastr\ [i
cine este cel mai potrivit s\-i dea. Exist\ îns\ ni[te am\nunte
STOENESCU
ale regimului nazist cu care cititorul român nu este fami-

liarizat [i care au contat în rela]ia Hitler-Antonescu. Nu este
cunoscut, de exemplu, c\ regimul nazist nu avea un Guvern
propriu-zis, constituit din mini[tri [i a[ezat pe o structur\
executiv\ clasic\. Întreaga putere de decizie izvora de la
Hitler, direct, prin intermediul unui cabinet personal compus
din cinci secretariate. {efii acestor secretariate, al c\ror nume
nici m\car nu au fost re]inute de istorie, transformau ordinele
[i deciziile lui Hitler în documente oficiale ale statului.
Führerul se consulta cu intimii s\i, fo[ti camarazi de lupt\
politic\, care primiser\ de la el anumite misiuni de comand\
în domenii diferite. A[a se face c\ Göring r\spundea de
avia]ie, Göbbels – de propagand\, Speer – de construc]ii etc.,
dar ei erau doar executan]i ai ordinelor Führerului. {efii celor
cinci secretariate preluau minutele întrevederilor, î[i
extr\geau partea care privea domeniul lor de activitate [i
întocmeau documentele pe care apoi Hitler le semna. Doar
viteza [i precizia activit\]ii acestor secretariate f\cea ca
ordinele s\ fie simultane cu punerea lor în aplicare de c\tre
liderii nazi[ti. Doar în domeniul politicii externe, regimul
nazist a fost nevoit s\ instituie func]ia de ministru, care era
îns\ dublat de [eful Departamentului de politic\ extern\ al
partidului nazist. Cînd trata probleme militare, Hitler se
sf\tuia cu generalii din OKW. Pentru anali[tii celui de-al
doilea r\zboi mondial, eficien]a sistemului de lucru al con-
ducerii regimului nazist continu\ s\ fie o enigm\, din cauza
absen]ei unei structuri executive [i a refuzului sau fricii de a
admite c\ întreaga r\spundere a deciziilor îi apar]inea lui
Adolf Hitler. Concentrat\ la vîrf în acest fel, puterea aducea o
ordine care era a ordinii gîndirii liderului suprem [i se
degrada, ajungînd la genocid [i dezastru, tocmai pentru c\ era
condi]ionat\ de procesele mentale ale unui singur om. O orga-
niza]ie fanatic\ [i sîngeroas\, SS-ul, asigura controlul asupra
modului în care erau executate ordinele Führerului.
În ce-l prive[te pe Ion Antonescu, Hitler a fost fascinat de
„na]ionalismul patetic“ al acestuia, în care reg\sea ardoarea
ISTORIA
fanatic\ a anilor s\i de debut politic. Asta i-a [i fost fatal lui
Antonescu. Nu felul cum l-a apreciat dictatorul nazist
conteaz\ la judecata Istoriei, ci realitatea c\ dictatorul român
a fost c\l\uzit în actele sale de patetism na]ionalist, [i nu de
na]ionalismul autentic, care este realist [i ra]ional. De aceea,
compara]iile frecvente între Hitler [i Antonescu au un sîm-
bure de adev\r, dar par, în continuare, stridente pentru c\ nu
explic\ diferen]a fundamental\ dintre sistemul de gîndire co-
mun al celor doi dictatori – na]ionalismul patetic, întotdeauna
extremist – [i ideologia Dreptei clasice, na]ionalismul autentic,
întotdeauna ra]ional. Tot din aceast\ u[urin]\ analitic\ s-a putut
ajunge la abera]ia confund\rii Dreptei cu antisemitismul.
În ce prive[te România, ]ara noastr\ a c\zut în mijlocul
conflictelor pentru întîietate în fa]a lui Hitler dintre Ministerul
de Externe, condus de Ribbentrop (ostil), [i [eful
Departamentului de politic\ extern\ al NSDAP, Rosenberg
(favorabil), între structurile informative controlate de Himmler
(prolegionare) [i Abwehr (pro Antonescu). În perspectiva
r\zboiului cu URSS, Ion Antonescu mai avea un aliat –
conducerea Armatei germane. Momentul pe care picase
Antonescu, la prima sa întîlnire cu Hitler, era dominat de
tentativa insistent\ a Germaniei de a atrage URSS în Pactul
Tripartit (ceea ce ar fi încheiat r\zboiul prin victoria categoric\
a Germaniei în Europa Occidental\) [i de nevoia de a inter-
veni în Balcani (Grecia) pentru a bloca interven]ia militar\
britanic\. Pentru a trece trupele prin România, Hitler avea
nevoie de stabilitate politic\ [i de suport logistic, pe care
numai Ion Antonescu îl putea asigura. Horia Sima a mizat,
a[adar, pe rela]ia privilegiat\, dar subteran\ [i lipsit\ de
acordul explicit al lui Hitler, cu structurile politice [i infor-
mative naziste. Reproducînd b\t\lia care se ducea pentru
întîietate în fa]a lui Hitler între structurile politice [i de stat
din Reich, gîndirea strategic\ a lui Horia Sima se axa pe
conducerea unei lupte care s\ aduc\ Mi[carea legionar\ pe
primul plan în ochii Germaniei. Un plan secund [i înc\ greu
de luminat este împingerea Legiunii c\tre comunism.
STOENESCU
Evenimente decisive la sfîr[itul anului 1940. Imediat

dup\ întoarcerea de la Berlin, au avut loc asasinatele de la
Jilava. Conform unor m\rturii secundare, odat\ cu revenirea
lui Ion Antonescu s-a r\spîndit în Legiune [i zvonul c\ vizita
la Hitler a fost un e[ec. Sursa acestei informa]ii eronate nu
poate fi decît Ribbentrop, care a trecut pasajul întîlnirii între
patru ochi dintre Antonescu [i Hitler în categoria eveni-
mentelor f\r\ importan]\, deoarece nu participase la el. {tim
din m\rturiile vremii c\ Ribbentrop, dac\ nu era chiar cretin,
era, cu siguran]\, foarte orgolios. Cum nazi[tii tr\iau convin[i
c\ deciziile importante ale Reichului nu se puteau lua f\r\ a
fi informa]i, Ribbentrop, ca [i oamenii lui Himmler, nu au
în]eles c\ atrac]ia dintre doi na]ionali[ti patetici valora mai mult
decît pozi]ia lor în regim. Probabil c\ aceast\ impresie de e[ec
a vizitei lui Antonescu a contribuit la decizia de a declan[a
asasinatele politice, acoperite de zvonul c\ generalul inten-
]ioneaz\ s\-i salveze pe indivizii acuza]i de crime antilegionare
în perioada regimului carlist. În lumina informa]iilor pe care le
avem pîn\ acum – sub rezerva unor date con]inute de arhivele
sovietice – este posibil ca gruparea radical\ a Legiunii, intrat\
în contacte serioase cu sovieticii, s\ fi trecut la ac]iune din alt
ordin decît al lui Horia Sima. Dar la fel de bine, asasinarea
fo[tilor demnitari slujea [i interesele exterminatoare ale
nazi[tilor [i interesele diversioniste ale sovieticilor. Asupra
preliminariilor actului de r\zbunare, care era, de fapt, o pro-
vocare la tema central\ a stabilit\]ii politice din România, avem
o m\rturie spectaculoas\, dar destul de neclar\. Vom porni de la
ea, precizînd c\ problema infiltr\rii comuniste în Mi[carea
legionar\ a lui Horia Sima r\mîne deschis\.
În însemn\rile sale, Gheorghe Barbul, unul dintre cei mai
apropia]i colaboratori ai lui Ion Antonescu, ne dezv\luie o serie
de informa]ii [ocante, cu care nici istoricii români nu au fost
familiariza]i. El afirm\ c\, la aproximativ trei s\pt\mîni de la
prima întîlnire cu Hitler, Ion Antonescu a cerut prin Fabricius
o nou\ întrevedere, avînd drept scop exclusiv l\murirea
conflictului cu Legiunea. Aceast\ nou\ întîlnire, secret\ [i de
ISTORIA
care au [tiut foarte pu]ini, s-ar fi petrecut la Berchstesgarden, în

re[edin]a privat\ din mun]i a lui Hitler. Ea nu putea s\ aib\ loc
decît în intervalul 13-17 decembrie, cînd [edin]ele de Guvern
se suspend\ inexplicabil, de[i pîn\ atunci avusese [i dou\ pe
zi. Înainte s\ plece, Ion Antonescu [i-a chemat cei mai
apropia]i colaboratori, Mihai Antonescu [i Gheorghe Barbul,
[i le-a pus la dispozi]ie trei documente. Primul era un
memoriu semnat de Dinu Br\tianu [i Iuliu Maniu, care
trebuie s\ fie cel prin care liderii partidelor istorice se desoli-
darizau de aderarea României la Pactul Tripartit [i îi subli-
niau c\ inamicul României este URSS. În leg\tur\ cu acest
document, Ion Antonescu a precizat intimilor s\i: „N. Lupu
[vicepre[edinte al partidului lui Maniu, n.a.], care mi-a adus
în aceast\ diminea]\ documentul, n-a uitat s\ m\ roage s\-mi
iau toate precau]iile pentru ca germanii [i legionarii s\ nu
afle despre el; «este destinat pentru mai tîrziu», îmi explic\
el cu naivitate: «pentru istorie». «Pentru procesul meu, îi
replicai eu» [Ion Antonescu]. «Te bucuri de toat\ încrederea
noastr\, îmi r\spunde el»[Nicolae Lupu]“. Dialogul are toate
atributele veridicit\]ii, fiind o confirmare a strategiei
cunoscute a lui Iuliu Maniu. Al doilea document era un
raport al serviciului de informa]ii al Marelui Stat-Major, care
îl anun]a pe Conduc\tor c\ aripa radical\ a Legiunii a decis
constituirea unei „echipe a mor]ii“, de fapt o echip\ de
criminali care nu avea nimic în comun cu semnifica]ia
originar\ a acestei formule, cu misiunea s\-l asasineze.
Fusese un vot în unanimitate [i în acel moment c\utau
mijloacele [i momentul ac]iunii.
Al treilea document este [i cel mai interesant. Era „o dare
de seam\ am\nun]it\ a unei consf\tuiri între legionarii de
stînga [i Petru Groza, [eful simpatizan]ilor comuni[ti din
România. Dezbaterile se purtaser\ mai ales asupra problemelor
de politic\ extern\, dar [i asupra problemelor de ordin intern.
În urma unor îndelungi discu]ii, Garda de Fier se angaja s\ se
opun\ intr\rii de noi trupe germane în ]ar\ [i accept\ s\
procedeze, într-un mod propice din punct de vedere
STOENESCU
economic, la colectivizarea mijloacelor de produc]ie. În

schimb, Petru Groza se angaj\ în numele stîngii s\ sprijine
Garda de Fier împotriva generalului Antonescu [i s\-i aduc\
sprijinul Moscovei“429. Informa]iile din aceast\ not\ sunt halu-
cinante. Avem temeiuri s\ credem c\ Petru Groza s-a întîlnit
cu Nicolae P\tra[cu, mîna dreapt\ a lui Sima, iar biografia
ulterioar\, plin\ de întîmpl\ri ciudate, a lui P\tra[cu, toate
legate de rela]ia cu Moscova, vine s\ confirme o anume
predilec]ie. Infuzia de muncitori de la Uzinele Malaxa [i de la
S.T.B. în Corpul Muncitoresc Legionar, pornit\ de inginerul
Clime, se accelerase dup\ septembrie 1940. Ideologic,
doctrinar, politic [i chiar metodologic, apropierea este de
neîn]eles. Nu mai punem la socoteal\ povestea aceea cu
colectivizarea mijloacelor de produc]ie. Cu acest tablou în
fundal, documentul prezentat de Ion Antonescu intimilor s\i
pare o diversiune, construit\ din mici adev\ruri [i umflat\ cu
pericole exagerate. Ca s\-l accept\m drept reflex al unei
realit\]i, va trebui s\ tragem concluzia c\ Horia Sima lucra
pentru Uniunea Sovietic\. Nu avem deocamdat\ date s\ putem
sus]ine a[a ceva, chiar dac\ exist\ o serie de atitudini ale
fostului lider legionar care trezesc suspiciunea. Punctul
central al documentului era îns\ angajamentul de a împiedica
sporirea num\rului de trupe germane în România. Acest
subiect constituia principala preocupare a Uniunii Sovietice.
Ei bine, Ion Antonescu dorea s\-i prezinte lui Hitler aceste
documente, drept probe ale pericolului pe care îl reprezenta
Mi[carea legionar\. Pe parcursul lunilor noiembrie, decembrie
[i ianuarie, tema aranjamentului legionari-comuni[ti a
dominat manevrele lui Antonescu, dar [i pe m\sur\ ce
activitatea Lega]iei sovietice la Bucure[ti [i a agenturii
comuniste a sporit. Trebuie s\ în]elegem din atitudinile lui
Antonescu, legate de rela]ia cu Germania, c\ marea
preocupare [i team\ a lui era o nou\ în]elegere între Hitler [i
429 Gheorghe Barbul, op. cit., p. 68.

ISTORIA
Stalin peste capul României. Hitler dorea cu putere o

intrare a URSS în Pactul Tripartit [i amîna punerea în
aplicare a Directivei pentru atacarea imperiului de la R\s\rit.
Pentru Ion Antonescu, la fel cum fusese [i pentru regele
Carol II, un conflict germano-sovietic era singura [ans\
pentru o modificare a situa]iei teritoriale a României
ciopîr]ite [i, înc\ o dat\, Dan Zamfirescu are dreptate:
conduc\torii României [tiau c\ nimeni nu va pleda pentru
]ara noastr\ la sfîr[itul r\zboiului, a[a cum se va pleda pentru
Polonia. Ca s\ în]elegem înc\ o dat\ gravele erori ale politicii
externe române[ti din perioada interbelic\, vom ar\ta c\ la
momentul p\cii pe noi trebuia s\ ne apere Fran]a. Cum s-a
v\zut, ea nu a contat. La prima întîlnire cu Hitler, Antonescu
a for]at cît se putea pe tema atac\rii Uniunii Sovietice, dar s-a
lovit de un zid. Hitler a fost prudent, iar în]elegerile privind
dizlocarea trupelor germane în România s-au referit, cel pu]in
pîn\ în decembrie, la interven]ia în Grecia. Din aceast\
situa]ie se poate extrage explica]ia [i pentru sentimentul
legionarilor c\ vizita lui Antonescu a fost un e[ec, [i pentru
insisten]a Conduc\torului de a ar\ta pericolul sovietic, la
grani]e [i în interiorul Legiunii. Începutul întîlnirii secrete de
la Berchtesgaden se profila pentru Gheorghe Barbul ca un
e[ec [i mai mare. „Generalul era în alert\, în timp ce Hitler
nu p\rea deloc dispus s\ admit\ existen]a unor afaceri
urgente. De la în\l]imea la care se afla, p\rea s\
dispre]uiasc\ toate grijile zilnice. Am observat aerul v\dit
descump\nit al lui Antonescu, în timp ce cancelarul f\cea
tot ce era posibil pentru a îndep\rta întîlnirea de orice carac-
ter oficial“430. Au urmat aproximativ 15 minute în care cei
doi lideri au r\mas singuri, apoi au revenit în salon al\turi de
Barbul [i Manfred von Killinger. Aici a avut loc un schimb
de replici între Hitler [i Antonescu în care cancelarul german
a rostit clar mesajul îndep\rt\rii fanaticilor, ca adep]i ai
430 Ibidem, p. 71.

STOENESCU
revolu]iei permanente. Totu[i, el a subliniat c\ „un stat f\r\

o mi[care ideologic\ este un stat f\r\ suflet“. Prin urmare,
substan]a mesajului lui Adolf Hitler era îndep\rtarea
conducerii legionare [i a[ezarea generalului Ion Antonescu
în fruntea partidului na]ionalist. Este posibil ca Gheorghe
Barbul s\ fi încurcat temele de discu]ie de la întrevederile
din decembrie 1940 [i ianuarie 1941 sau numai datele [i
locul, întîlnirea în cauz\ fiind numai cea din ianuarie. Nu
excludem în întregime posibilitatea ca întîlnirea de la
Berchtesgaden s\ fi existat, transformat\ de Hitler într-o
simpl\ audien]\ de vacan]\, f\r\ abordarea unor subiecte
politice. Ceea ce deruteaz\ cel mai mult este precizia cu
care Barbul descrie locul întîlnirii [i detaliile atmosferei
acestei enigmatice a doua întîlniri.
La cîteva zile dup\ aceast\ întrevedere, dr. Petru Groza
îi cere o audien]\ lui Ion Antonescu sub pretextul minor c\
nu i se elibereaz\ pa[aportul pentru o c\l\torie în Ungaria.
Ion Antonescu [i Petru Groza se cuno[teau de mult [i aveau
o rela]ie amical\, pre]uindu-se unul pe cel\lalt [i consultîndu-se
în mai multe rînduri pe timpul dictaturii regale. Discu]ia privat\
a durat aproximativ o or\ [i suntem siguri c\ nu s-a referit la
pa[aportul pentru Ungaria. Mai important este c\, punîndu-i
Gheorghe Barbul în fa]\ documentul întîlnirii Groza-P\tra[cu,
Ion Antonescu îi va da ordin s\-l ard\431. A[a cum îl
cunoa[tem pe general, un astfel de ordin de distrugere a unui
document atît de important pentru el [i pentru stat nu se poate
explica decît prin cunoa[terea faptului c\ era un fals fabricat
pentru a-l impresiona pe Hitler sau prin convingerea c\ el
con]inea exager\ri f\r\ temei. Secretul schimb\rii de
atitudine a Fuhrerului în favoarea lui Ion Antonescu a fost
dezv\luit lui Barbul de Mihai Antonescu peste alte cîteva
zile. Hitler primise de la Horia Sima o scrisoare-denun] la
adresa lui Ion Antonescu în care [eful Legiunii încerca s\-i
431 Ibidem, p. 77.

ISTORIA
dovedeasc\ anglofilia generalului cu ajutorul unui discurs

]inut de acesta la Lega]ia român\ din Londra în 1925, în care
afirmase c\ Marea Britanie va fi întotdeauna înving\toare.
Führerul s-ar fi convins astfel c\ Horia Sima este un idiot,
„c\ci numai un om cu o inteligen]\ redus\ ar fi putut
presupune c\ el, Hitler, ar acorda vreo importan]\ unui
discurs de circumstan]\“. La cîte discursuri comuniste ]inuse
liderul nazist în via]a sa politic\, atitudinea de Dreapta din
ultimii ani ar fi fost cît se poate de suspect\ în ochii
colaboratorilor s\i. Nu avem garan]ia c\ relatarea acestor
am\nunte este identificat\ precis în leg\tur\ cu vizita secret\
de la Berchtesgaden, [i nu este cumva o confuzie cu vizita
din ianuarie, de la Obersalzberg, unde subiectul conflictului
cu Horia Sima a ap\rut în aceeia[i termeni ca [i la întîlnirea
precedent\. Exist\ o contradic]ie între relatarea lui Gheorghe
Barbul [i înregistrarea f\cut\ de Paul Schmidt la
întrevederea Hitler-Antonescu din 14 ianuarie, document
mult mai credibil. Or, încredin]a]i de Gheorghe Barbul c\
Hitler a tran[at conflictul înc\ din decembrie, iar Antonescu
a dat ordin s\ fie ars\ m\rturia alian]ei legionari-comuni[ti,
reluarea subiectului de c\tre general cu ocazia vizitei din
ianuarie nu mai pare justificat\. În textul oficial al înre-
gistr\rii, tema are acela[i con]inut: „Prima gre[eal\ a legiunii –
admiterea în rîndurile sale a unor elemente inferioare – a
avut ca rezultat infiltrarea comuni[tilor în organiza]ia
legionar\. Aceasta constituie noua metod\ bol[evic\ de
penetra]ie în alte ]\ri. Nu se mai înfiin]eaz\ partide
comuniste, iar comuni[tii intr\ în num\r mare în rîndurile
organiza]iilor politice existente în ]ar\“432. Fenomenul era
real, valabil [i pentru partidele istorice, în care au p\truns
sau din care au fost recupera]i mai tîrziu mai to]i liderii
comuni[ti români. Noi înclin\m s\ credem c\, mai degrab\,
liberalul Ion Gheorghe Maurer sau ]\r\ni[tii Gogu
432 Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (1940-1944),

STOENESCU
R\dulescu [i Leontin S\l\jan, de exemplu, au fost mai întîi

membrii ai acestor partide, identifica]i apoi ca adep]i ai ideilor
marxiste [i pu[i s\ spioneze partidele din interior. Rezervele
lui Stalin fa]\ de ei explic\ importul masiv de cadre din
URSS dup\ 23 august 1944.
Infiltra]ia comunist\
`n Mi[carea legionar\
Analiza atent\ a documentelor care descriu ac]iunile

premerg\toare rebeliunii [i cele ale rebeliunii `n curs
dovedesc existen]a unei puternice influen]e sovietice în
interiorul Mi[c\rii legionare. Ciudat la prima vedere este c\
Horia Sima a favorizat [i sprijinit aceast\ fac]iune ai c\rei
lideri aveau antecedente comuniste [i ale c\ror „trupe“ erau
formate din muncitori de la Grivi]a, S.T.B., Malaxa. Înc\ din
decembrie 1940 avusese loc un contact între lideri legionari
[i unii [efi comuni[ti din lag\rul de la Caracal în vederea
unei alian]e. Se pare c\ ateismul comuni[tilor a reprezentat o
piedic\, dar [i faptul c\ [efii comuni[ti aborda]i erau din
„garda veche“ a socialismului (Constantinescu-Ia[i, Mihail
Gh. Bujor, Ilie Cristea). Gruparea muncitoreasc\ legionar\
era organizat\ în Corpul Muncitoresc Legionar, format în
octombrie 1936, dar cu pu]ini membri. Abia la începutul
anului 1940, Corpul Muncitoresc Legionar se infuzeaz\
rapid cu peste 20 000 de muncitori, al c\ror fief principal era
la S.T.B. Vechi celule de partid, active la Atelierele Grivi]a
în timpul grevelor din 1933 [i la Uzinele Malaxa (viitorul
„23 August“), trec la propagand\ prolegionar\, subliniind
caracterul revolu]ionar al Mi[c\rii, grupuri [i grupuscule de
la alte întreprinderi adun\ adeziuni. În [edin]a Consiliului
de Mini[tri din 29 octombrie 1940, ministrul de interne
legionar îi raporta Conduc\torului statului: „... de mult\
vreme avem informa]ia c\ se produce o penetra]ie de
ISTORIA
comuni[ti în Mi[carea legionar\. Am informat [i conducerea

Mi[c\rii. Pe ace[ti comuni[ti îi urm\rim îndeaproape.“433
Serviciile de informa]ii atr\geau aten]ia c\ „în cuiburi se face
teorie [i aplica]ii pentru lupta de strad\ dup\ cursul predat în
[coala de propagand\ din Moscova.“434 Un raport al Grupei I
din Corpul Detectivilor din 30 iulie 1941 ne expune unele
detalii asupra acestui fenomen: „Elementul muncitoresc
comunist aduce în Mi[carea legionar\ un însemnat aport,
muncitorul fiind un om încercat [i curajos, în genere bine
preg\tit pentru lupta politic\, st\pînind o dialectic\ cu efect
asupra nehot\rî]ilor din masa muncitoreasc\, chemat\ sub
drapelul verde. A[a se explic\ c\ elementul terorist al Mi[c\rii
[i-a recrutat [i î[i recruteaz\ elementele din rîndurile C.M.L.
Argumenta]ia c\ mai toate atentatele înscrise în istoria
legionarismului au fost f\cute de intelectuali, nu anuleaz\
valabilitatea acestei constat\ri, fiind un fapt bine stabilit c\
echipele speciale, de sacrificiu sau teroriste, bine organizate [i
prev\zute cu argumentul necesar, s-au întîlnit uneori în cadrele
acestei organiza]iuni [C.M.L.]; iar rebeliunea [i desf\[urarea
evenimentelor au dovedit c\ legionarismul n-a reu[it s\
asimileze elementul comunist. Educa]ia comunist\, tehnica [i
tactica propagandei s-au dovedit superioare copiei imperfecte
împrumutate de legionarism. Nu numai c\ n-au putut fi
asimila]i, dar comuni[tii au reu[it s\ impun\ Mi[c\rii legionare
directivele s\dite în sufletele lor de Interna]ionala a III-a, din
ordinul c\reia se b\nuie[te c\ s-au infiltrat în Mi[carea
legionar\. Astfel, au fost identifica]i frunta[i [i conduc\tori de
unit\]i muncitore[ti legionare, care în trecut au suferit pedepse
pentru activitate comunist\“435. Raportul asupra rebeliunii
433 Stenogramele [edintelor Consiliului de Mini[tri. Guvernarea Ion
Antonescu, vol. 1, p. 363.

434 Pe marginea pr\pastiei, 21 -23 ianuarie 1941, vol. 1, Ed. Scripta,
Bucure[ti, 1992, p. 30.

Memorii 1916-1944, Ed. R.A.I [i Roza Vînturilor, Bucure[ti, pp. 68-69.
STOENESCU
înaintat generalului Antonescu con]inea afirma]ii surprinz\toare

pentru noi: „Cadrele rebele erau de mult preg\tite, nu îns\
complet; punerea în aplicare a planurilor, prin ocuparea
autorit\]ilor publice, încadrarea în «alcazaruri» [i lupta de
strad\, s-a desf\[urat dup\ principiile tro]chiste“436. Afirma]ii
de acest tip, publicate de Antonescu în cartea sa, sunt [i ast\zi
violent contestate de legionarii simi[ti. Ele ne apar foarte bine
plasate în manevra generalului de a compromite Legiunea.
Exist\ îns\ o prob\ peste timp care nu poate fi contestat\ [i
care vine s\ înt\reasc\ versiunea antonescian\.
Ziarele legionare ale vremii abundau în provoc\ri
revolu]ionare, al c\ror sens ni se pare ast\zi, dup\ decenii de
comunism [i propagand\ antidemocratic\, cît se poate de
familiar: „Dac\ în zilele de apreciere a aurului s-a ajuns la
domina]ia capitalismului, la domina]ia exploatatorului, în
aceast\ lume nou\ de apreciere a muncii se va ajunge la
domina]ia cinstit\ a muncitorului. Pentru prima dat\ biruie
produc\torul muncii peste exploatatorul ei. Aceasta este prima
mare biruin]\ a drept\]ii. Pentru aceast\ biruin]\ a mobilizat
C\pitanul muncitorimea. Pentru des\vîr[irea acestei biruin]e,
fiin]a ne este st\pînit\ de acela[i îndemn al C\pitanului: La
lupt\, muncitori!“437 Dup\ cum se observ\ u[or, nu se poate
în]elege ce c\utau mesajele propagandei comuniste în ziarul
Mi[c\rii legionare. Raportul generalului Antonescu chiar
men]iona acest aspect: „revista «Muncitorul legionar» are
unele capitole întregi de cel mai curat comunism“438. Într-ade-
v\r, cititorul de ast\zi care ar face efortul s\ parcurg\ presa
legionar\ [i, mai ales, Muncitorul legionar, poate avea o mare
surpriz\: va g\si acolo toate poncifele propagandei comuniste,
limba de lemn [i poezia de „angajament“. Iat\ cîteva exemple,
pentru a în]elege mai bine ce s-a întîmplat cu noi nu numai în
436 Pe marginea pr\pastiei…, vol.1, p. 34.

437 Muncitorul legionar, nr. 5 din 15 ianuarie 1941, p. 1.
438 Pe marginea pr\pastiei… vol. 2, p. 65.
ISTORIA
regimul comunist, ci [i înainte, subliniind astfel [i leg\tura

invizibil\ dintre cele dou\ forme de totalitarism:
LA LUPT|, MUNCITORI
În trud\ ne-am b\tut [i-n umilin]\,

Tiranii pîinea ne-au luat...
Destul ne-am încle[tat în suferin]\,
Cu Neamu-ntreg am sîngerat!...
Din greu [i aspru vuiet de ciocane,
Încovoia]i de foame [i nevoi,
Din sgur\ de furnale [i cazane
Fl\mînzi ne ridic\m [i goi.
REFREN
La lupt\, muncitori!
Veni]i, Legiunea ne adun\.
Veni]i în crîncena furtun\!
Zidari de veacuri viitoare,
Cu frun]ile în soare
Ne-n\l]\m biruitori!
Din fabrici, din uzine [i din min\,

Din toiul beznelor adînci,
Am izbucnit, n\prasnic, spre lumin\
Ca o n\val\ grea de stînci
C\lc\m cu pa[i de fl\c\ri spre Dreptate!
Pe drum de foc [i cer isb\vitor!
Un clopot sfînt în pieptul nostru bate,
S-aprind pe umeri aurori...
Pentru dreptatea noastr\ legionar\

[i pentru’ntregul Neam s\rac,
Din fulger vom cl\di o nou\ ]ar\
STOENESCU
Pe nicovale mari de veac!

Ca viforul vom trece prin prigoane,
Marin [i Mo]a ne vegheaz\-n cer...
Din jertfe [i din tr\snet de ciocane
Ne-om f\uri Destin de fier!
Radu Gyr439
Aceast\ revist\ cu coperte verzi nu se prezint\ doar ca

o publica]ie aparte, scoas\ de gruparea comunist\ ca un act
de ini]iativ\ izolat [i nereprezentativ, deoarece ea a primit
înc\ de la început „girul“ conducerii Mi[c\rii legionare.
Horia Sima, Vasile Iasinschi, {tefan Palaghi]\ [i al]ii
semnau articole [i editoriale. Deteriorarea mesajului ini]ial
al C\pitanului este vizibil\ chiar din paginile primului num\r,
unde este publicat\ Circulara de înfiin]are a Corpului
Muncitoresc Legionar din 25 octombrie 1936: „Se vor lua
cele mai severe m\suri cu privire la recrutarea noilor
elemente, în a[a fel încît s\ nu p\trund\ decît acelea capabile
de credin]\ în Dumnezeu“. Vasile Iasinschi, care era deja
ministrul muncii, publica un articol substan]ial intitulat „Lupta
poporului român“, în care afirma: „Pentru c\ întreaga clas\
conduc\toare de la noi era exploatatoare sau cî[tigat\ de
partea celor ce exploatau poporul, Mi[carea legionar\, ridi-
cîndu-se din mijlocul poporului [i pentru popor, a însemnat în
primul rînd lupta poporului român împotriva propriei sale
clase conduc\toare.“440 A[adar, era vorba [i de lupta de clas\!
Istoricul Keith Hitchins constata c\: „Garda a f\cut, de
asemenea, mult caz de inten]iile sale de a stabili o nou\
ordine social\ în care burghezia ar fi eliminat\ [i exploatarea
439 Muncitorul legionar, anul I, seria II, nr. 1 din 8 noiembrie 1940, p. 4.
(Radu Gyr a fost un remarcabil poet, neocolit de compromisuri artistice.
Conform m\rturiei lui Eugen Ionescu, transmise de Mihail Sebastian, Radu
Gyr a fost una din personalit\tile legionare de origin\ evreiasc\; v. Mihail
Sebastian, Jurnal, pp. 303-304.)
440 Ibidem, nr. 2 din 25 noiembrie 1940, p. 9.
ISTORIA
capitalist\ ar disp\rea în consecin]\“441. Dar articolul cel mai

interesant, cu certe aspecte programatice, f\cea o analiz\
comparativ\ între comunism [i legionarism, ajungînd la
concluzia c\ bol[evismul a c\zut pe mîna evreilor [i din
aceast\ cauz\ a fost deturnat de la misiunea sa sfînt\:
„Muncitorimea din toate ]\rile a tr\it pîn\ acum în
necontenite fr\mînt\ri, a îndurat mai mult decît oricine, pe
spatele ei s-au zidit palate pentru al]ii [i s-au sprijinit toate
huzururile lumii [i n-a putut, cu tot sîngele v\rsat, s\ cî[tige
dreptatea pe care o merit\, pentru c\ de o sut\ de ani a luptat
pe un drum gre[it. Pentru c\ din vina conduc\torilor ce i-a
avut, muncitorimea nu s-a putut ridica din mocirla sufleteasc\
a burgheziei capitaliste, care a exploatat-o pîn\ azi. [...]
Astfel, burghezia exploatatoare vorbea în numele demo-
cra]iei, adic\ în numele poporului, exploatînd, pe de alt\ parte,
f\r\ cru]are muncitorimea [i poporul. [...] Marx a în]eles
foarte bine spiritul hr\p\re] [i exploatator al democra]ilor de
pe vremea sa pentru acesta era tocmai spiritul jidovesc care
cuprinsese toat\ lumea. Marx a în]eles ce vrea s\ spue
libertatea democratic\, pentru c\ formula «libertate, egalitate,
fraternitate» este de origin\ francmasonic\ [i jidoveasc\, dar
ca evreu nici el nu s-a putut ridica la o concep]ie mai înalt\,
creatoare de dragoste, nu a putut e[i din mocirla mate-
rialismului jidovesc.“ {i, mai departe, acest articol intitulat
„Capitalistul [i Comunistul“ [i semnat George Macrin ajunge
la o concluzie stupefiant\: „Comunistul e mai sincer; el lupt\
împotriva Bisericii pe fa]\!“442
Conduc\torul Corpului Muncitoresc Legionar era un
individ extrem de controversat, Dimitrie Groz(e)a. Notele
informative ale SSI îl prezint\ pe acest Dimitrie Groza ca
eliberat în septembrie 1939 din închisoarea de la Chi[in\u,
441 Keith Hitchins, România 1866-1947, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996,

p. 491.
442 Muncitorul legionar, anul I, seria II, nr. 2 din 25 noiembrie 1940,
pp. 14-15.
STOENESCU
unde executa o pedeaps\ pentru activitate comunist\, [i care a

stat o lun\ de zile în Mun]ii F\g\ra[, unde este posibil s\ fi
primit misiuni precise. Dimitrie Groza a contestat cu vehe-
men]\ dup\ 1989 apartenen]a sa comunist\, f\r\ s\ dea îns\
detaliile cele mai importante. El s-a prevalat de confuzia care
a persistat mult timp, atît la SSI, cît [i la Lega]ia german\, c\
este una [i aceea[i persoan\ cu dr. Petru Groza, ale c\rui
contacte cu Mi[carea legionar\ din aceea[i perioad\ au condus
probabil la derutarea surselor. Este îns\ interesant c\ [i ast\zi
continu\ acuza]iile fo[tilor [i actualilor legionari codreni[ti la
adresa lui Horia Sima, pe care îl consider\ pactizant cu
comunismul. Legionarul preot {tefan Palaghi]\ îi f\cea un
portret de cameleon: „A lucrat cu germanii precum a lucrat [i
cu comuni[tii, iar atunci cînd n-a putut parveni la putere –
singurul mobil al ac]iunilor lui – a luptat [i contra germanilor,
a[a precum afirm\ azi c\ ar fi [i contra comuni[tilor.“443
Este greu de afirmat c\ Horia Sima ar fi fost un comunist
sub deghizament. El se prezint\ în istorie drept un individ
venal care a încercat s\ se foloseasc\ de orice for]e dispo-
nibile pentru a ajunge la puterea absolut\. Liderii fasci[ti din
]\rile europene neocupate oficial de Germania au avut
acelea[i atitudini, asociindu-se cu to]i cei înclina]i spre
rezolv\ri violente. De altfel, numirea lui Dimitrie Groza la
conducerea Corpului Muncitoresc Legionar [i participarea
legionarilor comuni[ti la rebeliune era ilustrarea practic\ a ali-
an]ei sovieto-germane, o transpunere în teren a Pactului
Molotov-Ribbentrop, România fiind înc\ o dat\ experi-
mentul coinciden]ei sau confrunt\rii de interese între dou\
mari puteri. Aparent aliate, Germania [i URSS continuau
s\-[i duc\ lupta în România: una, pentru ocupa]ie stabil\ [i
control asupra resurselor (mai ales petroliere), cealalt\,
pentru împiedicarea acestei strategii [i pentru trecerea statului
român în sfera de influen]\ sovietic\. Distrugerea statalit\]ii
443 Preot {tefan Palaghi]\, Garda de Fier spre reînvierea României, Ed. Roza
ISTORIA
române era un plan mai vechi. Ambele surse documentare

citate în acest studiu – ca opinii venind de la inamici, în
scopul definirii datelor asupra c\rora concord\ – ar\tau c\
Uniunea Sovietic\ se preg\tea de un atac împotriva României
[i era prevenit\ asupra dezordinilor ce urmau s\ apar\ la
Bucure[ti [i în ]ar\. Mai multe rapoarte ale SSI din perioada
guvern\rii Antonescu vor aduce explica]ii plauzibile asupra
strategiei sovietice de infiltrare în mi[c\rile anarhice din
Europa : „Statul sovietic, înc\ de la constituirea sa, a urm\rit
consecvent ca, exploatînd [i încurajînd mi[c\rile politice sau
sociale cu tendin]e radicale, chiar acelea bazate pe o doctrin\
na]ionalist\, ca, de pild\, mi[carea chinez\ Kuomintang,
bulgar\, D.R.O. etc., s\ accentueze manifest\rile acestora, în
scopul de a provoca în ]\rile respective fr\mînt\ri cît mai
adînci, care s\ duc\ la r\sturnarea ordinii stabilite, la revolu]ii
[i la crearea condi]iunilor favorabile pentru extinderea
regimului comunist. […] Partidul comunist are în
directivele sale permanente de propagand\, ca o axiom\,
îndemnul de a profita de orice mi[care cu caracter social spre
a produce confuzie în credin]a maselor [i de a-[i introduce în
cadrele acestor grup\ri personal de încredere al partidului
comunist, care s\ militeze foarte activ [i care s\ creeze
frac]iuni extreme“444. Într-un studiu ap\rut la Paris în 1934,
era prezentat rolul principal al activit\]ilor G.P.U. în
lume: „Misiunea general\ a G.P.U. este spionajul [i preg\tirea
revolu]iei mondiale. Dar punerea în aplicare difer\ în fiecare
]ar\ `n func]ie de condi]iile locale. În Statele Unite, de
exemplu, efortul revolu]ionar se duce asupra celor 12 mi-
lioane de negri, în vreme ce în China se limiteaz\, pentru
scopurile revolu]ionare, la coruperea cîtorva generali. În
America de Sud, G.P.U. exploateaz\ mi[carea amerindian\,
dar în Europa [omajul este unealta cea mai indicat\. Nici o
]ar\ nu este uitat\: Peninsula Balcanic\, ea îns\[i, a înghi]it
444
Cristian Troncot\, „Între 20-25 ianuarie va izbucni o revolu]ie în }ara
Româneasc\“, în Magazin istoric, nr. 1/1994, p. 42.
STOENESCU
într-un an nu mai pu]in de 5 milioane de dolari. […] Aceast\

activitate nu a întîrziat s\-[i arate roadele : înc\ier\rile pe
drumul public, grevele, un asasinat politic ocazional
contribuie la ceea ce se nume[te în Rusia producerea st\rii de
spirit revolu]ionare. Aceste manifest\ri sunt întotdeauna
urmate de rapoarte circumstan]iale trimise [de G.P.U.] la
Moscova, care anun]\ invariabil revolu]ia ca iminent\“445. Ar
fi o naivitate s\ credem c\ Uniunea Sovietic\ st\tea în timpul
\sta cu mîinile în sîn [i se uita cum intr\ trupele germane în
România. De asemenea, ar fi o naivitate s\ credem c\, pentru
a sabota penetra]ia german\ în ]ara noastr\, ar fi fost suficient
s\ apeleze la membrii Partidului Comunist din România, cei
cî]iva ambusca]i politic aduna]i prin închisori sau lag\re sau la
cei l\sa]i în libertate pentru c\ deveniser\ informatorii
Siguran]ei. Avantajul experien]ei comuniste pe care am tr\it-o
ca sistem ne arat\ c\ toate simptomele infiltra]iei comuniste în
Mi[carea legionar\ erau premeditate [i sunt cît de poate de
plauzibile. C\ nu a fost vorba doar de o folosire de c\tre
sovietici a izbucnirii rebeliunii legionare pentru a-[i pune în
aplicare propriile planuri [i c\ avem de-a face cu o infiltrare în
corpul ideologic [i doctrinar al Legiunii, ne-o dovede[te
m\rturia unui legionar care descrie preg\tirea ce se f\cea de
c\tre comandan]ii legionari în [edin]ele de cuib. În august 1941,
Ion Buducea avea s\ reproduc\ misiunile pe care le primea de
la superiorii s\i dup\ instalarea regimului na]ional-legionar :
„Nimic nu apar]ine nim\nui, totul este al comunit\]ii.

Recomandarea unirii la orice fel de fapt, bun sau r\u,
moral sau imoral, încredere oarb\ în [efi, de[i cei mai mul]i
sunt certa]i cu morala, disciplina, onoarea.
Dispre]ul pentru elita societ\]ii, a neamului nostru,
dispre]ul pentru cultur\. Neamul n-a avut niciodat\ o elit\,
aceasta ar fi prima.
445 Essad Bey, Histoire du Guépéou. La Police Secrète de l’U.R.S.S

(1917-1933), Ed. Payot, Paris, 1934, p. 232.
ISTORIA
Ura împotriva averii, oricum ar fi cî[tigat\, chiar în mod

cinstit sau chiar modest\.
Ura împotriva intelectualit\]ii, func]ion\rimii, ofi]erilor etc.
Ura împotriva progresului omului. Toat\ lumea este
egal\ [i trebuie s\ r\mîn\ egal\, nu trebuie s\ existe selec]ie,
numai elec]ie.
Ura, principiu de via]\ colectiv\. Intriga ridicat\ la
valoarea de ]inut\ moral\. Singura ierarhie este aceea care
corespunde unui dispozitiv mai dinainte aranjat [i care
trebuie s\ satisfac\ unele interese particulare. Ea trebuie
înv\luit\ în secret, mai ales de mister.
Dispre]ul pentru orice alt dispozitiv de ordine [chiar [i cel
german]. Dispre]ul contra Armatei [de aceea sunt a[a de
mul]i dezertori].“446
Dac\ aceast\ m\rturie ar fi fost înregistrat\ dup\ r\zboi

sau dup\ instalarea sistemului comunist în România, am fi
putut spune c\ este partizan\, patetic\ [i dubioas\. Dar este
un document scris în Germania, în 1941, la cîteva luni de la
rebeliune. El însumeaz\ principalele elemente doctrinare defi-
nitorii ale comunismului. Cînd a f\cut analiza rebeliunii legio-
nare, Lucre]iu P\tr\[canu a dorit s\ accentueze teza c\ prezen]a
muncitoreasc\ în Mi[carea lui Horia Sima a fost cu totul
accidental\ [i c\ a fost vorba de lumpenproletariatul
român, nu de clasa muncitoare. El a pus la dispozi]ie o sta-
tistic\ a legionarilor condamna]i de Tribunalul militar dup\
rebeliune – statistic\ preluat\ [i analizat\ excelent de istoricul
german Armin Heinen – din care se observ\ îns\ c\ peste 80%
erau muncitori, ]\rani, [oferi [i diver[i meseria[i. F\r\ îndoial\
c\ la rebeliune nu a participat întreaga clas\ muncitoare,
pentru c\ probabil ar fi avut alt\ finalitate, dar acest fapt
statistic nu ]ine de calitate, ci de cantitate – atît fuseser\ legio-
narii [i comuni[tii capabili s\ mobilizeze – la care trebuie
446Dosar Horia Sima (1940-1946), Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti,

2000, p. 220.
STOENESCU
s\ ad\ug\m importan]a procentului zdrobitor de proletari în

grupul r\sculat. Lucre]iu P\tr\[canu face în cartea sa, Sub trei
dictaturi, o oper\ de diversiune, un fals, care a putut fi
acceptat numai pentru c\ venea de la un intelectual de Stînga,
al c\rui stil literar p\rea cuceritor. În cuvintele scrise de el la
1941 se reg\sesc „direc]ia de ac]iune“ a propagandei comu-
niste de mai tîrziu [i temele falsurilor despre Mi[carea legionar\
cu care vor fi acoperite informa]iile despre colaborarea dintre
cele dou\ organiza]ii extremiste. Chiar premiza era fals\:
„Cea mai mare parte din cadrele G\rzii, din jurul lui Horia
Sima [i în frunte cu acesta din urm\, erau aceia[i oameni care
formau conducerea mi[c\rii pe vremea lui Codreanu“447.
Numai sub regimul de teroare comunist\ putea fi acceptat\ o
asemenea enormitate, altfel orice om liber îi putea r\spunde c\
întreaga conducere legionar\ codrenist\ fusese asasinat\ odat\
cu Codreanu, în lag\rul de la Miercurea Ciuc, în închisorile lui
Carol II sau în preajma Bucure[tilor, cum se întîmplase cu
Sterie Ciumetti sau Nicoleta Nicolescu, ars\ la crematoriul
„Cenu[a“, înc\ vie. Cît despre Horia Sima, ca lider în jurul lui
Corneliu Z. Codreanu, afirma]ia nici nu mai merit\
comentat\. Armin Heinen constat\ îns\ realitatea cea mai
profund\ a deosebirii fundamentale dintre Mi[carea legionar\
a lui Codreanu [i cea condus\ de Sima, [i anume c\ baza
politic\ a organiza]iei p\r\sise mediul rural, ]\r\nimea
român\, [i se instalase la o minoritate urban\ [i semiurban\
muncitoreasc\, în parte comunizat\, în parte anarhic\448.
Ceea ce se uit\, de regul\, atunci cînd se contest\ apropierea
legionar-comunist\ din preajma rebeliunii – iar Lucre]iu
P\tr\[canu nu putea recunoa[te –, este c\ aceea[i minoritate
muncitoreasc\ urban\ [i semiurban\ a constituit [i prima baz\
de mase a comunismului instalat în România odat\ cu
ocupa]ia sovietic\ din 1944. Muncitorimea m\runt\ [i slab
447 Lucre]iu P\tr\[canu, Sub trei dictaturi, Ed. Forum, Bucure[ti, 1944, p. 185.
448 Armin Heinen, op. cit., p. 437.
ISTORIA
profesionalizat\ a mahalalelor bucure[tene, ]\ranii urbaniza]i

de o genera]ie [i lumea interlop\ minoritar\ etnic au repre-
zentat cel dintîi nucleu al bazei populare a comunismului
stalinist, ceea ce face ca, împotriva p\rerii cvasiunanime a
criticii literare române[ti, prezen]a capitolelor „comuniste“
din capodopera Groapa a lui Eugen Barbu s\ nu fie întîm-
pl\toare [i nicidecum un corp str\in impus de cenzura
comunist\. Contactul timpuriu al acestui strat social cu ideile
legionare va permite [i aderen]a sa rapid\ la pseudona]io-
nalismul dejist [i ceau[ist.
Revenind la tema analizei noastre – conflictul pentru
Putere între Ion Antonescu [i Horia Sima, între autoritatea
statului [i Mi[carea legionar\, conflict românesc dublat, în
subteran, de conflictul între diferitele organiza]ii naziste
reprezentate în România anului 1940 – vom observa c\,
dincolo de pozi]iile personale tran[ant opuse, exista [i o dife-
ren]\ esen]ial\ de doctrin\. A[a cum ar\tam, Ion Antonescu a
v\zut lucid, la un moment dat, e[ecul reformei economice
rapide [i a în]eles c\ tocmai redresarea economic\ este
principalul s\u atu în rela]ia cu Adolf Hitler. În plan politic,
Ion Antonescu era adeptul statului poli]ienesc – a[a cum îl [i
depistase Hitler [i i-o spusese la Berchtesgaden449 – în timp
ce Horia Sima împingea Mi[carea legionar\ spre ac]iuni
anarhice, iar în fundal enun]a principiile unui regim
socialist de amestec\tur\ fascisto-comunist\. „Gîndirea
politic\ a lui Antonescu rezulta dintr-o concep]ie
conservator-autoritar\ despre stat. Siguran]a, ordinea de
drept, un anume pluralism urmau s\ constituie baza pentru
o activitate economic\ constructiv\. În raport cu aceasta,
Legiunea c\uta s\ extind\ sfera statal\ în toate domeniile
vie]ii sociale. Nu putea accepta for]e care concurau al\turi
de ea. Partidele vechi trebuie dizolvate, cerea ea, presa
trebuie dirijat\ în mod unitar, dar, în special, economia nu

STOENESCU
trebuie s\ fie privat\ de influen]a politic\“450. Dac\ în

Mi[carea legionar\ a lui Codreanu se puteau identifica
influen]e de Stînga provenite din tentativa de a adapta
socialismul italian în România, dar r\mînea, pe fond, un
curent politic de Dreapta, Mi[carea legionar\ de sub
conducerea lui Horia Sima, fie c\ o f\cea con[tient sau nu,
împingea România spre comunism.
Desf\[urarea tentativei
de lovitur\ de stat
Ceea ce numim în mod curent rebeliune a fost o tentativ\

de lovitur\ de stat. Ion Antonescu a folosit ambii termeni,
insistînd pe caracterul ei anarhic, pentru a pune evenimentul
în contrast cu principiul de ordine pe care îl reprezenta el.
Toate datele duc îns\ spre concluzia c\ nu anarhia a fost
dominanta ac]iunii, ci caracterul ei organizat. Fenomene
anarhice s-au înregistrat cu totul marginal în actele de jaf din
cartierele m\rgina[e, dar pe fondul unor atacuri premeditate
împotriva pr\v\liilor evreie[ti. }inînd cont de faptul c\
Mi[carea legionar\ era recunoscut\ drept unic\ for]\ politic\
în stat, participa la guvernare [i ocupa o serie de institu]ii ale
statului, ac]iunea sa împotriva lui Ion Antonescu avea
caracteristicile clasice ale loviturii de stat. Dar pentru c\ nu
a reu[it, a r\mas doar la stadiul de tentativ\. Publica]ii ale
unor legionari simi[ti subliniaz\ [i ast\zi c\ în ianuarie 1941
ar fi avut loc o lovitur\ de stat dat\ de Antonescu împotriva
Legiunii, dar teoria aceasta nu se poate sus]ine cu probe. În
primul rînd, Antonescu nu voia s\ distrug\ Legiunea, ci s\
o pun\ sub controlul s\u, s\ devin\ [eful ei. Este adev\rat c\
generalul a schimbat prefec]ii [i l-a destituit pe ministrul de

ISTORIA
Interne, dar nu a format un alt guvern, gonindu-i sau arestîn-

du-i pe ceilal]i mini[trii legionari, decît dup\ consumarea
evenimentelor. În sfîr[it, `n acel moment reprezentan]ii
Legiunii dublau func]iile din administra]ia central\ [i local\
a statului, iar procesul de instalare efectiv\ a regimului
na]ional-legionar nu atinsese faza maturit\]ii, fiind înc\ un
proces în derulare, încetinit [i obstruc]ionat de contradic]ia
dintre sarcina politic\ pe care o primise Legiunea [i rolul de
guvernare pe care îl avea Ion Antonescu. Aceasta a fost [i
esen]a politic\ a tentativei de lovitur\ de stat: preluarea
puterii economice [i administrative de la [eful Guvernului.
A[adar, termenul de rebeliune este circumstan]ial [i reflect\
doar viziunea lui Ion Antonescu asupra tentativei de
lovitur\ de stat, în care el identifica inamicul în persoana lui
Horia Sima [i a cîtorva lideri „comuniza]i“, iar în ce
prive[te participarea considera c\ aceasta a avut un caracter
limitat, s-a compus dintr-un grup de rebeli [i nu a atins
corpul social.
Este locul aici s\ urm\rim opinia generalului Ion Antonescu
fa]\ de conflictul s\u cu legionarii. În r\spunsurile sale la
interogatoriile din 1946, fostul Conduc\tor al statului ar\ta
întregul proces de dublare de c\tre legionari a institu]iilor
statului, precum [i tendin]a func]ionarilor de rang înalt, a
unor ofi]eri [i oameni politici de a-l considera pe Horia Sima
drept victorios în conflictul cu Antonescu: „Eram [eful
statului [i, cu toate acestea, la Horia Sima era bîlci, [i la mine
nu venea nimeni. Toat\ lumea credea c\ el va învinge. Dup\
rebeliune s-au g\sit, la el în birou, tot felul de scrisori adresate
lui, de militari [i oameni politici, cu tot felul de cereri“451.
Identific\m aici obiceiul nenorocit al partizanatului pentru
satisfacerea unor interese personale, carierismul [i fariseismul
dintotdeauna, de la Cuza la Carol II. Eugen Barbu îi numea
pe ace[ti indivizi [arle (de la prenumele Charles, un fel de

STOENESCU
Mitic\ francez). Primul conflict major a fost cel legat de fo[tii

demnitari [i militari vinova]i de crime sub regimul carlist, pe
care Horia Sima dorea s\-i omoare: „Vroiau s\-i judece justi]ia
legionar\. Pe lîng\ armata legionar\, pe lîng\ poli]ia
legionar\, venea acum [i justi]ia legionar\. Bineîn]eles, n-am
admis – va explica Ion Antonescu. Dup\ mult\ lupt\, am
reu[it s\ aduc pe ace[ti oameni la Jilava, crezînd c\ sunt p\zi]i
bine. Sima i-a spus lui Mihai Antonescu: «Degeaba încearc\
g-ralul Antonescu s\-i scape, nu se poate. C\pitanul trebuie
s\ fie r\zbunat». Mi-a spus [i mie“452. Am avea astfel înc\
o prob\ c\ asasinatele de la Jilava, Snagov [i Strejnic au fost
premeditate, iar Horia Sima a [tiut de ele. Ion Antonescu, un
om foarte hot\rît de felul s\u, a ezitat mult timp înainte s\
tran[eze disputa sa cu Horia Sima. Argumentul s\u principal
era acela c\ o victorie a legionarilor ar fi dus inevitabil la
declararea ]\rii drept protectorat german, conducerea statului
fiind preluat\ de Berlin, cu consecin]e previzibile. Nu numai
Antonescu, dar [i ]ara se afla atunci într-o dilem\, iar
momentul acesta este extrem de important pentru în]elegerea
destinului României în urm\toarele decenii.
În iarna 1940-1941 România s-a aflat la o r\scruce. Ori

conducea Ion Antonescu ]ara, c\utînd s\ protejeze cît mai
mult popula]ia, s\ redreseze economia [i s\ ob]in\ o reve-
nire a teritoriilor pierdute la Patria Mam\ (cu conse-
cin]ele pe care le cunoa[tem), ori România se transforma
în protectorat german, cu pre]ul extermin\rii popula]iei
evreie[ti [i a liderilor politici proalia]i, dar cu avantajul c\
era considerat\ ]ar\ ocupat\, la sfîr[itul r\zboiului, iar
atitudinea ei antialiat\ considerat\ ca impus\ de ocupant.
La sfîr[itul r\zboiului, România n-ar mai fi avut statutul de

agresor, ci de victim\ a unei ocupa]ii militare care i-a impus
452 Ibidem.
ISTORIA
comportamentul. Alegînd varianta Antonescu, am ales com-

promisul care a dus la refuzarea statutului de cobeligeran]\ [i
la identificarea României drept inamic al Puterilor Aliate din al
doilea r\zboi mondial, statut pe care îl avem [i ast\zi. Iuliu
Maniu, în primul rînd, a fost cel care a mizat teoretic pe
varianta a doua [i avem obliga]ia s\ credem c\ era con[tient c\
salvarea statutului României implica dispari]ia sa fizic\,
atitudine pe care, tot teoretic, [i-o asuma cu demnitate.
La 3 decembrie 1940 izbucne[te un nou scandal, care îns\
a r\mas izolat în s\lile Consiliului de Mini[tri. Sunt
descoperite transporturi ilegale de arme pentru Legiune [i
dovada c\ ele sunt furnizate de Germania – de fapt, de c\tre
partidul nazist. „Am stabilit c\ fuseser\ cump\rate din
Elve]ia – avea s\ declare Ion Antonescu – [i transportate prin
Bavaria, Saxonia, Praga, la noi. S-au g\sit, odat\, arme în
cisternele goale de petrol, care se întorceau din Germania“453.
Armele erau repartizate prin ministrul de Interne, Petrovicescu,
intrat în conflict cu Ion Antonescu înc\ din timpul dezor-
dinilor provocate de echipele Poli]iei legionare. De altfel, la
9 decembrie 1940, Conduc\torul desfiin]eaz\ Poli]ia legio-
nar\ prin decret, ca urmare a numeroaselor proteste [i
denun]uri primite de la personalit\]i române [i de la liderii
comunit\]ilor evreie[ti, jefuite de echipele legionare.
Încercînd s\-[i argumenteze decizia, Antonescu le-a cerut s\
formuleze în scris cererile de desp\gubiri [i s\ prezinte oficial
dimensiunea prejudiciului, dar [i românii, [i evreii, prea
speria]i [i la[i, au refuzat, astfel c\ Antonescu a r\mas
singurul expus la represalii. La 13 decembrie 1940, ca urmare
a interven]iilor insistente ale lui Horia Sima, prin intermediul
ministrului de externe Mihail Sturdza, Wilhelm Fabricius,
[eful Lega]iei germane la Bucure[ti este revocat din func]ie, pe
motiv c\ ar fi adeptul lui Antonescu [i c\ ar denigra Legiunea.
Adev\rul este, a[a cum se desprinde din documentele arhivelor
453 Ibidem, p. 377.

STOENESCU
germane, c\ [i Fabricius [i Neubacher, ata[atul economic,

transmiteau în permanen]\ la Berlin semnalul de alarm\ c\
„diletantismul“ legionarilor compromite [ansele României
de a mai reprezenta o baz\ economic\ [i logistic\ pentru
Germania. Ei se pronun]au, oarecum surprinz\tor, împo-
triva politicii de românizare transformate în jaf. Atitudinea
lor nu poate fi în]eleas\ dac\ nu subliniem c\ peste tot unde
Germania a ocupat sau influen]at o ]ar\, a existat o cola-
borare secret\ cu evreii boga]i, pe care i-a protejat împotriva
deport\rii sau asasin\rii, pornind de la principiul c\ sunt
capitali[ti, nu comuni[ti, în timp ce restul popula]iei,
milioanele de evrei s\raci sau cu ceva avere erau consi-
derate baza comunismului în Europa. Pentru România
lucrurile sunt mai clare, existînd dovezi ale unei colabor\ri
între grupuri avute evreie[ti [i Lega]ia german\, inclusiv de
natur\ informativ\, pîn\ în ultima clip\ a prezen]ei germane
la Bucure[ti. La 17 decembrie – probabil, dup\ întoarcerea
de la Berchtesgaden – Ion Antonescu are un nou schimb dur
de opinii cu Horia Sima [i începe primele negocieri cu
adversarii acestuia din Legiune. Avînd informa]ii c\ se
urm\re[te eliminarea tuturor oamenilor politici în noaptea
de Anul Nou printr-un Sfîntul Bartolomeu legionar, el îi
cere subsecretarului de stat Rio[anu s\ trimit\ Ordinul
telegrafic nr. 6 087 din 29 decembrie 1940, în care se
preciza: „Ministerul, avînd informa]ii c\ în ajunul Anului
Nou [i în noaptea Anului Nou s-a hot\rît executarea
oamenilor politici ai vechiului regim din jude]ul dumnea-
voastr\, v\ invit\ ca de urgen]\, împreun\ cu Comanda-
mentul garnizoanei [i Comandamentul Legiunii de Jan-
darmi, s\ lua]i cele mai severe m\suri pentru garantarea
vie]ii tuturor acestor oameni politici ce sînt în acel jude].“454
Conflictul intrase în faza sa acut\, fapt demonstrat [i de
hot\rîrea lui Horia Sima, vicepre[edinte al Consiliului de
454 Pe marginea pr\pastiei, vol. 1, p. 111.

ISTORIA
Mini[tri, de a trimite imediat o telegram\ care anula ordi-

nul lui Rio[anu: „Pe baza unei informa]ii false s-a transmis
un ordin din partea Ministerului de Interne prefec]ilor de
jude], ca s\ vegheze la via]a fo[tilor oameni politici ai
vechiului regim, care ar fi amenin]at\. Ordinul, în forma
aceasta, trebuie considerat nul [i neavenit“455. Fie cu pu]in
înainte de data de 29 decembrie 1940, fie în ziua de 30
decembrie, Ion Antonescu a fost anun]at de Hitler c\ a
hot\rît s\ atace URSS 456. Convins c\ nu va putea atrage
Uniunea Sovietic\ în Pactul Tripartit, în vederea unei îm-
p\r]iri a lumii împreun\ cu aceasta, Hitler va în]elege c\ nu
mai are timp de pierdut [i c\ proiectul s\u din 31 iulie 1940
trebuie pus cît mai repede în aplicare. Ion Antonescu deve-
nea nu atît foarte important pentru ac]iunile militare, cît
mult mai important decît Horia Sima pentru efortul de
r\zboi. La 18 decembrie 1940, Adolf Hitler semna Direc-
tiva Barbarosa.
În noaptea de 6 spre 7 ianuarie Ion Antonescu prime[te
un mesaj alarmat din partea lui Voicu Ni]escu, în care fostul
ministru îi relata felul în care fusese jefuit de legionarii din
Bra[ov [i îi fusese terorizat\ familia. Ajuns la limita r\bd\rii
[i convins, spre deosebire de cazul evreilor, c\ este vorba de
un fapt cert de agresiune, Ion Antonescu îi va cere ministrului
de Interne Petrovicescu demisia. Acesta refuz\ s\ [i-o dea [i
îl informeaz\ pe Horia Sima, care vine la Consiliul de
Mini[tri. Aici va avea loc un schimb violent de cuvinte între
Antonescu [i Sima, Conduc\torul statului amenin]înd cu
organizarea unui plebiscit care s\ aleag\ între el [i legionari.
Descump\nit, Horia Sima va încerca s\ ob]in\ totu[i
supravie]uirea lui Petrovicescu în cabinet, dar Ion Antonescu,
enervat [i mai mult de prezen]a lui, îl d\ pur [i simplu pe u[\
afar\. Conform m\rturiei liderilor implica]i în evenimentele
455 Ibidem, p. 112.

STOENESCU
din ianuarie 1941, în ziua de 7 ianuarie 1940 Ion Antonescu

[i Horia Sima s-au v\zut pentru ultima oar\. {eful Mi[c\rii
legionare va p\r\si definitiv cl\direa Guvernului [i va da
ordinul de punere în stare de alarm\ a deta[amentelor
legionare preg\tite din timp. Singurele grupuri înarmate ale
Legiunii erau cele ale fostei Poli]ii legionare [i ale Corpului
Muncitoresc Legionar. Secven]ele filmelor de propagand\
comunist\ de mai tîrziu, în care se prezentau muncitori cu
arme ascunse acas\ sau depozite secrete de arme [i muni]ii
preg\tite pentru insurec]ia din 23 august, erau inspirate din
fapte reale ale rebeliunii legionare din 1941 [i nu aveau nici
o leg\tur\ cu presupusa participare a clasei muncitoare la
lovitura de stat din 1944. La 11 ianuarie, Antonescu afl\ pe
cale informativ\ c\ „toate forma]iunile legionare erau
alarmate“457. Într-o [edin]\ a conducerii legionare cu [efii de
cuiburi [i deta[amente, Nicolae P\tra[cu, figura cea mai
suspect\ de colaborare cu Uniunea Sovietic\ din panoplia
liderilor legionari simi[ti, anun]\ c\ momentul ruperii
definitive a rela]iei de Putere cu Ion Antonescu este foarte
aproape [i informeaz\ c\ au la dispozi]ie peste 20 000 de
arme, precum [i sprijinul unui num\r însemnat de ofi]eri
tineri din Armat\. {edin]a a avut loc pe 16 ianuarie. Dou\ zile
mai tîrziu, generalul Antonescu d\ un decret prin care
desfiin]eaz\ a[a-numitele „comisii de românizare“, autoare ale
abuzurilor [i jafului prin care procesul de na]ionalizare a eco-
nomiei române[ti era deja compromis. Termenul de na]iona-
lizare va fi folosit apoi impropriu de comuni[ti în 1945, pentru
un act de etatizare, schimbînd complet sensul pe care îl
avusese în doctrina economic\ a lui Mihail Manoilescu.
Actul lui Ion Antonescu nu era îndreptat doar împotriva a
ceea ce p\rea a fi noua baz\ economic\ a Legiunii, ci avea, în
primul rînd, menirea de a controla procesele economice,

ISTORIA
astfel încît statul s\ ias\ din criz\ [i s\ poat\ îndeplini

cerin]ele de r\zboi ale Germaniei.
În acea s\pt\mîn\ dinaintea rebeliunii se afl\ secretul
resortului care a declan[at ac]iunea antistatal\ a Mi[c\rii
legionare. Ce anume l-a f\cut pe Horia Sima s\ declan[eze
o revolt\ de strad\ împotriva generalului Antonescu în
momentul în care Hitler hot\rîse atacarea URSS, iar, pentru
România, întreaga aten]ie [i colaborare a Germaniei se îndrep-
tase vizibil c\tre generalul din fruntea statului? Aceasta este
o întrebare fundamental\ la care nu avem un r\spuns
coving\tor, deoarece Horia Sima a explicat apoi, în repetate
rînduri, c\ a pierdut controlul ac]iunilor desf\[urate în
strad\, iar comportamentul brutal al germanilor împotriva
legionarilor rerfugia]i apoi în Germania nu are nici ast\zi o
explica]ie. Ce i-a determinat pe Sima sau pe Dimitrie Groza
s\ porneasc\ o tentativ\ de lovitur\ de stat în momentul în
care Ion Antonescu primise toat\ încrederea germanilor?
Întrebarea este important\ pentru c\, dac\ voiau s\-l
îndep\rteze pe Ion Antonescu, legionarii aveau la dispozi]ie
lovitura de palat, arestarea sau suprimarea lui în cl\direa
Consiliului de Mini[tri, unde erau chiar mini[tri legionari [i
mi[unau g\rzile legionare ale Guvernului. A fost o r\zbu-
nare personal\? Ea poate fi luat\ în calcul, dac\ studiem
comportamentul [i firea lui Horia Sima, dar este complet
anormal\ în raport cu interesele [i ordinele subordon\rii
sale germane. Oricum am privi resorturile rebeliunii,
niciodat\ nu vom putea demonstra c\ cineva din Germania –
chiar [i Himmler – ar fi dorit o destabilizare a vie]ii publice
din România, cu mult zgomot [i asasinate, [i punerea
sîngelui între dou\ persoane, ambele aliatele sale. Avem
sentimentul c\ ceva ne scap\ în toat\ aceast\ tulburare
intern\ ilogic\ [i c\ nu putem g\si alt\ explica]ie decît în
formula clasic\ cui prodest. Cui îi putea folosi o ac]iune
violent\ care s\ pun\ Armata României [i forma]iunile
înarmate ale unui partid în stare de lupt\ în strad\, cu
devast\ri în cartierele evreie[ti s\race – aten]ie la celebrul
STOENESCU
articol Ora[ul m\celului de Brunea Fox!458 – cu incendierea

unor cl\diri de institu]ii ale statului [i cu o larg\ prezentare
interna]ional\ a tulbur\rilor din România? În nici un caz
Germaniei. În lumina informa]iilor pe care le avem despre
implicarea sovietic\ în rebeliunea legionar\ din ianuarie
1941, r\spunsul începe s\ fie ceva mai pu]in neclar. El este
legat de o problem\ controversat\ a celui de-al doilea r\zboi
mondial, dezb\tut\ îndelung [i în publicistica româneasc\ în
deceniile [apte [i opt ale secolului XX, [i anume în ce m\sur\
Stalin a avut un informator de mare valoare în imediata
apropiere a lui Hitler. B\nuielile au dus mult timp la Martin
Borman, au oscilat în privin]a lui Canaris, apoi subiectul a
fost abandonat din cauza opacit\]ii autorit\]ilor sovietice.
Accelerarea activit\]ii trupelor sovietice de la grani]a
polonez\ [i român\ din iarna anului 1940-1941 [i
intensificarea activit\]ilor informative, de spionaj [i sabotaj
în România [i Iugoslavia au fost legate de posibilitatea ca
Stalin s\ fi aflat aproape imediat de existen]a planului
Barbarosa. În acest context, problemele pe care le-a avut
Germania în Iugoslavia [i România (rebeliunea legionar\) au
aspectul unor întîrzieri strategice menite s\ permit\ Uniunii
Sovietice preg\tirea ap\r\rii. Sau a atacului, deoarece
numeroase opinii ale istoricilor occidentali arat\ c\ URSS
se preg\tea s\ atace prima. {tim c\ în timpul vizitei f\cute
de V. Molotov la Berlin între 12 [i 13 noiembrie 1940,
Uniunea Sovietic\ a cerut Germaniei toat\ Bucovina [i
dreptul de a trimite trupe în Bulgaria. Dac\ am încerca m\car
o clip\ s\ ne punem în locul sovieticilor – dînd la o parte
orice resentiment [i situîndu-ne într-o postur\ obiectiv\ –
vom constata c\ invitarea intempestiv\ din ianuarie a lui
Antonescu de c\tre Hitler nu putea fi pus\ în leg\tur\ decît cu
decizia Germaniei de a interveni în ceea ce URSS în]elegea
458 F. Brunea-Fox, Ora[ul m\celului, Ed. Hasefer, Bucure[ti, 1997, p. 53.

(Autorul articolului atrage aten]ia c\ toate centrele evreie[ti bogate ale
Bucure[tilor au fost ocolite de legionari.)
ISTORIA
prin „sfera sa de influen]\“, România [i Bulgaria. În termeni

strategici, Germania nu intervenea în Balcani doar pentru a
„împinge“ Marea Britanie din Mediterana, ci [i pentru a-[i
asigura flancul drept în cazul unui r\zboi cu Uniunea
Sovietic\. Odat\ ocupat\ Grecia, frontul înc\ invizibil care
desp\r]ea cele dou\ Mari Puteri totalitare cobora de la Cercul
Polar la nordul Africii. Pe axa acestui front, Horia Sima
reprezenta un punct abia vizibil pentru Germania, îns\ o
posibil\ „linie de întrerupere“ pentru URSS.
Conform versiunii lui Andreas Hillgruber, întrevederea
a fost provocat\ de Ion Antonescu printr-o cerere formulat\
în jurul datei de 10 ianuarie. Ea ar fi avut drept cauz\
invitarea lui Horia Sima la Berlin de c\tre lideri ai partidului
nazist. Versiunea pare plauzibil\, deoarece Antonescu era
hot\rît s\ tran[eze problema legionar\, fie pentru c\ nu reu[ise
la presupusa întrevedere secret\ de la Berchtesgaden, fie
pentru c\ ajunsese la limita r\bd\rii. Invita]ia oficial\ a sosit la
12 ianuarie, dar pentru ambii lideri români. „Ini]ial,
Conduc\torul statului a respins ideea de a c\l\tori împreun\ cu
Sima. El s-a declarat de acord abia cînd i s-a spus c\ la
Berghof se pune pre] pe prezen]a lor concomitent\. Dar nici
Sima nu voia s\ mearg\ împreun\ cu Antonescu. El a declarat
c\ acest plan este un aranjament al celor doi Antonescu [Ion
[i Mihai] [i nici ministrul plenipoten]iar german n-a reu[it s\-l
determine s\-[i schimbe hot\rîrea, de[i, la un moment dat,
p\rea c\ accept\. În seara zilei de 13 ianuarie Sima a anun]at c\
nu va pleca“459. Refuzul lui Horia Sima de a se duce la Berlin,
unde putea miza pe sprijinul puternic al NSDAP, al SS-ului [i
al serviciilor secrete pentru a cî[tiga partida sau pentru a
ob]ine m\car un armisti]iu mediat, este [i el inexplicabil.
Putem presupune c\ îi era team\ s\ nu fie arestat din ordinul
lui Hitler, dar atunci declan[area rebeliunii r\mîne înc\ o dat\
f\r\ explica]ii, fiindc\ nu putem concepe un succes al revoltei

STOENESCU
f\r\ un acord al lui Hitler, adic\ al aceluia despre care presu-

punea c\ vrea s\-l aresteze în Germania. Ion Antonescu a
plecat la Hitler în diminea]a zilei de 14 ianuarie [i, ajuns în
fa]a Führerului, a atacat direct problema Legiunii. Nota lui
Schmidt – care este întotdeauna mai rezervat în relatarea
conversa]iei – arat\ c\ Antonescu a fost, într-adev\r, tran[ant
[i a propus preluarea conducerii Legiunii: „În concluzie, el
poate afirma c\-[i va asuma el însu[i sarcina de a organiza
legiunea, întrucît a devenit evident în ultimele 4 luni c\ ea
este incapabil\ s\ fac\ aceasta prin propriile sale eforturi“460.
De[i pare o concluzie, aceasta a fost tras\ de Antonescu abia
dup\ fraza respectiv\. În ultimul pasaj al stenogramei cu
referire la problema legionar\, Ion Antonescu îl aten]iona pe
Hitler c\ el este ales de poporul român în func]ia de
conducere [i c\ pe temeiul acestei legitim\ri este hot\rît s\-[i
salveze ]ara „cu legiune, f\r\ legiune sau chiar împotriva
legiunii“. Om al situa]iilor limit\, Ion Antonescu a riscat
enorm atunci, putînd fi el cel arestat [i re]inut în Germania, iar
Horia Sima numit la Bucure[ti prim-ministru. Hitler îns\ a dat
un r\spuns surprinz\tor – mai ales pentru noi, cei de ast\zi –
care ridic\ alte noi întreb\ri asupra rela]iei româno-germane,
dar [i asupra autenticit\]ii tezei clasice despre coresponden]a
ideologic\ dintre nazism [i Mi[carea legionar\: „Prin urmare,
colaborarea germano-român\ nu depinde de existen]a unei
organiza]ii române identice sau adaptate dup\ Partidul
na]ional-socialist. Dac\ aceasta ar fi o condi]ie preliminar\, în
multe cazuri colaborarea dintre Germania [i alte ]\ri ar fi
complet imposibil\. Dac\ generalul Antonescu anticipeaz\ un
rezultat favorabil de pe urma ruperii rela]iilor dintre Partidul
na]ional-socialist [i mi[carea legionar\, aceasta nu va însemna
pentru Germania un sacrificiu“461. Fie c\ f\cuse declara]ia
asta din diploma]ie, fie c\ era, pur [i simplu, opinia sa politic\
460 Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (1940-1944), vol. 1,

461 Ibidem.
ISTORIA
nedisimulat\, pentru Hitler Mi[carea legionar\ a lui Horia

Sima, ca [i pe vremea lui Codreanu, nu reprezenta mare
lucru. Îns\ un nou argument, [i mai greu de aceast\ dat\, vine
s\ m\reasc\ [i mai mult semnul de întrebare ridicat deasupra
rebeliunii. Întors în ]ar\ la 15 ianuarie împreun\ cu Ion
Antonescu, Fabricius „a comunicat conduc\torilor legionari,
prin intermediul unor oameni de încredere, rezultatul
convorbirilor de la Berghof: guvernul Reichului dore[te ca
legiunea s\ se subordoneze generalului Antonescu, asigu-
rînd astfel lini[tea [i ordinea în ]ar\, de care trupele germane
au neap\rat\ nevoie“462. În aceste condi]ii, nu ne putem
reprima impulsul de a întreba înc\ o dat\: de ce a mai fost
declan[at\ rebeliunea legionar\? Din orgoliul personal al lui
Horia Sima? În acest caz, cum credea el c\ se poate men]ine
la Putere [i împotriva Armatei române, [i împotriva
Germaniei? Este total ilogic. {tiind c\ preg\tirile pentru ac]iu-
nea armat\ a echipelor fostei Poli]ii legionare [i a Corpului
Muncitoresc Legionar erau declan[ate de mult, nu avem decît
dou\ solu]ii pentru r\spuns: ori Horia Sima n-a mai putut
controla ac]iunea, pentru c\ ordinele asupra acestor
forma]iuni veneau din alt\ parte, ori f\cea jocul Uniuni
Sovietice în mod deliberat. Dac\ ad\ug\m [i întrebarea pus\
mai sus: cui îi folosea rebeliunea cel mai bine?, vom observa
c\ toate cele trei argumente logice se îndreapt\ c\tre enigma
care fr\mînt\ istoricii ultimilor ani: implicarea URSS în
declan[area rebeliunii legionare din 20-23 ianuarie 1940.
Dup\ ce este `nfr`nt\ mi[carea din România, izbucne[te la
sfîr[itul lui martie rebeliunea sîrb\ în Iugoslavia. Din acest
moment începe [i finan]area de c\tre URSS a mi[c\rii de
rezisten]\ comuniste din Grecia [i Bulgaria.
La întoarcerea din Germania, Ion Antonescu a aterizat la
Bra[ov [i s-a retras la vila sa din Predeal, epuizat. Gestul pare
nefiresc, atunci cînd ne gîndim c\ la Bucure[ti avea mari

STOENESCU
probleme de rezolvat, [i cu statul, [i cu legionarii, dar

probabil c\ a mizat pe stabilitatea dat\ de prezen]a trupelor
germane în ]ar\ [i pe asigur\rile generalilor loiali din Armat\.
Pe de alt\ parte, Conduc\torul era dup\ patru luni de efort
fizic [i psihic intens, urm\rit [i de sechele ale vechilor sale
boli, iar regimul s\u alimentar frugal nu-i d\dea energia s\
continue în acela[i ritm. De acolo îi scrie o scrisoare lui Horia
Sima, datat\ 15 ianuarie, al c\rei miez este eviden]ierea
programului comun, dar [i a metodei diferite de aplicare a
acestuia. Antonescu îi scria: „Sunt [i eu pentru luarea
bunurilor evreie[ti, dar opera]ia trebuie s\ se fac\ într-un cadru
legal, în etape, deci cu metod\ [i trebuie s\ se fac\ numai în
folosul colectivit\]ii. [...] Sunt [i eu pentru distrugerea
masoneriei [i înl\turarea masonilor din via]a public\“463. Dar
tot de la Predeal este chemat urgent în Capital\ [i informat c\
noul diriginte al Po[tei Centrale a observat în cl\direa
Gardienilor Publici înarmarea legionarilor chiar de c\tre
conducerea militar\ a institu]iei. Cu aceea[i ocazie, inspec-
tînd cl\dirile din jurul Guvernului, Antonescu constat\
existen]a unor cuiburi legionare înarmate [i amenajate
pentru lupt\. Faptele trebuie s\ se fi petrecut în preziua datei
de 19 ianuarie, cînd la Bucure[ti este asasinat pe strad\ maiorul
Döring de la Misiunea militar\ german\ pentru Armata de
uscat. Conduc\torul statului îl cheam\ pe ministrul de Interne
Petrovicescu [i îi cere demisia, dar acesta se duce la Horia
Sima [i împreun\ stabilesc s\ nu asculte ordinul lui Antonescu.
Pentru a putea contracara argumentul Conduc\torului c\
Petrovicescu este responsabil pentru moartea ofi]erului de
informa]ii german, dar mai ales pentru a-i convinge pe
germani c\ poporul este cu ea, nu cu Antonescu, Legiunea
organizeaz\ în zilele de 19 [i 20 ianuarie demonstra]ii de
strad\ în cinstea Germaniei na]ional-socialiste [i a Italiei
fasciste. Cum la 20 ianuarie Ion Antonescu hot\r\[te s\ nu
463 Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, p. 183.
ISTORIA
mai a[tepte acordul lui Horia Sima pentru schimbarea lui

Petrovicescu [i îl nume[te ministru de Interne pe generalul
Dumitru Popescu, manifesta]ia din acea zi organizat\ în Pia]a
Universit\]ii ia [i un caracter politic direct: „Aici ]in
discursuri, se împart manifeste [i se r\spîndesc cuvinte de
ordine: Vrem guvern legionar; Tr\iasc\ Horia Sima,
comandantul Legiunii; Moarte masonilor [i jidanilor“464.
Practic, aceste trei puncte strigate în Pia]a Universit\]ii
reprezint\ singurul program politic cunoscut al Mi[c\rii
legionare de sub conducerea lui Horia Sima.
Problema cu masoneria revenise la mod\, publica]ia Sfarm\
Piatr\ ocupîndu-se de dezv\luiri senza]ionale despre activit\]ile
lojilor, ca urmare a captur\rii, în urma unor descinderi, a arhivei
acestora. În acela[i an, 1941, va fi publicat\ lucrarea Conspira]ia
lojilor a lui Toma Petrescu, dar informa]iile [i documentele
circulaser\ prin pres\. Au avut un oarecare impact la popula]ie
fotografiile cîtorva documente autentice, între care jur\mîntul
masonic în limba român\, ce con]inea [i urm\toarea fraz\: „s\
execut orbe[te [i cu fanatism [i f\r\ replic\ [i f\r\ comentarii
ordinele ce le voi primi de la Francmasoneria Na]ional\
Român\, oricare vor fi ele, pentru a ajunge la scopurile pe care
le urm\re[te“465. Mai erau apoi probe ale controlului extern
asupra francmasoneriei speculative române [i dovezi ale
folosirii în scopuri oculte a francmasonilor afla]i în func]ii
publice importante. Ele se refereau, în principal, la perioada
1929-1930, de maxim\ activitate francmasonic\ destinat\
aducerii lui Carol Caraiman în ]ar\ [i, nu întîmpl\tor, Toma
Petrescu atac\ violent în cartea sa „defunctul Partid Na]ional
464 Pe marginea pr\pastiei, 21-23 ianuarie 1941, vol. 1, Ed. Scripta,
Bucure[ti, 1992, p. 158.

465 Toma Petrescu, Conspira]ia lojilor, Ed. Sfarm\ Piatr\, Bucure[ti, 1941,
Anexa 2. (Semnal\m c\ în exemplarele din bibliotecile publice, precum [i în
o bun\ parte a tirajului s-a intervenit dup\ 1944 pentru distrugerea anexelor
care con]ineau documentele autentice ale lojilor. Fenomenul distrugerii a
continuat [i dup\ 1989, cum este cazul exemplarelor din revista Paza, care
con]ineau informa]ii despre activitatea lojilor.)
STOENESCU
}\r\nesc“ în al c\rui program politic se afla un text masonic466.

Adev\rul este c\ Marea Loj\ Na]ional\ Român\ intrase în
adormire înc\ din februarie 1937, c\ Marele Maestru Jean
Pangal p\r\sise de mult ]ara [i c\ mai întruneau ]inute, sporadic,
loja Me[terul Manole condus\ de Victor Eftimiu, loja condus\
de Valentin Bibescu, so]ul Marthei Bibescu, [i loja lui Mihail
Sadoveanu. Într-un discurs masonic ]inut la [edin]a solemn\ din
27 ianuarie 1935, Mihail Sadoveanu afirma c\ „nimeni nu poate
pretinde s\ impun\ altora o p\rere ori o solu]ie, nimeni nu
poate, prin chiar defini]ie, s\ antreneze pe tovar\[ii s\i de atelier
la o ac]iune cu caracter colectiv în domenii materiale“467. De
s-ar fi ]inut de cuvînt!
Revenind la subiectul nostru, trebuie ar\tat c\ noua
campanie viza compromiterea lui Ion Antonescu, pe care îl [i
puseser\ la pozi]ia 43 din lista general\ a masonilor, pe locul
unde era, în realitate, actorul Victor Antonescu. Apoi, au
lansat zvonul c\ mama sa, care era aromân\, ar fi fost, de fapt,
de origin\ albanez\, apoi c\ era evreic\. Rela]iile apropiate
între Conduc\torul statului [i Willi Fildermann, precum [i
în]elegerile survenite între ace[tia pentru protejarea evreilor
din ]ar\, au condus la acuza]ia c\ generalul s-a vîndut iudeo-ma-
soneriei. În sfîr[it, facilitarea fugii mare[alului polonez
Edward Rydz-Smigly în decembrie 1940, pentru a putea
forma guvernul polonez în exil, la Londra, ac]iune secret\
aprobat\ de Ion Antonescu în baza unei în]elegeri cu
reprezentan]ii Marii Britanii în România, au înt\rit credin]a
spionajului nazist c\ noul Conduc\tor al României nu a re-
nun]at la simpatiile sale filobritanice. Lozincile acestei diver-
siuni au circulat prin mai toate ora[ele în care Legiunea lui
Horia Sima a organizat manifesta]ii în ziua de 20 ianuarie 1941.
Începînd înc\ de seara, dar [i pe tot timpul nop]ii, legionarii
466 Ibidem, p. 57.

467 Radu Com\nescu, Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O nou\
viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol. 1, Ed. Valahia, Bucure[ti, 1991,
p. 159.
ISTORIA
afla]i în func]ii publice primesc ordinul s\ se baricadeze în

institu]iile respective. Celorlal]i li se ordon\ s\ se înarmeze [i
s\ apere sediile [i cl\dirile legionare. Pe str\zi r\mîn doar
deta[amentele Corpului Muncitoresc Legionar, fapt extrem
de semnificativ, care ridic\ noi b\nuieli asupra inten]iilor lui
Horia Sima, în condi]iile în care el ì blocheaz\ practic în
cl\diri pe to]i legionarii vechii g\rzi, filogermane, de[i
nimeni nu-i ataca. Ion Antonescu a reu[it s\ adune ceva for]e
loiale în cl\direa Guvernului, îns\ prost înarmate, [i a c\utat
s\ afle care este situa]ia trupelor din ]ar\. Reu[ise s\
îndep\rteze doi generali, pe Dragalina la Bra[ov [i pe
Coroam\ la Ia[i, care aveau simpatii legionare, în rest
influen]a legionar\ în Armat\ r\mânea destul de puternic\,
mai ales printre tinerii ofi]eri. Aici trebuie subliniat c\
dominanta atitudinii lor filolegionare era problema evreiasc\,
ofi]erii considerînd c\ evreii sunt vinova]i, prin ma[ina]iile de
culise, pentru pierderile teritoriale [i pentru umilirea Armatei.
Acest sentiment va conta la momentul trecerii Prutului.
Totu[i, îngrijorat de extinderea teritorial\ a ac]iunilor
legionare violente – în primul rînd, tentativele de a ocupa
cl\diri guvernamentale – Ion Antonescu ì destituie în
noaptea de 20 ianuarie pe to]i prefec]ii [i nume[te militari în
locul lor. În multe locuri, ace[tia [i-au putut lua în primire
f\r\ probleme noua func]ie, dar au fost [i re[edin]e de jude]
unde prefec]ii militari au luat cl\dirile cu asalt [i, dup\ o
scurt\ lupt\, au intrat în exerci]iul func]iei. Incidentele din
]ar\ despre care se scrie uneori [i se exagereaz\ în literatura
legionar\ actual\ sunt legate de acest aspect limitat. Apoi,
sigur, cu comandan]ii militari la conducerea jude]elor,
unit\]ile Armatei dislocate în jude]e au ac]ionat unitar [i
destul de repede pentru în\bu[irea componentei teritoriale a
rebeliunii. Conform declara]iilor lui Ion Antonescu, pe
str\zile Bucure[tilor se aflau peste 300 000 de oameni,
legionari [i cet\]eni, [i nu putea deschide focul împotriva lor,
urm\rit fiind de amintirea m\celului pe care îl f\cuse în 1907
la Gala]i. Dar în acea diminea]\, grupuri ale Corpului
STOENESCU
Muncitoresc Legionar (CML) au început s\ deschid\ focul

asupra militarilor care p\zeau cl\diri ale unor institu]ii de stat
[i s-au înregistrat primele victime. În fa]a eviden]ei asupra
rebeliunii legionare, Ion Antonescu va trece la aplicarea
tacticii sale: s\-i lase pe legionari s\ se compromit\ în strad\,
dîndu-le în mod deliberat timp pentru înf\ptuirea de
atrocit\]i, [i folosind el însu[i acel timp pentru a aduce trupe
combatante în Bucure[ti, conduse de ofi]eri loiali lui, astfel
încît contraatacul s\u s\ conduc\ la distrugerea complet\ a
organiza]iei teroriste. M\rturiile sale, ca [i cele ale unor
oameni apropia]i arat\ c\ Ion Antonescu a vrut atunci s\
nimiceasc\ definitiv conducerea Mi[c\rii legionare a lui
Horia Sima, spînzurîndu-i pe to]i liderii acesteia [i
împu[cîndu-i pe lupt\torii de rînd. Probabil c\ aceast\
inten]ie i-a determinat pe conduc\torii Lega]iei germane s\
caute febril o negociere de ultim\ or\ cu grupurile rebele.
A[adar, zilele de 21 [i 22 ianuarie, în care se descriu, de
regul\, ac]iunile violente ale Corpului Muncitoresc Legionar
pe str\zile Bucure[tilor, sunt, de fapt, zilele în care Ion
Antonescu a l\sat deliberat, cum recunoa[te singur, s\ se
desf\[oare rebeliunea legionar\. La acea dat\ el se bucura de
sprijinul lui Hitler, trupele loiale ajunseser\ în jurul Capitalei
(deja celebra Divizie 3 Infanterie de la Pite[ti), iar el rezista
cu succes în cl\direa Guvernului [i reu[ise s\ stabileasc\
toate leg\turile cu unit\]ile militare prin intermediul
telefoanelor de campanie [i a sta]iilor de radioloca]ie mobile.
Acoperind foarte bine aceste manevre, Ion Antonescu a c\utat
s\ cî[tige timp [i s\ lase impresia unei sl\biciuni care s\ pro-
voace ceea ce în termeni militari poart\ denumirea de
„descoperirea for]elor“. De[i istoriografia îl prezint\ drept un
asediat în cl\direa guvernului, imagine pe care a între]inut-o
[i el pentru a-[i asigura calitatea de victim\ agresat\, Ion
Antonescu nu a f\cut altceva decît s\ aplice tactica „preg\tirii
pentru contraatac“, obligîndu-i pe legionari s\-[i descopere
num\rul [i puterea de foc a for]elor, amplasamentul [i
misiunile (în spe]\, devast\rile din cartierele m\rgina[e
ISTORIA
populate de evrei). El a constituit apoi o „pung\“ în zona

central\ a ora[ului, în care s\ atrag\ deta[amentele CML ce
ac]ionau în strad\ [i a desemnat for]e speciale de asalt, dotate
[i cu blindate, pentru asedierea cl\dirilor baricadate. În ziua
de 22 ianuarie, Ion Antonescu îl cheam\ pe Fabricius la
Guvern [i îi cere s\ ia leg\tura cu Hitler. Fabricius va vorbi
la telefon cu Ribbentrop, dar în spatele acestuia se afla chiar
Führerul. Conduc\torul român va afirma la procesul din
1946 c\ nu a în]eles ce vorbeau, pentru c\ era în german\,
dar m\rturiile germane arat\ c\ atunci Hitler a intervenit [i
i-a dat mîn\ liber\. Conform versiunii lui Armin Heinen,
convorbirea telefonic\ a lui Fabricius cu Berlinul [i pri-
mirea sprijinului categoric al lui Hitler pentru Antonescu s-ar
fi produs în ziua de 22 ianuarie, în jurul prînzului. Ea este
urmat\ de o telegram\ explicit\, din care reproducem doar
punctajul cu mesajul principal:
„Ministrului personal Bucure[ti, nr. 165

Telegram\
(Cifrat\)
În continuarea convorbirii telefonice, efectuate chiar

acum:
Recomand\m generalului Antonescu urm\torul mod de
procedare:
Întrucît între generalul Antonescu [i Legiune a curs sînge,
nu mai este loc pentru jum\t\]i de m\sur\. Numai m\suri
radicale pot duce la ]int\.
Generalul Antonescu, ca [ef al statului, ar trebui s\ ì pro-
clame pe legionarii rebeli ca rebeli [i s\ declare c\ nu trateaz\
cu rebelii.
În afar\ de aceasta, generalul ar trebui s\ cear\ retragerea
imediat\ [i dizolvarea tuturor forma]iilor legionare. În cazul
cînd acest lucru nu se realizeaz\, el trebuie s\-[i asigure cu
toate mijloacele de for]\ pe care le are la dispozi]ie, domina]ia
în Capital\ [i în ]ar\.
STOENESCU
Înc\ din aceast\ noapte generalul ar trebui s\ proclame

starea excep]ional\ [i s\ ordone arestarea tuturor capilor
participan]i la rebeliune.
Generalul Antonescu ar trebui s\ se proclame imediat
conduc\tor al Legiunii [...]“468
Ion Antonescu a c\utat în permanen]\ s\ „trag\“ infor-

ma]iile spre postura sa eroic\ [i spre portretul de salvator al
neamului, r\mas singur [i decis s\-[i asume respon-
sabilitatea conducerii statului într-un moment foarte greu.
S-a afirmat c\ r\spunsul venit prin telefon [i confirmat prin
telegrama lui Ribbentrop au constituit un fel de ghid pentru
Conduc\torul român, acesta îndeplinind recomand\rile de
la Berlin punct cu punct. Telegrama a fost expediat\ tîrziu,
la 23 ianuarie, ora 3.00, or\ la care Antonescu epuizase
toate [ansele acordate lui Horia Sima. Ea nu a schimbat
realitatea raportului de for]e [i adev\rurile tacticii lui
Antonescu, pentru c\, de[i avea confirmarea interven]iei
diferi]ilor demnitari germani pe lîng\ Horia Sima pentru a
opri rebeliunea, Conduc\torul a ordonat declan[area
contraatacului în diminea]a de 23 ianuarie, ora 5.00, a[a
cum era preg\tit.
Evenimentele din ora[ sunt descrise de cî]iva martori
oculari, dintre care am selectat trei, pentru pozi]iile diferite în
care se aflau [i pentru orientarea lor politic\ distinct\:
Ioan Constantinescu M\r\cineanu, lider al tineretului
liberal în acea perioad\ [i om de irepro[abil\ ]inut\ moral\ [i
politic\ ast\zi, î[i aminte[te: „Urm\ream în centru coloanele
în delir ce m\r[\luiau dinspre Prefectur\ c\tre Palatul
telefoanelor, printre masele de curio[i. În fa]a Prefecturii [i
a Hotelului Grand un pluton de tanchete patrula printre
manifestan]i. Cîteva elemente temerare încercau s\ blocheze
turelele cu p\turi smulse de la osta[i. Cîteva rafale de
468 Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, p. 191.
ISTORIA
mitralier\ trase cu catu[e oarbe pentru intimidare [i descon-

gestionarea C\ii Victoriei au dat prilej tanchi[tilor s\-[i asigure
securitatea. [...] Ca diversiune, agitatorii au lansat zvonul c\-n
tanchete se aflau comuni[ti travesti]i în uniforme militare.
Comandantul plutonului de tanchete a comis impruden]a s\ ias\
din turel\, s\ lini[teasc\ puzderia de gur\-casc\ de pe trotuar.
A fost strivit sub picioare. Nebunia c\p\tase propor]ii,
ordinul de replic\ din partea comandamentului militar întîrzia
s\ vin\“469. Aflat, probabil, înc\ sub impresia celor v\zute în
timpul revolu]iei din decembrie 1989, martorul va descrie
o scen\ din dreptul bisericii Zl\tari astfel: „Un pieton lovit
mortal de-un glonte r\t\cit z\cea pe-un strat de flori în fa]a
bisericii. Agitatorii îl declaraser\ erou, de[i f\cea parte ca [i
mine din masele de gur\-casc\. Pentru ei, vinova]ii erau
osta[ii care a[teptau în lini[te ordinul de interven]ie.
Puhoaiele demen]ei î[i defilau ura [i dezaprobarea într-un
pelerinaj cu lumîn\ri aprinse organizat în jurul corpului
neînsufle]it, prilej de propagand\ prin cultul mor]ilor, pentru
orbirea naivilor care bîjbîiau în confuzie [i team\. Pe Calea
Dude[ti, Calea V\c\re[ti [i Calea Rahovei se devasta [i se
jefuia la drumul mare. Înarma]i cu r\ngi [i tîrn\coape,
gu[terii, cot la cot cu infractorii de drept comun, cu ]iganii
avizi de jaf, confiscau m\rfurile din magazinele evreie[ti [i
ale celor b\nui]i ca ostili“470.
{tefan Logigan, legionar participant la rebeliune, avea
misiunea de a ap\ra Prim\ria Capitalei, împreun\ cu al]i 14 le-
gionari înarma]i. Imediat dup\ miezul nop]ii de 21 spre 22 ia-
nuarie, colegul s\u, un anume B\l\nescu, vine la Prim\rie cu
un taxi [i îi raporteaz\ c\ în cartierul Dude[ti se petrec scene
groaznice de devastare [i crime împotriva evreilor, c\ poli]ia
cartierului a disp\rut, c\ întregul cartier este înconjurat de
trupe militare, dar c\ acestea, de[i martore ale violen]elor, nu
469 Ion Constantinescu M\r\cineanu, Cuibul cu bibelouri, vol. 1, Ed. Vasile

Cârlova, Bucure[ti, 2000, p. 389.
470 Ibidem, p. 390.
STOENESCU
intervin. Lui B\l\neascu îi era team\ „c\ întreaga vin\ va

c\dea asupra Legiunii“471. {tefan Logigan ia o grup\ de
legionari înarma]i [i se deplaseaz\ cu dou\ ma[ini la fa]a
locului. Aceasta este ceea ce a v\zut [i f\cut: „Scena care se
petrecea în cartierul Dude[ti era zguduitoare. Sute de femei,
copii [i b\rba]i, evrei [i neevrei, fuseser\ scoase în acea
noapte din locuin]e [i aduse în strad\. Acolo, oamenii erau
p\zi]i de trei sau patru indivizi în uniforme verzi legionare.
Între timp, nenum\ra]i indivizi, majoritatea be]i, jefuiau
casele [i gospod\riile evreilor [i neevreilor. Obiectele jefuite
erau transportate cu c\rucioare de mîn\, camioane [i c\ru]e.
Era o larm\ de nedescris, un ]ip\t [i un plînset. Cî]iva evrei,
care încercaser\ s\ se opun\, fuseser\ doborî]i cu bastoane de
cauciuc [i revolvere [i fuseser\ l\sa]i s\ zac\ pe caldarîm.
Femei [i copii ]ipau, dar nimeni nu-i putea ajuta. Oamenii
mei erau to]i în uniforma legionar\: scurt\ de piele neagr\,
cizme înalte, negre, c\ma[\ verde [i c\ciul\ de blan\ neagr\.
Pentru a m\ putea face auzit, le-am ordonat mai întîi s\ trag\
o salv\ în aer. Apoi am înaintat cu un megafon – ca la
meciurile de fotbal – pentru a opri jaful. Am întrebat cu voce
tare cine sunt acei legionari [i din al cui ordin porniser\
aceast\ nemernic\ ac]iune. Cei mai mul]i dintre acele c\m\[i
verzi s-au risipit imediat. Am reu[it s\ prindem doar doi, în
stare de ebrietate, [i pe unul dintre jefuitori [i le-am pus
c\tu[ele. A doua zi am fost nevoit s\ le dau drumul“472.
M\rturia, dominat\ de acurate]e [i simplitate, vine s\ confirme
tezele recente asupra aspectelor nebuloase ale acestei
rebeliuni. Verificînd dup\ înc\ o zi apartenen]a celor aresta]i,
în condi]iile în care, a[a cum am ar\tat mai sus, participase în
septembrie 1940 la refacerea listelor organiza]iei legionare
Bucure[ti, {tefan Logigan constat\ c\ respectivii erau
muncitori, dar c\ nu figurau în nici o eviden]\. Niciunul nu a
putut sau nu a vrut s\ spun\ de unde are c\ma[a verde.
471 {tefan Logigan, op. cit., p. 379.

472 Ibidem
ISTORIA
Reamintesc: toat\ zona central\ a Capitalei, locuit\ de evrei bo-

ga]i [i str\b\tut\ trei nop]i la rînd, în voie, de deta[amente legio-
nare înarmate, r\mîne neatins\, cum observa [i Brunea-Fox.
Sunt devastate cartierele m\rgina[e [i s\race, obiect tipic al
tuturor ac]iunilor diversioniste instigate [i conduse de G.P.U.,
dup\ cum arat\ toate istoriile acestei organiza]ii, pentru a asi-
gura caracterul de clas\ al agresiunii [i pentru a mobiliza apoi
masele nevoia[e la r\zbunare. Nichifor Crainic ne furnizeaz\
o informa]ie interesant\ pe aceast\ tem\: „Dup\ rebeliune, m-a
vizitat un personaj german, care venea de la Roma [i s-a
recomandat consul general. Venise s\-mi comunice c\
rebeliunea a fost instigat\ [i subven]ionat\ de Soviete prin
lucr\torii comuni[ti încadra]i în Legiune. El mi-a dat
am\nuntele urm\toare: Sovietele, prin luarea Basarabiei [i
a Bucovinei nordice, au pus mîna pe dou\ miliarde de lei, pe
care le-au negociat f\r\ succes pe pia]a Berlinului [i a Romei.
Aceast\ sum\ ar fi fost pus\ la b\taie pentru a stimula
tulburarea din ianuarie“473. Un document din arhiva SSI, scos
la lumin\ de istoricul Cristian Troncot\, arat\ c\ „în ziua de
12 ianuarie a.c., la Cern\u]i, func]ionarii sovietici r\spundeau
celor ce voiau s\ vie în România s\ nu mai insiste, c\ci în curînd
vor putea trece f\r\ autoriza]ie, deoarece între 20-25 ianuarie va
izbucni o revolu]ie în ]ara româneasc\, iar URSS va ocupa o
mare parte din teritoriul românesc. De altfel, în[i[i militarii
sovietici r\spîndeau [tirea c\ URSS va ocupa România,
motiv pentru care ]ineau atîtea trupe în Bucovina“474. Ca
argument suplimentar aducem faptul c\ uniforma legionar\
(c\ma[\ verde, diagonal\, suman etc.) se putea cump\ra liber
de la magazinele de pe Lipscani, ca orice produs de confec]ii
textile, unele magazine care vindeau uniforme legionare
avînd chiar proprietari evrei.
473 Nichifor Crainic, Zile albe – Zile negre. Memorii, vol. 1, Ed. Gândirea,
Bucure[ti, 1991, p. 332.

474 Cristian Troncot\, „Între 20-25 ianuarie va izbucni o revolutie în }ara
Româneasc\“ în Magazin istoric nr. 1/1994, p. 46.
STOENESCU
Mihail Sebastian, scriitor român de origin\ evreiasc\,

implicat în activitatea ilegal\ a Partidului Comunist din
România, a fost surprins de rebeliune în centrul Capitalei. În
seara de 22 ianuarie, el a consemnat în jurnalul s\u: „Se trage
mereu. Se aud pu[ti, mitraliere [i uneori lovituri de tun.
Diminea]a, zgomotele erau dep\rtate, p\reau c\ vin de la
marginea ora[ului. Pe urm\ s-au apropiat de centru. Pe la 1,
cînd am coborît eu, autobuzele nu mai mergeau. Am avut
cîteva momente de ezitare: s\ m\ duc, sau nu, spre Antim?
Dincolo de bulevardul Elisabeta circula]ia nu mai era
posibil\. M-am întors deci la mine, hot\rît s\ nu mai ies.
Am mai apucat s\ dau un telefon acas\ [i s\ spun c\ nu vin –
pe urm\ au amu]it toate telefoanele. Strada totu[i era înc\
vioaie, aproape normal\“475. În dup\-amiaza de 22 ianuarie,
schimburile de focuri au ren\scut într-un ora[ cu str\zile pustii
[i magazinele închise cu obloane. „Totul a durat o or\ – avea
s\ noteze mai departe cunoscutul dramaturg. Pe urm\
manifestan]ii s-au dep\rtat cîntînd – f\r\ s\-mi pot da seama
dac\ spre Ateneu, respin[i, sau spre Finan]e, trecînd peste
cordon“. În zilele urm\toare, Sebastian va afla [i detaliile
devast\rilor [i crimelor din cartierele evreie[ti. Ast\zi suntem
mai bine informa]i asupra asasinatelor metodice de evrei, [i
anume cazurile particulare ale rebeliunii – P\durea B\neasa [i
Abator. Asasinatele din P\durea B\neasa au fost f\cute de
fostul [ef al Poli]iei legionare, acela[i Ion Boian (Moisescu), la
instigarea ata[atului de Poli]ie german Geissler, care l-a [i
înarmat [i ajutat s\ s\vîr[easc\ acele crime476. Este intere-
sant c\ acest Boian a fost trecut clandestin în Bulgaria de
c\tre SS, s-a refugiat în Germania, de unde a venit din nou
în ]ar\, în condi]ii neelucidate, în anul 1942 sau 1943, a fost
arestat imediat [i închis. Este eliberat de Lucre]iu P\tr\[-
canu la 23 august 1944, iar „în 1952 sau 1953 s-a infiltrat în
475Mihail Sebastian, op. cit., p. 289.

476Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vînturilor,
Bucure[ti, 1994, pp. 145-149.
ISTORIA
armata partizanilor din Mun]ii F\g\ra[ului condu[i de ing.

Ion Gavril\ [i împu[cat ca agent al Securit\]ii de Stat“477.
Crimele de la Abator au fost f\cute în alt\ parte, cîteva
cadavre au fost aduse inten]ionat acolo, ag\]ate în cîrligele
pentru carne [i li s-a atîrnat o pancard\ pe care fusese scris în
batjocur\ „carne ca[er“. Este important de subliniat c\ la
aceast\ scen\ au ajuns primii fotoreporterii publica]iilor
germane acreditate la Bucure[ti sub conducerea spioanei
Edith von Koller, înainte ca autorit\]ile s\ afle de caz. Cînd
fotografiile de la Abator au început s\ circule prin lume, fiind
preluate pentru prima oar\ în mod nea[teptat din presa nazist\
de c\tre presa american\ [i britanic\, Mihai Antonescu a ordo-
nat o anchet\ care a stabilit – a[a cum am mai ar\tat în acest
volum – c\ acest grup germano-maghiar avea misunea de a
compromite România, ca stat asasin de evrei. Cercet\rile
Procuraturii au demonstrat c\ a fost vorba de o înscenare.
În timpul rebeliunii, conform declara]iilor lui Ion
Antonescu, s-a petrecut [i un fapt straniu, care r\mîne [i ast\zi
foarte delicat de abordat, deoarece îl prive[te pe regele Mihai I.
Aghiotantul regal, lt.col. Tomescu, simpatizant legionar, s-a de-
plasat la Sinaia împreun\ cu doi legionari [i l-au rugat pe rege
s\ vin\ în Bucure[ti pentru a prelua Puterea. Nici regele, nici
regina-mam\ nu l-au informat pe Antonescu asupra acestui
demers. În mod surprinz\tor, cu toate c\ literatura regalist\
vorbe[te de o „r\pire“, suveranul abia „coborît în rîndurile
Legiunii“ la Ia[i a hot\rît s\ vin\ la Bucure[ti. Informat prin
intermediul servicilor speciale, Antonescu sun\ la Sinaia [i îi
cere regelui Mihai s\ nu fac\ gre[eala de a se amesteca.
Trebuie s\ fie totu[i ceva adev\rat cu „r\pirea“, altfel nu se
poate explica de ce regele Mihai I, chiar [i dup\ acest
avertisment, pleac\ spre Bucure[ti împreun\ cu cei trei
legionari. În timpul anchetei din 1946, Ion Antonescu a p\rut
477 Dr. {erban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decît Horia Sima,
vol. 2, Biblioteca „Învierea“ nr. 7, Bucure[ti, 1996, p. 53.
STOENESCU
foarte afectat de acest incident. Îl vom reda, subliniind îns\

cuvintele [i pasajele care dau nuan]a evenimentului:
„(Antonescu): {i atunci a r\mas stabilit s\ nu plece de
la Sinaia; a trecut cîtva timp [i cineva m-a informat c\ re-
gele a plecat spre Bucure[ti, cu 2 legionari [i cu Tomescu.
Rio[anu era lîng\ mine; i-am spus imediat s\ caute s\ `l
opresc\ pe rege. A reu[it s\-l prind\ la Cîmpina, la podul peste
ap\. I-a comunicat: «D-l general v\ roag\ s\ v\ înapoia]i la
Sinaia, altfel risca]i s\ pierde]i Tronul». Regele s-a înapoiat.
(Anchetator A. Bunaciu): Ceilal]i doi legionari ce au f\cut,
s-au opus?
(Antonescu): Nu [tiu ce s-a petrecut. I-am spus, categoric,
M.S. Regina c\ dac\ nu era g\sit, nu puteam s\-l scot din
mîna legionarilor [i c\, în viitor, s\ rezolve cu mai mult\
seriozitate problemele de natur\ politic\.
(Bunaciu): Care a fost r\spunsul ei?
(Antonescu): Mi se pare c\ mi-a spus c\ al]ii au st\ruit [i
c\ nu a cunoscut hot\rîrea regelui. Astfel a e[uat [i tentativa
legionar\ de a pune pe rege pion în jocul lor (...)“478.
R\mîne f\r\ r\spuns cum a fost posibil s\ se întoarc\ de
la Cîmpina, în timp ce era luat cu for]a, r\pit de legionari!
În noaptea de 22 spre 23 ianuarie, Ion Antonescu se retrage
din cabinetul s\u [i se culc\ pentru a-[i reface condi]ia fizic\
[i psihic\. La 3 diminea]a se treze[te [i, bine odihnit, întoc-
me[te planul de contraatac, pe care îl d\ generalului S\n\tescu
s\-l execute. În acel moment, Mihai Antonescu îl informeaz\
telefonic pe Neubacher, ata[atul economic al Germaniei, de
iminen]a atacului. În jurul orei 4.00, Neubacher se duce la
sediul conspirativ în care se afla Horia Sima [i îl convinge c\
nu are nici o [ans\. „Neubacher a dictat ordinul de evacuare a
baricadelor, pe care Sima l-a semnat“479. Dup\ înc\ o or\, în
jurul orei 5.00, Ion Antonescu d\ ordinul de atac, ceea ce,

ISTORIA
dup\ versiunea german\, i-a f\cut pe legionarii lui Sima s\

cread\ c\ în]elegerea a picat. Luptele cele mai înver[unate
se duc în aceast\ diminea]\, cu avantaj tactic de partea
Armatei în toate privin]ele, cuiburile legionare fiind
obosite, derutate [i cu muni]ia împu]inat\. Informat c\ Ion
Antonescu este pornit s\ lichideze toat\ conducerea
Legiunii [i s\ distrug\ organiza]ia, func]ionarii nazi[ti ai
Lega]iei vor hot\rî transportarea lor urgent\ în Germania,
prin Bulgaria [i Iugoslavia.
În dup\-amiaza de 23 ianuarie 1940, Ion Antonescu era

st\pîn pe situa]ie [i cî[tigase adeziunea popular\, dornic\
oricînd de lini[te dup\ o criz\ de propor]ii. Armata primea
un prim semnal încurajator de revenire la imaginea sa
pozitiv\. Oamenii obi[nui]i, mai ales evreii, erau ferici]i c\
sc\paser\ dintr-un co[mar, care nu amenin]a neap\rat prin
ceea ce se întîmplase în strad\, cît prin perspectiva foarte vie
a instal\rii unui regim de teroare f\r\ alt\ doctrin\ decît
teroarea. Deoarece replica a fost deja publicat\, dar mai ales
pentru savoarea sa, vom îndr\zni s\ înlocuim concluzia
noastr\ cu „teribila vorb\ spus\ în gura mare, la o repeti]ie,
de Nata[a Alexandra, teribil\ mai ales pentru c\ Marietta
[Sadova, simpatizant\ legionar\, n.a.] era de fa]\: «Unde e
Generalul, s\-i pup coaiele, s\-i sug pula, c\ ne-a sc\pat de
legionari». Maximum de entuziasm!“480
480 Mihail Sebastian, op. cit., p. 301.

Capitolul VI
CEA DIN URM| GAF|
Lovitura de palat [i puciul din
23 august 1944
Moto:
Supravie]uirea unui popor [i st\-
ruin]a sa de a continua, chiar în cele mai
grele împrejur\ri, sunt preferabile unei
„mor]i eroice“.
DINU C. GIURESCU
La 23 august 1944 vechiul regim democratic al româ-

nilor a ratat [i ultima [ans\ de a ie[i din istorie cu fruntea sus.
O lovitur\ de palat dat\ sub semnul panicii a z\d\rnicit
preg\tirile partidelor politice de a reveni la regimul
democratic parlamentar, în în]elegere cu mare[alul
Antonescu, printr-o ac]iune politico-militar\ programat\
pentru 26 august. Schimbarea regimului politic de c\tre
partidele democratice – în alian]\ cu Partidul Comunist din
România – ar fi acordat ]\rii privilegiul p\str\rii suveranit\]ii
pîn\ la semnarea Tratatului de Pace [i, oricum, un armisti]iu
cu al]i termeni, negociat de un guvern legitim [i trecut prin
Parlamentul reinstaurat. De[i statul român era desfiin]at brutal
de ocupantul sovietic, România ar fi terminat r\zboiul în
picioare. În plus, o astfel de ie[ire din r\zboi ar fi legitimat
partidele politice cu lupta lor în opozi]ie [i cu principiul c\
România s-ar fi aflat în imposibilitatea de a-[i exercita
suveranitatea, mare[alul Ion Antonescu fiind doar exponentul
vremelnic al „ocupantului“ german. {tim ast\zi c\ aceast\
teorie nu s-a putut pune în practic\, dar ea era suficient\ cît
s\ delimiteze clar regimul antonescian de na]iunea român\,
ISTORIA
identificînd în partidele democratice pe liderii [i reprezentan]ii

acesteia. Pe cînd a[a, la 23 august mi[carea camarilei regale
a reu[it s\ redea demnitatea unui rege tîn\r, dar nu s-a putut
autosus]ine printr-o reprezentare na]ional\. Ne-am l\murit
ast\zi cu precizie c\ ceea ce s-a numit mul]i ani „insurec]ia
armat\“ sau „revolu]ia de eliberare social\ [i na]ional\, antifas-
cist\ [i antiimperialist\“ a fost în realitate un puci, o lovitur\
militar\ precedat\ de o lovitur\ de palat. Au urmat trei
guverne conduse tot de militari. Reamintesc c\ [i puciul [i
lovitura de palat sunt subcategorii ale loviturii de stat, a[a
cum am ar\tat în primul volum.
Incapabil\ de guvernare [i autoare a marii gafe, camarila
(Niculescu-Buze[ti, Mocsonyi-Styrcea, Ioani]iu, Aldea,
S\n\tescu) a apelat la armat\ pentru rezolvarea crizei de
putere [i a pus în sarcina regelui cele mai nefericite decizii. În
Proclama]ia Majest\]ii Sale Regelui c\tre ]ar\ din 23 august
1944 se afirma: „România a acceptat armisti]iul oferit de
Uniunea Sovietic\, Marea Britanie [i Statele Unite ale
Americii. Din acest moment înceteaz\ lupta [i orice act de
ostilitate împotriva armatei sovietice, precum [i starea de
r\zboi cu Marea Britanie [i Statele Unite“. Aceste dou\ fraze
au aparent un con]inut unitar, parte a aceluia[i text oficial, dar
ilustreaz\ dou\ realit\]i distincte, pe care popula]ia de atunci
nu le-a în]eles [i cunoscut. Prima este o afirma]ie fals\,
deoarece ceea ce i se oferise României era doar capitularea
necondi]ionat\, iar armisti]iul menit s\ reglementeze acest
act nu fusese convenit [i nu exista ca document de drept
interna]ional. Termenii s\i nu fuseser\ negocia]i decît în lungi
tratative la Cairo, r\mase f\r\ rezultat [i abandonate de Alia]i.
A doua fraz\ este o eroare de propor]ii, România punîndu-se
la dispozi]ia Uniunii Sovietice f\r\ cel mai elementar exer-
ci]iu diplomatic, f\r\ a folosi cel mai accesibil drept la suve-
ranitate. România depunea armele [i a[tepta s\ i se decid\
soarta. Gestul în sine echivaleaz\ cu o abandonare a statului
în mîinile înving\torului prin cedarea total\ a dreptului de
suveranitate în mîinile unor puteri suzerane. În acest timp,
STOENESCU
erau lua]i prizonieri 130 000 de militari f\r\ a fi captura]i în

lupt\, aliatului german i se întorceau armele în fa]\, iar trei
milioane de români din Basarabia [i nordul Bucovinei `[i
pierdeau instantaneu cet\]enia.
Vina aruncat\ pe umerii regelui Mihai este discutabil\.
Suveranul a fost încredin]at c\ în spatele m\surii de arestare
a lui Ion Antonescu [i a membrilor guvernului s\u se afl\
partidele politice responsabile, Maniu [i Br\tianu. Documente
[i m\rturii produse dup\ 1989 arat\ nemul]umirea liderilor
politici pentru felul cum s-a dat lovitura de palat. Aceasta
a eliminat de fapt componenta politic\ a schimb\rii de
regim în România [i a f\cut ca Uniunea Sovietic\ s\ ocupe
un stat dictatorial [i nu unul democratic, chiar dac\ ar fi avut
o „vechime“ de cîteva zile. În 1990 s-ar fi putut vorbi de o reve-
nire la regimul democratic dup\ o perioad\ de ocupa]ie [i
domina]ie sovietic\, impus\ de Marile Puteri la sfîr[itul
r\zboiului. Totodat\, ar fi existat o cît de mic\ legitimitate
a regelui Mihai, figura istoric\ cea mai chinuit\ din rîndul
ultimilor lideri ai României precomuniste.
Mistificarea acestei ie[iri ru[inoase din r\zboi a început
înainte de declan[area propagandei comuniste despre „actul
istoric de la 23 august“. Ea este con]inut\ în Declara]ia din
aceea[i zi a primului guvern gen. S\n\tescu, unde lan]ul de
minciuni oficiale ne umple ast\zi de dezgust: „În domeniul
politicii externe, prima m\sur\ luat\ de guvern a fost
acceptarea armisti]iului cu Na]iunile Unite. Prin reprezentan]ii
autoriza]i, guvernul Uniunii Sovietice [i guvernele din Marea
Britanie [i Statele Unite au garantat independen]a României
[i, în cadrul suveranit\]ii respectate, neamestecul lor în via]a
noastr\ de stat.“ Aceast\ funest\ minciun\ ne-a ]inut loc de
istorie timp de 45 de ani [i ne mai urm\re[te [i ast\zi prin acte
aflate în cancelariile Marilor Puteri înving\toare. Acolo,
statutul juridic al ]\rii noastre este în continuare acela de stat
învins la sfîr[itul r\zboiului, fiind tratat ca atare pîn\ la apari]ia
unui nou acord interna]ional. Ocazia a fost pierdut\ din nou în
perioada 1990-1992, cînd Polonia a beneficiat de Tratatul 4+2
ISTORIA
semnat de Marile Puteri înving\toare, a încheiat consecin]ele

celui de-al doilea r\zboi mondial [i i s-au oferit garan]ii de
securitate. Ungaria [i Cehoslovacia [i-au reglementat statutul
printr-un tratat cu Rusia, apoi au putut fi primite în NATO.
Se pune mereu întrebarea: ce rost mai are acest am\nunt
de la 23 august, dac\ oricum România ar fi fost cedat\ Uniunii
Sovietice? Iat\ c\ Istoria statelor cre[tine nu func]ioneaz\ cu
jum\t\]i de secol [i proiec]ia în timp a unor evenimente are
consecin]e dintre cele mai surprinz\toare. Legitimitatea
partidelor democratice din România de ast\zi este foarte
îngust\ [i se duce cu autenticitatea ei mult în urm\, în
secolul al XIX-lea [i în primele trei decenii ale secolului XX.
Revenirea lor la putere dup\ aproape 60 de ani descoper\ mari
diferen]e de substan]\ între baza lor politic\ de atunci [i
electoratul lor de ast\zi. Actul de la 23 august 1944 a repre-
zentat suspendarea statului român [i supravie]uirea unei
entit\]i statale incerte, aflate la dispozi]ia total\ a înving\-
torilor. Ace[tia au decis termenii a[a-zisului armisti]iu (semnat
abia la 12-13 septembrie 1944), în condi]iile în care ]ara era
aproape complet ocupat\ de trupe sovietice. Prin încheierea
Tratatului de Pace, înving\torii au hot\rît [i geografia noului
stat (cu Transilvania, dar f\r\ Basarabia [i nordul Bucovinei).
Ceea ce numim noi Regatul României între 1944 [i 1948 a fost
în realitate o stare de dependen]\ total\ a fostului stat român fa]\
de înving\tori, Marea Britanie [i Statele Unite retr\gîndu-se
rapid din autoritatea aliat\ în favoarea unei autorit\]i sovietice
depline, sanc]ionate ca atare prin documente interna]ionale
succesive emise între 1946 [i 1989. În decembrie 1989, de[i
trecuser\ 45 de ani, Statele Unite g\seau legitim\ o interven]ie
militar\ a Uniunii Sovietice în România. Temeiul juridic al
dreptului de interven]ie al URSS, recunoscut de SUA, era
Tratatul de Pace de la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial.
Pot fi identifica]i vinova]ii pentru gafa de la 23 august
1944? F\r\ îndoial\ c\ da, numai c\ ei nu sunt doar membrii
camarilei regale, iar vinov\]ia nu se limiteaz\ la ac]iunea unor
indivizi pe durata unei zile. Actul de la 23 august 1944 este
STOENESCU
doar ultima catastrof\ dintr-un lan] de erori politice grave care

a distrus în timp bazele statului democratic român. El este [i
ast\zi foarte controversat pentru c\ a fost revendicat pe rînd sau
simultan de to]i actorii s\i, iar în perioada 1948-1989 a fost
inundat [i înghi]it de mareea propagandei sovietice, care vedea
în el actul de legitimare a instal\rii sistemului comunist în
România. Dup\ 1989, încerc\rile de contestare a rolului comu-
ni[tilor, dar mai ales tentativa de a-l pune pe regele Mihai I în
centrul ac]iunii, legat\ cu exagerarea rolului PN} în r\stur-
narea lui Ion Antonescu, au men]inut subiectul în sfera
politiz\rii, pentru a fi folosit ca argument politic curent. Au mai
intervenit în procesul de îndesire a ce]ii din jurul actului de la
23 august 1944, reu[ita for]elor politice de extrem\ stîng\ de
a-l opune pe rege lui Ion Antonescu – primul, ca vînz\tor al
]\rii ru[ilor, al doilea ca erou sacrificat de rege [i de camarila
sa – precum [i opacitatea arhivelor sovietice. Totu[i, istoricii au
început recent s\ abordeze direct [i ceva mai obiectiv acest
eveniment, sub rezerva lipsei de concluzii. Aceste concluzii,
fiind extrem de grave [i dureroase, vor întîrzia înc\ mul]i ani.
F\r\ a urma o cronologie precis\, [i care este [i foarte dens\ [i
complicat\, vom c\uta s\ r\spundem la întreb\rile care domin\
incertitudinea public\ asupra acestui eveniment decisiv. Iat\
temele care nasc aceste întreb\ri: 1. Motivele întîrzierii ie[irii
României din r\zboiul împotriva Alia]ilor. 2. Rolul partidelor
politice din Opozi]ie. 3. Rolul Monarhiei; regina-mam\ [i re-
gele Mihai I. 4. Erorile mare[alului Ion Antonescu; ce i se
poate repro[a în fa]a datelor obiective ale Istoriei. 5. A fost
23 august 1944 un act benefic sau o catastrof\ pentru ]ar\?
Motivele `nt`rzierii ie[irii României

din r\zboiul `mpotriva alia]ilor
Ar\tam în analiza asupra istoriei francmasoneriei în

România c\ revolu]ionarii no[tri pa[opti[ti au [tiut s\
ISTORIA
foloseasc\ regulile structurilor masonice oculte pentru a putea

p\stra secretul, într-o ]ar\ unde totul se afl\ cu aproxima]ie [i
se r\spînde[te prin zvon mai repede decît orice adev\r.
Dizolvarea sistemului democratic, prin dispari]ia juridic\ sau
desfigurarea institu]iilor fundamentale ale statului de drept a
eliminat din via]a na]iunii reperul autorit\]ii politice [i l-a
înlocuit cu voin]a unui om. De [ase ani Presa era mai mult
oficial\ decît liber\. Pe acest fond, cuvîntul zvonit a circulat
mai repede decît documentul oficial, iar structurile
informative ale statului au devenit un centru de putere [i
influen]\ la care se lega majoritatea actorilor principali [i
secundari ai demersurilor de ie[ire a României din r\zboiul
cu Alia]ii. Se producea, a[adar, un fenomen invers decît cel
din secolul al XIX-lea, cantitatea imens\ de informa]ie
„secret\“ vehiculat\ pe c\ile neoficiale mai repede [i mai
mult decît informa]ia select\ a condus la m\rirea dificult\]ii
de a identifica adev\rul de fic]iune. În toate grup\rile politice
implicate existau informatori ai p\r]ii adverse, unii dintre ei
informîndu-i pe rînd pe to]i. SSI devenise un colector de
colport\ri, iar Ion Antonescu se hr\nea din ele, din ce în ce
mai convins c\ sunt inofensive. La r\d\cina acestui paradox
se afla realitatea c\ regimul antonescian se definea el însu[i
din punct de vedere politic prin leg\tura permanent\ între Ion
Antonescu, guvernul s\u [i „Opozi]ie“, prin colaborarea
direct\ sau mediat\ de structurile informative între toate
for]ele politice, prin raporturi ale tuturor factorilor politici
(guvernul, opozi]ia democrat\, comuni[tii [i organiza]iile
evreie[ti) cu Lega]ia german\, lucrînd în acela[i timp
împotriva ei, sus]inînd pe fa]\ r\zboiul al\turi de Germania [i
complotînd în secret pentru schimbarea partenerilor. În acest
scurtcircuit de interese [i la[it\]i, linia dreapt\ a gîndirii
politice a lui Ion Antonescu ne apare ca cea mai clar\, de[i cea
mai nefericit\. Limitîndu-ne la concluzia c\, în final,
sterilitatea numeroaselor combina]ii de culise a fost spart\ de
interven]ia abrupt\ a unui conflict între interese personale –
Ion Antonescu, s\ nu-[i p\teze onoarea întorcînd armele
STOENESCU
împotriva germanilor, iar regele [i camarila s\ nu fie aresta]i de

germani, cum se întîmplase în Ungaria cu Horthy – vom
constata c\ este obligatoriu s\ privim cu obiectivitate, dar
separat, atît complicatele manevre interne [i externe ale lumii
politice, cît [i influen]a factorului personal în conturarea unei
imagini mai realiste a evenimentului de la 23 august 1944.
Acest tip de abordare ne permite s\ explic\m de ce s-a ie[it
dintr-o combina]ie de culise, în care erau implica]i to]i [i de
aceea[i parte a inten]iilor, printr-un [oc care a opus brutal dou\
din p\r]ile participante la combina]ie – arestarea guvernului
Antonescu de gruparea regal\ cu care colaborase pîn\ atunci.
Altfel spus, dînd la o parte propaganda pro sau contra de
sorginte politic\, trebuie s\ ne l\murim cum s-a ajuns ca regele
[i camarila sa s\-l aresteze pe cel care le proteja conspira]ia,
o cuno[tea în detaliu [i chiar o favoriza. Ne propunem, de
asemenea, s\ ar\t\m c\ României îi era imposibil s\ ias\ din
conflictul mondial, atît timp cît nu cuno[tea un conflict intern,
toate for]ele implicate politic, cu o singur\ excep]ie: agentura
sovietic\, comunicînd între ele permanent, ajutîndu-se [i
protejîndu-se, colaborînd pentru a g\si o solu]ie favorabil\
]\rii. Înainte de a analiza demersurile lor comune, s\ identi-
fic\m aceste for]e, în esen]a ac]iunii lor politice:
Ion Antonescu participa activ la r\zboi al\turi de trupele
germane pe teritoriul Rusiei, dar ducea tratative secrete cu
Alia]ii; ]inea leg\tura cu „Opozi]ia“ democrat\ [i îi facilita
acesteia g\sirea unei solu]ii de ie[ire din r\zboi, dar î[i
rezerva dreptul de a decide în final; tot cuplul antonescian
a ini]iat [i contactele cu comuni[tii din ]ar\ [i le-a permis
activitatea; pentru leg\turile neloiale cu „Opozi]ia“, guvernul
Antonescu pl\tea germanilor cu [i mai multe compromisuri,
care f\ceau solu]ia [i mai greu de atins.
Partidele democratice mizau pe for]a lor politic\ [i
electoral\, dar fictiv, ele nefiind decît ni[te nuclee restrînse de
supravie]uitori ai regimului democratic; opozi]ia lor era
declarativ\, de parad\, colaborînd din plin cu regimul
Antonescu, coordonîndu-[i ac]iunile cu serviciile de
ISTORIA
informa]ii române[ti [i anglo-americane [i informînd mai

mult sau mai pu]in corect Lega]ia german\ asupra mi[c\rilor
sale; în negocierile externe, partidele democratice repre-
zentau [i regimul Antonescu, încercînd, pe fond, s\ scoat\
]ara din criz\ împreun\ cu acesta, nu împotriva lui.
Regele a fost în permanen]\ marginalizat, considerat [i de
Antonescu [i de Maniu drept un suveran imatur, apoi doar
un instrument simbolic al restabilirii regimului democratic;
regele a fost pîn\ în ultima clip\ aliatul lui Ion Antonescu, con-
siderînd c\ acesta este o personalitate responsabil\, un patriot [i
un conduc\tor care [tie s\ gestioneze problemele majore ale du-
cerii r\zboiului [i care are [i obliga]ia de a g\si o solu]ie pentru
]ar\, de vreme ce s-a substituit func]iei de [ef al statului; a fost
implicat în toate manevrele de culise conduse împreun\ de Ion
[i Mihai Antonescu [i de partidele din „Opozi]ie“.
Partidul comunist era dezmembrat, o parte a conducerii
sale aflîndu-se în închisoare (gruparea Gheorghiu-Dej), o alt\
parte în libertate (gruparea {tefan Fori[), aceasta din urm\
colaborînd informativ cu serviciile de informa]ii române[ti [i
str\ine (germane [i britanice); ac]iunea Partidului comunist
a fost paralizat\ pîn\ în momentul în care conducerea sa a
fost preluat\, în libertate [i cu protec]ia tacit\ a SSI, de c\tre
agentura sovietic\ (gruparea Pîrvulescu, Bodn\ra[, Ranghe])
[i aceasta [i-a subordonat aripa sa politic\ (P\tr\[canu [i
Constantinescu-Ia[i), desemnat\ s\ o reprezinte în negocie-
rile cu partidele democratice, cu Ion [i Mihai Antonescu [i cu
regele; doar agentura sovietic\ era interesat\ în distrugerea
regimului antonescian, c\utînd înlocuirea lui cu ocupa]ia
militar\ sovietic\, ac]ionînd în consecin]\ ca o veritabil\
Coloan\ a V-a a inamicului în spatele frontului sovietic; în-
treaga activitate a Partidului comunist din aceast\ perioad\ s-a
desf\[urat sub supravegherea apropiat\ a serviciilor de
informa]ii române[ti, care îns\ nu au intervenit.
Se pune întrebarea: de ce nu reac]iona Lega]ia german\ la

multitudinea de manevre de pe scena politic\ româneasc\ [i
STOENESCU
din capitalele europene neutre? Ini]iativa unor leg\turi cu

Alia]ii a apar]inut, înc\ din 1940, lui Iuliu Maniu. Acesta a c\u-
tat s\-[i normalizeze rela]iile cu Marea Britanie, prin
încetarea repro[urilor adresate [efului Lega]iei la Bucure[ti
pentru colaborarea acestuia cu Carol II, precum [i cu Lega]ia
american\. Apoi, la 16 octombrie 1940, Maniu se întîlne[te la
locuin]a doctorului Nicolae Lupu cu un anume {arov,
rezidentul TASS la Bucure[ti, recomandat de Lupu drept
leg\tura NKVD în România. Cu aceast\ ocazie, Iuliu Maniu
încearc\ s\ transmit\ la Moscova mesajul c\ atitudinea sa fa]\
de URSS este neutr\, [i nu ostil\. Mi[c\rile liderului ]\r\nist
sunt îns\ limitate atît de realitatea regimului na]ional-legionar
[i de autoritatea generalului Antonescu, cît [i de fr\mînt\rile
tradi]ionale ale partidului s\u. Pentru a preveni o nou\
adeziune a fac]iunilor colabora]ioniste la guvernarea Anto-
nescu, Iuliu Maniu ia [i ini]iativa sond\rii germanilor din
România, desemnîndu-l pe apropiatul s\u, Zaharia Boil\, s\
dea de în]eles Lega]iei naziste de la Bucure[ti c\ PN} este
dispus s\ colaboreze. Rela]ia secret\ a lui Iuliu Maniu cu
Lega]ia german\ de la Bucure[ti s-a dezvoltat începînd cu
1943, atît prin contactele directe ale liderului ]\r\nist cu von
Rittgen, [eful Serviciului de informa]ii politice al SS-ului în
]ara noastr\, [i cu ziaristul Fritz Theil, probabil agent sub
acoperire, cît [i prin Zaharia Boil\481, cu scopul de a se
proteja de eventuale represalii pentru activitatea sa rezistent\,
pentru a-i intoxica [i pentru a culege eventuale informa]ii
necesare conducerii programului s\u politic.
Liderii comunit\]ilor evreie[ti – Filderman [i {afran – erau
prooccidentali [i, mai ales, filobritanici. Ei au fost, pe fond,
alia]i ai „Opozi]iei“ [i au între]inut o rela]ie strîns\ cu
Antonescu, facilitînd în multe rînduri leg\turile externe ale
guvernului cu Alia]ii occidentali. Dar anumite organiza]ii
evreie[ti din România, ca cele ale lui Willman Grünberg,
481 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, Ed. Saeculum,

Bucure[ti, 1998, p. 250.
ISTORIA
Nandor Gingold sau A.L. Zissu, colaborau direct cu Lega]ia

german\, atît pe linie informativ\, cît [i economic, fie
reprezentînd interese ale firmelor germane în România, fie
mijlocind afaceri ilegale cu bunuri – de regul\, tablouri,
obiecte pre]ioase, covoare, aur. Prin efectul corup]iei dirijate,
reprezentan]ii cei mai periculo[i ai SS-ului [i Gestapoului:
von Rittgen, apoi c\pitanul SS Gustav Richter, comisarul
pentru evrei al Germaniei naziste – c\s\torit în România cu
o evreic\, avînd cas\ [i propriet\]i – precum [i noul ata[at al
Poli]iei, colonelul SS Böhme, cump\rat cu bani, cas\ [i
obiecte de Patrimoniu, s-au adaptat unei realit\]i politice,
economice [i sociale române[ti care a împiedicat aplicarea
„solu]iei finale“ aici. Prezentarea – fie numai în rezumat,
subiectul fiind de-a dreptul vast [i spectaculos – a colabor\rii
unor grup\ri importante ale comunit\]ilor evreie[ti din
România cu reprezentan]ii nazismului nu are îns\ doar rolul
de a da o explica]ie pentru salvarea evreilor, ci [i de a pre-
zenta un motiv plauzibil pentru relativa libertate cu care
diferite grup\ri politice au manevrat „sub nasul germanilor“
[i cu acoperirea mare[alului Ion Antonescu. Acest fenomen
ne poate surprinde, dar numai datorit\ faptului c\ noi nu am
avut acces pîn\ acum la o serie de informa]ii, cum sunt cele
referitoare la existen]a în Germania a unei categorii de evrei
„pre]io[i economiei na]ionale“, a[a numi]ii Wirtschaftlich
Wertvoller Jude 482. Celebra „list\ a lui Schindler“ func]ionase
în acest context. Pentru România este vorba de cîteva sute de
„liste ale lui Schindler“, adic\ de cîteva sute de mii de evrei.
Sub acoperirea tezei „domina]iei“ evreie[ti în economia
româneasc\, regimul Antonescu a reu[it s\ salveze aproape
întreaga comunitate. În plus, s\ mai subliniem c\ [eful
Lega]iei germane la Bucure[ti, celebrul Killinger, hot\rîse
s\ se stabileasc\ definitiv în România, pe una din proprie-
t\]ile sale, [i s\-[i deschid\ o firm\ proprie. Bineîn]eles, dup\
Bucure[ti, 1994, p. 177.
STOENESCU
victoria Germaniei în r\zboi. Cum via]a diploma]ilor în

România era un adev\rat rai – bani, aur, românce frumoase,
vile luxoase, spectacole, croaziere, vîn\toare, baluri [i mese
bogate – nu trebuie s\ ne mire c\ 23 august 1944 i-a luat prin
surprindere, de[i aveau suficiente informa]ii, unele date chiar
de colaboratorii lor români, c\ se preg\te[te o lovitur\ politic\
de for]\. Singurul moment de criz\ a fost în aprilie 1943, cînd
Hitler a fost informat de negocierile lui Mihai Antonescu la
Madrid [i Berna cu reprezentan]ii Alia]ilor occidentali. Se
ajunsese acolo ca urmare a unei explozii de contacte
neoficiale f\cute de diferi]i particulari români în Occident, pe
parcursul anului 1942, astfel c\ spre sfîr[itul acestui an,
diploma]ia american\ a c\utat s\ contacteze ea oficialit\]ile
române pentru a da sens unei posibile defec]iuni în blocul
Axei. Primul contact s-a produs la Stockholm, cel mai
probabil în decembrie 1942, în timpul b\t\liei Stalingradului
[i cu pu]in timp înaintea Conferin]ei de la Casablanca, care se
va ]ine la 14-24 ianuarie 1943 cu participarea lui Roosevelt,
Churchill, Giraud [i De Gaulle [i va consacra principiul
nefast al „capitul\rii necondi]ionate“. Contactul ini]ial de la
Stockholm a p\rut doar ca un sondaj discret [i modest, dar a
atras aten]ia lui Mihai Antonescu asupra unui aspect extrem
de important: la acea dat\, pre[edintele Roosevelt era
preocupat „care va fi viitoarea linie de demarca]ie între
trupele sovietice [i cele americane, dup\ înfrîngerea
Germaniei“483. În capul lui Mihai Antonescu s-a n\scut ideea
unei implic\ri în negocieri germano-anglo-americane menite
s\ duc\ la o pace în Occident [i la continuarea r\zboiului
împotriva URSS, astfel încît România s\ poat\ ie[i onorabil
din grava eroare în care o b\gase Ion Antonescu [i s\
împiedice invazia sovietic\ în Europa. La aceast\ viziune
contribuiau [i informa]iile primite de Ion [i Mihai Antonescu
pe linia spionajului sau de la Iuliu Maniu, c\ Anglia are un
483 Liviu V\lena[, Mare[alul Antonescu [i frontul secret. Convorbiri cu

Gheorghe Barbul, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001, p. 39.
ISTORIA
proiect de debarcare în Balcani, menit s\ aduc\ Turcia de

partea Alia]ilor [i s\ permit\ atacarea trupelor germane
angajate în Rusia din spate, obligîndu-le s\ se retrag\ [i s\ con-
duc\ la o capitulare rapid\ a lui Hitler. Acest proiect a exis-
tat, a fost real [i cu adev\rat sus]inut de Churchill, dar avea
un mare dezavantaj strategic: risca s\ conduc\ la o în]elegere
rapid\ între Hitler [i Stalin, cum mai avuseser\ în 1939, sau
s\ degajeze trupele sovietice de presiunea ofensiv\ german\,
astfel încît s\ ajung\ mai repede în Europa. Cum capacitatea
for]elor aliate occidentale de a p\trunde prin Turcia, Bulgaria
[i România spre Ucraina – dep\[ind mai multe masive mun-
toase importante, un fluviu [i mai multe rîuri majore – era
redus\, iar campania presupunea intrarea Turciei în r\zboi,
trecerea Bulgariei [i României de partea Alia]ilor prin
revolte interne [i întoarcerea armelor împotriva Germaniei,
trebuie s\ afirm\m c\ proiectul avea de la început [anse
foarte mici de reu[it\. El era construit, de fapt, exclusiv
pentru a asigura refacerea intereselor britanice în zon\, pe
fondul pierderii previzibile a influen]ei lor coloniale, [i a
fost u[or dat la o parte de americani, care începuser\ s\
joace cartea marilor Superputeri cu URSS. În acest calcul,
Statele Unite în]elegeau c\ exist\ riscul unei înaint\ri
sovietice rapide în Europa, astfel încît linia de demarca]ie
între trupele aliate s\ nu poat\ fi garantat\ la poarta care
desp\r]ea Europa de Orient – România. {i Ion Antonescu [i
Mihai Antonescu s-au ag\]at de proiectul nerealist al
deschiderii frontului în Balcani, dar trebuie s\-i în]elegem,
pentru c\ se aflau într-o situa]ie fierbinte, pe realit\]i
istorice imediate [i cu r\spunderea pe capul lor. Ce n-au
în]eles ei la timp a fost faptul c\ Alia]ii au transformat la un
moment dat proiectul debarc\rii în Balcani într-o diversiune
menit\ s\ acopere debarcarea adev\rat\ din Normandia, [i
au tr\it pîn\ în dup\-amiaza zilei de 23 august cu speran]a
c\ acel front balcanic se va deschide cumva, fie [i numai cu
cî]iva para[uti[ti.
STOENESCU
În prim\vara anului 1943 se constat\ o anumit\ agita]ie

diplomatic\ în prelungirea catastrofei militare de la
Stalingrad. {i Ion, [i Mihai Antonescu ajunseser\ la
concluzia c\ Germania caut\ prin canale discrete o în]elegere
fie cu Alia]ii occidentali, fie cu URSS. B\nuiala cea mai mare
c\dea asupra unor contacte cu britanicii ale lui Ribbentrop în
Spania, dar se ad\uga [i atitudinea necombatant\, cu înce-
tarea opera]iunilor sau retragerea f\r\ lupt\ din anumite
sectoare ale frontului de Est. Din ordinul mare[alului, Mihai
Antonescu va c\uta s\ extind\ contactele române[ti la Madrid
cu reprezentan]ii americani, îns\ va ad\uga la acestea o not\
personal\ prin tentativa de a transforma contactele bilaterale
într-o negociere f\cut\ de români între Germania [i anglo-ame-
ricani. Fiind informat despre autoritatea pe care [i-a arogat-o
Mihai Antonescu, Hitler îi va chema la el pentru o explica]ie
pe Conduc\torul român [i pe ministrul s\u de externe. În ziua
de 12 aprilie 1943 Führerul a f\cut o criz\ de isterie
r\zboinic\, acuzîndu-i pe cei doi români de tr\dare, dar mai
ales de prostie, el fiind hot\rît s\ duc\ r\zboiul pîn\ la cap\t,
r\zboi al c\rui final nu ar permite decît dou\ posibilit\]i: „ori
o victorie clar\, ori o exterminare deplin\“484. De fapt, dac\
st\m s\ analiz\m cele cîteva nuan]e din criza de furie a lui
Adolf Hitler, vom constata c\ ceea ce declan[ase mînia sa era
marea gaf\ a lui Mihai Antonescu de a intra în negocieri cu
anglo-americanii în numele Germaniei, prezentînd-o pe
aceasta drept slab\ [i dispus\ s\ cedeze la un compromis.
Hitler ar fi primit un mesaj din Spania, în care un general
spaniol îi cerea s\ „limiteze ac]iunile trimisului român la
Madrid, deoarece din activitatea acestuia rezult\ c\ Germania
ar fi la cap\tul posibilit\]ilor materiale [i c\ [i-a pierdut
încrederea în victorie“485. Mihai Antonescu, individ urm\rit
de himera rolului de pion al politicii mondiale, nu în]elegea
484 Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (1940-1944), vol. 2,

485 Ibidem, p. 70.
ISTORIA
c\ Hitler – [i oricare alt lider al unei Superputeri aflate în

dificultate – n-ar fi intrat în negocieri serioase decît de pe o
pozi]ie de for]\, cu atuuri importante în mîn\ [i pe baza unei
atitudini ofensive. El trebuia s\ ofere pacea, nu s-o cear\.
Pentru asta î[i retr\gea trupele din Est pe pozi]ii mai solide,
unde putea rezista sau declan[a o contraofensiv\ major\.
Mare[alul Ion Antonescu, în calitate de militar cu experien]\,
în]elegea foarte bine aceste manevre [i le subordona unei
viziuni strategice s\n\toase, care inten]iona s\ pun\ cap\t
r\zboiului înainte ca trupele sovietice s\ p\trund\ în spa]iul
civilizat al Europei. Hitler îns\ îl în[ela, l\sîndu-i impresia c\
este binevoitor p\cii [i cerîndu-i s\ reziste pîn\ la cap\t,
ajutîndu-l astfel s\ ob]in\ acea pozi]ie tare de pe care putea
negocia. A[adar, gafa lui Mihai Antonescu era enorm\, dar
nu neap\rat inocent\. Dup\ cum ar\tam mai sus, în cadrul
mentalit\]ii tranzac]ioniste, Mihai Antonescu ac]iona leg\tura
cu anglo-americanii din ordinul lui Ion Antonescu, dar
informa Lega]ia german\ de la Bucure[ti asupra mi[c\rilor
sale. El a întocmit un memorandum c\tre Ribbentrop în care
„enumera toate contactele pe care le avusese cu neutrii sau
le propusese acestora [i în special cu Spania, Portugalia [i
Turcia. El implora Reich-ul s\-i încredin]eze misiunea de a
trata cu anglo-saxonii“486. Mihai Antonescu va prezenta
acest memorandum lui Killinger, care îl va aproba. Încurajat
de succesul primului gest, ministrul de Externe român va
întocmi [i un al doilea memorandum, care con]inea de data
aceasta informa]ii secrete, inclusiv acele anumite propuneri
f\cute de el în numele Germaniei. Aceasta trebuia s\ se
retrag\ din anumite zone ale Europei de vest, iar englezii [i
americanii s\ debarce lini[ti]i în sudul Fran]ei487. În fa]a
acestui delir paranoic, Hitler a r\spuns pe m\sur\, cu
propriul s\u delir de grandomanie. Culmea este c\, în pline
486 Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al Treilea Om al Axei, Ed. PRO

Historia, Bucure[ti, 2001, p. 160.
487 Ibidem.
STOENESCU
urlete, Hitler va „agita în mîna dreapt\ o bucat\ de hîrtie.

Era, dup\ cum afirma el, o depe[\ a Departamentului de
Stat semnat\ Cordell Hull, descifrat\ de serviciile
criptologice germane. Destinatarii erau mini[trii Statelor
Unite în capitala ]\rilor neutre ale Europei. «Sprijini]i
ini]iativa lui Mihai Antonescu», spunea textul“488. Dac\
într-adev\r Mihai Antonescu a jucat un rol mondial, atunci
el a fost acela de a compromite o posibil\ încheiere a p\cii
în Vest.
Mare[alul Ion Antonescu a s\rit în ap\rarea colabo-
ratorului s\u. Hitler îns\ i-a r\spuns, pe bun\ dreptate, c\
„dac\ România a crezut c\ este oportun s\ se ocupe de
politica mondial\, s\-[i asume [i riscul unui r\zboi pe toate
fronturile“489. În acest context se poate în]elege cunoscuta
declara]ie de politic\ extern\ a lui Ion Antonescu: „Eu r\mîn
deci la pozi]ia mea din decembrie 1941, aliat al Reich-ului
contra Rusiei, neutru între Germania [i Marea Britanie [i aliat
al Statelor Unite împotriva Japoniei“. Expresie a fantasma-
goriei tipice politicii externe române[ti, aceast\ viziune
trebuie s\ fi produs cel pu]in un hohot de rîs la Londra [i
Washington, unde tocmai se preg\teau bombardamente
masive împotriva zonei petroliere din Prahova, de unde Ion
Antonescu aproviziona avia]ia german\ cu combustibilul
necesar raidurilor Luftwaffe în Anglia, expresie a „neutra-
lit\]ii“ sale între Germania [i Marea Britanie. În particular la
Washington trebuie s\ se fi produs o extins\ rumoare aflînd
c\ are un „aliat“ pe malul Dîmbovi]ei pentru r\zboiul s\u
din Pacific împotriva Japoniei. „Ostracizat“ de Hitler, Mihai
Antonescu va ie[i din aceast\ criz\ ca victim\ a dorin]ei sale
de pace, [i nu a amatorismului, astfel c\ liderii „Opozi]iei“,
Maniu [i Dinu Br\tianu, l-au rugat insistent s\ nu demi-
sioneze din guvern [i s\-l secondeze mai departe pe
mare[al. Drept recompens\, în eventualitatea unei plec\ri de
488 Ibidem.
489 Ibidem, p. 161.
ISTORIA
la guvern, regele Mihai I i-a oferit postul de Mare[al al

Cur]ii Regale490. Demersurile lui Mihai Antonescu au
continuat, astfel c\ la 29 octmbrie 1943, Scarlat Grigoriu,
prim-secretar de Lega]ie la Madrid, transmitea c\ a fost
contactat de un agent al serviciilor militare americane care
l-a asigurat c\ SUA nu au luat nici o decizie în ce prive[te
soarta României, c\ pre[edintele Roosevelt va lua toate
m\surile s\ blocheze interesele sovietice în Europa [i c\ va
acorda ]\rii noastre „o garan]ie american\ secret\“. Dup\
r\zboi, Gheorghe Barbul a avut inspira]ia s\ cerceteze
arhivele americane pentru a se l\muri asupra demersului
american de atunci. În realitate, prin telegrama nr. 5250 din
19 noiembrie 1943, ambasadorul american la Madrid informa
Departamentul de Stat c\ a transmis românilor un singur
mesaj clar: capitulare necondi]ionat\491. Indu[i probabil în
eroare de Scarlat Grigoriu sau p\c\li]i de diploma]ii
americani, Ion [i Mihai Antonescu îl trimit la Madrid pe
Camil Demetrescu, avînd asupra sa împuternicirea de a cere
„o debarcare masiv\ anglo-american\ în Balcani, în direc]ia
României, [i intrarea Turciei în r\zboi“492. Pare o nebunie
s\ crezi c\ americanii ar fi îndeplinit aceste condi]ii, dar
trebuie s\ ne transpunem în situa]ia liderilor români, care
c\utau cu disperare o ie[ire onorabil\ din r\zboi. Ei chiar au
propus americanilor s\ convin\ asupra unei declara]ii de
capitulare necondi]ionat\, care s\ fie încredin]at\ Turciei
spre p\strare, în secret, [i care s\ fie dat\ apoi publicit\]ii în
momentul în care începe debarcarea în Balcani. Turcia a
refuzat acest serviciu, pentru c\ o împingea la angajarea în
conflict, iar Ion Antonescu a în]eles în sfîr[it c\ americanii
490 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, Ed. Saeculum,
Bucure[ti, 1998, p. 31.

491 Liviu V\lena[, Mare[alul Antonescu [i frontul secret. Convorbiri cu
Gheorghe Barbul, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001, p. 43.

492 Ibidem, p. 44.
STOENESCU
ne întinseser\ o capcan\, voind s\ „provoace un conflict

între noi [i nem]i [i s\ oblige Turcia s\ intre în r\zboi“493.
Din acest moment, decembrie 1943, mare[alul Antonescu
[i-a concentrat întreaga aten]ie [i interesul politic asupra
manevrelor f\cute de Germania. El interpreta toate incidentele
ciudate [i informa]iile secundare întîmplate pe frontul de Est –
de exemplu, negocierile locale între militari sovietici [i germani
pentru reglementarea unei situa]ii practice de r\zboi sau
anumite nuan]e din declara]iile oficialilor de la Moscova [i
Berlin – drept argumente ale b\nuielii c\ Hitler preg\te[te pacea
cu Stalin sau c\ încearc\ s\ opreasc\ înaintarea Armatei Ro[ii
pentru a avea libertatea de negociere în Vest.
Principalul motiv al rezisten]ei lui Ion Antonescu la

tentativele de ie[ire din r\zboiul împotriva Alia]ilor,
precum [i cea mai important\ cauz\ a întîrzierii acestui act
a fost teama c\ Hitler se va în]elege cu sovieticii, peste capul
României, la fel ca în cazul Pactului Molotov-Ribbentrop.
În al doilea rînd, a fost credin]a c\ Germania se va
în]elege cu anglo-americanii [i c\ o pace separat\ este
posibil\ în orice moment, cu scopul de a bloca invazia
comunist\ în Europa civilizat\. El a interpretat în
permanen]\ accelerarea atacurilor aeriene naziste asupra
Angliei, precum [i dezvoltarea armelor secrete V1 [i V2
drept argumente ale dorin]ei lui Hitler de a se prezenta pe
o pozi]ie tare în negocierile de pace. În aceast\ perpectiv\,
era extrem de important pentru mare[alul Ion Antonescu
dac\ România va fi dincoace sau dincolo de grani]a care
va desp\r]i zona de ocupa]ie occidental\ de cea c\zut\
sub ocupa]ie sovietic\.
Înc\rcat cu acest tip de gîndire, mare[alul Ion Antonescu

va considera demersurile lui Mihai Antonescu [i ale
493 Ibidem, p. 47.

ISTORIA
„Opozi]iei“ la Cairo, Ankara [i Istanbul drept un fenomen

secundar, util doar momentului cînd se va trece la forma-
lit\]ile diplomatice ale armisti]iului, precum [i necesit\]ii de a
asigura ]\rii o rezerv\ politic\ în stare s\ reprezinte [i s\ apere
]ara la Conferin]a de Pace.
Activitatea partidelor politice
Acel final de capitol din Istoria României a fost dominat

de intrarea lui Iuliu Maniu în rolul de personalitate central\
a na]iunii române. Ultimul deceniu al carierei [i vie]ii sale
a adus la calitate [i realitate legenda personalit\]ii acestui om
politic controversat c\ruia i se atribuia fic]ionar un rol major
în lupta pentru unitate na]ional\. Adept al autonomiei
Transilvaniei pe o durat\ de 10 ani, timp în care s\-[i nego-
cieze integrarea în Regatul României, Iuliu Maniu va înfiin]a
un partid regional în 1918, folosind abil numele vechiului
Partid Na]ional din Transilvania, fapt care a permis
contopirea imaginii între cele dou\ structuri politice [i
revendicarea de c\tre PN} a trecutului de lupt\ al fostei
organiza]ii na]ionaliste a românilor. Conduc\tor al acestui
partid regional [i regionalist, Maniu va încerca s\ întîrzie
integrarea politic\ [i s\-[i conserve bazinul electoral din
Transilvania, prin accentuarea diferen]elor din mentalitatea
românilor de pe cei doi versan]i ai Carpa]ilor meridionali,
apoi va for]a fuziunea cu un partid de stînga, Partidul
}\r\nesc, a c\rui doctrin\ de clas\ l-a adus în preajma
socialismului. Autor al unor grave erori politice, care au in-
fluen]at negativ evolu]ia României Mari, bruscînd sistemul
politic prin mi[c\ri de strad\ violente, pe baza unui program
populist pe care nu l-a putut aplica la guvernare [i producînd
cea mai grav\ criz\ structural\ a statului prin lovitura din
iunie 1930, ac]ionînd apoi ocult din Opozi]ie împotriva
intereselor de stabilitate ale ]\rii, Iuliu Maniu va întîlni
STOENESCU
destinul s\u abia în deceniul cinci al secolului XX – lupta

anticomunist\. În ciuda imaginii istorice de evolu]ie liniar\ [i
ascendent\, dar [i extrem de vulnerabil\, a personalit\]ii sale
politice, readucerea la lumin\ a informa]iilor despre labirintul
activit\]ii sale vine s\ ajute [i mai mult la definirea rolului s\u
major în lupta anticomunist\, proces în care, r\mas singur, a
performat cu autentic patriotism [i curaj. Lui Mihai Pelin, un
cercet\tor tenace, i se datoreaz\ publicarea unui document
important pentru în]elegerea rolului jucat de Iuliu Maniu în
timpul r\zboiului [i în perioada postbelic\ – dosarul întocmit
liderului ]\r\nist de Eugen Cristescu, din ordinul lui Ion
Antonescu. De la început vom preciza, pentru identificarea
calit\]ii surselor, c\ opera recent\ a lui Mihai Pelin este
dominat\ de un paradox unic. Autorul a publicat trei c\r]i de
documente inedite, de cea mai intens\ valoare, înso]indu-le
îns\ de comentarii care se bat cap în cap cu actele oficiale
prezentate în volum, astfel c\ inten]ia autorului de a ar\ta
sl\biciunile Securit\]ii prin lucrarea Din culisele spionajului
românesc ajunge s\ dezv\luie performan]ele remarcabile ale
acesteia, iar dorin]a de a demonstra inexisten]a atacurilor
evreilor împotriva Armatei României în timpul retragerii din
Basarabia, prin lucrarea Legend\ [i adev\r, se transform\ în
text într-una din cele mai concludente dovezi ale implic\rii
evreilor comuni[ti în agresiunea Uniunii Sovietice din 1940.
B\nuind c\ este vorba de o manier\ rafinat\, de unic\
subtilitate literar\, vom sublinia c\ lucrarea Iluziile lui Iuliu
Maniu este prezentat\ de autor drept o dovad\ a amatorismului
[i nerealismului liderului ]\r\nist, dar este, în realitate, cea
mai interesant\ pledoarie pentru rolul politic major jucat de
Iuliu Maniu în lupta pentru salvarea României din groapa în
care c\zuse din cauza lui Ion Antonescu. Revenit în ]ar\ de
la întîlnirea din 12-13 aprilie 1943 cu Hitler, mare[alul îi va
ordona lui Eugen Cristescu s\ întocmeasc\ un raport asupra
activit\]ii opozi]ioniste a lui Iuliu Maniu. Pe fond, [eful SSI
va ar\ta c\ liderul ]\r\nist urm\re[te dou\ scopuri: 1. S\-i
conving\ pe anglo-americani c\ România este un stat ocupat
ISTORIA
de Germania. 2. S\ transforme nucleul de politicieni din

jurul s\u, precum [i din partidele democratice aliate – PNL
[i PSD, în rezerv\ politic\ a ]\rii pentru preluarea puterii la
sfîr[itul r\zboiului.
Teza ocupa]iei germane. Înc\ din octombrie 1940,
odat\ cu intrarea primelor trupe germane în România sub
acoperirea calit\]ii de instructori pentru Armata român\,
Iuliu Maniu va declara c\ „armata german\ ocup\ România;
c\ de aici înainte trebuie s\ ne consider\m un stat la
discre]ia absolut\ a for]elor militare ale Reichului. [...]
România a fost constrîns\ cu for]a s\ se al\ture r\zboiului
dus de puterile Axei“494. În prim\vara anului 1941, Iuliu
Maniu stabile[te o rela]ie privilegiat\ cu ambasadorul SUA
la Bucure[ti, Franklin M. Gunther, care, tr\ind în ]ar\, era
bine documentat asupra realit\]ilor române[ti [i ne
simpatiza, în]elegînd soarta nefericit\ în care ne g\seam. „În
cîteva întrevederi, în note scrise [i în mesagii, Maniu î[i
dezvolt\ tema sa: România trebuie socotit\ în rîndul ]\rilor
ocupate, ca [i Belgia, ca [i Olanda, ca [i Polonia. Guvernele
anglo-saxone n-o pot trata decît în consecin]\: ]ara nu e
r\spunz\toare de politica unui guvern impus cu for]a de
germani. Dimpotriv\, ]ara are simpatii notorii pentru
puterile care au ajutat-o s\-[i realizeze idealul na]ional.“495
Momentul acestui demers nu era întîmpl\tor ales. El avea
menirea s\ atenueze impactul produs de rezultatul
plebiscitului organizat în ziua de 2 martie 1941, dup\
rebeliunea legionar\, în care 99,9% din votan]i (2 960 298
din 2 963 294) aprobaser\ politica lui Ion Antonescu496.
Pentru a putea înt\ri ideea c\ ]ara nu urmeaz\ politica
progerman\ a lui Antonescu, Iuliu Maniu va ar\ta
494 Mihai Pelin, Iluziile lui Iuliu Maniu, Ed. Viitorul Românesc, Bucure[ti,
2000, p. 32.
495 Ibidem, p. 48.
496 Pe marginea pr\pastiei (21-23 ianuarie 1941), vol. 2, Ed. Scripta,
Bucure[ti, 1992, p. 172.
STOENESCU
partenerilor s\i anglo-americani c\ rezultatul zdrobitor al

plebiscitului, care se desf\[urase în deplin\ libertate, era
numai expresia solidarit\]ii na]iunii fa]\ de cel care o
sc\pase de legionari [i o form\ de recuno[tin]\ restrîns\ [i
pasager\ generat\ de ie[irea cet\]enilor din marea teroare
produs\ de Horia Sima. Avînd, în bun\ m\sur\, dreptate,
Iuliu Maniu va fi pus din nou într-o situa]ie critic\ atunci
cînd România se va angaja în r\zboiul germano-sovietic, la
22 iunie 1941, decizie a lui Ion Antonescu certificat\ înc\ o
dat\ de un plebiscit cu rezultat cople[itor. Pentru a-[i putea
sus]ine teza diferen]ierii na]iunii de regimul care o conduce,
liderul ]\r\nist va provoca la 12 iulie 1941 o întîlnire
„secret\“ la vila lui Mihai Popovici din Bra[ov, la care vor
participa Franklin M. Gunther, ambasadorul Turciei, Suphi
Tanrioer, Maniu, Mihai Popovici [i Ghi]\ Popp. Maniu a ]inut
s\ explice diploma]ilor str\ini c\ România este nevoit\ s\
participe al\turi de Germania la atacul asupra URSS pentru
c\ a fost pe nedrept deposedat\ de jude]ele sale r\s\ritene [i
pentru c\ este îndrept\]it\ s\ le elibereze, act care este cerut
de întreaga na]iune. Intuind decizia eronat\ pe care
inten]iona s\ o ia Antonescu, Iuliu Maniu va încerca s\-i
previn\ într-un fel pe diploma]ii str\ini: „chiar dac\
armatele române dep\[esc Nistrul, nu trebuie s\ fim socoti]i
în conflict cu Anglia [i America“497. La 23 iulie, dup\
întrevederea Gunther-Mihai Antonescu, liderul ]\r\nist va
reveni cu insisten]\ printr-o not\ informativ\, în care va
sublinia ap\sat c\ „Guvernul american trebuie s\ fac\ o
deosebire net\ între guvernul român, care se afl\ la discre]ia
absolut\ a Germaniei, [i statul român, ocupat milit\re[te de
trupele Axei [i pus în neputin]a de a reac]iona“498. F\r\
îndoial\ c\ demersurile lui Iuliu Maniu erau for]ate, greu de
argumentat cu altceva decît cu vechea tem\ tocit\ a
497 Mihai Pelin, op. cit., p. 51.

498 Ibidem, p. 54.
ISTORIA
sentimentelor tradi]ionale filoanglo-franceze, dar ele repre-

zentau un fel de lupt\ politic\, singura, pe care o ducea un
lider aflat în imposibilitatea de a influen]a cu ceva ac]iunile
statului român. Pentru a-[i completa argumenta]ia, liderul
]\r\nist va face apel la declara]iile anglo-americane din
Charta Atlanticului, prin care nu se recuno[teau achizi]iile
teritoriale f\cute prin presiune [i interven]ie militar\, Maniu
oferindu-le sovieticilor scuza c\ au fost nevoi]i s\ ocupe
Basarabia [i nordul Bucovinei „ca o m\sur\ de siguran]\
împotriva unei eventuale agresiuni germane“. Ast\zi a
devenit mult mai clar c\ atacul german din 22 iunie 1941 a
prevenit un atac sovietic asupra altor zone europene, între
care [i Moldova pîn\ la Carpa]i, atac programat pentru data
de 6 iulie 1941. În plus, de[i se vorbe[te [i se scrie cu
u[urin]\ despre „atacarea Uniunii Sovietice“, trebuie ar\tat
c\ ceea ce au atacat Germania [i România începînd cu 22 iunie
1941 nu era Uniunea Sovietc\, ci erau teritoriile str\ine pe
care aceasta le ocupase prin for]\ [i prin în]elegerea
secret\, ilegal\, cu Germania nazist\. A[adar, cu toate c\
presiunile lui Iuliu Maniu asupra anglo-americanilor par
fanteziste [i chiar ridicole, ele aveau la baz\ dreptul inter-
na]ional [i o solid\ realitate istoric\. Faptul c\ ea nu a fost
recunoscut\ [i respectat\ la sfîr[itul r\zboiului nu are nici o
leg\tur\ cu dreptul popoarelor [i cu adev\rul istoric, ci cu
obiceiul nefast al transform\rii dreptului înving\torului în
abuz, fapt care a permis tragedia sutelor de milioane de
oameni r\ma[i sub ocupa]ie sovietic\ [i suferin]ele
R\zboiului rece. Insisten]ele lui Maniu primesc o anumit\
confirmare din partea Statelor Unite, atunci cînd acestea
decid s\ nu r\spund\ la declara]ia de r\zboi a lui Ion
Antonescu, ci doar s\ ia act de aceasta. Folosind drept
argument scrisoarea trimis\ de pre[edintele Roosevelt
Congresului american, Maniu va difuza în mediile politice
[i publicistice române[ti informa]ia c\ „Roosevelt
recunoa[te c\ România nu se afl\ în situa]ia de a proceda
potrivit cu voin]a ei, deoarece se afl\ sub st\pînirea lui
STOENESCU
Hitler“499. Ceea ce este mult mai important în toat\ lupta lui

Iuliu Maniu de a ap\ra na]iunea de o previzibil\ catastrof\ [i
de a împiedica pedepsirea României pentru gre[elile lui Ion
Antonescu s-a dovedit a fi nuan]a pe care au folosit-o mult
timp Statele Unite în rela]iile cu România, în vreme ce
Marea Britanie s-a comportat intransigent cu noi. America se
va opune pîn\ aproape de sfîr[it împ\r]irii grosolane a
sferelor de influen]\ în Europa, va prezenta mereu rezerve
fa]\ de domina]ia sovietic\ în România, luînd în considerare
cu maxim\ seriozitate ac]iunea opozi]ionist\, chiar [i debil\,
a grup\rii din jurul lui Iuliu Maniu, inclusiv oferindu-i
acestuia posibilitatea de a fugi în SUA, unde s\ formeze un
guvern în exil. Împotriva în]elegerii superioare pe care
America o ar\ta României a ac]ionat propaganda mincinoas\
sau exagerat\ care a lansat în lume imaginea de holocaust al
evreilor sub regimul Antonescu, propagand\ instigat\ [i
pl\tit\ de lobbyul maghiar din Statele Unite, favorizat\ de
evreii comuni[ti din ]ar\ [i mereu alimentat\ de nazi[ti,
pentru a demonstra c\ România se aliniaz\ politicii „solu]iei
finale“. În timpul acesta, zeci de mii de evrei se refugiau din
Ungaria în România, iar Antonescu se f\cea c\ nu vede.
Marea Britanie a cerut mereu fapte, împingînd gruparea
manist\ la ac]iunea de r\sturnare a regimului Antonescu. Aici
trebuie afirmat clar, înc\ o dat\, c\ pre]ul pentru acceptarea
României drept stat ocupat de Germania era exterminarea
popula]iei evreie[ti, închiderea sau asasinarea liderilor
democra]i, trecerea statului sub autoritate german\, cu toate
consecin]ele de sînge [i exploatare economic\ previzibile, [i
asta în timp ce solda]ii români ar fi murit mai departe, în
num\r [i mai mare, pe frontul din Rusia sovietic\. Marea
Britanie era con[tient\ de acest sacrificiu, dar, dup\ principiul
s\u cinic cu care sacrificase evrei în multe alte locuri din
Europa, c\uta s\ ob]in\ o scurtare a r\zboiului cu orice pre].
499 Ibidem, p. 79.

ISTORIA
În raporturile sale cu România, Marea Britanie aplica

„strategia ac]iunilor indirecte“ elaborat\ de Liddell Hart în
1941500. Atît Ion Antonescu, cît [i Maniu nu au acceptat
compromisul oferit de britanici [i r\mîne o datorie a isto-
ricilor [i oamenilor politici de ast\zi sau din viitor s\ judece
cu dreapt\ m\sur\ dac\ acea op]iune a fost corect\ sau nu.
Poate c\, dac\ Ion Antonescu se d\dea la o parte iar Maniu
murea într-o închisoare a Gestapoului, Horia Sima ar fi pl\tit
în istorie a[a cum au pl\tit to]i quislingii de pe continent [i se
salva imaginea ]\rii. Oricum, evreii care îi acuz\ azi pe
români de holocaust n-ar mai fi tr\it s\ o fac\. Ca un r\spuns
la demersurile lui Iuliu Maniu, ministrul de Externe britanic,
Eden, declar\ la 5 iulie 1942 în Camera Comunelor „c\ si-
tua]ia României va depinde de modul în care poporul român –
[i nu guvernul – va [ti s\ ac]ioneze în favoarea cauzei
aliate“501. Era o invita]ie la r\sturnarea prin for]\ a
regimului antonescian, cu asumarea tuturor riscurilor. Tot ce
a putut face Iuliu Maniu „în favoarea cauzei aliate“ a fost s\
devin\ agent de infuen]\ pl\tit al serviciilor secrete britanice
[i s\-l conving\ pe Ion Antonescu s\-i acorde libertatea de
a negocia cu Alia]ii.
Teza rezervei politice. A[a cum am ar\tat în capitolele
precedente, între Ion Antonescu [i Iuliu Maniu a existat atît
o controvers\, cît [i o în]elegere privind supravie]uirea unui
nucleu politic desemnat a se constitui în rezerv\ politic\
pentru stat. Reamintesc c\ Iuliu Maniu dorea [i în septembrie
1940, [i în februarie 1941 un guvern militar, adecvat situa]iei
de r\zboi, astfel încît solu]ia politic\ s\ nu fie compromis\
total. Antonescu vedea invers lucrurile, considerînd c\
România nu a epuizat solu]iile politice, în particular pe cea
a guvernului de uniune na]ional\, astfel încît ultima solu]ie la
care apeleaz\ un stat – Armata, s\ nu fie folosit\ prematur.
500 Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea r\zboi mondial,
vol. 2, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1988, p. 220.
STOENESCU
Prin refuzul constant de a se angaja explicit la guvernare, dar

[i prin acceptul tipic tranzac]ionist de a ajuta regimul cu
„tehnicieni“ ai partidului s\u, Iuliu Maniu [i-a rezervat
dreptul de a constitui din cioburile fostelor partide o rezerv\
politic\ pentru ]ar\. A pornit `n aceast\ misiune cu încredere
[i tenacitate, declarînd mereu cu înc\p\]înare c\ Partidul
Na]ional }\r\nesc nu a murit [i c\ exprim\ interesele marii
majorit\]i a popula]iei, de[i era con[tient c\ acest enun]
este fals. Din PN} nu mai r\m\seser\ decît nucleul restrîns
al rudelor [i prietenilor s\i personali, un Ion Mihalache
înclinat spre colabora]ionism nu numai proantonescian, dar [i
progerman, [i doctorul Nicolae Lupu, mai comunist ca
oricînd. Conducerea Partidului Na]ional Liberal agoniza în
plan politic, dar supravie]uia economic prin implicarea în
guvernare. {i aici existau frac]iuni, Gheorghe Br\tianu fiind
pe fa]\ proantonescian [i progerman, iar Gheorghe T\t\rescu
fiind repudiat [i l\sat de capul lui în afara organiza]iei.
Partidul Social Democrat al lui Titel-Petrescu locuia tot într-o
cas\, de unde ie[ea în ora[ în aceea[i ma[in\. Chiar în
septembrie 1940, Iuliu Maniu va proclama suprema]ia [i
autoritatea Partidului Na]ional }\r\nesc în Opozi]ie: „Legat
printr-o afinitate ideologic\ cu lumea anglo-saxon\, [i
încredin]at c\ poate reface grani]ele ]\rii odat\ cu victoria
Angliei [i Americii, el r\mîne o mare rezerv\ a na]iunii,
pentru momentul în care situa]ia interna]ional\ va fi
fundamental schimbat\“502. Pe timpul fr\mînt\rilor ap\rute
în gruparea sa spre sfîr[itul lunii octombrie 1940, cînd o parte
a amicilor s\i politici a cerut reorganizarea partidului f\r\
comuni[ti, francmasoni [i evrei, Iuliu Maniu r\mîne calm [i
provoac\ o reac]ie prin care i se recunoa[te, înc\ o dat\,
suprema]ia în partid. Din aceast\ pozi]ie el cere o reorga-
nizare a partidului pe principiile muncii conspirative, apoi
ini]iaz\ leg\turile informative cu Lega]ia german\ [i se
502 Ibidem, p. 29.

ISTORIA
implic\ în activit\]ile de spionaj ale anglo-americanilor.

Simultan, liderul ]\r\nist va stabili contacte informative cu
legionarii [i comuni[tii marxi[ti, pentru a surprinde la timp
orice mi[care pe scena opozi]iei politice. Profitînd de
sl\biciunile conducerii PNL, Maniu î[i va asigura ini]iativa
[i domina]ia asupra ac]iunilor opozi]ioniste ale liberalilor,
c\utînd [i reu[ind s\ ob]in\ o recunoa[tere tacit\ a rolului
s\u de lider al rezervei politice democratice a ]\rii. Într-un
interviu acordat de Corneliu Coposu ziarului „Dreptatea“ la
20 august 1946, liderul ]\r\nist declara: „În ajunul s\rb\torii
Pa[telui 1941, dl. Dinu Br\tianu în numele partidului liberal,
a investit (prin declara]ie verbal\ solemn\) pe dl. Maniu s\
ac]ioneze în interesul superior al Na]iunii, [i în numele
partidului liberal“503. Felul cum a navigat Iuliu Maniu
printre pericolele unei reac]ii violente germane sau a unei
toane a instabilului Ion Antonescu, felul cum a ]inut
echilibrul între contactele sale externe cu cei trei mari Alia]i,
precum [i felul cum a [tiut s\-[i ]in\ secunzii în ascultare [i
s\ ridice din mor]i partide [i grup\ri politice ale vechiului
regim parlamentar românesc, r\mîn o pies\ de art\ politic\
de excep]ional\ valoare. Aici, în adîncul muncii
conspirative sau pe scena discret\ a luptei politice
opozi]ioniste, Iuliu Maniu a pus în oper\, de data aceasta
benefic, toat\ experien]a sa iezuit\ [i întreaga inteligen]\
personal\ cu care fusese binecuvîntat de Dumnezeu. Dac\
România ar fi avut [ansa p\str\rii tradi]iei sale politice, cu
dou\ partide puternice, unul de Dreapta la guvernare [i unul
de Stînga în opozi]ie, am fi ajuns departe în aceast\ zon\ a
Europei. Iuliu Maniu ar fi fost acea mare personalitate de
Opozi]ie de care aveam nevoie, între]inînd viu focul
sistemului democratic prin permanenta h\r]uire legal\ dar
loial\ a guvern\rii, mai exagerînd, mai complotînd, dar
asigurînd mersul spre progres al societ\]ii. Pe plan
503 Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu în fa]a istoriei, vol. 2, Ed. B.A.I., Ia[i,
1990, p. 293.
STOENESCU
doctrinar, el va declara la 25 iulie 1942: „M-am str\duit s\

p\strez partidul la stînga partidelor burgheze, [i ca form\
constitu]ional\, [i ca fond politic de reforme practice“504.
Textul are o importan]\ deosebit\ fa]\ de alte declara]ii ale lui
Maniu, deoarece el era o sintez\ a programului politic al Parti-
dului Na]ional }\r\nesc pentru anii de dup\ r\zboi: a[ezarea
partidului în mod ferm pe pozi]ia sa doctrinar\ clasic\
(Stînga), op]iunea pentru Republic\ („forma constitu]ional\“)
[i trecerea la sistemul agricol cooperatist dup\ vechea teorie
a nefericitului Virgil Madgearu („reforme practice“). De
altfel, la 9 decembrie 1942, Iuliu Maniu face cunoscut noul
program politic al Partidului Na]ional }\r\nist cu care
inten]iona s\ guverneze dup\ r\zboi, program politic de
esen]\ clar socialist\, c\ruia îi lipsea foarte pu]in pentru a nu
fi comunist: „Exproprierea agrar\ general\, un nou regim de
proprietate urban\, na]ionalizarea marii industrii, genera-
lizarea asigur\rilor sociale, carnetul de munc\ [i minimum de
salariu, crearea unui regim de stat pentru exploatarea
bunurilor expropiate, un nou sistem agrar pentru a asigura în
comun exploatarea micilor propriet\]i, ce vor r\mîne totu[i
bunuri private“505. Este proiectul cooperativiz\rii agriculturii
[i etatiz\rii industriei pe care îl vor pune în aplicare
comuni[tii sub ocupa]ie sovietic\, doar cu amendamentul c\,
prin interven]ia Anei Pauker, p\strarea dreptului de
proprietate a terenurilor colectivizate va fi doar formal\.
Maniu sim]ea c\ România nu se va putea sustrage influen]ei
Uniunii Sovietice dup\ r\zboi [i de aceea a cerut s\ fie
informat – înc\ o dat\, dup\ ac]iunea din anii ’20 – asupra
performan]elor agriculturii sovietice. I s-a spus c\ acolo este
o fericire printre ]\rani. El mai spera c\ supravie]uirea
Opozi]iei democratice în formula ei restrîns\, a unei mîini de
oameni mai pu]in compromi[i, precum [i serviciile de

505 Ibidem, p. 89.
ISTORIA
informare [i spionaj pe care le asigura britanicilor îi vor

permite s\ conduc\ o Românie mult mai puternic socializat\,
dar democratic\. Acest proiect pe cît de generos, pe atît de
pragmatic [i lupta sa pîn\ la pieire pentru a-l pune în aplicare
fac gloria adev\rat\ a omului politic Iuliu Maniu, nu fanteziile
despre trecutul s\u irepro[abil [i nu îngroparea marilor sale
erori din perioada interbelic\ în propagand\ politicianist\.
Un aspect aparte al activit\]ii lui Iuliu Maniu a fost spio-
najul în favoarea Marii Britanii. În acela[i interviu din 1996,
Corneliu Coposu f\cea impruden]a s\ recunoasc\ public,
drept un merit, leg\turile de spionaj cu Londra ale lui Maniu,
cauza adev\rat\ a ostraciz\rii sale de mai tîrziu. Coposu va
ar\ta c\ Maniu a fost acela care a solicitat stabilirea unei
leg\turi conspirative cu Intelligence Service, leg\turi care au
atins un dublu scop: asigurarea canalului de comunica]ii
pentru negocierile privind ie[irea din r\zboiul împotriva
Alia]ilor [i facilitarea activit\]ilor propriu-zise de spionaj.
„Conferin]a a avut loc în 27 aprilie 1941 – declara Coposu –
la sediul Lega]iei britanice, cu participarea d-lui Maniu, a
d-lui Reginal Hoare [i a d-lui Gunther. Cu acest prilej s-au
stabilit toate m\surile ce urmau s\ fie luate dup\ întreruperea
rela]iilor diplomatice cu Anglia [i U.S.A. Astfel: Constituirea
a dou\ grupuri de leg\tur\, între «opozi]ia unit\» din
România [i o reprezentan]\ autorizat\ a guvernului englez;
aceste grupuri urmau s\ fie înzestrate cu mijloace sigure [i
moderne de comunicare (emisie-recep]ie) [i cu baz\
material\ de activitate, precum [i cu cifru. Pentru
acoperirea cheltuielilor legate de ac]iune s-a afectat dispo-
nibilul Soc. «Unirea» de Petrol. S-au luat toate m\surile
destinate reînnod\rii leg\turilor, în cazul cînd re]elele ar de-
veni indisponibile (trimiterea de oameni instrui]i [i înarma]i cu
material adecvat, direct din Anglia)“506. De la Bucure[ti ac]io-
nau inginerii Ric\ Georgescu [i Ion Popovici, iar coresponden]ii
506 Gh. Buzatu, op. cit., p. 293.

STOENESCU
lor la Istanbul erau Archibald Gibson, fostul reprezentant al

ziarului The Times în România, [i De Chastelain, fostul
director comercial al Societ\]ii „Unirea“. Ac]iunea de spionaj
a fost „descoperit\“ la 5 februarie 1943, ea fiind, de fapt,
cunoscut\ de Ion Antonescu înc\ de la început [i l\sat\ s\
curg\, îns\ atunci a fost depistat\ de germani [i prezentat\ de
ace[tia guvernului. La întîlnirea din aprilie, Hitler îi va arunca
în fa]\ lui Antonescu [i dovezile activit\]ilor de spionaj ale lui
Maniu, cerîndu-i capul acestuia. Analiza comunica]iilor
axate pe negocierile politice ale lui Maniu cu britanicii arat\
c\ la sfîr[itul anului 1942 [i începutul anului 1943 acesta
lucra solidar cu Ion Antonescu, în timp ce partenerii
britanici for]au un conflict între cei doi lideri români. Ca
urmare a unor lungi memorii explicative trimise de Maniu în
noiembrie [i decembrie 1942, el prime[te un r\spuns
nea[teptat din partea Comandamentului britanic din Cairo:
„situa]ia României ar putea fi luat\ în considerare numai dac\
s-ar ridica cu armele împotriva Germaniei“507. {ocat de
brutalitatea cererii, Iuliu Maniu va solicita o interven]ie a
factorilor politici alia]i, con[tient c\ ace[tia decid asupra
„punctului de vedere militar“, [i ar\tînd c\ rezultatul unei
„ridic\ri cu armele împotriva Germaniei“ va fi înl\turarea
guvernului Antonescu [i înlocuirea acestuia cu un regim
legionar. Liderul ]\r\nist va profita de ocazie pentru a
sublinia c\ se afl\ personal în pericol de a fi asasinat de
c\tre germani. Britanicii îi cer s\ plece urgent din ]ar\
pentru a se salva. Primul semn al tr\d\rii lui Maniu de c\tre
Anglia se produce la începutul anului 1943, cînd centrul de
spionaj de la Istanbul prime[te acceptul lui Maniu de a se
refugia la Londra pentru a forma un guvern românesc în exil.
Mizînd pe spiritul de sacrificiu [i pe curajul b\trînului
politician, ca [i pe faptul c\ mai refuzaze în trecut s\-[i
p\r\seasc\ ]ara, Anglia se va vedea pus\ în fa]a unei decizii

ISTORIA
care s\-i dezv\luie adev\ratele inten]ii [i sentimente fa]\ de

agentul s\u principal din România. R\spunsul primit de la bri-
tanici explic\ cel mai bine condi]ia inferioar\, distant\ [i strict
contractual\ cu care îl trata Anglia pe Maniu, ca pe unul dintre
numero[ii spioni pl\ti]i care îi face un serviciu, f\r\ nici o
implicare sentimental\, r\spuns ce reprezenta [i sinteza situa]iei
în care se afla atunci România: „Un guvern românesc liber la
Londra n-ar fi oportun în momentul de fa]\, ianuarie 1943.
El ar putea s\ creeze dificult\]i în rela]iile anglo-sovietice“508.
Maniu, ca de altfel mai devreme Ion Antonescu, trebuie s\ fi
în]eles c\ toate leg\turile britanicilor cu el [i toate tratativele
conduse cu Mihai Antonescu prin diferite capitale neutre nu
urm\reau decît scopul strategic de a produce Germaniei o
defec]iune în spatele frontului, cu orice pre], dar mai ales cu
sacrificarea con[tient\ a evreilor [i a alia]ilor s\i români. Cu
toate acestea, amîndoi au încercat cu înc\p\]înare s\ ob]in\
o soart\ mai bun\ pentru România.
Ac]iunea Carol II-Gheorghe T\t\rescu. Una dintre do-
vezile care atest\ sl\biciunea Opozi]iei strînse în jurul lui
Maniu, dar [i interesul Alia]ilor occidentali pentru oricine poate
s\ le îndeplineasc\ scopurile a fost u[urin]a cu care a reu[it
fostul prim-ministru Gheorghe T\t\rescu s\ se amestece în
negocierile externe [i s\ aib\ un oarecare succes. Abia pe la
sfîr[itul lunii martie 1943, T\t\rescu se treze[te parc\ dintr-un
vis urît [i constat\ c\ Germania a pierdut r\zboiul, iar
România ar trebui s\ fac\ ceva. El va trimite prin intermediari
[efilor PNL [i PN} o propunere de înfiin]are a unei „Uniuni
Sacre“, propunere care îi apar]inuse înc\ din 1940 lui Nicolae
Iorga509. Iuliu Maniu respinge oferta [i îi transmite fostului
[ef al guvernelor personale ale lui Carol II mesajul c\ îl
consider\ principalul vinovat de dezastrul ]\rii, atr\gîndu-i
totodat\ aten]ia c\ vinov\]ia nu va r\mîne nepedepsit\ pîn\ la
508Ibidem, p. 99.
509Petre }urlea, Partidul Na]ional Liberal-T\t\rescu, Ed. Libra, Bucure[ti,
2001, p. 20.
STOENESCU
urm\. Convins c\ la mijloc este o neîn]elegere, T\t\rescu se

va retrage la Poiana, în jude]ul Gorj, unde va compune un
memoriu justificativ, intitulat Politica noastr\ extern\ în care
va încerca s\ arate condi]iile în care s-a produs degradarea
capacit\]ii ]\rii de a se ap\ra împotriva agresiunilor militare [i
cauza pierderilor teritoriale din vara anului 1940. Memoriul
a fost ignorat de liderii PNL [i PN}. În aceste condi]ii,
T\t\rescu g\se[te posibilitatea s\-i trimit\, în cursul lunii mai
1943, un mesaj fostului rege Carol II, aflat în Mexic.
Scrisoarea, ajuns\ la Carol abia în 5 iulie, treze[te speran]ele
fostului suveran, astfel c\ va nota în jurnalul s\u: „M\
înt\re[te [i mai mult în ideea c\ trebuie s\ fiu activ în acest
ucig\tor r\zboiu, trebuie s\ fac ceva, nu numai un gest, care
s\-mi ridice prestigiul“510. Într-adev\r, prestigiul lui Carol II
era la p\mînt, el refugiindu-se tocmai în Mexic pentru c\
fusese gonit de peste tot unde încercase s\ se stabileasc\
împreun\ cu Elena Lupescu. De[i se vehiculeaz\ în unele
analize informa]ia despre leg\turile sale cu ambasadorul
sovietic din Mexic, Umanski, acesta îl ignora sau îl trata cu
ostilitate, dup\ ordinele primite de la Moscova. Carol se
împrietenise, în schimb, cu ambasadorul american, George
Messersmith, care nu putea face prea mult pentru el, decît s\-l
invite din cînd în cînd la un party. La 6 iulie 1943, Carol II va
nota în jurnalul s\u c\ „trebuie, cu orice pre], s\ g\sesc un
mijloc de a intra în leg\tur\ cu prietenii de acas\“. Leg\tura
cu T\t\rescu se va stabili pe linie francmasonic\ prin Jean
Pangal [i Richard Franasovici, care se aflau în Elve]ia.
Totodat\, fostul suveran va ini]ia demersuri pe lîng\
ambasadele sovietic\ [i american\ din Mexic pentru a primi
viz\ [i a se putea deplasa în ]\rile respective. În fa]a unui
dublu refuz, Carol va încerca atunci s\ ob]in\ vizele pentru
Elena Lupescu, în America, sub motivul c\ trebuie s\
participe la ni[te ac]iuni ale Crucii Ro[ii, iar în URSS sub
510 Carol al II-lea, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, vol. 4 (1943-1945),
Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2000, p. 78.
ISTORIA
motivul c\ vrea s\-[i viziteze rudele din partea mamei, mama

sa fiind rusoaic\511. Scopul ambelor cereri era de a-i permite
Elenei Lupescu s\ contacteze oficialit\]ile americane sau
sovietice [i s\ ofere colaborarea lui Carol II pentru
r\sturnarea regimului de la Bucure[ti. Exista atunci între
Carol II, Viorel Tillea de la Londra [i al]i membri ai
emigra]iei române o organiza]ie mai mult simbolic\ numit\
„România Liber\“, paravan pentru încercarea fiec\ruia dintre
ace[ti refugia]i de a controla fondurile române[ti blocate în
b\ncile americane, sub pretextul finan]\rii ac]iunilor
subversive din România. Carol II dorea, evident, s\ se pun\
în fruntea acestei ac]iuni [i pentru asta presa în vederea
ob]inerii vizei americane, stabilirii în Statele Unite [i a
prelu\rii fondului de 40 de milioane de dolari aflat acolo.
Gheorghe T\t\rescu avusese [i abilitatea de a media cores-
ponden]a personal\ între regele Mihai I [i tat\l s\u, dar f\r\
nimic spectaculos. Mai important\ a fost îns\ tentativa lui
T\t\rescu de a-i contacta pe sovietici, acela[i canal
francmasonic ducîndu-l la fostul pre[edinte al Cehoslovaciei,
Eduard Bene[, în iunie 1943512.
În sfîr[it, la refugiul s\u din Mexic se întîmpl\ ceva [i cu
fostul rege: americanii se hot\r\sc s\-l foloseasc\ drept surs\ de
informa]ii pentru ac]iunile militare împotriva României. Prin
intermediul ata[atului militar SUA în Mexic, generalul Harris,
un anume colonel Goss din serviciul de informa]ii al Statelor
Majore Americane Reunite îl contacteaz\ pe Carol [i
perfecteaz\ împreun\ cu el o colaborare informativ\. Fostul
suveran va cere s\ fie angajat în armata american\ cu grad de
general [i trimis în misiune în Balcani. Pentru asta, el trebuia
s\ fac\ un efort în direc]ia schimb\rii imaginii dezastruoase
pe care o avea în presa interna]ional\, motiv pentru care
511 Reamintim c\ Elena Lupescu nu se considera evreic\, declarînd în

permanen]\, chiar [i dup\ r\zboi, c\ mama ei era rusoaic\, iar tat\l,
român.
512 Petre }urlea, op. cit., p. 29.
STOENESCU
angajeaz\ o firm\ de public relations condus\ de un anume

Birdwell. Acesta îl „exploata în orb“, dup\ terminologia
serviciilor secrete, punîndu-l s\ completeze tot felul de
chestionare despre el [i despre România, din care se extr\-
geau, de fapt, informa]ii necesare ac]iunilor de spionaj [i
sabotaj pe teritoriul ]\rii noastre. În sfîr[it, la 3 noiembrie
1943, colonelul Goss începe s\ lucreze operativ cu fostul
rege Carol II, dezv\luindu-i c\ misiunea sa este de a se
deplasa la centrala de la Istanbul, de unde va declan[a
opera]iuni pe teritoriul românesc. Pentru verificarea bazei
sale documentare, Goss îi arat\ lui Carol dou\ liste, una
„alb\“ [i una „neagr\“, cu amici [i, respectiv, inamici români
ai Statelor Unite. „Se în]elege c\ pe cea alb\ erau, în
majoritate, ]\r\ni[ti [i liberali, în cap cu Maniu [i Dinu
Br\tianu, erau [i nume cari îmi conveneau – T\t\rescu,
Ghelm\geanu, Ralea, Miti]\ Constantinescu, Haiduc – [i
mul]i necunoscu]i“513. A doua zi, pe 4 noiembrie, Carol se va
ocupa de lista „neagr\“, atr\gîndu-i aten]ia lui Goss c\ Maniu
„nu este un om de ac]iune [i c\ f\cuse cartel cu Garda de Fier
împotriva mea; pentru o misiune ca a lui trebuiesc oameni de
ac]iune, nu opozi]ioni[ti profesionali“514. Îi va completa apoi
lista „neagr\“ cu cîteva nume din rîndul du[manilor s\i [i îi
va pune la dispozi]ie cîteva parole secrete cu care s\-i poat\
contacta pe prietenii s\i. „De pild\, pentru T\t\rescu i-am
scris la ma[in\ versurile ce le-a pus în scrisoarea ce mi-a
trimis-o“. Dup\ am\nuntele pe care le d\ Carol II [i dup\
metodele cunoscute ale serviciilor secrete, Goss a f\cut dou\
liste în care a în[iruit mai multe nume credibile, dar f\r\
interes operativ, între care îns\ a strecurat [i numele agen]ilor
români folosi]i de americani [i britanici în România. Carol
a fost provocat s\ comenteze listele [i, f\r\ s\ vrea, a dat
indica]ii importante despre încrederea pe care pot s-o aib\
513 Carol al II-lea, op. cit., p. 127.

514 Ibidem, p. 129.
ISTORIA
spionii americani în agen]ii lor sau în alte persoane la care

se putea eventual apela. Ceea ce este cert din toat\ aceast\
poveste dezgust\toare cu liste „albe“ [i „negre“ o reprezint\
faptul c\, ar\tîndu-i-le, în mod sigur nu inten]ionau s\-l folo-
seasc\ pe Carol II în ac]iunile lor. Nimeni nu deconspir\
re]eaua în fa]a unui agent pe care îl trimite în misiune. Mult
mai important\ a fost îns\ continuarea ac]iunii de c\tre
Gheorghe T\t\rescu. Primind din partea francmasoneriei, din
timp [i cu precizie, informa]ia c\ soarta României va fi
hot\rît\ de c\tre Uniunea Sovietic\ [i c\ ]ara noastr\ fusese
cedat\ zonei de influen]\ a acesteia, T\t\rescu va trece peste
toat\ ura care i se ar\ta [i, la 18 decembrie 1943, îi va
propune lui Maniu s\ plece împreun\ la Moscova „spre a
trata cu guvernul sovietic ie[irea României din r\zboi“515.
Bineîn]eles, a fost refuzat. În urm\toarele luni, `n prima
jum\tate a anului 1944, Gheorghe T\t\rescu va încerca cu
disperare s\-i conving\ pe Maniu, pe Mihai Antonescu [i pe
regele Mihai I c\ soarta României fusese deja decis\ [i c\
trebuie s\ intre de urgen]\ în leg\tur\ direct\ cu sovieticii,
f\r\ s\ mai piard\ timpul cu Alia]ii occidentali. La fel ca în
legenda antic\ a Cassandrei, care prevestea exact viitorul [i
nu era crezut\, T\t\rescu nu era ascultat, fiind mereu b\nuit
c\ încearc\ o manevr\ personal\ pentru a reveni la Putere.
Iritat de insisten]ele fostului prim-ministru carlist, Iuliu Maniu
va face o eroare de propor]ii, deschizînd problema judec\rii
criminalilor de r\zboi români dup\ încheierea p\cii. Ioan
Hudi]\ î[i va asigura colegii c\ „procesul pe care vrem noi s\-l
facem nu ì vizeaz\ decît pe acei care au f\cut parte din
guvernele acestor dictatori sau au ocupat posturi
administrative importante“516. Din dorin]a de a se r\zbuna pe
adversarii s\i politici [i pentru a-[i pune în practic\ ura cu
care îi urm\rea pe anumi]i politicieni, în primul rînd
515Petre }urlea, op. cit., p. 23.

516Ioan Hudi]\, Jurnal politic (1 ianuarie 1944-24 august 1944), Ed. Roza
STOENESCU
T\t\rescu, Maniu va deschide Cutia Pandorei [i va permite

gravele abuzuri provocate de legile pentru urm\rirea
criminalilor de r\zboi date imediat dup\ 23 august 1944.
Ast\zi, orice comunist va putea s\ justifice arest\rile abuzive
din perioada 1944-1947 prin ini]iativa nefericit\ a lui Iuliu
Maniu, transformat\ de Lucre]iu P\tr\[canu în legi semnate
apoi de regele Mihai I.
Reorganizarea agenturii sovietice din România.
Figura cheie a activit\]ii comuni[tilor din România în
aceast\ perioad\ a fost agentul sovietic Emil Bodn\ra[. Fost
ofi]er care a dezertat [i a fugit în URSS, Bodn\ra[ va primi
cet\]enia sovietic\ în 1936, în timp ce se afla într-o
închisoare din România. Deten]ia lui trebuia s\ expire la
2 noiembrie 1942, ca urmare a decretelor de gra]iere ale lui
Ion Antonescu, dar, pentru c\ în 1942 România se afla în
r\zboi cu Uniunea Sovietic\, el putea fi re]inut în
continuare, ca prizonier de r\zboi. Iat\ îns\ c\ se petrece un
fapt curios: Bodn\ra[ este eliberat, Siguran]a îi distruge
dosarul de pu[c\ria[ [i, de comun acord cu el, face s\ dispar\
actele care îi atestau anii de pu[c\rie pentru activitate
comunist\ [i spionaj. Bineîn]eles, era vorba de dosarul
penal, dosarul s\u de urm\rire informativ\ fiind nu numai
intact, dar [i deschis pentru a primi alte file. Siguran]a intuia
c\ Bodn\ra[, instruit în URSS [i calificat în cele mai
avansate tehnici conspirative, de]ine leg\turi importante
care pot duce la cunoa[terea [i prevenirea mi[c\rilor
agenturii sovietice pe teritoriul României. Dup\ ce sem-
neaz\ un angajament de informator al Siguran]ei, i se
întocmesc acte de identitate noi care s\-i permit\ s\ lucreze
în Br\ila, la o firm\ de cherestea. La ie[irea din închisoare,
Gheorghe Gheorghiu-Dej îi încredin]eaz\ misiunea de a orga-
niza evadarea conducerii române[ti a Partidului comunist [i
pentru asta îi pune la dispozi]ie 10 000 de lei, îi indic\ o
surs\ de unde poate lua al]i 50 000 de lei [i îi d\ un nume
pentru prima sa leg\tur\ afar\: Victor Precup, fostul ofi]er
care organizase atentatul din 1934 asupra Elenei Lupescu.
ISTORIA
Totodat\, i se atrage aten]ia s\ nu contacteze conducerea

partidului aflat\ în libertate, pe Fori[ [i pe Kofler.
Amplasarea lui Bodn\ra[ la Br\ila avea scopul s\ faciliteze
identificarea [i stabilirea leg\turii superioare sovietice,
spionul trimis de serviciile de spionaj cu ordine [i misiuni
de la Moscova. În februarie 1943, Bodn\ra[ p\r\se[te brusc
Br\ila [i vine la Bucure[ti, unde îl contacteaz\ pe Victor
Precup. Acesta, în afara faptului c\ îi pune la dispozi]ie
mijloacele materiale necesare organiz\rii evad\rii lui
Gheorghiu-Dej, îi comunic\ faptul c\ are o leg\tur\ supe-
rioar\ direct\: chiar pe secretarul general al partidului,
{tefan Fori[, [i c\ acesta îi cere s\ se prezinte la el. Fori[ era
interesat s\ stabileasc\ [i el leg\tura cu Moscova. Bodn\ra[
face impruden]a s\ se întîlneasc\ cu Fori[ [i s\-l informeze
asupra misiunii sale de scoatere a lui Dej din închisoare.
Fori[ era informator al Siguran]ei, astfel c\ întreaga ac]iune
ajunge s\ fie cunoscut\ de organele de informa]ii române[ti,
iar informa]ia ajunge [i la Gestapo. Dej va anula ordinul de
preg\tire a evad\rii.
Respins de Gheorghiu-Dej [i criticat pentru gre[eala
f\cut\, Bodn\ra[ hot\r\[te s\ aib\ o explica]ie cu [eful
comuni[tilor români [i î[i însceneaz\ o criz\ de apendicit\
pentru a se putea interna de urgen]\ în spitalul din Tîrgu Jiu.
Acolo, într-o rezerv\ izolat\ [i f\r\ martori, Gheorghiu-Dej [i
Bodn\ra[ au o explica]ie din care rezult\ tr\darea lui Fori[ [i
nevoia îndep\rt\rii lui de la conducerea exterioar\ a par-
tidului, apoi hot\r\sc trecerea la o ac]iune de unire a grupu-
rilor comuniste aflate în libertate sub acoperirea diferitelor
organiza]ii [i foste partidule]e legale, astfel încît agentura
sovietic\ din România s\ poat\ prinde din nou contur [i s\
ac]ioneze în spatele frontului, împotriva Armatei române.
Bodn\ra[ va [ti s\-[i apropie al]i doi comuni[ti nemul]umi]i
de Fori[, pe Constantin Pîrvulescu [i pe Iosif Ranghe], cu
care va organiza, la 4 aprilie 1944 debarcarea conducerii
exterioare a Partidului comunist [i înlocuirea acesteia cu un
triumvirat Pîrvulescu (secretar general) – Iosif Ranghe] –
STOENESCU
Emil Bodn\ra[, dar care primea ordine de la Gheorghiu-Dej517.

Aceast\ echip\ nou\ va constitui nucleul comunist care va
ac]iona în negocierile cu partidele democratice [i cu regele, atît
direct prin Bodn\ra[, cît mai ales prin cuplul Lucre]iu
P\tr\[canu-P. Constantinescu-Ia[i, pe care [i-l subordoneaz\
imediat dup\ 4 aprilie 1944. Mai important\ decît manevrele
de reorganizare ale Partidului Comunist din România a fost
stabilirea de c\tre Bodn\ra[ a leg\turii cu Moscova prin
intermediul a doi agen]i para[uta]i împreun\ cu aparatur\ de
comunica]ii, Filipescu [i Chioreanu, ambii proveni]i din
lag\rele de prizonieri români din URSS. Moscova va cere
acestui nucleu s\ organizeze sau s\ faciliteze înl\turarea lui Ion
Antonescu prin for]\, astfel încît s\ se produc\ o dezorganizare
a Armatei, o rupere a colabor\rii cu comandamentul german [i
o sl\bire a capacit\]ii de rezisten]\ a României la înaintarea
trupelor sovietice. Avem toate temeiurile s\ credem c\ Iuliu
Maniu a intuit esen]a acestei misiuni a comuni[tilor, cu care
intrase în contact pentru a forma blocul partidelor de opozi]ie,
[i de aceea a c\utat s\ limiteze atît influen]a lor în conspira]ie,
dar a [i întîrziat ajungerea la un deznod\mînt violent, care a
însemnat, în fapt, [i cunoscuta întîrziere a scoaterii României
din r\zboiul împotriva Alia]ilor.
Toate aceste fr\mînt\ri din spatele cortinei trase peste scena
politic\ româneasc\ au ceva teatral [i chiar comic, dac\ st\m
s\ privim ast\zi cu ochii celui care are posibilitatea s\ cunoasc\
în detaliu toate evenimentele acelui sfîr[it de r\zboi mondial,
dar este o tragi-comedie [i o teatralitate amar\. De fapt, la
pragul trecerii de la anul 1943 la anul 1944, soarta României era
deja pecetluit\. O eviden]\ seac\ a deciziilor luate de Marile
Puteri Aliate în privin]a ]\rii noastre arat\ c\ mai era foarte pu]in
de salvat din statul modern care ap\ruse sub Cuza în 1859, care
evoluase debil prin meandrele democra]iei [i se pr\bu[ise sub
regimuri dictatoriale în 1938. Nimeni nu mai st\tea s\ analizeze
51723 august 1944 în arhivele comuniste, Ed. Majadahonda, Bucure[ti,

2000, pp. 65-67.
ISTORIA
felul cum fusese tr\dat\ chiar de alia]ii ei aceast\ ]ar\ [i nici

n-ar fi convenit cuiva care conduce un r\zboi devastator [i care,
în pragul victoriei, are alte probleme mult mai importante –
statutul de putere mondial\ dominant\, din partea SUA,
disperarea fa]\ de pierderea statutului de imperiu colonial, din
partea Marii Britanii, dorin]a de a-[i extinde ocupa]ia în Europa,
din partea URSS – s\ recunoasc\ sentimental c\ România nu
avusese de ales nici în 1940, nici în 1941. În vreme ce Maniu
f\cea complicate mi[c\ri de culise, lucra la detalii [i nuan]e,
Mihai Antonescu se încurca în inutile negocieri externe,
T\t\rescu [i Carol II ofereau recunoa[terea apartenen]ei
Basarabiei [i nordului Bucovinei la URSS, Alia]ii luau hot\rîri
decisive pentru noi:
1. La Conferin]a mini[trilor afacerilor externe ai URSS,
SUA [i Marii Britanii din 19-30 octombrie 1943 de la
Moscova a fost subliniat\ ideea c\ nu trebuie s\ se a[tepte
mare lucru de la grupul Maniu în plan politic [i c\ rela]iile cu
grupurile opozi]ioniste trebuie s\ urm\reasc\ doar u[urarea
înaint\rii trupelor sovietice, prin îndemnul de a sabota
propriul efort de r\zboi al României518. Atît gruparea Maniu,
cît [i comuni[tii lui Bodn\ra[ vor trece la îndeplinirea acestei
cerin]e, vor stabili contacte în interiorul Armatei române, unii
la nivel superior, ceilal]i la nivel inferior, [i vor realiza ac]iuni
de sabotaj, unele f\cute chiar cu [tiin]a Marelui Stat-Major.
Este locul unde a fost tr\dat Ion Antonescu cel mai eficace.
2. Tot la Conferin]a de la Moscova „Guvernele Statelor
Unite, Marii Britanii [i Uniunii Sovietice au c\zut de acord s\
se informeze imediat [i reciproc în cazul oric\rei încerc\ri
sau propuneri de pace ce ar primi-o din partea guvernului,
grupurilor independente sau ale unor personalit\]i ale unei
]\ri cu care una din p\r]i se afl\ în r\zboi“. A[adar, toat\
zbaterea lui Maniu sau a lui Mihai Antonescu de a negocia
secret numai cu occidentalii a fost ridicol\ [i inutil\ pentru ei,
518
Leonida Loghin, Mari Conferin]e Interna]ionale (1939-1945), Ed. Politic\,
Bucure[ti, 1989, p. 336.
STOENESCU
util\ doar pentru sovietici de a cunoa[te mai bine, prin

intermediul anglo-americanilor, cît de mult îi ur\sc Maniu,
Antone[tii [i to]i ceilal]i democra]i [i pe cine trebuie s\ elimine
imediat ce instaleaz\ ocupa]ia militar\ în România.
3. La Conferin]a de la Teheran din 28 noiembrie-1 de-
cembrie 1943 s-a hot\rît „renun]area la o debarcare a
Alia]ilor în Balcani [i îndreptarea efortului lor militar în
Europa de Vest, spre realizarea opera]iei «Overlord»; s-a
constatat o accentuare a dezinteresului Marii Britanii fa]\ de
România, Londra renun]înd definitiv de a mai avea ini]iativ\
în aceast\ ]ar\“519. Iat\ de ce ne reprim\m cu greu gustul
amar atunci cînd analiz\m toate eforturile f\cute de Maniu [i
Ion Antonescu pentru a cere o debarcare anglo-american\ în
România [i credin]a, prelungit\ tragic [i fic]ionar pîn\ prin
anii ’60, c\ „vin americanii“.
4. În preg\tirea actului tic\los de la Moscova, din
octombrie 1944, cînd a decis soarta României pe o bucat\ de
[erve]el, Winston Churchill va negocia înc\ de la începutul
anului 1944 controlul URSS asupra României în schimbul
controlului Marii Britanii asupra Greciei520, act care a
condamnat la pieire întreaga opozi]ie democratic\ român\.
5. Pentru a completa actele de tr\dare a României [i
pentru a fi siguri c\ nu se ofer\ liderilor politici români nici o
[ans\, Alia]ii au pus în aplicare Opera]iunea Bodyguard „de
inducere în eroare a comandamentului german prin indiscre]ii
voite în pres\ asupra convorbirilor de la Cairo, astfel încît
acesta, crezînd c\ debarcarea s-ar produce în Balcani, s\
concentreze trupe [i mijloace importante de lupt\ în zona
bazinului mediteranean, reducîndu-[i efectivele din Fran]a,
unde urma s\ aib\ loc debarcarea“521. Bineîn]eles, în timp ce
519 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. 1, Ed. Militar\,
Bucure[ti, 1989, p. 575.

520 Ibidem.
521 Ibidem.
ISTORIA
germanii aduceau trupe în România, Alia]ii le cereau cu

insisten]\ lui Maniu [i lui Antonescu s\ se ridice cu armele
împotriva lor, repro[îndu-le mereu cu fals\ nemul]umire c\ n-o
fac, c\ au pierdut ocazia, c\ r\spunderea pentru soarta ]\rii o
vor purta ei etc. Cine cite[te însemn\rile lui Carol II poate
acum s\ în]eleag\ de ce fostul suveran afla din presa
mexican\ toate detaliile negocierilor duse la Cairo de Maniu,
de ce se mira [i de ce nu în]elegea cum pot fi liderii Opozi]iei
atît de indiscre]i. În realitate, erau vîndu]i en gros.
Observa]ia atent\ asupra literaturii istoriografice care
se ocup\ de momentul 23 august 1944, observa]ie distan]at\ de
fire[tile înclina]ii politice, precum [i studiul comparat al infor-
ma]iilor venite din surse str\ine credibile, arat\ c\, în realitate,
for]ele politice din România au avut un rol minor, cu totul
secundar în lovitura de stat din acea zi. Mi[c\rile lor umplu
zeci de volume [i mormane de documente ale unei agita]ii
sterile, colocviale, pe alocuri fanteziste, bune doar pentru a
glorifica inten]iile cele mai nobile [i patriotice. Felul în care
este tratat\ [i ast\zi România dovede[te c\ toate aceste
eforturi constituie doar un inventar al unei arhive de care
occidentalii [i ru[ii, în egal\ m\sur\, vor s\ uite.
Regele Mihai [i regina-mam\
Teza principal\, sus]inut\ de toat\ literatura istoriogra-

fic\, este c\ regele Mihai I era prea tîn\r [i prea lipsit de
experien]\ pentru a putea juca un rol în perioada regimului
antonescian. El se afla într-o situa]ie imposibil\, urcat pe Tron
în condi]ii neconstitu]ionale [i nevoit s\ suporte a[ezarea lui
Ion Antonescu în postura de Conduc\tor al statului, astfel
încît întreaga autoritate regal\ s\ fie anulat\. În ciuda vîrstei,
Regele Mihai I era con[tient c\ situa]ia sa anormal\ era
consecin]a erorilor tat\lui s\u, realit\]ii domina]iei germane
asupra ]\rii [i a permanentului pericol pe care îl reprezenta
STOENESCU
Uniunea Sovietic\. Suveranul nu se putea sustrage nici

aprob\rii felului în care a rezolvat Ion Antonescu conflictul
s\u pentru Putere cu legionarii lui Horia Sima, nici faptului
c\ trupele române au eliberat teritoriile române[ti din Est.
Cele dou\ plebiscite organizate de Antonescu în condi]ii de
relativ\ libertate, dar sub puternica influen]\ a evenimentelor,
nu puteau fi ignorate de tîn\rul rege. Mihai I a aflat de la
Radio BBC c\ România s-a asociat Germaniei pentru atacarea
Uniunii Sovietice – de fapt, a liniei de frontier\ stabilite ilegal
prin Pactul Ribbentrop-Molotov – [i de la Radio Bucure[ti care
erau ordinele date de Ion Antonescu. Mai trebuie ar\tat c\
regele Mihai I a fost întotdeauna convins de patriotismul lui
Antonescu [i de calit\]ile lui militare, astfel c\, pîn\ în
ultima clip\ a zilei de 23 august 1944, i-a acordat generalului
[i mai apoi mare[alului un credit important de încredere. Pe
de alt\ parte, tîn\rul suveran era profunt ata[at sistemului
democratic [i adept onest al monarhiei constitu]ionale, dup\
care tînjea de mul]i ani, împreun\ cu întreaga na]iune. În
primele opt luni ale anului 1944 el a oscilat între ini]iative
riscante, ca cea de a trece pe teritoriul ocupat de sovietici, de
unde s\ împuterniceasc\ un guvern proaliat, [i dorin]a de a
abandona Tronul [i de a se refugia în Occident. Ac]iunea sa
din ziua de 23 august a fost determinat\, cum vom de-
monstra mai jos, de un fapt atît de periculos, încît l-a obligat
practic s\ ias\ din expectativ\ [i s\-[i asume r\spunderea
suveran\ pentru lovitura de stat.
Vom sublinia deocamdat\ c\ a existat un factor foarte
important, poate chiar determinant, care a influen]at atitu-
dinile regelui în toat\ acea perioad\, factor neglijat de isto-
riografie, dar care în plan personal a contat foarte mult: rela]ia
sufleteasc\, extrem de apropiat\ a regelui cu regina-mam\
Elena, pe care o reg\sea dup\ mul]i ani de ostracizare [i a
c\rei experien]\ de via]\ a contat foarte mult. În toate
interviurile [i cu fiecare ocazie public\ în care a fost soli-
citat s\ vorbeasc\ despre rela]ia cu mama sa, regele Mihai I
va sublinia influen]a hot\rîtoare pe care o avea aceasta
ISTORIA
asupra lui. Pentru orice analiz\ asupra ac]iunilor regelui

Mihai I va trebui s\ lu\m în calcul opinia mamei sale [i rolul
preponderent pe care l-a avut aceasta asupra opiniilor
tîn\rului suveran. Noi vom ar\ta c\, la un moment dat, în
istoria zbuciumat\ a Monarhiei române regina-mam\ Elena
a jucat un rol decisiv.
Cinci erori ale mare[alului

Ion Antonescu
Personalitatea mare[alului Ion Antonescu va r\m`ne

subiect de controvers\ pentru totdeauna. Niciodat\ un istoric
nu va reu[i s\ afirme cu certitudinea probelor c\ a descoperit
adev\ratul chip al acestui om bîntuit de himera binelui pentru
]ara sa. Ceea ce nu i se va putea contesta va fi patriotismul,
dorin]a personal\ dus\ pîn\ la sacrificiu de a-[i salva ]ara
dintr-o catastrof\ la a c\rei desf\[urare asistase neputincios
între 1920 [i 1940. Dar [i Adolf Hitler a fost patriot [i mai
mult ca sigur a vrut binele ]\rii lui. În rest, totul poate fi pus
în discu]ie. Probabil c\ într-o zi umanitatea se va apleca mai
atent asupra unei categorii literare minore – uchronia, arta lui
„ce ar fi fost dac\...“ – plictisit\ sau mai degrab\ îngrozit\ de
istoria sa real\. Numai în aceast\ istorie virtual\ mare[alul
Ion Antonescu î[i va g\si lini[tea, dincolo de mormîntul s\u
f\r\ nume. Altfel, în lumea documentelor [i a istoriei scrise,
el nu se poate desprinde de imaginea [i statutul s\u juridic de
criminal de r\zboi.
Dup\ o versiune care circula în [oapt\, unul din p\rin]ii
lui Ion Antonescu, mama, era de origin\ albanez\. Al]ii afir-
mau mai tîrziu c\ ar fi fost aromân, ca [i Mihai Antonescu,
fa]\ de care avea un grad de rudenie îndep\rtat. Se specula,
bineîn]eles, [i culoarea ro[ie a p\rului s\u, neobi[nuit\ la
români. În momentul desemn\rii lui Ion Antonescu ca prim-mi-
nistru [i dup\ ce acesta îl va îndep\rta pe regele Carol II,
STOENESCU
prim-consilierul [i îns\rcinat cu afaceri a.i. al Lega]iei

Germaniei la Bucure[ti, Gerhard Stelzer, avea s\-[i noteze
în jurnalul personal: „Cu el a ajuns în fruntea statului un
român neromân, absolut incoruptibil, p\truns de o
înfl\c\rat\ iubire pentru ]ara sa“522. Cu acest subiect,
Antonescu intra [i el în lumea can-can-ului etnic, n\scut
ilogic dup\ întemeierea României Mari, al\turi de Nicolae
Iorga (Arghiropol), I.G. Duca (Ducas), Corneliu Codreanu
(Zelinski), apoi Ion Mihalache, Nichifor Crainic sau bancherul
Gheorghe Angelescu „descoperi]i“ ca bulgari, Nae Ionescu sau
istoricul Petre P. Panaitescu, declara]i ]igani etc. Ironia si-
tua]iei face c\, dac\ ne lu\m dup\ o astfel de tez\, na]io-
nalismul românesc, atît de invocat [i acuzat, n-a prea fost f\cut
de români! Degeaba afirma istoricul Constantin C. Giurescu
în prelegerile sale academice c\ „ras\ pur\ nu exist\ decît în
teorie, iar cercet\rile [tiin]ifice arat\ c\ adaosul de sînge str\in
nu numai c\ nu e un cusur, ci, dimpotriv\, un avantaj“523. La
mai bine de o jum\tate de secol dup\ aceast\ afirma]ie, doi
savan]i medici francezi demonstrau, tot pe baze [tiin]ifice
riguroase, c\, dac\ omul ar fi r\mas în stadiul de ras\ pur\,
n-ar fi supravie]uit, din cauza bolilor la care nu avea imunitate.
Nimeni nu i-a putut contrazice pîn\ acum. Cu toate acestea,
de[i „nebunia“ xenofob\ a dezastrelor României, care vin
mereu de la str\ini, continu\ [i ast\zi, vrem s\ subliniem c\ în
istoria României a existat un moment cînd mare[alul Ion
Antonescu a fost acuzat c\ este evreu [i francmason.
Nu am insistat întîmpl\tor pe acest subiect patologic,
pentru c\ tocmai în atmosfera acestei patologii a condus Ion
Antonescu România, pe cel\lat versant al patologiei
comuniste. „Nebunia“ erorilor lui nu poate fi în]eleas\ decît în
contextul „nebuniei“ pe care o tr\ia lumea atunci. Ea a costat
16 milioane de suflete în al doilea r\zboi mondial, din care
522 Rolf Pusch, Gerhard Stelzer, Diplomati germani la Bucure[ti, Ed. All,
Bucure[ti, 2001, p. 127.

ISTORIA
6 evreie[ti, [i apoi înc\ aproximativ 30 de milioane sub

comunism. Dar pentru c\ în acest holocaust uman a murit
executat ca un criminal de r\zboi [i mare[alul Ion Antonescu,
[i pentru c\ era român, drama lui ne intereseaz\ în primul
rînd. Procesul s\u a fost o mascarad\. Exploatarea politic\ a
numelui s\u, la peste cinci decenii de la dispari]ie, este o alta.
Deoarece a ajuns s\ fie judecat doar pentru ceea ce s-a întîmplat
unor evrei în timpul conducerii de c\tre el a României, ana-
liza lucid\ asupra performan]ei sale politice [i militare r\mîne
izolat\, pasiunea luînd locul deta[\rii temporale. În fond,
atunci cînd îl judeci pe Antonescu numai în raport cu evreii,
iar pozi]iile sunt diametral opuse, taberele se împart
ireconciliabil în antisemi]i [i antiromâni. Pozi]iile echilibrate,
ca acelea ale [ef rabinului Alexandru {afran, sunt ignorate ca
„necombative“. Totu[i, Alexandru {afran este singurul în
m\sur\ s\-l judece corect pe mare[al, ca martor ocular [i
coautor al salv\rii celei mai mari comunit\]i evreie[ti din
Europa. În mod paradoxal, abia cînd via]a [i opera umanitar\
ale rabinului {afran vor fi cunoscute în detaliu, va fi [i Ion
Antonescu în]eles mai bine.
Prima eroare: regimul aplicat evreilor. Între Alexandru
{afran, Ion Antonescu [i Willi Filderman a existat o în]e-
legere pentru salvarea evreilor din România [i a transferului
celor imigra]i din Europa spre Palestina. În particular, Ion
Antonescu era interesat [i de emigrarea unor evrei români,
pentru a rezolva astfel vechea „chestiune evreiesc\“.
Proiectul tranzitului evreilor prin România era mai vechi [i
ne-a fost dezv\luit de arhivele militare, în care se g\sesc
rapoartele informative ale unor ofi]eri infiltra]i, înc\ din
1929, în lojile masonice de la noi. Antonescu era adeptul
degaj\rii spa]iului românesc de evrei prin emigrarea acestora
în Palestina, dar s-a lovit de rezisten]a Angliei. Ast\zi este
cunoscut c\, în primul rînd, Anglia [i, în al doilea rînd,
Statele Unite au împiedicat scoaterea evreilor din Europa,
l\sîndu-i la discre]ia lui Hitler. Pus în fa]a unei situa]ii limit\,
cu 400 000 de evrei bloca]i în ]ar\ [i cu jum\tate dintre ei
STOENESCU
avînd cet\]enia ridicat\ prin legile rasiale emise de guvernul

Goga-Cuza, Ion Antonescu a luat o serie de m\suri „ciudate“.
{i-a asumat responsabilitatea pentru soarta evreilor în fa]a
Germaniei, i-a izolat în interiorul societ\]ii, ca membri ai
unui cult religios, [i i-a pus s\ munceasc\ în folosul statului în
schimbul neînrol\rii tinerilor în Armat\. Totodat\, a stabilit,
împreun\ cu Alexandru {afran [i Willi Filderman, ca orga-
niza]iile evreie[ti p\mîntene [i evreii foarte boga]i s\ finan]eze
r\zboiul României pentru recuperarea Basarabiei [i nordului
Bucovinei de la URSS. Ministerul de Finan]e, ca [i Ministerul
Ap\r\rii Na]ionale, au în arhivele lor documente incontes-
tabile care demonstreaz\ c\ Federa]ia Comunit\]ilor Evreie[ti
din România a suportat din banii s\i un sfert din efortul de
r\zboi al României împotriva URSS. Pentru acest fapt, în ziua
de 30 august 1944, cînd trupele sovietice au intrat în Bucure[ti,
echipa special\ a NKVD, care avea misiunea s\-i aresteze pe
principalii criminali de r\zboi, s-a dus acas\ la [ef rabinul
Alexandru {afran pentru a-l ridica.
Se folose[te foarte des argumentul c\ unele m\suri luate
de Antonescu în favoarea evreilor au venit pe fondul schim-
b\rii situa]iei generale a r\zboiului. Nu este o argumenta]ie
corect\. Mare[alul a urm\rit planul s\u de îndep\rtare a
evreilor comuni[ti din spa]iul românesc – f\r\ s\ poat\ con-
trola statutul politic real al acestora – [i m\surile lui contra-
dictorii pe acest subiect pot fi urm\rite pas cu pas, înc\ de la
început. El f\cea îns\ o distinc]ie clar\ între evreii p\mînteni
[i evreii din Basarabia [i Bucovina, pe care îi considera, in
corpore, comuni[ti sau comuniza]i într-o m\sur\ care îi f\cea
irecuperabili. A[adar, tot ceea ce s-a întîmplat în cele dou\
provincii a fost f\cut sub acoperirea criteriului politic.
Criteriul politic îns\ nu poate explica tot ce s-a întîmplat
acolo. Dincoace de Prut, Antonescu a colaborat din plin cu
sioni[tii. A[a se explic\ de ce, spre sfîr[itul regimului s\u,
lîng\ Bucure[ti se organizau tabere de preg\tire a coloni[tilor
evrei pentru Palestina, inclusiv preg\tire militar\, [i de ce
ISTORIA
Antonescu nu a fost niciodat\ atacat violent de [ef rabinul

Alexandru {afran sau de doctorul Filderman.
Conform coresponden]ei dintre Filderman [i mare[al –
care s-a p\strat în arhiva M.Ap.N – pîn\ în octombrie 1941
liderul evreu accepta diferen]ierile pe criterii politice aplicate
evreilor, ca principiu, de Ion Antonescu [i Mihai Antonescu în
Basarabia [i Bucovina. A[a cum am ar\tat în cartea mea
Armata, mare[alul [i evreii, pe baz\ de documente, Filderman
considera c\ evreii implica]i în agresiuni militare împotriva
Armatei române, care au ocupat func]ii în aparatul comunist
de ocupa]ie în Basarabia [i nordul Bucovinei, care au dus
activit\]i de spionaj împotriva României „trebuie s\-[i ia
pedeapsa“. Tot el îns\ credea c\ num\rul acestora este foarte
mic [i c\ marea lor majoritate a fugit odat\ cu retragerea
sovieticilor. Declararea de c\tre Ion Antonescu a tuturor
evreilor drept comuni[ti a reprezentat un abuz care a permis
ca, sub acoperirea criteriului politic, mii de evrei nevinova]i
s\-[i piard\ via]a. În octombrie 1941 a fost semnalat primul
caz de asasinare a evreilor deporta]i – un grup de 1 500 de
deporta]i din Chi[in\u, din care aproximativ 500 au fost
omorî]i – la care Antonescu nu a avut o replic\ administrativ\
imediat\. Abia dup\ proteste insistente, transmise [i prin
regina-mam\ Elena, mare[alul a ordonat o anchet\ a magistra-
turii militare. Raportul magistra]ilor români este un document
cutremur\tor pentru posteritate, atît prin recunoa[terea
masacrului respectiv, dar, mai ales, prin zecile de pagini de
probe ale dezordinii care bîntuia trupele române, ale corup]iei
unor func]ionari români, precum [i ale prostiei care înso]ea
mereu m\surile de ordine.
Pentru c\ subiectul continu\ s\ inflameze lumea politic\
de ast\zi [i este preluat [i vehiculat de tot felul de neaveni]i
români sau evrei, este bine s\ apel\m la documente
inatacabile. Titlul documentului este: Raportul de anchet\ al
Comisiunei instituite conform ordinului domnului mare[al
Ion Antonescu, Conduc\torul statului, pentru cercetarea
neregulelor de la Ghetto-ul din Chi[in\u. Comisia de anchet\,
STOENESCU
instituit\ prin Ordinul nr. 217 din 4 decembrie 1941, era

compus\ din gen. de div. Constantin Niculescu, Comandantul
militar al Capitalei – pre[edinte al Comisiei, gen. magistrat
{tefan Stroe, Inspectorul Justi]iei Militare, Lauren]iu
Preo]escu, pre[edintele Cur]ii de Apel Chi[in\u, Traian
Niculescu, procurorul general al Cur]ii de Apel Chi[in\u,
Lt. Col. Alexandru M\dîrjac, procuror instructor la Curtea
Mar]ial\ a Capitalei [i inspector general P\unescu, de la
Banca Na]ional\. A[adar, o echip\ mai presus de orice
b\nuial\, format\ din magistra]i români. La 11 decembrie
1941, Comisia îi înainta mare[alului Ion Antonescu un prim
raport (45 de pagini) [i un al doilea (9 pagini), care se intitula
Raport special [i avea caracter confiden]ial524. Primul raport
se ocupa pe larg de modul în care a fost organizat ghetoul din
Chi[in\u [i de abuzurile f\cute de militarii [i civilii români [i
germani împotriva popula]iei evreie[ti, de regul\ acte de jaf
[i corup]ie. De la jum\tatea lunii iulie, în ora[ s-a stabilit un
modus vivendi care transforma a[a-zisul ghetou într-un fel de
cartier evreiesc din care puteau ie[i [i unde r\m\seser\ peste
100 de familii române[ti, sediile unor institu]ii administrative
ale statului, precum [i fabrici la care veneau zilnic angaja]ii
pentru a lucra. Comandamentul român a organizat în ghetou
o brut\rie, un spital [i o farmacie pentru evrei. Practic,
ghetoul din Chi[in\u nu poate fi comparat cu ghetourile din
Polonia. Evreii din acel cartier evreiesc ad-hoc al Chi[in\ului
s-au organizat singuri: „Conglomeratul evreesc din ghettou
avea [i el un organism propriu de conducere sub forma unui
comitet compus din 20 de persoane, sub pre[edin]ia lui
Guttmann Landau. Comitetul lucra direct cu Comandamentul
Militar al Chi[in\ului, unde-[i expunea dolean]ele; de
asemenea, dirija executarea dispozi]iilor ordonate, cu privire
la scoaterea evreilor pentru munca ob[teasc\ [i a celor care
524 Ambele rapoarte în facsimil autentificat în posesia autorului, dup\

originalele aflate în Arhivele de Stat ale Republicii Moldova. În continuare
R1= Raport 1 [i R2 = Raport special.
ISTORIA
urmau s\ fie evacua]i [i, în fine, exercita opera de ajutorare

a s\racilor [i de asisten]a bolnavilor [i neputincio[ilor“
(R1, p. 15). Sistemul de cooperare între autorit\]ile române
[i conducerea evreilor era simplu: Comandamentul f\cea o
cerere, care, de fapt, avea statutul unui ordin, în care se spe-
cifica num\rul de evrei necesari pentru o anumit\ munc\ –
degajarea ruinelor din ora[, s\parea de [an]uri, lucru la ferme
agricole etc. – iar conducerea evreilor întocmea o list\ cu
nume [i forma coloana de munc\. Problema acestui sistem de
cooperare este c\ o serie întreag\ de cereri a apar]inut
trupelor germane sau unit\]ilor auxiliare germane, care
desemnau drept conduc\tori [i supraveghetori ai coloanei de
munc\ ofi]eri [i subofi]eri germani. În cîteva cazuri,
semnalate de rapoartele Comisiei, evreii au fost executa]i de
germani la locul de munc\ sau pe drum. Ancheta, care nu a
tratat cu menajamente nici o oficialitate românesc\, nu a
descoperit nici un caz în care deta[amentele de munc\ ale
evreilor s\ fi fost exterminate de români. Asupra diferen]ei
de tratament, raportul men]ioneaz\ protestul Comanda-
mentului german, v\zînd c\ autorit\]ile române le distribuie
evreilor hran\: „De ce le mai da]i pîine [i ceai? Noi îi
împu[c\m“ (R1, p. 16). Un alt caz tipic de asasinate petrecute
în Basarabia a fost acela al „prizonierilor“ evrei. Era vorba de
un num\r foarte mare de evrei, aproximativ 13 000, care
încercaser\ s\ se retrag\ odat\ cu trupele sovietice [i fuseser\
captura]i de trupele române sau germane. Statutul acestor
evrei este foarte controversat, ei fiind considera]i drept
colabora]ioni[ti, aderen]i [i adep]i ai comunismului care, prin
fuga împreun\ cu sovieticii, î[i dezv\luiau apartenen]a.
Conform legilor interna]ionale ale r\zboiului ei trebuiau
ancheta]i, judeca]i de tribunale militare de urgen]\ [i, dup\
caz, dac\ erau dovedi]i drept agresori din 1940 sau partizani,
executa]i. Lucrul \sta nu s-a f\cut. În schimb, aducerea lor de
c\tre subunit\]i germane înapoi, la Chi[in\u, le-a permis
germanilor s\ omoare pe drum aproximativ 1 800 de evrei.
Amestecarea evreilor comuni[ti cu evreii r\ma[i în Chi[in\u
STOENESCU
a fost o grav\ eroare, comuni[tii apucîndu-se de propagand\

în favoarea URSS [i încercînd s\ mobilizeze întreaga
comunitate la rezisten]\ sau revolt\ împotriva autorit\]ii
române[ti. Au fost înregistrate îndemnuri de genul: „Românii
beau anul acesta cu linguri]a din sîngele nostru. La anul vom
bea noi cu polonicul din sîngele românilor“525. Notele infor-
mative ale contraspionajului românesc au contribuit la
înt\rirea convingerii mare[alului c\ evreii sunt, fundamental,
comuni[ti, dac\ nici m\car într-o situa]ie atît de grav\ pentru
ei nu se disociaz\ de inamicul sovietic. Prin Legea nr. 2506
din 4 septembrie 1941, Basarabia a devenit Guvern\mînt, „cu
controlul singur al Conduc\torului statului“. Aceast\ decizie
grav\ a lui Antonescu, pe care o vom analiza mai jos, permite
ast\zi ca toate abuzurile [i crimele s\vîr[ite pe teritoriul
Basarabiei, mai ales de c\tre germani, s\ fie trecute în
responsabilitatea lui Ion Antonescu. Situa]ia s-a agravat
începînd cu 12 septembrie 1941, cînd Ion Antonescu a dat
ordinul de deportare a evreilor din Basarabia, cu unele
excep]ii – evrei c\s\tori]i cu români, cre[tina]i, decora]i în
primul r\zboi – dar nimeni nu a stat s\ fac\ selec]ia cerut\,
astfel c\ au fost trecu]i peste Nistru to]i evreii din Basarabia.
Comisia de anchet\ a magistraturii militare române a stabilit
f\r\ putin]\ de dubiu c\ autoritatea statutului a fost în
permanen]\ înc\lcat\, prin abuz sau prin necunoa[tere a
ordinelor exprese date de Ion Antonescu. Practic, controlul
legal asupra situa]iei din Basarabia fusese pierdut.
Comandan]ii militari din spatele frontului [i func]ionarii locali
luau ini]iative proprii sau pur [i simplu erau dep\[i]i de
evenimente. Concluzia asupra soartei evreilor era urm\toarea:
„Într-adev\r, toate episoadele prin care au trecut evreii, de la
instalarea lor în ghettou, via]a în ghettou, procedura
evacu\rii, parcursul traseelor de c\tre coloane [i trecerea
peste Nistru, au fost înso]ite de variate abateri de la c\ile
525 Arh. M.Ap.N., fond Guvern\mîntul Basarabiei, dosar nr. 29, f. 268-269.
ISTORIA
legale, iar autorii s-au recrutat din toate straturile sociale [i

profesionale aflate pe teritoriul Basarabiei: ofi]eri [i solda]i
români, elemente din armata german\, func]ionari publici,
particulari, oameni f\r\ c\p\tîiu [i de periferie, c\ru]a[i etc.“
(R1, p. 37).
Comisia a stabilit c\ au fost trecu]i peste Nistru 101 405
evrei. Statul-Major General d\ o cifr\ aproximativ\ de 106 000
de evrei, iar Banca Na]ional\ una de aproximativ 126 000 de
evrei. Aceste cifre, chiar cu diferen]ele dintre ele, sunt
importante pentru a demonstra, în primul rînd, c\ n-au fost
omorî]i o sut\, dou\ sute sau trei sute de mii de evrei în
Basarabia, a[a cum afirm\ unii istorici evrei extremi[ti. Împo-
triva acestei teze de propagand\ antiromâneasc\ se ridic\ mate-
matica. Recens\mîntul f\cut în Basarabia de sovietici dup\
ocuparea ei în 1940, ar\ta un num\r de aproximativ 230 000
de evrei. {tim c\ URSS a deportat din Basarabia peste 100 000
de evrei [i dac\ îi mai adun\m pe cei 101 000 sau 126 000 de
evrei deporta]i, pe baz\ de acte oficiale, cu date personale [i
semn\turi, este evident c\ matematica nu poate admite decît
dispari]ia a cîteva zeci de mii de evrei sub regimul românesc.
Logica, alt „argument“ precis [i care nu poate fi influen]at nici
de politic\, nici de propagand\, arat\ c\ cei peste 100 000 de
evrei deporta]i de Uniunea Sovietic\ au fost selec]iona]i pe
criterii politice – erau boga]i, proromâni, urau comunismul. În
acest caz, pe ce criterii politice au fost l\sa]i de sovietici 101 000
sau 126 000 de evrei în Basarabia? Logica elementar\ r\spunde
c\ trebuie s\ fi fost cel pu]in aderen]i ai comunismului,
altfel îi urmau pe ceilal]i în Siberia. A[a a gîndit [i Ion
Antonescu. De altfel, raportul Comisiei arat\ c\ între num\-
rul evreilor interna]i [i cel al evreilor deporta]i „este dife-
ren]\ de circa 25 000 evrei, care au murit de moarte natural\,
au evadat sau au fost împu[ca]i dup\ metodele pe care le
vom ar\ta mai jos“ (R2, p. 2).
Într-adev\r, Raportul special con]ine o eviden]\ a asasi-
natelor împotriva evreilor, marea majoritate f\cute de ger-
mani, dar [i cu analiza unui caz de asasinat f\cut de români.
STOENESCU
A[a cum ar\tam, el este singurul caz care poate fi demonstrat

cu probe, toate celelalte crime f\cute de români în Basarabia,
invocate de propaganda comunist\ de ieri [i de azi, fiind
specula]ii sau expresii ale unei atitudini de rea-voin]\. Acest caz
se sprijin\ pe declara]ia dat\ în fa]a Comisiei de c\tre
locotenentul Augustin Ro[ca din Legiunea de Jandarmi Roman,
care a precizat c\ a primit de la superiorul s\u un „consemn
special“ pentru opera]iunea de deportare a evreilor pe traseul
Secureni-Cos\u]i. Conform acestui „consemn special“, „evreii
care nu se vor putea ]ine de convoaie, fie din neputin]\, fie din
boal\, s\ fie executa]i. În acest scop, i-a ordonat s\ trimit\, cu
dou\ zile înainte de plecarea fiec\rui convoi, cîte un reangajat
pe traseu, care cu ajutorul posturilor de jandarmi din localit\]ile
pe unde urmau s\ treac\ evrei s\ fac\ din 10 în 10 kilometri cîte
o groap\ pentru circa 100 persoane, unde vor fi aduna]i acei
r\ma[i de coloane, împu[ca]i [i înhuma]i“ (R2, p. 7). Conform
Raportului special al Comisiei magistraturii române instituite de
mare[alul Antonescu, locotenentul Ro[ca „a executat întocmai
dispozi]iunile date, care au avut drept rezultat împu[carea a
circa 500 evrei“ (R2, p.7).
Evreii executa]i de locotenentul Ro[ca f\ceau parte dintr-un
convoi de aproximativ 1 500 de evrei deporta]i din Chi[in\u.
Informa]ia despre asasinatul petrecut pe drum s-a întors în
ghetou, la liderii comunit\]ii locale. Cu ajutorul autorit\]ilor
militare române, comunitatea evreiasc\ din Chi[in\u a putut
trimite la Bucure[ti doi tineri evrei deghiza]i în uniforme
militare române[ti [i astfel cazul a ajuns la cuno[tin]a lui
Filderman [i a lui Alexandru {afran. Ambii au trimis mesaje
disperate la Ion Antonescu [i, ca urmare a acestui demers,
înt\rit de interven]ia reginei-mam\, Antonescu a înfiin]at
Comisia din 11 decembrie 1941, ale c\rei rapoarte au fost
prezentate de noi aici. Problema abuzurilor [i crimelor
împotriva evreilor din Basarabia, cu toat\ extinderea sa limitat\
în compara]ie cu alte locuri din Europa unde au murit cu
milioanele, comport\ dou\ aspecte importante. În primul rînd,
este faptul c\ atît existen]a Comisiei, cît [i rapoartele sale
ISTORIA
demonstreaz\ c\ faptele s-au produs f\r\ [tiin]a lui

Antonescu, dar aducînd la lumin\ faptul c\ nu avea control
asupra comportamentului militarilor, func]ionarilor [i civililor
pe care îi conducea, ca [ef al statului. În al doilea rînd, este
concluzia c\ deciziile sale, în primul rînd cele de deportare
a evreilor [i de transformare a Basarabiei [i Bucovinei în guver-
n\minte, au reprezentat baza legal\ abuziv\ de la care au
pornit toate celelalte abuzuri. Aceasta este [i concluzia
primului raport al comisiei de anchet\: „situa]ia evreilor supu[i
restric]iilor impuse de imperative superioare, excit\ în bun\
m\sur\ înclinarea spre abuz“ [i „de asemenea, sentimentul
unanim, c\ ei erau deja sco[i de sub ocrotirea legilor, f\cea ca
orice p\rticic\ de autoritate s\-[i amplifice puterea [i s\ încu-
rajeze samavolnicia“. Justi]ia militar\ român\ îi ar\ta de fapt
lui Ion Antonescu exact acele consecin]e nefaste de jos, de la
nivelul individului, ale deciziilor sale politice.
În ambele cazuri, [i în situa]ia c\ nu a [tiut ce se

întîmpl\ în Basarabia [i în situa]ia c\ ordinele sale au fost
interpretate abuziv de subordona]i, responsabilitatea lui
Ion Antonescu, în calitate de Conduc\tor al statului,
r\mîne intact\, chiar dac\ el nu a dat niciodat\ un ordin
direct de omorîre a evreilor.
Ecouri ale evenimentului au existat. În [edin]a Consiliului

de Mini[tri din 4 decembrie 1941 el avea s\ declare: „A fost
cea mai mare decep]ie, pot s\ spun, din cariera mea, ca sub
regimul meu s\ se petreac\ ceea ce s-a petrecut, [i ca regimul
meu s\ fie p\tat de c\tre nemernici, ca [i celelalte regimuri.
Cu atît mai dureroas\ este chestiunea, cu cît sunt
amesteca]i foarte mul]i militari“526. Data de 4 decembrie ne
arat\ c\ Ion Antonescu a fost informat, atît de Filderman,
cît [i de Eugen Cristescu, pe canalul serviciilor secrete, de
526 Problema evreiasc\, vol. 2, Stenogramele Consiliului de Mini[tri,

Ed. Hasefer, Bucure[ti, p. 348.
STOENESCU
ceea ce s-a întîmplat în Basarabia [i c\ în aceea[i zi a dat

ordinul de înfiin]are a Comisiei de anchet\. Înfuriat în fa]a evi-
den]elor con]inute în cele dou\ rapoarte din 11 decembrie –
cel mai tare l-a durut implicarea în jafuri a unui cavaler al
Ordinului „Mihai Viteazul“ – mare[alul va lua m\suri
drastice împotriva responsabililor, dar, probabil gîtuit de
disperare, îi va învinov\]i public tot pe evrei, într-o celebr\
scrisoare trimis\ drept r\spuns lui Filderman. Scrisoarea lui
Antonescu c\tre Filderman a fost mai mereu publicat\,
deoarece con]ine incrimin\ri la adresa evreilor, dar niciodat\
nu s-a ar\tat c\ aceast\ scrisoare era r\spunsul lui Ion
Antonescu la adev\rurile constatate de Comisia lui în
Basarabia [i abia în al doilea rînd un r\spuns la apelul
disperat al liderului evreu. „Înainte chiar de apari]ia trupelor
sovietice [în timpul invaziei din 1940, n.a], evreii ce-i ap\ra]i,
din Basarabia [i Bucovina, au scuipat ofi]erii no[tri, le-au
smuls epole]ii, le-au rupt uniformele [i cînd au putut au
omorît mi[ele[te solda]ii cu bîtele. Avem dovezi – îi scria Ion
Antonescu lui Filderman. Aceia[i tic\lo[i au întîmpinat
venirea trupelor sovietice cu flori [i au s\rb\torit-o cu exces
de bucurie. Avem fotografii doveditoare. Drept r\spuns la
m\rinimia cu care a]i fost primi]i în mijlocul nostru [i trata]i,
evreii D-voastr\, ajun[i comisari sovietici, împing trupele
sovietice din regiunea Odessei, printr-o teroare f\r\ seam\n,
m\rturisit\ de prizonierii ru[i, la un masacru inutil, numai
pentru a ne provoca nou\ pierderi“. Informa]iile furnizate de
mare[al corespundeau realit\]ii, dar faptele criminale
împotriva Armatei române fuseser\ înf\ptuite de o grupare
evreiasc\ paramilitar\ compus\ din comuni[ti, care nu
reprezenta decît maximum 10% din popula]ia evreiasc\ a
Basarabiei. Mai exista o situa]ie care justifica o atitudine dur\
din partea românilor la adresa evreilor basarabeni [i anume
comportamentul unei majorit\]i a acestora dup\ ocuparea
provinciei de c\tre trupele sovietice în 1940. Pîn\ [i NKVD-ul
se ar\ta sufocat de cele peste 50 000 de denun]uri f\cute de
evrei împotriva românilor basarabeni [i care au condus la
ISTORIA
arestarea, executarea sau deportarea în Siberia a zeci de mii

de români. În final, cînd administra]ia româneasc\ a f\cut
bilan]ul, s-a descoperit c\ sovieticii deportaser\ în lag\rele
din Siberia peste 300 000 de români basarabeni, iar la
descoperirea gropilor comune de la Chi[in\u, în care fuseser\
aruncate cîteva sute de cadavre de români tortura]i – secven]e
înregistrate [i pe film – starea de ostilitate [i chiar ura
împotriva evreilor nu a f\cut decît s\ contribuie la apari]ia
abuzurilor. A[adar, problema scrisorii lui Ion Antonescu c\tre
Filderman este c\ prin ea mare[alul justific\ abuzurile [i
crimele împotriva evreilor, în loc s\ le condamne, dup\ ce
autoritatea româneasc\ a fost restabilit\. Asta îl face vinovat
cel pu]in de complicitate în fa]a oric\rui tribunal. Crimele
care i se pot repro[a lui Antonescu sunt reduse la num\r, dar
trebuie subliniat c\, din punct de vedere juridic, chiar [i
moartea unui singur om este o crim\ pedepsit\ de orice lege,
sub oricare regim. Din cauza acestei situa]ii particulare, Ion
Antonescu r\mîne criminal de r\zboi, dar în România nu se
poate constata holocaustul. Din acelea[i motive, unii evrei îl
vor acuza mai departe ca pe-un dictator sîngeros, iar unii
români îl vor considera un erou pus într-o situa]ie limit\.
Iar moartea celor cîteva zeci de mii de evrei o vor considera
o consecin]\, poate chiar o r\splat\, pentru crimele f\cute de
evrei împotriva românilor, mîn\ în mîn\ cu agresorul
sovietic, în 1940.
Povestea cu ordinul de executare a 200 de evrei pentru
fiecare ofi]er român la Odessa, este o diversiune f\cut\ de
speculan]i, nu de istorici adev\ra]i, ordinul referindu-se la
comuni[ti. În aceea[i telegram\ incriminat\, evreii sunt men-
]iona]i numai ca ostatici. S-a p\strat ordinul prin care evreii
din Odessa erau repartiza]i în satele din Transnistria [i l\sa]i
acolo sub conducerea [efilor lor spirituali. Cazul masacrelor
de la Odessa este o „gogoa[\“ a propagandei sovietice, pe
care unii o mai înghit [i ast\zi.
Pentru pogromul de la Ia[i, organizat de serviciile secrete
germane, lucrurile s-au mai clarificat: Antonescu nu a avut
STOENESCU
nici o leg\tur\ cu organizarea lui [i, mai mult, exist\ probe c\

el este cel care l-a oprit. Nu a putut opri îns\ moartea tragic\
a peste 3 000 de evrei în „trenurile mor]ii“. Dar de acolo, de
la Ia[i, încep îns\ [i erorile lui fa]\ de români. Pentru c\,
orbi]i de obsesia contrapunerii lui Antonescu evreilor, prea
pu]ini v\d gre[elile lui fa]\ de ]ar\.
A doua eroare: cedarea suveranit\]ii ]\rii. Pogromul
de la Ia[i a fost posibil deoarece Ion Antonescu, în calitate de
Conduc\tor-dictator al statului, a hot\rît în mod unilateral s\
cedeze Germaniei o parte a suveranit\]ii României, instituind
în zona de dispozi]ie a Armatei 11 germane, cu coman-
damentul la Ia[i, o autoritate str\in\ pe p\mînt românesc.
Toate func]iile oficiale ale autorit\]ii române[ti din zona de
front ocupat\ de Armata 11 german\ au fost dublate cu
autorit\]i germane, care d\deau ordine celor române[ti.
Armatele de campanie române[ti, a 3-a [i a 4-a – a[a cum
arat\ istoricii militari români în tratatul asupra particip\rii
]\rii noastre în al doilea r\zboi mondial – au fost trecute în
subordinea Armatei 11 germane: „S-a constituit o grupare de
for]e – Grupul de armate «General Antonescu» – format\
din Armata 11 german\ [i armatele 3 [i 4 române. De[i pus\
sub comanda nominal\ a lui Ion Antonescu, respectiva
grupare ac]iona dup\ ordinele generalului Eugen von
Schobert, comandantul Armatei 11 germane“527. În temeiul
autorit\]ii conferite de Ion Antonescu trupelor germane din
Moldova, amiralul Canaris, [eful Abwehrului, sose[te în
data de 24 iunie 1941 la Ia[i f\r\ s\ cear\ permisiunea sau s\
informeze autorit\]ile române[ti, SSI-ul aflînd abia în ziua în
care s-a produs vizita. Conform anchetei desf\[urate dup\
pogrom, Canaris a controlat planul de ac]iuni pentru
asigurarea spatelui frontului [i a avizat m\surile împotriva
evreilor. La Ia[i se aflau concentrate atunci elementele
înaintate ale tuturor serviciilor secrete germane – Gestapo,
Bucure[ti, 1989, p. 365.
ISTORIA
Geheime Feld Polizei (Poli]ia de campanie), SD-ul (Poli]ia de

siguran]\), SS-ul, precum [i 16 000 de germani din orga-
niza]ia Todt. Ace[tia au preg\tit, cu sprijinul legionarilor
locali, declan[area pogromului, luînd autorit\]ile române prin
surprindere. O alt\ prob\ a erorii politice grave f\cute de Ion
Antonescu fa]\ de dreptul fundamental al suveranit\]ii este c\
în zona Ia[i se intra cu autoriza]ie vizat\ de autoritatea
german\, fapt atestat [i de Eugen Cristescu, [eful SSI, care,
pentru a-[i putea trimite oamenii în zona Ia[i spre a se informa
asupra evenimentului a trebuit s\ ia aprobare, autoriza]ie de
intrare de la germani528. Acesta este un fapt intolerabil, pe
care numai Uniunea Sovietic\ l-a mai aplicat Armatei sau
serviciilor secrete române. Avem îns\ de la Antonescu, spre
deosebire de Bodn\ra[, alte preten]ii. Ast\zi, pogromul de
la Ia[i este pus pe seama românilor, inclusiv pe seama lui
Antonescu, de[i acesta nu a avut nici un rol direct. Mult
timp istoricilor români le-a venit foarte greu s\ apere
adev\rul, pentru c\ ar fi trebuit s\ recunoasc\ faptul c\
Antonescu a cedat suveranitatea ]\rii pe o por]iune de
teritoriu, f\r\ s\ fie împuternicit de cineva pentru aceast\
decizie. Nici nu avea cine, expresie a regimului dictatorial
[i personal pe care îl conducea.
De[i se folose[te des sintagma „aliat al Germaniei
naziste“, Ion Antonescu a angajat România al\turi de
Germania nazist\ cu titlu personal, f\r\ s\ semneze un tratat
cu aceasta. Din cauza acestei erori, soarta României a fost
legat\ de interesele politice [i de capriciile personale ale lui
Adolf Hitler. Führerul avea s\ transmit\ Lega]iei germane
de la Bucure[ti, la 23 mai 1941, înc\ înainte de ini]ierea
conflictului armat cu URSS, c\ generalul von Schobert
„este responsabil pentru ap\rarea întregului spa]iu român,
cu m\sura c\ el poate preda [efului misiunii Militare

Memorii (1916-1944), Ed. Roza Vînturilor [i Ed. R.A.I., Bucure[ti, 1994,
p. 200.
STOENESCU
germane ap\rarea României ca sarcin\ autonom\, îndat\ ce

Armata a 11-a de atac p\r\se[te teritoriul român“529. A[adar,
cam asta credea Hitler despre cine de]ine autoritatea pe teritoriul
României. Am putea crede [i noi c\ Antonescu a fost în[elat,
dar în timpul întrevederii cu generalul Antonescu din 12 iunie
1941 de la München, liderul nazist nu [i-a schimbat atitudinea:
„La sfîr[it s-a mai abordat problema Comandamentului suprem
din România. Führerul i-a explicat lui Antonescu c\ el
[Führerul] inten]ioneaz\ s\-l lase s\ apar\ în fa]a poporului
român drept comandant suprem în acest spa]iu“530. Oricît de
dureroas\ ar fi concluzia simpl\ a acestor raporturi, pozi]ia
Conduc\torului statului român în fa]a lui Hitler este inferioar\
[i umilitoare. Pentru a nu mai exista dubii, vom ar\ta c\ istoricii
militari români au dezv\luit în 1989 c\ trecerea Prutului de c\tre
Armata român\ s-a f\cut în baza „Ordinului de opera]ii nr. 0129
al Armatei 11 germane [aplicarea ipotezei «München»]
transmis Marelui Cartier General român la 25 iunie“531.
Probabil c\, dac\ d\dea altcineva informa]ia asta, nu istoricii
militari români, s-ar fi spus c\ este o nou\ tentativ\ de
mistificare [i un nou atac antiromânesc.
A treia eroare: decizia de a trece Nistrul. Decizia de a
trece Nistrul a fost luat\ tot cu titlu personal, în mijlocul unei
crize de s\n\tate, la care au existat martori. Ei – gen. Iacobici,
gen. T\t\ranu [i Mihai Antonescu – au relatat ulterior cum a
fost luat\ aceast\ decizie nefast\, pe fondul unei surexcit\ri
delirante, în timpul c\reia, de[i se afla pe Nistru, d\dea ordine
de rezisten]\ pe Olt, se ar\ta alarmat de un atac sovietic prin
sudul Dun\rii [i prevestea distrugerea României532. A doua zi
diminea]\, boala sa cea mai grav\ – o ciclotomie accentuat\ –
l-a determinat ca, din starea de depresie de pe timpul nop]ii,
529 Antonescu-Hitler, vol. 1, p.87.

530 Ibidem, p. 103.
531 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol.1, p. 371.
532 Colonel dr. Alesandru Du]u, Florica Dobre, „Opozi]ie sau conflict?“, în
Revista de istorie militar\, nr. 1/1996, p. 28.
ISTORIA
s\ sar\ brusc într-o stare de paranoia eroic\ [i s\-i comunice

lui Hitler c\ decide personal trecerea Nistrului, f\r\ s\ cear\
socoteal\ nim\nui533. Ce nu se prea spune este c\ 23 de
generali, în frunte cu [eful Statului-Major General, s-au opus
deciziei de continuare a particip\rii Armatei române dincolo
de Nistru [i au fost da]i afar\ din armat\ de c\tre
Antonescu534. S\ treci în rezerv\ 23 de generali în plin r\zboi –
printre ei aflîndu-se [i comandantul Amatei 4, gen. Ciuperc\ –
trebuie s\ ridice un mare semn de întrebare în ochii oric\rui
cet\]ean român onest. R\spunsul clarific\ [i o alt\ controvers\
recent\: sus]inerea tezei mare[alului c\ o armat\ „trebuie s\
mearg\ [i pîn\ la cap\tul p\mîntului“ pentru a-[i urm\ri [i
înfrînge inamicul. Este o tez\ valabil\ a artei militare, dar ea
trebuie s\ [i poat\ fi aplicat\. Altfel, r\mîne o formulare
inspirat\ dintr-un tratat de art\ militar\. Armata român\ nu
avea capacitatea s\ duc\ lupte dincolo de Nistru în mod
independent [i, de aceea, unit\]ile române[ti au fost
desf\cute din marile lor unit\]i na]ionale [i subordonate unor
mari unit\]i germane. Ca s\ urm\re[ti Armata Ro[ie pîn\ în
inima Rusiei, adic\ „pîn\ la cap\tul p\mântului“, î]i trebuie
o capacitate de lupt\ [i logistic\ uria[\. Îndeplinirea prin-
cipiului militar expus mai sus însemna capacitatea de
aprovizionare, de asigurare logistic\, de comunica]ii, de
refacere a trupelor [i de angajare a unor trupe proaspete –
astfel de trupe trebuie organizate în spatele frontului, nu la
sute de kilometri distan]\ – însemna conservarea intact\ a
moralului trupelor [i, mai ales, o motiva]ie extrem de
puternic\, a[a cum fusese cea de la eliberarea Basarabiei [i
nordului Bucovinei. Nu întîmpl\tor r\sturnarea situa]iei celui
de-al doilea r\zboi mondial s-a produs la Stalingrad pe
533 Pentru dosarul medical al mare[alului Ion Antonescu [i pentru felul în

care starea lui de s\n\tate îi influen]a deciziile politice v. Alex Mihai
Stoenescu, Armata, mare[alul [i evreii, Ed. RAO, Bucure[ti, 1998,
pp. 470-485.
534 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol.1, p. 513.
STOENESCU
sectorul de front unde fuseser\ amplasate unit\]ile române[ti,

lipsite de echipament, mijloace de lupt\, hran\ [i de o
motiva]ie solid\, alta decît iluzoria „Cruciad\ împotriva
bol[evismului“. Între altele, cruciada nu poate fi declarat\
decît de Biseric\, dar parc\ a fost în istorie o nenorocire
fatalist\ ca toate cruciadele, inclusiv cea împotriva
bol[evismului, s\ fie, în primul rînd, foarte prost organizate
logistic. Iat\ de ce argumentul unei ra]iuni militare pentru
decizia unilateral\ a lui Ion Antonescu de a trece dincolo de
Nistru cade în fa]a realit\]ii imediate din teren [i a protestului
generalilor români, care în]elegeau foarte bine c\ Armata
român\ este aruncat\ într-o aventur\.
Despre protestul liderilor partidelor politice se cunoa[te.
Important este îns\ c\, prin aceast\ decizie personal\, Ion
Antonescu a scos ]ara noastr\ din calitatea de victim\ a agre-
siunii sovietice – calitate recunoscut\ prin Charta Atlanticului
de SUA [i Marea Britanie – [i ne-a trecut în categoria agre-
sorilor. Aceast\ mare eroare a mare[alului Antonescu ar r\mîne
doar un fapt de istorie, dac\ nu ar reprezenta [i ast\zi baza
argumentelor Rusiei în fa]a proiectului de tratat pe care suntem
nevoi]i s\-l semn\m. Tot pentru aceast\ eroare Marile Puteri
occidentale nu ne ofer\ nici m\car un oftat pentru tot ce am
suferit sub ocupa]ia sovietic\. În concluzie, argumentele strict
militare ale lui Ion Antonescu despre obliga]ia unei armate de
a-[i urm\ri adversarul pîn\ la cap\t sunt puerile nu numai în
plan politic, dar [i în planul ducerii efective a ac]iunilor de
lupt\ pe timp de r\zboi, armata noastr\ de atunci nefiind
preg\tit\ pentru o astfel de campanie, expunîndu-se, de altfel,
cum s-a [i întîmplat la Stalingrad, erorilor de comand\ ale
armatei germane.
A patra eroare: punerea persoanei sale deasupra
statului. Înainte de a declara r\zboi Statelor Unite [i Marii
Britanii, mare[alul Ion Antonescu a avut la dispozi]ie o ofert\
de politic\ interna]ional\ din partea lui Iuliu Maniu. Acesta
ob]inuse din partea Statelor Unite promisiunea c\ România
va fi tratat\ ca un stat care nu-[i poate exercita liber op]iunile
ISTORIA
de politic\ extern\, datorit\ ocupa]iei germane, astfel încît ges-

tul s\u de a declara r\zboi marilor Alia]i occidentali nu-i apar-
]ine. Antonescu a refuzat aceast\ ofert\. Dac\ ar fi acceptat
m\car o modest\ abilitate politic\, atît timp cît oricum,
complet dezinteresat [i eroic, î[i asumase con[tient un dezno-
d\mînt personal tragic, Antonescu putea foarte u[or s\ lase
impresia c\ România se afla sub controlul efectiv al Germaniei
naziste. De fapt, acesta a [i fost adev\rul, dar Ion Antonescu
era urm\rit de un orgoliu nem\surat. Iuliu Maniu a crezut c\
Antonescu este, într-adev\r, dispus s\-[i sacrifice persoana
pentru o situa]ie mai bun\ a României, îns\ s-a în[elat. El
vedea guvernarea Antonescu drept un regim politic trec\tor,
nu ca pe o op]iune liber\ a na]iunii, [i o clasificare a acestui
regim drept unul de ocupa]ie german\, ceea ce, dup\
reinstalarea regimului democratic sub conducerea sa, ar fi
acordat un alt statut României la conferin]a p\cii. Pentru asta
a preg\tit actul de la 26 august 1944, dat peste cap de pripeala
regelui [i a camarilei la 23 august, acela[i an, dar [i de înc\-
p\]înarea lui Antonescu de a nu se desprinde de parteneriatul
cu o Germanie nazist\ care, ea, în primul rînd, nu-[i respecta
angajamentele fa]\ de România. În finalul chinuitei sale
cariere [i a unei vie]i str\b\tute de la un cap\t la altul de
tragedie, Ion Antonescu va da, în preziua datei de 23 august
1944, un blam general de la[itate Armatei române – sutelor
de mii de militari, între care unii îl mai iubesc [i ast\zi – apoi,
la procesul s\u din 1946, va face [i declara]ia cea mai
nefericit\: „Popor ingrat, nu meri]i nici cenu[a mea“. În
preajma lui 23 august 1944, mare[alul era strivit de povara
grea a soartei României. Este indiscutabil c\ a vrut s\ caute o
solu]ie de ie[ire din r\zboi [i de salvare a ce mai putea fi
salvat. Evenimente majore, care se desf\[urau ca un t\v\lug
peste capul lui [i peste ]ar\, scoseser\ România din circuitul
statelor care mai conteaz\. Ea mai era bun\ doar ca
instrument al sl\birii frontului german. Putem admite c\ în
zbuciumul sufletesc pe care îl tr\ia atunci, acest român
nefericit [i singur a avut sl\biciunea s\ dea un blam Armatei
STOENESCU
române, acuzînd-o de la[itate. A fost poporul român „ingrat“

cu Ion Antonescu? Dar plebiscitele, dar entuziasmul de la
trecerea Prutului, dar sutele de mii de mor]i c\zu]i în Stepa
Calmuc\, dar miile de supravie]uitori ai comunismului care îl
mai plîng [i ast\zi?
A cincea eroare: tratamentul aplicat Basarabiei [i
Bucovinei. Decizia de a transforma Basarabia [i Bucovina în
guvern\minte, dup\ ce fuseser\ eliberate, este o alt\ enigm\
a cazului Antonescu. Nimeni nu a reu[it pîn\ acum s\ explice
nevoia de a organiza dou\ provincii române[ti ca ni[te
teritorii str\ine ocupate militar, în loc s\ revin\ la situa]ia lor
juridic\ [i administrativ\ din România Mare. Basarabia
condus\ de un guvernator, func]ie inexistent\ în tradi]ia
româneasc\, este un alt ordin suspect al lui Ion Antonescu. În
[edin]a Consiliului de Mini[tri din 8 iulie 1941, cînd s-a pus
în discu]ie revenirea Basarabiei la Patria Mam\, Mihai
Antonescu va declara: „Atîta vreme cît ostilit\]ile continu\,
atîta vreme cît statul român nu a f\cut un decret de anexiune a
acestor teritorii, cu organizarea c\rora noi ne ocup\m, noi ne
g\sim într-un regim de ocupa]ie belic\, iar nu de ocupa]ie ca
mod de dobîndire a teritoriului. Prin urmare, aici se exercit\ o
suveranitate de ocupant, iar nu de stat suveran. Pîn\ în
momentul cînd vom face declara]iunea de anexiune formal\,
[i aceasta n-o putem face decît în momentul cînd ostilit\]ile
sunt terminate sau chiar ajung la un punct cînd ne îng\duie
anexiunea formal\, pîn\ atunci, din punct de vedere al
dreptului pur, noi ne g\sim într-o ocupa]ie militar\ [i regimul
legal este condus de legile r\zboiului“535. Ce român î[i poate
imagina Basarabia „anexat\“ de România, iar România
instalat\ în Basarabia ca „ocupant“, iar „nu ca stat suveran“?
Nu exist\ decît o singur\ explica]ie pentru acest act grav de
tr\dare a idealului unit\]ii na]ionale: Ion [i Mihai Antonescu
au declarat Basarabia teritoriu str\in ocupat de trupele
535 Problema evreiasc\. Stenogramele Consiliului de Mini[tri, vol. 2, p. 164.

ISTORIA
române ca s\ poat\ aplica evreilor legile interna]ionale ale

r\zboiului, nu legile statului român, din care Basarabia f\cea
parte organic\.
La fel, [i trecerea Transnistriei sub autoritate româneasc\.
Ea ne expune din nou la critici interna]ionale, prin acuza]ia
c\ am ocupat teritorii str\ine [i le-am administrat cu drept de
cuceritor, ceea ce anuleaz\ argumentul nostru clasic, pe care
s-au întemeiat toate r\zboaiele ]\rii, c\ întotdeauna ne-am
ap\rat. Ast\zi trebuie s\ suport\m faptul c\ toate asasinatele
germane din acest teritoriu (se vorbe[te de 75-80 000 de
mor]i) sunt trecute în responsabilitatea noastr\, pentru c\
eram administratorii provinciei. Ar fi totu[i de subliniat c\
Antonescu a v\zut în de]inerea acestui guvern\mînt o
moned\ de schimb pentru redobîndirea Transilvaniei. El voia
ca la sfîr[itul r\zboiului s\ ì dea lui Hitler Transnistria [i
s\ primeasc\ înapoi Transilvania de nord-vest pierdut\ prin
Dictatul de la Viena. Ideea este generoas\ [i ilustreaz\
preocuparea permanent\ a mare[alului pentru cauza
na]ional\. Putem trece [i peste faptul c\ Antonescu inten]iona
s\ schimbe un teritoriu str\in pe un teritoriu de drept
românesc, ceea ce nu este acela[i lucru. Problema este c\ acest
schimb nu se putea face decît dac\ r\zboiul era cî[tigat de
Germania. Ideea acestui schimb între Transnistria [i
Transilvania demonstreaz\ c\ mare[alul Ion Antonescu a crezut
pîn\ la sfîr[it în victoria final\ a Germaniei. Altfel, tranzac]ia
nu-[i avea rostul, pentru c\ numai un nebun putea s\ con-
ceap\ c\ Alia]ii înving\tori ar fi acceptat a[a ceva.
Iat\, a[adar, cinci erori grave fa]\ de români, ale c\ror

consecin]e le tragem [i ast\zi. De[i se acuz\ lipsa calit\]ilor
politice la mare[alul Antonescu – tez\ neglijent\, care îi
atinge [i pe Eminescu [i pe Iorga – trebuie ar\tat c\ eroul
nostru a condus cu abilitate [i performan]\ o serie de ac]iuni
politice, cum au fost: detronarea lui Carol II, negocierile cu
partidele politice, organizarea plebiscitelor, succesele
propagandei. Cauzele marilor sale erori se afl\ atît în uzura
STOENESCU
st\rii sale fizice [i psihice, cît [i în faptul esen]ial c\ a condus

o dictatur\ care i-a oferit, prin pr\bu[irea definitiv\ a
vechiului sistem politic democratic al statului, posibilitatea [i
condi]iile pentru a r\mîne singur în fa]a unor decizii
cople[itoare. În sfîr[it, r\mîne s\ facem proba documentelor,
odat\ cu revenirea arhivelor furate de URSS, [i asupra
informa]iei c\ Ion Antonescu a ordonat comandan]ilor de
unit\]i trimiterea în linia întîi a legionarilor [i împu[carea lor
din spate în timpul luptelor. Dac\ acest ordin a existat, a[a
cum îl atest\ martorii oculari [i unii de]inu]i români din
Gulag, figura lui Antonescu va trebui înc\ o dat\ studiat\ cu
aten]ie. Acest ordin nu are nici o explica]ie în plan politic sau
militar. Este, în mod sigur, profund imoral.
Preg\tirile pentru ie[irea

din r\zboi
Urm\rind ac]iunile guvernului Antonescu, ale partidelor

din „Opozi]ie“ [i ale frontului vom observa c\ au aspectul
fabulos al unei por]ii de spaghete. Într-o farfurie cu margini
definite (România), se r\sucesc, se lipesc [i se despart firele
pastei, timp `n care cineva (URSS) tot m\nînc\ din ele.
Problema noastr\ este c\ acel „cineva“ mînca [i farfuria.
L\sînd gluma (amar\) deoparte, vom ar\ta c\, pe fondul aban-
don\rii României în responsabilitatea Uniunii Sovietice, încer-
carea disperat\ a for]elor interne de a salva situa]ia au
continuat. Pe scurt, în timp ce Ion Antonescu încerca s\ reziste
armatelor sovietice, pentru a ob]ine o ie[ire din r\zboi în
condi]ii mai avantajoase, partidele politice negociau
constituirea unui front politic comun care s\ gestioneze ]ara
dup\ armisti]iu. Particularitatea care a dat diferen]a între
coali]ia partidelor democratice, compus\ din PNL, PN} [i
PSD, [i Partidul Comunist din România a fost aceea c\ aceast\
coali]ie nu-[i asuma r\spunderea semn\rii armisti]iului care
ISTORIA
consfin]ea pierderea provinciilor estice [i l\sa un dubiu

asupra instal\rii unei ocupa]ii sovietice de durat\, în timp ce
agentura sovietic\ din România voia r\sturnarea regimului
Antonescu [i capitularea necondi]ionat\ în fa]a Uniunii
Sovietice. Din acest punct de vedere, în]elegerea partidelor
democratice cu inamicul, reprezentat de agentura sa în
România, a fost o coali]ie mai monstruoas\ decît a[a-zisa
„monstruoas\ coali]ie“ împotriva lui Alexandru Ioan Cuza.
În ianuarie 1944, preveni]i de occidentali asupra iminen]ei
unei ofensive sovietice majore (ofensiva de la Uman), liderii
coali]iei hot\r\sc ata[area Partidului Comunist din România
la coali]ia proaliat\, inclusiv cu scopul de a-[i asigura un
canal de comunica]ii direct [i favorabil cu URSS. Decizia a
fost luat\ în unanimitate de Maniu, de Br\tianu [i de Titel
Petrescu, numai c\, imediat dup\ ce au luat-o, au descoperit
c\ habar nu au unde este Partidul comunist [i cu cine ar
putea negocia în mod responsabil. {i Titel Petrescu [i
Maniu aveau ni[te leg\turi sporadice cu personalit\]i cu-
noscute pentru vederile lor comuniste, ca Ralea, Petru Groza
sau P. Constantinescu-Ia[i, la care se ad\uga Lucre]iu
P\tr\[canu, aflat atunci în lag\rul de la Tîrgu Jiu. Liberalii îl
cuno[teau pe Ion Gheorghe Maurer. Reamintim c\ nucleul
de conducere al PCdR aflat în libertate, cu Fori[ în frunte,
se g\sea sub controlul Siguran]ei, colabora cu Lega]ia
german\ [i sonda din cînd în cînd agen]i ai spionajului
britanic, iar conducerea româneasc\ a partidului, în frunte cu
Gheorghiu-Dej se afla în închisoare. În plus, liderii democra]i
doreau ca rela]ia lor cu Partidul comunist s\ se desf\[oare
prin intermediul unor intelectuali ai partidului, motiv pentru
care au c\utat mereu s\ vad\ în Lucre]iu P\tr\[canu un lider,
de[i nu era. Bineîn]eles, „conspira]ia“ îi informeaz\ pe Ion [i
Mihai Antonescu asupra acestei apropieri, astfel încît, tot la
începutul anului, se întîmpl\ curioase eliber\ri de comuni[ti
din lag\re, între care [i a lui Petru Groza, dar [i mutarea lui
Lucre]iu P\tr\[canu cu domiciliu „for]at“ la Poiana }apului.
Numai c\, odat\ eliberat [i vizitat de emisarii lui Maniu la
STOENESCU
vila sa dintre Sinaia [i Bu[teni, P\tr\[canu le-a atras aten]ia

c\ el nu conduce Partidul comunist, nu are leg\turi
„superioare“ [i nici n-ar putea spune prea bine cine e la [efia
partidului. Maniu a încercat atunci s\-l contacteze pe Mihail
Sadoveanu. Acesta se refugiase la Rî[nov, cu gîndul s\ fug\
în Elve]ia dac\ vor intra în ]ar\ trupele sovietice [i se va
descoperi inten]ia sa de a se înscrie în Mi[carea legionar\,
chiar înainte de rebeliunea din 1941536. În sfîr[it, democra]ii
ajung la P. Constantinescu-Ia[i, care le cere dou\ milioane de
lei pentru refacerea Partidului comunist, din care o sut\ de
mii pentru scoaterea liderilor din închisoare prin coruperea
paznicilor [i vreo cinci sute de mii pentru organizarea de
sabotaje. În fa]a acestei cereri, Mihai Popovici îi va spune lui
P\tr\[canu: „Dup\ cît în]eleg eu din planul expus de prietenul
d-tale, d-str\, comuni[tii, nu dispune]i de nici o organiza]ie [i
vre]i s\ v-o face]i acum, cu banii no[tri [i ai liberalilor“537.
P\tr\[canu i-a r\spuns „destul de jenat, c\ partidul s\u –
neavînd o existen]\ legal\ de atî]ia ani [i cu o bun\ parte a
cadrelor sale în închisori sau lag\re – nu dispune înc\ de o
organiza]ie serioas\ [i c\ de-abia acum î[i va putea-o
face“538. }\r\ni[tii vor refuza s\ dea mai mul]i bani peste
suma de 50 000 de lei pe care o pl\teau lunar de cîtva timp
lui Constantinescu-Ia[i, ca s\ nu moar\ de foame, în schimb
liberalii vor pune la dispozi]ia lui P\tr\[canu un milion de lei
pentru reorganizarea Partidului comunist. Cu ace[ti bani
au fost închiriate case conspirative, s-au cump\rat ma[ini
pentru deplasare prin Bucure[ti, au fost pl\ti]i cî]iva oameni
pentru a-[i p\r\si serviciul [i a activa în Partidul Comunist
din România [i au fost puse la cale dou\ sabotaje
(incendierea a dou\ vagoane cistern\ pe Valea Prahovei, din
garnituri destinate frontului). Cam asta a fost activitatea real\

537 Ibidem, p. 333.
538 Ibidem, p. 334.
ISTORIA
a Partidului comunist în ilegalitate pentru r\sturnarea

„dictaturii antonesciene“ [i cu banii grei da]i de liberali s-a
întîmplat [i pu]inul din „lupta maselor pentru preg\tirea revo-
lu]iei de eliberare na]ional\, antifacist\ [i antiimperialist\“.
Singurul rezultat din tot acest efort organizatoric al
comuni[tilor a fost constituirea teoretic\ a Frontului Unic
Muncitoresc (FUM), ca un fel de coali]ie a partidelor so-
cialiste [i comuniste, unde Partidul Social Democrat al lui
Titel Petrescu se asocia cu diferite „partide“, PCdR, Madosz-ul,
Partidul }\r\nesc-Ralea, Frontul Plugarilor, care erau com-
puse de fapt din cîteva persoane. Acest Front Unic Muncitoresc
a fost înfiin]at prin [antaj la 1 mai 1944, comuni[tii infor-
mîndu-i pe social-democra]i c\ au întocmit un comunicat al
Frontului [i c\ l-au dat deja publicit\]ii, de[i coali]ia nu se
formase înc\. Unul din liderii comuni[ti, Constantin Agiu,
avea s\ relateze dup\ r\zboi cum a decurs [antajul înpotriva
PSD, reprezentat de {tefan Voitec, [i cum a lansat manifestul
f\r\ ca acesta s\ fie semnat [i de celelalte partide-persoane:
„Eu te anun] c\ manifestul a fost f\cut. Dac\ vrei î]i ar\t [i
dumitale – [i eu am chiar exemplarul de atunci – a[a c\, dac\
vrei s\ semnezi, îl semnezi. Este o realitate, de acum în toat\
]ara, manifestul s-a împ\r]it poate la ora asta. A[a c\ dumneata
dac\ vrei, eu te sf\tuiesc s\-l semnezi sau s\ iei leg\tura cu
[eful partidului dumitale“539. Agentura sovietic\ era interesat\
s\ se legitimeze ca partid de opozi]ie, în primul rînd, iar în al
doilea rînd s\ creeze o baz\ politic\ pentru momentul ocu-
pa]iei sovietice, manevr\ care i-a reu[it exclusiv datorit\
sl\biciunii Partidului Social Democrat. Iuliu Maniu, bine
informat [i dotat cu mult\ experien]\, a în]eles inten]iile
comuni[tilor astfel c\ nu a acceptat s\ negocieze cu acel FUM,
din care n-a mai r\mas decît manifestul de pe 1 mai, [i a reu[it
s\ atrag\ individual PSD în coali]ie, purtînd discu]iile numai
cu P\tr\[canu [i ignorînd celelalte forma]iuni liliputane.
539 23 august 1944 în arhivele comuniste, p. 24.

STOENESCU
La 19 martie 1944, cînd Ion Antonescu a fost chemat la

o nou\ întîlnire de c\tre Hitler, Mihai Antonescu a cerut
impacientat un sfat de la Alia]i, prin Cre]zianu, astfel încît
mare[alul s\-[i poat\ defini o strategie de abordare a Führerului,
`n func]ie de inten]iile Marii Britanii [i Statelor Unite fa]\ de
România. R\spunsul a venit la 22 martie [i con]inea, în
esen]\, cererea de a nu se duce la Hitler [i de a da o lovitur\
în spatele trupelor germane, f\r\ îns\ a promite [i o
debarcare de sprijin. Acest r\spuns a venit dup\ ce
Antonescu plecase la Hitler540. La insisten]ele lui Maniu,
care transmitea de fapt un mesaj al lui Ion Antonescu, a fost
cerut\ o nou\ precizare de la Alia]i. Al doilea r\spuns al
generalului Wilson, comandantul for]elor aliate din
Mediterana, venit la 29 martie, îi cerea lui Antonescu s\ ia leg\-
tura direct cu Moscova, prin intermediul unui general român
c\zut prizonier la sovietici. Mare[alul Antonescu a refuzat s\
se angajeze într-o astfel de ac]iune, dar i-a împuternicit pe
reprezentan]ii Opozi]iei s\ o fac\. A[a a ap\rut proiectul
trecerii regelui Mihai I pe teritoriul ocupat de URSS, unde,
împreun\ cu oameni politici da]i de partide s\ formeze un
guvern în exil care s\ mobilizeze cet\]enii la revolt\
împotriva regimului antonescian [i care s\ determine o
schimbare a atitudinii generalilor români de pe front.
Gheorghe Barbul ne informeaz\ c\ aceea[i propunere a fost
f\cut\ de sovietici [i prin canalul de la Stockholm: „Regele
Mihai trebuia s\ se duc\ în Crimeea pentru a-[i asuma
comanda trupelor române din peninsul\. Sau, înc\ [i mai
bine, tot guvernul era invitat s\ p\r\seasc\ Bucure[tiul cu
avionul pentru a veni s\ se instaleze undeva, în Rusia“541.
Prin „tot guvernul“, sovieticii în]elegeau guvernul Antonescu
în frunte cu acesta, fapt care a blocat ini]iativa, mare[alul
refuzînd categoric un astfel de gest. El a în]eles cu aceea[i

ISTORIA
ocazie de ce îi cerea insistent regele Mihai s\ plece pe front

„în inspec]ie“ [i de aceea i-a interzis deplasarea. Ini]iativa a
fost îns\ preluat\ de Gheorghe T\t\rescu, împreun\ cu fostul
rege Carol II, care a comunicat prin Jean Pangal c\ este gata
„de a lua leg\tura cu Sovietele [i de a le propune formarea
unui guvern român pe teritoriul românesc, [i ca eu s\ m\
proclam regent“542. Din acest moment, în jurul datei de 2 mai
1944, Carol II va intra în negocieri cu ambasadorul Umanski,
acceptînd ca baz\ de discu]ii recunoa[terea apartenen]ei
Basarabiei la URSS [i dreptul acesteia de a dizolva Armata
român\ pentru a fi `ncorporat\ cu unit\]i separate în Armata
Ro[ie543. F\r\ îndoial\ c\ o astfel de propunere era foarte
atr\g\toare pentru sovietici, a[a c\ din acest moment varianta
readucerii lui Carol II în ]ar\ a devenit serioas\ [i a declan[at
atît o accelerare a comunica]iilor pe linie francmasonic\
(ro[ie), cît [i anumite preg\tiri din partea Moscovei.
Întorcîndu-ne pu]in în timp [i în ]ar\, este de subliniat c\
a existat un moment cheie al negocierilor de ie[ire a României
din r\zboiul contra alia]ilor, la începutul lunii aprilie. La
2 aprilie, generalul Wilson i-a transmis un mesaj ultimativ lui
Maniu prin care îi cerea, de aceast\ dat\, r\sturnarea lui
Antonescu. În seara acelea[i zile, Molotov organiza o
conferin]\ de pres\ cu ziari[ti sovietici [i str\ini la care va
face o important\ declara]ie, cerut\, evident, de alia]ii occi-
dentali, [i în care se g\sea [i urm\torul pasaj: „guvernul
sovietic declar\ c\ el nu urm\re[te achizi]ionarea vreunei
p\r]i a teritoriului României sau schimbarea orînduirii de stat
existente în România [i c\ ofensiva armatelor sovietice în
interiorul României este dictat\ exclusiv de necesit\]i de
r\zboi [i de faptul c\ trupele inamice continu\ rezisten]a“544.
Data de 2 aprilie 1944 era, a[adar, un moment decisiv pentru
definirea într-un contur mai precis a soartei României dup\

543 Ibidem, p. 192.
544 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. 2, p. 576.
STOENESCU
r\zboi. Observ\m – [tiind bine c\ Uniunea Sovietic\ nu [i-a

respectat cuvîntul – cum Molotov a introdus în declara]ia sa
oficial\ mai multe mesaje pentru Bucure[ti: primul era acela
c\ Basarabia este definitiv pierdut\, pentru c\ la acea or\
trupele sovietice for]aser\ Prutul [i asigurarea c\ URSS nu
urm\re[te achizi]ionarea vreunei p\r]i din România se
referea la teritoriul de dincoace de Prut; declara]ia nu a fost
f\cut\ la trecerea Nistrului, cum era normal, ci la trecerea
Prutului. Al doilea mesaj era destinat lui Antonescu, asi-
gurîndu-l cu abilitate c\ URSS nu va schimba orînduirea de
stat existent\, adic\ regimul dictatorial-militar, [i c\ înc\ îl
consider\ partener de negociere. În sfîr[it, al treilea mesaj era
pentru Maniu, pe care Molotov îl avertiza c\ trupele sovietice
î[i vor continua înaintarea atît timp cît Armata român\ va
opune rezisten]\. Era un ultim îndemn la ac]iune. Declarîndu-i
regelui c\ „Antonescu este un dezechilibrat [i ca atare,
iresponsabil“, Iuliu Maniu îi cere regelui Mihai, în timpul unei
audien]e din 3 aprilie, s\-l schimbe pe mare[al [i s\ formeze
un guvern militar, care s\ nu implice responsabilitatea
politic\. Bineîn]eles c\ regele nu avea mijloace pentru a face
a[a ceva atunci. El s-a sf\tuit cu Ion Antonescu [i mare[alul
i-a dat înc\ o dat\ asigur\ri c\ st\pîne[te situa]ia [i c\ va
încerca s\-i opreasc\ pe sovietici pe un aliniament mai tare,
linia fortificat\ N\moloasa-Foc[ani. Lipsa de r\spuns din
partea românilor a determinat riposta violent\ a Alia]ilor
occidentali, care au executat la 4 aprilie 1944 celebrul raid
aerian devastator asupra Capitalei [i zonei Prahova. Practic,
din acest moment Alia]ii occidentali î[i înlocuiesc dorin]a de
a mai negocia cu partea român\ prin bombardamente masive.
Capitala a fost bombardat\ în 4, 5, 15, 21 [i 24 aprilie,
producînd aproape 2 500 de mor]i [i 2 000 de cl\diri distruse,
între care [i Universitatea. Bra[ovul a fost bombardat în ziua
de Pa[te, pe 16 aprilie. Zona Prahova a fost bombardat\ în
5, 18 [i 31 mai, apoi din nou capitala în 28 iunie [i
Ploie[tiul în 9 [i 15 iulie 1944. Bombardarea unor obiec-
tive civile, ca Universitatea, cimitire, biserici, cartiere de
ISTORIA
locuit, cum era celebrul Mimiu din Ploie[ti, a avut scopul de

a produce descurajarea popula]iei [i de a for]a modificarea ati-
tudinii acesteia fa]\ de guvern, adic\ ceea ce ast\zi se nu-
me[te [i se aplic\ drept „bombardament strategic“.
Deja în luna mai Iuliu Maniu era îngrijorat de avansul mare
pe care îl avea Gheorghe T\t\rescu în rela]iile cu Moscova.
De[i respins cu mare ostilitate de Maniu [i amenin]at cu
judecarea, dup\ r\zboi, fostul prim-ministru liberal reu[ise
s\-[i creeze o platform\ de imagine destul de bun\, fiind
acceptat de Dinu Br\tianu pentru o `ntoarcere în PNL, ca
secretar general al partidului, dac\ renun]\ la calitatea de [ef
al Partidului Liberal, pe care [i-o aroga ilegal, apoi î[i
p\strase o leg\tur\ eficient\ cu Mihai Antonescu prin
intermediul unui general în rezerv\, care va deveni om cheie
în evenimentul din 23 august 1944, Gheorghe Mihail. Acest
general fusese dat afar\ din Armat\ de Ion Antonescu pentru
acte de la[itate petrecute în timpul primului r\zboi mondial
cînd, pentru a ascunde fuga din fa]a inamicului [i abando-
narea unit\]ii sale, [i-a produs o ran\ în spate, cu com-
plicitatea unui medic militar, declarînd apoi c\ rana a fost
dobîndit\ în lupt\ [i c\ din aceast\ cauz\ nu [i-a putut salva
unitatea de la decimare. Trimis în judecat\ pentru acte de
la[itate, Gheorghe Mihail va ajunge pe c\i oculte în anturajul
regelui Ferdinand, unde va activa mai mul]i ani ca „ofi]er de
cas\“ implicat în tot felul de aranjamente de culise. A r\mas
cu acelea[i apuc\turi [i sub Carol II, fiind unul din cei doi
generali care i-au cerut suveranului s\-l aresteze pe Ion
Antonescu în noaptea de 5 spre 6 septembrie 1940. Abil [i el,
Ion Antonescu nu l-a trecut în rezerv\ pentru încercarea de
a-l asasina în faptul loviturii de stat anticarliste, ci î[i va argu-
menta decizia prin impostura în care se g\sea Mihail înc\ din
primul r\zboi mondial, reamintind astfel cazul lui opiniei
publice. Este de în]eles astfel de ce Mihail îl ura de moarte pe
mare[alul Antonescu [i era, în continuare, adeptul suprim\rii
sale, idee care a surîs [i comuni[tilor la un moment dat. Acest
Mihail f\cea, a[adar, leg\tura între T\t\rescu [i Mihai
STOENESCU
Antonescu [i figura în „ordinea de b\taie“ a grupului militar

contactat de T\t\rescu. „Filiera folosit\ pentru rela]ia cu
URSS a fost aceea din 1943: Richard Franasovici, Eduard
Bene[, Moscova. {i a func]ionat. Bene[, prin Franasovici, îi
r\spundea la 28 iulie, telegrafic, pe adresa Ministerului de
Externe de la Bucure[ti, transmi]înd invita]ia Guvernului
Sovietic de a veni la Moscova, împreun\ cu delega]ii Coali]iei
Na]ional Democrate, pentru a discuta condi]iile ie[irii României
din r\zboi [i ale armisti]iului“545. Telegrama a fost oprit\ de
Mihai Antonescu [i n-a ajuns la T\t\rescu. Prin intermediul lui
Grigore Niculescu-Buze[ti a aflat de ea [i Maniu, ceea ce i-a
sporit furia împotriva fostului prim-ministru carlist.
Aceasta este celebra telegram\ de la Moscova despre

care s-a spus gre[it c\ a sosit în ziua de 23 august [i a fost
ascuns\ de Buze[ti sau ignorat\ de Maniu. Liderul ]\r\nist
a v\zut pericolul ca T\t\rescu s\ semneze armisti]iul cu
Uniunea Sovietic\ în numele unui guvern pe care acesta îl
forma pe teritoriul românesc ocupat deja de trupele
Armatei Ro[ii, guvern care ar fi fost, cu certitudine, recu-
noscut de Alia]i [i instalat apoi de URSS la Bucure[ti. Astfel,
cea mai serioas\ posibilitate de în]elegere cu Uniunea
Sovietic\ [i singura [ans\ ca armisti]iul s\ fie semnat în
condi]ii normale, de pe pozi]ii, a fost compromis\.
Între timp, sub impresia puternic\ produs\ de bombarda-

mentele devastatoare ale Alia]ilor occidentali, regele Mihai I
hot\r\[te s\ treac\ la ac]iune, ini]iind sondaje [i consult\ri cu
anumi]i generali cunoscu]i drept adversari ai lui Ion
Antonescu. S-a format un grup din generalii S\n\tescu,
Aldea [i Mihail, care i-au explicat care sunt riscurile unei
ie[iri din r\zboi cu germanii în ]ar\. Ca fapt important, pe
S\n\tescu reu[e[te s\-l trimit\ în zona frontului unde va lua
545 Petre }urlea, op. cit. , p. 41.

ISTORIA
contact cu mai mul]i generali [i comandan]i de unit\]i com-

batante, încercînd s\-i conving\ de inutilitatea rezisten]ei, de
nevoia semn\rii unui armisti]iu, dar mai ales de realitatea
juridic\ a func]iei de Cap al O[tirei, care apar]ine regelui.
Cu toate c\ mul]i v\d rolul regelui Mihai limitat la momen-
tul 23 august, influen]a tîn\rului suveran asupra eveni-
mentelor a început s\ se fac\ sim]it\ dup\ 4 aprilie 1944.
Mihai I în]elesese c\, prin continuarea bombardamentelor, care,
conform posturilor de radio str\ine, urm\reau „distrugerea
integral\ a tuturor ora[elor [i o soart\ foarte vitreg\ în viitor“,
exist\ riscul ca tocmai Alia]ii, de care depindea viitorul, s\
devin\ odio[i în ochii cet\]eanului de rînd. {i cum bom-
bardamentele erau anglo-americane, toat\ nefericirea locui-
torilor lovi]i de raiduri, ca [i a celor nevoi]i s\ se refugieze,
se rev\rsa asupra Marii Britanii [i Statelor Unite. Admirator
constant al acestora, regele Mihai I risca s\ fie lipsit de orice
credibilitate atunci cînd încerca s\-[i conving\ supu[ii de
nevoia armisti]iului cu anglo-americanii. Orienta]i atunci, ca
[i acum, gre[it în ce prive[te mentalitatea poporului român,
anglo-americanii au crezut c\ aplicarea terorii va mi[ca for]ele
sociale c\tre o revolt\ antiantonescian\, f\r\ s\ în]eleag\ c\
majoritatea zdrobitoare a poporului român vedea în Antonescu
o victim\. Efectul a fost c\, în timp ce nem]ii îi exploatau, apoi
i-au bombardat, în timp ce englezii [i americanii îi bombardau
[i ei în ora[e, sovieticii au p\rut ca ni[te eliberatori [i au fost
primi]i cu flori în Bucure[ti. Ar putea p\rea o mare eroare de
gîndire strategic\, dar în realitate pe occidentali nu-i mai
interesa România decît ca spa]iu pentru diversiunea care s\
ajute debarcarea din Normandia. De aceea, atunci cînd vorbim
despre victime, la clasa politic\ româneasc\ trebuie s\-l
ad\ug\m [i pe regele Mihai.
Pe la sfîr[itul lui mai 1944 încep discu]iile între repre-
zentan]ii noii coali]ii [i Lucre]iu P\tr\[canu, apoi, în 13 iunie
se hot\r\[te, în prezen]a lui Emil Bodn\ra[, constituirea
Blocului Na]ional Democrat (BND) format dintr-un grup de
conducere – Maniu, Br\tianu, Titel Petrescu [i P\tr\[canu –
STOENESCU
numit „Conducere superioar\“, un „Birou politic“ format din

Ghi]\ Pop [i Ioan Hudi]\ (PN}), Bebe Br\tianu [i C. Zam-
firescu (PNL), Voitec [i Jumanca (PSD) [i Vasile Bîgu [i
P. Constantinescu-Ia[i din partea PCdR, [i un „Comitet
militar“ format din generalii Mihail [i R\[canu, colonelul
D\m\ceanu [i Emil Bodn\ra[. D\m\ceanu, comandant al
garnizoanei Bucure[ti, atr\sese de partea sa cî]iva subalterni –
maiorul Rasoviceanu, maiorul Vi]eleanu [i locotenent-co-
lonelul Cristea. To]i ace[ti ofi]eri nu aveau nici calitatea, nici
capacitatea de a-l r\sturna pe Antonescu, astfel c\ preten]iile
de mai tîrziu ale comuni[tilor despre ac]iuni în sînul Armatei
[i importan]a unor ofi]eri colabora]ioni[ti sunt doar expresia
propagandei pornite de la o realitate minor\, singurul ofi]er
important, cu adev\rat, fiind generalul R\[canu, comandant al
unei unit\]i de pe Valea Prahovei. De altfel, cel pu]in dou\ luni
acel „comitet militar“ a studiat posibilitatea asasin\rii lui Ion
Antonescu `n vila sa de la Predeal, undeva, pe Valea Prahovei,
în timp ce se deplasa spre Bucure[ti sau pe front în dreptul
unei unit\]i cu comandant atras în conspira]ie. Al doilea obiect
al activit\]ii „comitetului militar“ a fost studierea posibilit\]ii
trecerii generalului Aldea, împreun\ sau f\r\ Bodn\ra[, la
sovietici. Iuliu Maniu îns\ a r\mas consecvent proiectului s\u
de a-l determina pe Ion Antonescu s\ încheie armisti]iul
undeva, pe front, [i apoi s\ dea o echip\ militar\ pentru un
guvern sprijinit politic din spate.
Pactul de constituire a Blocului Na]ional Democrat a fost
semnat la 20 iunie 1944. Alertat [i de audien]ele lui T\t\rescu
la regele Mihai I, ocazie cu care se stabilise o leg\tur\ prin
re]eaua francmasonic\ cu fostul rege Carol II [i exista
informa]ia de la Palat c\ Mihai este dispus s\ cedeze din nou
Tronul tat\lui s\u, Iuliu Maniu se vede nevoit s\ accepte
semnarea pactului cu comuni[tii. Totodat\, el va pierde
energie [i timp pre]ios pentru a contracara aceste mi[c\ri ale
du[manului s\u politic. Maniu ajunge la o concluzie defi-
nitiv\, în ceea ce îl prive[te, la sfîr[itul lunii iunie, concluzie
care a avut influen]\ asupra Blocului Na]ional Democrat:
ISTORIA
„Blocul celor patru partide nu e f\cut în vederea unei

r\sturn\ri violente a lui Antonescu, lucru extrem de primej-
dios [i plin de mari riscuri, ci pentru a-i oferi regelui o baz\,
o acoperire, pentru a avea autoritatea s\-i cear\ lui Antonescu
s\ demisioneze în fa]a voin]ei unanime a ]\rii“546. Ideea cu
„voin]a unanim\ a ]\rii“, de[i pare doar rizibil\ la prima
vedere, era expresia unui plan de for]are a demisiei lui Ion
Antonescu printr-o mare demonstra]ie pe str\zile
Bucure[tilor, care s\ se opreasc\ în fa]a Consiliului de
Mini[tri, s\ se transforme acolo într-o manifesta]ie de protest
[i s\ cear\ demisia guvernului. Acest tip de ac]iune urma s\
fie organizat în în]elegere cu mare[alul, acesta s\ cedeze
„voin]ei na]ionale“ [i, totodat\, s\-i pun\ la dispozi]ie un
argument pentru ruperea rela]iei militare cu Germania
nazist\. Conform aceluia[i plan, germanii urmau s\ se retrag\
din România f\r\ incidente, iar mare[alul s\ încheie
armisti]iul cu anumite condi]ii, între care se afla [i cererea ca
trupele sovietice s\ ocoleasc\ o zon\ „liber\ de trupe“ în care
s-ar fi instalat noul guvern democratic. Pare o fantezie
desprins\ din literatura romantic\, dar a[a gîndea Iuliu
Maniu, iar colegii s\i cei mai fideli au încercat s\ o pun\ în
practic\, cerîndu-le celorla]i trei membri ai Blocului s\-[i mo-
bilizeze for]ele pentru marea manifesta]ie. Aici lucrurile s-au
blocat. }\r\ni[tii abia puteau scoate pe strad\ cîteva sute de
oameni, simpatizan]i ai filialei Bucure[ti care tocmai se afla
într-un „r\zboi“ pentru alegerea noului [ef al filialei, liberalii
se ar\tau foarte reticen]i, ei aflîndu-se, practic, la guvernare
în echipa tehnic\ a Cabinetului Ion Antonescu – în plus,
Mihai Antonescu le-a cerut s\ nu se implice – iar social-de-
mocra]ii nu puteau prezenta decît lista conducerii. ~n ceea
ce-i prive[te pe comuni[ti totul este mai interesant, pentru
c\ sumele imense, de peste un milion de lei, avansate lui
Lucre]iu P\tr\[canu, aveau menirea s\ asigure o prezen]\

STOENESCU
masiv\ a muncitorimii la manifesta]ie. Joi 6 iulie 1944,

P. Constantinescu-Ia[i prezint\ „Biroului politic“ o list\ a comu-
ni[tilor mobiliza]i pentru marea adunare [i manifesta]ie din
Bucure[ti: erau cu totul... 9 oameni! Lista con]inea „patru nume
din partea organiza]iei lor din Capital\, trei din partea celei de
la Ploie[ti [i dou\ pentru cea din Arad. Georoceanu [i Cezar
au pufnit în rîs, întrebîndu-l dac\ Partidul comunist crede c\
nou\ oameni sunt de ajuns pentru organizarea unei mi[c\ri de
strad\ în vederea r\sturn\rii guvernului Antonescu“ 547.
Constatinescu-Ia[i a motivat atunci c\ ace[tia ar fi doar ni[te
„delega]i“ care au misiunea s\ mobilizeze „masele“, urmînd ca
în timpul manifesta]iei s\ primesc\ rolul de „oameni de
ordine“. Numai c\ privind înc\ o dat\ lista, ]\r\ni[tii au
constatat c\ cei patru „oameni de ordine“ din Bucure[ti erau
chiar liderii Partidului comunist: P\tr\[canu, Constanti-
nescu-Ia[i, Ranghe] [i Agiu. Situa]ia era total neserioas\.
Liderii liberali [i ]\r\ni[ti au r\mas convin[i c\ P\tr\[canu [i
Constantinescu-Ia[i [i-au împ\r]it banii între ei, ceea ce nu este
exclus, avînd în vedere numeroasele cazuri de corup]ie întîlnite
la nivelul conducerii PCdR, furturi din casieria partidului sau
trafic cu aur, lame de ras sau obiecte de cult evreie[ti.
Problema banilor cu care a fost finan]at Partidul Comunist
din România în vederea particip\rii la „insurec]ia armat\ de
eliberare antifascist\ [i antimperialist\“ devine [i mai clar\
odat\ cu publicarea dosarelor din Arhiva PCR, întocmite prin
anii ’50 de departamentul de cadre al Comitetului Central,
dosare compromi]\toare care vor sta la baza loviturii de palat
date de Ceau[escu, atunci cînd a fost numit [ef al partidului.
În plus, fa]\ de milioanele de lei ob]inute de la liberali [i
]\r\ni[ti, comuni[tii reu[iser\ s\ fac\ rost de alte cîteva
milioane de lei de la Max Auschnit, care devenise peste
noapte partizan al cauzei comuniste. Auschnit le-a pus la
dispozi]ie [i armament, inclusiv tunuri [i branduri, grenade [i
547 Ibidem, p. 351.

ISTORIA
pu[ti, împreun\ cu muni]ia lor, la uzinele sale de la Re[i]a.

R\mînea problema cine s\ le foloseasc\. Atunci a ap\rut
ideea constituirii unor „g\rzi patriotice“ preg\tite din timp [i
conduse de Emil Bodn\ra[, care s\ aib\ acces rapid în ziua
loviturii de stat la depozitele secrete constituite de Max
Auschnit. Este foarte probabil c\, pîn\ în ziua de 23 august,
Bodn\ra[ nu a reu[it s\ organizeze a[a-numitele „g\rzi
patiotice“, de[i, la cererea expres\ a secretarului general
Pîrvulescu, prezentase o list\ cu peste 12 000 de lupt\tori în
Bucure[ti, 90 000 la Gala]i, 120 000 la Ploie[ti [i 70 000 la
Bra[ov. {i Pîrvulescu, [i P\tr\[canu au rîs de el atunci,
cerîndu-i m\car s\ taie dou\ zerouri, iar P\tr\[canu a mai
spus c\ în condi]iile unor astfel de „efective“ comuniste nici
nu mai e nevoie de Armat\ pentru debarcarea lui Antonescu
[i gonirea nem]ilor din ]ar\. Informa]ia este confirmat\ de un
alt lider al PCdR, celebrul Bellu Zilber: „În ziua de 23 august,
cînd m-am dus s\ iau revolverele, am v\zut la Bodn\ra[ o
l\di]\ cu o gam\ întreag\ de revolvere – de la 1840, 1870,
1920 – mi-a încropiat patru revolvere cu patru gloan]e. Zic:
«\[tia sunt cei 12 000 de oameni înarma]i, m\i Emile, ce
dracu?»“548. Ne[tiind exact de ce for]e dispun comuni[tii [i
îngrijorat de posibilitatea folosirii banilor da]i de Auschnitt [i
liberali pentru strîngerea unei mase de manevr\ stradal\ f\r\
control, Iuliu Maniu ia ini]iativa constituirii unor g\rzi
patriotice ]\r\niste. Cum oameni nu avea, el reactiveaz\ vechea
leg\tur\ cu Mi[care legionar\ [i intr\ în contact cu orga-
niza]iile fostului Corp Muncitoresc Legionar de la Uzinele
Malaxa [i Atelierele Grivi]a. Aceste grupuri muncitore[ti
legionare aveau experien]a manifesta]iilor de strad\ [i lup-
taser\ în Bucure[ti pe timpul rebeliunii legionare. Ele au fost
puse sub conducerea liderilor Organiza]iei Muncitore[ti a
PN} [i astfel, în zilele loviturii de stat, pe str\zi, la Podul
B\neasa sau pe [oseaua Nordului g\rzile patriotice ale

STOENESCU
]\r\ni[tilor, de fapt legionare, au predominat. Anticipînd pu]in

evenimentele, vom ar\ta c\ de la aceast\ colaborare a evoluat
intrarea grup\rii legionare a lui Horia Comaniciu în PN}
dup\ 23 august 1944, subiect de disput\ cu comuni[tii în
timpul procesului din 1946.
În lunile decisive iunie-iulie-august singurul fenomen
important, dincolo de schimbul inutil [i steril de mesaje cu
Alia]ii occidentali, a fost pozi]ia ferm\ a regelui Mihai I fa]\ de
Iuliu Maniu, c\ruia i-a cerut cu insisten]\ lista guvernului pe
care s\-l poat\ forma `n momentul ie[irii din r\zboi. Ziua de
23 august, trei zile dup\ marea ofensiv\ sovietic\ prin care a
fost spart frontul, i-a g\sit pe actorii acestui eveniment major
din istoria României în acelea[i pozi]ii fixe: Maniu refuza
formarea unui guvern politic democrat [i cerea cu insisten]\
regelui s\-l conving\ pe Antonescu s\ semneze el armisti]iul;
regele se l\sa impresionat de garan]iile oferite de Ion Antonescu
[i îi cerea lui Maniu cu insisten]\ s\ formeze guvernul politic;
Ion Antonescu era tulburat de erorile tactice f\cute de germani
pe frontul din Crimeea [i Moldova [i c\uta o solu]ie militar\
pentru rezisten]a în aliniamentul N\moloasa-Foc[ani, de unde
s\ poat\ semna un armisti]iu avantajos; agentura comunist\
sovietic\ din România c\uta un mijloc de a facilita înaintarea
rapid\ a trupelor Armatei Ro[ii. Istoriografia român\ a fost
intens derutat\ pîn\ acum de apari]ia episodic\ a unor
documente [i m\rturii ale nesfîr[itelor canale de negociere cu
Alia]ii occidentali, fiecare revendicîndu-[i o importan]\ mai
mare decît cel\lalt. Trebuie s\ ne distan]\m cu atent\ observa]ie
[i rigoare de aceste m\rturii ale fo[tilor diploma]i români,
deoarece ele sunt partizane [i mai degrab\ legate de conflictele
permanente din sînul emigra]iei pentru accesul la fondurile
transferate în Occident, de orgolii [i de legitimarea unor situa]ii
personale ale actorilor acestor negocieri diplomatice în ]\rile
unde s-au refugiat. Informa]iile furnizate de ei sunt interesante
[i importante pentru reconstituirea b\t\liei politice conduse de
rege, antone[ti, partide pentru scoaterea ]\rii din marea criz\ în
care se afla, dar nu con]in relat\ri ale unor ac]iuni determinante.
În mijlocul dezordinii din colaborarea Guvernului cu Opozi]ia
ISTORIA
pentru g\sirea unei solu]ii a ap\rut un fapt decisiv care a

intervenit direct în cursul istoriei.
Secretul devans\rii loviturii

`n 23 august 1944
Marea ofensiv\ declan[at\ de trupele sovietice în martie

atinsese limitele „adîncimii misiunii strategice planificate de
Înaltul comandament sovietic“ la jum\tatea lui aprilie 1944.
Altfel spus, trupele sovietice î[i îndepliniser\ misiunea
planificat\ în acea ofensiv\, atingînd aproape toate punctele
strategice, se oprise pentru înt\rirea pozi]iilor [i refacerea
efectivelor, a înzestr\rii [i a sus]inerii logistice. Urma o nou\
ofensiv\, pornit\ de pe acel nou aliniament. Intuind
desf\[urarea luptei, comandamentul german, precum [i
independent, Ion Antonescu i-au cerut lui Hitler s\ aprobe
retragerea strategic\ a trupelor Axei pe un aliniament de
ap\rare mai solid, zona fortificat\ N\moloasa-Foc[ani,
deoarece aliniamentul pe care se g\seau era greu de ]inut în fa]a
unei noi ofensive sovietice [i, oricum, era linia de front stabilit\
prin succesul inamicului, nu prin planificare proprie. La acea
dat\, sfîr[itul lunii aprilie, frontul reprezenta linia la care se
oprise pentru refacere înaintarea sovietic\. Hitler s-a opus
acestei retrageri strategice, de bun sim] militar, a tergiversat
emiterea unui ordin alternativ [i i-a cerut lui Ion Antonescu s\
trimit\ alte for]e române[ti pe front. Astfel s-a f\cut c\ în
momentul declan[\rii noii ofensive sovietice, trupele germa-
no-române au fost nevoite s\ se apere de pe pozi]ii foarte
dezavantajoase. „În zorii zilei de 20 august, dou\ grupuri de
armate (frontul 2 ucrainean al mare[alului Malinovski, de la
nord de Ia[i, [i frontul 3 ucrainean al mare[alului Tolbuhin, la
sud-vest de Tiraspol) [i-au început atacurile, prin baraje de
artilerie cople[itoare, de cîte 1-2 ore, urmate de înaintarea unui
num\r impresionant de blindate [i infanterie, sus]inute de
STOENESCU
avioane de asalt în rase-motte (5-10 m în\l]ime). În fa]a lor,

lucr\rile de înt\rire a trupelor române[ti au fost în parte p\r\site
f\r\ lupt\ (diviziile 4, 5, 7 [i 21), unele chiar înainte de atac.
Astfel, chiar din prima zi, penetr\rile ruse[ti ajunseser\ pîn\ la
20 km adîncime, iar în ora[ul Ia[i, aflat nemijlocit în spatele
liniilor româno-germane, au avut loc lupte de strad\ înver-
[unate“549. Antonescu s-a deplasat urgent pe linia frontului,
derutat [i el de lipsa de reac]ie a trupelor germano-române, [i a
încercat s\ opreasc\ retragerea. În momentul în care pozi]ia
fortificat\ de la sud de Ia[i a fost [i ea str\puns\, iar tancurile
ruse[ti au început a înainta spre Vaslui, comandantul Armatei 4
române a ordonat retragerea general\, ceea ce a declan[at feno-
menul de retragere în debandad\. Ofensiva din 20 august urm\-
rea p\trunderea [i înaintarea în Moldova de la nord la sud, si-
multan cu deplasarea în lungul Prutului astfel încît s\ fie t\iate
posibilit\]ile de retragere ale trupelor germano-române din
Basarabia. Practic, sovieticii inten]ionau s\ încercuiasc\ trupele
din Basarabia prin închiderea cercului pe teritoriul României de
dincoace de Prut. Pentru a salva situa]ia, Antonescu a ordonat re-
plierea rapid\ a trupelor române[ti în spatele liniei fortificate
Foc[ani-N\moloasa înainte ca sovieticii s\ blocheze posibili-
t\]ile de trecere a Prutului înapoi. Manevra a reu[it în ce prive[te
majoritatea trupelor române[ti, dar nu le-a reu[it germanilor,
grosul trupelor lor fiind blocat de sovietici, astfel c\ p\trunderea
unor noi for]e germane pe teritoriul nostru a fost împiedicat\
prin ducerea ac]iunilor de lupt\. În acela[i timp, comanda-
mentul german de la Sl\nic Moldova a întocmit un plan de eva-
cuare a trupelor din zona Moldovei, peste mun]i, în Transilvania.
Înc\p\]înarea lui Hitler de a refuza stabilirea ap\r\rii

pe un aliniament puternic, e[ecul retragerii trupelor
germane la timp, precum [i intrarea în ac]iune a planurilor
de retragere german\ peste mun]i, în Transilvania, au creat
549 Mihnea Romalo, România în al doilea r\zboi mondial (1941-1945),

Ed. Vestala, Bucure[ti, 2001, p. 101.
ISTORIA
un gol relativ în efectivele combatante germane de pe

teritoriul României, în timp ce for]ele române deveniser\,
matematic, mult mai numeroase. Aceast\ realitate militar\,
necunoscut\ de comploti[ti, a favorizat lipsa de reac]ie a
trupelor germane la lovitura de stat din 23 august 1944.
În planul ac]iunii politice, Ion Mocsony-Styrcea, mare[al

al Cur]ii Regale, începe s\ dea semne de trezire la realitate [i s\
propun\ trecerea la ac]iune direct\ `mpotriva lui Ion Antonescu.
Foarte influent în rela]iile cu regele Mihai I, el îi prezint\
suveranului un argument dramatic de valabil, care a avut
menirea s\-l scoat\ din fascina]ia pe care o ar\ta fa]\ de mare[al.
Mihai I mai avusese tentative de a-i ar\ta mare[alului
îngrijorarea sa [i de a-i cere s\ fac\ modific\ri importante în
orientarea politic\, dar de fiecare dat\ Antonescu îl dominase
atît prin complexitatea argumentelor sale strategice, cît [i prin
apelul la încrederea ce trebuia s\-i fie acordat\, în calitate de
patriot. De data aceasta, Styrcea avea de partea sa o cazuistic\
politic\, în spatele c\reia se afla o cazuistic\ medical\, astfel c\
[i-a putut permite s\-i arate regelui c\ „nu ne putem lua dup\
salturile de umoare ale Conduc\torului, întrucît era a doua
oar\ cînd amenin]a cu abandonarea cîrmei ca apoi s\ continuie
a-[i face de cap. Leit-motivul lui cel mai puternic, durabil [i
mereu reiterat era acela c\ nu-[i putea c\lca cuvîntul de soldat
dat Führerului, [i eu îmi men]ineam p\rerea c\ amîndoi
Antone[tii nu f\ceau altceva dec`t to play for time [a c\uta s\
cî[tige timp], dar nici unul nu era decis s\ înfrunte nu riscul
luptei cu nem]ii, ci consecin]ele p\trunderii Armatei Ro[ii în
]ar\, conchizînd c\ nu avem dreptul s\ ne bizuim pe ei pentru a
da lovitura“550. Într-adev\r, mare[alul Antonescu abuzase de
oferta de a demisiona, dar niciodat\ nu o punea în aplicare [i
nu l\sa loc pentru o solu]ie alternativ\. În acel fel, timpul a
trecut f\r\ ca regele s\ se poat\ l\muri ce vrea exact

STOENESCU
mare[alul [i cît de sincer este. În privin]a guvernului

democratic promis de Iuliu Maniu, regele a primit de la
Niculescu-Buze[ti – un apropiat al s\u, dar ]\r\nist – o expli-
ca]ie care a contat [i ea foarte mult în schimbarea atitudinii
regelui spre fermitate. Buze[ti a ar\tat c\ „lentoarea deosebit\
cu care Maniu [i Br\tianu trataser\ chestiunea alc\tuirii
guvernului, provenea din preferin]a lor pentru înf\ptuirea
actului de c\tre Antonescu sau S\n\tescu, iar în ultimul timp
[i din cauza greut\]ilor de a împ\ca rivalit\]ile interne între
numero[ii pretenden]i la posturile ministeriale. Îi repugna,
de asemeni, principiul unei lovituri de stat efectuate de
factorul constitu]ional, care avea doar dreptul s\ schimbe
guvernul [i deci aici nu trebuia s\ recunoasc\ a fi complotat
pentru a uza de o prerogativ\ regal\ constitu]ional\. [...] Una
era s\-i re]ii la Palat spre a-i scuti de r\pire de c\tre nem]i [i
alta s\-i arestezi efectiv dup\ ani de zile de tacit\ coniven]\
între opozi]ie [i guvern pe chestiunea tratativelor [i planurilor
de ie[ire din r\zboi la momentul cel mai propice pentru toat\
lumea“551. Iuliu Maniu tr\ia într-o lume ideal\, într-o
democra]ie irepro[abil\, de legend\, fapt pentru care a [i fost
strivit de realitatea Istoriei. Dar interven]ia lui Niculescu-
Buze[ti este important\ [i pentru c\ dezv\luie dou\ am\nunte
cu adînci semnifica]ii în drama lui Maniu [i în soarta ]\rii:
lupta din interiorul PN} pentru iluzoriile ministere ale
viitorului guvern [i faptul c\ arestarea mare[alului Antonescu,
ca [i închiderea sa în seif, erau prev\zute pentru a împiedica
r\pirea lui de c\tre germani. Probabil c\, în concep]ia loia-
list\ a lui Maniu, mare[alul trebuia doar for]at s\-[i dea
demisia, pentru a se putea face anun]ul de „primire a armis-
ti]iului“ (de fapt, al capitul\rii necondi]ionate), dup\ care
Antonescu urma a fi eliberat [i ajutat s\ dea noile ordine în
Armat\. B\nuiala aceasta nu este lipsit\ de sens, deoarece
vom constata în amintirile lui Gheorghe Barbul c\ acesta a
551 Ibidem, p. 210.

ISTORIA
fost chemat la Palat, dup\ arestarea lui Antonescu, [i rugat

s\ se duc\ la seiful unde erau ]inu]i Ionel [i Ic\, pentru a le
cere s\ semneze un act oficial de demisie. Dup\ un timp de
gîndire, Barbul a refuzat.
Lucre]iu P\tr\[canu a fost invitat la Palat, unde regele
Mihai I i-a împ\rt\[it decizia sa de a urma varianta cerut\ cu
insisten]\ de comuni[ti, înc\ de la început, de arestare a lui
Ion Antonescu, [i l-a asigurat c\ „tot aparatul de stat va
executa f\r\ [ov\ire ordinul meu“. În fa]a acestei decizii,
Lucre]iu P\tr\[canu i s-a adresat neprotocolar, dar încîntat:
„V\ felicit, a]i vorbit de-a dreptul ca un comunist, da]i-mi
voie s\ v\ strîng mîna“552. Ac]iunea a fost planificat\ pentru
sîmb\t\, 26 august, cînd militarii germani se aflau în învoire.
Atît Eugen Cristescu, cît [i mare[alul Ion Antonescu au
cunoscut acest plan [i data la care urma s\ se pun\ în aplicare.
Lipsa lor de reac]ie este relativ\, deoarece, în complexitatea
rela]iilor stabilite între guvern [i „Opozi]ie“, nici Mihai, nici
Ion Antonescu nu [i-au pus problema unei ac]iuni violente
împotriva lor [i chiar au accelerat demersurile – mai ales
Mihai Antonescu – pentru a pune cap\t r\zboiului cu Alia]ii.
În opinia noastr\, ac]iunea din 26 august era un ultimatum
pentru Ion Antonescu, în forma unei presiuni pentru a face
gestul decisiv de a accepta armisti]iul, dar [i un gest de panic\
datorat înaint\rii trupelor sovietice în Moldova. Secretul
devans\rii loviturii de stat porne[te de la teama regelui Mihai I
c\ Ion Antonescu ar putea fi înlocuit de germani cu un
Comandament german de ocupa]ie sau cu o echip\ legionar\
adus\ din Germania. Primul semn de serioas\ îngrijorare a
ap\rut în momentul cînd Antonescu a fost chemat de Hitler
la întrevederea din 5-6 august, care a fost [i ultima. Înainte
s\ plece, Ion Antonescu l-a încredin]at pe rege c\ îi va pune
lui Hitler, direct, problema ie[irii României din r\zboi [i îi va
cere permisiunea, ca de la soldat la soldat, s\ semneze
552 Ibidem, p. 211.

STOENESCU
armisti]iul cu Alia]ii. Argumentul mare[alului era c\, în

conformitate cu în]elegerile personale dintre ei – iat\ o alt\
consecin]\ a erorii lui Antonescu de a face o alian]\
personal\, neoficial\ cu Hitler! – Germania se angajase înc\
din 1940 s\ dea României garan]ii de securitate [i s\-i apere
teritoriul de o invazie sovietic\. Dup\ patru ani, aceast\
situa]ie devenise de actualitate, iar Hitler se dovedea
incapabil s\-[i respecte angajamentul. Regele Mihai a intuit
pericolul unei reac]ii violente din partea Führerului: „Ce m\
fac dac\-i spui asta [i nu v\ mai întoarce]i?“553 Antonescu
va recunoa[te în timpul anchetei din 1946: „Aceast\ team\
a regelui a fost pentru mine capital\. M-am hot\rît s\ nu spun
d-lui Hitler hot\rîrea luat\. I-am spus regelui: «Pune-l pe
S\n\tescu s\ o fac\. Eu nu pot. Cu sila nu pot»“554. Gravitatea
acestei situa]ii este înt\rit\ [i de faptul c\ aceast\ discu]ie
între Mihai I [i Ion Antonescu s-a petrecut în diminea]a de
5 august, la Cartierul General al lui Antonescu de la Snagov,
unde regele venise impacientat la 5 diminea]a.
Mare[alul Ion Antonescu s-a întors de pe frontul din
Moldova în ziua de 22 august, ora 18.00, convins c\ situa]ia
este pierdut\. Aghiotantul s\u, colonelul Davidescu, îl va con-
tacta pe Eugen Cristescu [i îi va comunica, în aceea[i sear\, c\
mare[alul preg\te[te o rezisten]\ temporar\ pe linia Foc[ani-N\-
moloas\ pentru a putea ini]ia solu]ia politic\. Tot în seara de
22 august 1944, Ion Antonescu îl cheam\ pe liderul ]\r\nist Ion
Mihalache, cu care se va consulta pîn\ noaptea tîrziu. În 1990,
revista Magazin Istoric a dezv\luit c\ în acea noapte Ion
Mihalache i-ar fi m\rturisit mare[alului c\ liderii ]\r\ni[ti „s-au
în[elat; au crezut în sprijinul anglo-americanilor, îns\ [i-au
f\cut convingerea definitiv\ c\ ace[tia sunt total nepreg\ti]i
de a indispune pe ru[i [i c\ suntem l\sa]i la totala lor
discre]ie, ca [i Polonia [i poate alte ]\ri. În consecin]\, trebuie

554 Ibidem.
ISTORIA
s\ ne consider\m o genera]ie sacrificat\...“555 Aceast\

informa]ie a înt\rit convingerea mare[alului c\ el [i România
trebuie s\ „moar\ frumos“. În acest timp, Mihai Antonescu
d\ ordin subsecretarului de Stat la Interne, generalul Pichi
Vasiliu, s\ preg\teasc\ pentru a doua zi plecarea sa – a lui Mihai
Antonescu – la Cairo pentru a semna armisti]iul. Totodat\,
Mihai Antonescu i-a chemat pe ministrul plenipoten]iar
Killinger [i pe împuternicitul economic pentru Balcani,
Clodius, c\rora le-a comunicat c\ „dac\ în termen de trei zile
nu aduc for]e suficiente, ca s\ refac\ frontul românesc,
România î[i ia libertatea de ac]iune. Acest termen expir\
mîine, 23 august“556. Ne oprim aici un moment pentru a su-
blinia c\ miezul întrevederii lui Mihai Antonescu cu ofi-
cialit\]ile germane a fost un fel de ultimatum nuan]at, care se
sprijinea pe cererea de a aduce trupe noi pe frontul românesc,
[i se asprea prin termenul de trei zile acordat, termen legat
indisolubil de data limit\ de 26 august pe care o acceptaser\
atît guvernan]ii, cît [i „Opozi]ia“. În lumina m\rturiilor
cunoscute dup\ r\zboi, putem trage concluzia c\ între 21 [i
23 august 1944 atît generalii români, inclusiv mare[alul, cît [i
generalii germani, comandan]i ai trupelor din România, au
fost convin[i c\ linia Foc[ani-N\moloasa nu va putea fi ]inut\
mult timp, r\gazul acordat de oprirea ac]iunilor militare de
c\tre sovietici fiind foarte scurt. Aceast\ realitate strategic\ a
avut un efect direct asupra comandan]ilor militari români [i
germani: românii, în frunte cu Ion Antonescu, au gr\bit
apelul la solu]ia politic\, iar germanii au început s\-[i pun\
serios problema retragerii în Transilvania. Concluzia este
completat\ [i cu o anumit\ particularitate, în ce îl prive[te pe
mare[alul Antonescu, acesta dînd [i ordine care preg\teau o
continuare a rezisten]ei armate în Transilvania, Armata
român\ urmînd a se retrage împreun\ cu cea german\. Este
555 Dinu C. Giurescu, „Guvernarea Nicolae R\descu“, Ed. All, Bucure[ti,

1996, p. 19 (apud Magazin Istoric nr. 8, 1990).
STOENESCU
greu s\ ne d\m seama în ce m\sur\ acest proiect era autentic

sau doar o perdea de fum a mare[alului pentru a se proteja de
reac]ia german\. Cert este îns\ c\, în zilele de 24 [i 25 august
1944, cînd cei peste 5 000 de români afla]i la munc\ sau la
studii în Germania au fost informa]i de autorit\]i asupra
evenimentelor de la Bucure[ti, li s-a spus c\ regele Mihai I a
tr\dat [i a trecut de partea ru[ilor, în teritoriul românesc
ocupat de ace[tia, iar mare[alul Antonescu lupt\ în
continuare împreun\ cu armata român\, al\turi de armata
german\, comandamentul unic fiind în Ha]eg557. F\r\
îndoial\ c\ un astfel de plan a fost fluturat în acele zile
decisive, îns\, ca urmare a întîlnirilor mare[alului cu Ion
Mihalache [i Gheorghe Br\tianu, Conduc\torul a acceptat a[a
numita solu]ie politic\, care era, de fapt, tot militar\, în
schimbul unui document care s\ treac\ responsabilitatea
ruperii „alian]ei“ cu Germania în sarcina „Opozi]iei“. Aici
suntem obliga]i s\ subliniem din nou c\ cererea lui Ion
Antonescu este destul de incorect\, atît timp cît patru ani nu
a ]inut cont de nici o propunere a partidelor [i a mai [i strigat
în gura mare c\ î[i asum\ întrega r\spundere pentru soarta
]\rii. Avînd în vedere informa]ia sigur\ c\ Ion Antonescu îl
recomandase pe generalul S\n\tescu drept succesor al s\u la
conducerea guvernului, odat\ cu semnarea armisti]iului, este
de presupus c\ mare[alul a acceptat o formul\ militar\ de
tranzi]ie, în fa]a înc\p\]în\rii lui Maniu de a refuza formarea
guvernului politic. Suntem îns\ nevoi]i s\ preciz\m c\, în
concep]ia mare[alului, „solu]ia politic\“ însemna apelul la un
guvern al Blocului Na]ional Democrat, în]eles pe care îl
d\dea formulei [i regele Mihai I, numai c\ prin „solu]ie
politic\“, în stilul s\u alambicat, Iuliu Maniu vedea un gu-
vern militar de tranzi]ie, f\r\ Ion Antonescu, pentru a-i
557 Aceast\ informa]ie mi-a fost dat\ de tat\l meu, pe care 23 august l-a
surprins la studii la {coala Superioar\ de Construc]ii de Avioane de la
Charlottenburg. Informa]ia este confirmat\ [i de fo[tii studen]i Lucian
B\descu [i Mircea Ple[a.
ISTORIA
satisface cererea de a nu-[i tr\da cuvîntul dat germanilor, dar

avînd partidele „în spate“. {tim c\, de la Consiliul de Mini[tri
din ziua de 23 august, Gheorghe Br\tianu a plecat s\ aduc\
documentul de garan]ie al Blocului care s\-l exonereze pe
mare[al de r\spunderea schimb\rii atitudinii României,
moment în care Ion Antonescu a reintrat în sala de [edin]e,
unde, în stilul tipic al abera]iilor sale umorale, î[i anun]\
colegii c\ „partidele sunt la picioarele lui“. El mai ia decizia
de a se instala la comanda trupelor române în ora[ul Bac\u,
motiv pentru care îi trece puterile sale politice lui Mihai
Antonescu, în calitate de prim-ministru, astfel încît acesta
s\ fie deplin împuternicit s\ trateze semnarea armisti]iului la
Ankara sau Cairo [i s\ asigure protec]ia noului guvern al
Blocului politic, r\mas în ]ar\. Reconstituirea ideilor mare-
[alului Ion Antonescu va fi întotdeauna dificil\, el fiind foarte
onest în toate relat\rile sale din timpul anchetei procesului
s\u, dar [i la fel de unilateral, omul fiind, de fapt, credincios
[i total convins de juste]ea gîndirii sale, oricît de complicate [i
anormale ni se par nou\ ast\zi judec\]ile sale. De cealalt\
parte, generalul Aurel Aldea se deplaseaz\ pe frontul din
Moldova [i, în noaptea de 21 spre 22 august, se întîlne[te cu
un general sovietic „la m\n\stirea Ceahl\u, în sectorul Brig\zii
române de sub comanda lui Teodorescu al c\rui sector de
ap\rare era în Carpa]i, la dreapta Diviziei 3 de munte
germane“558. Dup\ toate probabilit\]ile, generalul sovietic
a repetat declara]ia lui Molotov din 2 aprilie, cu minciuna c\
nu se vor amesteca în politica intern\ a statului român.
În diminea]a zilei de 23 august intervine de acum celebra
întîlnire de pe lacul Snagov între Mocsonyi-Styrcea [i
colonelul Davidescu, în care mare[alul palatului afl\ despre
inten]ia Conduc\torului de a se deplasa pe front (la Bac\u),
f\r\ s\-l mai vad\ pe rege. Styrcea mai aflase atunci c\
Antonescu se întîlnise cu comandan]ii germani Hansen [i

STOENESCU
Gestenberg [i cu diploma]ii Killinger [i Clodius, pe care îi

informase asupra deciziei sale de a reorganiza ap\rarea, în
condi]iile în care România `[i lua libertatea de a se desprinde
de Germania. Întreaga literatur\ a acestui moment se axeaz\ pe
acest pericol al plec\rii lui Antonescu pe front f\r\ s\-l vad\ pe
rege, dar la analiza atent\ a numeroaselor am\nunte ale
loviturii de palat din 23 august natura acestui pericol nu este
explicat\. De regul\, se argumenteaz\ c\, plecînd Antonescu
pe front, el nu mai putea fi arestat pe 26 august. Nu suntem
îns\ convin[i c\ ideea arest\rii sau suprim\rii lui Antonescu
era atît de categoric acceptat\ de rege – ca s\ nu mai vorbim
de liderii democra]i ai Blocului politic – [i chiar refuz\m s\
admitem c\ Mihai I a acceptat vreodat\ uciderea mare[alului.
To]i doreau o demisie a lui Antonescu [i, eventual, o
re]inere/ascundere a lui pentru a nu fi r\pit de nem]i.
Totodat\, nu trebuie s\ uit\m c\ la acea dat\, 23 august,
oamenii camarilei [i regele nu aveau acordul ferm al lui
Maniu pentru concursul s\u la formarea guvernului sau, altfel
spus, nu aveau guvernul care s\-l înlocuiasc\ pe cel al ma-
re[alului. Variante ale ie[irii din criz\ se formulaser\ în
num\r mare la discu]iile dintre membrii camarilei [i în dia-
logul cu liderii Blocului politic, mai ales cu comuni[tii
P\tr\[canu [i Bodn\ra[, inclusiv arestarea sau suprimarea la
Palat, pe front sau la Predeal, dar nimic nu era b\tut în cuie [i
nici preg\tit în detaliu. Erau ipoteze, iar m\rturiile lui
Styrcea arat\ c\ numai în diminea]a zilei de 23 august, dup\
ce au aflat de plecarea mare[alului pe front, membrii cama-
rilei au hot\rît o ac]iune precis\: aducerea Conduc\torului la
Palat pentru a-l for]a s\-[i dea demisia, iar dac\ refuz\, s\ se
treac\ la re]inerea lui, inclusiv la preg\tirea seifului drept loc
al izol\rii mare[alului. Pe de alt\ parte, situa]ia „solu]iei
politice“ se schimbase, Mihai Antonescu devenind prim-mi-
nistru [i împuternicit s\ se deplaseze în acea zi la Cairo
pentru a semna armisti]iul, în timp ce Ion Antonescu ]inea
frontul. În]elegerea cu Mihalache [i Br\tianu pentru
întocmirea documentului politic de garan]ii politice din
ISTORIA
partea lui Iuliu Maniu [i a lui Dinu Br\tianu traseaz\ acum

ceva mai clar linia existen]ei unei variante de ultim
moment a ie[irii din r\zboi, ca urmare a unei în]elegeri
între Antone[ti [i liderii partidelor democratice din BND. Nu
avem informa]ii care s\ ateste c\ regele [i camarila ar fi [tiut
de aceast\ manevr\, care îi scotea [i pe comuni[ti din joc, [i
versiunea este înt\rit\ chiar de atitudinea lui Mihai Antonescu,
cel care, venind la Palat în dup\-amiaza de 23 august, tot
încerca s\-l conving\ pe rege c\ este preg\tit s\ plece
pentru a semna armisti]iul. Regele nu [tia de noua ac]iune
sau nu-l mai credea pe Mihai Antonescu. Oricum, regele
pare mobilizat în aceast\ zi dramatic\ de o problem\ mult
mai grav\, cu accente personale foarte ap\sate, [i anume:
riscul de a r\mîne singur în Bucure[ti, în mijlocul unor
trupe germane, rupt de rela]ia sa direct\ cu mare[alul, cu
posibilit\]ile de a ac]iona asupra generalilor români de pe
front foarte reduse, atît timp cît mare[alul îi conducea
direct, la fa]a locului, [i cu o baz\ politic\ ezitant\. În
aceste condi]ii, o ac]iune declan[at\ de rege [i legitimat\
public de c\tre suveran, îl expunea unei situa]ii critice,
extrem de periculoase pentru el. Cheia declan[\rii ac]iunii
în 23 august în loc de 26 august se afl\ aici. Toate
tentativele f\cute pîn\ atunci în Europa de desprindere de
Germania hitlerist\ se terminaser\ foarte prost pentru
ini]iatori: Badoglio îl îndep\rtase pe Mussolini [i semnase
armisti]iul cu Alia]ii, dar Mussolini a fost r\pit de germani
[i readus la putere; Horthy încercase o mi[care, dar a fost
arestat, iar la conducerea Ungariei a fost adus regimul
pronazist care a declan[at teroarea asupra oamenilor
politici ai vechiului regim [i a trimis 150 000 de evrei la
Auschwitz; tentativa regelui Danemarcei de a sc\pa de
influen]a german\ a e[uat [i ea; ru[ii ajun[i în fa]a
Var[oviei se opresc ca s\ dea timp nazi[tilor s\ masacreze
popula]ia, alte mi[c\ri încercate în Bulgaria [i Iugoslavia se
terminaser\ înainte s\ înceap\.
STOENESCU
Acesta este tabloul realist al riscurilor care planau

asupra regelui Mihai I în condi]iile trecerii la orice fel de
ac]iune de scoatere a României din r\zboi [i acestea sunt [i
riscurile majore asumate de tîn\rul suveran în ziua de
23 august. Regele Mihai, r\mas izolat în Bucure[ti, cea mai
vulnerabil\ ]int\, era con[tient c\ va fi arestat de germani
[i era izolat informa]ional de manevrele lui Iuliu Maniu.
Situa]ia personal\ grav\ a regelui a declan[at panica `n
r`ndul membrilor camarilei [i totodat\ gr\birea loviturii,
în condi]iile de improviza]ie pe care le cunoa[tem.
Argumentul decisiv al trecerii la ac]iune a fost informa]ia

furnizat\ de mare[alul Antonescu, c\ i-a cerut permisiunea
lui Hitler s\ ias\ din r\zboi. Asta însemna o previzibil\
reac]ie violent\ a germanilor, adic\ arestarea mare[alului [i a
regelui, g\sirea unui general progerman pentru conducerea
statului [i aducerea unui guvern legionar din Germania.
Pentru a contracara un desnod\mînt personal nefericit [i
previzibil, regele [i camarila au insistat asupra venirii
mare[alului Ion Antonescu la Palat. S\ nu ne formaliz\m [i
s\ nu c\ut\m fapte eroice acolo unde nu sunt: în diminea]a de
23 august 1944 România era pierdut\. Fondul concret al
situa]iei era dezorganizarea critic\ a conducerii ]\rii. Fondul
ac]ional, cel care a declan[at curajul regelui, a fost pericolul
p\r\sirii regelui în Bucure[ti f\r\ nici un sprijin [i even-
tualitatea arest\rii sale de c\tre germani, cum procedaser\ [i
în alte locuri din Europa.
Lovitura de Palat
Dou\ observa]ii esen]iale sunt necesare pentru a `n]elege

actul de la 23 august 1944.
Prima vizeaz\ terminologia [i se refer\ la precizarea c\
ceea ce s-a întîmplat la Palat se înscrie în categoria istoric\ de
ISTORIA
lovitur\ de palat, care presupune îndep\rtarea de la putere

prin violen]\ (arestare) a prim-ministrului [i a membrilor
guvernului s\u (cu particularitatea c\ prim-ministrul î[i arogase
calitatea de Conduc\tor al statului), f\r\ ca aceast\ ac]iune s\
fie corelat\ cu atitudinea explicit\ a altor for]e, cu voin]a na-
]iunii sau m\car cu sprijinul Armatei. Regele putea s\ areste-
ze guvernul, Armata s\ nu fie de acord, na]iunea s\ nu aib\ nici
o reac]ie, iar alte for]e, cum erau cele germane, s\ intervin\ [i
s\ anuleze orice efect al loviturii de palat.
A doua observa]ie este c\ numai lovitura de palat nu este
suficient\ [i nici nu poate fi considerat\ suficient\ în eveni-
mentul din 23 august 1944. Ea s-a transformat în lovitur\ de
stat în momentul în care regele [i-a asumat public conducerea
statului, a dat ordine Armatei – iar aceasta le-a executat – na]iu-
nea acceptînd aceast\ situa]ie prin manifestare favorabil\.
Particularitatea reu[itei loviturii de stat din 23 august st\ în
faptul c\ a existat o for]\ care a executat ordinele regelui, a
acoperit prin legitimitate lovitura de palat [i a dat substan]\
schimb\rii regimului politic. Aceast\ for]\ fiind Armata, ceea
ce s-a întîmplat la 23 august se nume[te puci, adic\ lovitur\
de stat militar\.
Am avut un puci [i pentru faptul c\ rela]ia de for]\,
decisiv\ în victoria loviturii, s-a stabilit exclusiv între Capul
O[tirii (regele) [i Armat\, cu excluderea accidental\, prin
devansarea loviturii, a oric\rui rol al factorului politic. De
aceea, panica regelui [i a camarilei care a accelerat
evenimentul a avut atît un rol pozitiv, schimbînd regimul, c`t
[i un rol negativ, pentru c\ a suspendat legitimitatea politic\.
În aceast\ bre[\ a p\truns cu rapiditate factorul extern,
Armata sovietic\, împreun\ cu autoritatea politic\ acordat\
prin consens de Marii Alia]i, autoritatea aceasta înlocuind de
facto autoritatea politic\ na]ional\ a ]\rii. Guvernul S\n\tescu a
fost interpretat [i a avut destule simptome ca expresie a loviturii
militare, fiind tratat ca atare. De aici [i mutarea locului de
semnare a armisti]iului, de la Cairo la Moscova, [i întîrzierea
STOENESCU
semn\rii acestui act fundamental. Autoritatea care decidea

era deja extern\.
Versiunea loviturii de palat a colonelului Emilian Ionescu,
considerat\ de istorici drept ce mai apropiat\ de realitate,
completat\ cu am\nunte veridice din alte relat\ri, confirm\
aceast\ ipotez\:
Venit la palat în jurul orei 15.30, Mihai Antonescu cere
regelui „s\-i permit\ s\ plece f\r\ învoirea mare[alului la
Cairo, cu un avion, [i avînd depline puteri s\ încheie el
armisti]iul. Mihai a refuzat categoric cererea sa [i l-a invitat
s\ participe la audien]a cerut\ de Ion Antonescu“559. Pare
straniu, la prima vedere, ca tocmai regele s\ fie categoric
împotriva semn\rii armisti]iului de c\tre mîna dreapt\ a lui
Ion Antonescu, adic\ ceea ce cerea de aproape un an, îns\
ra]iunea acestui gest este legat\ de problema personal\ a
suveranului, l\sat în mîna germanilor, în timp ce repre-
zentatul guvernului semna acte f\r\ acoperire în fapte la
Cairo. Orice acoperire cu fapte, f\r\ un control asupra
Antone[tilor, îl expunea pe rege. Într-o alt\ versiune, cea a lui
Mocsonyi-Styrcea, Mihai Antonescu se r\zgîndise din nou,
a[teptînd un r\spuns din partea Turciei în leg\tur\ cu inten]ia
acestei ]\ri de a intra în r\zboi sau de a-[i p\stra
neutralitatea560. Privit\ de ast\zi, ideea lui Mihai Antonescu
este nerealist\, dar atunci omul politic român î[i lega
speran]ele de ni[te evenimente care ar fi urmat s\ se petreac\
rapid [i s\ schimbe soarta r\zboiului din Balcani.
Ion Antonescu a sosit la Palat la ora 16.05. Audien]a s-a
desf\[urat într-o cl\dire anex\, aflat\ în curtea din spate, pe
locul unde ast\zi se g\se[te Sala Palatului. Au participat Ion
Antonescu, Mihai Antonescu [i generalul S\n\tescu. „În
camera din dreapta se g\seau: generalul Aldea, Niculescu
Buze[ti, Styrcea, Mircea Ioani]iu [secretarul particular al
559 Antonescu, mare[alul României [i r\sboaiele de reîntregire, partea IV,
Ed. NAGARD, Vene]ia, 1988, p. 462.

560 23 august în arhivele comuniste, p. 221.
ISTORIA
regelui, n.a.] [i cu mine [Emilian Ionescu, n.a.]; pe un culoar

din spate, maiorul Anton Dumitrescu [i cu cei trei plutonieri
[Bîl\, Rusu [i Cojocaru]“561. Timp de aproximativ trei
sferturi de or\, Ion Antonescu a prezentat situa]ia frontului [i
a explicat de ce nu a semnat [i nici nu inten]ioneaz\ s\ sem-
neze armisti]iul. Conform însemn\rilor f\cute de el pe agenda
g\sit\ în seiful colec]iei de timbre a palatului, Ion Antonescu
i-a explicat regelui de ce nu a gr\bit semnarea unui armisti]iu,
ar\tînd pe rînd c\ a f\cut numeroase demersuri la Alia]ii
occidentali, dar f\r\ s\ primeasc\ un r\spuns favorabil, [i c\
acceptarea condi]iilor puse de sovietici implic\ pierderea
definitiv\ a Basarabiei [i a nordului Bucovinei, pierderea
„beneficiului Chartei Atlanticului“(!), s\ „bag ]ara pentru
vecie în robie, fiindc\ propunerile de armisti]iu con]in [i
clauza desp\gubirilor de r\zboi neprecizate, care, bineîn]eles
constituie marele pericol, fiindc\ drept gaj al pl\]ii lor, ru[ii
vor ]ine ]ara ocupat\ nedefinit“562. În sfîr[it – [i ceea ce
constituia principalul motiv al nesemn\rii armisti]iului – Ion
Antonescu nu voia s\ întoarc\ armele împotriva Germaniei,
datorit\ „consecin]elor viitoare asupra neamului a unui
asemenea gest odios, cînd putem s\ ie[im din r\zboi oricînd
dorim“563. Toate argumentele mare[alului sunt discutabile [i
r\mîn ca subiect de inventar pentru orice reconsiderare a
cazului s\u, dar din punct de vedere juridic ele sunt lipsite de
substan]\ atît timp cît a existat trecerea Nistrului, ocuparea [i
anexarea Transnistriei. În aceea[i interven]ie, Ion Antonescu
l-ar fi informat pe rege asupra demersurilor ultimative f\cute
561 Antonescu, mare[alul României [i r\sboaiele de reîntregire, p. 462.

Pentru urm\rirea precis\ a mi[c\rii actorilor acestui eveniment vezi o
lucrare de excelent\ calitate analitic\: Mihnea Romalo, România în al
doilea r\zboi mondial (1941-1945), Anexa 2, p. 123, schi]a cl\dirii [i
traseele personajelor.
562 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 1, Ed. Saeculum [i
Europa Nova, Bucure[ti, 1995, p. 50.

563 Ibidem.
STOENESCU
pe lîng\ liderii partidelor democratice [i c\ urma s\

primeasc\ o „adeziune scris\“ înainte s\ vin\ în audien]\,
putînd astfel s\ ì prezinte regelui întregul plan pentru
„tratative de pace“. Dup\ cum era u[or de observat,
adeziunea nu venise. Regele ar fi cerut ca aceste tratative s\
înceap\ imediat, dar mare[alul a solicitat un r\gaz de 24 de
ore, timp în care Mihai Antonescu s\ primeasc\ r\spuns de
la Berna [i Ankara la cererea sa de „consim]\mînt“ din
partea Angliei [i Americii pentru a trata cu Rusia.
Argumentul este incoerent, deoarece Alia]ii occidentali
trimiseser\ în clar [i de mai multe ori mesajul c\ România
trebuie s\ se în]eleag\ direct cu Rusia. Chiar Mihai
Antonescu purtase negocieri prin Gheorghe T\t\rescu. Totul
p\rea o nou\ [i obi[nuit\ amînare plin\ de contradic]ii. A[a
cum ar\tam mai sus, tot oferindu-[i demisia [i comportîndu-se
contrar declara]iilor sale, mare[alul Ion Antonescu î[i pier-
duse credibilitatea în ochii regelui.
Nu ne d\m seama în ce m\sur\ toate argumentele invo-
cate de mare[al l-au convins pe rege sau dac\ acesta a v\zut
foarte clar relativa lor credibilitate, astfel încît decizia pe care
a luat-o s\ fi fost consecin]a constat\rii c\ mare[alul fabula
politic [i militar, punîndu-l pe el [i ]ara într-o situa]ie [i mai
grav\. Credem îns\ c\ ceea ce a contat în decizia regelui
Mihai de a-i aresta a fost informa]ia dat\ de mare[al c\ în
aceea[i dup\-amiaz\ a[teapt\ r\spunsul lui Hitler la cererea
transmis\ prin Clodius de a ie[i din r\zboi. R\spunsul urma
s\ vin\ la 17.30. Or, acest interval putea s\ însemne
mobilizarea for]elor militare germane pentru contracararea
oric\rei tentative a României de a se rupe din rela]ia cu
Germania. Era normal – [i evenimentele i-au dat dreptate
regelui – ca orice om cu judecata întreag\ s\-[i dea seama c\
r\spunsul lui Hitler nu putea fi unul generos, în]eleg\tor [i
conciliant. El nu putea fi decît identic cu cel de la Roma,
Budapesta, Var[ovia, Copenhaga. Este clipa de panic\, poate
îndrept\]it\, a suveranului, care iese din înc\pere [i, într-o
stare de excita]ie maxim\, se sf\tuie[te cu membrii
ISTORIA
camarilei sale. Ace[tia – generalul Aldea, Niculescu

Buze[ti [i Mocsonyi-Styrcea – îi cer s\ fie ferm [i s\
rosteasc\ o formul\ clar\ de solicitare a demisiei: „Domnule
mare[al, am ascultat expunerea dv. asupra situa]iei, nu sunt
de acord cu propunerile dv., consider situa]ia foarte grav\,
care pune în pericol chiar existen]a neamului românesc. Din
aceast\ cauz\ v\ demit din func]ia de conduc\tor al
statului“564. Cu toate c\ mai to]i istoricii accept\ versiunea
aceasta drept cea mai plauzibil\, ea este totu[i, în opinia
noastr\, foarte discutabil\. Avem rezerve în a crede c\ regele
a rostit un text atît de lung, c\ l-a re]inut în aceast\ formul\ [i
nu credem c\ tîn\rul de 23 de ani îi putea spune mare[alului
c\ pune în pericol „existen]a neamului românesc“. Apoi,
formula final\, cu demiterea din func]ia de „conduc\tor al
statului“ se bate cap în cap cu logica actului în sine al
demiterii, conduc\tor al statului fiind regele! Noi credem c\
regele a reintrat în sala de audien]\ [i a rostit o formul\
aproximativ\ – fie c\ „situa]ia e grav\“, fie chiar formula
mult mai plauzibil\, acceptat\ de unii istorici, dar ceva mai
ponderat\: „ar fi bine s\ v\ da]i demisia“ – apoi a p\r\sit
înc\perea. În relatarea ulterioar\ a scenei exist\ tot felul de
exager\ri, de la varianta unui ordin categoric, „Aresta]i-l!“,
pîn\ la varianta unei bîlbîieli umile a regelui, urmate de un
deranjament stomacal. Ele provin din fabulatoriul acestui
eveniment [i sunt expresii ale unor interese propagandistice.
De fapt, scena în sine este foarte pu]in important\, deoarece
actul de autoritate al regelui fusese exprimat prin emiterea
Înaltului Ordin de arestare a lui Ion Antonescu [i prin
prezentarea acestui Înalt Ordin colonelului Emilian Ionescu,
maiorului Dumitrescu [i echipei de subofi]eri, autorii
materiali ai arest\rii. De aceea, este perfect posibil ca o alt\
versiune a scenei, în care regele a ie[it [i n-a mai revenit în
sala de audien]\, acolo intrînd la ordin echipa de militari, s\
564 Antonescu, mare[alul României [i r\sboaiele de reîntregire, partea IV, p. 463.

STOENESCU
corespund\ adev\rului, dar s\ nu aib\ importan]a pe care o

d\ versiunea. Faptul c\ regele Mihai n-ar fi avut curajul s\-l
priveasc\ în ochi pe mare[alul Antonescu [i s\-l demit\ este
un am\nunt valoros doar pentru literatur\.
La un semn al colonelului Emilian Ionescu, echipa de trei
subofi]eri condus\ de maiorul Dumitrescu a p\truns în sala de
audien]\ (care era, de fapt, un birou de lucru), avînd armele
în mîn\ [i îndreptîndu-le c\tre mare[al. „Ion Antonescu a
r\mas surprins de apari]ia echipei [i, vociferînd, se adreseaz\
lui S\n\tescu, spunîndu-i: «Bine, S\n\tescu, ce înseamn\
aceasta? Intru ca un om pa[nic [i sunt tratat ca un criminal?»
S\n\tescu, care întotdeauna s-a manifestat contra arest\rii lui
Ion Antonescu, era desorientat“565. Versiunea mare[alului,
care este cea mai apropiat\ de eveniment [i, în consecin]\,
cea mai proasp\t\, pentru c\ a fost scris\ în seiful filatelic,
confirm\ b\nuiala istoricilor c\ regele n-a spus nimic, iar
echipa a intrat odat\ cu el: „Cînd eram în curs de discu]iuni
[cu S\n\tescu, n.a.] [i în picioare, a[teptînd revenirea regelui,
pentru a pleca, regele intr\ în camer\ [i în spatele lui apar un
maior din garda Palatului [i 6-7 solda]i cu pistoalele în
mîn\“566. Evident, fuseser\ doar trei subofi]eri [i nu putem
în]elege confuzia mare[alului, atît în ce prive[te num\rul, cît
[i în ce prive[te gradele militarilor, decît prin emo]ia [i re-
volta care l-au cuprins. A urmat scena cu gestul nervos al mare-
[alului de a duce mîna la buzunar s\-[i scoat\ batista,
prinderea lui de bra] de c\tre maiorul Dumitrescu [i reac]ia
violent\ a lui Ion Antonescu. Am\nuntul n-ar fi avut vreo
importan]\ dac\ n-ar fi creat un moment de cump\n\, prin
interven]ia lui S\n\tescu în favoarea arestatului, ordonîndu-i
maiorului Dumitrescu: „Ia mîna de pe domnul mare[al!“
Antonescu putea profita de acest moment pentru a p\r\si
înc\perea [i Palatul, îns\ colonelul Emilian Ionescu [i-a
p\strat sîngele rece [i a ordonat: „Maior Dumitrescu,
565 Ibidem.
ISTORIA
executarea!...“ Aresta]ii au fost du[i sub escort\ [i închi[i în

seif. Era ora 17.05.
De acum începea greul. Pentru ca lovitura de palat s\ reu-
[easc\ era nevoie de controlarea Armatei, central, prin Marele
Stat-Major, [i local, prin trupele garnizoanei Bucure[ti. De
aceea, primele m\suri au fost de trimitere a lui Mircea Ioani]iu
la colonelul D\m\ceanu, comandantul garnizoanei, [i pe
S\n\tescu la Marele Stat-Major pentru a prelua conducerea
centralizat\ a Armatei. Pentru a-[i m\ri [ansele de succes,
Mocsonyi-Styrcea l-a pus pe regele Mihai s\ semneze dou\
decrete preg\tite din timp, unul cu numirea lui S\n\tescu în
calitate de prim-ministru [i al doilea cu numirea sa ca [ef al
Marelui Stat-Major. În spa]iul alb al decretelor a fost trecut
numele generalului S\n\tescu, iar acesta a hot\rît s\ plece la
M.St.M., unde urma s\ fac\ uz de decretul cu calitatea de
prim-ministru, dac\ i se opunea rezisten]\, sau de decretul cu
calitatea de nou [ef al M.St.M, dac\ cei de acolo îl acceptau
f\r\ probleme. Panica a fost m\rit\ la Palat în momentul în care
a fost adus colonelul D\m\ceanu, „care era absolut livid“ c\ se
trecuse la arestarea mare[alului f\r\ s\ fie anun]at, militarii din
garnizoana Bucure[ti fiind programa]i în acea zi de miercuri la
ziua de baie [i „to]i solda]ii erau în izmene“. El a cerut un r\gaz
pîn\ a doua zi pentru a-[i putea pune unit\]ile în condi]ii de
lupt\, dar regele a refuzat categoric: „Cum s\ r\mîn\ ]ara 24 de
ore f\r\ guvern?“ Niculescu-Buze[ti a intervenit, recunoscînd
c\ „nici noi nu [tiam c\ vor veni la Palat [Antone[tii, n.a.], cînd
vor sosi [i dac\ va trebui s\ fie aresta]i“567. A fost repede
contrazis de Ioani]escu, pentru a masca improviza]ia în care se
petrecuse faptul. Atunci, noul prim-ministru al României va
avea celebra replic\: „M\i D\m\cene, ui]i c\ [i M\r\[e[tii s-a
cî[tigat în izmene; de ast\ dat\ o s\-i batem cu p... goal\!“ Apoi
a plecat la Marele Stat-Major.

STOENESCU
Este foarte important de ar\tat c\ generalul S\n\tescu nu

a întîmpinat nici o rezerv\ din partea conducerii Marelui
Stat-Major, în frunte cu generalul {teflea, dar este ast\zi
foarte clar c\ regele [i grupul de comploti[ti nu au [tiut mai
nimic despre pozi]ia real\ a militarilor din conducerea de
stat-major. De[i propaganda comunist\ încearc\ s\ lege
activitatea complotist\ a comuni[tilor de ac]iunile Marelui
Stat-Major pentru a ar\ta nu numai unitatea de vederi, dar [i
faptul c\ PCdR ar fi dat ordine Armatei în momentul
23 august, nici un om serios [i lucid nu poate s\ cread\ c\ cei
trei sau patru comuni[ti activi din Bucure[ti – Bodn\ra[,
P\tr\[canu [i P. Constantinescu Ia[i – puteau da „indica]ii
pre]ioase“ generalilor din Armat\, inclusiv celor activi
(Vasiliu R\[canu [i Constantin Nicolescu) atra[i de partea
conspira]iei. De altfel, în relat\rile cu circuit intern ale lui
Bodn\ra[ în fa]a unor comisii ale Partidului comunist, mul]i
ani dup\ evenimente, acesta va recunoa[te c\ leg\turile lor în
Armat\ se reduceau la cî]iva sergen]i sau mai[tri militari,
prieteni sau cumna]i ai unor membri ai Partidului comunist,
care furnizau informa]ii despre activit\]ile curente ale
trupei. Adev\rul este c\, în cel mai mare secret, [eful
Marelui-Stat Major, generalul {teflea, preg\tise înc\ din
prim\vara anului 1944 un plan de lovitur\ de stat militar\,
cu întoarcerea armelor împotriva trupelor germane, plan
care avea numele de cod „Cosma“ [i urma s\ fie pus în
aplicare în ziua de 12 iunie 1944568. El a fost amînat din
cauza modific\rii echilibrului de for]e cu trupele germane din
România, dar a r\mas în seiful sigilat al lui {teflea, ca plan de
baz\ pentru momentul în care se putea da o lovitur\ de stat cu
[anse de succes. Acel moment a sosit în seara de 23 august
1944. Iat\ de ce, în ansamblul evenimentelor, gesturilor [i
atitudinilor legate de acel moment, acceptarea generalului
S\n\tescu drept comandant sau prim-ministru de c\tre
ISTORIA
Marele Stat-Major al Armatei române a reprezentat un fapt

mai important decît diferitele variante ale conspira]iei.
În timp ce generalul S\n\tescu se prezenta la M.St.M.,
Niculescu-Buze[ti se deplasa în strada Schitu M\gureanu
unde, într-o re[edin]\ conspirativ\, trebuia s\ se afle Iuliu
Maniu. Buze[ti trebuia s\-l informeze asupra evenimentului [i
s\-i cear\ preluarea conducerii noului guvern, ascunzîndu-i
existen]a decretului de numire a lui S\n\tescu, chiar dac\
aceast\ m\sur\ fusese luat\ doar pentru a aduce Armata la
ascultare. Conform versiunii ]\r\niste, Iuliu Maniu s-ar fi aflat
în refugiu la Snagov, în timp ce Dinu Br\tianu era plecat la
mo[ia Florica. Mocsony-Styrcea îi va acuza pe cei doi lideri de
la[itate, afirmînd c\ [i Maniu, [i Br\tianu se aflau în Bucure[ti
[i s-au ascuns în localit\]i din apropierea Capitalei, pentru a nu
fi implica]i în „aventura“ declan[at\ de rege, „lips\ pricinuit\ în
realitate de un triplu motiv: de a vedea întîi dac\ aparatul de stat
va r\spunde apelului regal sau dac\ lovitura va fi parat\ [i-ncer-
carea r\sturn\rii alian]elor în\bu[it\ în sînge, pentru care
eventualitate era fire[te mai «consult» a nu fi autorul principal,
ci a putea pretinde a fi fost numit pe ne[tiute ca girant simbolic,
apoi pentru a nu lua r\spunderea capitul\rii împotriva
sovieticilor, [i last but not least, de a-l obliga pe P\tr\[canu s\
r\mîn\ [i el f\r\ portofoliu [i a reduce la maximum participarea
efectiv\ a comuni[tilor la guvernare“569. Rezultatul refuzului
liderilor politici democra]i de a se implica în lovitura de palat
a avut un efect imediat [i unul de lung\ durat\. În primul rînd,
regele [i camarila au trebuit s\ se descurce, [ansa lor fiind
adeziunea Armatei, în condi]iile în care liderii politici
democra]i, convoca]i la orele 20.00 în acea sear\, s-au
prezentat la Palat abia la ora 9.00 din diminea]a de 24 august,
„dup\ 12 ceasuri de la formarea guvernului [i [ase dup\
plecarea Majest\]ii Sale din Capital\“570. Rezultatul pe termen

570 Ibidem.
STOENESCU
lung al acestei întîrzieri a fost scoaterea factorului politic din

orice rol la conducerea statului, p\strarea unui guvern militar
improvizat [i dispari]ia oric\rei reprezent\ri interna]ionale a
]\rii (cu excep]ia prestigiului regelui Mihai I). Prin interven]ia
regelui la radio din noaptea de 23 august [i anun]area
guvernului generalului S\n\tescu, dar mai ales prin ie[irea
cet\]enilor în strad\ cu credin]a c\ România a semnat pacea
[i a ie[it din r\zboi – una din marile diversiuni ale zilei de
23 august 1944 –, precum [i prin ascultarea ordinului regelui
de c\tre întreaga Armat\, lovitura de palat se transform\ în
lovitur\ de stat. În condi]iile înaint\rii trupelor sovietice f\r\
s\ întîmpine rezisten]\, reac]ia germanilor de a bombarda
Bucure[tii a fost mai degrab\ o încercare de a face m\car
minimum din ordinul de represalii al lui Hitler.
Lovitura de stat reu[ise. Consecin]ele ei au fost nefaste. Dar
consecin]ele ei au decurs din evolu]ia unor evenimente pe care
actorii loviturii de stat nu le-au mai controlat, ei fiind convin[i
de necesitatea schimb\rii, cu orice pre] [i cu orice risc,
credincio[i îns\ ideii, în frunte cu regele, c\ actul lor curajos
se va ad\uga ca argument puternic la generozitatea prover-
bial\ a Alia]ilor occidentali fa]\ de România. S-au în[elat.
Imediat dup\ arestarea celor doi Antonescu, membrii camarilei
regale au expediat o telegram\ lui Cre]zianu pentru a-i anun]a
pe Alia]i asupra ac]iunii lor, dar [i pentru a le spune acestora c\
au preg\tit aerodromul de la Pope[ti-Leordeni pentru aterizarea
avioanelor americane [i britanice care s\ aduc\ trupele
occidentale. Ceea ce ne face pe noi ast\zi s\ zîmbim era pentru
ei o uria[\ speran]\. Pentru c\ au fost urm\ri]i de cea mai bun\
inten]ie, pentru c\ au ac]ionat sub impulsul unui pericol per-
sonal – probabilitatea mare a unei reac]ii germane la cererea nai-
v\ a lui Antonescu de a ie[i din r\zboi cu aprobarea lui Hitler –
[i datorit\ imaginii fictive pe care o aveau despre inten]iile
Alia]ilor occidentali fa]\ de România, autorii loviturii de palat
nu pot fi acuza]i de tr\dare, ci numai de o mare gaf\. În ciuda
acuzelor care i se aduc, omul care pare s\ fi întîmpinat cu ochii
deschi[i evenimentul, ca pe o schimbare a istoriei României
ISTORIA
dintr-una nefericit\ într-una tragic\, a fost Iuliu Maniu. El s-a

preg\tit înc\ de atunci pentru finalul carierei sale, p\strîndu-[i
cu consecven]\ credin]a c\ luptînd pîn\ la cap\t, în ciuda tuturor
eviden]elor, pentru un ideal irealizabil, va l\sa românilor m\car
un model de ]inut\, de comportament [i de sacrificiu pentru o
viitoare, cît de îndep\rtat\, trecere a României la democra]ie.
Din p\cate, a[a cum vom vedea în volumul patru al acestui
studiu, Iuliu Maniu a avut un singur urma[ – Ion Ra]iu.
Secretele loviturii de stat

din 23 august 1944
Oricîte analize s-ar face asupra evolu]iei negocierilor cu

Alia]ii, a manevrelor de culise din jurul form\rii Blocului
Na]ional Democrat [i a motivelor care au determinat schim-
barea atitudinii regelui fa]\ de Ion Antonescu, ele nu pot ex-
plica felul în care a reu[it o lovitur\ de palat dat\ de o mîn\ de
oameni [i r\mas\ în clipa urm\toare în aer, s\ produc\ o r\stur-
nare de for]e atît de mare încît România s\ ias\ în cîteva ore
din rela]ia cu Germania [i s\ treac\ la r\zboi contra ei, f\r\
nici o defec]iune. Cu toate c\ exist\ [i o versiune care pune
accentele principale pe rolul Armatei în evenimentul de la
23 august 1944, dar pentru a ar\ta c\ ar fi existat o ostilitate
germano-român\, nici ideea unei „tr\d\ri“ a aliatului, nici
argumentul juridic c\ Armata a executat întocmai ordinul
[efului ei suprem, regele, nu sunt credibile luate izolat [i
exclusivist. Ajungînd la concluzia c\, pe de o parte, doar
lovitura de palat nu era suficient\ [i absen]a componentei
politice a îngreunat situa]ia, iar, pe de alt\ parte, c\ substan]a
loviturii a fost dat\ de atitudinea Armatei, suntem nevoi]i s\
explic\m o serie de fenomene subterane care au permis
cotitura rapid\, chiar dac\ autorii de notorietate ai acesteia –
regele [i camarila – nu erau aviza]i asupra lor. De exemplu,
putem afirma c\, la 23 august 1944, rela]ia mare[alului cu
STOENESCU
conducerea Armatei se alterase într-un grad la care orice

îndep\rtare a lui printr-o lovitur\ direct\, organizat\ de ofi]eri
superiori, era posibil\.
Imaginea mare[alului. Imaginea pe care [i-o conserv\
Ion Antonescu în anumite medii militare [i politice provine
mai întîi din imaginea remanent\ a straturilor de jos,
combatante, care n-au în]eles niciodat\ gre[elile politice [i
strategice ale Conduc\torului, gre[eli care i-au adus în condi]ia
de a pierde lupta cu inamicul cel mai s\lbatic al ]\rii, de a fugi
în debandad\ spre ]ar\, de a suporta prizonierat [i lag\re prin
Siberia. Ura lor împotriva comunismului [i a Uniunii
Sovietice, care îi învinsese pe front, precum [i sentimentul de
frustrare, de neputin]\, s-au transformat în nevoia de a glorifica
ideea, inten]ia, curajul care-l caracterizau pe mare[al. Faptele
de eroism, de bravur\, precum [i victoriile ofensivei
antisovietice ale militarilor români din diferite e[aloane, de[i
erau [i r\mîn acte secven]iale, s-au acumulat în dreptul
imaginii lui Ion Antonescu pentru a contura profilul de
conduc\tor al acestuia, cu toate c\ întreaga conducere a ope-
ra]iilor militare de pe teritoriul sovietic, la care au participat
trupe române[ti, a apar]inut Înaltului Comandament German.
Singurul adev\r strategic, istoric [i politic este c\ mare[alul Ion
Antonescu a pus toate trupele române[ti în subordinea
trupelor germane. Inclusiv pentru eliberarea Basarabiei [i
nordului Bucovinei, Armatele 3 [i 4 române au fost puse în
subordinea Armatei 11 germane. Directiva operativ\ nr. 35
din 15 iunie 1941 a Înaltului Comandament Român este
ultimul ordin direct dat de Ion Antonescu trupelor
române[ti, pîn\ la 20 august 1944 cînd hot\r\[te s\ reia
conducerea trupelor române[ti combatante571. Iat\ a[adar
Bucure[ti, 1989, p. 370. (Pentru a nu exista dubii asupra valorii acestor date
implacabile, ar\t\m c\ printre autorii acestui remarcabil tratat de istorie
militar\ sunt istoricii Florin Constantiniu, Ioan Scurtu, Ion Chiper, Mihai
Retegan, gen. Mihai E. Ionescu, gen. Ion Talpe[, col. Alesandru Du]u, elit\
a istoriografiei române[ti militare.)
ISTORIA
distan]a imens\ de la realitate la fabula]ie [i cît de puternic\

poate fi proiec]ia unei fic]iuni – conducerea de c\tre Ion
Antonescu a luptei impotriva Uniunii Sovietice – în
con[tiin]a unor oameni care au participat nemijlocit la lupte.
Într-un singur loc a mai intervenit Ion Antonescu, la asediul
Odessei, locul unei grave erori militare. Urm\rit de orgoliul
s\u nem\surat, Ion Antonescu va refuza orice sprijin logistic
[i militar – muni]ie, raiduri aeriene [i atacuri de blindate – din
partea germanilor [i va produce un asediu al Odessei de dou\
luni, timp în care România a avut pierderi de peste 170 000
de oameni (70 000 de mor]i [i 100 000 de r\ni]i). Pentru a
nu exista dubii asupra acestei catastrofe militare produse din
vina lui Ion Antonescu, trebuie ar\tat prin compara]ie c\,
pîn\ la 30 septembrie 1941, trupele germane, luptînd de la
Baltica la Mediterana [i ducînd principalul efort de r\zboi
împotriva colosului sovietic, au avut 116 908 mor]i. Este
incredibil, dar numai în asediul Odessei, Armata român\ a
pierdut, ca num\r al mor]ilor, echivalentul a 60% din
pierderile în mor]i ale armatei germane pe un front de peste
3 000 km. A fost o adev\rat\ crim\ de r\zboi, s\ ordoni în
secolul XX asediul unui ora[ ca în Evul Mediu, [i o umilin]\
s\ „cucere[ti“ Odessa numai atunci cînd s-au retras trupele
sovietice, ca urmare a amenin]\rii de c\tre germani a
Sevastopolului, frontul aflîndu-se în acel moment la peste
400 km dep\rtare de Odessa, în inima Rusiei572.
A mai contribuit la eroizarea exagerat\ a lui Antonescu [i
ceea ce s-a întîmplat în primii ani de ocupa]ie sovietic\,
atunci cînd zeci de mii de ofi]eri au fost epura]i numai pentru
faptul c\ au luptat contra Uniunii Sovietice, cînd s-a deschis
primul proces abuziv în România, [i acesta a fost al gene-
ralilor, cînd s-au aflat detaliile mor]ii sale demne în fa]a unui
572 Andreas Hillgruber, op. cit., p. 175. (Subliniem cu aceast\ ocazie c\

asediul Odessei nu este acela[i lucru cu evenimentele de la Odessa, cînd, în
urma arunc\rii în aer a cl\dirii comandamentului, au fost executate cîteva
sute de terori[ti.)
STOENESCU
pluton de execu]ie infam. Chiar dac\ unii acceptau în gînd c\

Antonescu „mersese prea departe“ în acest r\zboi, ura
împotriva comunismului [i a armatei sale ocupante se îmbo-
g\]ea cu noi argumente în fiecare zi de abuz [i teroare
sovietic\ în România, acumulînd [i mai mult\ dreptate de
partea mare[alului. În perioada regimului Ceau[escu, figura
exagerat\ a mare[alului a revenit, ca vehicul al propagandei
despre „independen]a“ României fa]\ de URSS [i ca
reactualizare antisemit\ a luptei impotriva „guvernului
mondial“. Momentul august 1968, al cuvînt\rii curajoase a lui
Nicolae Ceau[escu, a venit s\ reconfirme aerul difuz al
nedrept\]ii f\cute mare[alului, apoi „bomba“ lui Marin
Preda din Delirul a explodat pe un cîmp f\r\ obstacole.
Ast\zi, baza ideologic\ a supraeroiz\rii mare[alului este ura
remanent\ împotriva evreilor – f\r\ ca extremi[tii care o mai
practic\ s\ [tie c\ Antonescu lucra mîn\ în mîn\ cu
Filderman [i {afran – [i opozabilitatea sa la tentativa de folo-
sire politic\ a fostului rege Mihai I, înc\ în via]\. Ast\zi,
dup\ trecerea în secolul XXI, pozi]ia oficial\ fa]\ de perso-
nalitatea istoric\ a mare[alului Ion Antonescu este dictat\ de
ostilitate personal\ – în cazul pre[edintelui Ion Iliescu, ostra-
cizat de regimul antonescian – [i de interese de politic\ inter-
na]ional\ – în cazul prim-ministrului Adrian N\stase, care
dore[te s\ se legitimeze în calitate de democrat prin d\rî-
marea statuilor unui dictator.
Ac]iunea decisiv\ a Marelui Stat Major. Dac\ exist\ un
autor al loviturii de stat din 23 august 1944, oricît ar p\rea de
impersonal [i chiar partizan – avînd în vedere op]iunile
personale binecunoscute – acela a fost Marele Stat-Major al
Armatei române. {i nu este vorba numai de atitudinea din
acea zi sau de anecdotica „executare“ a ordinului dat de
Capul O[tirii – a c\rui autoritate real\ era nul\ – ci de o serie
de ac]iuni mai mult sau mai pu]in oficiale, desf\[urate pe
durata mai multor ani. Arhivele militare au furnizat, par]ial,
înainte de 1990 o serie de documente care atest\ preocuparea
conducerii militare a Armatei pentru limitarea efectelor
ISTORIA
catastrofei produse de politica nefericit\ a mare[alului

Antonescu, iar ast\zi adev\rurile ac]iunii sunt eliberate de
orice restric]ii. Este destul de clar acum c\ Ion Antonescu,
în primul rînd, a c\utat s\ orienteze conducerea Marelui
Stat-Major c\tre o implicare total\ în trei proiecte:
reorganizarea pe baze moderne a Armatei, participarea la
eliberarea Basarabiei [i a nordului Bucovinei [i constituirea
unei rezerve de for]e armate necesare eliber\rii Transilvaniei.
Acest ultim subiect a condi]ionat în bun\ m\sur\ atitudinea
[efilor Marelui Stat-Major fa]\ de Ion Antonescu, regele
Mihai I [i for]ele politice din „Opozi]ie“. Dar atunci cînd
vorbim despre rela]iile între mare[al [i M.St.M. – care însemna
corpul de generali [i ofi]eri preg\ti]i s\ gestioneze com-
portamentul strategic [i operativ al Armatei, creierul institu]iei
militare – va trebui s\ consider\m c\ au existat dou\ etape
distincte ale rela]iei, care nu a fost doar de subordonare
oficial\. În prima faz\ a rela]iei, Ion Antonescu a fost sprijinit
de Marele Stat-Major pentru a învinge în lupta cu legionarii
lui Horia Sima, în ciuda imaginii proaste pe care o avea
generalul în rezerv\ în ochii strategilor de acolo [i a faptului
c\ Legiunea – mai bine zis, imaginea ei sub Codreanu – se
bucura de o mare popularitate printre ofi]eri. Lovitura pe care
o primise Armata prin tr\darea regelui Carol II [i a
ministrului }enescu, la pierderea f\r\ s\ trag\ un foc a
Basarabiei, nordului Bucovinei [i nord-vestului Transilvaniei,
a fost resim]it\ din plin. Îns\, pentru a în]elege mai bine
atitudinile acelor strategi, trebuie coborît în mentalitatea
specific\ militarului. Pentru ei, de exemplu, pierderea
Basarabiei se produsese ca urmare a unei declara]ii de r\zboi
a URSS, sub forma unui ultimatum pe care factorii de
decizie politic\ l-au acceptat. Conform acestei concep]ii,
care se bazeaz\ pe Dreptul interna]ional al ducerii
r\zboiului pe uscat, România intrase în r\zboi cu URSS
înc\ din iunie 1940, aflîndu-se în continuare în aceast\ stare
pîn\ la 22 iunie 1941, cînd a trecut la contraatac. Unii istorici
[i oameni politici nu asimileaz\ drept argument aceast\
STOENESCU
realitate juridic\ [i accept\ anomalia decretat\ de Uniunea

Sovietic\ înving\toare, c\ România a atacat-o la 22 iunie 1941.
Militarii îns\ [tiau [i [tiu c\ Uniunea Sovietic\ nu a respectat
nici termenii ultimatumului, c\ a ocupat ]inutul Her]a, apoi o
zon\ a Deltei Dun\rii, c\ a capturat [i dus în prizonierat
militari români surprin[i în Basarabia, c\ a oprit ca prad\ de
r\zboi material [i armament al trupelor române, c\ a folosit
deta[amente paramilitare de evrei înarma]i pentru a împiedica
retragerea unit\]ilor române[ti dincoace de Prut, c\ a deschis
focul împotriva e[aloanelor noastre, omorînd [i r\nind
militari combatan]i. Toate acestea sunt acte de r\zboi recu-
noscute de documentele militare sovietice date publicit\]ii în
ultimii ani. La nivelul Marelui Stat-Major se mai [tia c\
anumite unit\]i române[ti de dincoace de Prut, care nu
fuseser\ implicate în retragerea din Basarabia, luaser\
ini]iativa local\ de a trece Prutul dincolo, cum a fost cazul
generalului Glogojeanu în zona Gala]i, pentru a recupera
material [i armament abandonat în timpul retragerii [i c\
trupele sovietice pe care le-au întîlnit s-au retras în grab\,
crezînd c\ românii contraatac\. Adic\, în ochii condu-
c\torilor Marelui Stat-Major, se putea rezista, se putea lupta,
se putea bloca înaintarea inamicului în Basarabia. Important
pentru analiza noastr\ este concluzia c\ în mentalitatea
strategilor români ]ara noastr\ se afla în r\zboi cu Uniunea
Sovietic\ înc\ din 1940 [i c\ doar a[teptau refacerea for]elor
pentru a trece la contraatac. Erau, totodat\, con[tien]i c\ vor
avea nevoie de un aliat puternic, care atunci nu putea fi decît
Germania. Într-un foarte scurt interval îns\, aliatul previzibil
a dat României lovitura de moarte a Dictatului de la Viena. În
aceste condi]ii, a[a cum arat\ documentele Arhivei M.Ap.N,
Marele Stat-Major a ordonat generalilor comandan]i de trupe
din Transilvania s\ se preg\teasc\ de lupt\ [i s\ nu respecte
prevederile Dictatului. Ca s\ fim bine în]ele[i, vom ar\ta c\
disponibilul de mobilizare al României în 1941 era de 2,2 mi-
lioane de solda]i, ceea ce, chiar prost dota]i, însemna pulve-
rizarea armatei Ungariei în cîteva zile. Iuliu Maniu, prin
ISTORIA
leg\turile sale adînci în Armat\, a [tiut asta [i a[a a putut

s\-[i construiasc\ baza politic\ a demersurilor sale de la
Ploie[ti pe lîng\ Ion Antonescu, în vederea unei ac]iuni de
rezisten]\ în Transilvania. Este momentul în care [eful
Lega]iei Germaniei în România, Fabricius, intr\ în alert\,
c\utînd o autoritate în stare s\ domine Marele Stat-Major
român [i s\ pun\ în aplicare cedarea teritorial\. De aceea nu
au fost ale[i Gigurtu, Manoilescu sau Gheorghe Br\tianu s\
conduc\ un guvern progerman. Aceast\ autoritate a fost
g\sit\ în persoana lui Ion Antonescu. Fabricius l-a înzestrat
pe generalul în rezerv\ cu argumentul forte c\, dac\ Marele
Stat-Major ordon\ atacarea trupelor maghiare de ocupa]ie,
înt\rite înadins cu trupe germane, România va fi imediat
ocupat\ de URSS, iar Germania va trece peste trupele
române[ti din Transilvania prin lupt\ [i va fi nevoit\ s\ ocupe
zona petrolier\ Prahova. Nici Antonescu, nici cei de la
M.St.M. nu puteau ignora o asemenea perspectiv\. Dar
trebuie s\ lu\m deocamdat\ în serios, cu titlu de inventar,
faptul c\ imaginea lui Ion Antonescu în ochii strategilor de la
M.St.M. era a aceluia care oprise reac]ia Armatei române în
Transilvania. Ca element negativ se mai ad\uga [i
cunoa[terea faptului c\ Antonescu era un conduc\tor inco-
mod [i discre]ionar. Au contribuit îns\ la cooperarea din
prima faz\ dintre institu]ie [i Conduc\tor credin]a în
patriotismul lui incontestabil, situa]ia politic\ efectiv\ a ]\rii
[i garan]ia pe care a oferit-o Antonescu asupra cîtorva m\suri
importante: refacerea imaginii Armatei, alian]a cu Germania
în vederea trecerii la contraofensiv\ împotriva URSS [i
promisiunea lui Hitler c\ va revizui deciziile Dictatului de la
Viena, înzestrarea trupelor cu armament german modern.
Ceea ce numim, de regul\, nucleul de conducere al Marelui
Stat-Major – compus din generali [i ofi]eri conduc\tori [i
subordona]i ai birourilor strategice [i operative ale acestei
institu]ii – reprezenta un corp de militari cu grade diferite, dar
cu func]ii [i responsabilit\]i decisive. De aceea, destituirea,
trecerea în rezerv\ sau arestarea generalilor fostului minister
STOENESCU
[i al Marelui Stat-Major, sub acuza]ia de tr\dare sau inac]iune

la momentul pierderilor teritoriale, nu a însemnat destruc-
turarea acestui nucleu. Unii ofi]eri au avansat, al]ii au fost
adu[i de Antonescu [i numi]i în func]ii dup\ gradul de
cunoa[tere a calit\]ilor acestora de c\tre el. Aici Antonescu
a avut o politic\ de echilibru foarte bine gîndit\, pornind de
la principiul c\ adev\rata lui autoritate [i consisten]\
politic\ va fi dat\ de sprijinul Marelui Stat-Major, gîndire
care s-a dovedit întemeiat\ la momentul greu din timpul
rebeliunii legionare. Nu numai pruden]a, dar [i inteligen]a
l-au f\cut pe Ion Antonescu s\-l numeasc\ [ef al Marelui
Stat-Major pe generalul Iosif Iacobici, excelent profesionist
de orientare progerman\, altfel rival al lui. Împreun\ au
preg\tit ac]iunea trupelor române în luptele pentru
eliberarea Basarabiei [i probabil c\ pe Iacobici nu l-a
deranjat trecerea Armatelor române[ti 3 [i 4 în subordinea
Armatei 11 germane, pentru c\ planificarea ini]ial\ a
Marelui Stat-Major chiar ar\ta c\, pentru a contraataca un
inamic de dimensiunile URSS-ului, va fi nevoie de un aliat
pe m\sur\. Este îns\ cert c\ atît Iacobici, cît [i M.St.M. au
privit rela]ia dintre Armata român\ [i cea german\ ca pe
o cooperare pe timp de r\zboi, pentru ducerea luptei
împotriva aceluia[i inamic, cu scopul limitat al eliber\rii
teritoriilor române[ti, astfel c\ absen]a unui tratat oficial de
alian]\ între România [i Germania nu i-a interesat. Aceasta
era o problem\ politic\. De altfel, documentele germane
identificau România drept un Mitkämpfer, un „participant
la lupte“.
Mai trebuie ar\tat c\, `n momentul trecerii României la
contraofensiv\ legitim\ pentru eliberarea teritoriilor ocupate
de URSS în 1940, generalii Ion Antonescu [i Iosif Iacobici
realizaser\ deja împreun\ o reorganizare par]ial\ a structurii
Armatei române, îmbun\t\]ind calit\]ile sale combative [i
dotarea. Procesul nu era terminat [i din acest motiv ceea ce
[tim noi c\ a fost Armata 3 român\, de sub comanda
generalului Petre Dumitrescu, a existat pîn\ la 2 iulie 1944
ISTORIA
doar pe hîrtie, compus\ numai din comandament [i „lipsit\ de

trupe“573. De[i Ion Antonescu a dat celebrul ordin „Români,
trece]i Prutul!“ în ziua de 22 iunie 1941, Armata român\ a trecut
Prutul abia în noaptea de 2 spre 3 iulie. Eliberarea
Basarabiei [i a nordului Bucovinei a durat dou\ s\pt\-
mîni, pîn\ pe 17 iulie 1941. Realitatea statistic\ dovede[te
c\, în luptele pentru eliberarea teritoriilor române[ti de
dincolo de Prut am avut „4 112 mor]i, 12 120 r\ni]i [i 5 506
disp\ru]i, ceea ce reprezenta aproximativ 6% din efectivele
angajate în opera]iile militare“574. De[i era angajat\ în
luptele pentru eliberarea Basarabiei cu efective de aproxi-
mativ 360 000 de militari, este foarte interesant de constatat
c\ România p\stra pe teritoriul ei de dincoace de Prut înc\ o
armat\, cam tot de 350-360 000 de militari. Altfel spus,
Basarabia [i nordul Bucovinei au fost eliberate cu
aproximativ jum\tate din for]ele armate disponibile, cealalt\
jum\tate fiind p\strate în Regat (inclusiv partea din
Transilvania r\mas\ la noi) cu scopul de a fi preg\tite în
vederea recuceririi Ardealului ocupat. Ideea lui Ion
Antonescu [i a strategilor de la M.St.M. era ca, pe m\sur\ ce
luptele se îndep\rteaz\ de România [i în perspectiva unei vic-
torii germane, încheierea r\zboiului s\ g\seasc\ ]ara noastr\
gata de a da o lovitur\ militar\ scurt\ Ungariei, într-o con-
junctur\ favorabil\. În plus, strategii români voiau s\ se asigure
c\ Ungaria, care era decis\ s\ mearg\ al\turi de Germania
pîn\ în inima Rusiei, nu va primi vreun avantaj pentru acest
gest de la Hitler. Numai c\ la 17 iulie 1941, ca urmare a unui
ordin al lui Adolf Hitler, aprobat de Ion Antonescu, Armata 3
român\ a intrat în componen]a Armatei 11 german\ [i a trecut
Nistrul, f\r\ acordul Marelui Stat-Major. Zece zile mai tîrziu,
Hitler i-a scris lui Antonescu pentru a-i cere s\-[i treac\ [i
celelate for]e peste Nistru, ceea ce echivala cu ie[irea trupelor
574 Ibidem, p. 374.
STOENESCU
noastre din situa]ia de eliberatoare ale teritoriului propriu [i

cu trecerea lor `n pozi]ia de agresoare ale URSS pe teritoriul
acesteia. Ion Antonescu i-a r\spuns lui Hitler c\ „nu pune nici
un fel de condi]ii [i nu discut\ cu nimic aceast\ cooperare
militar\ pe un nou teritoriu“. Apoi, mare[alul a f\cut public\
decizia sa nefast\. A urmat nenorocirea de la Odessa.
Avînd acest tablou în fa]a ochilor, vom în]elege mai bine
de ce, dup\ eliberarea provinciilor române[ti r\s\ritene,
între Antonescu [i Marele Stat-Major se instaleaz\ a doua
faz\ a rela]iei. Ea are în centru acea parte a colabor\rii care
viza problema Transilvaniei. {i Antonescu dorea eliberarea
nord-vestului Ardealului – nu aceasta este problema – dar
situa]ia devenise extrem de tensionat\ deoarece Marele
Stat-Major român primise informa]ia c\ Ungaria mobiliza
tineretul românesc din zona ocupat\ [i îl trimitea `n linia întîi
pentru a fi decimat, iar pe front, sub comand\ german\, la
capul de pod de la Voznesensk, trupele ungare [i române
intraser\ în conflict deschis575. Din acest moment, Ion
Antonescu este cuprins de o anumit\ derut\, dorind cu orice
pre] s\ ocupe Odessa – avea anumite argumente576 – [i apoi
s\ retrag\ o parte din trupe, pentru a marca, inclusiv printr-o
defilare, victoria militar\. Aceast\ mi[care a fost interpretat\
de popula]ie – mai ales cu ajutorul presei – nu numai ca o eli-
berare a provinciilor ocupate de URSS, ci [i drept o încheiere
a particip\rii României la r\zboiul antisovietic. În acela[i
timp, fie la solicitarea lui Hitler, fie din proprie ini]iativ\,
Antonescu reangajeaz\ trupe române[ti peste Nistru, acceptînd
în continuare intrarea lor în componen]a celor germane. Cu
ajutorul cenzurii, aceste am\nunte nu erau cunoscute de
marele public, dar este evident c\ Marele Stat-Major nu putea
575 Ibidem, p. 376.

576 Dorea s\ ofere Armatei române prestigiul cuceririi unui ora[ important al
inamicului [i îl interesa cercetarea arhivelor principalului centru de spionaj
[i sabotaj antiromânesc, aflat înc\ din timpul revolu]iei bol[evice din 1918 în
aceast\ localitate.
ISTORIA
fi prostit. Cînd, la sfîr[itul anului 1941, a devenit clar c\

Germania planifica o mare ofensiv\ pentru anul 1942,
expresie a e[ecului strategiei Blitzkrieg, iar Ion Antonescu s-a
angajat cu titlu personal în fa]a lui Hitler s\-i pun\ la
dispozi]ie noi for]e române[ti, conducerea Marelui Stat-Major
român, în frunte cu generalul Iosif Iacobici, a deschis o con-
trovers\ cu Conduc\torul statului. Motiva]ia principal\ a
Marelui Stat-Major era c\, practic, tehnic, realist – cum dorea
s-o ia Antonescu – Armata român\ era incapabil\ s\ duc\
lupte dincolo de Nistru. Mare[alul a ripostat violent, cerînd s\
nu-i fie pus\ la îndoial\ capacitatea de a gîndi strategic,
ar\tînd c\ inamicul trebuie înfrînt, altfel România nu va putea
beneficia de fructul victoriei. {tim ce-a urmat în prelungirea
gîndirii sale strategice – a anexat Transnistria. În ce-l prive[te
pe Iacobici, acesta a fost marcat personal de o scen\ care
merit\ s\ fie reprodus\: „Fusesem chemat, împreun\ cu
generalul T\t\ranu, la mare[al, care se afla bolnav în pat,
avînd temperatur\ ridicat\. La întrevedere asistase [i Mihai
Antonescu. Mare[alul ne chemase, în mod v\dit speriat de
unele evenimente locale defavorabile de pe aripa de sus a
frontului german. Ne ordonase a lua m\suri de prevedere
pentru cazul unei eventuale replieri a acestui front, m\surile
recomandate cuprinzînd regiunea Odessa-Nistru, spa]iul de
deasupra Gala]iului [i frontul fortificat permanent de pe
Siret-Foc[ani. Demoralizarea mare[alului fusese a[a de mare,
încît, vorbind de posibilitatea retragerii frontului spre ]ar\,
avea viziunea [i-[i exprima voin]a ferm\ de a se retran[a la
nevoie [i o lupt\ cu Armata român\ chiar [i în vestul Olteniei.
Am fost foarte impresionat de pesimismul mare[alului, dar
apreciind c\ vorbesc cu un om cuprins de febr\, n-am intrat
în nici o discu]ie contradictorie, luînd numai act de dorin]ele
lui. P\r\sind camera bolnavului, am spus generalului
T\t\ranu impresia mea de a fi vorbit cu un om anormal. Cît
de aproape am fost de adev\r mi-a dovedit Mihai Antonescu,
care, de[i cu des\vîr[ire str\in de problemele militare, totu[i,
putuse constata c\ mare[alul i-a p\rut «tare speriat».
STOENESCU
Bineîn]eles, întrevederea nu avusese, în ceea ce prive[te

activitatea Marelui Stat-Major [i a Armatei, nici o urmare,
c\ci apreciasem situa]ia strategic\ cu mult calm“577. Cum
scena se petrecea în preajma Cr\ciunului 1941, cînd unit\]i
ale Armatei române luptau deja dincolo de Nistru, Odessa
fusese ocupat\, episodul delirant al mare[alului r\mîne de
neîn]eles, decît dac\ accept\m posibilitatea unei viziuni
paranormale, avînd în vedere c\, dup\ trei ani, în preajma lui
23 august 1944, Ion Antonescu planific\ ap\rarea pe Olt în
caz c\ se pr\bu[e[te linia de pe Siret. Iat\ îns\ c\, exact în
perioada 25-29 decembrie 1941, ie[ind din starea de
depresie, Ion Antonescu ]î[ne[te pur [i simplu într-o stare
eroic\, îl cheam\ la el pe colonelul dr. Spalke, ata[atul
militar al Germaniei, [i îl roag\ s\-i transmit\ Führerului
propunerea pentru „participarea masiv\ a armatei române la
campania din prim\vara anului 1942“. Generalul Iosif
Iacobici se va întreba, pe bun\ dreptate: „Cum se putea nu
numai schimba, dar chiar inversa hot\rîrea anterioar\ a
mare[alului de o importan]\ capital\, f\r\ ca Marele Stat-Major
s\ fi fost invitat de a-[i da p\rerea înainte de a se lua aceast\
hot\rîre?“578 Numeroase alte m\rturii ale oamenilor foarte
apropia]i de el – cum era generalul Ion Gheorghe – arat\ c\
mare[alul Ion Antonescu lua decizii influen]at de starea
s\n\t\]ii sale. Realitatea regimului de dictatur\ pe care îl
conducea, în care autoritatea se concentra `n mìnile unei
singure persoane, a permis ca simptomele nefericite ale
ciclotimiei sale accentuate s\ se transforme în decizii ale
statului. A[a ne explic\m de ce [i Maniu, [i regele ajunseser\
la disperare în vara anului 1944, ne[tiind ce s\ mai cread\,
Ion Antonescu schimbîndu-[i cu mare frecven]\ atitudinea
fa]\ de semnarea armisti]iului.
577 Col. Dr. Alesandru Du]u, Florica Dobre, „Opozi]ie sau conflict?“ în
Revista de Istorie Militar\ (RIM), nr. 1/1996, p. 28.

578 Ibidem, p. 29.
ISTORIA
Dup\ dou\ încerc\ri nereu[ite de a schimba hot\rîrea

nefast\ a mare[alului, ar\tîndu-i în dou\ rapoarte succesive
eroarea strategic\ [i contrargumentele militare strict pro-
fesioniste ale trimiterii trupelor române[ti dincolo de Nistru,
[eful Marelui Stat-Major, generalul Iosif Iacobici î[i d\
demisia la 17 ianuarie 1942. Cu generalul Iacobici se soli-
darizez\ nou\ generali ai Armatei române, apoi înc\ patru,
to]i încercînd s\-l conving\ pe mare[al de incapacitatea
practic\ a trupelor noastre de a duce lupte la mare distan]\ [i
într-o total\ dependen]\ logistic\ de trupele germane. Mai
era [i orgoliul specific militar, valabil în orice timp [i parte a
mentalit\]ii specifice, ca trupele române[ti s\ fie subor-
donate organic unei armate str\ine. În timpul R\zboiului de
Independen]\ din 1877, domnitorul Carol I condi]ionase
participarea trupelor române[ti de trecerea acestora sub
conducerea sa, prin]ul luînd în subordine [i trupe ruse[ti,
apoi, în timpul primului r\zboi mondial, generalul Averescu
fusese nestr\mutat în privin]a libert\]ii sale de a ordona
trupelor române [i d\duse de p\mînt [i cu ru[ii, [i cu
francezii lui Berthelot, cînd încercaser\ s\ se amestece în
conducerea efectivelor sale. A[adar, pentru prima oar\ de la
Asediul Vienei din 1683 trupele române[ti intrau în
componen]a unor trupe str\ine. Ion Atonescu a intrat într-o
nou\ criz\ delirant\, urm\rit de fantasma tr\d\rilor, a la[i-
t\]ilor, [i a trecut la represalii împotriva Marelui Stat-Major
[i a generalilor de la comanda Armatei, trecînd în rezerv\,
cum am ar\tat, 23 de generali. Al]ii, speria]i de efectul
acestei autentice decim\ri a conducerii Armatei române, s-au
supus ordinelor lui de a continua luptele dincolo de Nistru,
pîn\ la Stalingrad, con[tien]i c\ sunt implica]i într-o
aventur\ militar\, dar f\cîndu-[i datoria cu onoare [i
competen]\.
Drama personal\ a mare[alului Ion Antonescu este cu atît
mai mare, cu cît noul [ef al Marelui Stat-Major, generalul Ilie
{teflea – prietenul s\u, cum se spune, de o via]\ – odat\ ajuns
în aceast\ func]ie a în]eles c\ Iacobici avusese perfect\
STOENESCU
dreptate [i a continuat, în secret, politica acestuia. Trebuie s\

le dea de gîndit istoricilor [i oamenilor politici care v\d la
Antonescu numai p\r]ile bune faptul c\ generalul Iacobici,
cunoscut ca filogerman [i excelent profesionist, ca [i
generalul Ilie {teflea, prieten devotat al mare[alului, au avut
o pozi]ie identic\ fa]\ de erorile grave, politice [i militare, ale
Conduc\torului. Aici nu mai e vorba de scrisorile formale,
strecurate pe sub u[\ de liderii politici, ci de conducerea
superioar\ a Armatei. Noi nu punem în discu]ie compor-
tamentul eroic, exemplar [i acoperit de onoare al militarilor
români de pe frontul germano-sovietic, nici atitudinea antibol-
[evic\ a românilor, ci capacitatea efectiv\ de a ne arunca cu
capul înainte într-o aventur\ politic\, sanc]ionat\ de SUA [i
Marea Britanie, [i într-o aventur\ militar\ sanc]ionat\
dureros de Uniunea Sovietic\. Iat\ de ce „demersurile f\cute
de generalul Iosif Iacobici [i ulterior de succesorul s\u la
[efia Marelui Stat-Major, generalul Ilie {teflea, pentru
oprirea trimiterii de mari unit\]i în est, au epuizat pîrghiile
legale de ac]iune aflate la dispozi]ia Marelui Stat-Major [i au
impus cu necesitate înc\lcarea con[tient\ a ordinelor date
de Ion Antonescu“579.
Generalul Ilie {teflea s-a comportat onest [i loial fa]\ de
prietenul s\u. I-a cerut, cu titlu personal, privat, mare[alului
s\ opreasc\ trimiterea de trupe în est, apoi i-a cerut-o printr-un
act oficial, în scris, iar la finalul acestor demersuri, în ziua de
7 august 1942, [i-a dat demisia. Antonescu a f\cut o criz\ de
nervi, ar\tîndu-i c\ nu mai are pe cine s\ numeasc\, neavînd
încredere în nici un general, [i cerîndu-i cu insisten]\, în
numele camaraderiei lor îndelungate, s\ revin\ asupra
demisiei. Totodat\, [i aici este partea cea mai important\, i-a
promis c\ nu se va mai amesteca în deciziile Marelui Stat-Major
[i îl va consulta de cîte ori Înaltul comandament german îi va
cere mi[c\ri ale trupelor române de pe frontul din inima
ISTORIA
Rusiei. Cunoscîndu-l mai bine decît oricine, dar mai ales

cunoscîndu-i afec]iunile fizice [i psihice, generalul Ilie
{teflea hot\r\[te s\ ia ini]iativa sabot\rii particip\rii Armatei
române dincolo de Nistru. Gestul pe care [i l-a asumat a fost
de o imens\ responsabilitate, dar [i de un risc maxim. El a
constituit la Marele Stat-Major un nucleu conspirativ de
ofi]eri, cu care a convenit s\ încalce, s\ ocoleasc\ sau s\ anu-
leze în practic\ ordinele mare[alului, [i în acela[i timp
s\ preg\teasc\ formarea unor unit\]i combatante pe teritoriul
României, în perspectiva recuceririi Ardealului ocupat.
Grupul secret de lucru era constituit din general Mardare
Socrat, sub[ef al M.St.M., general Enache Borcescu, [eful
Sec]iei organizare-mobilizare, colonelul Nestorescu, [eful
Sec]iei dotare, coloneii Gheorghe Zamfirescu, Pantelimon
Comi[el [i Valeriu {elescu. Începînd din prim\vara anului
1942, ei au întocmit situa]ii false prin care au „transformat
toate diviziile de infanterie în divizii u[oare, reducîndu-le
efectivele la 6 batalioane“. În realitate, {teflea le p\strase
organizarea pe 9 batalioane [i 3 de mar[, trimi]înd pe front
numai diviziile cu 6 batalioane [i p\strîndu-le în ]ar\ pe
celelalte [ase. Totodat\, artileria de diferite calibruri a fost
retras\ de la unit\]ile prev\zute s\ plece pe front la cererea
germanilor, astfel c\, observînd proasta încadrare [i dotare a
trupelor române[ti – cum constat\ [i Hillgruber f\r\ s\ fi [tiut
secretul –, Înaltul comandament german ezita s\ introduc\
efectivele noastre în zone de lupt\. Apoi, cînd germanii au
cerut cu insisten]\ înzestrarea [i preg\tirea pentru expediere a
noi e[aloane, Marele Stat-Major s-a plîns c\ nu are armament
modern, a cerut ca Germania s\-[i respecte angajamentele de
înzestrare [i, în final, sub presiune, a luat armamentul unor
unit\]i destinate frontului [i l-a dat altor unit\]i, astfel c\
jum\tate din e[alonul destinat frontului r\m`nea în ]ar\, din
lips\ de înzestrare. În timpul acesta, unit\]ile militare ascunse
prin acte false î[i conservau [i dotarea, [i înzestrarea. Sub
aceast\ form\, {teflea [i Marele Stat-Major au reu[it s\
opreasc\ plecarea pe front, între 1942 [i 1944, a aproximativ
STOENESCU
220 000 de osta[i580. Germanii erau convin[i c\ acesta este

poten]ialul maxim al României, iar Antonescu nu mai
în]elegea nimic. Extraordinara manevr\ secret\ a strategilor
români [i-a atins culmea inteligen]ei [i abilit\]ii în prim\vara
anului 1944, cînd, la ordinul categoric al mare[alului Ion
Antonescu de a trimite pe front 29 de divizii de recru]i,
Marele Stat-Major a împiedicat deplasarea.
În al doilea rînd, {teflea a lansat o opera]ie de scoatere
a efectivelor române[ti de pe front, retr\gîndu-le în ]ar\ sub
diferite pretexte. Primele m\suri au fost s\ declare epidemii
de grip\ [i febr\ tifoid\ printre solda]ii români [i s\ instituie
carantine, care împiedicau controlul germanilor. „Bolnavii“
erau trimi[i cu acte în spatele frontului, la spitale din
Transnistria [i Basarabia, dar în realitate erau adu[i direct în
]ar\. Aceea[i manevr\ era f\cut\ [i cu unit\]ile scoase de pe
linia frontului [i care, în loc s\ se refac\ undeva, la cî]iva
kilometri înapoi, erau aduse în ]ar\ cu trenurile care se
întorceau cu „produse [i m\rfuri expediate de Guvern\mîntul
Transnistriei“. A[a se face c\, la un efectiv total al Armatei
române de 770 594 de militari, la 1 mai 1943, din care pe
frontul din Rusia se aflau 112 232 de osta[i români, la 20 de-
cembrie 1943, cînd efectivele totale ale Armatei cre[teau la
822 496 de oameni, pe front mai r\m\seser\ doar 63 413
militari581. Cifrele sunt elocvente. Întrebarea se pune, ce
f\cea Marele Stat-Major cu trupele din ]ar\? Conform
imaginii de ansamblu prezentate de volumul documentelor
strategice [i operative descoperite [i sistematizate de Arhiva
M.Ap.N., principalele efective au fost dirijate c\tre frontiera
de sud, pentru a preveni un atac din spate al trupelor
germano-bulgare, [i spre Transilvania, pentru a bloca orice
încercare maghiar\ de manevr\ [i pentru a trece la
contraofensiva de eliberare. Unit\]ile r\mase în zona central\
a Regatului erau plimbate cu garnituri de tren, cu ordin de
580 Ibidem, p. 553.

581 Ibidem, p. 554.
ISTORIA
deplasare spre front, raportate ca aflate în mi[care, dar oprite pe

cîmp [i întoarse cu alte denumiri, indicative [i acte. Astfel, o di-
vizie plecat\ spre front cu denumirea „gruparea locotenent-co-
lonel Panaitescu“ se întorcea dup\ o s\pt\mîn\ ca [i cum venea
de pe frontul din Rusia, cu denumirea unei unit\]i care fusese
acolo prin 1942 sau 1943, fusese retras\ în fapt, dar r\m\sese
pe acte acolo [i abia acum primea ordin de retragere.
La un moment dat, germanii au început s\ b\nuiasc\
sabotajul de la Marele Stat-Major român [i i l-au semnalat
mare[alului Ion Antonescu, cerîndu-i s\ fac\ investiga]ii.
{teflea [i-a oferit din nou demisia, îns\ rezultatul anchetei
f\cute de mare[al a fost doar oprirea unei ac]iuni preg\tite de
un grup de generali [i ofi]eri superiori de a-l r\sturna.
Existen]a unui complot militar pentru îndep\rtarea lui
Antonescu este confirmat\ de nota Ambasadei britanice la
Washington din 12 februarie 1944, adresat\ amiralului Leahy,
[eful statului-major personal al pre[edintelui Roosevelt582. A
urmat apoi planul „Cosma“ de care am amintit, pentru
îndep\rtarea mare[alului în ziua de 12 iunie 1944. Toate
aceste ac]iuni n-au avut nici o leg\tur\ cu Maniu sau cu
comuni[tii, dar au permis la un moment dat contactul între
generalii implica]i în conspira]ia politic\ – Aldea, S\n\tescu,
Mihail – cu generali din conspira]ia militar\ – Vasiliu-R\[canu,
Constantin Nicolescu, Mihail Racovi]\ – ale c\ror ordine
veneau de la nucleul conspirativ al Marelui Stat-Major. Iuliu
Maniu, care avea un dezvoltat sim] al drept\]ii, avea s\ declare
la 2 septembrie 1944: „Eroismul f\r\ seam\n al soldatului
român a salvat, de fapt, nu numai Capitala, ci [i actul politic
de la 23 august [i, prin el, însu[i viitorul neamului“583.
Pe 15 iunie 1944, Armata român\ urca la efective de
1 224 691 de oameni, din care aproape 800 000 erau în interior.
Aceast\ for]\ era preg\tit\ s\ ]in\ frontul [i s\ men]in\
582 Ibidem, p. 565.

583 Stelian Neagoe, Istoria politic\ a României (1944-1947), Ed. Noua alter-
nativ\, Bucure[ti, 1996, p. 21.
STOENESCU
ap\rarea intact\ pe direc]iile strategice sud [i vest la data de

26 august 1944, în a[teptarea unei debarc\ri occidentale, cum
promiteau ]\r\ni[tii, ripostei la o eventual\ reac]ie german\
sau a încheierii unui armisti]iu. Cînd, la 25 septembrie 1944,
regele Mihai I d\dea un interviu presei str\ine, el tot mai
afirma c\ „toate calculele pe care le f\cusem duceau în mod
inevitabil la concluzia c\ germanii erau cu mult superiori ca
num\r for]elor române din interiorul ]\rii“584. Este clar c\
membrii complotului de la Palat nu cuno[teau situa]ia real\.
Lovitura pripit\ de palat din 23 august 1944 [i, mai ales,
declara]ia regelui prin care ordona: „Din acest moment
înceteaz\ lupta [i orice act de ostilitate împotriva armatei
sovietice“, au dat peste cap tot efortul strategic al celor de la
M.St.M. Au c\zut instantaneu în prizonierat 130 000 pe
frontul din Moldova [i a fost creat\ o bre[\ larg\ prin care
unit\]ile înaintate ale armatei sovietice au ajuns pe 30 august
la Bucure[ti. Gafa enorm\ a camarilei a împiedicat actul cel
mai important al evenimentului: semnarea unui armisti]iu,
indiferent de clauzele lui, dar cu trupele fa]\ în fa]\. A r\mas
ca pozitiv\ doar realitatea fizic\ a existen]ei unei întregi
Armate române, capabile s\ înainteze rapid în Transilvania,
s\ ocupe Budapesta [i s\ ajung\ pîn\ la Viena, avînd pierderi
de aproximativ 170 000 de oameni. Valoarea ac]iunii secrete
a Marelui Stat-Major este dat\, a[adar, de for]ele pe care le-a
preg\tit în secret în ]ar\ [i care au permis ca eliberarea
Ardealului ocupat s\ fie f\cut\ de români, nu de sovietici.
Nimeni nu-[i poate imagina c\ o ]ar\ ca România poate duce
un r\zboi de la Stalingrad la Viena, cu pierderi de 600 000 de
oameni, cum se declara fals în acte pe frontul din est.
Doar ast\zi ne l\murim c\ la 23 august 1944 autoritatea
mare[alului Ion Antonescu asupra Armatei române era atît de
sc\zut\, încît a putut fi arestat de trei sergen]i [i predat unei
584 Ibidem, p. 28.

ISTORIA
echipe de comuni[ti, osp\tari de la Athénée Palace, f\r\ ca

m\car unitatea sa de gard\ s\ fac\ vreun gest.
Erorile germanilor. Înaltul Comandament German a fost
informat înc\ de la sfîr[itul lunii mai 1944 c\ Ion Antonescu
este izolat în mijlocul unor for]e române ostile. A[a cum avea
s\ declare în septembrie 1944 Ernest Gamillscheg, directorul
Institutului de rela]ii culturale româno-germane, îndep\rtarea
decisiv\ de mare[al a Marele Stat-Major era deja cunoscut de
germani: „Din rîndul grup\rilor subversive care au preg\tit
tr\darea, nu poate fi uitat\ gruparea care, de[i pu]in
cunoscut\ public, a fost cu atît mai periculoas\ în
desf\[urarea evenimentelor, este vorba de Marele Stat-Major
[i de corpul de ofi]eri superiori dominat de acesta“585. Cu
toate c\ fusese informat din timp asupra pericolului în care
se afla Ion Antonescu, [eful O.K.W, feldmare[alul Keitel, a
ezitat s\-i prezinte lui Hitler rapoartele alarmante venite din
România, apoi a renun]at s\ revin\ asupra subiectului dup\
ce Antonescu i-a încredin]at pe germani c\ poate s\ doarm\
pe genunchii generalilor s\i. Replierea tîrzie a for]elor
germane din Basarabia pe linia Siretului, precum [i
respingerea propunerii generalului Friessner de a trece toate
unit\]ile germane [i române în subordinea Grupului de
armate Ucraina de Sud, astfel încît acesta nu a reac]ionat în
momentul 23 august, au fost erori ale germanilor care au
facilitat succesul loviturii de stat.
Anticiparea loviturii de stat prin lovitura de palat a avut

o motiva]ie personal\. Ea a fost confirmat\ imediat prin
bombardamentele avia]iei germane asupra Palatului regal.
Dup\ ce, în jurul orei 23.15 regele Mihai I a ie[it în balconul
Palatului [i a salutat mul]imea care celebra, incon[tient\,
STOENESCU
ie[irea României din r\zboi [i pacea, suveranul a p\r\sit

gr\bit capitala [i s-a refugiat în comuna Dobri]a, jude]ul Gorj.
Rolul s\u a fost astfel limitat doar la lovitura de palat [i la
declara]ia transmis\ la radio, rol extrem de important [i
care nu poate fi minimalizat, pentru c\ a presupus
asumarea curajoas\ a r\spunderii într-un moment, a[a cum
ar\tam, de mare pericol personal. R\mîne discutabil\
cedarea rapid\ a autorit\]ii: de unde ac]ionase în calitate de
suveran [i Cap al O[tirei, el preda toat\ conducerea ]\rii
guvernului S\n\tescu în numai cîteva ore. Refugierea la
Dobri]a fusese prev\zut\ mai demult, localitatea fiind aleas\
pentru c\ în apropierea ei se afla un aerodrom amenajat de pe
care regele se putea deplasa în Iugoslavia, apoi în Elve]ia.
Asupra motiva]iei [i pozi]iei regelui în gestul de a se refugia
undeva, foarte departe de Bucure[ti, este semnificativ\
precizarea unei persoane apropiate de tîn\rul suveran, biografa
sa, Nicoleta Franck. Ea ne semnaleaz\ c\ regele nu fugea
numai de germani, dar [i de sovietici. Membrii camarilei au
]inut în permanen]\ leg\tura cu Mihai I, informîndu-l asupra
evolu]iei evenimentelor, astfel c\ la sfîr[itul lui august „Mihai
este deci rugat s\ mai r\mîn\ la Dobri]a, satul unde se
retr\sese, pîn\ cînd Stalin îi va recunoa[te calitatea [i pozi]ia de
suveran al României“586. La 25 august 1944, pentru ca
minciuna s\ fie întreag\ [i grea, Molotov repet\ declara]ia din
2 aprilie 1944: „URSS nu are de gînd s\ dobîndeasc\ vreo
parte din teritoriul român sau s\ schimbe ordinea social\
existent\ în România“, lini[tindu-l astfel pe rege.
A urmat în 10 octombrie 1944 vinderea României sovie-
ticilor de c\tre Churchill pe o bucat\ de hîrtie:
„Momentul era prielnic pentru tranzac]ii (business), a[a

c\ am spus: «Hai s\ ne în]elegem asupra afacerilor noastre în
Balcani. Armatele voastre sunt în România [i Bulgaria. Noi
586Nicoleta Franck, O înfrîngere în victorie, Ed. Humanitas, Bucure[ti,

1992, p. 96.
ISTORIA
avem interese, misiuni [i agen]i acolo. Nu ne l\sa]i s\ ajun-

gem la un conflict de interese în lucruri m\runte. În ceea ce
prive[te Marea Britanie [i Rusia, cum v-ar conveni s\ ave]i
90% predominan]\ în România, noi s\ avem 90% în Grecia
[i s\ mergem pe fifty-fifty în privin]a Iugoslaviei?» În timp
ce acestea erau traduse am scris totul pe o jum\tate de coal\
de hîrtie:
România
Rusia....................... 90%
Ceilal]i..................... 10%
Grecia
Marea Britanie.......... 90%
(în în]elegere cu SUA)
Rusia......................... 10%
Iugoslavia.................. 50% - 50%
Ungaria...................... 50% - 50%
Bulgaria
Rusia........................... 75%
Ceilal]i......................... 25%
Am împins asta spre Stalin, care ascultase pîn\ atunci

traducerea. S-a l\sat o mic\ pauz\. Apoi, el a luat creionul
s\u albastru, a pus o semn\tur\ mare pe hîrtie [i mi-a
returnat-o. Totul a fost aranjat în nu mai mult timp decît ne-a
luat s\ ne a[ez\m pe scaune. Bineîn]eles, am chibzuit
îndelung [i tensionat punctele noastre de vedere [i noi doar
negociam (dealing) aranjamente de imediat\ actualitate pe
timp de r\zboi. Toate problemele mai ample erau rezervate de
ambele p\r]i pentru ceea ce speram noi atunci s\ fie o mas\ a
negocierilor de pace, cînd r\zboiul va fi cî[tigat. Dup\ asta
s-a l\sat o lung\ t\cere. Hîrtia mîzg\lit\ cu creionul z\cea în
centrul mesei. În cele din urm\, am spus: «N-ar fi oare prea
cinic (rather cynical) dac\ ar p\rea c\ am fi dispus în astfel
de subiecte, care decid soarta a milioane de oameni, într-o
STOENESCU
manier\ atît de arbitrar\? Hai s\ ardem hîrtia». «Nu, p\streaz-o»,

a spus Stalin.“
Singurul comentariu la acest document este c\, din toate
]\rile cedate de Churchill ocupa]iei sovietice, doar România
figura cu un procent care ilustra o domina]ie total\ a Uniunii
Sovietice.
*
Capitolul VII
INSTALAREA SISTEMULUI
COMUNIST ~N ROMÂNIA
Comentarii în jurul loviturii de stat
din 30 decembrie 1947
Moto
Pentru ca un imperiu s\ se poat\ na[te
este nevoie ca el s\ fie precedat de un
imperiu al cuvintelor, deci de o ideologie.
GABRIEL LIICEANU
Prin caracterul s\u previzibil, lovitura de stat din

30 decembrie 1947 a fost [i cea mai simpl\ ac]iune de acest
gen din istoria României. În perioada 23 august 1944-1947,
Monarhia român\ a fost deposedat\ de toate atributele sale [i
a murit f\r\ violen]\ [i chiar f\r\ prea mult zgomot, înainte ca
anul 1947 s\ se sfîr[easc\. A fost o nedreptate în ce-l prive[te
pe tîn\rul suveran, dar [i finalul unei crize prelungite a insti-
tu]iei monarhice, demolate prin lovitura de stat din iunie 1930,
punct de cotitur\ în existen]a sistemului democratic, [i
dominat\ timp de peste un deceniu [i jum\tate de
ilegitimitate. Îns\ dispari]ia institu]iei monarhice, ca o ruin\
adus\ la nivelul zero [i arat\, a fost provocat\ direct de
ocupa]ia sovietic\, expresie a împ\r]irii sferelor de influen]\
la sfîr[itul r\zboiului. Cînd au v\zut pentru prima oar\ solda]i
sovietici, regina-mam\ Elena, la Tîrgu-Jiu, [i scriitorul
Mihail Sebastian, la Bucure[ti au avut reac]ii diferite. Regina
Elena nota în jurnalul ei: „Str\zile erau împînzite de solda]i
ru[i – ni[te brute murdare cu mers greoi“. Mihail Sebastian,
activist comunist în ilegalitate, va nota în Jurnalul s\u:
STOENESCU
„Solda]ii \[tia ru[i, care trec pe str\zile Bucure[tiului, cu

zîmbetul lor de copil [i cu b\d\r\nia lor cordial\, sunt ni[te
îngeri“. Este expresia pr\pastiei între dou\ lumi. România s-a
aflat în perioada 1944-1948 între aceste dou\ lumi, alunecînd
vertiginos în cea de-a doua.
Statutul României postbelice
S\ revenim la momentul 23 august [i la consecin]ele sale

imediate. Parafrazînd o cunoscut\ carte a Alinei Mungiu – pe
care o vom analiza în detaliu `n volumul IV – realit\]ile juridice
ale României postbelice sunt obiectul unei fundamentale
neîn]elegeri. În dorin]a de a legitima ideea unei continuit\]i
a luptei politice anticomuniste între 1944 [i 1990, dar [i cu
scopul de a pleda, cînd generos, cînd insistent, pentru
necesitatea trecerii rapide a României postrevolu]ionare la
sistemul democratic dinainte, pozi]iile curentelor politice
democratice au ocolit sau ignorat realit\]ile juridice ale
României postbelice. Or, trebuie afirmat cu claritate c\ statul
românesc dinainte – dictatorial, dar [i cel democratic din
trecut – a fost desfiin]at juridic de ocupantul sovietic, în în]e-
legere cu celelalte Puteri înving\toare. Statul (independent)
este definit ca „o entitate politic\ constituit\ pe un teritoriu
delimitat de frontiere, de o popula]ie [i de o putere institu-
]ionalizat\. Titular al suveranit\]ii, statul personific\ juridic
na]iunea“. A[adar, izolînd [i analizînd pe rînd atributele statului
prin no]iunile de „entitate politic\“, „teritoriu delimitat de
frontiere“, „popula]ie“, „putere institu]ionalizat\“, „suveranitate“,
vom constata c\ România anului 1944 se definea juridic cu
totul altfel decît în defini]ia clasic\ a statului independent.
No]iunea de „entitate politic\“ presupune voin]a liber expri-
mat\ a comunit\]ii de a se organiza ca stat [i de a-[i alege forma
de organizare. Popula]ia României de dup\ 23 august 1944
avea calitatea de na]iune învins\ [i nu avea, a[a cum bine
ISTORIA
[tim, libertatea de a-[i alege forma de organizare. Ie[ise dintr-o

perioad\ de dictaturi [i voia s\ revin\ la sistemul democratic.
Ocupantul sovietic a împiedicat [i oprit acest proces. În
privin]a „teritoriului delimitat de frontiere“, ocupantul sovietic
îl ignora [i, mai ales, nu îl recuno[tea. Situa]ia juridic\ a
frontierelor României, începînd din 23 august 1944, nu se
rezum\ la pierderea Basarabiei [i nordului Bucovinei sau la
interdic]ia de a restabili autoritatea româneasc\ în partea
Transilvaniei primit\ de Ungaria prin Dictatul de la Viena, ci
a atins întregul teritoriu. Istoricul Dinu C. Giurescu este
autorul unui volum decisiv pentru în]elegerea statutului
României între 1944 [i 1948 (Guvernarea Nicolae R\descu),
deoarece în aceast\ oper\ recent\ sunt reproduse documente
ale arhivelor americane, britanice [i sovietice clarificatoare,
precum [i m\rturii credibile asupra procesului de abolire a ve-
chiului stat românesc. Pentru a în]elege exact atitudinea
Uniunii Sovietice fa]\ de România [i, în principal, felul cum
vedea aceasta statul român, vom face apel la citatul din
Scînteia (5 decembrie 1944) – o reproducere dup\ o revist\
moscovit\ oficioas\ – în care se sublinia: „Comandamentul
armatelor sovietice din acest\ por]iune a frontului sovie-
to-german manifest\ o r\bdare din cele mai mari, de care
abuzeaz\ acei politicieni români care au transformat
regiunea de front într-o aren\ de intrigi, ce submineaz\
mobilizarea for]elor poporului român [i ordinea elementar\
din ]ar\, sabotînd îndeplinirea Conven]iei de armisti]iu“.
Textul con]ine defini]ia fostei Românii în accep]iunea
sovietic\. Statul român era identificat drept „o por]iune a
frontului sovieto-german“ [i o „regiune de front“, iar
organizarea institu]ional\ a ]\rii era redus\ la „ordinea
elementar\“. În acest text trebuie s\ vedem gîndirea strategic\
sovietic\ cea mai adînc\ [i ascuns\, dincolo de manifest\rile
publice ale reprezentan]ilor s\i, în frunte cu Vî[inski, al c\ror
scop real era rela]ia cu Marea Britanie [i Statele Unite în
cîmpul sferelor de influen]\. Ast\zi putem identifica cu
precizie gîndirea sovietic\ asupra soartei României: teritoriu
STOENESCU
aflat sub ocupa]ie [i f\r\ identitate juridic\, aceasta urmînd a

fi stabilit\ la Conferin]a de Pace, gîndire sovietic\ aflat\ într-un
acord politic [i doctrinar cu marxism-leninismul. Dac\
deschidem Dic]ionarul de filozofie al Republicii Socialiste
România din 1978 – adic\ în plin regim Ceau[escu! – vom
afla c\ statul (democratic) este „un sistem organiza]ional al
clasei dominante în societate, instrument de exercitare a
puterii acestei clase asupra celorlalte clase [i categorii
sociale, reprezentînd un element principal al suprastructurii“.
Ei bine, aceast\ tez\ marxist\ a stat la baza atitudinii Uniunii
Sovietice fa]\ de statul român pe care l-a învins [i cucerit în
august 1944, autoritatea acestui stat capitulînd necondi]ionat
[i semnînd un armisti]iu care a confirmat juridic punerea
acestui stat la dispozi]ia Înaltului Comandament Aliat
(sovietic). Marele jurist român V. Dongoroz identifica
interesele care alc\tuiesc sfera omogen\ a statului prin:
1. Interesul privind existen]a, integritatea [i independen]a
statului. 2. Interesul privind conservarea a[ez\rii politice a
statului. 3. Interesul privind men]inerea a[ez\rii sociale a
statului. 4. Interesul privind bunele raporturi interna]ionale
ale statului.
Pe acest temei se poate atribui valoarea cea mai înalt\

luptei partidelor democratice, PN}, PNL [i PSD, din
perioada 1944-1948, precum [i luptei regelui Mihai I, ca
singuri factori politici interni care ap\rau [i luptau pentru
aceste interese. Partidul Comunist din România, ca
exponent local al URSS, lupta pentru anihilarea acestor
interese omogene ale vechiului stat român [i pentru
înlocuirea complet\ a lui cu un nou stat – comunist.
Aceast\ nou\ realitate juridic\ a teritoriului României

invinse este consemnat\ [i în Jurnalul lui Burton Y. Berry,
ministrul american la Bucure[ti din perioada 1944-1947
(Romanian Diaries), unde statutul teritorial al ]\rii noastre
este prezentat astfel:
ISTORIA
Moldova, ocupat\ militar [i izolat\, cu o unitate militar\

sovietic\ amplasat\ pe Milcov, avînd [i misiunea de a controla
traficul dinspre Muntenia pe vechea grani]\ medieval\,
precum [i suspendarea comunica]iilor telefonice, telegrafice
[i de po[t\ cu aceast\ provincie.
Dobrogea, izolat\, cu podul de la Cernavod\ ocupat [i
trecerile cu bacul suspendate, precum [i cu ocuparea militar\
a tuturor bazelor navale de pe litoralul M\rii Negre. Tulcea,
ocupat\, iar naviga]ia pe Dun\re oprit\.
Banatul, considerat zon\ militar\ sovietic\ strategic\,
ocupat prin concentrare de trupe [i cu stabilirea unui
comandament zonal care acoperea [i p\r]i din Ungaria [i
Iugoslavia eliberate (caracter tipic transfrontalier).
Nord-vestul Transilvaniei, l\sat sub administra]ie ma-
ghiar\ [i sovietic\, inclusiv cu alungarea administra]iei româ-
ne[ti instalate dup\ eliberarea integral\ a acestei provincii
române[ti.
Basarabia [i nordul Bucovinei, Insula {erpilor împreun\
cu zona maritim\ aferent\, precum [i por]iuni din Delta
Dun\rii, pierdute definitiv.
A[adar, este fundamental s\ în]elegem c\, dincolo de

am\nuntele mai mult sau mai pu]in politizate ale luptei
for]elor democratice din perioada 1944-1948, proiectul
sovietic viza distrugerea total\ a vechiului stat român [i
înlocuirea lui cu un stat comunist, avînd un teritoriu, un
regim politic, o situa]ie social\, o manifestare interna]ional\
[i o popula]ie hot\rîte de Uniunea Sovietic\ prin intermediul
Conferin]ei de Pace de la sfîr[itul r\zboiului. Pentru a explica
de ce includem în programul sovietic [i no]iunea de
„popula]ie“ vom ar\ta doar c\ Uniunea Sovietic\ a hot\rît
ruperea rela]iei naturale între românii din Basarabia [i cei din
Vechiul Regat [i transformarea lor într-un nou popor – „poporul
moldovean“, c\ a hot\rît deportarea masiv\ a popula]iei
germane din România, c\ a hot\rît acceptarea emigr\rii masive
a popula]iei evreie[ti din România în Israel, c\ a hot\rît noua
STOENESCU
organizare teritorial-administrativ\ a statului, cu Regiunea

Autonom\ Maghiar\, de exemplu, [i c\ a hot\rît ampla-
sarea unei importante categorii a minorit\]ii maghiare în
func]iile de control [i conducere ale noului stat comunist
român. Toate aceste decizii care vizau no]iunea de
„popula]ie“ de pe teritoriul României au fost hot\rîte de
Uniunea Sovietic\.
Pentru proiectul sovietic de transformare a vechiului stat
român într-un alt stat român, cu configura]ie diferit\, era
absolut necesar\ o perioad\ de prefaceri institu]ionale,
perioad\ care s-a desf\[urat între data de 30 august 1944 [i
cea de 30 decembrie 1947. Uniunea Sovietic\ avea nevoie
s\ rezolve problema juridic\ a momentului cînd se semneaz\
pacea, se stabilesc obliga]iile României învinse, se ridic\
ocupa]ia militar\ [i înceteaz\ autoritatea Comisiei Aliate.
Pentru a împiedica revenirea României la vechiul ei statut,
Uniunea Sovietic\ a c\utat în permanen]\ s\ impun\ anumite
reguli, anumi]i termeni [i o anumit\ rela]ie între ea [i
entitatea statal\ ocupat\, astfel încît s\ nu-i fie afectat dreptul
de a decide asupra ei. S\ cercet\m cîteva documente esen-
]iale ale cazului.
Conven]ia de Armisti]iu semnat\ la 12 septembire 1944
prezint\ drept p\r]i semnatare Înaltul Comandament Aliat
(sovietic) [i „Guvernul [i Înaltul Comandament al României“.
Dar institu]ia „Înaltul Comandament al României“ era o impro-
viza]ie onomastic\ inventat\ de Ion Antonescu în momentul
declan[\rii preg\tirilor pentru recucerirea Basarabiei. Cu
scopul de a crea iluzia unui parteneriat egal cu germanii,
Antonescu a inventat aceast\ denumire, care copia denumirea
Înaltului Comandament German pe care îl conducea direct
Adolf Hitler, astfel încît România s\ aib\ „un organ de
conducere [i concep]ie de sine st\t\tor“ în fruntea c\ruia se
situa Conduc\torul statului. A[a cum am ar\tat, „Înaltul
Comandament al României“, cu sediul în trenul „Pacea“, garat
undeva, în Ialomi]a, a dat ultima sa directiv\ „de conducere [i
concep]ie proprie“ la 15 iunie 1941, cu o s\pt\mân\ înainte de
ISTORIA
22 iunie 1944, data la care Germania a atacat Uniunea

Sovietic\. Dup\ aceast\ dat\, în ciuda aparen]elor salvate de
Antonescu, trupele române au ac]ionat sau au fost `ncorporate
directivelor Înaltului Comandament German. Denumirea de
Înalt Comandament al României a fost folosit\ temporar,
generic, [i a fost legat\ exclusiv de persoana lui Ion
Antonescu, înlocuind denumirea clasic\ de Mare Cartier
General care se organizeaz\ pe timp de r\zboi. Cum Ion
Antonescu era [i Conduc\torul statului, conducerea de c\tre
el a opera]iunilor militare ale trupelor române[ti avea nevoie
de o structur\ care s\ par\ superioar\ organismelor de
planificare [i conducere obi[nuite. În realitate, conducerea
trupelor române, atît cît s-a putut face, a fost îndeplinit\ de un
singur organism legal: Marele Stat-Major al Armatei
României. Putem presupune c\ în zilele de 22 [i 23 august
(diminea]\), atunci cînd mare[alul Ion Antonescu a hot\rît s\
reia conducerea trupelor române[ti combatante, s\ fi ordonat
[i revenirea la conceptul de Înalt Comandament al României.
Îns\, cum u[or se poate observa, existen]a practic\ a acestui
organism dispare odat\ cu arestarea mare[alului. Putem
presupune c\ ar fi vorba de Marele Cartier General. Cînd ne
uit\m în textul Conven]iei de Armisti]iu vom constata c\
„Guvernul [i Înaltul Comandament al României“ erau
reprezentate de ministrul de Justi]ie Lucre]iu P\tr\[canu, de
gen. Dumitru D\m\ceanu, adjutant al regelui, de principele
{tirbey [i de omul politic Ghi]\ Pop, niciuna dintre aceste
personalit\]i neavînd vreo leg\tur\ cu Marele Cartier
General. Mai mult decît atît, la 12 septembrie, data semn\rii
armisti]iului, regele decretase deja, înc\ din 30 august,
revenirea la Constitu]ia din 1923. La articolul III se preciza
c\ „pîn\ la organizarea Reprezentan]ei Na]ionale, puterea
legislativ\ se exercit\ de c\tre rege la propunerea Consiliului
de Mini[tri“. A[adar, autoritatea statului era suveranul [i
guvernul s\u. Din seara de 23 august [i pîn\ în diminea]a de
13 septembrie, documentele oficiale ale statului – Pro-
clama]ia regelui, Declara]ia c\tre ]ar\ a guvernului, decretele
STOENESCU
de numire a prim-ministrului [i de constituire a guvernului,

decretele regale de reglementare a diferitelor probleme cu-
rente – nu consacr\ sub nici o form\ existen]a vreunui „Înalt
Comandament al României“. O explica]ie s-ar putea g\si în
articolul 1 al Conven]iei de Armisti]iu, unde se precizeaz\ c\
România „a intrat în r\zboi [i duce r\zboiul al\turi de Puterile
Aliate împotriva Germaniei [i Ungariei“, ceea ce presupune
supravie]uirea institu]iei Marelui Cartier General – adic\
România a capitulat necondi]ionat la 23 august 1944, a ie[it
efectiv din r\zboi la 24 august [i a reintrat la aceea[i dat\ în
r\zboi, dar împotriva Germaniei [i Ungariei. Numai c\
acela[i articol 1 precizeaz\ în continuare c\ scopul intr\rii în
r\zboi [i al ducerii r\zboiului al\turi de Alia]i este „de a
restaura independen]a [i suveranitatea României“. Cum
adic\? În]elegem c\ participarea României la r\zboi în Vest ar
fi avut drept scop restaurarea integrit\]ii teritoriale. Altfel,
acest articol consemneaz\ statutul României de ]ar\ lipsit\ de
suveranitatea [i independen]a sa, atribute ale statului pe care
trebuia s\ le cucereasc\ prin participarea exemplar\ la r\zboi
[i, mai ales, prin respectarea tuturor prevederilor Conven]iei
de Armisti]iu. De altfel, la articolul 18 al aceleia[i Conven]ii
se preciza c\ „va fi înfiin]at\ o Comisie de Control Aliat\,
care va lua asupra sa, pîn\ la încheierera p\cii, reglementarea
[i controlul execut\rii prezentelor condi]ii, sub directivele
generale [i ordinele Înaltului Comandament Aliat (sovie-
tic), ac]ionînd în numele Puterilor Aliate“. În anexa artico-
lului 18, autoritatea Comisiei Aliate de Control era definit\
în detaliu: „Guvernul român [i organele sale vor îndeplini
toate instruc]iunile Comisiei Aliate de Control, care decurg
din Conven]ia de Armisti]iu. Comisia Aliat\ de Control va
instala organe sau sec]ii speciale, îns\rcinîndu-le respectiv
cu executarea diferitelor func]ii. În plus, Comisia Aliat\ de
Control va putea s\ aib\ func]ionari în diferite p\r]i ale
României“. A[adar, autoritatea suprem\ asupra României
era exercitat\ de Înaltul Comandament Aliat (sovietic), iar
organul executiv se numea Comisie Aliat\ de Control,
ISTORIA
Conven]ia de Armisti]iu ]inînd loc de lege suprem\. Toate

prevederile Constitu]iei din 1923, reintroduse de rege la 30
august 1944, puteau fi aplicate în via]a curent\ a ]\rii
numai în conformitate cu prevederile Conven]iei, în spiri-
tul acesteia [i cu aprobarea celor dou\ organisme ierarhice
superioare, care î[i instaleaz\, cum am v\zut din anex\,
propria structur\ de ocupa]ie peste structurile institu]ionale
ale statului.
Atît timp cît România a participat în continuare la
r\zboi, Uniunea Sovietic\ a considerat drept autoritate a ve-
chiului stat român un „Înalt Comandament“ (probabil
Marele Stat-Major) [i guvernele conduse de militari (gen.
S\n\tescu 1, gen. S\n\tescu 2, gen. Nicolae R\descu), adic\
institu]ii provizorii pentru timp de r\zboi. Aceste
informa]ii conduc c\tre concluzia c\ Uniunea Sovietic\
`ncorpora în subordinea Înaltului Comandament Aliat
(sovietic) institu]iile executive ale statului român. Ordinul
regelui de organizare a alegerilor [i de reconstituire a insti-
tu]iei Parlamentului a fost respins de Înaltul Comandament
Aliat (sovietic) [i nu a fost aprobat decît atunci cînd au reu[it
s\ impun\, neconstitu]ional, guvernul Groza, care mai întîi a
desfiin]at ilegal Senatul, a organizat alegeri doar pentru
Camera Deputa]ilor [i apoi a falsificat alegerile din 19
noiembrie 1946. Toate aceste abuzuri au fost aprobate în scris
de Marea Britanie [i Statele Unite, prin reprezentan]ii lor în
Comisia Aliat\ de Control, confirmînd astfel c\ autoritatea
suprem\ în statul român este Înaltul Comandament Aliat
(sovietic), care continua s\-[i exercite prerogativele, sub denu-
mirea de Comandamentul Frontului Ucrainean, [i dup\ sem-
narea p\cii [i definirea statutului noii Românii. Acest fapt se
petrecea, [i el, cu acordul Marilor Puteri occidentale, care
acceptau dreptul Uniunii Sovietice de a conduce activitatea
trupelor sale r\mase în România, de a controla efectele post-
belice ale Conven]iei de Armisti]iu [i de a asigura protec]ia inte-
reselor sale în zon\, a[a cum f\ceau [i ele în Italia, Germania,
Olanda, Grecia etc.
STOENESCU
În plan politic, lucrurile au fost l\murite la [edin]ele de

Guvern din 15 [i 16 septembrie 1944, cînd Lucre]iu P\tr\[canu
a dat explica]ii asupra prevederilor Conven]iei de Armisti]iu:
„faptul c\ textul Armisti]iului, unde este vorba de
Comandamentul Suprem Aliat, are trecut în parantez\ cuvîntul
sovietic, ]ine s\ accentueze cine are puterea [i cine are
autoritatea s\ tran[eze chestiunile române[ti. [...] Coman-
damentul este reprezentat prin Uniunea Sovietic\, o dat\ pentru
totdeauna. În toate discu]iile noastre, Comandamentul
sovietic este singurul care reprezint\ Anglia [i America.
În România Comandamentul sovietic este acela care
reprezint\ to]i alia]ii“. Iuliu Maniu a confirmat [i el situa]ia de
fapt: „Conduc\torii oficiali ai armatei sovietice au declarat
oficial [i în conversa]iile particulare, pe care le-au avut, c\ ei
vin în România ca într-o ]ar\ du[man\, ca o armat\ de
ocupa]ie. Cînd ministrul Ap\r\rii român a cerut o audien]\
[efului Înaltului Comandament Aliat (sovietic) din România
acesta i-a r\spuns c\ «nu poate s\ stea de vorb\ cu oamenii
politici, ci cu militarii [de aici nevoia Înaltului Comandament
al României, nu Român, n.a.], fiindc\ sunt într-o ]ar\ str\in\,
care este ocupat\ milit\re[te».“ Ca un fapt semnificativ –
pe care îl vom analiza mai jos – ministrul român al Ap\r\rii
a cerut atunci audien]\ [ef rabinului Alexandru {afran, în
ideea c\ evreii conduc Uniunea Sovietic\, rugîndu-l s\-i ob]in\
o audien]\ la generalul rus în cauz\. Scena, inclusiv cu
intermedierea lui {afran, s-a repetat [i cu prim-ministrul
Constantin S\n\tescu. {i tot în plan anecdotic, putem ar\ta c\
delega]ia român\ aflat\ la Moscova pentru a semna
Conven]ia de Armisti]iu a descoperit chiar `n momentul
semn\rii c\ nu are nici un sigiliu care s\ parafeze în numele
României acel act. Pe Conven]ia de Armisti]iu semnat\ la
12 septembrie 1944 a fost pus, improvizat, sigiliul de la inelul
prin]ului {tirbey, aflat de fa]\.
Un alt am\nunt, care va fi probabil l\murit de juri[ti, s-ar
putea constitui în surs\ istoric\ de cea mai mare importan]\.
Pentru aplicarea în România a prevederilor Conven]iei, a fost
ISTORIA
înfiin]at\ Comisia român\ de aplicare a Armisti]iului, format\

din exper]i români. În momentul în care ace[tia au început
s\ ia la rînd articolele Conven]iei, împreun\ cu reprezentan]ii
sovietici ai Comisiei Aliate de Control, au constatat c\ partea
sovietic\ d\ o interpretare diferit\, total nea[teptat\, acelor
prevederi. Practic, interpretarea sovieticilor ignora total
Dreptul românesc, dar [i Dreptul Interna]ional, cum ar fi de
exemplu drepturile persoanelor refugiate, azilante, al rudelor
de grad întîi, dreptul la op]iune liber\ etc. Pe sovietici îi
interesa capturarea basarabenilor [i bucovinenilor care se refu-
giaser\ în România [i mai ales a vechilor lupt\tori
na]ionali[ti. În fa]a presiunilor delega]ilor sovietici, repre-
zentantul român, Savel R\dulescu, „provoac\, la 15 de-
cembrie 1944, o discu]ie cu gen. lt. Vinogradov, contraamiral
Bogdenko [i Kirssanov, consilier politic în Comisia Aliat\ de
Control (sovietic\), precizînd c\ România nu va renun]a la
Dreptul Interna]ional [i refuz\ s\ interpreteze o lege sovietic\
care nu putea avea extensiunea juridic\ în România“.
Lucr\rile Comisiei au fost suspendate [i raportul a fost trimis
la Moscova. De acolo a venit r\spunsul personal al lui
Molotov: „Dreptul Interna]ional nu este dreptul sovietic. S\
se continuie repatrierile [i urgent!“ (Liviu V\lena[, În culisele
negocierilor cu Uniunea Sovietic\). A[adar, în accep]iunea
Uniunii Sovietice, pe teritoriul ocupat de ea în România se
aplica dreptul sovietic. Uniunea Sovietic\ se considera
îndrept\]it\ s\ aplice acest regim prin actul de `nvestire cu
autoritate deplin\ asupra treburilor române[ti oferit de Marea
Britanie [i de Statele Unite. În momentul în care ne vom uita
pe actele cele mai importante emanate de la Înaltul
Comandament Aliat (sovietic) sau pe unele Decrete de
maxim\ importan]\ ale regelui Mihai din aceast\ perioad\,
vom g\si urmele evidente ale Dreptului sovietic. Este
suficient deocamdat\ s\ atragem aten]ia c\ legea prin care se
înfiin]a „Tribunalul poporului“ introducea institu]ii juridice,
ca cea a „acuzatorilor publici“, pe care Dreptul Interna]ional
nu le cuno[tea.
STOENESCU
Guvernul Petru Groza, ca de altfel orice guvern controlat

de Uniunea Sovietic\, avea rolul de a gestiona România
redefinit\ prin Tratatul de Pace în numele URSS, pentru
momentul cînd, prin încheierea r\zboiului, institu]iile de
control Aliate î[i încetau existen]a, astfel c\ impunerea
guvernului Groza prin folosirea tancurilor sovietice din
Bucure[ti, precum [i prin conducerea treburilor statului f\r\
sanc]iunea regal\ – pe timpul grevei regale – nu au fost
altceva decît aspecte ale instituirii noii autorit\]i a noului
stat. Pentru ca expresia „noul stat“ s\ nu par\ for]at\ sau
grotesc\, vom sublinia înc\ o dat\ c\, prin semnarea de c\tre
România a Tratatului de Pace, statul nostru ie[ea juridic din
statutul de teritoriu ocupat ca urmare a r\zboiului, se încheia
perioada tranzitorie neconstitu]ional\, noul stat România
fiind recunoscut în noile grani]e, cu popula]ia r\mas\ între
acele frontiere, cu suveranitatea [i independen]a restabilite
(teoretic) [i cu dreptul, tot teoretic, de a opta pentru regimul
s\u politic prin alegeri libere. La finalul r\zboiului,
institu]iile superioare militare (Marele Cartier General sau
Înaltul Comandament al României) î[i încetau existen]a,
Armata fiind subordonat\ Ministerului Ap\r\rii Na]ionale,
adic\ guvernului. În lipsa Parlamentului, guvernul devenea
autoritatea central\ [i pe acesta l-au schimbat sovieticii
pentru a-[i asigura desf\[urarea proiectului de transformare a
României în stat comunist. Existen]a regelui [i a Constitu]iei
din 1923 îi deranja în cel mai înalt grad, motiv pentru care
guvernul Groza a continuat s\ conduc\ ]ara f\r\ a ]ine cont
de prevederile constitu]ionale care instituiau atribu]iile
regelui, f\r\ semn\tura suveranului pe decrete, desfiin]înd
Senatul f\r\ modificarea Constitu]iei, etatizînd Banca
Na]ional\ [i alte ac]iuni arbitrare, un an [i jum\tate dup\
încheierea Tratatului de Pace. Ne întreb\m, cu îndrept\]it\
curiozitate, dac\ atributele cunoscute ale statului sunt
identificabile ca existente înainte de 30 august 1944 [i dup\
30 decembrie 1947, cum poate fi definit statul român între
aceste date? În al doilea rînd, în ce m\sur\ un stat c\ruia
ISTORIA
i se modific\ frontierele, regimul politic, componen]a popu-

la]iei, care î[i pierde suveranitatea [i independen]a, c\ruia i
se schimb\ denumirea (Republica Popular\ Român\, nu
România), este acela[i, din punct de vedere juridic, cu cel
dinainte? Iar acum punem cea de-a treia întrebare: dac\
România Mare ar fi luptat cu orice risc în 1940, inclusiv cu
cel al înfrîngerii [i dezmembr\rii, dac\ înainte de acest
cataclism na]ional din 1944 am fi avut un stat democratic,
constitu]ional, [i nu dou\ dictaturi, oare soarta României
Mari ar fi fost aceea[i?
Temeiul juridic urm\rit de Uniunea Sovietic\ a fost
reconstituirea statului român printr-o hot\rîre a Marilor
Puteri la Conferin]a de Pace, astfel încît existen]a statului
Republica Popular\ Român\ s\ fie consecin]a deciziei
Marilor Puteri de la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi
mondial, [i nu o continuare sub alt regim a vechiului stat
românesc. Altfel spus, Uniunea Sovietic\ era interesat\ ca
legitimitatea istoric\ a ]\rii noastre s\ fie anulat\ juridic
printr-un act nou [i inatacabil. O Românie care î[i continua
existen]a statal\ de la 1919, trecea printr-un regim comunist
[i apoi, cîndva, revenea la statutul s\u de stat independent [i
suveran democratic, i-ar fi pus URSS-ului mari probleme în
viitor asupra dreptului s\u de ocupa]ie a provinciilor
române[ti din est. Cum s-a v\zut în 1989, prin negocierile
geopolitice din Malta între URSS [i Statele Unite, proiectul
sovietic a func]ionat perfect, România fiind împiedicat\, în
primul rînd de occidentali, s\ revendice teritoriile pierdute [i
a mai fost [i obligat\ s\ semneze tratate cu vecinii (cum este
celebrul Tratat cu Ucraina), care s\ certifice frontierele
statului comunist român hot\rît de Conferin]a de Pace
(URSS) în 1946. Nimeni nu a recunoscut, începînd cu 1990,
vechiul stat român România Mare, pe care îl recunoscu-
ser\ tot Marile Puteri în 1919, [i ceea ce au recunoscut
a fost [i este configura]ia teritorial\ dat\ României de c\tre
URSS odat\ cu transformarea sa în stat comunist.
STOENESCU
Unde este nedreptatea? Nedreptatea este acolo unde

Marile Puteri implicate în liberalizarea european\ din 1989
au stabilit ca punct de reper pentru negocierea destinderii [i
eliber\rii în Europa Central\ [i de Est, configura]ia statelor
independente `n anul 1919, în timp ce punctul de reper pentru
recunoa[terea configura]iei României eliberate prin revolu]ia
din 1989 este anul 1946!
Datorit\ acestor considerente de drept, lupta regelui [i a
partidelor politice democratice din perioada 1944-1948, ne in-
tereseaz\ pe noi foarte pu]in în acest studiu. Ele au reprezentat
zbaterea unei minorit\]i politice con[tiente, de a r\sturna un
mecanism colosal care se rostogolea spre ea pentru a o strivi.
{tim c\, tr\dat\ de la cap la coad\ de alia]ii s\i occidentali,
opozi]ia democratic\ a fost strivit\. Din acest izvor de drept
otr\vit [i purulent, la care Marile Puteri se uit\ [i ast\zi ca într-o
mla[tin\, au curs [i toate evenimentele din jurul abdic\rii
regelui Mihai I la 30 decembrie 1947. Dup\ 1989, nimeni nu
[i-a asumat responsabilitatea de a pune pe biroul pre[edintelui
Statelor Unite declara]ia c\tre na]iunea american\ din 9 august
1945 a pre[edintelui Truman: „La Yalta cele trei guverne au
decis s\ asume o responsabilitate comun\ la instalarea unor
regimuri de larg\ concentrare democratic\ în toate ]\rile satelite.
Aceast\ rezolu]ie a fost confirmat\ la Potsdam pentru România,
Ungaria [i Bulgaria. Aceste ]\ri nu vor c\dea deci niciodat\ în
zona de influen]\ a nici unei puteri“ [i s\-l întrebe cum î[i
explic\ faptul c\ Uniunea Sovietic\ a ignorat total pozi]ia
oficial\ a Statelor Unite într-o chestiune de drept interna]ional.
Dar, mai ales, cum se face c\ dup\ 1989 aceast\ declara]ie
oficial\ de politic\ extern\ a Statelor Unite a fost uitat\?
Tentativele post factum de a reinstaura ceva din

suveranitatea fostului stat românesc democratic nu au lipsit
imediat dup\ 23 august 1944, chiar dac\ ast\zi ele par u[or
ridicole. Decretul regal Nr. 1626/31 august 1944 încerca un
simulacru de revenire la democra]ie prin repunerea formal\ în
vigoare a Constitu]iei din 1923:
ISTORIA
Art. I. Drepturile românilor sunt cele recunoscute de

Constitu]iunea din 1866, cu modific\rile ce ulterior i-au fost
aduse [i de Constitu]iunea din 29 martie 1923.
Art. II. Sub rezerva celor cuprinse în art. III [i IV, puterile
statului se vor exercita dup\ regulile a[ezate în Constitu]iunea
din 29 martie 1923.
Decretul con]inea [i o eroare juridic\, pentru c\ acea

Constitu]ie din 1923 fusese abrogat\ prin ultimul articol al
Constitu]iei din 1938, iar aceasta, la rîndul ei, nefiind
abrogat\, este valabil\ [i ast\zi. Era evident o for]are a si-
tua]iei, o încercare disperat\ de a înfrunta o realitate
amenin]\toare, dar parc\ esen]a acestui act este mai degrab\
dorin]a de a „anula“ juridic cei [ase ani [i jum\tate de regim
dictatorial. Oricum, efortul regelui se dovede[te l\udabil, dar
astfel de decrete goale de con]inut nu puteau schimba
realitatea juridic\ a României: conducerea statului fusese
încredin]at\ Înaltului Comandament Aliat (sovietic) [i apoi
Comisiei Aliate de Control (sovietic). Acestea exercitau toate
puterile statului prin viza final\ asupra oric\rei decizii [i
impuneau prin ordine propriile hot\rîri. Cînd au vrut,
sovieticii au dat ordine, avertismente, au proferat amenin]\ri:
„Comisiunea Aliat\ de Control CERE ca guvernul român s\
curme acest\ politic\ de t\r\g\nare a îndeplinirii
obliga]iunilor luate asupr\-[i prin Conven]ia de armisti]iu de
la 12 septembrie [i s\ se apuce, în mod serios, de asigurarea
îndeplinirii rapide [i con[tiincioase a tuturor clauzelor de
armisti]iu.“ România avea un pre[edinte – mare[alul
Malinovski, [i un vicepre[edinte, gen. lt. V.P. Vinogradov.
Începea, de fapt, o ultim\ lupt\ a grup\rii politice democrate,
în frunte cu regele, pentru a mobiliza popula]ia ]\rii în
favoarea vechiului sistem democratic. Rezultatul acestei
lupte a fost concentrat apoi în procentele reale ale alegerilor
din 1946, motiv pentru care ocupantul sovietic, în deplin\
în]elegere cu alia]ii s\i occidentali, a fost nevoit s\ intervin\
brutal. S\ nu uit\m declara]iile lui Molotov [i rela]ia
STOENESCU
tranzac]ional\ dintre URSS [i anglo-americani, pe diferite zone

ale globului, care obligau Moscova s\ asigure un minim de
credibilitate schimb\rilor de regim din ]\rile ocupate. Altfel
spus, de ochii lumii, dar [i din interese de negociere cu
occidentalii, URSS trebuia s\ conving\ opinia public\
interna]ional\ c\ trecerea României la sistemul comunist se face
„prin voin]a poporului român“. Cum ]ara noastr\ avea cazul
particular al unui rege erou [i o for]\ politic\ a c\rei conducere
func]ionase pe durata r\zboiului ca agentur\ britanic\, cum
aceste for]e rezistente aveau capacitatea de a scoate oameni în
strad\ pentru a protesta [i, astfel, pentru a distruge construc]ia
de imagine [i propagandistic\ a transferului la sistemul
comunist, ocupantul a fost nevoit s\ intervin\ direct [i vizibil.
Trebuie îns\ spus c\ principalul instrument al luptei publice a
fost nevoia de a g\si un vinovat pentru situa]ia ]\rii, iar acel
vinovat a primit denumirea generic\ de fascist. To]i cei care se
opuneau instal\rii sistemului comunist erau trecu]i în
categoria de fasci[ti, iar acest lucru primea [i o confirmare
juridic\ prin cele dou\ legi nenorocite de urm\rire a vi-
nova]ilor pentru r\zboiul împotriva Alia]ilor, legi care
proveneau din ini]iativa lui Iuliu Maniu de a-[i pedepsi
adversarii politici.
Distrugerea sistematic\ a r\m\[i]elor statului democratic
român – sl\bit substan]ial de dou\ dictaturi anterioare – s-a
declan[at chiar în ziua ocup\rii Bucure[tilor de c\tre trupele
sovietice (30 august 1944), iar prima m\sur\ a fost vîn\toarea
de oameni. Începea, de fapt, procesul de instalare a sistemului
comunist în România. Acesta a fost autentificat prin toate
actele interna]ionale care au recunoscut statul comunist
român, de la primirea sa în ONU cu drepturi depline [i
alegerea ministrului s\u de Externe drept pre[edinte al unei
sesiuni, pîn\ la acordarea Clauzei na]iunii celei mai
favorizate de c\tre SUA. În tot acest timp, cu foarte mici
excep]ii, actele guvern\rii comuniste din România au primit
aceea[i legitimitate juridic\, prin calitatea de subiect de
drept interna]ional recunoscut\ f\r\ restric]ii politice. Unii
ISTORIA
contest\ ast\zi aceast\ legitimitate a statului comunist

român, dar ea r\mîne din p\cate în picioare în fa]a oric\rui
tribunal interna]ional. Doar legile supreme ale respect\rii
drepturilor omului au putut exercita presiuni asupra
regimului comunist, urm\rind mai mult scopuri economice,
umanitare restrînse [i, într-o m\sur\ secundar\, unele
interese politice vagi. Oricît ar p\rea de categorice [i pline
de cinism aceste aprecieri, ele se extrag cu luciditate [i
complet documentat din realitatea juridic\ [i istoric\. Mai
mult decît formularea lor sintetic\, ele inten]ioneaz\ s\
atrag\ aten]ia c\ [i ast\zi – c\lcînd peste suferin]a milioa-
nelor de victime române[ti ale comunismului – România
este identificat\ dup\ aceste acte, tratat\ din perspectiva
acestor documente nedrepte, simultan cu tendin]a noastr\
de a continua s\ fabul\m, crezînd c\ lucrurile stau altfel. N-
am f\cut aproape nimic s\ le anul\m prin acte funda-
mentale de politic\ extern\, care s\ încheie al doilea r\zboi
mondial [i pentru noi. Un singur demers fundamental,
sprijinit pe o larg\ adeziune, a fost enun]at: cererea de
intrare în NATO, dar ceva concret – reform\, compatibi-
litate, integrare e[alonat\ – nu a f\cut pîn\ acum decît
Armata. Datorit\ repet\rii erorilor sale „istorice“ în dece-
niul 1990-2000, România intrat\ în NATO va cunoa[te mult
timp dup\ acest eveniment fr\mînt\rile politice, sociale [i
economice ale unei ]\ri care nu [i-a rezolvat conflictul stat-so-
cietate, a[teptînd doar, ca [i dup\ 1859, aplicarea modelului
occidental [i rezolvarea de c\tre organismele interna]ionale
a problemelor sale de fond.
Supu[i unui experiment dezintegrator [i institu]io-
naliza]i unui sistem politic întemeiat pe teroare, românii nu
în]eleg nici acum pe ce lume tr\iesc. „Procesul
comunismului“ sau, altfel spus, procesul ie[irii din acest
co[mar trebuie s\ înceap\ cu în]elegerea mecanismelor
experimentului. Analiza de fa]\, care folose[te drept pretext
momentul trecerii României de la Monarhie la Republic\,
este o tentativ\ de acest gen. Ea reprezint\ imaginea
STOENESCU
compus\ despre fenomen a unui român n\scut în

comunism, dar care n-a încetat nici o clip\ s\ se raporteze la
alt sistem de valori.
O formalitate a[ezat\
pe o gr\mad\ de bani
Sfîr[itul anului 1947 marcheaz\ lichidarea ultimelor

r\m\[i]e politice ale fostelor partide democratice. Ca urmare a
scandalului „T\m\d\u“ – tentativ\ tardiv\ a Partidului Na]ional
}\r\nesc de a-[i salva liderii, a[a cum le cereau americanii [i
britanicii de mult – forma]iunea politic\ a lui Iuliu Maniu
este dizolvat\ sub semn\tura regelui Mihai I. Sentin]a din
13 noiembrie 1947, care trimitea în pu[c\rie toat\ conducerea
PN}-ului, de[i era cît se poate de abuziv\, avea dou\ scopuri
precise: distrugerea alternativei politice democratice de Stînga a
]\rii, care f\cea o concuren]\ covîr[itoare bol[evicilor, [i anihi-
larea agenturii britanice în România. În zilele de 5 [i 7 noiem-
brie fusese îndep\rtat\ de la Putere [i gruparea T\t\rescu.
Este ast\zi cunoscut faptul c\ regele Mihai a plecat în
Marea Britanie pe 12 noiembrie pentru a participa la ceremonia
c\s\toriei prin]esei mo[tenitoare Elisabeth, ast\zi regin\.
Conform comunicatului Casei Regale, el lipsea din ]ar\
pentru 20 de zile. Atît regele [i, mai ales, regina-mam\ Elena
nu ne-au dat prea multe informa]ii despre ceea ce s-a întîm-
plat în toat\ perioada absen]ei suveranului din ]ar\, perioad\
care s-a prelungit mult peste intervalul anun]at, dînd astfel un
anumit sprijin indirect preg\tirilor comuni[tilor de a-l
debarca. Comportamentul liderilor comuni[ti din aceast\
perioad\ este cumva straniu, dac\ îl raport\m la legile ]\rii [i
la uzan]ele constitu]ionale vechi, ei ac]ionînd atît public, cît [i
neoficial, ca [i cum ar fi existat o în]elegere cu regele ca
acesta s\ nu se mai întoarc\. Este tot mai des invocat\ vizita
oficial\ a lui Tito în România, ocazie cu care întregul
ISTORIA
protocol regal este înc\lcat [i liderii comuni[ti se poart\ ca

st\pîni ai unei republici. Mihail Sadoveanu chiar [i-a permis
s\ declare, înc\ din 19 decembrie, c\ România nu este regat,
ci o „democra]ie popular\“. În 20 decembrie 1947, a[a cum
arat\ foarte exact Eleodor Foc[eneanu, fost avocat al regelui
(Dou\ s\pt\mîni dramatice din istoria României), Lucre]iu
P\tr\[canu cerea amendarea în Parlament a a[a numitei „legi
a pierderii na]ionalit\]ii“, date de regimul na]ional-legionar
sub Antonescu. Noile articole introduceau un termen de la
care cet\]eanul român, care pleac\ în str\in\tate [i nu se
întoarce la termenul anun]at sau care d\ declara]ii potrivnice
]\rii, î[i pierde na]ionalitatea. Este clar c\ îl vizau pe rege [i
c\ se puneau în gard\ în eventualitatea uneri reac]ii regale la
faptul c\ în ]ar\ Mihai I fusese deposedat de toate atribu]iile
sale. Mai mult, atunci cînd s-au trezit pur [i simplu cu regele
întors în ]ar\, pe 21 decembrie 1947, reac]ia comuni[tilor a
fost [i de surpriz\, [i de panic\. O privire lucid\ aruncat\
asupra acestui caz – men]inînd necesara deferen]\ pentru
persoana [i personalitatea fostului suveran, aflat în via]\ –
duce la o singur\ concluzie: a existat o percep]ie implicit\ sau
indirect\, mai ales prin comportamentul reginei-mam\, c\ între
guvernul comunist [i rege a intervenit sentimentul c\
acesta nu se va mai întoarce. Nu exist\ probe deocamdat\
pentru a argumenta o în]elegere precoce, dar toate mi[c\rile
actorilor acestei abdic\ri transformate la 30 decembrie în
lovitur\ de stat contureaz\ o astfel de stare de a[teptare a urm\-
toarei mi[c\ri. De ce nu s-a întîmplat a[a, de ce nu a r\mas
regele în Occident?
Nu [tim, în detaliu, ce anume s-a petrecut cu regele în
Marea Britanie, dar ne este greu s\ credem c\ familiile regale
prezente la ceremonii nu au discutat situa]ia suveranului
român. Cu toate acestea, nu a existat nici un act de sprijin sau
vreo solu]ie practic\ venit\ din partea acestor Case regale.
Biograful Arthur Gould Lee men]ioneaz\ în cartea sa Coroana
contra secera [i ciocanul c\ regele Mihai s-a consultat cu
rudele sale, cu Churchill, mare[alul Smuts, dl. Attlee, dl. Eden
STOENESCU
[i dl. Bevin. To]i i-au transmis acela[i mesaj: „Dac\ da]i de

necazuri, nu v\ vom putea ajuta deloc“. Încercînd s\ ia
leg\tura cu George Marshall, acesta l-a refuzat, comunicîndu-i
c\ „o întîlnire oficial\ este imposibil de aranjat“. Cum adic\?
Oficial, la acea dat\ regele Mihai I era [eful statului român!
{tim c\ regele Mihai a fost nevoit în exil s\ î[i ia tot felul de
slujbe, ca un om de rînd, [i c\ Elve]ia nu i-a recunoscut nici
m\car titlul de rege, admi]înd s\-[i treac\ în acte Mihai de
România, cum îi cheam\ pe celebrii actori americani Robert
de Niro sau Danny de Vito. Ceva greu de admis din punct de
vedere al solidarit\]ii regale [i occidentale s-a întîmplat cu
regele nostru [i cu atît mai nepl\cut [i nedrept fa]\ de autorul
curajos al actului de la 23 august 1944. În aceste condi]ii,
lipsit de cel mai elementar sprijin, regele Mihai s-a întors
acas\. Putem admite oricînd c\ s-a întors la datoria sa, dar [i
c\ nu avea unde s\ se duc\. El a fost chemat de la Sinaia în
ziua de 30 decembrie de c\tre Petru Groza [i obligat s\
semneze textul abdic\rii, dup\ o consultare cu mama sa.
Conform m\rturiei fiului lui Petru Groza, tat\l s\u l-ar fi
prevenit pe rege înc\ din martie 1947 c\ va trebui s\ renun]e
la Tron. A existat un conflict intern la nivelul noii conduceri
a ]\rii înc\ din 1945, Petru Groza insistînd pentru a i se încre-
din]a rezolvarea problemelor Monarhiei [i Bisericii.
Revenirea nea[teptat\ a regelui a sl\bit autoritatea lui Groza în
problema Monarhiei [i a produs o implicare direct\ pe traseul
Moscova-Gheorghiu-Dej. Trebuie subliniat c\, din punctul de
vedere al vechii Constitu]ii din 1923, regele `[i pierduse la
acea dat\, practic, toate prerogativele. De ce anume se
întorsese regele, iar\[i este foarte greu de în]eles, decît dac\
credea c\ poate produce o revolt\ general\ a popula]iei. A[a
ceva nici nu i-a trecut prin minte. Prezen]a sa devenise,
efectiv, inutil\ [i îi încurca pe comuni[ti în aspectele formale
ale procesului de instalare a sistemului comunist în România.
Aflat sub influen]a total\ a mamei sale, o regin\ care suferise
cumplit în România, regele Mihai I va abdica sub presiunea
realit\]ii. În [edin]a Consiliului de Mini[tri din aceea[i zi de
ISTORIA
30 decembrie 1944, convocat\ la ora 15.30, Petru Groza va

face celebra declara]ie: „Doamn\ [i domnilor mini[tri, vreau
s\ v\ comunic c\ actul acesta s-a f\cut prin bun\ învoial\.
Regele a constatat – a[a cum este scris aici – c\ institu]ia
monarhiei era o piedic\ serioas\ în calea dezvolt\rii
poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prieteneasc\
a monarhiei, f\r\ zguduiri – cum poate inamicii no[tri ar fi
dorit. Ca s\ utilizez o expresie a reginei mame, poporul a
f\cut azi un divor], [i decent, [i elegant, de monarhie“. Oricînd
putem afirma c\ este declara]ia unui criminal comunist. Dar
s\ fi min]it în a[a hal Petru Groza, cel de atunci, el, cre[tinul
[i regalistul, încît s\-[i permit\ s\ pun\ în gura reginei-mame
o declara]ie fals\? Nu credem. Conform presei occidentale,
regina Elena a repetat aceast\ declara]ie în Elve]ia, imediat
dup\ sosire. Apoi, dup\ trei luni, regele detronat a revenit [i
a declarat c\ abdicarea s-a f\cut prin for]\. A vorbit
surzilor. Memorialistica acestui eveniment este lovit\ de o
contradic]ie fundamental\: goni]i evident din România,
suveranii români ar fi invocat pe moment o desp\r]ire
amiabil\! Nu avem dubii c\ abdicarea s-a f\cut sub
presiune [i amenin]are, c\ a fost un act de impunere [i c\
f\r\ acesta regele ar fi r\mas pe Tron. Probabil îns\ c\
asasinarea regentului Bulgariei a fost un avertisment prea
apropiat [i clar, încît regele Mihai I s\ nu se team\ pentru
persoana lui. Ceva nu este în regul\ cu tot acest joc.
Lipsesc prea multe informa]ii despre acest moment istoric –
moment pe cît de simplu, pe atît de opac – [i numai faptul
c\ este acceptat ca inevitabil nu poate s\ ne împiedice s\
încerc\m s\-l în]elegem.
Conform versiunii sovietice, Moscova a dorit îndep\rtarea
imediat\ a regelui Mihai, printr-o în]elegere cu Marea Britanie
în schimbul instal\rii unui regim democratic în Finlanda. Cum
în ]ara scandinav\ ascensiunea agentului sovietic Paasikivi
spre conducerea statului p\rea de neoprit, Stalin ar fi plecat
urechea la românul Petru Groza. Biograful acestuia,
Feodosii Konstantinovici Vidra[cu, avea s\-i declare lui
STOENESCU
Dan Zamfirescu: „Cel care v-a salvat pe voi a fost Petru

Groza. El a fost singurul om politic din Est care l-a cucerit pe
Stalin cu modul de a fi, cu curajul de a-i spune adev\rul, în
forme care s\ nu-l supere, cu umorul s\u [i cu rezisten]a la
b\utur\ [i nesomn. St\tea de seara pîn\ diminea]a cu Stalin,
bînd [i spunîndu-i anecdote piperate de care acesta f\cea
mare haz, iar la sfîr[it plasa cîte o cerere în favoarea voastr\“
(Dan Zamfirescu, Regele [i mare[alul). F\r\ îndoial\ c\
m\rturia pare ea îns\[i anecdotic\, dar nu avem voie s\ uit\m
c\ structurile totalitare concentrate la vîrf, cu Puterea izolat\
în mîna unui singur om (cazurile Hitler, Antonescu, Stalin)
au fost influen]ate [i de umorile conduc\torilor, de starea lor
de s\n\tate, de viziuni [i amintiri personale, care fac din
evenimentele decisive ni[te acte altfel inexplicabile. Nici
ast\zi istoriografia mondial\ nu poate explica lipsa de
prevedere [i de reac]ie sovietic\ la atacul german din 22 iunie
1941 decît printr-un fapt personal: Stalin nu credea c\ Hitler
va ataca. Este evident c\ un fapt de importan]\ istoric\ a
depins de p\rerea unui om, la fel cum lui Hitler i s-a p\rut
c\, trimi]îndu-l în secret pe Hess în Anglia, rezolv\ r\zboiul.
Am v\zut cum a hot\rît Ion Antonescu trecerea Nistrului în
timpul unei crize de s\n\tate, cu temperatur\ de 40 de grade.
În 1949, cînd URSS a hot\rît trasarea noilor frontiere ale
României, comisia sovietic\ de topometri a fost îmb\tat\ de
un cîrciumar evreu din Dorohoi, care avea un frate cîrciumar
în Darabani, [i astfel grani]a de nord a ]\rii noastre trece pe la
nord de Dorohoi [i Darabani, iar nu pe la sud de ele. Iat\ de
ce m\rturia lui Vidra[cu nu trebuie ignorat\. Într-un sistem
democratic solid, cum era [i este cel american, un pre[edinte
cu grave probleme de s\n\tate [i u[or influen]abil în fa]a
colaboratorilor s\i, cum a fost Roosevelt, poate avea opinii,
viziuni [i accese umorale, dar orice decizie trece prin judecata
corpului politic al ]\rii, organizat legal [i supus legilor
sistemului democratic. Deciziile lui trebuie s\ se transforme
obligatoriu într-o lege votat\ de Parlament [i dac\ Parlamentul
nu o d\, decizia r\mîne la nivelul ei primar: o opinie, o viziune
ISTORIA
sau un acces umoral, consemnate inofensiv în c\r]ile de

istorie. Probabil c\ din acest motiv fundamental se vorbe[te
insistent în ultimii ani de implicarea lui Roosevelt în
preliminariile atacului de la Pearl Harbour, pentru a putea
provoca decizia Parlamentului american de intrare în r\zboi.
În descrierea evenimentelor din decembrie 1947, ver-
siunea regal\ este lovit\ [i ea de o contradic]ie de neîn]eles.
În cel mai bun interviu al s\u, acordat lui Philippe Viguié
Desplaces, regele Mihai are o replic\ n\ucitoare cînd este
întrebat: „Comuni[tii v-au cerut în mod imperativ s\ p\r\si]i
România?“ Fostul suveran va r\spunde: „Nu. F\cînd pe
generosul, Groza mi-a spus s\ r\mîn. A r\mîne nu mai avea
îns\ nici un sens. A[ fi fost un prizonier în mîinile lor, cu
toate riscurile pe care o astfel de situa]ie le comporta, mai
devreme sau mai tîrziu“ (Ph. V. Desplaces, Mihai al României.
O domnie întrerupt\). Nu mai în]elegem nimic – cum a fost
posibil ca regimul comunist al lui Petru Groza s\-i ofere
regelui detronat s\ r\mîn\ în ]ar\?! Fiind convin[i c\
afirma]iile regelui Mihai I sunt perfect credibile [i autentice,
c\ nu pot fi nici o clip\ b\nuite de inexactitate, trebuie s\
accept\m c\ rela]ia rege-regim comunist a con]inut [i detalii
ale unei în]elegeri amiabile, de factur\ personal\, nu îns\ [i
din punct de vedere institu]ional. Pe comuni[ti (adic\ pe
sovietici) îi interesa schimbarea ordinii de stat, a institu]iei
Monarhiei, nu neap\rat ostracizarea regelui. Conflictul
personal cu regele a ap\rut în momentul cînd acesta s-a
întors pe nea[teptate în ]ar\, de[i comuni[tii erau convin[i c\
a r\mas în Occident.
Exist\ un secret, ]inut astfel cu str\[nicie [i de opozi]ia
româneasc\ din emigra]ie, [i de statul comunist, în frunte cu
Securitatea. Nimeni nu este dispus s\ dea explica]ii ce
s-a `nt`mplat cu cele 20 de milioane de franci elve]ieni, plasa]i
de guvernul Antonescu, din ordinul lui Mihai Antonescu în
Occident. În timpul anchetei, Mihai Antonescu va declara:
„S-au creat fonduri la lega]iile din Berna, Ankara, la Madrid,
la Stockholm, prin transformarea în valut\ a disponibilului în
STOENESCU
lei al Ministerului de Externe, fond special pentru lega]ii în

str\in\tate“. Eugen Cristescu [i mare[alul Antonescu vor con-
firma [i ei în anchet\ aceast\ ac]iune. Cele 20 de milioane de
franci elve]iei erau în realitate opt milioane devize – de fapt,
fondul pentru activit\]i de informa]ii [i spionaj în str\in\tate
al ]\rii noastre – [i 12 milioane în echivalent lingouri de aur
la Union de Banques Suisses. Este suma pe care o vîna [i
Carol II din Mexic, prin insisten]a cu care le cerea ameri-
canilor s\-i permit\ preluarea conducerii emigra]iei române.
Ace[tia sunt [i banii care stau la originea scandalurilor [i
dezbin\rii emigra]iei române, precum [i a u[urin]ei cu care
Securitatea comunist\ a penetrat aceast\ emigra]ie dezbinat\,
folosind-o [i pl\tind-o inclusiv cu banii afla]i în b\ncile
elve]iene. Cum fondul se afla la dispozi]ia „guvernului
României“, iar guvernul României era acum comunist, a fost
nevoie de o negociere secret\ pentru ca o parte din bani s\ fie
folosi]i de emigra]ie – au ajuns, pîn\ la urm\, într-un cont
personal pe numele so]iei lui Vi[oianu – iar alt\ parte s\ r\mîn\
la dispozi]ia guvernului comunist. Avem temeiuri s\ credem
c\ Securitatea nu a dorit [i nici acum nu dore[te s\ dea detalii
despre felul cum a folosit aceste fonduri în activit\]ile de
culegere de informa]ii, atît în interiorul emigra]iei române, cît
[i în statele unde se stabiliser\ nucleele refugia]ilor. Problema
fondului pus de Antonescu la dispozi]ia emigra]iei a fost
conflictul de interese între dorin]a refugia]ilor de a folosi
sumele în scopul personal al supravie]uirii în Occident,
pentru a-[i face „o situa]ie“, [i obliga]ia de a consuma acele
sume în propaganda [i ac]iunile împotriva regimului
comunist de la Bucure[ti. Regele Mihai I a r\mas „pe afar\“,
într-o situa]ie extrem de delicat\ [i nedreapt\. Istoriografia
român\ mai are un subiect de dezbatere legat de abdicarea din
decembrie 1947, dar mai ales de soarta regelui nostru în exil:
cu toate c\ avea cel mai puternic argument faptic [i cea mai
înalt\ pozi]ie moral\ [i social\, regele Mihai I nu a devenit
[eful emigra]iei române, pierzîndu-se în anonimat, în timp ce
rezisten]a anticomunist\ [i implicarea în R\zboiul rece au
ISTORIA
fost preluate de legionari, de prin]ul Nicolae [i de cîteva

grupule]e de fo[ti diploma]i.
La reconstituirea faptelor, Mihai Antonescu va declara
c\ suveranul îi ceruse înc\ din ]ar\ ca rezervele în aur,
precum [i o sum\ de dou\ milioane de franci elve]ieni s\ fie
trecu]i pe numele s\u, pentru a-i putea folosi dac\ va fi
nevoit s\ abdice sau s\ fug\ din ]ar\ (Procesul mare[alului
Antonescu, vol. 3, p. 89). La un moment dat, insisten]ele
regelui au devenit atît de mari, încît mare[alul l-a refuzat brutal,
transmi]îndu-i c\, fiind tîn\r, are via]a înainte. A[a a r\mas
regele Mihai I f\r\ nici un sprijin material, abandonat [i de
casele regale [i de emigra]ia româneasc\. Acest lucru este
bine s\ fie [tiut, pentru a dimensiona [i mai bine drama
personal\ a suveranului nostru, pentru a-i în]elege revolta fa]\
de acuza]ia c\ ar fi plecat cu averi din ]ar\, precum [i
interesul pentru redobîndirea unor propriet\]i, în folosul unei
familii binecuvîntate de Dumnezeu numai cu femei [i un
nepot, lipsi]i de orice drept dinastic. Cîteva aluzii ale regi-
mului comunist, [i sub Gheorghiu-Dej, [i sub Ceau[escu, ne
fac s\ credem c\ regele a primit o compensa]ie – probabil,
modest\ – pentru acceptarea abdic\rii, care este [i singura
abdicare din istoria Monarhiei române. În mod cert îns\ a
primit promisiuni. De altfel, acela[i biograf al regelui [i al
reginei mam\, Arthur Gould Lee, reproduce în cartea citat\ [i
urm\torul dialog: (Petru Groza): „Suntem gata s\ v\
acord\m un ajutor financiar generos, pentru contribu]ia
voastr\ la lovitura de stat [din 23 august 1944, n.a.] [i pentru
c\ dorim s\ rezolv\m aceast\ problem\ elegant, f\r\ fric]iuni.
[i, bineîn]eles, pute]i beneficia [i de venitul propriet\]ilor
dumneavoastr\ de aici. (Gheorghiu-Dej): A[a e. Promitem
s\ v\ l\s\m s\ v\ p\stra]i toate domeniile personale. Ve]i
beneficia de întregul venit [i nimeni nu se va atinge de ele“.
Dac\ acest dialog, chiar [i a[a literaturizat, ar fi ap\rut într-o
carte comunist\, poate am fi crezut c\ este o tipic\ informa]ie
de propagand\. Regele însu[i va declara, în acela[i excelent
interviu, c\ la abdicare „Administratorul Coroanei a cerut
STOENESCU
pentru noi uzufructul anului 1947: acesta reprezenta

aproximativ patru milioane de franci elve]ieni. Comuni[tii
au r\spuns c\ tezaurul B\ncii Na]ionale era gol. Ne-au
acordat suma de dou\ sute optzeci de mii de franci elve]ieni
[i cincizeci de mii de dolari. Groza îi spusese mamei mele s\
nu î[i fac\ griji, c\ el nu «îl va l\sa pe fiul ei s\ moar\ la umbra
piramidelor». F\cea aluzie la regele Victor-Emmanuel care,
alungat din Italia, se refugiase în Egipt, unde murise f\r\
un ban. Dar Groza, ca de obicei, min]ise. Noi nu am ob]inut
niciodat\ nimic de la el“. Ce nu precizeaz\ fostul suveran
este dac\ aceste promisiuni financiare vizau o plat\ imediat\
sau o sum\ destinat\ vie]ii sale în exil. Dac\ a fost vorba de
a doua versiune, declara]iile de pres\ curajoase [i loiale ale
regelui au anulat termenii acestei în]elegeri. Ea explic\ îns\
retragerea na]ionalit\]ii regelui, atunci cînd a început s\ dea
declara]ii potrivnice regimului comunist din România,
precum [i temeiul legal al redobîndirii propriet\]ilor sale,
ast\zi. Iar regele Mihai a avut înc\ o dat\ dreptate: nu ni-l
putem imagina stînd la castelul s\u din S\vîr[in sub regimul
comunist [i ie[ind la vîn\toare pe terenurile GAS-ului din
localitate.
Mentalit\]i
O anumit\ remanen]\ sup\r\toare în mentalit\]i, un

sentiment profund al mo[tenirii inoportune, un regret tardiv
pentru pierderea ireparabil\ de ani (istorici) [i o doz\ de
invidie f\r\ izvor definit – toate la un loc [i concentrate într-o
senza]ie de e[ec – bîntuie asemeni unei fantome con[tiin]a
românilor. Automatisme recunoscute [i gesturi necontrolate
ne surprind uneori f\r\ a g\si o alt\ explica]ie decît un obicei
intrat în rutin\, un mod de a tr\i ordonat de scheme sigure [i,
de aceea, comode. Un Vechi Adversar s-a cuib\rit în opera
mental\ a foarte multor oameni [i a lucrat îndelung, unindu-le,
ISTORIA
cumva, modul de gîndire [i controlîndu-le stereotipiile.

Imediat dup\ revolu]ia din decembrie 1989 a vibrat în noi
ceva nepl\cut atunci cînd un fost de]inut în închisorile
comuniste folosea politic limbajul, apuc\turile [i metodele
gardienilor s\i. Ne deranja cînd îi auzeam c\ omul care are
o alt\ opinie decît a lor – [i, mai ales, o alt\ „viziune“ – tre-
buie înfrînt, exclus din func]ii publice, eventual zdrobit
social. Iar asta, în numele unui bine pe care fostul de]inut
politic îl vede clar, necesar în mod absolut [i imediat
aplicabil. Cu greu reu[eau s\ îndep\rteze de popula]ie gîndul
c\ n-ar fi o r\zbunare. A[a cum am v\zut în capitolele
anterioare, exact acela[i fenomen se înregistra în toamna
anului 1940 cu legionarii ie[i]i din închisori [i lag\re. Ei
c\utau atunci ni[te vinova]i, convin[i c\ trecutul trebuie
distrus, nu în]eles. În societatea româneasc\ de dup\ 1989
existau fo[ti tor]ionari, securi[ti, colaboratori [i informatori,
agen]i ai KGB, comuni[ti convin[i, r\spîndaci [i infiltra]i,
alte categorii de du[mani care, împreun\, contureaz\
imaginea inamicului. Nimeni îns\ nu i-a g\sit. Se afirm\ c\
situa]ia disperat\ a ]\rii este consecin]a existen]ei [i activit\]ii
acestora. De cealalt\ parte s-a constituit un bloc lucid,
ap\r\tor al democra]iei [i adversar înver[unat al comu-
nismului. Dac\ la originea pozi]iei tran[ante a acestora din
urm\ se afl\ cumva o suferin]\ istoric\ acut\ [i nedreapt\,
dublat\ de suferin]a fizic\ a membrilor grupului – cum este
acest lupt\tor, Constantin Ticu Dumitrescu – atunci demersul
politic va atinge cote existen]ialiste. Individul î[i „pune via]a
în joc“ pentru ideea de dreptate, nu mai are ce pierde, totul
este aceast\ „lupt\“ contra celui opus – aflat, obligatoriu, în
eroare – [i va pedepsi din convingere dac\ puterea va ajunge
s\-i stea la îndemîn\. Cînd suferin]a a fost urmarea aplica]iei
instrumentate de un spa]iu concentra]ionar – vast, în cazul
nazismului sau comunismului, ca sisteme – atitudinea
violent\ devine „justificat\“, pozi]ia politic\ ajunge s\ fie
„viu sprijinit\“, ideea unei pedepse, m\car morale, aplaudat\.
Experien]a politic\ a guvern\rilor de dup\ 1996 a demonstrat
STOENESCU
c\ a reduce e[ecurile la existen]a unor ofi]eri de Securitate

sau colaboratori înc\ nedemasca]i, care ac]ioneaz\ din umbr\
pentru a sabota calea dreapt\ a democra]iei, este inoperant.
Activitatea unor astfel de grup\ri securiste presupune
caracterul lor organizat, lucru care trebuie confirmat de
structurile informative române [i dovedit cu probe, astfel
încît efectul ei în societate sau în partidele politice s\ poat\ fi
evaluat. Apoi, trebuie judeca]i [i condamna]i. A[a ceva îns\
nu poate face decît un regim de Dreapta. România nu a avut
parte de o asemenea solu]ie politic\, pierdut\ de mult în
trecutul ei istoric [i necunoscut\ de genera]iile actuale. Altfel,
împ\r]it\ declarativ în buni [i r\i, societatea admite existen]a
unei b\t\lii pe teritoriul s\u public, o prive[te curios la
televizor, dar voteaz\ totu[i în alegeri dup\ alte criterii.
Mai mult, imediat dup\ revolu]ie, o majoritate substan]ial\
a respins brutal – mineriade aplaudate, lideri democra]i ase-
dia]i în birourile lor, aleg\tori umili]i – mesajele purificatoare
ale Opozi]iei. Rostite ap\sat dar naiv, mesajele ei au inclus
cele mai adev\rate fraze, dar s-au adresat unui public surd.
C\derea conducerii comuniste a României s-a produs prin
violen]\ fizic\, moarte [i revolu]ie, prin implicare institu-
]ional\ deplin\. Armata, Mili]ia, Securitatea au fost în strad\
cînd într-o parte, cînd în cealalt\. Ast\zi, demersul antico-
munist este ascultat [i mai pu]in, este ignorat, ridiculizat. Cei
care împart lumea în buni [i r\i sunt acuza]i c\ reproduc
modul de împ\r]ire al celor dinainte. Lenin era astfel descris
de Trotski: „El nu cuno[tea decît dou\ partide – cel al bunilor
cet\]eni [i cel al cet\]enilor r\i“. Undeva s-a gre[it, [i acel loc
este în mentalit\]i, adic\ în creierul ale c\rui func]iuni au fost
distorsionate sistematic prin teroare. Acolo a fost excitat\
(reinoculat\) o mentalitate maniheist\, tipic\ prin primiti-
vismul ei [i generic\ pentru un sistem comunist care a apucat
s\ fie instalat, maturizat [i distrus la un semn al Moscovei, nu
prin cauze interne.
O opinie postrevolu]ionar\ venit\ de la un ex-apologet
al comunismului dezarmeaz\ aparent prin observa]ia lucid\:
ISTORIA
„De regul\, fo[tii de]inu]i – indiferent de culoarea politic\, de

ideologie – se dovedesc inap]i pentru a mai conduce destinele
unei na]iuni. Într-în[ii se depun atîtea rele, setea de revan[\
cu orice pre], iluzia drept\]ii absolute de]inute numai de c\tre
cei care au fost… de]inu]i, încît ajung s\ introduc\, în orice
ecua]ie existen]ial\, termeni str\ini de realitate, de prezent. Ei
sunt, în imens\ majoritate, sclavii trecutului“ (Mihai Stoian –
Dosar Ana Pauker). A[adar, indiferent c\ ai fost comunist
de]inut „în beciurile Siguran]ei“ sau democrat încarcerat în
închisorile comuniste, efectul este acela[i, cauza este
identic\, tratamentul similar, iar comportamentul poate fi
clasat într-o patologie politic\ u[or de recunoscut. Omul
supus represiunii ar avea acelea[i simptome, indiferent de
culoarea opresiunii, atît timp cît metodele sunt identice. În
abisul cauzal al acestei constat\ri s-ar afla [i incapacitatea
românului de a aplica exerci]iul toleran]ei între victim\ [i
agresor, de multe ori rolurile inversîndu-se, de[i acolo,
undeva, prezent, mult iubit [i respectat, a[teapt\, cald,
interesul na]ional, patria amenin]at\ la nesfîr[it de agresiuni
externe. Nimeni n-a reu[it s\ impun\ ideea c\ în toate aceste
situa]ii nu exist\, pentru un organism statal s\n\tos, decît
solu]ia aplic\rii legii. În nici un caz, deambulatoriul
sentimental. A[adar, „Procesul comunismului“ ar trebui s\ fie
exclusiv o oper\ a Justi]iei, cu probe, fapte, martori, acuza]i
[i acuzatori la bar\. Punctul de pornire este declararea
comunismului ca doctrin\ criminal\, asemeni fascismului [i
nazismului. Îi lipse[te o sistematizare a fenomenului pentru
a putea contura temeiul juridic.
S\ încerc\m o contribu]ie la g\sirea acestui temei.
Primul argument al rechizitoriului ar trebui s\ fie consta-
tarea c\ instalarea sistemului comunist în România a avut un
proiect (a fost premeditat), o aplica]ie [i are înc\ ni[te
consecin]e. Este incomplet argumentul simplu c\ au venit
tancurile sovietice [i au impus sistemul. Acest argument nu
explic\ nici slaba rezisten]\ a românilor, nici absen]a
contrarevolu]iei [i nici îmbr\]i[area cvasiunanim\ a regimului
STOENESCU
Ceau[escu pîn\ aproape de ultimele sale clipe. Instalarea

sistemului comunist în România n-ar putea fi în]eleas\ ca
fenomen cu proiect, aplica]ie [i consecin]e (mai ales mentale)
f\r\ a c\uta identificarea surselor atitudinilor stereotipe
parazitare. Cert este c\ formula citat\ din fostul apologet
comunist, destinat\ comuni[tilor la prima vedere, dar, în
realitate, adresat\ fo[tilor de]inu]i politici anticomuni[ti, este
plauzibil\ din punct de vedere medical, dar nu [i veridic\.
Emis\ de un comunist, teza instrumenteaz\ o logic\
atemporal\ care suport\ amendamentul premizei false. Ceea
ce lipse[te este tocmai veridicitatea elementului de cauza-
litate: de[i urm\re[te acela[i model comportamental, aplica]ia
revan[ei morale a fo[tilor de]inu]i anticomuni[ti este conse-
cin]a, [i nu copia unei alte aplica]ii violente. Fo[tii de]inu]i ai
epocii comuniste sunt victime ale unei agresiuni directe,
fizice [i psihologice, întemeiate nu numai pe decizia arbitrar\
asupra destinului colectiv (cedarea României în spa]iul de
influen]\ sovietic), ci [i pe ura sistematizat\ [i sistematic\.
Pozi]ia fa]\ de problema libert\]ii individuale a fost complet
diferit\. În lag\rul de la Tîrgu-Jiu erau izola]i indivizi
apar]inînd unei agenturi comuniste care opera pe teritoriul
României, f\r\ ca aceast\ institu]ionalizare a pedepsei pentru
activitate antistatal\ s\ implice obliga]ia de a-[i schimba
opiniile, credin]ele sau adeziunile politice. Ei pl\teau atunci
pentru fapte concrete, în baza unei legi. Oamenii Stîngii clasice
române[ti aveau nostalgia socialismului utopic, a revolu]iei
sociale, a egalitarismului de mod\ veche francez\, a victoriei
prin proces istoric imanent. Restul era o echip\ de terori[ti,
membri ai agenturii sovietice în ]ara noastr\. Misiunea
acestora din urm\ era trecerea României în subordinea
Uniunii Sovietice ca stat satelit, ideologia fiind unul dintre
instrumente. Ce compara]ie se poate face între ace[ti execu-
tan]i ai misiunii de aservire a unui stat [i lupt\torii împotriva
acestei robii? Dreptul interna]ional afirm\ c\ într-un stat
învins în r\zboi nu pot exista vinov\]ia [i pedeapsa colectiv\,
dar în realitate condamnarea unor grupuri, partide, organiza]ii
ISTORIA
vinovate este tot o pedeaps\ colectiv\. Civiliza]ia – aceast\

solu]ie a omului incapabil s\ dea na[tere din el `nsu[i unei
alte specii – a creat corpul juridic al na]iunilor [i cutuma
umanist\ a supravie]uirii. Popoarele ocupate de URSS dup\
al doilea r\zboi mondial au fost supuse genocidului mental,
deoarece „vinov\]ia“ a fost extins\ asupra întregii societ\]i
„fasciste“, cu excep]ia celor cî]iva comuni[ti. Principalul
inamic – libertatea. Pentru perioada postbelic\, în cazul
libert\]ii a fost înc\lcat un principiu fundamental al limitei:
„Faptul de a hot\rî în privin]a multora [a tuturor] este mai
întîi rezultatul deleg\rii libert\]ii: eu [i ceilal]i asemenea mie
am hot\rît ca [altcineva] s\ hot\rasc\ pentru noi. Delegarea
libert\]ii este deci un act liber. Atîta vreme cît eu pot hot\rî în
privin]a mea, nimeni nu poate hot\rî în locul meu, decît dac\
eu hot\r\sc acest lucru“ (Gabriel Liiceanu – Despre limit\).
Nu este situa]ia poporului român la sfîr[itul celui de-al doilea
r\zboi mondial. Atunci a fost introdus în România un sistem
politic menit s\ distrug\ complet principiul defini]iei de mai
sus [i s\ opera]ionalizeze un mecanism al subordon\rii necon-
di]ionate. Singurul amendament care se poate aduce acestei
situa]ii este c\ principiul deleg\rii libere a libert\]ii fusese
atacat [i în mare parte distrus cîteva decenii înaintea
comuni[tilor. Nu ne mai putem iluziona c\ am avut regim
democratic autentic, cînd nici o campanie electoral\ din
întreaga istorie a României dinainte de 1996 nu a fost
constitu]ional\ [i liber\. Pentru toat\ evolu]ia istoric\ a comu-
nismului în România – de la baze ideologice, la fluctua]ii meto-
dologice – opera]ia deliberat\ de anihilare public\ a perso-
nalit\]ii individuale [i colective [i de exterminare fizic\ a celui
opus [i ireductibil doctrinar s-a aflat con]inut\ în proiect,
aplica]ie [i perspectiv\. Se observ\ c\, dup\ consumarea
experimentului marxist între Manifestul partidului comunist
[i Sendero luminoso, asaltul demersului anticomunist de
ast\zi este acoperit cu dovezi [i se sprijin\ pe o argumenta]ie
logic\, relevant\ [i credibil\. Unui instrument metodic aplicat
pe creierul [i bra]ele noastre trebuie îns\ nu s\-i opunem
STOENESCU
starea de jale, ci alt instrument metodic: denudatio scientiam

ornatu sua. O cercetare tenace [i nepasional\ a sistemului
comunist face cît dou\ sute de declara]ii anticomuniste.
Perceput ast\zi ca un „r\u“ sesizabil, agonic, dar înc\
viu [i periculos, drept o reminiscen]\ care se epuizeaz\ lent
odat\ cu mi[c\rile greoaie ale societ\]ii, mecanismul siste-
mului comunist trebuie în]eles. Solu]ia pe care o propun
este identificarea primar\ a cîtorva elemente teoretice
originare:
• Experien]a istoric\ a umanit\]ii prin organiza]ii

coercitive.
• Ini]ierea [i exploatarea unei ideologii.
• Cuno[tin]ele [tiin]ifice asupra biologiei umane.
• Configurarea [i opera]ionalizarea sistemului.
Aparent, tema proiectului comunist a fost realizarea unei

societ\]i neantagonice, perfect controlabile [i eficiente
economic la nivelul egalit\]ii sociale. Ea avea nevoie mereu
de lideri vremelnici clarv\z\tori [i consemna]i benevol
sacrificiului de sine, precum [i de o popula]ie dezetnicizat\
cu comportament de mass\. Adic\, o aglomerare uman\
ie[it\ din umanitatea identit\]ii individuale [i instrumentat\
prin metodologia conducerii unitare [i uniforme a colec-
tivit\]ii. Cedarea de libertate urma s\ se ob]in\ prin conflict
intercomunitar (între clase) sau prin import de ideologie
sus]inut\ de for]\ armat\, astfel încît pacea individual\ s\ fie
înfrînt\ de violen]a dorin]elor, manifestate într-un spectru cît
mai larg de grup. Se urm\rea ca ideea de ascenden]\ la un
bine ideal s\ devin\ plauzibil\, apoi veridic\. A concepe a[a
ceva despre lume este grandios, dar [i inuman în egal\
m\sur\. Ea a presupus fie distrugerea spiritualit\]ii cre[tine,
pe care s-a construit civiliza]ia european\, fie specularea
unor principii ale acesteia. S-a emis chiar teza c\ ceea ce
numim noi comunism î[i are originea în Biblie. Percep]ia
medieval\ – adic\ a perioadei în care cre[tinismul a primit o
ISTORIA
dogm\ – a avut revela]ii de o inexplicabil\ precizie vizionar\.

Richard Inim\ de Leu, abia întors din }ara Sfînt\, lansa un
inconfundabil avertisment: Communia est tumor plebis,
timor regni, tepor sacerdotii. Alte semnale, dincolo de ]inta
lor antiiudaic\ – a[a cum au fost cele ale lui Ioan
Chrisostomos –, identificau pericolul cu mare precizie. În Biblie
este vorba de egalitatea în fa]a lui Dumnezeu. Românii ante-
belici erau supu[i ideologiei cre[tine, iar din punct de vedere
al conflictului de clas\ se rezumau la existen]a a 106 membri
cu carnet ai Partidului Comunist din România, într-un total de
1 154 simpatizan]i, gazde [i curieri de tip Nicolae Ceau[escu,
foarte tîn\r [i handicapat moral.
Un fenomen distinct este cel care proiecteaz\ în lumina
analitic\ destinul liderilor. Vom constata c\ printre
sl\biciunile sistemelor politice se afl\ [i acela al suficien]ei
culturale. Frustratul [i paranoicul sunt interesan]i, au cha-
rism\, adun\, într-un discurs fluent, frustr\rile [i paranoia
nemanifeste ale fiec\rui individ, ating nervura sensibil\ a ra-
t\rii fiec\rui idealist. Marx, Engels, Lenin, Hitler, Stalin
sunt exemple ale ajungerii la putere absolut\ dintr-o mas\
de rata]i [i rejecta]i ai societ\]ii în care [i-au f\cut debutul
politic [i fa]\ de care ceilal]i au exersat un dezarmant
complex de vinov\]ie. A[a îi înv\]aser\ pe oameni
Rousseau, Voltaire [i al]i umani[ti. Despre adolescen]a lui
Lenin nu se cunosc prea multe. O descriere a fost totu[i
f\cut\: „Aceasta a fost perioada în care tîn\rul Lenin s-a
familiarizat cu literatura radical\, transformîndu-se într-un
revolu]ionar fanatic, hot\rît s\ distrug\ statul [i societatea
care îl tratase într-un mod atît de meschin. Atunci, ca [i mai
tîrziu, radicalismul lui se hr\nea nu din idealism, ci din
resentimente de natur\ personal\“ (Richard Pipes – Scurt\
istorie a revolu]iei ruse). Marx nu era departe de aceea[i
malforma]ie comportamental\: evreu devenit fervent
catolic, scrie poezii de subprodus, este respins, umilit de
critica literar\ [i hot\r\[te s\ se r\zbune pe societatea
german\. Marx intr\ într-o sect\ satanic\, îl neag\ pe
STOENESCU
Dumnezeu [i decide s\ lupte cu Acesta prin distrugerea

lumii pe care A creat-o. „Frescele“ zugravului Adolf Hitler
trebuie s\ fi fost pe m\sura poeziilor lui Marx. Cunoscînd
acum biografia real\ a lui Nicolae Ceau[escu, nem\surata lui
dorin]\ de parvenire [i schizofrenia grandorii, ne putem da
seama cum ar\tau pantofii f\cu]i de el. Mediocritatea are
aceast\ resurs\ de acumulare a urii împotriva a tot ce este
valoare, har, inteligen]\. Saltul de la lucrurile mici f\cute
prost sau neterminate la planuri grandioase nu poate fi
favorizat decît de un sistem care distruge totul în urm\. De
aceea, Marx [i epigonii s\i substan]iali nu pot fi analiza]i
decît între limitele premedit\rii, cu un cod teoretic al apli-
ca]iei pe care l-au pus, ca un corp delict, în mîna unor
executan]i. Atunci cînd Marx introduce conceptul de om nou
se refer\ la un individ care înlocuie[te o persoan\ eliminat\,
pentru c\ este netransformabil\, sau la un individ care s-a l\sat
modelat de comunism pentru a-[i modifica identitatea
social\. Cei n\scu]i în comunism erau supu[i aceleia[i
proceduri. Omul nou trebuia s\ prezinte [i particularitatea de
a putea prelua sarcina extermin\rii sau model\rii de la ini]ia-
torii fenomenului, c\utînd mijloace noi, adapt\ri [i adop]ii
metodologice care s\ asigure eficien]a programului [i capa-
citatea de autoregenerare a sistemului.
C\utînd originea interioar\ a modului în care s-a per-
petuat atîtea decenii specia comunist\ nu putem ocoli
constatarea c\ succesul comunismului s-a sprijinit temeinic
pe sl\biciunile umane. Dispre]ul lui Marx pentru propria
persoan\, ura împotriva celorlal]i [i identificarea sl\biciunilor
sale în sl\biciunile multor altora au explodat într-o oper\
ispititoare. El le-a ar\tat cît de puternic\ poate deveni
micimea atunci cînd înva]\ c\ dimensiunea ei ridicol\ este
consecin]a exploat\rii exercitate de cî]iva privilegia]i ai soar-
tei, iar nu a unei construc]ii dumnezeie[ti. De aceea,
marxismul este mai întîi, în mod fundamental, ateu [i abia
apoi o teroare. A fost apoi mediul, societatea minat\ de o vul-
nerabilitate exasperant\: „Ideea unei subversiuni generale [i
ISTORIA
a unei reînnoiri totale a civiliza]iei prin fier [i foc seducea

atunci toate sufletele obosite de mediocritatea celor înfrîn]i
apriori: aceast\ idee ajuta propagarea comunismului
insurec]ional la fel cun ajutase propagarea na]ionalismului
extremist.“ (Thierry Maulnier – Mythes socialistes). Probabil
c\, emis într-o alt\ epoc\ istoric\, acest concept comunist
s-ar fi pierdut în experimental [i derizoriu, cel mult ca o
mod\ pasager\ a unor ideali[ti, dac\ nu surprindea o stare
istoric\ anume [i nu ataca punctul s\u cel mai slab: lansarea
sistemului democratic modern prin structuri secrete,
francmasonice, oculte. Aceasta a fost calea, asemeni unei
specii de viespe de pe continentul african, care în]eap\ o
tarantul\, îi inoculeaz\ un ou [i, pe m\sur\ ce p\ianjenul
continu\ s\ tr\iasc\, larva viespei îl consum\ prin interior.
Aceea[i demonstra]ie poate fi f\cut\ [i pentru hitlerism.
Cei mai importan]i biografi ai lui Adolf Hitler arat\ c\ întregul
sistem criminal antisemit pe care l-a ini]iat [i aplicat î[i avea
originea în frica lui de evrei [i în admira]ia pentru capacitatea
lor de organizare [i ac]iune interna]ional\. Ast\zi, cînd se
demonstreaz\ tot mai bine argumentat c\ succesul lui Hitler a
constat fundamental în sprijinul monolitic pe care i l-a acordat
poporul german, se clarific\ tot mai bine [i modul în care
poporul german a fost convins c\ evreii reprezint\ o for]\
interna]ional\ autentic\, unitar\ [i distructiv\, avînd ca prin-
cipal\ preocupare distrugerea Germaniei [i domina]ia lumii.
Exploatînd la maximum na]ionalismul [i egocentrismul
german, dar [i realitatea c\ poporul fusese martorul grandorii
imperiale germane [i al pr\bu[irii catastrofale în numai cî]iva
ani, Hitler a ridicat ura personal\ la propor]ii mondiale.
Sistemul comunist a beneficiat din plin de avantajul învin-
g\torului. Compromisul criminal f\cut de Statele Unite [i
Marea Britanie cu Stalin a permis acoperirea perfect\ a expan-
siunii comuniste în lume, fenomen care a ]inut pîn\ la Ronald
Reagan. Primul obiectiv al atacului comunist a fost regimul
propriet\]ii. „Proletarii nu pot s\ cucereasc\ for]ele de
produc]ie sociale decît desfiin]înd propriul lor mod de însu[ire
STOENESCU
de pîn\ acum [i, prin aceasta, întregul mod de însu[ire de pîn\

acum. Proletarii n-au nimic propriu de ocrotit; ei au de
nimicit tot ceea ce pîn\ acum ocrotea [i asigura proprietatea
privat\“ (Karl Marx [i Friedrich Engels – Manifestul Partidului
Comunist). Regimul propriet\]ii înseamn\ – dac\ accept\m
rigoarea [tiin]elor medicale – extensia social\ a unei nece-
sit\]i biologice. Altfel spus, în afar\ de lovitura dat\ unui
anumit moment istoric, marxismul a lovit direct în stomac,
adic\ acolo unde medicina modern\ a identificat proiec]ia
somatic\ a emo]iilor noastre. În primul rînd, frica. Teroarea a
fost, a[adar, de la început vehicolul acestui proiect. Cine citea
Manifestul Partidului Comunist [i era de alt\ p\rere trebuia s\
i se fac\ fric\, pentru c\ ceea ce urma s\ vin\ peste el era
inevitabil, era în afara lui Dumnezeu [i purta semnul mor]ii.
De]inerea propriet\]ii devenea o vin\ fa]\ de cei care nu au,
proprietatea îns\[i era consecin]a exploat\rii celui care nu are
[i noul sistem politic trebuia s\ redistribuie totul la to]i, cu
excep]ia celor care au avut.
Defectele sistemului democratic, nedrept\]ile economiei
capitaliste, mobilizarea rata]ilor [i mediocrilor, provocarea
violen]ei revolu]ionare, controlul asupra presei „democratice“,
speculînd libertatea cuvîntului oferit\ de democra]ie, r\zboiul,
sl\biciunile umane – iat\ buc\]ile din care [i-a construit
sistemul comunist imperiul s\u timp de patru decenii [i
jum\tate. Agentul s\u principal – frica.
Experien]a istoric\
Una din erorile doctrinare care împiedic\ judecarea

lucid\ a sistemului comunist din România este teza c\ natura
sa criminal\ este unic\, original\, rezultat exclusiv al ocu-
pa]iei sovietice [i produs al unor indivizi numi]i generic
comuni[ti. O astfel de teorie simplific\ lucrurile [i ne duce în
fund\tura paradoxului c\, odat\ cu retragerea trupelor
ISTORIA
sovietice din 1958, precum [i odat\ cu victoria revolu]iei

din decembrie 1989, comunismul – inclusiv institu]ional – nu
a disp\rut. Mai mult, el cunoa[te supravie]uiri inexplicabile
la nivelul mentalit\]ilor, de[i se pot înregistra cel pu]in trei
decenii de atitudine antisovietic\, în plin sistem comunist, iar
popula]ia a primit o total\ gra]ie a libert\]ii înc\ din decem-
brie 1989. Existen]a fenomenului comunist trebuie privit\ din-
colo de turela tancului sovietic, în modul cum a lucrat în sufletul
omului, r\scolind acolo nu numai revolte, ci [i periculoase
predispozi]ii.
Pentru c\ de multe ori sistemul comunist a fost comparat
cu Inchizi]ia, s\ încerc\m o explica]ie. Într-adev\r, cea mai
cunoscut\ institu]ie a terorii este Inchizi]ia (cea spaniol\, în
particular). De fapt, prin „cunoscut\“ trebuie în]eleas\ proiec]ia
cultural-istoric\ perceput\ de omul contemporan în urma unei
sinteze foarte aproximative [i u[or digerabile. La început,
Inchizi]ia a fost un tribunal ecleziastic ra]ional. Ea ì judeca
numai pe slujitorii Bisericii, dar p\c\tuia prin substan-
]ialitatea incert\ a dogmei [i prin verdicte datate. Infrac]iunea
era definit\ în raport cu dogme fluente, astfel c\, din punct de
vedere strict juridic, ceea ce fusese admis drept culp\
eclesiastic\ în epoca augustin\, era liberalizat în epoca
benedictin\, iar pentru anumite subiecte elogiat în epoca
dominican\. Astfel, un cleric pedepsit pentru contestarea
virginit\]ii marianice în secolul IV ar fi fost un str\lucit emul
al lui Toma din Aquino în secolul XIII. Concilii ecumenice
succesive au dezb\tut marea tem\ a dogmei, iar istoria lor
este, în fapt, cronologia apari]iei [i substan]ializ\rii operei
profesorilor Bisericii. Este o constatare cert\ c\, dincolo de
func]ia sa de vehicul divin, institu]ia Bisericii (în primul rînd,
catolice) a con[tientizat timpuriu apari]ia [i evolu]ia unor
consecin]e canonice ale credin]ei ca pe ni[te realit\]i sociale.
În alt plan, preluarea ideii imperiale de c\tre Roma ecle-
ziastic\ [i, mai ales, conflictul imediat cu na]ionalismul latin
(Fedor Schneider – Rom und Romgedanke im Mittelalter) a
adus religia într-o zon\ temporal\ cu manifest\ri în cotidian.
STOENESCU
Lateranul [i mai apoi Vaticanul au [tiut c\ în lumea oamenilor

de rînd persist\ sau se dezvolt\ concep]ii [i practici cu
tendin]e necontrolabile, unele voit libere, [i c\ la poten-
]ialitatea lor anticrist\ se adaug\ nu numai factorul ideologic,
influen]a stilistic\, [i noutatea culturii musulmane, dar [i
caracterul din ce în ce mai simoniac al practicilor diocezale.
Ereticii din Languedoc aveau un crez criminal direct: „Crima
este pedepsit\ de lege [i condamnat\ de morala public\. Dar
legea uman\ este contrar\ ordinii divine, deci ceea ce este
blestemat de legea uman\ trebuie s\ fie considerat ca aprobat
de Dumnezeu. La fel, trebuie s\ treci prin toate viciile, s\
cobori în cea mai profund\ pr\pastie. Omul va m\rturisi
dispre]ul s\u complet fa]\ de principiile moralei curente [i se
va apropia din nou, pe cît posibil, de perfec]iunea veritabil\“
(Gerard Walter – Les origines du communisme). Silogismul
acesta criminal a creat mari mi[c\ri sociale [i a r\scolit
teritorii vaste. El este citat [i ast\zi ca surs\ a unei mi[c\ri
revolu]ionare timpurii, a catarilor, inclus\ în catalogul istoric
al tradi]iei comuniste. În momentul în care popula]ia cre[tin\
a fost definit\ ca „o comunitate reunit\ prin credin]\ [i
disciplin\, diversificat\ prin teritoriu, sînge, habitat,
suveranitate, fortificat\ prin încercuirea men]inut\ (constant)
de vecini disiden]i sau ostili“ (Gabriel Le Bras – Institutions
ecclesiastiques de la Chretiente medievale), au fost introduse
[i formele unui model de comunitate închis\, dominat\ de
fric\ [i permanent mobilizat\ împotriva unui inamic extern.
A[adar, a ap\rut nevoia unei discipline interne – întemeiate
pe ordine [i ordin – [i a unei reac]ii profilactice externe
(cruciadele), finan]ate activ, conduse prin campanii militare
[i sus]inute magistral de dogm\. Cu toate c\ r\nile, bolile [i
sacrificiile în vie]i omene[ti ale crucia]ilor par, din aceast\
perspectiv\, consecin]ele unei în[el\torii programate,
puternicul sentiment individual al credin]ei domin\ natura
mecanic\ a cruciadelor.
De[i terminologia ar putea s\ par\ recurent\ [i for]at\,
conceptul de „r\zboi total“ este identificabil documentar, cu
ISTORIA
cele dou\ componente ale sale: r\zboi în interior [i r\zboi

în afar\. Pe de o parte, Corpus juris canonici, pe de alt\ parte
doctrina universalist\ a expansiunii. Mai mult ca oricînd era
nevoie de instrumente. „Papii – spune Southern – au visat
întotdeauna la o mili]ie a Sfîntului Petru“ [i împuternicirea
Inchizi]iei cu dreptul de a judeca a evoluat spre dreptul de
a impune [i controla verdictul. Cauza expus\ a acestei
transform\ri [i consecin]ele institu]ionale au fost argumentate
de pericolul pe care-l reprezenta „efervescen]a unor noi
dezvolt\ri umane: varietatea opiniilor, succesul ereziilor,
apari]ia [colilor. Pentru a reprima excesele a fost organizat\
o poli]ie, pentru a le disciplina – un statut [i o practic\“
(Gabriel Le Bras). Cu toate acestea, mult timp Inchizi]ia a
ac]ionat haotic [i nu o dat\ a fost lovit\ de boala tipic\ a
structurilor coercitive: lipsa de control intern al organi-
za]iei. Utilizînd o practic\ divers\, de la zon\ la zon\ [i de
la caz la caz, sistemul inchizi]ional a fost penetrat de
elementul infrac]ional, devenind repede nociv. Începutul
secolului al XIII-lea marcheaz\ o diminuare a autorit\]ii
Inchizi]iei (mai ales în Fran]a), separ\ categoric republicile
marinare de rest [i poten]eaz\ mi[c\rile eretice. Cînd au afirmat
deschis c\ Toma din Aquino a salvat Biserica romano-catolic\
de la disolu]ie, istoricii francezi ai epocii medievale s-au
gîndit la tezele coerente [i profunde enun]ate de marele
teolog în Summa Theologiae. Cîteva dintre ele, grupate într-o
zon\ cumplit\ a operei tomiste, au fundamentat crima în
numele credin]ei [i au dat Inchizi]iei instrumentul teoretic
al represiunii. „Ereticii – spunea Sfîntul Toma – nu merit\
doar separarea de Biseric\ prin excomunicare, ci, de
asemenea, de a fi desp\r]i]i de lume prin moarte. Este, în fapt,
mult mai grav a compromite credin]a care asigur\ fiin]area
sufletului decît a falsifica moneda pentru a permite supravie-
]uirea în via]a temporal\. Prin consecin]\, dac\ falsificatorii
de bani sau al]i r\uf\c\tori sunt imediat trimi[i la moarte prin
buna justi]ie a prin]ilor laici, cu atît mai mult ereticii, îndat\
ce le este dovedit\ erezia, pot fi nu numai excomunica]i, dar
STOENESCU
în mod foarte just trimi[i la moarte“ (Secunda Secundae,

qu. XI, art. 3). Nu am putea în]elege impactul acestui enun]
dac\ nu am cunoa[te c\ Inchizi]ia dinainte de aquinat d\dea sen-
tin]e peniten]iale, aplica sanc]iuni demonstrative, conduse funda-
mental de ideea corec]iei morale, iar dup\ ce opera marelui
teolog a fost recunoscut\ drept dogm\ oficial\ a Bisericii,
stabil\, opera]ionalizat\ prin stat [i nu prin extravagan]ele
unui Federico II, ea, Inchizi]ia, a început s\ ucid\ în mas\.
Tipologia Inchizi]iei se reg\se[te în sistemul comunist:
cet\]eanul este supus unei dogme imuabile pe care trebuie
s\ o înve]e, s\ o aplice [i s\ o propage; abaterile de la dogm\
se sanc]ioneaz\ cu diferite paliere de pedeaps\ [i `n func]ie de
starea crizei sistemului în momentul „infrac]iunii“; dogma
este expresia unei ideologii mai presus de critic\, ale c\rei ade-
v\ruri sunt de]inute de un num\r restrîns de ini]ia]i ai puterii
(membri ai Comitetului Central), deasupra c\rora se afl\
clarv\z\torul (Stalin [i diverse reproduceri ale sale). O poli]ie
ecleziastic\/politic\ vegheaz\ la p\strarea disciplinei sociale,
urm\re[te, trimite în anchete [i chiar ucide cînd e nevoie, dar
nu uit\ s\ exercite principala sa func]iune: producerea [i
între]inerea terorii. Ast\zi, dup\ ce comunismul [i-a epuizat
sistemul (nu [i consecin]ele) pare, într-adev\r, for]at s\ faci
astfel de compara]ii [ocante. Dar manualele inchizitorilor
s-au p\strat [i similitudinea este prea evident\: „Trebuie
reamintit c\ principalul scop al procesului [i al condamn\rii
la moarte a unui eretic nu este salvarea sufletului acuzatului,
ci ob]inerea lini[tii publice [i terorizarea poporului (ut alii
terreantur). Nu încape nici o îndoial\ c\ intimidarea [i
terorizarea poporului prin pronun]area sentin]elor [i
impunerea sanbenitos este o ac]iune bun\“ (Bartholome
Bennassar). {i tot acest efort, în numele unei moralit\]i
autentice, dar deformate de institu]ii.
Au urmat secole pe care papii le-au dominat cu une
astucieuse mefiance spre un tip de putere intern\ [i extern\ ce
a des\vîr[it institu]iile coercitive, juridice [i administrative
ale feudalismului european. Locul unde Inchizi]ia se deosebe[te
ISTORIA
fundamental de sistemul comunist este acela în care Biserica

s-a dovedit creatoare a civiliza]iei europene. Este adev\rat c\
ereticii suportau tortura, dar în timpul \sta Raffaello,
Michelangelo sau Tizian d\deau umanit\]ii o dimensiune
estetic\, moral\, unitar\. Rela]ia nu este compensatorie;
mediul în care au creat titanii culturii europene pornea de la
o anumit\ disciplin\ care împ\r]ea societatea în libert\]i [i
constrîngeri fa]\ de o norm\ moral\, nu fa]\ de o ideologie
politic\. F\r\ îndoial\ c\ au existat [i printre preo]i fanatici,
incul]i [i tîmpi]i. Respectarea întocmai a dogmei le permitea
s\-[i etaleze întreaga suprafa]\ a prostiei [i uneori chiar
ucideau, pentru c\, în pofida unei anecdote preavechi, prostia
nu doare, dar poate ucide. Ne putem l\sa surprin[i acum [i de
faptul c\ în programele [colare ale celor mai cumplite nuclee
teroriste – universit\]ile medievale spaniole – se inventau
atitudini care ast\zi ni se par fire[ti, intrate în uzan]ele
automate ale civiliza]iei: s\ duci mîna la gur\ cînd str\nu]i,
s\ acorzi prioritate celui care intr\ într-o cl\dire atunci cînd
tu vrei s\ ie[i (în ideea c\ tu ]i-ai rezolvat problema, iar cel
care intr\ se gr\be[te s\ [i-o rezolve), s\ circuli pe partea
dreapt\ a str\zii, s\ nu tulburi lini[tea public\ dup\ ora
18.00 (sursa: decret al ora[ului Neapole din secolul al XI-lea),
s\ nu prime[ti b\uturi alcoolice în hanuri înainte de ora
10.00 (sursa: decret al lui Ludovic cel Sfînt din secolul al
XIII-lea) etc. Ceea ce numim astfel „civiliza]ie occidental\“
este rezultatul a [apte secole de control ecleziastic al
statului, inclusiv de conflict stat-Biseric\. Sunt acele secole
care îi lipsesc României, Biserica noastr\ reu[ind s\
construiasc\ un alt tip de civiliza]ie în mediul rural
românesc, dar pe care modernizarea for]at\ a României,
dup\ alt model decît cel propriu, l-a desfigurat pîn\ la
figura]ia de ast\zi.
Abandonînd pentru un timp tema pericolului extern
perpetuu, izvor al permanentei între]ineri a fricii, vom
constata c\ în interior, spre sfîr[itul primei jum\t\]i a se-
colului al XVII-lea, se ob]inuse deja omul nou, un produs
STOENESCU
al ordinii [i execu]iei. Este epoca în care apar, cu mare

frecven]\, marii fanatici, pozi]ia lor superioar\ în ierarhia
puterii inchizi]ionale fiind o ilustrare a radicaliz\rii
sistemului pe care îl slujeau. Sau, altfel spus, al maturiz\rii
sale ca aparat represiv. Biserica romano-catolic\ a ajuns s\ pro-
moveze [i s\ iubeasc\ un tip uman capabil de aceast\
declara]ie: „Vreau s\ tr\iesc [i s\ mor în comuniune cu
succesorul prin]ului apostolilor, vicar al lui Isus Christos, [ef
al p\storilor, pontif al Bisericii Universale. Adopt tot ceea ce
prescrie el; resping, condamn, anatemizez tot ce respinge,
condamn\ [i anatemizeaz\ el. Din acest moment accept,
retractez, condamn [i anatemizez tot ce va decide el c\
trebuie s\ accept, s\ retractez, s\ condamn sau s\ anatemizez“
(declara]ia lui Jansenius dat\ la Ypres, 6 mai 1638). În Actul
de recunoa[tere a suzeranit\]ii fa]\ de Roma semnat de
episcopul Atanasie la 7 aprilie 1701 [i în care se accepta
uniunea religioas\ a ortodoc[ilor din Transilvania cu Roma,
la articolul 2 se consemna: „M\ voi declara pe fa]\ prin
jur\mînt c\ eu sunt [i voi fi un fiu ascult\tor pîn\ la moarte
al capului întregii Biserici Cre[tine, adic\ al pontificelui
Roman Clement XI [i al urma[ilor s\i“. S\ vedem cum ar\ta
jur\mîntul anual al fiec\rui membru al partidului nazist luat
în fa]a unui ofi]er-chestor SS: „F\g\duiesc credin]\ ve[nic\
lui Adolf Hitler. F\g\duiesc supunere necondi]ionat\ fa]\ de
el [i fa]\ de conduc\torul numit de el“. În cazul comu-
nismului [i, mai ales, al stalinismului, aceste jur\minte se
f\ceau public, prin enun] colectiv.
La fel de surprinz\toare prin similitudine este atitudinea
Bisericii fa]\ de „ereticii spirituali“. Un filozof [i, totodat\, un
credincios profund care declara liber: „O, Dumnezeu al
tinere]ii mele! Poate vei fi tu Acela de lîng\ patul meu de
moarte. Adio, cu toate c\ m-ai p\r\sit, eu n-am s\ încetez s\
te iubesc“ (Ernest Renan – L’ Avenir de la Science), este
declarat antichrist pe p\mînt, blestemat public, indexat [i
blocat în cariera sa profesional\, izolat în societate. În
lucrarea Ernest Renan în fa]a Tribunalului [tiin]ei, publicat\
ISTORIA
[i la Ia[i în 1898, celebrul abate Vladimir Guettée, trecut de

la catolicism la ortodoxie, îl ataca violent pe filozof:
„Scepticismul cel mai absolut este ultimul cuvînt al lui Ernest
Renan, [i aceasta numai pentru ca s\ pun\ aceste abera]iuni
sub patronajul lui Iisus, prin mijlocul a mii de me[te[ugiri
ritorice cu cari a scris el romanul seu nelegiuit [i imoral, pe
care a îndr\znit a-l numi Viea]a lui Iisus; oper\ de fal[ificator,
cum nu se mai g\se[te alta, oper\ de rea-credin]\ [i minciun\,
unde ignoran]a caut\ s\ se ascund\, s\ se prefac\ sub aere de
suficien]\ [i sub o erudi]iune fal[\ [i împrumutat\“. Atacurile
publice la adresa lui Renan se reg\sesc în campaniile de
stigmatizare [i blamare a unor intelectuali în perioada
comunist\. Ce i se repro[a lui Renan? C\ într-una dintre cele
mai calde [i mai conving\toare pledoarii pentru dragostea de
Christos (opera sa, Via]a lui Isus) emitea ipoteza c\ Fecioara
Maria era de origine sirian\, deoarece majoritatea popula]iei
din Nazaret era sirian\, c\ Iisus a fost mult mai iubit de
femeile calvariene decît le-a iubit el pe ele, c\ adev\rata
credin]\ enun]at\ de Iisus a fost transformat\ în religie (care
este o form\ de organizare a credin]ei), iar religia a generat
o Biseric\, ca institu]ie care administreaz\ religia. Între acest
ultim mecanism [i credin]a curat\ a lui Iisus, a intervenit ceva
care a denaturat mesajul. Violen]a cu care Bisericile s-au
aruncat supra acestui gînditor dezv\luie, de fapt, starea de
criz\ a unui sistem. A fost nevoie de aggiornamento-ul
promovat de papii Ioan XXIII [i Paul VI, de adaptarea
Bisericii la realit\]ile ingineriei genetice [i a noilor genera]ii
de computere, pentru ca lucrurile s\ fie întoarse dintr-un
drum catastrofal, prefigurat de Renan.
Formula iezuit\ a atins culmea terorii institu]ionalizate,
a introdus o nou\ ordine, extrem de aspr\, [i a creat o [coal\.
În colegiile iezuite, copiii erau indoctrina]i pentru asimilarea
[i respectarea normei ad litteram, erau educa]i pentru
exerci]iul dela]iunii, erau instrui]i în procedurile conspi-
rativit\]ii [i ale supunerii oarbe. Li se explicau metode de
manipulare a puterii, li se d\deau detalii asupra naturii umane
STOENESCU
convertibile prin sl\biciunile ei. Nu lipseau enun]urile fixe,

cu valoare de mesaj for]\ [i mijloc de îndoctrinare, care mai
tîrziu s-au numit lozinci: „Important nu este adev\rul, impor-
tant este ce ajung s\ cread\ oamenii“; „Praful de pu[c\ este
t\mîia lui Dumnezeu [pentru perioada conquistadorilor, n.a.]“;
„Omul perfect este orb [i ascult\tor ca un cadavru“; „Cu cît
sunt mai umani, cu atît sunt oamenii mai lipsi]i de putere“;
„Pentru a face un bine în slujba lui Dumnezeu, ai dreptul s\
faci orice r\u“; „Numai omul mort nu gre[e[te, de aceea
trebuie s\-i pîndim gre[elile cît este viu“. Toate aceste teze,
precum [i întreaga metodologie a terorii – de la îndoctrinare,
la cultul dela]iunii, crim\ în numele unui ideal [i genocid
(exterminarea a peste dou\ milioane de evrei converti]i) – s-au
reg\sit pe deplin în sistemele politice nazist [i comunist,
aplicate prin organiza]ii specializate, militarizate ale poli]iei
politice. Este paradoxal, dar se poate alege orice enun]
comunist, cît de marginal, [i i se poate g\si un corespondent în
istoria organiza]iilor coercitive medievale. S\ lu\m un caz mai
rar întîlnit. Lenin a „lansat“ în opera sa conceptul „r\zboiului
just“ [i formula îi mai este atribuit\ [i ast\zi. Dar, inspirat\
de opera tomist\ (Summa Theologiae, Secunda Secundae,
qu. XI, art. 1), Biserica romano-catolic\ „dezvolt\ pe la
mijlocul secolului XIII o teorie a r\zboiului just care acorda
r\zboaielor purtate practic de to]i potenta]ii laici responsabili
beneficiul incertitudinii, cu excep]ia celor care fuseser\
îndreptate împotriva intereselor papalit\]ii sau contra celor
asupra c\rora papa [i-a extins protec]ia“ (R.W. Southern –
L’Eglise et la societe dans l’Occident Medieval). Ne este
cunoscut acum de ce Uniunea Sovietic\ purta numai
„r\zboaie juste“, atacînd România în 1940, iar România
„atacase mîr[av“ URSS în 1941!
Este mai greu de dovedit dac\ Lenin s-a inspirat din
tratatele [i manualele Inchizi]iei (este posibil la Marx), dar
a mo[tenit, în mod cert, experien]a [i practica unor structuri
abominabile ale imperiilor austro-ungar [i ]arist. Ele, la rîndul
lor, acumulaser\ experien]a inchizi]ional\. Dezvoltarea
ISTORIA
structurilor informative [i de spionaj ale marilor imperii a dus

tehnicile de manipulare a oamenilor spre perfec]iune.
Revolu]ionarii sociali[ti germani [i bol[evicii ru[i nu aveau
nimic original în metode. Ei au împrumutat metodologiile [i
terminologiile tor]ionarului imperial pe care le-au aplicat
unei obedien]e formate, dar sub alt semn, cel al binelui
comun. Se constat\, pe m\sur\ ce biografiile reale sunt date
publicit\]ii, c\ mai to]i liderii comuni[ti aveau o experin]\ de
colaboratori, informatori [i tor]ionari ai serviciilor secrete
imperiale. Comunismul a fost, de aceea, mult mai par[iv.
Poate c\ simbolul acestei perversiuni cu sistem\ este cuvîntul
lozinc\, provenit din germanul Die Losung, substantiv
derivat din verbul lösen – „a elibera“ (un act, un ordin, etc.)!
Devenit st\pîn al Rusiei, Lenin emite primele decrete, înc\
din 27 octombrie 1917, în cel mai clasic stil ]arist. El chiar
urm\re[te „Legile Fundamentale }ariste“ în toate directivele
pe care le d\ popula]iei. Englezii, practici [i metodici cum îi
[tim, se uitau la legisla]ia lui Lenin [i credeau c\ e vorba de
un alt guvern ]arist. Cînd s-au trezit, era prea tîrziu.
S\ lu\m alt caz. M\rturiile fo[tilor de]inu]i politici
anticomuni[ti evoc\ o anumit\ metodologie a anchetei, o mul-
titudine de atitudini [i gesturi tipice ale anchetatorilor. Este
amintit de foarte multe ori obiceiul anchetatorului de la
Securitate care r\sfoie[te dosarul în fa]a celui anchetat, d\ din
cap semnificativ [i între]ine mereu impresia c\ acela con]ine
fapte incriminatoare grave. Se sugera apoi c\ ceilal]i aresta]i
au spus totul [i numai el, ultimul „vinovat“, nu [i-a completat
depozi]ia. În consecin]\, exist\ temeiul s\ primeasc\ cea mai
grea pedeaps\, pentru c\ toate acuzele s-au strîns pîn\ în acel
moment [i s-au focalizat spre persoana lui. De foarte multe ori
dosarele respective con]ineau foi albe. ~n 1376, inchizitorul
general al Aragonului, Nicolau Eymerich, a produs un Manual
al inchizitorilor (Directorium inquisitorum) în care se g\seau
toate metodele subtile de anchet\, între care [i cea cu
„r\sfoitul dosarului“. Eymerich chiar a lansat un opuscul
distinct (Zece vicle[uguri ale inchizitorului pentru a le dejuca
STOENESCU
pe cele ale ereticilor) unde se g\seau [i urm\toarele

recomand\ri: „Cînd inculpatul neag\ învinuirea [i nu exist\
dovezi împotriva lui, inchizitorul este sf\tuit s\ r\sfoiasc\
dosarul în prezen]a acuzatului [i s\ afirme c\ s-ar afla în
posesia unor probe de vinov\]ie zdrobitoare, fa]\ de care
t\gada în continuare este zadarnic\. «Inchizitorul va lua
dosarul acuzatului, îl va r\sfoi în toate sensurile, apoi va
spune: este clar c\ tu min]i [i eu am dreptate! Spune deci
adev\rul în cauza ta». {i în continuare Eymerich explic\:
«vicle[ugul st\ în faptul de a-l face (pe inculpat) s\ cread\ c\
dosarul îl înfund\», cînd în realitate lucrurile stau cu totul
altfel“ (Doru Cosma – Socrate, Bruno, Galilei în fa]a justi]iei).
Povestesc fo[tii de]inu]i politici despre turn\torii introdu[i
în celulele lor? Nimic mai simplu. Ne întoarcem la manualul
lui Eymerich din secolul XIV [i afl\m: „Se recomand\
angajarea unor vizite în celula de]inutului din partea unor
confra]i de erezie, reconverti]i între timp, dar f\r\ [tirea
inculpatului, la «dreapta credin]\», vizite cu prilejul c\rora
acesta s\ fie antrenat în discu]ii eretice. Totul trebuie aranjat
în a[a fel ca aceste discu]ii s\ fie auzite de martori ascun[i în
preajma celulei [i consemnate de un grefier, de asemenea
ascuns vederii de]inutului“.
Belu Zilber poveste[te în capitolul „Metode de anchetare“
din cartea sa Actor în procesul P\tr\[canu cum se modifica
regimul de deten]ie `n func]ie de mersul anchetei. Uneori era
interogat „blînd“, alteori era b\tut f\r\ nici o explica]ie.
Inchizi]ia avea drept model: „Alternarea unui regim celular
de favoare cu unul sever, acesta din urm\ constînd în crearea
unor condi]ii de trai insuportabile (precum înfometarea sau
]inerea în lan]uri), îndemnarea ereticului la m\rturisiri de
c\tre rudele apropiate sau cop\rta[ii la erezie, reconverti]i
între timp, prelungirea la nesfîr[it a de]inerii preventive erau
doar cîteva dintre aceste mijloace“.
O informa]ie recent\ adus\ de Centrul Na]ional de
Cercet\ri {tiin]ifice din Fran]a poate [oca printr-un detaliu
pitoresc: formatul [i modul de întocmire ale dosarelor NKVD,
ISTORIA
KGB [i ale serviciilor de Securitate din ]\rile satelite repro-

duceau dimensiunile [i regulile de constituire ale Inchizi]iei
spaniole pentru registrele anchetelor. Numite Libro, dosarele
persoanelor anchetate aveau dimensiuni standard (32x24 cm.)
[i con]ineau formulare de întreb\ri standardizate, depozi]ii,
dela]iuni, interven]ii scrise ale inchizitorului (notes), rapoarte [i
liste de suspec]i, opis [i numerota]ii clasice. Legate în piele cu
grij\ [i indexate, dosarele erau p\strate în arhive secrete foarte
bine p\zite [i c\l\toreau împreun\ cu inchizitorii sub un regim
special. Reguli stricte interziceau accesul la aceste arhive, unde
nici regii nu p\trundeau. Dezv\luirea informa]iilor con]inute
de aceste dosare se pedepsea drastic, cei care aveau acces fiind
consemna]i sub jur\mînt (Michele Escamilla-Colin – Crimes et
chatiments dans l’Espagne inquisitorial).
A[a numitul „Fenomen Pite[ti“, cu toate ororile sale, î[i
are originea în Spania inchizi]ional\. A fost ini]iat, per-
fec]ionat [i aplicat cu acte în regul\, ca or\ de curs în
programa de înv\]\mînt a Colegiului iezuit San Bartolome
din Salamanca. Acolo „practica dela]iunii era atît de
frecvent\, încît licen]ia]ii sau doctorii deveni]i inchizitori nu
aveau nici un fel de scrupule în a o recomanda cre[tinilor“
(Bartolome Bennassar – Inchizi]ia spaniol\). Doctoranzii
acestui Colegiu erau pu[i fa]\ în fa]\ [i obliga]i s\ se acuze de
cele mai abominabile fapte, s\-[i dezv\luie cele mai intime
gînduri, s\ se p\lmuiasc\ pe rînd, s\-[i denun]e p\rin]ii.
Profesorii lor le puneau în fa]\ Evanghelia dup\ Luca [i
pasajul (discutabil) XIV, 5-26: „Dac\ vine cineva la Mine, [i
nu ur\[te pe tat\l s\u, pe mam\-sa, pe nevast\-sa, pe copiii
s\i, pe fra]ii s\i, pe surorile sale, ba chiar îns\[i via]a sa, nu
poate fi ucenicul Meu“, de[i acest pasaj fusese deja interpretat
de teologi [i explicat, cercetarea modern\ demonstrînd c\ este
o interpolare tîrzie. De altfel – ca o parantez\ de inventar –
fenomenul citat, numit „Pite[ti“ pentru c\ acolo ar fi fost
aplicat de comuni[ti, este semnalat înc\ din 1943 într-un
document al Cabinetului Militar al lui Ion Antonescu, se
petrecea la închisoarea Sighet [i îi avea ca protagoni[ti pe
STOENESCU
aceia[i indivizi ai unei grup\ri dezaxate din Mi[carea legionar\.

Ei primiser\ „educa]ia“ în [coala de poli]ie SS de la
Fürstenberg. Antonescu a luat imediat m\suri drastice, izolîn-
du-i pe ace[ti tor]ionari [i repartizîndu-i în diferite alte închisori.
Alexandru Nicolski i-a adunat din nou [i i-a folosit la Pite[ti.
Sursa istoric\ a „Fenomenului Pite[ti“ se g\se[te în
secolul al XVI-lea, atunci cînd Inchizi]ia a început s\ pun\
accentul pe organizarea [i autorizarea re]elelor de
informatori [i colaboratori. Informatorii Inchizi]iei, numi]i
familiares, semnau un angajament [i primeau o împu-
ternicire. Aceasta din urm\ con]inea [i dreptul de a primi [i
folosi armele în cazul unei revolte populare (apropo de
„terori[tii“ din decembrie 1989). Informatorii primeau o anu-
mit\ instruc]ie, astfel încît rapoartele lor s\ fie valoroase, s\
poat\ fi exploatate ca surse credibile [i s\ poat\ fi comparate
cu constat\rile din teren. Ei primeau misiuni – inclusiv aceea
de colectare a „bancurilor“ pe seama Sfîntului Petru! – care
s\ permit\ controlul informativ al unor zone cu poten]ial
eretic. Una dintre misiuni era verificarea loialit\]ii evreilor
converti]i la cre[tinism; o alta, verificarea evolu]iei unor
culte locale – mai ales a celor referitoare la animale
deosebite (de exemplu cîini care salvaser\ în cruciade via]a
unui cavaler celebru, p\s\ri care prevestiser\ destinul
vreunui sfînt etc.) – astfel încît s\ se evite idolatria. Anumite
animale, cum ar fi vi]elul, se bucurau de un regim special de
observa]ie, cunoa[terea poreclelor sau numelor date
acestora, a felului în care erau îngriji]i fiind printre
preocup\rile informatorilor. Cercetarea acestor am\nunte,
care ast\zi s-ar putea s\ ni se par\ ridicole, devenise extrem
de intens\ sub regimul iezuit, ale c\rui profunzimi
întunecate nu sunt nici ast\zi pe deplin cunoscute. Nu
întîmpl\tor, prima [coal\ criminal\ a lui Stalin a fost
seminarul iezuit din Tiflis: „La [coala parohial\ [i mai ales
în seminar domneau o atmosfer\ de obscurantism, ipocrizie,
un permanent control m\runt, denun]ul reciproc. Aici trona
o ordine sever\, o disciplin\ aproape milit\reasc\“ (Roy
ISTORIA
Medvedev – Despre Stalin [i stalinism). Stalin a înv\]at

acolo mecanica intim\ a structurilor închise, ermetice, [i a
descifrat în]elesul unei legi de baz\ a Inchizi]iei: Omul nu
conteaz\. Dispre]ul fa]\ de om, dorin]a de a anihila
individualitatea [i nevoia de a domina [i conduce masa [i-au
g\sit expresia elocvent\ în teza fundamental\ a
Materialismului istoric marxist: „Nu con[tiin]a oamenilor le
determin\ existen]a, ci, dimpotriv\, existen]a lor social\ le
determin\ con[tiin]a“. Este acest text suficient pentru ca un
parlament democratic s\ declare comunismul la fel de
criminal ca [i nazismul? Poate Justi]ia s\ judece în baza unei
legi acele persoane vinovate de instalarea, aplicarea [i
supravie]uirea sistemului comunist în România [i s\
descopere prin actul juridic infrac]iunile criminale la
drepturile fundamentale ale omului? La urma-urmelor,
aceste drepturi au constituit substan]a Revolu]iei Franceze,
din care s-a revendicat întreaga istorie comunist\!
~ntre]inerea [i exploatarea ideologiei
Asupra naturii inumane a sistemului comunist s-a scris în

perioada „R\zboiului rece“ din plin, s-a scris [i se scrie [i
dup\ 1989 [i probabil se va scrie la infinit pentru c\ acest
cataclism uman nu a avut precedent, ca num\r de victime. În
ultimul timp, aten]ia anali[tilor s-a îndreptat spre zone
ideologice [i doctrinare controversate, c\utînd nuan]e [i mai
pu]in explica]ii. Fundamental\ în abordare este falia uria[\ de
în]elegere a sistemului comunist dintre Occidentul adversar [i
înving\tor, pe de o parte, [i Estul care a tr\it tragedia, pe de
alt\ parte. Privirea exterioar\ nu va reu[i niciodat\ s\ fie o pri-
vire interioar\, de aceea adev\rata analiz\ de substan]\ va veni
întotdeauna din Est, atît prin voci analitice capabile de
rigoare, cît [i prin politica efectiv\ menit\ s\ desprind\ Estul
cît mai repede de ceea ce a fost între 1944 [i 1990.
STOENESCU
Asupra controversei dintre nazism [i comunism am opinat

într-un capitol precedent. Controversa interna]ional\ asupra
rela]iei dintre marxism [i sistemul comunist sovietic, care
agit\, `n ultimii ani mediul politologic – mai ales dup\
apari]ia la Paris a C\r]ii negre a comunismului – este
dominat\ tocmai de stereotipurile concentra]ionale de care
aminteam la început. A face o compara]ie între nazism [i
comunism pentru a ar\ta c\ unul a fost mai criminal decît
cel\lalt este futil, atît timp cît ambele au aceea[i origin\.
Nazismul î[i are sursa într-o frac]iune radical\ a socialismului
german – a[a cum voi ar\ta – [i s-a desprins de marxism prin
ni[te particularit\]i doctrinare, dar nu a încetat vreodat\ s\ se
sprijine pe codul distructiv ini]ial al materialismului marxist.
Fenomenul de trecere a miilor de comuni[ti în batalioanele de
asalt ale lui Hitler dup\ 1930 a fost sus]inut printr-un mesaj
precis al Führerului, care nu mai are nevoie de comentarii:
„Cînd Hitler ar\ta poporului mirajul celor 400 000 de
locuin]e individuale, pe care le va construi în fiecare an, dînd
astfel de lucru unui milion de oameni, fiecare se vedea
instalat în una din aceste case. Programul s\u – pe care îl
înnoia mereu în jur\mintele solemne ale partizanilor –
cuprindea [i alte reforme drastice, necru]\toare: desfiin]area
oric\ror venituri care nu rezult\ dintr-o munc\ real\,
etatizarea tuturor trusturilor, participarea lucr\torilor la
beneficii, desfiin]area impozitelor funciare; «nu se va face –
spunea Hitler – nici o excep]ie în favoarea intelectualilor, a
academicienilor [i a altor proprietari; fiecare va trebui s\ pun\
mîna pe sap\»“ (Emil Ludwig – Hindenburg). Instruc]ia
comunist\ primit\ de unii lideri nazi[ti – cum a fost cazul lui
Göbbels – poate fi identificat\ ulterior în aplica]ia
programului de disciplinare [i control al popula]iei.
Programele de sistematizare teritorial\, a localit\]ilor, precum
[i sistemul politic centralizat – care ar putea p\rea tipic pentru
oricare dictatur\, dar nu e – a fost inspirat de performan]ele
URSS. Puternica influen]\ comunist\ din Germania, pe de alt\
parte, avea r\d\cini adînci [i a captat multe con[tiin]e.
ISTORIA
O figur\ tragic\ a epocii naziste a fost contele von

Stauffenberg. Provenit dintr-o veche familie aristocrat\
[vab\, el se las\ atras de teoriile revolu]ionare ale unui poet
influent, Stefan George, care „privea cu mare ostilitate
mentalitatea burghez\, codul conven]ional [i strict al
moralit\]ii acesteia, titlurile «antice» ale Bisericii“ (Joachim
Kramarz – Stauffenberg). Von Stauffenberg defileaz\ cu tor]a
în mîn\ pe sub Brandenburger Tor în ziua în care Hitler lua
puterea, convins c\ asist\ la o revolu]ie, [i sfîr[e[te cu un glon]
german în inim\ dup\ ce bomba pus\ de el sub masa de
conferin]e a Führerului nu [i-a atins ]inta. Contele von
Stauffenberg a fost printre cei pu]ini care s-au dezmeticit la
timp, constatînd ce înseamn\ punerea în practic\ a ideologiei
insistent mediatizate, timp de mai multe decenii, de pro-
paganda socialist\. Unii o priviser\ cu interes, ca pe o noutate
ciudat\, al]ii o ignoraser\, dar foarte mul]i o îmbr\]i[aser\
incon[tien]i, atra[i de frumuse]ea vag\ a promisiunilor utopice
[i de sentimentul solidarit\]ii împotriva unei caste vetuste.
Marxismul a fost o teribil\ specula]ie, speculînd la momentul
oportun tot ce se acumulase în neîmplinirile civiliza]iei
cre[tine [i se rezolva în cealalt\ parte a lumii, în Rusia, cu
mentalit\]i [i procedee asiatice.
Se poate identifica acum [i un alt aspect al fenomenologiei
critice la adresa sistemului comunist. Acuzele aduse comu-
nismului sunt comb\tute [i ast\zi violent de credincio[i ai siste-
mului [i cumva nuan]at de fo[ti ideologi ai acestuia. O tez\
de ultim\ or\ a devenit acum transparent\: nu marxismul este
de vin\, ci sistemul comunist deformat, [i, `n consecin]\, nu
ideologia comunist\ a distrus umanitatea unui num\r colosal
de oameni, ci partidul. Adic\ o form\ de organizare cu
configura]ie accidental\. Teza a atins [i România. Ea se
compune deocamdat\ din pozi]ii izolate [i spectaculoase, cu
aparen]\ de excentricitate: „Acum, cînd continui s\ fiu
marxist, în sens filozofic [i în felul meu, dar adversar al
partidului de tip bol[evic, care mai întîi s-a ab\tut, pe urm\ a
deviat [i apoi a renun]at complet la marxism, folosindu-l doar
STOENESCU
ca pe un camuflaj, sunt întrebat: «Bine, dar nu marxismul e

de vin\?» Nu. A[a cum nici Nietzsche nu e de vin\ pentru
Holocaust, nici marxismul nu e de vin\ pentru Gulag. În
Rusia a ap\rut o cu totul alt\ ideologie, na]ional-comunist\,
o ideologie totalitar\ care nu are nici o leg\tur\ cu o corect\
în]elegere politic\ a societ\]ii“ (Henri Wald – Confesiuni).
O astfel de enormitate declarat\ dup\ 1989 de un rafinat
intelectual nu poate ]ine loc de argumente. Atunci cînd
califici politica URSS drept na]ionalist-comunist\ intri într-o
flagrant\ contradic]ie cu scopul final al comunismului
sovietic: domina]ia lumii prin interna]ionalism proletar,
punînd în aplicare ideologia marxist\ al c\rei moto este
Proletari din toate ]\rile, uni]i-v\! pentru revolu]ia mondial\.
URSS nu a urm\rit o domina]ie na]ionalist\ slav\ asupra
omenirii, ci o domina]ie mondial\ a sistemului comunist cu
centrul la Moscova. Mozambicanul comunist era un agent la
fel de valabil ca [i vietnamezul comunist. Kirkizul bun
comunist era la fel de valoros pentru sistem ca un rus bun
comunist. Apelul la „exploatarea“ lui Nietzsche se dovede[te
a fi cît se poate de for]at, prezentîndu-se mai degrab\ ca o
reminiscen]\ încastrat\ de propagand\ în multe cariere
culturale (unele str\lucite). A lua drept „inspira]ie“ ceea ce
a în]eles un zugrav din Nietzsche mi se pare [i prea facil, [i
superficial, [i inoperant. Contextul [i semnifica]ia unor
afirma]ii ale lui Nietzsche – de exemplu: „Ideea na]ional\ [i
r\zboaiele – excelente mijloace contra revolu]iei“ – sunt
explicate ast\zi în adev\rata lumin\. Numai un naiv poate s\
cread\ c\ Hitler s-a dus la acest citat [i s-a l\murit ce trebuie
s\ fac\ împotriva Rusiei. Din punctul de vedere al lui Hitler,
al doilea r\zboi mondial a fost declan[at pe principiul ras\
contra mass\, iar din punctul de vedere al intereselor din
spatele lui, pe considerente de domina]ie economic\ [i
politic\ într-o confruntarea a dou\ malforma]ii socialiste.
Fundamental pentru un neofit care ia contact prima dat\ cu
problema raportului fals al similitudinii dintre felul cum au fost
„folosi]i“ Nietzsche [i Marx, este realitatea c\, în timp ce
ISTORIA
opera marelui filozof n\scut la Rocken a fost revendicat\ de

nazi[ti, opera lui Marx este chiar comunismul ca sistem
politic. Nietzsche nu a imaginat un sistem filozofic nazist.
Într-un loc din Manifestul Partidului Comunist, Marx afirm\:
„Este vorba, într-adev\r, de suprimarea personalit\]ii
burgheze, a independen]ei burgheze [i a libert\]ii burgheze“,
iar în alt loc d\ [i solu]ii: „Proletariatul va folosi domina]ia lui
politic\ pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întregul
capital, pentru a centraliza toate uneltele de produc]ie în
mîinile statului, adic\ în mîinile proletariatului organizat ca o
clas\ dominant\, [i pentru a m\ri, cît se poate de repede, masa
for]elor de produc]ie. La început, acest lucru nu se poate face,
fire[te, decît printr-o înc\lcare despotic\ a dreptului de
proprietate [i a rela]iilor de produc]ie burgheze, adic\ prin
m\suri care, din punct de vedere economic, apar
neîndestul\toare [i [ubrede, dar care sunt dep\[ite în decursul
mi[c\rii [i care sunt inevitabile ca mijloc pentru revo-
lu]ionarea întregului mod de produc]ie“. Întrebarea legitim\
pe care ne-o putem pune este cum vedea Marx rezolvarea
practic\ a acestui program? Burghezia, care exista [i era
compus\ din oameni, se d\dea singur\ la o parte ca s\ vin\
centralizarea comunist\ a clasei proletare la putere, accepta
pierderea independen]ei [i libert\]ii pentru c\ afirma]ia lui
Marx este un proces istoric obiectiv? O revolu]ie care aduce
proletariatul la putere produce [i dispari]ia natural\ a bur-
gheziei? Unde dispar oamenii \[tia? Cum dispar? Devin
peste noapte comuni[ti convin[i, fug cu to]ii în alte ]\ri, se
închid în cas\ [i nu mai particip\ la via]\ social\? Dar dac\
burghezia decide s\ se apere în mod legitim – cum s-a [i
întîmplat – ce se va petrece cu ea? Iat\ întreb\ri la care
Engels, de data asta, e cel care a dat r\spunsul: „Noi
proclam\m lupta de exterminare [i terorismul necru]\tor, nu
în interesul Germaniei, ci în interesul revolu]iei“. Jean
Francois Revel (Marea parad\) r\mîne una dintre pu]inele
voci lucide [i perfect argumentate: „E de admirat faptul c\
ace[ti sociali[ti [tiin]ifici sus]in cu atîta ingenuitate existen]a
STOENESCU
unor fenomene istorice f\r\ cauz\, fiind, pe de o parte, sclavii

obiceiului sup\r\tor de a se repeta cu regularitatea unei rota]ii
astronomice. Represiunea concentra]ionar\ sau carceral\,
procesele trucate, epur\rile uciga[e, foametea provocat\ înso-
]esc toate regimurile comuniste, f\r\ excep]ie, de-a lungul
întregului lor parcurs. S\ fie întîmpl\toare aceast\ asociere
constant\? {i, în schimb, s\ se afle adev\rata esen]\ a
comunismului în ceea ce el n-a fost niciodat\, în ceea ce el n-a
produs niciodat\? Ce reprezint\ a[adar acest sistem, cel mai
bun dintre cele concepute de mintea omeneasc\, a[a cum ni
se spune, dar înzestrat cu proprietatea supranatural\ de a nu
produce niciodat\ [i nic\ieri decît contrariul lui însu[i, decît
propria lui pervertire?“ {i, complet\m noi, poate exista
sistem politic f\r\ ideologie, f\r\ doctrin\? La noi, Gabriel
Liiceanu a atins punctul sensibil: „Pentru ca un Imperiu s\ se
poat\ na[te este nevoie ca el s\ fie precedat de un imperiu al
cuvintelor, deci de o ideologie“. Întreb\m retoric, pentru
cititorul român: Care a fost ideologia sistemului comunist?
Dac\ sistemul comunist î[i are originea în marxism,
temeiurile sale organizatorice se g\sesc în performan]ele
Partidului Socialist German. Românii ie[i]i din dictatura
comunist\ [i mutila]i psihic de propaganda neo-na]ionalist\
continu\ s\ vad\ sursele nefericirii lor într-o proximitate
comod\: Ceau[escu, Stalin, Lenin. Al\turi de alte na]iuni
central [i est europene, cea român\ a suportat implantul unui
sistem [ablonat, construit cu tenacitate de experien]a liderilor
sociali[ti germani în secolul XIX. Ei au impus o conduit\ a se-
lec]iei tipurilor de conduc\tori [i obliga]ia ca ace[tia s\ fie
scrupulos asculta]i. Adev\ra]ii fondatori au fost Ferdinand
Lassalle, filozof [i economist (1825-1864) – un individ carac-
terizat prin „elocven]\ antrenat\“ – [i Karl Marx (1818-1883) –
un filozof, în cele din urm\, tarat de complexe iudaice [i
urm\rit de viziuni materialiste personale. Discipolii lor,
Liebknecht, Bebel, Hasenclever, Rosa Luxemburg au fost
primii practicieni ai transform\rii ideilor marxiste în forme
convenabile poporului, în vederea implantului timpuriu,
ISTORIA
folosind perora]ia social\ (transformat\ ulterior în

propagand\) [i lan]ul rela]ional al interna]ionalismului
proletar. De la început au în]eles c\ singura [ans\ de
supravie]uire interioar\ a structurii este centralismul, dublat
de un insidios cult al eroismului partinic. Formele autoritare
tipice ale statului german, militarizarea sa [i efectele
educa]iei institu]ionalizate prusace au favorizat metodele
Partidului Socialist German. Lansat oriunde sub paralela 45,
comunismul ar fi e[uat probabil în bizantinism. Începînd din
1870, s-a format un directorat care s-a impus prin unitate [i
care a lansat metoda congreselor anuale prin delega]i. Fiecare
aglomera]ie socialist\ sau centru muncitoresc avea un delegat
numit de la centru de Comitetul central [i pl\tit de acesta. El
organiza întrunirile, alegea cele mai eficiente mijloace de
propagand\, lua cuvîntul pentru a transmite ideologia
centrului [i desemna oratorii. Aceast\ praxologie a dus la
cre[terea numeric\ a partidului la dimensiuni spectaculoase:
125 000 de membri în 1871; 350 000 de membri în 1874;
440 000 de membri în 1878. Fenomenul a fost oprit o vreme
de primele ticuri ale structurii comuniste, [i anume de
trecerea prea rapid\ la solu]iile lui Marx [i Engels: atentatul.
Teza este cunoscut\: ce nu poate fi zdruncinat prin idei,
trebuie eliminat prin violen]\. Atentatele asupra kaiserului
Wilhelm I [i asupra prin]ilor germani reuni]i la inaugurarea
monumentului Germania de la Niederwald a trezit un vechi
inamic – Bismarck. A urmat un val de represalii antiso-
cialiste. Atunci a fost ini]iat un procedeu nou: lupta în
ilegalitate. Clandestinitatea s-a sprijinit pe propaganda
subteran\ [i pe organiza]ii mici [i sigure, ata[ate unor uniuni
(verein) sau asocia]ii, pe utilizarea unor fonduri fabuloase
provenite din mediile evreie[ti în scopul atragerii de aderen]i.
Ca întotdeauna în astfel de crize, alte puteri sprijin\ financiar
mi[c\rile de acest tip pentru a sl\bi statul respectiv, astfel c\
în finan]area sociali[tilor germani trebuie s\ g\sim [i banii
Angliei, [i banii Fran]ei, [i banii Rusiei. Succesul luptei în
ilegalitate a fost favorizat de fenomene sociale generate de
STOENESCU
capitalismul s\lbatic [i de erorile conservatorismului politic.

La Biroul Central al Asigur\rilor se înregistrau 68 432 de
accidente de munc\ într-un an, din care 7 351 mortale, [i peste
30 000 de cazuri de invaliditate permanent\. Societatea
Uzinelor din Westfalia [i Rhin declara într-un an 108 victime
la 1 000 de muncitori, adic\ un procent scandalos de peste 10%
(Revue Encyclopedique – 1892). Marile greve ale minerilor de
la începutul domniei lui Wilhelm II (1888-1918) au for]at
ini]ierea unui proiect imperial de reforme sociale. E[ecul
acestuia a reprezentat o deziluzie pentru muncitori, favorizînd
înc\ o dat\ demersul socialist. Partidul Socialist German a
revenit în for]\: 550 000 de membri în 1884; 763 000 de
membri în 1887; 1 400 000 de membri în 1889.
Dar, la fel de tipic pentru organiza]iile socialiste inci-
piente, a ap\rut [i fenomenul frac]ionismului, generat nu de
ideologie, ci de raportul cu metodologia transpunerii în practic\
a „procesului revolu]ionar“. Este deja verificat c\ opresiunea
favorizeaz\ unitatea opozan]ilor, dar îi separ\ cînd trebuie s\
decid\ cum s\ se opun\ opresiunii. La Congresul de la Erfurt
din 1891 au ap\rut trei frac]iuni distincte:
Extremi[tii de stînga. Condu[i de cî]iva indivizi dedica]i
terorismului, cum au fost Werner [i Wildberger, extremi[tii de
stînga î[i sprijineau direct ac]iunile pe marxismul pur,
considerîndu-se fideli luptei de clas\ [i dictaturii
proletariatului. Ei le repro[au celorlal]i îndep\rtarea de
ideologia marxist\, de „ideal“. Pentru ei cuvintele lupt\ [i
dictatur\ (a proletariatului) luau un aspect concret [i trebuiau
puse în practic\. Emblematic pentru aceast\ grupare este c\ ea
a v\zut în marxism instrumentul teoretic al comunismului
exterminator. La fel cum pe vremuri Inchizi]ia citea un pasaj
din Biblie [i cerea s\ fie aplicat întocmai, gruparea aceasta lua
un paragraf din Manifestul Partidului Comunist [i cerea
aplicarea lui. Tocmai acest caz dovede[te c\ ideea unei devia]ii
bol[evice de la linia real\ a marxismului este fals\. Rusia este
doar locul unde metoda asta a reu[it. Dup\ Congresul de la
Erfurt, oarecum izola]i, liderii grup\rii fundamentaliste
ISTORIA
marxiste se regrupeaz\ la Berlin. Din frac]iunea german\ fun-

damentalist\ se extrage leninismul [i întreaga dezvoltare bol-
[evic\ de mai tîrziu. Suprapus pe „gîndirea asiatic\“, el a
n\scut într-o continuare fluent\ stalinismul. Stalin nu a încetat
s\-[i exprime admira]ia fa]\ de acest curent în toate interven]iile
sale dintre 1907 [i 1913 (I.V. Stalin – Opere, vol. II., Tactica
bol[evicilor în prima revolu]ie rus\).
Aripa na]ional-socialist\ s-a grupat în jurul unui deputat
de München, Vollman. Programul era de stînga, dar con]inea
[i mesajul na]ionalist, motiv pentru care nu s-a putut afirma
decît tîrziu, dup\ înfrîngerea Germaniei în primul r\zboi
mondial. Atunci s-a petrecut un fapt semnificativ: acestei
grup\ri i s-au asociat militari. Luînd diferite denumiri [i
constituindu-se în diferite partidule]e, primind numero[i
comuni[ti refula]i sau expulza]i de celelalte grup\ri, aliindu-se
cu mici grup\ri de militari nemul]umi]i – unii de mare pres-
tigiu, cum a fost Ludendorff – ei au jucat cartea na]iona-
lismului german pîn\ la cap\t. Printre temele lor ini]iale a fost
[i aceea a unui socialism german f\r\ evrei. La un moment dat,
un grup de sociali[ti g\l\gio[i în frunte cu Adolf Hitler s-a
asociat grupului Ludendorff, a preluat conducerea [i a
manevrat politic atît în interiorul Germaniei, cît [i în afara ei.
Primele dezvolt\ri politice ale partidului lui Hitler au fost
substan]ial finan]ate cu fonduri britanice [i americane.
Socialismul de centru, condus de Liebknecht, Bebel,
Singer a acceptat o adaptare la condi]iile unui regim semili-
beral în scopul îmbun\t\]irii acestuia printr-un program
socialist moderat (vot universal, asisten]\ social\, relaxare
a Justi]iei, impozit progresiv etc.). Centrul socialist a r\mas
fundamental legat de mi[carea sindical\ [i asta i-a permis
s\ treac\ prin istorie cu posibilit\]i de adaptare mai mari. A[a
se explic\ de ce abia în ]\rile ocupate de URSS dup\ 1944 s-a
reu[it distrugerea sindicalismului de tip european [i golirea sa
de con]inut. A[a se explic\ [i de ce primul atac dat în ]\rile
ocupate a fost îndreptat împotriva partidelor social-democrate
sprijinite de sindicate. În Occident, din aceast\ veche grupare
STOENESCU
socialist\ german\ s-au extras mai întîi partidele euro-so-

cialiste [i mai apoi social-democra]ia modern\ de ast\zi.
Originea comun\ a acestor fenomene politice a l\sat o am-

prent\ în fiecare. De aceea, dup\ 1989 – cu diferite etape [i la
dimensiuni diferite – metodologia nazist\ [i comunist\ a l\sat
impresia unui loc comun, doar definit prin alte tr\s\turi
comune decît cele reale, originare: dictaturi, crime în mas\,
expansiune militar\. Printr-o perversiune rafinat\, diferen]a ar
fi f\cut\ de caracterul rasial al nazismului [i de caracterul
politic al comunismului. De fapt, folosirea componentei
evreie[ti în ambele sisteme nu face decît s\ ne îndep\rteze de
esen]a tragediei. Noi avem exemplul cel mai clar al acestei
diversiuni, în cazul Basarabiei ocupate de URSS în 1940. A[a
cum am ar\tat, dac\ URSS a deportat peste 100 000 de evrei din
aceast\ provincie româneasc\ pe criterii politice, pe ce criterii
au fost p\stra]i în Basarabia al]i 126 000? Dac\ cei deporta]i
erau considera]i „du[mani ai comunismului“, iar cei p\stra]i în
provincie erau „ata[a]i comunismului“, atunci cazul Ion
Antonescu se închide. Astfel de capcane se pot deschide la tot
pasul atunci cînd generalizezi în scopuri propagandistice. Ideea
unei pozi]ii exponen]iale a evreului – victim\ în nazism, creator
în comunism – , pe cît de categoric afirmat\ în anumite medii,
pe atît de nuan]at indus\ de altele, este la fel de fluent\ ca orice
legend\. Holocaustul nazist a produs 6 milioane de victime
evreie[ti [i 10 milioane de victime neevreie[ti; holocaustul co-
munist a produs 2 milioane de victime evreie[ti [i aproximativ
20-30 de milioane de victime neevreie[ti. Matematic, Holo-
caustul a ucis mai mul]i neevrei decît evrei.
Cuno[tin]ele [tiin]ifice asupra

biologiei umane
A fost publicat recent în România un document [ocant:

Psihopolitica – sintez\ a unui manual sovietic de psihopolitic\.
ISTORIA
De[i exist\ înc\ dubii asupra veridicit\]ii sale, felul cum am

tr\it pe pielea noastr\ practica acestui manual n-ar trebui s\
mai trezeasc\ îndoieli. În text se afirm\ înc\ de la început:
„La baz\, Omul este un animal. El este un animal c\ruia i
s-a dat un lustru de civiliza]ie. Omul este un animal colectiv
care se organizeaz\ în grupuri pentru a se ap\ra de primejdiile
mediului. Cei ce îl grupeaz\ [i îl conduc trebuie, prin urmare,
s\ posede tehnici specializate pentru a dirija nestatornicia [i
energiile omului spre o eficien]\ mai înalt\ pentru
îndeplinirea scopurilor Statului“. Textul se extrage ca un
comentariu simplist [i brutal din Manifestul Partidului
Comunist: „Burghezia sile[te toate na]iunile s\-[i însu-
[easc\ modul s\u de produc]ie burghez dac\ nu vor s\ piar\;
ea le sile[te s\ introduc\ la ele însele a[a-zisa civiliza]ie,
adic\ s\ devin\ burgheze“.
Nu cred c\ putem pretinde celor dou\ sisteme totalitare,
aflate în fazele de ini]iere, s\ fi cunoscut ceea ce [tim noi ast\zi
despre ingineria biologic\, dar un Frankenstein bine condus
[i-au imaginat. Practic, la debut, metodologia terorii comuniste
s-a inspirat din experien]a sistemelor coercitive anterioare [i
s-a concentrat pe instincte [i anume pe acele instincte care
determin\ supunerea, ordinea [i ap\rarea. A e[uat exact acolo
unde se manifest\ instinctele sociale, în primul rînd cel de
proprietate. Asta ar trebui s\ dea de gîndit asupra tezei
asocierii oamenilor societ\]ii pentru a se ap\ra de agresiunea
mediului. Este greu de crezut c\ apari]ia cuplului b\rbat-femeie
a avut la origine frica de mediu, cînd mai firesc ar fi instinctul
de reproducere. {i apoi, cum trebuie s\ judec\m cazul concret
al unei vîn\tori? Teama de col]ii mamutului era mai puternic\
decît dorin]a de a nu-l împ\r]i cu ceilal]i? Un om imagi-
neaz\ o capcan\ pentru ursul cavernelor singur sau face un
brain-storming? Cum trece la construc]ia ei? Se ceart\ cu
ceilal]i pentru c\ au alte idei [i o face singur, sau îi convinge
c\ ideea lui este cea mai bun\ [i to]i pun în aplicare proiectul
lui? Pe o logic\ de tip comunist, asocierea – comuna (primi-
tiv\) – echivala cu succesul. Dar istoria str\veche cunoa[te
STOENESCU
prea multe neamuri, popula]ii [i grupuri care au disp\rut

f\r\ urm\, de[i erau, nu-i a[a?, împreun\. R\spunsul a fost
dat de un gînditor profund, de unul dintre acei oameni cu
logic\ independent\, care, întîmpl\tor, a fost român: „Timp
de vreo dou\ milioane de ani paleantropii au tr\it din
vîn\toare; fructele, r\d\cinile, molu[tele, etc. recoltate de
c\tre femei [i copii erau insuficiente pentru a asigura
supravie]uirea speciei. Vîn\toarea a determinat diviziunea
muncii dup\ sex, intensificînd, în acest fel, «hominizarea»;
c\ci la carnivore [i în toat\ lumea animal\ o astfel de
diferen]\ nu exist\“ (Mircea Eliade – Istoria credin]elor [i
ideilor religioase). În final, este inteligen]a uman\ o crea]ie
a mediului ostil sau a lui Dumnezeu? Aceast\ întrebare
pune falsitatea marxismului într-o lumin\ tridimensional\.
Se vede în profunzime c\ este o construc]ie butaforic\.
Cercet\rile biologice ale ultimului deceniu au ar\tat c\
miracolul uman nu are explica]ii istorice, dac\ accept\m
Crea]ia în mod cre[tin curat, eliberat\ de doctrine. Biblia
r\mîne, de fapt, singurul nostru r\spuns. La condi]iile de
mediu „omul a reu[it, prin inteligen]a sa, s\ dea fiec\rei
circumstan]e ecologice un r\spuns cultural“. Deosebirea de
animale este dat\ de fenomene mult mai profunde, pe care
nici geniul nu le-a putut p\trunde, Einstein fiind, din acest
punct de vedere, un exemplu elocvent. Acum [tim c\
animalele se adapteaz\ la schimb\rile de mediu prin
modific\ri morfologice. „La palier uman, specializarea
organic\ a devenit evitabil\ deoarece adaptarea cultural\ [i
tehnic\ a înlocuit adaptarea biologic\. Iat\ de ce sapiens n-a
creat niciodat\ alte specii: el a creat civiliza]ia“ (J. Ruffie [i
J.C. Sournia – Les épidémies dans l’histoire de l’homme).
Enun]ul lui Beria din manualul Psihopolitica este
expresia a[a-numitei „gîndiri asiatice“. În 1998, cu ocazia
comemor\rii victimelor r\zboiului din Vietnam, fostul
negociator vietnamez al p\cii a recunoscut la CNN c\, `n
momentul angaj\rii Vietnamului comunist în conflict,
conducerea partidului [i statului s-a întrunit într-o [edin]\
ISTORIA
solemn\, luînd o singur\ decizie strategic\: „Oamenii nu

conteaz\“. Vietnamul de Nord a pierdut un milion de oameni!
Stupefac]ia senatorilor americani prezen]i la emisiune, în fa]a
gîndirii care a stat la originea înfrîngerii lor, este de nedescris.
Revenind la tehnica sovietic\ de folosire a cuno[tin]elor
biologice în scopuri politice – nu vom afla dimensiunea
acestei orori decît atunci cînd vom avea acces la arhivele
institutelor sovietice de [tiin]\ – vom constata c\ proiectul
elimin\rii fizice este exprimat f\r\ ocoli[uri: „În loc s\ fie
executa]i liderii na]ionali, se va pune la cale sinuciderea lor în
condi]ii care pun cauza mor]ii lor sub semnul întreb\rii. În
felul acesta, putem ]ine sub control împotrivirea la extinderea
comunismului în diferite categorii sociale ale lumii [i putem
face în a[a fel încît masele care ni se opun s\ r\mîn\ f\r\
conduc\tori; putem s\ creiem o stare de haos [i derut\ în care
ne va fi foarte u[or s\ implant\m doctrinele clare [i viguroase
ale comunismului“ (MEMORIA nr. 22). Cum au ajuns
sovieticii la ideea c\ unii indivizi trebuie extermina]i, al]ii,
intimida]i prin teroare iar al]ii, adu[i „pe calea cea bun\“ prin
„munc\ de l\murire“?
La originea cercet\rilor sovietice asupra domin\rii
omului se afl\ descoperiri fundamentale enun]ate de teoriile
lui Jean Piaget (1896-1980). Fondatorul Epistemologiei
genetice considera c\ în creierul uman integrat se afl\ trei
p\r]i func]ionale (nu anatomice): una neogen\ [i dou\
ancestrale. Din cele primordiale, creierul mic ar fi de origine
reptilian\ [i, de aceea, proprietar al reac]iilor de agresivitate,
atac [i ap\rare, al contrac]iilor musculare [i al echilibrului
geomagnetic. Creierul mijlociu ar proveni în om de la starea
de mamifer [i controleaz\ st\rile emo]ionale, sentimentele,
mai ales cele de afec]iune matern\, sl\biciunile de caracter,
dar [i comportamentul social. Faptul c\ mamiferele nasc pui
vii [i calzi implic\ dezvoltarea unor reflexe specifice, de la
cele de lins, la cele de ocrotire. În sfîr[it, neocortexul este
tipic uman, de dat\ recent\ istoric [i controleaz\ concepte,
opereaz\ cu „imaginile imagina]iei“, organizeaz\ figurativul,
STOENESCU
sintetizeaz\ procesele culturale. „Nu numai c\ observ\m [i

memor\m mai bine decît alte animale – spune Piaget – dar
putem [i imagina [i preveni. Înainte de orice, omul este o fiin]\
a imagina]iei“. Conform teoriilor lui Piaget, oamenii sunt, din
punct de vedere genetic, condu[i de neocortex, dar p\streaz\
preponderen]e pe unele din cele dou\ func]ii ancestrale.
Altfel spus, în momentul inhib\rii puternice a neocortexului –
adic\ a centrului cerebral fundamental uman – se activeaz\
puternic una din celelalte dou\ p\r]i ancestrale. Un drog, o
doz\ mare de alcool sau o alt\ interven]ie chimic\ sau fizic\
asupra creierului uman aduce la suprafa]\ un comportament
selectat, în dou\ ipostaze: individul devine agresiv
(preponderen]\ atavic\ reptilian\) sau, dimpotriv\, devine
inofensiv, „moale“ în termen popular, plîng\cios, duios,
melancolic, generos, chiar slugarnic (preponderen]\ atavic\
mamifer\). {erpii nu cer mil\, nu se supun; lupul în haita lui,
hiena cea mai vorace în grupul ei se supune slugarnic
masculului alfa, respectiv femelei dominante. La oameni,
cazul curent al alcoolicului este unul dintre argumentele
credibile ale acestei teorii: un om aflat sub influen]a
alcoolului are unul din dou\ comportamente – fie devine
„neom“, afi[înd o violen]\ excesiv\, sparge, bate, omoar\, fie
devine melancolic, inofensiv, cînt\, plînge. În tehnicile de
preg\tire a lupt\torilor din unit\]ile speciale de comando se
utilizeaz\ produse sintetizate care inhib\ sentimentele [i
excit\ agresivitatea, decizia, „sîngele rece“. În tratarea
medical\ a „violen]ilor“ se folosesc inhibatori care ac]ioneaz\
fundamental asupra func]iunilor unei anumite p\r]i a
creierului. Jean Piaget a identificat o rela]ie între poten-
]ialitatea genetic\ [i adaptarea uman\: „Activitatea
func]ional\ a ra]iunii (acel ipse intellectus care nu provine din
experien]\), este, în mod evident, legat\ de «ereditatea
general\» a organiz\rii vitale înse[i: dup\ cum organismul nu
s-ar putea adapta varia]iilor înconjur\toare dac\ nu ar fi fost
deja organizat, tot astfel [i inteligen]a nu ar putea sesiza nici
un dat exterior f\r\ anumite func]ii de coeren]\ (al c\ror ultim
ISTORIA
termen este principiul non-contradic]iei), de stabilire de leg\-

turi etc. care sînt comune oric\rei organiz\ri intelectuale“ (Jean
Piaget – Na[terea inteligen]ei la copil). S\ fie oare „ereditatea
general\ a organiz\rii vitale“ o alt\ denumire a lui Dumnezeu,
g\sit\ de un om de [tiin]\? Pentru echilibrul [i supravie]uirea
naturii umane, activitatea preponderent\ a neocortexului
determin\ condi]ia de om prin informa]ie cultural\,
dezvoltarea conceptelor ra]ionale, a imaginilor logice, prin
influen]a unui mediu educa]ional flexibil, a unui mediu social
[i familial normat moral. „Pentru om, mare parte din
instinctele primordiale, alt\dat\ necesare supravie]uirii, au
disp\rut. Au fost înlocuite prin etic\, serii de reguli adoptate
con[tient [i voluntar, dar indispensabile pentru to]i cei care
tr\iesc în societate. În acest stadiu, legea moral\ nu este un
lux, ci o necesitate“ (Rouffie [i Sournia). Acesta este
intelectualul adev\rat, nu posesorul unei diplome. Diplom\
avea [i Rîmaru.
În prelungirea acestor teorii [i pe m\sura evolu]iei
[tiin]elor biologice s-a dezvoltat [i o teorie modern\ a repre-
zent\rilor. În creierul uman se afl\/constituie un nucleu al
reprezent\rii, al conceptelor cheie. Omul tr\ie[te un senti-
ment al cunoa[terii de sine ca fiin]\ superioar\, identificat ca
demnitate uman\, sentiment ce se poate reduce, la anumi]i
indivizi, doar la reac]ia de negare a înjosirii. El î[i reprezint\
identitatea prin modele care îi ofer\ o imagine sintetic\
despre sine: curajos sau la[, rezistent sau slugarnic, con-
duc\tor al destinului propriu sau condus etc. Un alt element
puternic al nucleului reprezent\rii este sentimentul libert\]ii,
care graviteaz\ între utopia libert\]ii absolute (anarhie) [i
nevoia de guvernare a libert\]ii între limite acceptabile [i
acceptate printr-un act de voin]\ individual\. În nucleul repre-
zent\rii se mai afl\ [i spiritul de proprietate, credin]a
religioas\ profund\ (dragostea de Dumnezeu, nu frica de
Dumnezeu), încrederea în valori (discern\mîntul valoric),
opinii [i atitudini statornice despre lume (pace, ajutor,
consens), ata[amentul fa]\ de principiile sistemului
STOENESCU
democratic (în]elegerea limitelor sale [i credin]a c\ poate fi

îmbun\t\]it), libertatea de exprimare, a cuvîntului, compor-
tamentul social (norme de civilitate), elemente de moral\,
spiritul de dreptate [i dorin]a de adev\r. Toate aceste compo-
nente rezistente ale gîndirii omului formeaz\ un model ideal
care constituie natura uman\ a individului: „Vom numi
«ideal» orice sistem de valori constituind un tot, deci orice
scop final al ac]iunilor, iar «valori» – valorile particulare
relative la acest tot sau mijloacele care permit s\ atingem
acest scop. Raporturile dintre ideal [i valoare sunt, a[adar,
acelea[i ca cele dintre totalitate [i rela]ie“ (Jean Piaget).
Nucleul reprezent\rilor-for]\ este înconjurat de un înveli[
derivat [i protector, compus din judec\]i de valoare care
argumenteaz\ conceptele cheie sau le compar\ cu situa]ii,
no]iuni, fenomene noi, situa]ii noi. Este cazul unui individ
care se g\se[te brusc în fa]a unui obiect complet necunoscut,
care nu seam\n\ cu nimic din ce a mai v\zut [i a c\rui
func]ionalitate n-o cunoa[te. Creierul s\u va c\uta atunci cu
rapiditate ni[te repere, de regul\ primitive, care s\ fixeze
obiectul într-o imagine comparabil\: materialul din care
este f\cut este identificabil, culoarea este familiar\, forma
poate fi asimilat\ unei figuri geometrice, ansamblul aduce
cu ceva p\strat în memorie, dar care s-ar putea s\ nu aib\
nici o leg\tur\ cu adev\rata func]ionalitate a obiectului.
Urmeaz\ un proces natural (s\-i spunem curiozitate) prin
care individul caut\ informa]ia care s\-i ofere identitatea
exact\ a obiectului. Acest înveli[ al judec\]ilor de valoare
protejeaz\ nucleul central prin opera]ii mentale conduse de
discern\mînt. Po]i s\-]i schimbi atitudinea [i opinia, dar
conceptul cheie, nu. La aceast\ particularitate se refer\
expresia cu „consecven]a boului“, nu la modificarea cre-
din]elor fundamentale, care se produce numai în dou\ cazuri:
oportunism (ceea ce numim lips\ de caracter) sau teroare. Cel
mai bun exemplu pentru în]elegerea unui asemenea proces
mental este momentul alegerilor. Aleg\torul normal, condus
de un nucleu al reprezent\rii complet [i de credin]e
ISTORIA
fundamentale rezistente, analizeaz\ candidatul `n func]ie de

modelul s\u: este demn [i respect\ demnitatea uman\,
iube[te libertatea [i va ocroti libertatea sa, va respecta pro-
prietatea [i nu-i va îngr\di dreptul de a o dobîndi legal, are o
credin]\ religioas\, este moral, drept [i sincer? În practic\,
aleg\torul face o evaluare general\ [i aduce mesajele candi-
datului în matricea aproximativ\ a credin]elor sale. Evident,
un individ cu un nucleu al reprezent\rii distrus sau format
din elemente primitive, fragmente ale unor concep]ii [i p\r]i
de idei, va vota un demagog587, un extremist, o ideologie pri-
mitiv\ care-[i reduce mesajul la scheme simple: venim la
putere, punem ordine, înl\tur\m, extermin\m, aducem
fericirea. Nazismul [i comunismul au introdus ini]ial aceste
mesaje în lumea unor societ\]i pr\bu[ite. Cînd a fost vorba
s\ construiasc\ ceva, pornind de la cel mai pur marxism,
ambele sisteme au conceput metodologia terorii pentru
domina]ia oamenilor, ca lume.
Acest demers teoretic extras dintr-o literatur\ specta-
culoas\, postcomunist\, are drept scop întoarcerea lecturii la
problema autenticit\]ii Psihopoliticii lui Beria. Manualul este
în fapt, expunerea teoretic\ a unei serii de tehnici organizate
pe care conducerea Uniunii Sovietice le-a aplicat pe baze
biologice, [tiin]ific fundamentate, în primul rînd cet\]enilor
s\i. Spunea Beria acolo: „Este menirea psihopoliticii mai întîi
s\ ordoneze supunerea [i scopurile grupului [i apoi s\ men]in\
ordinea prin înl\turarea efectului produs de persoanele [i
personalit\]ile capabile s\ abat\ grupul spre nesupunere. În
na]iunea noastr\, unde lucrurile sunt mai bine conduse [i
acolo unde ra]iunea domne[te pretutindeni, nu este greu s\
înl\turi bacteriile persistente care pot ataca vreuna dintre
entit\]ile noastre politice. Dar în domeniul cuceririi, în cadrul
na]iunilor mai pu]in luminate în care statul rus nu de]ine înc\
587 Subliniem înc\ o dat\ c\ demagogia [i populismul nu sunt sinonime.

Populismul este exagerarea calit\]ilor unui popor, f\r\ a-i vedea defectele [i
considerîndu-l mai bun sau superior altor popoare.
STOENESCU
puterea nu mai este tot atît de u[or s\ înl\turi cu totul

individul înd\r\tnic. Psihopolitica face posibil\ înl\turarea
acelei p\r]i a personalit\]ii lui care, prin sine îns\[i, face
ravagii în constitu]ia respectivei persoane [i în aceea a
grupului din care face parte.“ Scopul acestor tehnici a fost
dominarea maselor (Lenin [i Hitler au fost fani ai lui Le
Bon). Calea pentru a ajunge la acest rezultat a fost distrugerea
nucleului reprezent\rii indivizilor normali care credeau în
democra]ie [i capitalism, în liberalism [i libertate. Ea a purtat
numele de „revolu]ie în gîndire“.
Cum au fost aplicate aceste procedee în România? Dar
mai întîi, cine le-a aplicat.
Executan]ii
Ca enun] prealabil, afirm c\ a ne duce la cei cî]iva evrei

utopi[ti [i la cei cî]iva rata]i români, bulgari [i unguri care
formau Partidul Comunist din România în 1944 ar fi o pist\
gre[it\. Scursuri ale societ\]ii sau ideali[ti complexa]i, ei
au reprezentat doar fa]ada s\rac\ a ceea ce însemna, cu
adev\rat, sistemul comunist. Din aceste motive, faptul c\
aproape to]i deveniser\ în timp informatori ai serviciilor de
informa]ii române[ti, c\ mai fugeau cu banii partidului, c\
b\gau în buzunar fonduri destinate „propagandei“ [i se ascun-
deau în „case conspirative“ al c\ror proprietar era Siguran]a
sau Biroul 2 al Armatei este total nesemnificativ. Adev\ratele
ac]iuni – spionaj, boicot, sabotaj, finan]area presei de stînga,
agentura de influen]\, evaluarea poten]ialului politic, social [i
economic al României – erau toate conduse din URSS [i
desf\[urate cu oameni instrui]i acolo. Exista o Sec]ie România
în NKVD care gestiona toate aceste activit\]i [i selecta
personalul. O parte din fondurile folosite proveneau chiar din
România, din Tezaurul refugiat în Rusia sau din activit\]ile
comerciale desf\[urate direct sau mascat pe teritoriul ]\rii
ISTORIA
noastre. În repetate rînduri, agen]ii sovietici au fost captura]i

pe teritoriul României avînd asupra lor monede, lingouri,
pietre pre]ioase [i semipre]ioase extrase din Tezaur.
Preg\tirea comuniz\rii României a început cu multe de-
cenii înainte. Opera de aducere a ]\rii noastre în sfera de in-
fluen]\ a marelui conglomerat estic – pornit\ de Petru cel
Mare, continuat\ de ]arii secolului XIX [i întîrziat\ de
diploma]ia [i Armata române – a cunoscut mai multe epi-
soade acute:
– trei tentative de asasinat finan]ate [i comandate împo-
triva lui I.C. Br\tianu (1878, 1880, 1886);
– la r\scoalele din 1888 [i 1907 agen]ii ru[i au fost impli-
ca]i direct, organizînd o revolt\ în satele din jurul
Bucure[tiului, agitînd ]\ranii prin satele de la grani]\, în
timp ce dincolo de frontier\ au fost masate trupe;
– agresiunea de la Tatar-Bunar din 1924, cu scopul de a de-
clan[a „un proces revolu]ionar“ în România;
– masarea de trupe [i producerea de incidente la fron-
tiera de est a României în momentul loviturii de stat din
7-13 iunie 1930;
– implicarea în rebeliunea legionar\ atît cu fonduri, cît [i
prin agen]i provocatori. Din nou, la grani]\ au fost ma-
sate trupe.
Prima ac]iune pe care o declan[eaz\ serviciul de
informa]ii al unui stat care se preg\te[te s\ atrag\ alt stat în
sfera sa de influen]\, s\-l domine politic sau s\-l cucereasc\
este s\ produc\ o evaluare cît mai corect\ a poten]ialului
uman al acelui stat. Pe primul loc al interesului se aflau
cadrele proprii de specialitate pentru diferitele zone ale
Puterii [i abia apoi liderii majori sau secundari ai partidului.
Pentru a fi mai bine în]eles, trebuie ar\tat c\ în planific\rile
NKVD [i GRU, Gheorghiu-Dej nu f\cea nici cît o ceap\
degerat\ în compara]ie cu Alexandru Nikolski. Un ofi]er
GRU infiltrat în armat\ era incomparabil mai valoros [i
mai important pentru URSS decît Vasile Luca. Elena
Lupescu, o prostituat\ ajuns\ în patul regelui [i legat\ sexual
STOENESCU
pe via]\ de el, era mult mai valoroas\ decît {tefan Fori[, secre-
tarul general al partidului, care, de altfel, a [i fost îndep\rtat
[i apoi omorît cu o rang\ în cap f\r\ nici o emo]ie marxist\.
Iat\ de ce, o r\sturnare de imagine ca aceasta are nevoie de
o explica]ie metodologic\.
Evaluarea poten]ialului colabora]ionist din România
urm\rea anumite criterii precise:
Cunoa[terea personalit\]ilor convinse. În societatea
româneasc\ se g\seau cî]iva intelectuali cu vederi de stînga,
scîrbi]i de guvernarea scandaloas\ a lui Carol II [i irita]i, mai
apoi, de dictatura lui Ion Antonescu. Unii fuseser\ de la
început cuceri]i de idei socialiste – cum au fost, de exemplu,
Petru Groza sau Mihail Sadoveanu – al]ii au fost convin[i pe
parcurs c\, dup\ guvern\rile carlist\ [i antonescian\, nu poate
urma decît una socialist\. Întoarcerea frontului dup\ Stalingrad
a mai convins cî]iva ezitan]i. Ace[ti oameni nu erau neap\rat
comuni[ti – în sensul pe care îl în]elegem noi acum –, ci
vedeau în a[a-zisul egalitarism sovietic o solu]ie echitabil\,
o formul\ evoluat\ a societ\]ii umane, un ideal umanist. Nu
punem în discu]ie aici distan]a de la imaginea lor despre
URSS la realitatea sovietic\. Cazul Panait Istrati a fost, din p\-
cate, singular. Dar oamenii ace[tia erau chiar capabili s\ accepte
sacrificiile umane petrecute în URSS pentru un ideal înalt, al
întregii omeniri. Apoi, Uniunea Sovietic\ adunase la num\rul
victimelor sale din al doilea r\zboi mondial [i pe cele
asasinate în sistem. Al]ii erau, pur [i simplu, marxi[ti; asta le
c\zuse mai întîi în mîn\, îi convinsese, iar filozofia „idealist\“
li se p\ruse prea complicat\ [i steril\. Au existat intelectuali de
stînga capabili s\ cread\ c\ dac\ Marx a tr\it dup\ Hegel,
marxismul trebuie s\ fi fost un episod într-o evolu]ie valo-
ric\ a filozofiei. Nu este de neglijat nici spiritul antifascist pe
care propaganda comunist\ a [tiut s\-l inoculeze peste tot [i
s\-l suprapun\ perfect pe lupta Uniunii Sovietice împotriva
Germaniei naziste, de[i scopul lui Stalin, ca [i al lui Hitler, era
suprema]ia mondial\ a sistemului pe care îl conduceau. Mul]i
ISTORIA
antifasci[ti democra]i au alunecat spre ideile marxist-leniniste,

confundînd cauza cu efectul.
Acest tip de personalitate convins\ nu era niciodat\
expus\, implicat\ în ac]iuni de spionaj sau alte astfel de
activita]i „triviale“. Indivizii studia]i în prealabil erau riguros
hr\ni]i cu informa]ii de interes, menite s\ le alimenteze
credin]a în victorie sau s\ le între]in\ concep]iile de stînga [i
nu o dat\ erau fie proteja]i, fie observa]i prin persoane
infiltrate în anturajul s\u. Dac\ e s\ identific\m spionul co-
munist, acela nu este Petru Groza sau Mihail Sadoveanu, ci
o femeie sau un secretar din imediata lui vecin\tate. Odat\
ajuns comunismul la putere, acele personalit\]i primeau func]ii
înalte în stat, privilegii [i beneficiau de imagine. Se transfor-
mau în „savan]i“, „cel mai mare scriitor“, „cel mai mare
profesor“, „cel mai mare muzician“ etc. Niciodat\ nu puteau
fi „mai mari“ decît cei din URSS. Pe I.C. Parhon l-au pus
pre[edintele Republicii, pe dr. Petru Groza, de[i mare
proprietar de p\mânt [i ctitor al Catedralei din Or\[tie, l-au
f\cut prim-ministru, pe Mihail Sadoveanu, [ef al unei loji
masonice [i episodic simpatizant legionar, l-au f\cut
pre[edintele Marii Adun\ri Na]ionale. Rolul lor era s\ sem-
neze acte oficiale de stat, interne [i interna]ionale, care li se
b\gau sub nas – to]i au semnat sentin]e de condamnare la
moarte – [i s\ dea impresia fals\ c\ aceste acte sunt acoperite
de autoritate [i legalitate. Cei trei, de exemplu, aveau în
realitate alte preocup\ri: primul conducea un institut [i st\tea
mai tot timpul prin laboratorul s\u, unde i se d\duse de lucru
de c\tre savan]ii sovietici; al doilea se ocupa cu tenisul,
colec]ionarea de timbre [i monede, cu c\l\toriile [i amorul
liber; al treilea era mai mult la pescuit [i vîn\toare. În ultimii
ani de via]\, Parhon era senil, iar documentele de stat erau
semnate de secretarul de partid al institutului. La nivel ceva
mai mic, în e[alonul doi, al]i colaboratori convin[i împ\r]eau
diferite alte privilegii [i umpleau cu numele lor paginile
ziarelor, undele radioului, copertele c\r]ilor. Primi]i prin
Academie sau decora]i cu ordine sovietice, mongole sau
STOENESCU
cubaneze, ei formau o oligarhie de parad\, expus\ pe c\pr\rii

la 23 august [i 7 noiembrie în tribuna oficial\. S-au aflat toat\
via]a sub observa]ia discret\ a serviciilor de informa]ii
sovietice [i `n dosarul lor s-a aflat întotdeauna o pagin\ veche
compromi]\toare – de exemplu, cererea lui Mihail Sadoveanu
din 1941 de înscriere în Mi[carea legionar\ – dar [i o pagin\
nou\ cu ce au spus, f\cut sau nef\cut al\turi de linia
partidului. Erau considera]i un fel de „elit\“ a partidului, dar
numai prin func]ia superioar\ în stat, func]ia fiind de „elit\“,
nu omul. Adic\, înalta nomenclatur\. Stelian T\nase observ\
cu precizie: „Societatea [i elita guvernant\ au constituit dou\
realit\]i neintegrate. Ele au dezvoltat interese, priorit\]i [i
valori diferite“ (Elite [i societate). Imediat sub nomenclatura
de parad\ se aflau „liderii“ Partidului Comunist din România.
Mai to]i cei din ]ar\ proveneau din PNL, PN} sau Mi[carea
legionar\. Orice „c\dere“ a re]elei comuniste din care
f\cuser\ parte – fie din prostie, fie `n calitate de informatori
ai Siguran]ei, fie din dorin]a de c\p\tuial\ – li se putea pune
oricînd în spate. Cînd scriitorul Banu R\dulescu a primit
ordin s\ scrie o carte despre grevele de la Atelierele Grivi]a
din 1933, a g\sit, cercetînd în arhive, [i angajamentul de
turn\tor la Siguran]\ al lui Gheorghiu-Dej. Speriat, [i-a anun]at
ofi]erul de Securitate care-l supraveghea de la ie[irea din
pu[c\rie. Dup\ dou\ zile, ofi]erul l-a lini[tit, problema fiind
cunoscut\ – deci confirmat\ – [i l-a sf\tuit s\ scrie cartea
ocolind acel detaliu [i f\r\ a da informa]ii precise.
Cunoa[terea persoanelor ata[abile. Aceast\ categorie
de colaboratori provenea din rîndurile victimelor regimului
antonescian – numero[i evrei f\r\ antecedente militante,
sindicali[ti, legionari comuni[ti (majoritatea din Corpul
Muncitoresc Legionar), ]igani – din rîndurile st\rilor sociale
defavorizate [i slab educate, din rîndurile func]ionarilor
[antajabili, amenin]a]i de epurare, din rîndurile unor
germanofobi de circumstan]\, manihei[ti sau pur [i simplu
[oca]i de înf\]i[area autentic\ sau fabricat\ a dovezilor despre
ororile naziste. La ei s-au ad\ugat indivizii u[or de intimidat,
ISTORIA
urm\ri]i de vinov\]ii minore, [i, bineîn]eles, nemul]umi]ii de

orice [i profitorii de ce se ofer\. În aceste categorii s-au stre-
curat numero[i oportuni[ti, indivizi care trecuser\ prin mai
multe partide [i orient\ri doctrinare – cum a fost Constantin
Daicoviciu – [i pe care o dela]iune bun\ i-a propulsat rapid
printre aderen]i. Zaharia Stancu, ziarist de [antaj, trimis în
judecat\ [i amenin]at de spectrul unei sanc]iuni penale, se
refugiaz\ în presa socialist\ [i d\ ac]iunilor sale imorale un
caracter politic, apoi devine „mare lupt\tor antiimperialist“ [i
ilegalist. Cartea sa, Descul], este expresia literar\ a celor mai
violente scene de bestialitate petrecute sau inventate de presa
socialist\ în timpul r\scoalei din 1907. Ace[ti indivizi au
reprezentat prima mas\ de cadre care a îngro[at rapid rîndurile
Partidului Comunist între 1944 [i 1947, dînd impresia c\
exist\ un poten]ial comunist în România [i chiar c\ se puteau
cî[tiga alegerile cu ei. To]i ace[tia, supu[i disciplinei de partid,
erau în permanen]\ controla]i de rigorile unor reguli drastice a
c\ror alternativ\ era eliminarea din societate prin închiderea
de viu în ea. Pe diferite paliere de în]elegere, ei constituiau
purt\torii de cuvînt ai [edin]elor de partid, organizatorii [i
lozincarzii mar[urilor, executan]ii misiunilor de propagand\
sectorial\, instrumentele docile ale demasc\rilor, autorii
operelor de subcultur\ comunist\. Aduna]i în tot felul de
comitete sau asocia]ii profesionale, ei au stratificat vizibil
gradele de încredere pe care ocupantul sovietic le acorda
popula]iei României, cuantificate în metodologii [i baze de
date secrete, formînd [i alimentînd o ierarhie civil\ pentru
politica de cadre a partidului. Ei constituiau un corp de cadre
pentru diferite func]ii executive. Treptat, în urma unor cursuri
scurte, dintre ei s-au selectat al]i evaluatori, colaboratorii
secundari care f\ceau treburile murdare de jos, tor]ionarii [i
criminalii de serviciu.
Cunoa[terea aparatului credincios. În mod planificat,
a[a cum s-a întîmplat în mai toate statele din centrul [i estul
Europei ocupate de URSS, baza sistemului comunist în
România ar fi trebuit s\-l reprezinte membrii de partid. Dar în
STOENESCU
România baza aceasta era extrem de sub]ire, alogen\ [i

compromis\. Unii dintre ei au avut [ansa s\ r\mîn\
necunoscu]i opiniei publice, deoarece guvernele anterioare
s-au limitat la ]inerea lor sub observa]ie, considerîndu-i
nesemnificativi [i inofensivi. Pe altcineva urm\rea poli]ia
secret\ regal\ – pe comisarii de partid, pe agen]ii trecu]i peste
grani]\ sau para[uta]i în ]ar\ cu scop organizatoric, de sabotaj
[i spionaj. Nu întîmpl\tor, din lips\ de con]inut, istoriografia
comunist\ a declan[at un adev\rat cult al caselor
conspirative, al tipografiilor ilegale, al curierilor, al copiilor
eroi, care ad\uga la pu]inul existent o „armat\“ de simpa-
tizan]i format\ din gazde, tipografi, c\r\u[i a c\ror activitate
con[tient\ în slujba comunismului era, în realitate, nul\.
Principalele teme ale „istoriei“ luptei în ilegalitate erau
împrumutate de la legionari, de la organiza]iile evreie[ti, de
la grupele de spioni sovietici para[uta]i, prin[i, ancheta]i [i
b\ga]i la pu[c\rie. Unul dintre pu]inii agen]i sovietici an-
cheta]i a fost Nicolski. El a fost folosit ca model celebru al
comunistului care a rezistat torturii în beciurile Siguran]ei [i
nu [i-a tr\dat celula. În realitate, Nicolski a fost capturat în
timp ce trecea grani]a, condamnat pentru trecere frauduloas\
a frontierei [i trimis în lag\r, la un loc cu ceilal]i comuni[ti,
[tiindu-se despre cine era vorba. Celula pe care n-a tr\dat-o el
nu exista, el avînd misiunea s\ o formeze. Mul]i au devenit
cadre de n\dejde ale partidului, primind [i o identitate istoric\
prefabricat\, o „legend\“ proprie.
Un fenomen care a r\scolit imediat dup\ 1944 lumea par-
tidului a fost stabilirea noii ierarhi. Vechii sociali[ti au fost
îndep\rta]i, ca solu]ii politice epuizate, inclusiv ca poten]iali
parazi]i ai noului tip de conducere. Ei mai aveau înc\ nostalgii
revolu]ionare, idealuri utopice, metode „parlamentare“. Or,
ceea ce se instala în România nu mai avea nimic de a face cu
evolu]ia Stîngii în sistemul democratic, ci cu impunerea unei
domina]ii totale a URSS asupra României. Ea trebuia
transformat\ într-un satelit docil, nu într-o ]ar\ care, printr-o
eventual\ revolu]ie socialist\ proprie, î[i construie[te un
ISTORIA
eventual stat comunist propriu. Este esen]a ac]iunilor

„antisovietice“ ale lui Nicolae Ceau[escu de mai tîrziu. La baza
a[a-numitei desprinderi a fost pus\ o istorie proprie, glorioas\
[i revolu]ionar\, o tradi]ie de lupt\ comunist\ a românilor.
Cine cite[te ast\zi o carte de propagand\ comunist\ din
perioada ceau[ist\ [i are curiozitatea s\ caute prin arhive
originea ac]iunilor revendicate de comuni[ti se strîmb\ de rîs.
Iat\ cum ar\ta un fragment dintr-o scrisoare adresat\ de un sin-
dicat afiliat PSDR ministrului de finan]e la 22 noiembrie 1931:
„Depunerea contra-proiectului de lege la Camer\ de c\tre
Dl. Ministru de Finan]e va confisca slabele noastre
posibilit\]i de existen]\.“ {i iat\ cum ar\ta acest text transfor-
mat în manifest al Partidului Comunist [i expus în vitrin\ la
Muzeul PCR: Dictatorul din fruntea ministerului de finan]e a
depus eri la Camer\ sceleratul anti-proect de lege, prin care
guvernul confisc\ slabele noastre posibilit\]i de existen]\.
A sunat supremul ceas! Ei bine, pîn\ [i A sunat supremul
ceas! era formula consacrat\ a Partidului Na]ional }\r\nesc [i
îi apar]inea lui Ion Mihalache.
În momentul în care Moscova a stabilit o ierarhie
acceptabil\, to]i liderii comuni[ti care au intrat în noua
viziune despre fostul aparat au fost lichida]i. Fori[ [i
P\tr\[canu sunt exemple ale programului de eliminare.
Oricum, o simpl\ privire aruncat\ asupra conducerii
Partidului Comunist din România dup\ 1944 descoper\
sl\biciunile evidente ale acestei forma]iuni politice.
Majoritatea liderilor provenea din afara ]\rii. Grosul cadrelor
de încredere s-a format din comuni[ti de import, antrena]i în
activit\]i teroriste [i informative pe teritoriul Basarabiei,
basarabeni ei în[i[i, mul]i evrei comuni[ti (a nu se confunda
cu popula]ia evreiasc\ a provinciei), minoritari rusofoni,
români renega]i. Din aceste categorii s-au selectat agen]ii care
au operat pe teritoriul României, dincoace de Prut, în toat\
perioada de decenii preg\titoare trecerii ]\rii noastre în sfera
de influen]\ sovietic\. Aceast\ grupare a format substan]a
aparatului de comand\ (am ar\tat c\ nu trebuie confundat cu
STOENESCU
aparatul de conducere), care a aplicat programul de comu-

nizare cu toate aspectele sale politice, economice [i sociale.
Ei au primit de la instructorii sovietici [i au instrumentat
mecanismele terorii, apoi au supervizat [colarizarea noilor
cadre, autohtone, ale aparatului de opresiune. Cazul
particular în lag\rul comunist care a fost Nicolae Ceau[escu
a atras aten]ia, dup\ 1967-1968, c\ se poate sparge scenariul
pe care func]iona sistemul imaginat de Moscova pentru o ]ar\
ocupat\. Ceau[escu a refuzat statutul de marionet\ condu-
c\toare, de ales pentru func]ia de conducere, [i [i-a asumat-o
pe cea de comand\, formîndu-[i propriul aparat de comand\,
înl\turîndu-l pe cel adus din URSS [i preluînd [efia direct\ a
acestuia. Aici se g\se[te [i explica]ia pentru trecerile repetate
ale Securit\]ii din subordinea direct\ a Comitetului Central,
în cea a Ministerului de Interne, [i invers, de la importan]a pe
care o avea Alexandru Dr\ghici în conducerea partidului, la
comanda direct\ exercitat\ de Ceau[escu asupra institu]iei.
Cînd Ceau[escu n-a mai avut încredere în ea, dup\ fuga lui
Pacepa din 1978, el a umplut Securitatea cu activi[ti de partid
pentru a institui un nou tip de control [i a imaginat o nou\
structur\ credincioas\ infiltrat\ în Securitate, cu misiunea s\
o controleze. În seara de 22 decembrie 1989, cînd ofi]erii de
securitate au primit ordinul s\ claseze toate dosarele aflate în
lucru, ei s-au trezit c\ la u[a fiec\rui birou [i pe culoare s-au
postat colegi de-ai lor de pîn\ atunci, dar de data asta înarma]i
[i cu ordinul s\-i supravegheze. Diferen]a fa]\ de alte state
comuniste a constat în faptul c\ acolo, pe culoare, se aflau
ofi]erii infiltra]i ai KGB, care au supravegheat supravie]uirea
intact\ a structurii de securitate, parte predat\ noilor guverne
democratice, parte p\strat\ pentru a ac]iona din interiorul
noilor structuri.
Pentru mai multe decenii, aparatul de comand\ a fost
ata[at grupului de consilieri sovietici trimis de Moscova.
Ace[tia proveneau din sec]iile române ale serviciilor de
informa]ii [i spionaj sovietice, adic\ din acele compar-
timente politice, militare, economice ale Centrului care
ISTORIA
r\spundeau de evaluarea statului român [i de preg\tirea

ocup\rii României. Mul]i erau ru[i sau rusofoni – în 1995
am întîlnit un kirghiz (avusese astfel de misiuni în România),
la sediul NATO din Bruxelles, reprezentîndu-[i ]ara, noul
stat Kirghistan – al]ii înv\]aser\ limba român\ sau fuseser\
familiariza]i cu mediul românesc în [colile speciale
sovietice. Unii aveau o origin\ vag româneasc\, bulg\reasc\
sau maghiar\, fiind specializa]i pe diferite domenii în
centrele din URSS. Cî]iva supravie]uitori ai acestui aparat de
consilieri tr\iesc [i ast\zi în fostele cartiere reziden]iale,
vorbind greu limba român\. So]iile lor primesc pensii ale
vechiului aparat comunist, iar fiii lor au emigrat în Occident,
au ajuns politologi pe la diferite universit\]i americane [i ne
dau lec]ii de democra]ie.
Într-o m\sur\ mai mic\ au fost trimi[i în România [i
speciali[ti autentici – de regul\, ingineri – afla]i sub contract
informativ cu NKVD [i GRU, f\r\ a fi ofi]eri ai acestora. Ei
aveau misiunea de a exploata resursele ]\rii [i de a desco-
peri altele noi.
Aparatul credincios al partidului avea [i misiunea
important\ de a forma noi cadre. Va fi greu s\ neg\m teoriile
psihopolitice [i filogenetice expuse mai sus atunci cînd vom
constata zona din care s-a f\cut selec]ia noilor cadre.
Analfabe]i, primitivi, brutali [i resentimentali, tinerii prime-
lor e[aloane de cadre autohtone ale partidului reprezentau
o alt\ fa]\ a e[ecului democra]iei [i capitalismului în
România modern\. De cele mai multe ori incon[tien]i, slujind
o putere care îi scotea dintr-o promiscuitate adînc\, ei au fost
executan]ii ideali ai regimului de exterminare. Nivelul lor de
percep]ie a fenomenului era nul, în schimb, asimilau rapid
mecanismele întemeiate pe stereotipii: ordin, reguli, indica]ii.
Nucleul lor de reprezentare era extrem de primitiv sau
constituit din valori arhaice, tradi]ionale, neintrate în sistemul
valorilor culturale moderne. Concep]ia lor despre democra]ie,
libertate, cultur\, religie se reducea la scheme simple sau la
atitudini mecanice. Înveli[ul de protec]ie fusese distrus în
STOENESCU
timp prin degradarea accesului la proprietate, prin condi-

]ionarea acesteia, prin felul scandalos în care erau folosi]i la
vot, în alegeri, prin arhaismul satelor, prin cultul perso-
nalit\]ii [i obscurantism – lucruri pe care le-am prezentat în
aceast\ lucrare pe suprafa]a a trei volume. Toate e[ecurile
sociale ale perioadei interbelice se adunau în acest strat de
neferici]i. Ei au fost prada u[oar\ a noului sistem. Mai inte-
resant decît felul cum au fost folosi]i este efectul activit\]ii
lor violente sau criminale în imaginea public\. Un studiu
ap\rut la sfîr[itul secolului XIX (C. Lombroso [i R. Laschi –
Crime politique et les Revolutions) ar\ta influen]a specta-
culoas\ pe care o aveau „criminalii politici, asasinii, histero-epi-
lepticii în antrenarea masei pentru a-i urma în ac]iuni
violente antistatale, în revendic\ri exagerate, în distrugeri [i
crime“. În momentul în care societatea ofer\ prilejul, printr-o
sl\biciune general\, ei sunt primii care produc un acces
violent care isterizeaz\ grupuri, apoi mase. Originea
comportamentului lor, afirm\ Cesare Lombroso, este o mani-
festare atavic\ sc\pat\ de sub observa]ia [i interesul
societ\]ii. Un mediu primitiv în care cultura se reduce la
tradi]ii profane, minat de obscurantism, dominat de complexe
de inferioritate social\ [i unde civiliza]ia nu a p\truns decît
prin imagine (propaganda carlist\, antonescian\, comunist\),
înt\rind [i mai mult complexele, produce „solda]i disciplina]i
ai revolu]iei“. A da un fragment de putere acestor indivizi (a[a
cum a f\cut sistemul comunist) înseamn\ s\ înzestrezi frustra-
rea cu o arm\ de foc.
Cîteva rapoarte din epoc\ dezv\luie orizontul limitat al
acestei categorii de executan]i. La 6 martie 1955, cu ocazia
împlinirii a 10 ani de la instalarea guvernului Petru Groza,
Virgil Trofin [i Corneliu M\nescu f\ceau o inspec]ie în
unit\]i ale Securit\]ii din Moldova sub deviza: Plutonierii
pentru instruc]ia politic\. „La întrebarea pus\ plutonierului
major Soprocaru {tefan de tov. gen. locotenent M\nescu
Corneliu: «Ce s\rb\torim ast\zi?», acesta r\spunde: «Ajunul
m\cinicilor», fapt pentru care a primit patru zile de arest.“
ISTORIA
Într-o lec]ie politic\ ]inut\ de Constantin Doncea cursan]ilor

[colii de partid pentru cadrele destinate muncii în str\in\tate,
celebrul „tanchist“ punea urm\toarea întrebare „istoric\“:
„S\-mi spune]i voi, tovar\[i, cine a fost Mihail Viteazul?“ [i
dup\ un moment de lini[te, în care r\spunsul întîrzia s\ apar\,
Doncea a dat el însu[i r\spunsul: „Mihail Viteazul a fost un
om de[tept, nu ca voi“. Într-o alt\ inspec]ie, de data asta
condus\ de generalul Burc\ Mihai, [eful Direc]iei politice a tru-
pelor MAI, [eful postului de Mili]ie Podul Iloaiei a fost între-
bat „dac\ a primit Raportul tov. Hrusciov la Congresul XX al
PCUS.“ {eful de post, derutat evident, [i-a întrebat mai întîi
subordona]ii dac\ a ie[it vreunul Hru[ciov la raport în lipsa
lui, apoi – oricît ar p\rea de absurd, incredibil [i beletristic –
a g\sit subterfugiul instantaneu al „inteligen]ei native“:
„Fiind în concediu, tov. General colonel, raportez c\ raportul
tov. Hru[ciov avînd dou\ icsuri pe el, conform Ordinului
Circular Ia[i no. 7641 pe 2 decemvrie, a fost clasat de
subordona]ii, aici prezen]i sg. Atudorenei Ion [i sg. Iancu Ion,
la documente secrete, [i nu l-am cunoscut“. Aceste „perle“ ale
rapoartelor Securit\]ii [i Ministerului Afacerilor Interne
umplu arhiva istoric\ a fostei Securit\]i [i se constituie în
oglinda unei lumi aflate pe cealalt\ parte a argintului cu care
sunt prezentate „realiz\rile regimului comunist“. Astfel se
explic\ selec]ia riguroas\ f\cut\ de aparatul politic comunist
pe baza „originii s\n\toase“, selec]ie care urm\rea
identificarea, verificarea [i folosirea unui tip precis de individ.
El trebuia s\ fie un executant docil [i un creier „virgin“ în care
s\ fie introduse ni[te scheme simple. „Origine s\n\toas\“
însemna nul, inofensiv, dornic de ata[ament.
Aplica]ia
Practica instal\rii sistemului comunist în România a urmat

un traseu prestabilit. Na]iunea român\ trebuia supus\ unor
STOENESCU
procedee prin care s\ se ob]in\ subordonarea total\, în

vederea exercit\rii controlului asupra societ\]ii, pentru
aducerea ei în sclavaj – cum se afirm\ în Psihopolitica.
Etapele au fost aplicate cu brutalitate, inclusiv cu m\suri
vizibile [i ostentative, f\cîndu-se apel la toate argumentele de
drept înmînate Uniunii Sovietice de Alia]ii occidentali, de la
proteste interna]ionale împotriva României care nu-[i
respect\ angajamentele din Armisti]iu, pân\ la folosirea
tancurilor. Grup\ri române[ti sabotau voit încerc\rile
sovietice. Alia]ii occidentali predau sovieticilor toate detaliile
acestei lupte, pentru a le primi pe cele ale agenturii comuniste
din Grecia. Apoi, cînd ocupa]ia sovietic\ în România [i cea
britanic\ în Grecia s-au stabilizat, fiecare a încercat s\-[i
salveze liderii [i agen]ii din zon\: englezii prin „cazul
T\m\d\u“, iar sovieticii prin evadarea comuni[tilor greci din
insulele unde fuseser\ exila]i [i plasarea lor în ]\rile satelite,
inclusiv `n România. O analiz\ asupra metodelor aplicate de
ocupant dezv\luie caracterul profund al transform\rilor
dorite de URSS în România:
{antajul. Situa]ia României la 24 august 1944 era aceea
a unui stat care se l\sa complet descoperit în fa]a unui
înving\tor. România mai fusese ocupat\ în timpul primului
r\zboi mondial, semnase chiar [i un fel de capitulare, dar
[i-a p\strat toate atributele suveranit\]ii, fie ele concentrate
într-o zon\ restrîns\ a ]\rii sau dispersate prin institu]ii
supravie]uitoare. În condi]iile oferite de lovitura de stat din
august 1944, Moscova n-a ezitat s\ foloseasc\ toate
avantajele create de gafa de la Palat. Exista un singur
impediment: regele. Leg\turile acestuia cu Casa regal\
britanic\, important aliat al Moscovei de la care aceasta
mai avea o serie de avantaje de ob]inut, l-au obligat pe
Stalin s\ fie prudent. În interior îns\, situa]ia era pur [i simplu
sc\pat\ de sub control, autoritatea fiind l\sat\ complet pe
umerii unui guvern militar improvizat. Regele a fost din nou
sf\tuit gre[it. Ca mare[al [i Cap al O[tirei, el a fost obligat de
camaril\ s\-[i p\r\seasc\ postul de comand\, din care d\duse
ISTORIA
ordinul fundamental al ie[irii din r\zboi cu Alia]ii, [i s\ se

refugieze în Gorj. Acolo, regele era informat numai pe un
singur canal, cel al unor oameni din camarila care f\cuse gafa.
Asupra consecin]elor actului pripit de la 23 august avem [i o
m\rturie a spionului britanic Ivor Porter, trimis la Bucure[ti
cu misiuni de dezinformare: „Nici nu fusese semnat înc\
armisti]iul [i ei [sovieticii, n.a.] puseser\ mîna pe echipament –
instala]ii petroliere [i mare parte a flotei comerciale – evaluat
la aproximativ dou\ miliarde de dolari. Armisti]iul a mutat,
dup\ p\rerea lui Iuliu Maniu, linia Foc[ani-N\moloasa-Gala]i
la por]ile Budapestei, dîndu-i comandamentului sovietic
dreptul de a interveni în toate domeniile vie]ii din România“
(Ivor Porter – Opera]ia Autonomus). Într-adev\r, în con]inu-
tul Conven]iei de Armisti]iu, semnat\ la Moscova în noaptea
de 12 spre 13 septembrie, au fost impuse de sovietici dou\
puncte ale [antajului:
Pct. 17. Administra]ia civil\ româneasc\ este restabilit\
pe întreg teritoriul României, afar\ de un sector de 50-100 km
de linia frontului, depinzînd de condi]iile terenului; organele
administrative române[ti se oblig\ s\ aduc\ la îndeplinire, în
interesul restabilirii p\cii [i securit\]ii, instruc]iunile [i
ordinele Înaltului Comandament Aliat (sovietic), date de
c\tre el, în scopul de a asigura execu]ia acestor condi]iuni de
armisti]iu. […]
Pct. 19. Guvernele Aliate socotesc hot\rîrile Arbitrajului
de la Viena cu privire la Transilvania ca nule [i inexistente [i
sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) s\
fie restituit\ României […].
Primul dintre aceste puncte a permis m\celul ordonat de
Comandamentul sovietic la Oarba de Mure[ cu scopul de a testa
loialitatea militarilor români. Apoi, a condi]ionat reinstalarea
administra]iei române[ti de îndeplinirea tuturor condi]iilor de
armisti]iu. {antajul cu retrocedarea Transilvaniei nu urm\rea
doar confirmarea implicit\ a ruperii Basarabiei [i nordului
Bucovinei, ci opera [i asupra vie]ii politice interne. Acest
argument, pus în mîna comuni[tilor din România, a contat.
STOENESCU
Îns\ un eveniment nea[teptat a f\cut ca Uniunea Sovietic\ s\-[i

înt\reasc\ puterea de [antaj cu un argument nou [i inatacabil
din partea Alia]ilor occidentali. În timp ce comuni[tii
primeau în rîndurile lor legionarii Corpului Muncitoresc
Legionar [i o grupare important\ din lag\rul de la Caracal
(Onisifor Ghibu – Ziar de lag\r), PN} asimila gruparea
condus\ de Hora]iu Comaniciu, considerat\ continuatoare a
liniei lui Corneliu Codreanu. Din rîndurile acesteia, dar [i din
rîndurile partidului, s-au format ni[te deta[amente de
voluntari care au înso]it din spate trupele sovieto-române.
Scopul lor principal era restabilirea ordinii statului na]ional
unitar în zonele unde fascismul maghiar m\cel\rise,
torturase, deportase sau obligase la asimilare popula]ia
româneasc\. Ac]iunea lor a fost sprijinit\ public prin cîteva
articole publicate în ziarul Dreptatea de liderul ]\r\nist
Corneliu Coposu. S-au produs excese, r\zbun\ri [i acte
individuale de violen]\, mai ales în localit\]ile unde avusese
loc un rapid proces de reconversie de la nazism la comunism.
Aflat în fa]a înaint\rii Armatei române în Transilvania,
nazismul ungar a încercat o p\strare cu orice pre] a
teritoriului românesc sub jurisdic]ie maghiar\. Pentru acest
scop, Budapesta a ordonat trecerea tuturor organiza]iilor
horthyste în Partidul Comunist, iar acolo unde acesta nu avea
nuclee, s\-l înfiin]eze ele (Balogh Edgar – Szolgatalban).
Fenomenul nu a avut o extindere foarte mare, fie pentru c\
ordinul nu a ajuns peste tot, fie pentru c\ organiza]iile
horthyste locale nu puteau concepe a[a ceva [i, în consecin]\,
au luptat pîn\ în ultima clip\. În ultimul rînd, trebuie s\ ne
punem întrebarea ce organiza]ii comuniste sau membri mai
supravie]uiser\ sub regimul exterminator maghiar? Formula
cea mai des folosit\ a fost aceea a „atitudinii antifasciste“.
Iat\ o m\rturie: „Pentru neru[inarea cu care numero[i fasci[ti
dintre cei mai compromi[i, agen]i provocatori încarcera]i [i
conduc\tori de re]ele subversive au folosit atmosfera tulbure
[i plin\ de nelini[te a acestei perioade pentru a ap\rea în
roluri noi pe scena vie]ii politice [i pentru a-[i asigura cu
ISTORIA
abilitate, viclenie [i îndr\zneal\ merite de «lupt\tori anti-

fasci[ti» este gr\itoare strania carier\ a baronului Atzel Ede.
[…] Baronul Atzel Ede, împreun\ cu doi tovar\[i [i un
traduc\tor au trecut la 14 septembrie, prin Jasnya [Ucraina
subcarpatic\, n.n.] linia frontului sovietic. Au r\mas acolo
8-10 zile. Au purtat tratative [i la Moscova [i au primit [i ei
un r\spuns pozitiv“ (Francisc P\curariu – Românii [i
maghiarii de-a lungul veacurilor). F\r\ îndoial\ c\ sovieticii
nu aveau nevoie de un baron care s\ le „predea“ Transilvania
în numele Ungariei, dar fenomenul este evident. A[a se
explic\ [i de ce, la intrarea în Transilvania, trupele sovietice
au fost întîmpinate în numeroase localit\]i cu steaguri
maghiare [i ro[ii, predîndu-se în numele „Partidului
Comunist Maghiar din Ardeal“. Trupelor sovietice li s-a
creat sentimentul c\ întîlnesc un teritoriu comunizat (sau,
cel pu]in, s-au pref\cut c\-l recunosc, folosind din plin
situa]ia). Ac]iunea batalioanelor de voluntari ]\r\nisto-le-
gionare a fost interpretat\ astfel drept antisovietic\, fiind
„anticomunist\“. Consecin]a imediat\ a fost blocarea de
c\tre URSS a reinstal\rii administra]iei române[ti în
Transilvania, prevalîndu-se de prevederile Punctului 17 din
Conven]ia de Armisti]iu, interpretate strict subiectiv:
batalioanele au creat dezordine în spatele frontului, care
este tot zon\ strategic\. De altfel, la acea dat\ înc\ se desf\-
[urau opera]ii militare pe teritoriul Transilvaniei [i ac]iona
spa]iul de rezerv\ de 50-100 km. În perioada 1948-1956
numero[i etnici maghiari au fost adu[i la Bucure[ti [i plasa]i
în func]ii administrative cheie, mai ales în aparatul represiv,
sub acoperirea înfr\]irii între popoare [i a dispari]iei con-
flictelor antagonice, dar folosi]i pentru a controla loialitatea
românilor fa]\ de sistem. Majoritatea dintre ei nu vorbea
limba român\, inducînd românilor un sentiment de
inferioritate, obligîndu-i s\ perceap\ autoritatea drept o
for]\ care vine dincolo de etnicitate.
La 30 februarie 1945, ora 15.30, Vî[inski vine la Palat [i
bate cu pumnul în mas\, cerîndu-i regelui schimbarea
STOENESCU
guvernului. Nu exist\ motive de îndoial\ asupra acestui

incident, cunoscut\ fiind brutalitatea emisarului sovietic.
Ceea ce lipse[te îns\ din mai toate relat\rile acestei scene este
faptul c\ Vî[inski l-a amenin]at pe rege c\ URSS nu va
accepta revenirea Transilvaniei la România, cu ocazia
Tratatului de Pace, [i nu va acorda permisiunea instal\rii
autorit\]ii administrative române dac\ nu este `nvestit
guvernul Groza. A fost, f\r\ îndoial\, un [antaj ordinar. Dup\
cum afirm\ biografii regelui, Iuliu Maniu a cerut suveranului
rezisten]\ împotriva impunerii guvernului Groza, for]înd
chiar o eventual\ ac]iune brutal\ din partea trupelor sovietice.
Fa]\ de aceast\ op]iune, regele Mihai s-a opus ferm, dove-
dindu-se deasupra intereselor de partid. El a considerat c\
revenirea Transilvaniei în întregime la România este mai
important\ decît o manevr\ politicianist\, chiar dac\ actul
impus de Moscova îi r\pea, în cele din urm\, „cea mai
important\ din prerogativele sale, dreptul de a demite un
guvern“ (Arthur Gould Lee – Crown against Sickle). Gestul
regelui este istoric. Cedarea la [antaj nu îl dezonoreaz\, ci,
prin consecin]a revenirii Transilvaniei la Patria Mam\, îl
înal]\ printre marii b\rba]i ai ]\rii.
Inducerea violent\ a sentimentului de vinov\]ie.
Ini]ial, înc\ din timpul r\zboiului, propaganda sovietic\ a pus
românilor [tampila de fasci[ti. „Stat fascist“ [i „popor fascist“
au fost etichetele folosite curent în Basarabia, unde sovieticii
[tiau c\ vor impune un regim de dezna]ionalizare, urmînd
a inventa „poporul moldovean“ [i „limba moldoveneasc\“.
Aici, pe acest teritoriu românesc r\s\ritean, nu au existat
limite pentru propaganda antiromâneasc\. Principalul vector
al inducerii sentimentului de vinov\]ie aici a fost exagerarea
insistent\ a identific\rii Basarabiei drept teritoriu pe care
românii au f\cut masacre împotriva evreilor. Împreun\ cu
Armata german\, Armata român\ [i jandarmii ar fi terorizat
[i asasinat popula]ia evreiasc\, precum [i pe cea rusofon\.
Cîteva localit\]i au fost declarate centre de masacru [i li s-a dat
o notorietate, urmat\ de o interven]ie imediat\, substan]ial\ [i
ISTORIA
vizibil\ din partea URSS pentru dezvoltarea localit\]ii,

refacerea cl\dirilor „rase de pe fa]a p\mîntului“ de c\tre
români. Ace[tia au fost pu[i s\ munceasc\ pentru a repara ce
au stricat. Toat\ propaganda asupra crimelor din Basarabia s-a
întemeiat pe cifre: 100 000, 200 000, 300 000, `n func]ie de
cifrele folosite de istoricii sovietici în tratatele lor despre al
doilea r\zboi mondial, apoi, bineîn]eles, 25 000 sau 250 000
omorî]i la Odessa. Toate aceste cifre sunt fabula]ii, dar ele
mai sunt folosite [i ast\zi de diferi]i adep]i sau credincio[i ai
sistemului comunist, fie pentru a încerca conservarea
imaginii României de coautoare a holocaustului, fie din
interese mult mai prozaice, ca desp\gubiri, retroced\ri,
r\zbun\ri.
În Vechiul Regat inducerea sentimentului de vinov\]ie
a îmbr\cat aspecte mai largi, combinate [i insidioase. În
primul rînd, s-a declarat oficial c\ România „a atacat mi[e-
le[te Uniunea Sovietic\ în cîrd\[ie cu Germania fascist\“.
Ea era vinovat\ de agresiune împotriva unui stat vecin care
„vrea binele omenirii [i al românilor“. S-a interzis s\ se
afirme c\, în realitate, URSS atacase România în 1940, printr-o
agresiune militar\ precedat\ de un ultimatum nerespectat.
Cine f\cea o astfel de afirma]ie era declarat fascist, arestat [i
aruncat în pu[c\rie. Fosta conducere militar\ [i civil\ a
României a fost declarat\ în categoria criminalilor de r\zboi [i
i s-a înscenat o serie de procese politice. Mare[alul Antonescu
[i al]i lideri ai regimului de pîn\ la 23 august 1944 au fost
executa]i. Primele procese îns\ au fost înscenate generalilor
[i ofi]erilor Armatei române, sub acuza]iile de crim\ de
r\zboi, masacre [i înc\lcare a legilor r\zboiului. Dou\ legi
extrem de periculoase prin caracterul lor general [i vag au
fost promulgate sub presiune comunist\. Prima dintre ele,
Legea nr. 50/21 ianuarie 1945 viza urm\rirea [i pedepsirea
criminalilor [i profitorilor de r\zboi, lege care a permis
aparatului represiv adus din URSS, NKVD-ului [i trupelor
sovietice s\ aresteze [i s\ închid\ pe oricine. To]i cei afla]i pe
Frontul de Est, rude ale acestora sau simpatizan]i ai
STOENESCU
r\zboiului anticomunist erau pasibili de pedeaps\ sub

acoperirea acestei legi. În privin]a profitorilor de r\zboi,
practic, totalitatea proprietarilor (inclusiv evreii care
asiguraser\ furnituri pentru front) intra sub inciden]a legii,
fiindc\ întreaga economie fusese de r\zboi, subordonat\
acestui efort. Ei erau declara]i vinova]i pentru moartea a mi-
lioane de cet\]eni sovietici, pentru c\ au sprijinit material
„ma[ina de r\zboi imperialist\“. Al doilea act normativ,
Legea nr. 51 – pentru urm\rirea [i sanc]ionarea celor vinova]i
de dezastrul ]\rii –, era [i mai periculos [i se constituia într-un
instrument de intimidare [i represiune eficace. Întreaga
popula]ie a ]\rii (cu excep]ia celor vreo 1 000 de comuni[ti)
era vinovat\ de dezastrul ]\rii, sus]inînd regimul Antonescu
(inclusiv prin dou\ plebiscite cople[itoare) [i eliberarea
Basarabiei [i nordului Bucovinei prin entuziasm general. Pe
baza acestei legi, culpa se particulariza, în special, pe oamenii
politici [i pe func]ionarii publici, pe legionarii (progermani)
[i pe na]ionali[tii neangaja]i politic. Epur\rile au început
imediat [i numeroase personalit\]i au fost trimise în lag\re de
triere. Func]ionarii erau [i ei repartiza]i unor închisori sau
lag\re cu destina]ie special\, cum a fost cel de la F\g\ra[
destinat agen]ilor din Poli]ie. Ini]iator al acestor legi, dar cu
scopul de a-l pedepsi pe Gheorghe T\t\rescu, Iuliu Maniu
însu[i cade în propria sa capcan\.
Inducerea general\ a sentimentului de vinov\]ie a fost
amplificat\, cu ajutorul cenzurii, de prezentarea unor imagini
[i informa]ii [ocante despre crime de r\zboi [i crime
îndreptate împotriva umanit\]ii petrecute în lag\rele de
exterminare naziste. Propaganda sovietic\ f\cea o leg\tur\
direct\ între aceste orori [i „alian]a“ militar\ a României cu
Germania nazist\. Dac\ n-ar fi [i tragic, cazul filmului despre
masacrul de la Katyn ar fi numai comic, deoarece filmul
documentar f\cut de studiourile UFA-Berlin, în care erau
prezenta]i [i adev\ra]ii autori, sovieticii, film ce fusese
prezentat pe ecranele bucure[tene în 1943, a fost prezentat
din nou în 1945, dar autorii masacrului erau prezenta]i drept
ISTORIA
germani. Au fost folosite apoi, pentru impactul lor covîr[itor,

cifre exagerate despre extermin\rile de evrei în Basarabia [i
Transnistria, dar înso]ite cu imagini din lag\rele naziste, infor-
ma]ii false despre „masacrul de la Odessa“, filme [i albume
fotografice, c\r]i [i bro[uri de propagand\ cu aspecte trunchiate
sau imaginate despre crime f\cute de români în URSS. Întregul
mecanism de culpabilizare declan[at pe o perioad\ de cîteva
luni se dezvolta simultan cu proiec]ia ideii de înfrîngere.
Armata român\ fusese înfrînt\; la Stalingrad a fost un dezastru,
ofi]erii fugeau în debandad\; sute de mii de prizonieri au fost
lua]i prin lupt\ deschis\ în care Armata Ro[ie a fost mai
puternic\; germanii i-au tr\dat pe români; actul de la 23 august
nu exist\ sau este nesemnificativ, România fiind eliberat\ de
trupele glorioase ale Uniunii Sovietice.
Un prim scop al acestui întreg arsenal de ac]iuni
diversioniste era acela ca poporul român s\ nu priveasc\
situa]ia sa în termeni ra]ionali – a participat la un r\zboi, a fost
înfrînt [i va pl\ti desp\gubiri. Românii trebuiau convin[i c\
ceea ce li se întîmpl\ dup\ r\zboi – adic\ instalarea sistemului
comunist – este normal, este o pedeaps\ corect\, o merit\ [i nu
are rost s\ opun\ rezisten]\. Traseul ra]ional de la dictatura
militar\ pe timp de r\zboi, la perioada de ocupa]ie cu plata
desp\gubirilor [i, eventual, recunoa[terea prin acte oficiale a
pierderii Basarabiei, [i apoi revenirea la sistemul democratic –
cum este cazul Germaniei, cu regiunea Alsacia – trebuia rupt,
astfel încît ocupa]ia s\ se prelungeasc\ pîn\ la transformarea
României într-un satelit docil. Pentru URSS era evident c\
desp\gubirile pl\tite de România au un termen limit\ [i c\
revenirea la democra]ie în aceast\ ]ar\ va na[te din nou un
inamic, chiar la grani]ele sale. De aceea, trebuie s\ în]elegem
c\ victoria URSS în al doilea r\zboi mondial nu a fost doar
un cî[tig militar pasager, care a distrus poten]ialul antisovietic
al Germaniei [i al sateli]ilor ei, ci principalul prilej pentru
punerea în aplicare a doctrinei marxiste a interna]ionalis-
mului proletar, prin expansiunea sistemului comunist.
Chestia asta s-a f\cut prin în]elegeri scrise cu SUA [i Marea
STOENESCU
Britanie. Cînd expansiunea comunist\ a atins chiar teritoriul

[i societatea celor dou\ puteri occidentale, n\scînd „crizele
comuniste“ postbelice din SUA (infiltrarea sovietic\ în
Mexic, în Cuba, în comunit\]ile evreie[ti s\race, în rîndul
negrilor, în cultura [i mass-media americane) sau din Anglia
(infiltrarea spionajului sovietic în structurile institu]ionale prin
cet\]eni britanici de origin\ evreiasc\ [i maghiar\) au declan[at
„R\zboiul rece“. Anglia [tia mai de mult, dar America parc\
atunci descoperea c\ Uniunea Sovietic\ are un alt scop decît
cel imediat al înfrîngerii Germaniei naziste.
A doua ]int\ a inducerii sentimentului de vinov\]ie era
distrugerea imaginii publice despre sistemul politic demo-
cratic în care tr\iser\ cu decenii în urm\. Mul]i ani dup\
r\zboi, lumea democratic\ româneasc\ va fi ridiculizat\, acu-
zat\ de „exploatarea omului de c\tre om“, declarat\ „putregai“,
f\cut\ vinovat\ de toate relele. Aceast\ lume politic\ [i
economic\ invadat\ de corup]ie era, a[adar, autoarea unei
crime na]ionale [i nu întîmpl\tor în procesul lui Antonescu
existau [i astfel de fraze: „Ion Antonescu [i cei care l-au
sprijinit în politica sa s-au f\cut vinova]i de dezastrul ]\rii [i
de crime de r\zboi, prin aceea c\ au tr\dat interesele
poporului român, punînd ]ara în slujba du[manului fascist [i
hitlerist“ (Procesul marii tr\d\ri na]ionale). Au fost scoase
din literatura român\, dar [i din context, toate paginile de
critic\ la adresa vechii societ\]i parlamentare române[ti [i
folosite în propaganda comunist\.
Un al treilea scop era acela de a induce ura de clas\, de a
produce un conflict deschis între muncitori [i clasa
„dominant\“. Puturo[ii satelor [i mahalagii nu în]eleseser\
acest proces, dar venea acum Partidul comunist [i îi
„de[tepta“, ar\tîndu-le cum au fost exploata]i de ]\ranii
frunta[i, de o clas\ pe care înc\ n-o descoperiser\ dincolo de
gard, chiaburii, cum fuseser\ în[ela]i de sindicate [i
exploata]i de patroni. R\zboiul terminat la Berlin trebuia
continuat în interiorul ]\rilor ocupate de URSS, muncitorii
urmînd „s\ întoarc\ armele“ împotriva propriei clase politice
ISTORIA
pentru a o distruge. Este, a[a cum u[or se poate constata,

aplica]ia unui principiu marxist.
Infiltrarea comunist\. Ca urmare a insisten]elor sovietice,
americanii [i britanicii au impus în România formarea unei
coali]ii împotriva regimului Antonescu [i a r\zboiului, cu
participarea comuni[tilor. Ace[tia reprezentau partea
sovietic\ într-un complot pentru scoaterea ]\rii din r\zboi.
A[a cum am v\zut, formula partidelor istorice era îns\ total
opus\, „complotul“ urmînd a fi dus la finalizare împreun\ cu
mare[alul Antonescu. Favoriza]i în mod nea[teptat de gafa de
la 23 august, comuni[tii au intuit rapid apari]ia golului de
putere instalat în România [i au preluat la fel de rapid
portofoliul înving\torului. Ei s-au declarat imediat organi-
zatori [i f\ptuitori ai „insurec]iei“. Partidele democratice,
înl\turate din jocul politic [i lipsite de suport institu]ional, au
r\mas blocate în tipologii vechi, încercînd s\ repare
distrugerile unei prea lungi absen]e. Ele au devenit total
dependente de Alia]ii occidentali, care, de fapt, îi predaser\
cu arme [i bagaje Uniunii Sovietice. Faptul [i mai tragic este
c\ toate informa]iile [i leg\turile liderilor politici cu
reprezentan]ii Statelor Unite [i ai Marii Britanii erau predate
sau aduse la cuno[tin]\ aliatului sovietic. Acesta a primit
astfel în mîini un aparat politic r\mas descoperit, lipsit de
protec]ie, c\ruia i se cuno[teau toate mi[c\rile.
Cenzura instalat\ de ocupantul sovietic a împiedicat expu-
nerea liber\ a unor adev\ruri, precum [i prezentarea corect\ a
unor programe [i viziuni politice menite s\ duc\ la revenirea
la sistemul democratic autentic. De fapt, comunismul s-a
prezentat în România ca fiind adev\ratul aduc\tor al
democra]iei – prin formula pleonastic\ democra]ie popular\ –
aceast\ r\sturnare de imagine nefiind singura. Înc\ o dat\,
comunismul a fost ajutat de erorile clasei politice [i nu
trebuie s\ uit\m c\, în 1944, România venea dup\ o lovitur\
de stat dat\ în 1930, prin care au fost distruse sistemul
parlamentar [i autoritatea Constitu]iei, dup\ o dictatur\ regal\
[i una militar\. Românii erau deja familiariza]i cu partidul
STOENESCU
unic (inventat de Carol II) [i cu figuri conduc\toare pater-

naliste: Averescu, Carol, Antonescu.
Una dintre tehnicile folosite de comunism pentru a se in-
filtra în sistemul de referin]\ al na]iunii române a fost
preluarea, [i nu distrugerea, simbolurilor autorit\]ii. Justi]ia a
fost prima atacat\. În numele drept\]ii, adev\rului [i legii,
comuni[tii au preluat sub control institu]ia Justi]iei, cu care
urmau s\ aplice programul de epurare politic\. Prin
civiliza]ie, oamenii au proiectat elemente stabile ale nucleului
reprezent\rii asupra unor institu]ii reprezentative. ~nclina]ia
natural\ c\tre adev\r [i dreptate a fost adus\ în parametri
institu]ionali prin mecanismul dreptului [i prin existen]a
Justi]iei. Într-o societate normal\, oamenii `nvestesc aceast\
institu]ie cu puterea de a cerceta, afla [i expune adev\rul,
precum [i cu puterea de a pedepsi. Ea este o expresie a auto-
rit\]ii statului. Ocupantul sovietic a folosit intens presiunea
psihologic\ [i instrumentele juridice pe care [i le-a creat
pentru a controla Justi]ia [i pe judec\tori. Ace[tia au fost fie
intimida]i, fie îndep\rta]i, fie înlocui]i cu indivizi lipsi]i de
preg\tire, dar avînd calitatea de slugi politice ale comu-
ni[tilor. Mai ales ace[tia din urm\ au reprezentat resursa
pentru infiltrare [i distrugere a bazelor dreptului. Dintre ei s-au
ales „acuzatorii publici“ împuternici]i cu autoritate nelimitat\:
„Acuzatorii publici au dreptul a cere ca dispozi]iile lor s\ fie
executate atît de organele puterii judec\tore[ti, cît [i de cele
ale puterii executive de orice categorie. Ei vor putea cere s\
fie asista]i în orice împrejurare de organele for]ei publice. De
asemenea, ei vor putea face orice descinderi, perchezi]ii, a
ridica orice corpuri delicte, orice acte de la particulari sau de la
orice autoritate civil\ sau militar\, chiar [i acte cu caracter
secret. […] Arest\rile ordonate nu sunt supuse confirm\rii. […]
Actele acuzatorului public [i ale Consiliului de Mini[tri nu
pot fi atacate pe nici o cale.“ (M.O. nr. 94/24 aprilie 1945).
Procesele [i deciziile aveau apoi un traseu public demon-
strativ, preluat [i amplificat de propagand\, insistîndu-se pe
ideea c\ se face dreptate pentru poporul român. La fel ca pe
ISTORIA
vremea Inchizi]iei, mesajele publice aveau rolul s\ inspire

teama, s\ blocheze orice tentativ\ de revolt\.
Legile date pe rînd sub control sovietic au reu[it s\ distrug\
în numai cî]iva ani Constitu]ia din 1923. Tentativa de a o
reintroduce sub regimul ocupa]iei a e[uat, Actul fundamental
neavînd aplicabilitate. Pe primul plan îns\ a fost aplicat\
„vîn\toarea de vr\jitoare“. R\mîne în zone analitice minore
acela care crede c\ a fost vorba de r\zbunare sau de
resentimente etnice (în cazul numero[ilor minoritari intra]i în
aparatul represiv). Scopul real a fost acela al elimin\rii metodice
a unor grupuri umane periculoase pentru un regim comunist.
To]i acei oameni executa]i sau închi[i aveau un alt sistem de
referin]\, o alt\ selec]ie a valorilor, un alt nucleu al reprezent\rii.
Din punct de vedere comunist, ei erau irecuperabili.
O alt\ tem\ a infiltr\rii a fost încercarea de a crea o „baz\
de mas\“ pentru partidul conduc\tor. Muncitorimea român\ era,
mai degrab\, ata[at\ partidelor democratice (mai ales PSDR) [i
foarte pu]in comunismului. Legea 52 – asupra sindicatelor
profesionale a oficializat organizarea celulelor comuniste în
întreprinderi [i desfin]area organiza]iilor de sindicat
„burgheze“ sau „fasciste“. În raportul adresat regelui, ca not\
de fundamentare a legii, ministrul Lothar R\d\ceanu intro-
ducea urm\torul text: „Interesul statului cere îns\ ca liber-
tatea de organiza]ie a salaria]ilor s\ nu poat\ fi folosit\ de
eventuale tendin]e fasciste [i profasciste pentru scopurile lor.
De aceea, Ministerul Muncii [i-a rezervat dreptul de a se opune
cererilor de constituire ce ar putea fi b\nuite din acest punct
de vedere sau care nu ar reprezenta o v\dit\ utilitate. […]
Alt\ inova]ie important\ este instituirea comitetelor de între-
prindere, fenomen n\scut din îns\[i realitatea social\ [i de o
utilitate pe deplin dovedit\, care prin legea de fa]\ î[i
prime[te consacrarea legal\“ (M.O. nr. 17/21 ianuarie 1945).
A[a numitele „comitete de întreprindere“ erau celule
comuniste înfiin]ate de cele mai multe ori cu activi[ti din
afara unit\]ii industriale sau din fo[ti angaja]i da]i afar\
pentru nereguli. În numeroase cazuri, muncitorii s-au opus
STOENESCU
unor astfel de ingerin]e, comuni[tii fiind nevoi]i s\ apeleze la

for]ele de ordine sau direct la tancurile sovietice. A[a a fost la
Uzinele Malaxa, unde sindicatul s-a opus infiltr\rii comuniste
[i a fost zdrobit de interven]ia în for]\, sub conducerea lui
Gheorghe Apostol. Cu acea ocazie, ofi]erul Valentin Gabrie-
lescu – viitorul parlamentar PN}CD – îl va avea în b\taia
pu[tii, f\r\ s\ trag\. Simultan a fost dezvoltat sistemul „muncii
de l\murire“ care folosea, de regul\, aceea[i argumenta]ie: [an-
tajul, sentimentul de vinov\]ie, denigrarea societ\]ii române[ti,
promisiuni materiale [i politice.
Profitînd din plin de fenomenul semnalat în Transilvania,
sovieticii au ac]ionat pentru l\rgirea bazei sociale a agenturii
lor în România, producînd un nou Statut al Na]ionalit\]ilor
Minoritare (M.O. nr. 30/7 februarie 1945). El avea menirea s\
încurajeze aderen]a maghiarilor la comunism [i s\ asigure [i
primele instrumente de control ale domina]iei în Transilvania.
Articolul 15 prevedea: „În ora[ele [i comunele rurale unde
conform ultimului recens\mînt [cel maghiar horthyst, n.a.]
cel pu]in 30% din totalul locuitorilor este de limb\ matern\
comun\, alta decît cea român\, numele str\zilor vor trebui s\
fie indicate [i în limba na]ionalit\]ilor respective“. F\r\
îndoial\ c\ prevederea nu avea nimic comun cu ceea ce sunt
normele moderne actuale privind statutul minorit\]ilor, mai
ales c\ nu s-a aplicat în satele musulmane din Dobrogea, în
cele ]ig\ne[ti, germane etc. Scopul era ]inerea sub control a sen-
timentului na]ional, [antajarea liderilor politici de la
Bucure[ti [i p\strarea unei rezerve de manevr\ pentru cazul
c\ una din cele dou\ ]\ri va face o mi[care în front. S-a în-
tîmplat s\ o fac\ Ungaria în 1956. Cu aceast\ ocazie, România
a exportat 2 000 de cadre comuniste maghiare regimului
Kadar, instalat dup\ în\bu[irea revoltei de la Budapesta. La
Art. 16 din Legea 86 se afirma: „Func]ionarii publici, de
orice categorie, numi]i în baza diplomelor sau certificatelor
eliberate de institu]ii de înv\]\mînt recunoscute de stat [de
exemplu, cele emise în Ungaria! n. a.] nu vor putea fi
supu[i, sub nici un motiv, vreunui examen de limba
ISTORIA
român\“. Fo[tii de]inu]i politici amintesc în relat\rile lor de

securi[tii unguri care abia vorbeau româna, iar fenomenul în
sine a c\p\tat notorietate printr-o scen\ a unui celebru
roman de Marin Preda.
În agricultur\ a func]ionat un Decret regal care sanc]iona
Legea 203 – pentru reglementarea circula]iei [i stabilirea
regimului juridic al imobilelor agricole (imobile agricole:
terenuri arabile [i rurale extravilane, precum [i cl\dirile de
pe ele). Iat\ trei prevederi semnificative:
Art. 28: Se plafoneaz\ proprietatea imobilelor agricole

provenite prin cump\rare la maximum 15 ha [i nu poate
poseda nimeni, sub nici o form\, o proprietate cultivabil\ prin
cump\rare mai mare de 15 ha, în]elegîndu-se so], so]ie [i
copiii minori.
Art. 29: În cazul cînd prin cump\rare se m\re[te
proprietatea agricol\ peste limita prev\zut\ la art. 28 titularul
sau titularii drepturilor de proprietate sunt obliga]i s\ lichi-
deze diferen]a prin vînzare în condi]iile prezentei legi în
termen de 90 zile.
Art. 30: Nerespectarea legii atrage trecerea terenurilor
asupra statului.
Legea se constituie în primul act menit s\ preg\teasc\

procesul de colectivizare, fiind o form\ de blocare a cir-
cula]iei terenurilor [i o m\sur\ complementar\ distrugerii
marii propriet\]i. Ceea ce se întîmplase cu a[a zisa reform\
agrar\, declan[at\ în timp ce solda]ii erau înc\ pe front,
constituise [i ea o ocazie bine folosit\, profitînd de
conjunctur\ [i de efectele intimid\rii la care fusese supus\
societatea româneasc\.
A[a cum am ar\tat, principalele prerogative regale au fost
suprimate printr-un proces lent de uzur\ a autorit\]ii regelui
Mihai. Noi avem o problem\ cu ultimul suveran, care ]ine
mai pu]in de discu]iile asupra legitimit\]ii sale, cît de pozi]ia
sa în perioada 1944-1947. Regele Mihai este, practic,
STOENESCU
semnatarul tuturor decretelor [i legilor care introduceau

sistemul comunist în România, dar este [i semnatarul tuturor
actelor prin care autoritatea sa era desfiin]at\. Se pune între-
barea dac\ regele [i-a exercitat prerogativele – [i am avut,
astfel, un suveran responsabil – sau nu [i-a putut exercita pre-
rogativele – ceea ce este evident, dar nu unanim acceptat – [i
calitatea sa de suveran s-a redus doar la simbol. Situa]ia este
complicat\ [i dureroas\, fiindc\ Mihai I era [eful statului [i
tot ce se întîmpla în temeiul legii purta girul s\u înalt. Spre
sfîr[itul anului 1947, situa]ia regelui devenise critic\, în
ecua]ia crizei intervenind [i tratativele duse de comuni[ti cu
regina-mam\ Elena în vederea „unui divor] elegant de
monarhie“. Regina Elena era mult mai dispus\ la p\r\sirea
Tronului, fiind foarte pu]in legat\ de România [i oricum
urm\rit\ de vechi nepl\ceri, ceea ce a reprezentat [i punctul
slab al rezisten]ei Monarhiei, tîn\rul rege fiind puternic legat
suflete[te [i influen]at de opiniile mamei. Oricum, comuni[tii
se preg\teau pentru eliminarea oric\rei influen]e regale în
sistemul institu]ionalizat [i Armata era una din ]inte. Prin
Legea nr. 205/23 iunie 1947 – pentru organizarea [i
func]ionarea Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, armata ie[ea de
sub comanda regal\, de[i se p\stra formula conven]ional\ de
„Cap al O[tirei“, lipsit\ îns\ de con]inut:
Art. 1: Ministerul Ap\r\rii Na]ionale are în atribu]iile

sale: – conducerea superioar\ a întregii armate. […]
Art. 7: Consiliul Suprem al O[tirii se compune din:
Pre[edinte: Ministrul Ap\r\rii Na]ionale.
A fost urmat\ imediat de Legea 206 – pentru organizarea

armatei, unde, la Articolul 11, se spune: „Regele nume[te, prin
Înalt Decret, pe [eful Marelui Stat-Major, generalii inspectori
de armate, generalii comandan]i [i comandan]ii de unit\]i, corp
aparte, dup\ propunerea Ministrului Ap\r\rii Na]ionale“.
Ar mai fi de subliniat c\ ministrul ap\r\rii na]ionale a fost
numit Emil Bodn\ra[, dezertor din Armata român\.
ISTORIA
În aceea[i perioad\ a fost etatizat\ Banca Na]ional\ [i a fost

desfiin]at Senatul României. Ca urmare a alegerilor falsifi-
cate din 1946, Parlamentul a fost umplut cu „mecanizatori“,
adic\ ridic\tori mecanici de mîn\.
Teroarea. Folosirea terorii nu poate fi în]eleas\ decît în
contextul închiderii totale a spa]iului românesc între limitele
definite de metodologia sovietic\ a gulagului. Se urm\rea o
schimbare fundamental\ a statului. Practic, vechiul stat
român trebuia distrus [i înlocuit cu noul stat român, comunist.
Asta presupunea modificarea esen]ial\ a mentalit\]ii colec-
tive sau m\car a majorit\]ii popula]iei. Uniunea Sovietic\
avea nevoie de un timp, m\surabil de la unul la dou\ decenii,
pentru cel pu]in o schimbare de genera]ie în care influen]a
fostului sistem educa]ional [i a culturii tradi]ionale române[ti
s\ diminueze, s\ fie denaturat\ sau s\ fie uitat\. În acela[i
timp, purt\torii nucleului de referin]\ democratic trebuiau
distru[i, îndep\rta]i sau f\cu]i s\ tac\. Sistemul comunist mai
larg, al lag\rului comunist, în care fusese `ncorporat\
România asigura izolarea ]\rii de fostele sale leg\turi
interna]ionale, iar conducerea unic\ [i dictatorial\ de la
Moscova desf\[ura controlul deplin asupra statului. Din
p\cate pentru noi, „materialul“ aflat la dispozi]ia Uniunii
Sovietice a fost u[or de remodelat: o popula]ie majoritar\
pauperizat\ (inclusiv de efortul pentru r\zboi), analfabet\ [i
arhaic\, obi[nuit\ deja cu ideea conduc\torului unic, tat\ al
na]iunii [i dependent\ de un centru organizator. La
conducerea statului, se g\sise multe decenii o oligarhie
incapabil\ de crea]ie, supus\ fluctua]iilor politicii accidentale
sau conjuncturale. Mi[carea na]ionalist\ a tineretului a fost
în\bu[it\ [i compromis\ prea devreme. Orientarea politicii
externe spre un aliat perdant – Fran]a, [i imobilismul
rela]iilor interna]ionale au adus un grad de dependen]\ u[or
de schimbat cu un alt grad de dependen]\. În România
interbelic\, doi ani fuseser\ fatali ]\rii: 1927, cînd dispar
regele Ferdinand [i Ionel Br\tianu; 1930, cînd Iuliu Maniu
organizeaz\ o lovitur\ de stat îndreptat\ împotriva
STOENESCU
Constitu]iei democratice [i îl aduce pe tron pe Carol II. În

foarte scurt timp, trecînd [i printr-o Regen]\ debil\, România
a frînt cursul s\u democratic, f\r\ ca popula]ia s\ manifeste
vreun simptom de opozi]ie. Aceste sl\biciuni au fost
speculate de ocupantul sovietic, dup\ un studiu îndelungat
asupra societ\]ii române[ti. Românii deveniser\ dependen]i
de o putere concentrat\ prea mult la vîrf (mare[alul
Antonescu lua decizii personale în numele poporului român)
[i `[i pierduser\ încrederea în mecanismul democratic al ale-
gerilor, mai ales prin compromiterea în timp a acestuia. Apoi,
românii s-au sim]it abandona]i de Marile Puteri, tradi]ional
protectoare, [i arunca]i într-o colaborare politico-militar\ cu
ultimul s\u inamic – Germania. Cel pu]in dou\ decenii dup\
r\zboi, Germania a fost expresia diavolului, damnat\ în conti-
nuare, inclusiv ast\zi, prin recircularea temelor antifasciste,
mai ales cu ajutorul cinematografiei [i televiziunii, prin filme
„de r\zboi“ în care germanii sunt pro[ti [i mereu învin[i, sau
prin filme [tiin]ifico-fantastice în care agresorii extratere[trii
sunt asimila]i prin atitudini [i vestimenta]ie nazi[tilor. În
1944, cînd capituleaz\, România întreag\ era cu bra]ele
ridicate [i complet singur\.
Supus\ metodelor prezentate în acest studiu, marea
majoritate a popula]iei a primit ocupa]ia sovietic\ cu
resemnare. Armata, agresat\ imediat cu sentimentul indus de
vinov\]ie, a fost epurat\, apoi dezorganizat\ prin ruperea
ierarhiei [i modificarea legilor sale stricte. Infiltrarea
comunist\ în armat\ a adus activi[ti de partid [i grade infe-
rioare comunizate la conducere, a politizat institu]ia [i a
supus-o unui control extern, prin aparatul de Securitate
acoperit, dup\ model NKVD. Conducerea serviciilor de
informa]ii a fost preluat\ [i departamente noi, strict comu-
niste, au fost înfiin]ate în interiorul structurilor. Denaturarea
sistemului de referin]\ prin acapararea Parlamentului,
Justi]iei [i presei, inducîndu-se constant minciuna c\ noua
putere corespunde cerin]elor opiniei publice, a dus la
împuternicirea unui instrument represiv al noii puteri, menit
ISTORIA
s\ aplice teroarea. Aplicarea ei avea atît un scop imediat –

trecerea rapid\ sub ascultare a unui `ntreg popor – cît [i men-
]inerea sistemului opresiv în activitate. Opinia public\
reprezenta o ]int\ major\ pentru conduc\torii sistemului
comunist, [tiut fiind c\ procesele sociale se pot trasforma
rapid în atitudini politice atunci cînd opresiunea are forme
stridente [i incompatibile cu na]ionalitatea. De aceea, subver-
siunea a avut un rol important în mecanismul terorii: „Obiec-
tivele subversiunii sunt triple. Diferen]ierea lor nu poate fi
decît didactic\, deoarece, în fapt, ele se sprijin\ [i se comple-
teaz\ reciproc. Aceste obiective sunt:
1. Demoralizarea na]iunii vizate [i dezintegrarea grupu-
rilor ce o compun.
2. Discreditarea autorit\]ii, a ap\r\torilor, func]ionarilor [i
oficialit\]ilor acesteia.
3. Neutralizarea maselor pentru a împiedica orice inter-
ven]ie spontan\ general\ în favoarea ordinii existente în mo-
mentul ales pentru preluarea nonviolent\ a puterii de c\tre un
mic grup minoritar.
Aceste scopuri sunt posibile prin utilizarea mijloacelor de
informare în mas\. F\r\ pres\, f\r\ radio, f\r\ televiziune,
subversiunea este neputincioas\. F\r\ speciali[ti în domeniul
psihologiei sociale, cum vom vedea studiind metodele în
capitolul urm\tor, subversiunea este incoerent\“ (Roger
Muchielli – La Subversion). Controlul asupra presei, a[adar, a
fost un obiectiv înaintat al programului de instalare a siste-
mului comunist în România. Pe el s-a sprijinit propaganda.
Scopurile finale – identificabile în adîncimile lor abia ast\zi –
duc din nou la Psihopolitica lui Beria. Fie c\ st\pîneau aceast\
tehnologie a terorii prin studiul trecutului s\u îndelungat, fie
c\ i-au descoperit mecanismele prin cercetare psihosocial\
proprie, sovieticii conduceau un model de psihologie în mas\,
cunoscut ast\zi sub denumirea de Spirala t\cerii. Mai multe
studii publicate în anii ’70 au dezv\luit rolul mass-media în
func]ionarea acestui model, dar aspectele sale „tehnice“ s-au
limitat la influen]area opiniei publice occidentale de c\tre
STOENESCU
presa liber\, ceea ce limiteaz\ accesul la fenomen. Sub

teroare, „Spirala t\cerii“ are alt\ amplitudine.
Fenomenul este descris de sociologul german Elisabeth
Noelle-Neumann (Spiral of Silence: a theory of Public
Opinion) ca o folosire a nevoii de comunicare a oamenilor în
scopuri particulare, ca o diminuare accentuat\ sau reducere la
t\cere a opiniei minoritare în fa]a opiniei dominante. În
societatea liber\, opinia dominant\ se formeaz\ relativ
natural, pornind de la coordonatele stabile ale unei na]iuni,
adic\ de la unitatea nucleului reprezent\rii fiec\rui individ
component al unei societ\]i (al unui stat). Altfel spus, o so-
cietate democratic\ format\ din asocierea liber\ a cet\]enilor
î[i configureaz\ un stat în care o majoritate decide prin vot
cine o conduce. Minoritatea, dedicat\ acelora[i valori, caut\
s\ conving\ popula]ia c\ ideile sale sunt cele corecte [i
urm\re[te s\ fie aleas\ pentru a deveni „dominant\“. Opinia
minoritar\ se exprim\ liber, dar nu se impune, nu decide. În
ultimele decenii, opinia dominant\ – adic\ tenta]ia natural\ a
indivizilor de a se asocia în num\r cît mai mare pe fondul
acelora[i idei – a început s\ fie dirijat\, pornindu-se de la
principii superioare care ]in de complexitatea tot mai sporit\
a societ\]ii capitaliste dezvoltate [i de identificarea intere-
sului na]ional în zone mult mai restrînse ale Puterii. Tot în
lumea liber\, la situa]ii de criz\ a opiniei dominante – prin
e[ecul unui program sus]inut de aceasta – nu exist\ piedici
pentru opinia minoritar\ s\ preia rolul de opinie dominant\,
dac\ a avut caracter premonitoriu [i s-a verificat drept
corect\. Este esen]a alternan]ei la putere între guvernare [i
opozi]ie. Se pot da zeci de exemple, dar este suficient s\ ne
amintim cum a c\zut Richard Nixon, prin folosirea inteli-
gent\ a presei de c\tre opozi]ia politic\. În sistemele totalitare
aceste mecanisme sunt inaplicabile.
Un alt sociolog, Elihu Katz, a definit în termeni sintetici
mecanismele „Spiralei t\cerii“ astfel:
· Indivizii au opinii;
ISTORIA
· Temîndu-se de izolare, indivizii nu-[i vor exprima opi-

niile lor dac\ nu se vor sim]i sus]inu]i de al]ii.
· Un sim] «cvasi-static» este utilizat de indivizi pentru a
repera în mediul semne de sprijin;
· Mass-media constituie principala surs\ de referin]\
pentru informa]ia asupra distribuirii opiniilor [i, de asemenea,
asupra contextului de sus]inere sau de absen]\ a sus]inerii;
· Alte grupuri de referin]\ ac]ioneaz\ în acela[i mod…
· Media tind s\ vorbeasc\ pe o singur\ voce, aproape în
mod monopolistic;
· Media tind s\ deformeze distribuirea opiniei societ\]ii
pentru c\ ele sunt influen]ate de opiniile ziari[tilor de stînga;
· Sim]indu-se f\r\ sprijin, grupuri de indivizi – care pot
constitui uneori chiar o majoritate – î[i vor pierde încrederea
[i se vor retrage din dezbaterea public\; ele accelereaz\ astfel
destr\marea pozi]iei lor printr-o spiral\ a t\cerii care se
autoalimenteaz\. Membrii acestor grupuri nu-[i schimb\
propria concep]ie, dar nu încearc\ s\-i conving\ pe al]ii [i
abandoneaz\ lupta;
· Tocmai în acest mod societatea este marginalizat\ [i
s\r\cit\ (în materie de opinie, n.n).
Putem folosi acest mecanism demonstrativ pentru
condi]iile sistemului comunist, identificîndu-l în programul
de modificare a nucleului reprezent\rii la români [i înlocuirea
sa cu unul de tip sovietic: mentalitate schimbat\ – om nou –
mass\. Cet\]eanul român, vinovat de atacarea mi[eleasc\ a
Uniunii Sovietice, coautor la masacrele antievreie[ti, învins
în r\zboi, izolat de Occident, clasificat în exploatat sau
exploatator, arestat, închis, cu perspectiva execu]iei în fa]\,
]intit de tunul unui tanc sovietic nu mai avea posibilitatea
s\-[i exprime liber [i public opinia sa, care ar fi putut genera
o coalizare de opinii într-o opinie dominant\. Aceasta, opinia
dominant\, a fost configurat\ de ocupantul sovietic [i impus\
societ\]ii române[ti. Felul în care opinia dominant\ – s\ o sin-
tetiz\m prin conceptul de „rai comunist“ – a trecut din faza de
impunere în faza de preluare voluntar\ de c\tre o majoritate
STOENESCU
a românilor (mai ales în perioada na]ionalist\ a lui Nicolae

Ceau[escu) este problema noastr\, a românilor. Cazul
exponen]ial pentru aplicarea „Spiralei t\cerii“ în România
postbelic\ este cel al alegerilor din 1946. Minoritatea politic\
a comuni[tilor, participant\ în alegeri sub simbolul B.P.D.,
ob]inuse, în realitate, sub 15% din voturi, dar prin falsificarea
brutal\ a rezultatului anun]at al alegerilor a primit 84%, în
timp ce partidelor democratice, PN} [i PNL, li s-au „dat“
prin acela[i fals 7,72% [i respectiv 0,72%. Atît Iuliu Maniu,
cît [i Br\tianu au protestat, Ambasada American\ a denun]at
falsul, nici un om normal la cap nu putea crede într-o astfel
de r\sturnare a scorului electoral. {i cu toate acestea, de
fric\, majoritatea cet\]enilor României a acceptat în t\cere
falsul. A fost primul pas major pe spirala care avea s\
pr\bu[easc\ mentalitatea democratic\, atît cît mai exista, în
mentalitatea supravie]uirii prin orice compromis [i apoi în
convingerea c\ sistemul comunist este o stare fireasc\ pentru
evolu]ia statului român în istorie.
În România, implantarea sistemului comunist a reu[it,
fiind preluat de români ca o form\ natural\ a evolu]iei lor
istorice. Consecin]a „istoric\“ este vizibil\ ast\zi: persisten]a
mentalit\]ilor comuniste la peste un deceniu dup\ revolu]ie.
Suntem martorii unui experiment psihopolitic reu[it, ale
c\rui resurse vin din profunzimile societ\]ii române[ti
„înghe]ate“ la 30 august 1944. Cînd Sovietul Suprem al
Uniunii Sovietice a hot\rît s\-l lase pe Gorbaciov s\ fac\
perestroika [i s\ abandoneze lag\rul comunist – de fapt, s\
nu-l mai finan]eze – Sovietul Suprem [tia ce efecte are men-
talitatea comunist\ asupra popoarelor central [i est-europene.
Mai [tia [i c\, în timp, oamenii inteligen]i se vor smulge din
aceast\ nebunie, dar [i c\ vor exista milioane de oameni
incapabili de transformare, oameni a c\ror minte lucreaz\ [i
ast\zi incon[tient pentru acel Soviet Suprem.
În trei state central europene a existat întotdeauna ceva care
a între]inut fragmente viabile ale nucleului reprezent\rii demo-
cratice. Sunt exact cele trei state în care s-au produs mi[c\ri
ISTORIA
politice organizate îndreptate împotriva comunismului:

Ungaria, Cehoslovacia [i Polonia, în 1956, 1968 [i 1980.
Ungurii, care au luptat pîn\ în ultima clip\ împotriva
Armatei Ro[ii, au identificat sistemul comunist exclusiv ca o
ocupa]ie rezultat\ în urma r\zboiului, iar puternica diaspor\
maghiar\ a func]ionat ca un permanent rezervor de exersare
memorial\. Peste Cehoslovacia este suficient s\ te ui]i [i s\
consta]i c\ Praga este geografic mult mai la vest decît Viena.
În Polonia, Biserica romano-catolic\ [i na]ionalismul multise-
cular au între]inut ni[te valori în care comunismul nu [i-a
putut face loc pentru a le distruge. Marea emigra]ie polonez\
din SUA condi]ioneaz\ toate particip\rile sale importante la
vot de politica american\ fa]\ de Polonia. În România doar
legitimitatea istoric\, latinitatea [i o anume lejeritate în
abordarea oric\rei politici au conservat o parte a identit\]ii
na]ionale. Istoria din manuale, dac\ o scutur\m pu]in, se
transform\ în pove[ti de spus copiilor seara la culcare,
latinitatea se sprijin\ tot mai mult exclusiv pe limba român\,
agresat\ [i ea tot mai mult de neologismele anglo-saxone ale
erei computerelor. Ne-a r\mas doar b\[c\lia. Numai cu ea nu
putem reface România Mare.
Pornind de la aceste constat\ri, s\ încerc\m o reconstituire
de caz pentru mecanismul „Spiralei t\cerii“:
În diminea]a de 30 august 1944 cet\]eanul român se treze[te
din somn avînd „stocate“ în creierul s\u cîteva principii
stabile: libertate, pace, credin]\ în Dumnezeu, dreptate,
adev\r, proprietate privat\.
Tot în creier, într-un înveli[ protector, se afl\ orientarea sa
politic\, încrederea în Parlament, Justi]ie, Stat, ata[amentul
fa]\ de locul de munc\, fondul s\u cultural, ata[amentul fa]\
de valorile occidentale, speran]a revenirii la normalitate.
Iese pe strad\ [i constat\ c\ ora[ul este ocupat de trupe
str\ine, c\ ]ara sa a fost învins\ în r\zboi [i c\ ziarul pe care
obi[nuia s\-l cumpere de la chio[c a disp\rut; în locul lui i se
d\ s\ citeasc\ Scînteia, produc]ie comunist\ a ocupantului.
STOENESCU
Nu trece mult [i afl\ c\ fo[tii conduc\tori, fo[tii mini[tri,

înal]ii func]ionari ai statului, fo[tii s\i cunoscu]i sunt aresta]i
[i acuza]i de dezastrul ]\rii, de fascism, de crime `mpotriva
umanit\]ii; a fost g\sit un vinovat.
Dac\ protesteaz\ cumva fa]\ de ceea ce vede sau afl\, este
imediat arestat. A[a c\ prefer\ s\ tac\, s\ p\streze distan]a
fa]\ de reprezentan]ii noilor autorit\]i, eventual s\ comenteze
într-un cerc restrîns situa]ia.
Constat\ c\ la alegeri voturile sunt inversate f\r\ nici o
ru[ine [i c\ protestele partidelor democratice r\mîn f\r\ efect.
Cu timpul, mai observ\ c\ regele lui este neputincios în
fa]a ocupantului, c\ Justi]ia lui îl condamn\ pe Antonescu, c\
Parlamentul lui d\ legi represive, c\ partidul lui [opte[te în loc
s\ strige, c\ alia]ii lui l-au abandonat, c\ democra]ia lui are [i
o alt\ form\, „popular\“, c\ Biserica lui este demonizat\.
La un moment dat, autoritatea cu care intra zilnic în
contact [i de care depindea supravie]uirea lui social\ – patro-
nul firmei la care lucra este arestat, condamnat pentru c\ l-a
exploatat pe el [i închis; mul]i v\d în asta satisfacerea unui
gînd personal ascuns sau o r\zbunare pentru rigorile la care
era supus ca angajat al acelui patron; mai mult, guvernul
comunist vine [i îi spune c\ este coproprietar.
Mai constat\ c\ exist\ o opinie cvasigeneral\ asupra
necesit\]ii schimb\rii societ\]ii, asupra nevoii de a da puterea
în mîna celor nedrept\]i]i, de a te constitui într-un bloc unit
al statelor vecine [i prietene între care toate asperit\]ile dispar,
de a lupta împotriva imperialismului care subjug\ popoarele,
de a sprijini eforturile Uniunii Sovietice doritoare de pace.
Mai afl\ c\ imperiali[tii americani au o bomb\ atomic\
pe care vor s-o arunce asupra României.
Din nou, dac\ are obiec]ii asupra veridicit\]ii acestor
enun]uri, va fi arestat, închis, condamnat la ani grei de via]\.
El poate observa c\ ceea ce se spune într-un grup este aflat
foarte repede de autorit\]i [i c\ acestea nu ezit\ s\ ac]ioneze
imediat. Via]a sa cotidian\ este controlat\ de o birocra]ie
întemeiat\ pe restric]ie.
ISTORIA
Curînd, dup\ ce a citit zilnic în ziare acelea[i mesaje:

victorii, realiz\ri, construc]ii megalitice, dezastrul capita-
lismului, î[i va pune întrebarea dac\ nu cumva gre[e[te el,
dac\ nu cumva gre[esc cei care se opun, dac\ n-au cumva
dreptate cei care m\r[\luiesc entuzia[ti la demonstra]ia de
23 august.
Obligat s\ participe la [edin]e, s\ asculte voci unanime,
s\ ia cuvîntul pentru a se solidariza, cet\]eanul român va emite
primul s\u mesaj de aderen]\. Altfel, risc\ s\ piar\. O va face,
fiindc\ a v\zut, auzit [i în]eles opinia dominant\ a noii Puteri,
a înv\]at actul minim al disimul\rii [i a mai înv\]at c\ trebuie
s\ se protejeze. El va repeta lozincile opiniei dominante ca pe
un cod al recunoa[terii între solda]ii aceleia[i unit\]i.
Cu mari precau]ii el va [opti o p\rere critic\, î[i va boteza
copilul pe ascuns, î[i va înmormînta p\rin]ii cu pop\. Dac\
vrea s\ munceasc\, s\ înve]e sau s\ îmbr\]i[eze arta, el
trebuie s\ fac\ noi compromisuri; ca s\ urce într-o ierarhie
sau s\ se poat\ manifesta public, el trebuie s\ m\reasc\
intensitatea gesturilor sale de aderen]\, s\-i corecteze sau s\-i
judece pe cei care nu se supun opiniei dominante.
La un moment dat, va crede.
Prin aceast\ alienare se formau „h\r]i mentale“, se

tip\reau „cuvinte cheie“, adic\ acele simboluri care dau un
sistem de recunoa[tere a individului drept adept al dogmei –
limba de lemn, gestica stereotip\, atitudinile „revolu]ionare“.
Folosirea lor ast\zi dovede[te c\ matricea dogmatic\ a „Spiralei
t\cerii“ este puternic\ [i probabil definitiv imprimat\ la unii
indivizi. Trebuie s\ accept\m c\ printre noi exist\ foarte
mul]i oameni „crea]i“ de partid, sco[i din promiscuitate, adu[i
la ora[ [i f\cu]i activi[ti sau birocra]i ai statului comunist,
]\rani în picioarele goale c\rora li s-au dat bocanci [i pentru
care bocancul era expresia demnit\]ii. Luîndu-le ast\zi acest
stat, ei nu mai au nimic. Ei nu au cum s\ se refugieze în
competen]\, în meseria pentru care au primit diplome [i
func]ii, pentru c\ pozi]ia lor social\ era creat\ [i dirijat\ de
STOENESCU
partid pe criteriu politic. De aceea, ei r\mîn comuni[ti

convin[i pîn\ la moarte. Pentru România, cazul mult mai grav
a fost adaptarea na]ionalismului la comunism. Pentru
impunerea unei dogme noi, a „socialismului constructiv“, s-a
apelat la simboluri fundamentale, legate strîns de vechiul
nucleu al reprezent\rii, astfel încît, a[a cum remarca Petre }u]ea
din închisoare, individul a ajuns s\ lege automat [i logic valori
reale (patriotism, independen]\ [i integritate teritorial\, suve-
ranitate, ordine social\) de elementele artificiale [i parazitare
ale dogmei comuniste. Secven]ialitatea acestui proces mental a
fost mai întîi gîndit\ de speciali[tii în psihologie social\ [i
politic\ ai sistemului. Primii [oareci de laborator au fost
cet\]enii sovietici; apoi epidemia a fost r\spîndit\ în ]\rile
ocupate. Ceau[escu a intervenit în acest proces doar pentru a
prelua conducerea metodei în ]ara sa, sim]ind, înc\ de pe
vremea cînd la conducere se afla Gheorghiu-Dej, c\ mai
devreme sau mai tîrziu na]ionalismul tradi]ional românesc se
va opune violent comunismului sovietic. Preluarea temelor
na]ionaliste în context comunist – a[a numitul na]ionalism-co-
munist românesc – a salvat regimul de un conflict politic
timpuriu [i a produs cea mai mare diversiune din era contem-
poran\ a românilor.
Rezisten]ii
În fa]a agresiunii comuniste, primul palier de rezisten]\ –

partidele politice – a încercat o opozi]ie multipl\. În primul
rînd, ele au r\mas unite [i au ales un singur lider, în
persoana lui Iuliu Maniu. Acesta a încercat s\ foloseasc\
public mijloacele parlamentare, democratice, de la care se
revendica [i prin care dorea s\ restabileasc\ sistemul politic
interbelic. Curînd [i-a dat seama c\ nu puteau fi folosite sub
ocupa]ie sovietic\. Semnalul fusese primit în clar de la
Lucre]iu P\tr\[canu în [edin]a Consiliului de Mini[tri din
ISTORIA
16 septembrie 1944: „Jocul primejdios de pîn\ acum trebuie

s\ înceteze. Dac\ se merge cu iluzia – m\ adresez partidelor
politice – c\ România va face jocul celor dou\ luntre, c\ va spe-
cula pe unii împotriva altora, c\ va aduce aici influen]e care
s\ se bat\ cap în cap, pentru perioada istoric\ pe care o tr\im,
se în[al\ enorm [i face un r\u imens României“. Aluzia era la
leg\turile partidelor democratice cu Marea Britanie [i cu
Statele Unite, prin care se încerca oprirea unei influen]e
sovietice covîr[itoare. La acea dat\, Iuliu Maniu nu [tia c\
toate informa]iile despre ac]iunile sale raportate Alia]ilor
occidentali erau predate de ace[tia sovieticilor. Presiunile la
care era supus zilnic regele [i schimb\rile în statutul societ\]ii
române[ti operate de ocupantul sovietic l-au determinat pe
Iuliu Maniu s\ încerce [i ac]iuni mai pu]in vizibile, s\ accepte
colaborarea unor apropia]i ai s\i cu servicii de informa]ii
occidentale pentru sabotarea prezen]ei trupelor sovietice în
România, s\ ini]ieze planuri de rezisten]\ armat\, fie cu
aderen]i politici, fie cu ajutorul unor generali afla]i mai de
mult în raporturi confiden]iale cu liderii PN}. Ac]iunea i-a
fost fatal\. Ea a e[uat într-un scandal – „cazul T\m\d\u“ –
urmat de procesul s\u [i de desfiin]area partidului. Documente
ale Arhivelor militare dezv\luie ast\zi c\, la un moment dat,
serviciile de informa]ii occidentale au modificat traiectoria
informa]iilor cerute din România, de la cele exclusiv legate de
trupele sovietice, la cele care vizau Armata român\,
teritoriul românesc [i poten]ialul s\u strategic. Occidentul
[tia deja c\ România va fi comunizat\ [i c\ va deveni un
satelit al URSS, adic\ un viitor inamic. Lucrul acesta nu i l-au
spus lui Iuliu Maniu [i tragedia lui este cu atît mai mare: el [i
colegii s\i au fost pu[i în situa]ia de a-[i tr\da ]ara. Autentic
lupt\tor împotriva comunismului, Iuliu Maniu nu a fost
asasinat doar de comuni[ti, ci [i de „alia]ii“ s\i occidentali.
Cazul PN}-Iuliu Maniu este foarte complex, iar
rezisten]a anticomunist\ a acestui cuplu politic con]ine înc\
multe enigme. În fapt, pentru cet\]eanul obi[nuit este
suficient un partid [i o legend\, f\r\ prea multe detalii care îl
STOENESCU
pot deruta sau trimite într-o zon\ a întreb\rilor de unde nu

se va mai duce s\ voteze. În realitatea documentelor, a infor-
ma]iilor [i m\rturiilor cunoscute exist\ îns\ anumite adev\-
ruri revelatoare pentru cel care vrea s\ în]eleag\ în
profunzimile sale un fenomen politic. Principala confuzie
politic\ din ultimul deceniu românesc al secolului XX a fost
aceea c\, luptînd împotriva comunismului [i dînd cele mai
mari jertfe în închisorile comuniste, Partidul Na]ional
}\r\nesc ar fi reprezentat Dreapta politic\. Este o eroare de
fond, Partidul Na]ional }\r\nesc n\scîndu-se [i activînd
întreaga sa existen]\ ca principalul partid de Stînga al ]\rii,
oscilînd în anumite etape între centru-stînga [i social-demo-
cra]ie, în opozi]ie cu Partidul Na]ional Liberal, reprezentantul
clasic al centrului-dreapta dup\ dispari]ia Partidului
Conservator. Partidul lui Iuliu Maniu alunecase din nou [i
dramatic spre Stînga socialist\, în preajma lui 23 august 1944,
pentru a întîmpina cu un program realist revenirea la
democra]ie, vindecarea distrugerilor r\zboiului, previzibila, a
cîta?, reform\ agrar\, nevoia colabor\rii cu URSS-ul vecin [i
înving\tor, necesitatea asigur\rii suportului popular, în
primul rînd al ]\ranilor, pentru reinstalarea sistemului
democratic în România. Iuliu Maniu dorea cu toat\
convingerea s\ activeze „rezerva politic\“ a ]\rii, pe care o
protejase [i salvase sub regimul Antonescu, astfel încît ]ara s\
aib\ la dispozi]ie o structur\ politic\ sigur\, ata[at\
democra]iei, legat\ de Occident [i capabil\ s\ blocheze
alunecarea periculoas\ spre statutul de republic\ sovietic\.
Trebuie îns\ ar\tat c\, la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi
mondial, România `[i pierduse complet aripa politic\ de
Dreapta, prin inactiviatea corpului central al PNL [i prin
activitatea colabora]ionist\ prosovietic\ a grup\rii T\t\rescu.
Maniu a r\mas s\ lupte singur cu sovietizarea ]\rii. Dar lupta
aceasta s-a dat între un partid de Stînga [i un partid de
extrem\ stîng\, mai degrab\ între adep]ii democra]iei [i cei
ai comunismului, decît între dou\ partide cu doctrine opuse
categoric. Ecua]ia acestei lupte poate fi în]eleas\ mai bine
ISTORIA
dac\ am elimina teoretic lupta anticomunist\ din programul

PN}, descoperind c\ f\r\ ea partidul lui Maniu nu se dep\rta
cu nimic de reformele anun]ate demagogic de comuni[ti. A[a
cum constata istoricul Emil Ludwig atunci cînd analiza
ascensiunea lui Hitler la putere prin sl\biciunile adversarilor
s\i de Stînga, prima ac]iune pe care o întreprinde un
partid comunist ajuns la putere nu este s\ se lupte cu
adversarul de Dreapta, ci s\ distrug\ complet [i cît mai
repede orice rival din zona Stîngii, orice competitor la
doctrina stîngist\ pentru a-[i putea asigura suprema]ia
ideologic\. Aceasta a fost una dintre primele teze revo-
lu]ionare ale lui Lenin, astfel c\ Partidul Comunist din
România a avut foarte pu]ine lucruri de împ\r]it cu liberalii [i
legionarii, în schimb a declan[at o lupt\ pe via]\ [i pe moarte
cu rivalii stîngi[ti ai lui Maniu. Cum nu aveau mijloace
doctrinare [i le era imposibil s\ atace puncte ale programului
]\r\nist, pentru c\ era pe aceea[i direc]ie cu al lor, comuni[tii
au atacat furibund pe tema „fascismului“, f\cîndu-i pe
]\r\ni[ti „fasci[ti“, colaboratori ai lui Antonescu, protectori de
„fasci[ti“ [i pactizan]i cu „fasci[tii“. Cum „fasci[tii“ trebuiau
elimina]i din via]a public\, iar popula]ia acceptase la[ un
vinovat pentru nefericirea ei, diversiunea a fost suficient de
puternic\ pentru a-i trece [i pe Iuliu Maniu [i pe camarazii s\i
în rîndurile inamicilor poporului. Mai ales dup\ alegerile
falsificate din 1946, [i principalul partid de Stînga al ]\rii se
pr\bu[e[te sub loviturile comuniste, fondul diversionist
antifascist – foarte bine subliniat de istoricul Gheorghe Oni[oru
în lucrarea România în anii 1944-1948 – fiind de fapt acope-
rirea propagandistic\ pentru distrugerea leg\turii principale a
României cu anglo-americanii. Dup\ ce au distrus, înc\ din
timpul regelui Mihai, partidul de Stînga rival, comuni[tii au
început s\ se ocupe de legionari [i de liberali.
Din Dreapta româneasc\ n\scut\ odat\ cu mi[carea
revolu]ionar\ a lui Tudor Vladimirescu nu mai r\m\seser\
decît ni[te mici nuclee legionare, para[utate din Occident sau
retrase în mun]i pentru o ultim\ rezisten]\ disperat\.
STOENESCU
A ap\rut a[adar fenomenul rezisten]ei armate din

mun]i, constituite din mici grup\ri de militari [i legionari, la
care s-au ad\ugat în timp oameni adu[i la disperare de
primele semne ale terorii comuniste. Mult prea izola]i [i f\r\
o baz\ politic\, economic\ sau social\, a[teptînd în zadar
debarcarea american\ în Balcani, dezavantaja]i [i de succesul
rapid al campaniei de intimidare la care era supus\ popula]ia,
rezisten]ii din mun]i au e[uat, fiind pe rînd elimina]i. Gestul
lor r\mîne îns\ un act de istorie, important nu prin amploarea
sa, ci prin exemplul s\u. Ei n-au putut dizloca sistemul [i, ce
este mai grav, au fost lichida]i tot de români.
Rezisten]a regal\, concentrat\ mai mult pe greva regal\
din 1946, r\mîne un act însemnat pentru istoriografie,
neînsemnat pentru cursul real al evenimentelor dintre 1944 [i
1948. Ea se reduce la ceea ce semnifica în realitate [i
suveranul – un simbol.
Sub regimul comunist instalat, principala form\ de
rezisten]\ a fost supravie]uirea substructurilor culturale.
Acestea erau grupuri de indivizi care împ\rt\[eau acelea[i
valori sau valori apropiate [i care – trecînd peste foste
adversit\]i politice – au reu[it s\ transforme preocup\rile [i
cuno[tin]ele lor intelectuale în ac]iuni creatoare. Ei au folosit
fisurile din sistemul comunist pentru a se infiltra în domeniul
public prin subtilitate sau esopism, prin serviciul competen]ei
sau prin compromisul aparent. Este mai greu s\ dovedim
caracterul organizat al acestor penetr\ri, în primul rînd,
pentru c\ ar presupune un centru coordonator, dar trebuie s\
constat\m existen]a lor. Cultura [i înv\]\mîntul au fost zonele
preponderente în care au ac]ionat, favoriza]i de precaritatea
comunist\ [i de rezisten]a natural\ la implantul slav. Zona
cultural\ româneasc\ a oferit în primii ani [i un subterfugiu
facil: marea cultur\ rus\, imposibil de contestat în valoarea
ei, acceptat\ de propaganda sovietic\, beneficiar\ a unui
spa]iu înc\ relaxat, neocupat, în cultura românilor. Destul de
repede, în cultura româneasc\ a revenit influen]a culturii
franceze, mai întîi prin curentele socialiste [i personalit\]ile
ISTORIA
comuniste, apoi prin clasici [i, mai tîrziu, prin mimarea

tendin]elor moderne de la Paris. Integrarea acestor substruc-
turi, grupate în uniuni [i asocia]ii profesionale legale, în
sistemul comunist a dat posibilitatea cre\rii unor nuclee
iradiante, f\cînd [coal\ sau selectînd rezisten]i ai noilor
genera]ii. Nu întîmpl\tor uniunile artistice au produs [i cele
mai mari probleme sistemului, mai ales dup\ ce o parte a cen-
zurii a intrat în rezonan]\ cu creatorii, g\sind împreun\
mijloace de transmitere a mesajului. Situa]ia a fost destul de
vizibil\ în literatur\ [i istoriografie. Esopismul în literatura
român\ era o form\ de eludare a „Spiralei t\cerii“ prin
folosirea drept frontispiciu a unor titluri anodine, prin apelul
bogat la „cuvintele cheie“ în paginile de prezentare sau de
introducere, a numelui lui Nicolae Ceau[escu pe prima
pagin\ (de exemplu Victor Kernbach – Biserica în involu]ie
sau Nicolae Stoicescu – Mircea cel Mare, Matei Basarab).
Oprindu-ne la exemplele date, ar fi de remarcat c\ în volumul
lui Victor Kernbach se demonstra tocmai contrariul
enun]ului din titlu, iar în text existau astfel de afirma]ii
transparente: „Dictaturile sunt adeseori conduse de un lider
posedat, f\r\ o gîndire filozofic\ m\car elementar\, de
obicei suferind de paranoia, schizoid sau chiar schizofrenic,
înconjurat de un grup de ariera]i care îi constituie reduta
ofensiv\ (adesea grupul s\u familial), î[i recruteaz\ prozeli]ii
aproape f\r\ excep]ie din mediile sociale de condi]ie penibil\
– ]\rani f\r\ p\mînt, mici meseria[i mediocri (cismari,
croitori, dulgheri) ap\sa]i de insatisfac]ii profesionale [i ro[i
de invidie social\, militari de grade inferioare, slugi, hamali,
femei casnice cu erosul atrofiat, func]ionari f\r\ perspectiva
avans\rii, tineri f\r\ orizont [i orice fel de oameni cu struc-
tur\ primitiv\ [i cu energie necheltuit\“. Acest text ap\rut în
1984 este, cred, o descriere precis\ a grupului social din care
s-a ridicat, cu care a ac]ionat [i pe care s-a sprijinit pîn\ la
sfîr[it Ceau[escu, posesor al unui nucleu al reprezent\rii
primitiv sau mediocru. În cel\lalt caz ales, lucrarea de ]inut\
[tiin]ific\ a istoricului Nicolae Stoicescu dedicat\ lui Matei
STOENESCU
Basarab con]inea sub cuvîntul cheie ctitor un întreg capitol

cu numeroasele construc]ii biserice[ti ale domnitorului,
inclusiv cu o list\ de l\ca[uri de cult complet\, menit\ s\
protejeze monumentele. Astfel de exemple se pot multiplica
în num\r mare.
Un traseu aparte a avut comunicarea în domeniul tehnic.
Mai u[or de depolitizat, domeniul tehnic a beneficiat de
realiz\rile [i metodologiile incontestabile ale [tiin]elor exacte
din URSS, apoi, treptat, s-a apropiat din nou de modelul
german. Rela]ia privilegiat\ stabilit\ între statul comunist
român [i RFG a permis p\trunderea tehnologiilor germane,
apoi a celor franceze [i britanice (ambele în domenii de vîrf).
În scurt timp s-a format mentalitatea c\ sovieticii construiesc
totul grosolan [i supradimensionat. În plus, un detaliu, pe
care l-am explicat pentru domeniul militar într-o alt\ lucrare,
a favorizat preponderen]a influen]ei germane în domeniul
tehnic: mare parte din tehnologia sovietic\ era copiat\ dup\
cea german\ sau evoluat\ din uria[a captur\ de r\zboi
transportat\ din ]\rile europene unde Germania nazist\
apucase s\-[i introduc\ tehnologia avansat\.
Comunicarea intrastructural\ a fost [i ea un mecanism
al rezisten]ei. Sub pretextul unor vizite, al unor partide de
bridge, pocher sau remi, la five o’clock, sau la o zi onomastic\,
rezisten]ii nucleului reprezent\rii democratice se adunau în
grupuri mici, amicale, în care se schimbau informa]ii, se
între]ineau rela]ii, se puneau în gard\ indivizii asupra noilor
restric]ii [i pericole lansate de comuni[ti. Chiar dac\, de
multe ori, informa]ia era aproximativ\, deformat\ sau
panicard\, acest tip de comunicare între]inea vigilen]a
grupului, o proteja [i îi d\dea unitate. Membrii grupurilor se
sprijineau reciproc, prin recomand\ri sau acces direct la
penetrarea sistemului. Încet-încet, grupurile au început s\ selec-
teze rezisten]i din diferite domenii pentru a crea opere de art\
colective sau publica]ii de ]inut\. Este cazul, de exemplu, al
revistei Contemporanul. Mai tîrziu, cînd Occidentul a
în]eles – prin intermediul speciali[tilor nazi[ti recupera]i [i
ISTORIA
folosi]i pentru a da eficacitate „R\zboiului rece“ – cît de

importante sunt aceste grupuri [i cît de mare este influen]a
comunic\rii într-un sistem totalitar, le-au fost aduse în ajutor
„Radio Europa Liber\“ [i „Vocea Americii“. Ast\zi putem
afirma c\ din întregul complex de informa]ii [i comentarii
difuzate de cele dou\ posturi, cele mai importante erau emi-
siunile cu caracter cultural, între care r\mîne ca punct de
referin]\ cea a Monic\i Lovinescu. Importan]a uria[\ a acestei
emisiuni pentru comunicarea între grupurile rezistente explic\
[i de ce atît persoana, cît [i emisiunea au fost atacate cu cea
mai mare violen]\.
Odat\ cu trecerea timpului [i pe m\sur\ ce se instala la
conducerea ]\rii noua oligarhie comunist\ de dup\ 1965,
grupurile au avut posibilitatea s\ comunice între ele ceva mai
liber în ceea ce putem numi comunicare trans-structural\.
Activarea acestui fenomen a fost posibil\ [i pe fondul
eliber\rii din închisori a de]inu]ilor politici, eveniment
petrecut sub presiune occidental\. Rezisten]ii autentici ai repre-
siunii, ie[i]i cu mintea întreag\ [i cu nucleul reprezent\rii înc\
stabil, au realimentat elementele sistemului de referin]\
democratic, au înt\rit unele grupuri sau au format grupuri
proprii. Cei mai bine dota]i pentru rezisten]a anticomunist\
au fost legionarii, coeren]a opozi]iei lor anticomuniste fiind
dovada for]ei credin]ei lor din trecut. Propor]ia acestui
fenomen nu trebuie exagerat\, dar nu exist\ dovad\ mai clar\
a existen]ei lor decît reac]ia acestor indivizi [i grupuri, chiar
excesiv\, dup\ decembrie 1989.
În momentul relativei liberaliz\ri culturale, rezisten]ii
au reu[it s\ p\trund\ în domeniul literar sau artistic, în zona
cercet\rii, a industriei de vîrf unde veneau cu o cultur\ uma-
nist\ sau tehnic\ solid\, format\. Pîn\ spre sfîr[itul anilor ’70,
în Securitate [i Ministerul de Interne au supravie]uit fo[ti
ofi]eri ai SSI. Nu în pu]ine cazuri, ei au promovat doar prin
simplul contrast cu posesorii de diplome f\cu]i pe baz\ de
buletin [i origine „s\n\toas\“. Un moment extrem de impor-
tant s-a produs prin apari]ia unor reviste literare care reu[eau
STOENESCU
s\ transmit\ mai u[or mesaje subtile între grupuri. Sub

acoperirea conceptului de „intelectualitate tehnic\“, revistele
culturale abordau [i subiecte ale domeniilor exacte [i
practice, astfel încît un spectru larg al intelectualit\]ii avea
acces la procesul de protejare a nucleului reprezent\rii
democratice. Dou\ publica]ii anume – Flac\ra [i Scînteia
tineretului – reu[eau, nu f\r\ riscuri, dar uneori [i involuntar,
s\ publice adev\rate pagini critice la adresa regimului.
Profitînd de noua orientare na]ionalist\ a regimului Ceau[escu,
cî]iva istorici autentici au reu[it s\ reactualizeze informa]ii
istorice, s\ relanseze imaginea public\ a unor personalit\]i ale
trecutului, s\ realimenteze teme ale sistemului de referin]\
democratic trecut, ajutînd la înt\rirea grupurilor, prin inova]ie
sau confirmare. Marile teme au fost rapid asimilate de public,
împreun\ cu toate exager\rile lor, publica]iile culturale [i
c\r]ile esopice asigurînd comunicarea între structuri sociale.
La polul opus, dar numai în aparen]\, s-a situat celebra
„genera]ie optzecist\“, format\ din tineri scriitori dedica]i în
mod programatic criticii sociale. Pentru a bloca transfor-
marea operei lor într-un fenomen anticomunist explicit,
mentorul lor, criticul Crohm\lniceanu, în în]elegere cu
conducerea partidului [i a Securit\]ii, a orientat grupul c\tre
stilistic\, inoculîndu-le tinerilor scriitori gustul pentru
form\, în detrimentul con]inutului, producînd astfel a[a-nu-
mitul „textualism“.
Reactualizarea cultural\ s-a produs în acela[i mediu.
Repunerea în circuit a valorilor na]ionale tradi]ionale are la
origine vehicularea lor constant\ în cadrul grupurilor
rezistente, inclusiv prin efortul remarcabil f\cut în închisori de
de]inu]ii politici; acolo, ei î[i reactualizau permanent
cuno[tin]ele culturale [i dobîndeau altele noi. Supravie]uitorii
din libertate, indiferent de gradul lor de compromis, au creat
nuclee de iradiere a unor informa]ii contrare propagandei
oficiale. Oricît ar p\rea de nesemnificativ, p\strarea tradi]iei
francofone [i francofile a românilor în familie a contribuit la
supravie]uirea valorilor democratice promovate în istorie de
ISTORIA
marele aliat tradi]ional. Gaura imens\ a „culturii“ comuniste [i

tentativa e[uat\ a URSS de a grefa pe cultura român\ fragmente
panslaviste, [i acestea manipulate propagandistic de stali-
nism, au favorizat reactivarea destul de rapid\ a valorilor cul-
turale indigene, a c\ror for]\ – dincolo de caracterul lor pre-
ponderent fabulatoriu – s-a dovedit dominatoare. Specularea
lor de c\tre comunismul pseudona]ionalist [i apari]ia malfor-
ma]iilor protocroniste sunt un simptom al altui sistem – totali-
tarismul isteric, populist, o categorie u[or perceput\ dar greu
în]eleas\ de cet\]ean.
Sistemul comunist a reac]ionat la toate aceste fenomene
prin metode menite s\ între]in\ teroarea [i s\ dezorganizeze
orice tentativ\ de rezisten]\ coerent\. Pentru distrugerea
grupurilor au inventat acuza]ia de conspira]ie, au emis legi
(inclusiv împotriva jocurilor de noroc), au ini]iat un meca-
nism diabolic al dela]iunii. Cei care se dovedeau purt\tori
activi ai credin]elor stabile anticomuniste au fost izola]i
(deportare, mutare în ]ar\, încarcerare). O alt\ metod\ a fost
aceea a ruperii sistematice a leg\turilor informa]ionale, prin
controlul presei, al coresponden]ei [i prin ascultarea
telefoanelor. Distrugerea bibliotecilor [i indexarea operei
unor înainta[i a fost completat\ cu distrugerea semnelor dis-
tincte, a simbolurilor [i imaginilor care reactualizau, fie [i prin
sugestie, sistemul de valori anterior. Sistemul represiv a acor-
dat o aten]ie concentrat\ între]inerii rivalit\]ii între grup\rile
adverse din interiorul uniunilor artistice. Uniunea Scriitorilor
a fost o ]int\ predilect\. Folosind cu abilitate rivalit\]ile
inerente între creatori, metoda denun]ului încruci[at [i
[antajînd prin accesul la deplas\rile în str\in\tate, Securitatea
a operat cu grup\rile literare ca pe o hart\ militar\. Revistele
literare [i publica]iile beletristice au fost obligate s\ con]in\
„cuvintele cheie“ ale sistemului, iar autorii (cu foarte rare
excep]ii) s\ depun\ „omagiul“ lor comunismului [i lui
Ceau[escu, astfel încît accesul la notorietate s\ fie limitat, iar
purt\torii de imagine (scriitorii) s\ fie compromi[i. Acelea[i
grup\ri gata constituite [i rivale au ie[it din comunism în
STOENESCU
forma]ie complet\, au intrat în noile partide politice (sau le-au

ini]iat chiar ele: PDAR – F\nu[ Neagu, PRM – Eugen Barbu,
PAC – Nicolae Manolescu), deplasînd în planul politic
democratic toate stereotipiile fostelor rivalit\]i, bine
între]inute de Securitate, toate complexele de grup [i toat\ ura
personal\. Situa]ia acestor grupuri este cu atît mai complicat\,
cu cît ultimii ani ai comunismului au cunoscut [i o uzur\ a
sistemului din interior. Interven]ia brutal\ a lui Ceau[escu în
Securitate începînd din 1978 [i apari]ia fenomenului
perestroika au sl\bit mecanismele de control ale grupurilor,
astfel c\ de multe ori ofi]erii de Securitate ac]ionau împreun\
cu informatorii pentru protejarea acestora. Perestroika [i mai
ales glasnostul au derutat aparatul represiv al României
comuniste, pentru c\ veneau din sistem, de la Centru. Dac\
mi[carea de transformare ar fi venit de undeva, din Occident,
lucrurile ar fi fost mai simple. Pe cînd a[a, c\derea
„sistemului de referin]\“ sovietic a ridicat, în primul rînd
activi[tilor de partid de la vîrf [i oamenilor Securit\]ii, marele
semn de întrebare al viitorului. Avînd la dispozi]ie resursa
deformat\ a na]ionalismului, au crezut c\ vor putea
supravie]ui cu „na]ionalismul-socialist“ sau „socialismul
na]ional“, dou\ denumiri ale acelea[i abera]ii. Din cauza
acestui fenomen particular al lag\rului comunist, în România
KGB-ul nu a putut schimba sistemul cu un telefon [i a fost
nevoie de interven]ia diversionist\ [i militar\ cu care a
instigat [i între]inut revolu]ia din decembrie 1989.
Colabora]ioni[tii
Încercarea de a sistematiza acest subiect s-a lovit de

imprecizii, opinii subiective, opacitate institu]ional\.
Intervine apoi subiectivitatea autorului. De aceea, am ales
pentru demonstra]ie un model str\in cercetat la Institutul
pentru Studiul R\zboiului din Amsterdam. Modelul olandez
ISTORIA
de abordare a problemei colabora]ionismului trebuie în]eles

în contextul trecerii la un regim democratic de la o ocupa]ie
str\in\, dup\ ce înainte existase un regim democratic solid.
Nucleul reprezent\rii democratice a r\mas activ tot timpul.
Paradoxul face ca tocmai acest aspect s\ permit\ o abordare
democratic\, autentic\, a judec\]ii.
Pe timpul ocupa]iei germane, în Olanda a func]ionat o
organiza]ie a Rezisten]ei (Het Verzet) condus\ de comuni[ti.
Se ocupa cu sabotajele, asasinarea colabora]ioni[tilor sau a
demnitarilor militari germani. Era format\ din grupuri
(celule) de trei persoane dup\ modelul sovietic troica [i era
finan]at\ ini]ial de URSS. Din 1944, atitudinea Londrei fa]\
de metodele acestei organiza]ii se schimb\ [i Marea Britanie
începe s\-i finan]eze [i s\-i sprijine logistic activitatea. URSS
sus]inea activit\]ile clandestine prin agen]i [i instructori
para[uta]i sau infiltra]i în Olanda, una din ac]iuni fiind
tip\rirea [i difuzarea ziarelor clandestine. Ziarul Partidului
Comunist Olandez, De Waarheid (Adev\rul – 100 000 exem-
plare în 1944, sub ocupa]ie) copiat dup\ Pravda, era dictat la
Moscova [i trimis prin telegrafi[ti. În momentul eliber\rii
primelor por]iuni din teritoriul olandez, singurul partid
reînfiin]at a fost cel comunist, cu structuri, logistic\ [i
mijloace de comunicare gata preg\tite. Cea dintîi mi[care
politic\, imediat dup\ eliberare, a fost cererea adresat\
nucleelor rezistente ale celorlalte partide pentru formarea
unui Front Popular Antifascist, ca [i la noi, ca peste tot în
Europa. Programul s\u a fost simplu [i atractiv:
– colaborarea în vederea victoriei finale;
– preluarea, prin unificare, a autorit\]ii rezisten]ei interne;
– pedepsirea criminalilor de r\zboi;
– guvern socialist axat pe problemele reconstruc]iei.
S-a petrecut [i un fapt deosebit de grav pentru gradul de
civiliza]ie al Olandei: celulele comuniste troica au trecut din
proprie ini]iativ\ la arest\ri [i execu]ii sumare de persoane
acuzate formal de colabora]ionism. Grupurile comuniste
intrau în case, arestau cet\]eni sau îi executau în curte.
STOENESCU
Acestei ofensive comuniste i s-au opus juri[tii, profesorii

universitari [i monarhia. Ei au cerut autorit\]ilor anglo-cana-
diene de eliberare s\ permit\ reinstalarea autorit\]ii na]ionale
olandeze, prin reintrarea în atribu]ii a institu]iilor tradi]ionale.
Problema „Procesului colabora]ioni[tilor [i al tr\d\torilor de
]ar\“ a fost l\sat\ exclusiv sub autoritatea Justi]iei. Faptul c\
Partidul Comunist [i ziarele sale d\deau „liste negre“,
dezv\luiau cazuri spectaculoase, incriminau direct nu a avut
nici un efect asupra actului de justi]ie. Judec\torii au pornit
de la o filozofie a procesului care con]inea cîteva principii,
dintre care enun] doar patru:
– singura autoritate este Justi]ia;
– recuperarea valorilor umane supuse terorii;
– procese profesionale (pe meserii sau domenii) precedate
de „judecata“ moral\ a corpului profesional din care f\ceau
parte inculpa]ii;
– identificarea corect\ a tipurilor de colabora]ionism.
Primul principiu s-a lovit de nevoia de a decide dac\
judecata se va desf\[ura dup\ regulile democra]iei sau prin
instan]e speciale, supuse cazului excep]ional de r\zboi [i
înt\rite de legi punitive excep]ionale. A fost înfiin]at
Tribunalul Na]ional, care a dat [i sentin]e „politice“ (reduse
ca num\r [i individualizate), dar care a judecat sprijinindu-se
fundamental pe legisla]ia democratic\. Aceasta a permis unor
colabora]ioni[ti s\ scape din lips\ de probe sau prin elocven]a
avoca]ilor. Un anumit tip de proces s-a judecat foarte repede,
cum ar fi cel al profesorilor universitari. Aici avem un caz
extraordinar, care merit\ a fi expus. În momentul ocup\rii
Olandei de c\tre trupele germane, universit\]ile au dezb\tut
în senatul lor problema colabor\rii cu inamicul [i au decis
prin vot ca, pentru protejarea corpului tîn\r intelectual al
]\rii, profesorii s\ accepte toate formele de colabora]ionism
cerute de regimul nazist. Profesorii au stabilit un contact cu
autoritatea nazist\ [i au semnat o în]elegere prin care
studen]imea î[i putea continua studiile, r\spunderea pentru
îndeplinirea obliga]iilor rezultate din regimul de ocupa]ie
ISTORIA
revenind în întregime corpului profesoral. Studen]ii evrei

nu au fost inclu[i în categoria rasial\ nazist\ de evrei. La
proces, studen]ii au depus m\rturie în bloc [i to]i profesorii
au fost achita]i imediat, de[i unii dintre ei s\riser\, cum se
spune, calul.
Procesele „profesionale“ au fost precedate, cum ar\tam,
de judecarea moral\ a fiec\rui inculpat în cadrul breslei sale.
Fenomenul s-a petrecut asem\n\tor [i în alte state occidentale
[i voi evoca aici „procesul ziari[tilor“ din Italia, în care trei
mari gazetari (Ermanno Amicucci – director la Corriere della
Sera, Bruno Spampanato – Il Messaggero, Concetto Pettinato –
La Stampa) au fost condamna]i la moarte de Justi]ie [i gra]ia]i
dup\ ce Uniunea Ziari[tilor a cerut s\ fie judeca]i moral în
acest for. Au fost integra]i apoi ca simpli gazetari la diferite
ziare, de[i vinov\]ia lor nu mai l\sase nici un dubiu.
Identificarea tipurilor de colabora]ionism a dat ceva
b\taie de cap, pentru c\ trebuiau stabilite ni[te criterii precise,
întemeiate pe studiul fenomenologiei colabor\rii pe timp de
r\zboi. Aici a contribuit [i Autoritatea Militar\ Teritorial\ a tru-
pelor eliberatoare anglo-canadiene, care a asigurat cadrul
institu]ional [i cercetarea metodic\ a fiec\rui individ. De
exemplu, a fost emis un ordin general menit s\-i ofere
fiec\rui cet\]ean posibilitatea de a se autodenun]a. Iat\ un
astfel de exemplu: „Oameni de cultur\, pîn\ la 1 iunie 1945
ave]i obliga]ia de a v\ prezenta la comisariatele militare unde
ve]i completa un formular pentru a se cerceta dac\ a]i slujit
regimul fascist. F\r\ autoriza]ia comisariatelor nu pute]i
profesa“. Formularul era [i r\mînea secret. Pîn\ la urm\ au
fost identificate trei categorii de colabora]ionism:
Colaborare voluntar\: din convingeri naziste sau din
interes personal. A fost identificat\ drept tr\dare fa]\ de
interesele na]ionale olandeze [i fa]\ de cele ale umanit\]ii,
fiind de cele mai multe ori sanc]ionat\ cu pedeapsa capital\.
Criteriul principal a fost îns\ acela al m\surii [i dimensiunii
efectelor colabor\rii inculpa]ilor asupra altor oameni. Au fost
colabora]ioni[ti olandezi care î[i clamau public apartenen]a la
STOENESCU
nazism, dar ceva concret nu f\ceau, [i indivizi foarte t\cu]i în

public, dar care denun]au autorit\]ilor de ocupa]ie german\
locurile unde se ascund evreii. Justi]ia olandez\ a avut în]e-
lepciunea de a analiza cît mai precis faptele [i de a constata
efectul lor asupra victimelor.
Colaborare for]at\: cei care au fost obliga]i s\ se
acomodeze regimului, acceptîndu-l [i servindu-l în condi]iile
în care rezisten]a i-ar fi adus la moarte sau închisoare grea,
deportare sau lag\re de munc\. Aici au fost identifica]i foarte
mul]i intelectuali, numeroase personalit\]i publice a c\ror
rezisten]\ – s-a considerat – datorit\ puterii lor de a influen]a
opinia public\ ar fi generat o reac]ie violent\ din partea
regimului nazist. În sentin]a Tribunalului Na]ional exist\ [i
urm\toarea declara]ie de mare rezonan]\ moral\: „Nici o na-
]iune nu este format\ predominant din eroi [i pentru mul]i
cet\]eni necesitatea de a alege liber nu a fost niciodat\ o op]iune
posibil\. Este suficient s\ afirm\m, de aceea, c\ olandezul
obi[nuit care trebuie s\ fac\ fa]\ unei alternative violente –
deportarea în Germania, trecerea în clandestinitate, asocierea
la un grup de rezisten]\, s\ fie ucis sau închis – a ajuns la
decizia de a colabora cu ocupantul printr-o mixtur\ de
eroism, la[itate [i bun sim] pe care oricare alt om le-ar tr\i în
circumstan]e asem\n\toare“.
Colaborare rezonabil\: a fost cea mai controversat\ [i,
de regul\, au intrat în aceast\ categorie func]ionarii,
persoanele legate de administra]ie, conducerea Consiliului
Evreiesc Olandez. Principiul care a guvernat deciziile
tribunalelor a fost pîn\ la urm\ definit astfel: „Colaborarea cu
germanii a fost necesar\ în interesul general al popula]iei sau
al unor grupuri speciale“ (evreii, n.a). Voi prezenta un caz.
Dup\ bombardarea de c\tre avia]ia german\ a Rotterdamului,
ora[ul a fost distrus în propor]ie de aproximativ 70%.
Autorit\]ile naziste instalate în Olanda au decis s\ introduc\
un program de conducere a treburilor statului cu dou\
componente administrative: planificarea centralizat\ [i siste-
matizarea localit\]ilor. Ambele m\suri au fost considerate
ISTORIA
dup\ r\zboi ca antina]ionale. Primarul olandez al Rotterda-

mului, care a acceptat s\ aplice acest program, a fost trimis
în judecat\ sub acuza]ia de colabora]ionism. Dup\ o ju-
decat\ temeinic\ [i destul de lung\, primarul – de altfel, un
celebru arhitect – a fost achitat. Nu vom putea în]elege ati-
tudinea Justi]iei olandeze [i nici sentin]ele tribunalelor dac\
nu ajungem la filozofia de la care s-a pornit demersul ju-
ridic: în ce m\sur\ actul de colaborare putea fi evitat [i
în ce m\sur\ i-a afectat pe ceilal]i. În cazul primarului din
Rotterdam, a contat faptul c\ cet\]enii r\m\seser\ f\r\ lo-
cuin]e, c\ problema lor trebuia rezolvat\ cît mai repede [i c\
singura solu]ie oferit\ de ocupantul nazist era sistematizarea
localit\]ii dup\ model german. Urmele acestui program se
v\d [i ast\zi în ora[.
Ce s-a întîmplat cu colaboratorii dovedi]i [i achita]i?
Olanda, ca [i în alte state occidentale, a dezvoltat un program
de recuperare destinat reintegr\rii lor sociale. Ei n-au sc\pat
niciodat\ de oprobiul public, dar au primit o [ans\ pentru
reabilitare prin oferirea unui loc de munc\. În primii ani
dup\ eliberare, trupele Alia]ilor au introdus în statele
eliberate un program de denazificare, condus de psihiatrii, [i
care se desf\[ura într-o anumit\ etapizare. Cea dintîi m\sur\
era integrarea social\, apoi, chiar la locul de munc\, se
organiza o înc\pere în care erau chema]i unul cîte unul [i
psihanaliza]i asupra în]elegerii actelor lor de colabora-
]ionism, capacit\]ii de a le regreta, inten]iilor de viitor. În
Germania, unde fenomenul a fost amplu, aceste [edin]e se
numeau Spruchkammer verhandlung [i erau conduse de psi-
hiatri americani. Accentul care trebuie s\ cad\ asupra acestui
detaliu – folosirea psihiatrilor pentru denazificare – demon-
streaz\ înc\ o dat\ c\ ie[irea dintr-un sistem totalitar este în
primul rînd un efort de ie[ire din mentalit\]i. El are imediat
o prelungire cultural\. În primii ani dup\ ie[irea dintr-un
sistem totalitar, investi]ia în pres\, educa]ie, cultur\ este
prioritar\. Abia apoi vine reforma economic\, pentru c\ ea
trebuie f\cut\ de [i cu oameni elibera]i.
STOENESCU
Este greu de spus în ce m\sur\ un astfel de model de

abordare a problemei colabora]ionismului putea/poate fi aplicat
în România dup\ c\derea sistemului comunist. Exist\ mari
diferen]e: sistemul comunist a fost asimilat [i a durat 43 de
ani; s-au schimbat cîteva genera]ii pîn\ la eliberarea din
1989; faptele r\mîn, în continuare, necunoscute publicului;
România comunist\ a fost recunoscut\ deplin pe plan mon-
dial, primit\ în ONU [i în multe alte organisme interna-
]ionale; atît timp cît Justi]ia este nevoit\ s\ judece dup\ legile
de atunci, colabora]ionismul nici nu exist\.
Un adev\rat Proces al comunismului trebuie s\ porneasc\
de la cunoa[terea detaliat\ a sistemului comunist, de la
în]elegerea modului cum a fost instalat în România [i cum
a fost asimilat [i aplicat de c\tre români. Istoricii au aici cea
mai mare r\spundere. Doar o cercetare aplicat\ [i tenace cu
sprijinul arhivelor [i printr-un mecanism bine organizat de
colectare a m\rturiilor se va putea trage o concluzie asupra
unui fenomen atît de complex [i care a afectat direct natura
uman\. O instan]\ na]ional\ trebuie s\ fie ea îns\[i moral\,
cur\]at\ de orice dubiu [i înzestrat\ cu autoritatea nevoii de
adev\r. Odat\ sentin]a istoric\ dat\, ar trebui s\ urmeze
Procesul comunismului f\cut de fiecare român în interiorul
con[tiin]ei sale, f\r\ a uita îns\ c\ România a cunoscut nu
numai dictatura comunist\.
Încheiem aici analiza istoric\ a fenomenelor politice,

economice [i sociale ale statului român modern [i
contemporan, cu întreaga sa existen]\ zbuciumat\, de la
preliminariile mi[c\rii lui Tudor Vladimirescu din 1921, pîn\
la instalarea regimului comunist în 1948. Rolul acestor
volume este acela de a dezv\lui [i explica o serie întreag\ de
evenimente necunoscute sau r\u propagate [i care ne
împiedic\ s\ în]elegem de ce, în toat\ aceast\ perioad\ de
existen]\ a statului modern [i contemporan român, anumite
ISTORIA
fenomene se repet\ cu periculoas\ similitudine. Ar fi fost

extrem de greu pentru autor s\ analizeze fenomenele
distructive antistatale, antidemocratice [i anticapitaliste ale
perioadei 1990-1999, f\r\ s\ arate mai întîi c\ aceste
apuc\turi ale vie]ii politico-economico-sociale din România
actual\ nu sunt în exclusivitate „opera“ unor conduc\tori
incul]i, mediocri sau tara]i de complexe personale, ci au o în-
treag\ istorie în spate. Statul român con]ine în corpul s\u, în
organismele sale, o serie neagr\ de erori care îl împiedic\ se
devin\ democratic [i dezvoltat economic.
În primul rînd, faptul c\ nu este o crea]ie con[tient\ [i
direct\ a cet\]enilor s\i, c\ Legile sale fundamentale,
Constitu]iile n-au fost niciodat\ expresia realit\]ii politice,
economice, sociale [i a mentalit\]ilor, tradi]iilor [i sufletului
românesc, ci ni[te norme ideale la care na]iunea a fost obli-
gat\ s\ se alinieze, s\ le respecte sub amenin]area sanc]iunii,
toate aceste Constitu]ii fiind, în realitate, copiate dup\ ni[te
modele str\ine. România nu va fi niciodat\, nici membr\ în
NATO [i UE, la fel ca Germania sau Olanda [i nu va atinge
niciodat\ nivelul lor de civiliza]ie, pentru c\ civiliza]ia
româneasc\ este altfel. Nu contrar\, nu subdezvoltat\, ci altfel.
Lucrul acesta nu s-a în]eles, nu se în]elege nici acum, motiv
pentru care raportul de vasalitate între cet\]ean [i stat nu va
disp\rea, creînd în continuare mari probleme politice,
economice [i sociale unei Românii membre în NATO [i UE.
A[a cum am v\zut din trei volume de informa]ii, corup]ia
este un fenomen tipic tipului de stat pe care îl avem, al
statului birocratic [i bugetar, al statului care dirijeaz\ direct
sau ocult toate energiile na]iunii c\tre permanenta sa
alimentare cu resurse, pentru a le risipi f\r\ evolu]ie vizibil\
[i s\n\toas\. În fruntea corup]iei va fi întotdeauna clasa
politic\, ajuns\ în Parlament pe liste de anonimi [i f\r\ nici
o r\spundere direct\ fa]\ de aleg\tor. Statul acesta va
proclama întruna principiile democratice [i dorin]a de pia]\
liber\, dar nu va înceta s\ caute a dirija procesele într-o
singur\ direc]ie: Bugetul, marele st\pîn al destinelor.
STOENESCU
România va face probabil un alt salt, cum a mai f\cut în

istorie, f\r\ s\-[i fi rezolvat problemele fundamentale – pro-
blema na]ional\, sistemul democratic autentic [i economia
liberal\. Toate aceste probleme vor fi influen]ate de criteriile
frumoase, autentice [i verificate în sute de ani de c\tre
Occident, dar care apar]in unui alt tip de cultur\. Capacitatea
imens\ de adaptare a românilor se va vedea [i acum, dar nu
vom fi decît ni[te adapta]i. Cunoscutul om politic de Dreapta,
profesorul Emil Tocaci, a constatat în peste 30 de ani de
catedr\ capacitatea extraordinar\ a românilor de a asimila, de
a înv\]a repede, de a se adapta, dar [i lipsa oric\rei capacit\]i
de sintez\. {i, la fel ca în celebra analiz\ a lui Dr\ghicescu,
profesorul Tocaci a constatat la miile de studen]i [i absolven]i
pe care i-a avut aceea[i problem\ clasic\ a permanentei
tranzi]ii: nici un lucru început nu este dus pîn\ la cap\t, cum
n-am dus pîn\ la cap\t nici democra]ia, nici dictatura.
F\r\ rezolvarea prin voin]\ na]ional\, prin conducere
na]ionalist\ echilibrat\ [i realist\, cur\]at\ de orice extreme
populiste [i demagogice, f\r\ acordarea dreptului funda-
mental de ini]iativ\ tuturor cet\]enilor, România viitorului,
membr\ în NATO [i UE, va reveni, folosind cuvinte noi [i
limbaj de computer, la problemele ei din timpul lui
Alexandru Ioan Cuza.
În urm\torul volum voi analiza perioada 1990-1999,

ar\tînd mecanismele care au determinat îmbr\]i[area de c\tre
români a sistemului comunist, dec\derea acestuia [i revolu]ia
din decembrie 1989. Inten]ionez s\ analizez apoi, în detaliu,
fenomenele distructive pe care le-am repetat în acest
„deceniu al libert\]ii anarhice“, de la cazurile de interven]ie
a Armatei împotriva popula]iei, la pr\bu[irile bancare, de la
marile cazuri de corup]ie, la lovituri de stat, de la nesfîr[ita
reform\ economic\, la nesfîr[ita ploconeal\ în fa]a unor Mari
Puteri, de la naivit\]ile lui Ion Antonescu, la naivit\]ile lui
Emil Constantinescu, de la rolul pozitiv, la rolul negativ al
presei, c\utînd s\ ar\t\m [i s\ explic\m nu numai de ce se
ISTORIA
repet\ aceste fenomene, ci [i „comportamentul“ temelor

noastre centrale în acel deceniu: conflictul stat-societate,
curentul politic de Dreapta [i influen]a factorului extern
oficial sau ocult.
***
Bibliografie selectiv\
Mircea Agapie [i Jita Rotaru, Ion Antonescu. Cariera militar\.

Scrisori inedite, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare,
Bucure[ti, 1993.
Ion Agrigoroaiei, România interbelic\, vol. I, Ed. Universit\]ii

„Alexandru Ioan Cuza“, Ia[i, 2001.
Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Enci-

clopedia de istorie a României, Ed. Meronia, Bucure[ti, 2000.
Jean Ancel, Contribu]ii la istoria României, Vol. I. Partea întîi.

Problema evreiasc\ (1933-1944), Ed. Hasefer, Bucure[ti, 2001.
Anghel Andreescu, Octavian Burcin, Neculai Munteanu,

Adrian B\lan, Starea de asediu în România modern\, Ed. All,
Bucure[ti, 2000.
Constantin C. Angelescu, „Unificarea legisla]iei Principa-

telor Unite Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza“ în
Cuza vod\ in memoriam, Ia[i, 1973.
Constantin Argetoianu, Însemn\ri zilnice, Ed. Machiavelli,

Bucure[ti, 1997-2002.
Constantin Argetoianu, Memorii, Ed. Machiavelli, Bucure[ti,

1997.
Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din

vremea celor de ieri, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1990-1991.
Aristotel, Statul atenian, Ed. Antet, f.a.

ISTORIA
Alexandru Averescu, Constitu]ionalita, Biblioteca Na]ional\,

Serviciul Colec]ii Speciale, Sec]ia Manuscrise, ms 3863.
Alexandru Averescu, Uzurparea de la 4 iunie 1927, Ed. Îndrep-

tarea, Bucure[ti, 1929.
Constantin Bacalba[a, Bucure[tii de alt\dat\, Ed. Albatros,

Bucure[ti, 1998-2000 (Edi]ie îngrijit\, cu note [i comentarii,
de Tiberiu Avramescu).
M. Badea, I. Ilincioiu, R\scoala ]\ranilor din România – 1907,

Ed. Politic\, Bucure[ti, 1967.
Arthur Baligot de Beyne, Coresponden]a cu Alexandru Ioan

Cuza [i Costache Negri, Ed. Junimea, Ia[i, 1986.
Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al treilea Om al

Axei, Ed. PRO Historia, Bucure[ti, 2001.
Alexandru A. Beldiman, O crim\ de stat. R\scoala s\tenilor

din prim\vara anului 1888, Bucure[ti, 1889.
Dan Berindei, „Fr\mînt\rile or\[ene[ti din noiembrie 1860 în

}ara Româneasc\. Tulbur\rile de la Craiova [i Ploie[ti“ în
Studii [i articole de istorie, Societatea de {tiin]e Istorice [i
Filologice din RPR, Bucure[ti, 1956.
Dan Berindei, L’Union des Principautés Roumaines, Ed. Aca-

demiei Române, Bucure[ti, f.a.
Dan Berindei, Românii [i Europa în perioadele premodern\ [i

modern\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1997.
Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. I-IV,

Institutul European, Ia[i, 1998.
Essad Bey, Histoire du Guépéou, la police secrète de L’ U.R.S.S

(1917-1933), Ed. Payot, Paris, 1934.
STOENESCU
Principesa Martha Bibescu, Dou\ portrete. Ferdinand al

României. Anatole France, Ed. Cultura Na]ional\,
Bucure[ti, 1930.
Martha Bibescu, Jurnal politic (1939-1941), Ed. Politic\,

Bucure[ti, 1979.
Nicolae Boboc, Motivul premioritic în lumea colindelor,

Ed. Facla, Timi[oara, 1985.
Cornelia Bodea, 1848 la români, Ed. Enciclopedic\,

Bucure[ti, 1998.
D. Bodin, Tudor Vladimirescu în Figuri revolu]ionare române,

Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1937.
Constantin Boerescu, Discursuri politice 1866-1891, Ed. Socec,

Bucure[ti, 1903.
Olimpiu Boito[, Raporturile românilor cu Ledru-Rollin [i

radicalii francezi, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1940.
Dimitrie Bolintineanu, Opere IX. Biografii istorice, Ed. Mi-

nerva, 1987 (Cuza Vod\ [i oamenii s\i. Memoriu istoric. A pa-
tra edi]iune).
V.L. Bologa, Istoria medicinei universale, Ed. Medical\,

Bucure[ti, 1970.
Lucia Bor[, Doamna Elena Cuza, Ed. Na]ional\-Ciornei,

Bucure[ti, 1940.
Raoul Bossy, Amintiri din via]a diplomatic\, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1993.
Elisa Br\tianu, Ion I.C. Br\tianu, Memorii involuntare,

Ed. Oscar Print, Bucure[ti, 1999.
ISTORIA
C.I.C. Br\tianu, „Amintiri“ în C .I. C. Br\tianu, Carol II, Ion

Antonescu, Amintiri. Documente. Coresponden]\, Ed. Forum,
Bucure[ti, 1992.
Gheorghe I. Br\tianu, Cuvinte c\tre români, Bucure[ti, 1942.
Ion C. Br\tianu, „Memoriu presentat domnitorului

Alexandru Ion I Cuza la prima sa venire în Bucuresci, prin
mijlocirea D-lui Dimitrie A. Sturdza, în fevruarie 1859“,
publicat în D.A. Sturdza, Cuvînt\ri în memoria lui
I.C. Br\tianu, Bucure[ti.
Ion C. Br\tianu, „Situa]iunea“, în Românul, nr. 57 din 14/26

mai 1859.
Ioan Brezoianu, Vechile institu]iuni ale României, Tip. {tefan

Mih\ilescu, Bucure[ti, 1882.
F. Brunea-Fox, Ora[ul m\celului, Ed. Hasefer, Bucure[ti, 1997.
Marin Bucur, C.A. Rosetti c\tre Maria Rosetti. Coresponden]\,

Ed. Minerva, Bucure[ti, 1988.
Ion Bulei, Atunci cînd veacul se n\[tea…, Ed. Eminescu,

Bucure[ti, 1990.
C.I. Bunescu, Legendele în istoria contimporan\ a României,

Ed. Gh. N. Vl\descu [i fiul, Cîmpulung-Muscel, 1927.
Gh. Buzatu, Din istoria secret\ a celui de-al doilea r\zboi

mondial, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1995.
Gheorghe Buzatu, Mare[alul Antonescu, vol. I-II, Ed. B.A.I.,

Ia[i, 1990.
Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache,

Radiografia Dreptei române[ti (1927-1941), Ed. FF Press,
Bucure[ti, 1996.
STOENESCU
Gheorghe Buzatu, Români în arhivele Kremlinului, Ed. Univers

Enciclopedic, Bucure[ti, 1996.
Al. Candiano-Popescu, Amintiri din via]a-mi, vol. I,

Ed. Universul, Bucure[ti, 1944.
Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei Br\tianu, vol. II,

Ed. Albatros, Bucure[ti, 1996.
Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei I.C. Br\tianu

(1821-1891), Ed. Universul, Bucure[ti, 1933.
I.L. Caragiale, Politice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000.
I.L. Caragiale, Publicistic\ [i coresponden]\, Ed. „Grai [i

suflet“ – Cultura Na]ional\, Bucure[ti, 1999.
N. Carandino, Nop]i albe [i zile negre, Ed. Eminescu,

Bucure[ti, 1992.
Regele Carol al II-lea al României, Însemn\ri zilnice.

1937-1951, vol. I, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1995,
Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, vol. I,

Ed. Silex, Bucure[ti, 1995.
Regele Carol II, În zodia Satanei, Ed. Universitaria,

Bucure[ti, 1994.
P.P. Carp, Discursuri, (1868-1888), Ed. Socec, Bucure[ti, 1907.
Raymond Cartier, Hitler et ses généraux. (Les secrets de la

guerre), Ed. Fayard, Paris, 1962.
Georges Castellan, Histoire des Balkans, XIV – XX siècle,

Ed. Fayard, Paris, 1991.
ISTORIA
Rodney Castleden, The Concise Encyclopedia of World

History, Ed. Parragon, Londra, 1994.
Armand C\linescu, Discursuri parlamentare (1926-1933),

vol. I-II, Imprimeria Na]ional\, Bucure[ti, 1938 (retip\rite de
Ed. Quadrimpex SRL, 1993).
Armand C\linescu, Însemn\ri politice (1916-1939), Ed. Hu-

manitas, Bucure[ti, 1990.
George C\linescu, Ion Creang\, Editura Pentru Literatur\,

Bucure[ti, 1966.
Lt.-col. Constantin C\z\ni[teanu, „Observatorii str\ini despre

dezvoltarea armatei române“ în File din istoria militar\ a
poporului român, vol. III, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1975.
Maurice de la Chatre, Histoire des Papes, Paris, 1898.
Ioan Chiper, România [i Germania nazist\, Ed. Elion,

Bucure[ti, 2000.
Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României,

Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992.
{erban Cioculescu, Via]a lui I.L. Caragiale. Caragialiana,

Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1977.
Preot Elia Citterio, „Înv\]\tura spiritual\ a stare]ului Paisie.

Radiografia unei ob[ti“ în Românii în reînnoirea isihast\,
Ed. Trinitas, Ia[i, 1997.
Marcel-Dumitru Ciuc\, Procesul mare[alului Antonescu.

Documente, vol. I-III, Ed. Saeculum [i Europa Nova,
Bucure[ti, 1995.
William Clarke, Averea pierdut\ a ]arilor, Ed. Vivaldi,

Bucure[ti, 1997.
STOENESCU
Gheorghe Cliveti, „Independen]a na]ional\ [i modernizarea

institu]iilor române[ti“ în Istoria Partidului Na]ional Liberal,
Ed. All, Bucure[ti, 2000.
Dr. Ionel Clo[c\, prof. univ. dr. Ioan Suceav\, Dreptul

interna]ional umanitar al conflictelor armate. Documente,
Ed. {ansa SRL, Bucure[ti, 1993.
R\zvan Codrescu, Spiritul Dreptei, Ed. Anastasia, Bucure[ti,

1997.
Mihai Cojocariu, Partida na]ional\ [i constituirea statului

român (1856-1859), Ed. Universit\]ii „Al. I. Cuza“, Ia[i, 1995.
Petru Comarnescu, Jurnal, 1931-1937, Ed. Institutului

European, Ia[i, 1994.
Radu Com\nescu, Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria.

O nou\ viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol. I,
Ed. Valahia, Bucure[ti, 1991.
Radu Com\nescu, Emilian M. Dobrescu, Istoria Franc-Ma-

soneriei (926 –1960), Ed. Tempus, Bucure[ti, 1992.
Gen. N.M. Condiescu, Note zilnice (18 oct. 1880-15 ian. 1939),
Biblioteca Na]ional\, Serviciul Colec]ii Speciale, Sec]ia
Manuscrise, exemplar dactilo, anul 1918, Caietele 4-5.
Florin Constantiniu, O istorie sincer\ a poporului român,

Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1999.
Francis Comte, Christian Rakovski (1873-1941). Essai de

biographie politique, Tez\ de doctorat, Université de
Bordeaux III, 1973.
ISTORIA
Corneliu Coposu, „Un moment de r\scruce în lupta pentru

ap\rarea libert\]ilor democratice din istoria României: Pactul
de neagresiune electoral\ al opozi]iei din noiembrie 1937“ în
Radiografia Dreptei române[ti, Ed. FF Press, Bucure[ti, 1996.
Constantin Corbu, R\scoala ]\ranilor de la 1888, Ed. {tiin-

]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1978.
N. Corivan, „Alegerea ca domn a lui Al.I. Cuza“ în Cuza

Vod\ in memoriam, Ia[i, 1970.
Neagu Cosma, Culisele Palatului Regal. Un aventurier pe

Tron – Carol al II-lea (1930-1940), Ed. Globus, Bucure[ti, 1990.
Neagu Cosma, dr. Dumitru Marinescu, Fapte din umbr\,

vol. I-IV, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1980.
Nichifor Crainic, Germania [i Italia în scrisul meu de la 1932

încoace, Ed. Georgescu Delafras, Bucure[ti, 1941.
Ion Cristoiu, „Adev\rul pentru totdeauna pierdut“ în Flac\ra

lui Adrian P\unescu, nr. 1/6 septembrie 2001.
George Crowder, Anarhismul, Ed. Antet, Bucure[ti, 1997.
Ap. Dascalakis, Rhigas Velestinlis, la revolution française et

les preludes de l’indépendence hellénique, Paris, 1937.
Barbu Delavrancea, Patria [i patriotismul, Ed. Socec,

Bucure[ti, 1924 (Edi]ia Octav Minar).
Cella Delavrancea, Dintr-un secol de via]\, Ed. Eminescu,

Bucure[ti, 1988.
Dennis Deletant, Studies in Romanian History, Ed. Enciclo-

pedic\, Bucharest, 1991.
STOENESCU
C. Dobrogeanu-Gherea, Neoiob\gia. Studiu economic-so-

ciologic al problemei noastre agrare, Ed. Universala,
Bucure[ti, 1910.
F. Dölger, Rom in der Gedankenwelt der Byzantiner, Ettal, 1953.
Radu Dragnea, Mihail Kog\lniceanu, Bucure[ti, 1926.
Silviu Dragomir, Avram Iancu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1968.
Toma Dragu, Partidul Liberal [i Chestia ]\r\neasc\.

Dest\inuirile unui fost magistrat în Afacerea Kog\lniceanu,
Ed. Dimitrie C. Ionescu, Bucure[ti, 1908.
François-Georges Dreyfus, Le IIIe Reich, Ed. de Fallois,

Paris, 1998.
I.G. Duca, Memorii, vol. I-IV, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1994.
I.G. Duca, Portrete [i amintiri, Ed. Cartea Româneasc\,

Bucure[ti, 1932.
Lavinia-Dacia Dumitra[cu, „Un moment al luptei politice din

România: Ia[i, 8 noiembrie 1940“ în Radiografia Dreptei
române[ti, Ed. FF Press, Bucure[ti, 1996.
Colonel dr. Alesandru Du]u, Florica Dobre, „Opozi]ie sau

conflict?“, în Revista de istorie militar\, nr. 1/1996.
Gheorghe Duzinchevici, Beizade Grigore Sturdza [i polonii

(leg\turi polone-române în anii 1858-1859), Ed. Cartea
Româneasc\, Bucure[ti, 1941.
Gh. Duzinchevici, Un agent francmason în Moldova la 1858,

publicat în bro[ur\ ca extras din Revista Critic\, Ia[i, 1939.
ISTORIA
Gh. Duzinchevici, Un document sur l’émeute de Ploe[ti

(8-20 aout 1870), Ed. Datina Româneasc\ – V\lenii de Munte
(Roumanie), 1937.
Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), vol. I-II, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1997.
Mircea Eliade, Textele „legionare“ [i despre „românism“,

Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001 (edi]ie îngrijit\ de Mircea
Handoca).
M. Eminescu, Opera politic\, Ed. Publistar, Bucure[ti, 1999.
Julius Evola, Metafizica sexului, Ed. Humanitas, Bucure[ti,

1994.
Albert Falcionelli, Les societes secretes italiennes. Les Car-

bonari – La Camorra. La Mafia, Ed. Payot, Paris ,1936.
Nicolae Filipescu, Discursuri politice (1888-1901), vol. I-II,

Ioan C. Filitti, Fr\mînt\ri politice [i sociale în Principatele

Române de la 1821 la 1828, Ed. Cartea Româneasc\,
Bucure[ti, 1932.
George Fotino, Discursurile lui Ion I. C. Br\tianu, (1903-1909),

Augustus Franzen, Remigius Baumer, Istoria papilor,

Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucure[ti, 1996.
Nicoleta Franck, O înfrîngere în victorie, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1992.
David Britton Funderburk, Politica Marii Britanii fa]\ de

România (1938-1940), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\,
Bucure[ti,1983.
STOENESCU
Funk-Brentano, Fran]a de alt\dat\, Ed. Contemporan\,

Bucure[ti, 1944.
François Furet, Reflec]ii asupra Revolu]iei Franceze,

François Furet, Ernst Nolte, Fascism [i comunism, Ed. Univers,

Bucure[ti, 2000.
Grigore Gafencu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1991.
C. Gane, P.P. Carp [i locul s\u în istoria politic\ a ]\rii,

vol. I- II, Ed. Universu, Bucure[ti, 1936.
Alexandru Gârnea]\, Adev\rata istorie a unei monarhii.

Familia Hohenzollern, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, f.a.
Leopold Genicot, Le De Regno: speculation ou realisme?,

Katholieke Universiteit Leuven, Instituut voor Middeleeuwse
Studies,1976, partea I.
Maria Georgescu, „Alexandru Ioan Cuza, domnul Unirii [i al

Reformelor“ în Revista de Istorie Militar\, nr.1(59)/2000.
Maria Georgescu, „Politica militar\ a guvern\rii liberale din

anii 1867-1868“ în File din istoria militar\ a poporului
român, vol. III, Editura Militar\, 1975.
Gen. Ion Gheorghe, Un dictator nefericit: Mare[alul

Antonescu, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1996.
Ion Ghica, Amintiri din pribegia dup\ 1848, Ed. Scrisul

Românesc, Craiova, 1940, („Mersul revolu]iei din Muntenia
[i atitudinea Marilor Puteri. N. B\lcescu despre revolu]ie“).
Constantin C. Giurescu, Amintiri, vol. I, Ed. Sport-Turism,

Bucure[ti, 1976.
ISTORIA
Constantin C. Giurescu, Amintiri, Ed. All, Bucure[ti, 2000.
C.C. Giurescu, Ion C. Br\tianu. Acte [i cuvînt\ri, (1 mai 1877-

30 aprilie 1878), Ed. Cartea româneasc\, Bucure[ti, 1930.
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor

din cele mai vechi timpuri [i pîn\ ast\zi, Ed. Albatros,
Bucure[ti, 1971.
Constantin C. Giurescu, Via]a [i opera lui Cuza Vod\,

Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1966.
Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae R\descu, Ed. All,

Bucure[ti, 1996.
Dinu C. Giurescu, România în al doilea r\zboi mondial

(1939-1945), Ed. All, Bucure[ti, 1999.
Octavian Goga, Mustul care fierbe, Ed. Imprimeriilor

Statului, Bucure[ti, 1927.
Iordache Golescu, Scrieri alese (Prescurt\ însemnare d\ tur-

burarea }\rii Rumâne[ti, ce s-a întîmplat la leat 1821, mart,
dup\ moartea lui Aleco vod\ {u]u), Ed. Cartea Româneasc\,
Bucure[ti, 1990.
Emanoil Hagi-Mosco, Bucure[ti. Amintirile unui ora[,

Ed. Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 1995.
C. Hamangiu, Codex Romaniae, Ed. Cultura Na]ional\, Bu-

cure[ti, 1926.
Brigitte Hamann, Viena lui Hitler. Anii de ucenicie ai unui

dictator, Ed. Vivaldi, Bucure[ti 2000.
Petre V. Hane[, M. Kog\lniceanu. Scrisori din exil,

Ed. Societatea Prietenii Istoriei Literare, Bucure[ti, 1934.
STOENESCU
Spiru Haret, Chestia ]\r\neasc\, Ed. Carol Goebl, Bucure[ti, 1905.
Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelului Mihail“. O contri-

bu]ie la problema fascismului interna]ional, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1999.
Joe Heydecker, Johannes Leeb, Procesul de la Nürnberg,

Ed. Orizonturi, Bucure[ti, 1990.
Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol [i Mare[alul

Antonescu. Rela]iile germano-române (1938-1944), Ed. Hu-
manitas, Bucure[ti, 1994.
Adolf Hitler, Mein Kampf, vol. I-II, Ed. BELADI, 1997.
Keith Hitchins, România 1866-1947, Ed. Humanitas, Bucu-

re[ti, 1996.
R. Holtzmann, Geschichte der sächsischen Kaizerzeit

(900-1024), Darmstadt, 1961.
Jean D’Hospital, Trois papes au tournant de l’ Histoire. Pius

XII – Ioan XXIII – Paul VI, Ed. Académique Perrin, Paris,
1969.
Ioan Hudi]\, Jurnal politic (1 ianuarie 1940-6 septembrie 1940),

Ed. Institutului European, Ia[i, 1998.
Ioan Hudi]\, Jurnal politic (1 ianuarie 1944-24 august 1944),

Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1997.
K. Hurmuzaki, Kandidatura Prin]ului Grigorie Sturdza,

Tipografia Buciumului Român, Ia[i, 1858.
Grigore N. Iona[cu, Dup\ 45 de ani. Mi[carea separatist\

din Ia[i, Ed. Întîia tipolitografie P.M. Pestemalgioglu,
Br\ila, 1911.
ISTORIA
Take Ionescu, Amintiri, Ed. Socec, Bucure[ti ’922.
Anastasie Iordache, Gole[tii. Locul [i rolul lor în istoria

României, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1979.
Nicolae Iorga, „Cuget\tori români de acum o sut\ de ani. Trei

conservatori în epoca de unire [i consolidare“, Monitorul
Oficial Bucure[ti, 1939, în Analele Academiei Române.
Memoriile Sec]iunii Istorice, Seria III, Tomul XXI, Mem. 21.
Nicolae Iorga, „Despre revolu]ia dela 1848 în Moldova“ în

Academia Român\. Memoriile Sec]iunii Istorice. Seria III,
Tomul XX, Mem. 2, Ed. Monitorul Oficial, Bucure[ti, 1938.
N. Iorga, Doi ani de Restaura]ie, Ed. Datina Româneasc\,

V\lenii de Munte, 1932.
Nicolae Iorga, „Doctrina na]ionalist\“ în Doctrinele

partidelor politice, Institutul Social Român, Ed. Cultura
na]ional\, Bucure[ti, 1923.
N. Iorga, Hotare [i spa]ii na]ionale. Afirmarea vitalit\]ii

române[ti, Ed. Porto-Franco, Gala]i, 1996.
Nicolae Iorga, Istoria românilor. Monarhii, Bucure[ti f.a.
Nicolae Iorga, „Istoricul Constitu]iei române[ti“ în Constitu]ia

din 1923 în dezbaterea contemporanilor, Ed. Hmanitas, 1990.
Nicolae Iorga, Supt trei regi. Istoria unei lupte pentru un ideal
moral [i na]ional, Ed. PRO, Bucure[ti, 1999.
Nicolae Iorga, O via]\ de om a[a cum a fost, Ed. Minerva, 1972.
N. Iorga, Istoria unei legende: Iuliu Maniu, Ed. Datina

Româneasc\, V\lenii de Munte, 1934.
STOENESCU
Nicolae Iorga, Politica extern\ a regelui Carol I. Lec]ii ]inute la

Universitatea din Bucure[ti, Ed. Carol Gobl, Bucure[ti, 1916.
N. Iorga, Ultimele, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1978.
G.D. Iscru, Revolu]ia român\ din 1848-1849, Ed. Albatros,

Bucure[ti, 1988.
Victor Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei,

Ed. Tipocart, Bra[ov, 1995.
Barbu Katargiu, Discursuri parlamentare (1859-1862 iunie 8),

Ed. Minerva, 1914.
Ian Kershaw, Hitler. Ascensiunea la Putere (Între trecut [i

viitor), Ed. Antet, 1991.
Dr. Hans Kochler, „Ethical Aspects of Sanctions in

International Law“ în Review of International Affairs,
Belgrad, 1995.
Vasile M. Kog\lniceanu, Un cuvînt asupra învoielilor agricole,

Ed. Dimitrie C. Ionescu, Bucure[ti, 1907.
Vasile M. Kog\lniceanu, C\tre s\teni, Ed. Goebl, Bucure[ti,

1906.
Vasile M. Kog\lniceanu, Istoricul chestiunei ]\r\ne[ti,

Ed. Carl Goebl, Bucure[ti, 1907 (edi]ia a II-a).
Vasile M. Kog\lniceanu, Acte relative la 2 mai 1864,

Bucure[ti, 1894.
P.A. Kropotkin, Amintirile unui r\zvr\tit, Ed. Politic\,

Bucure[ti, 1969.
Joachim von Kürenberg, Carol al II-lea [i Doamna Lupescu,

Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 2000.
ISTORIA
Simona Lahovary, Mémoires, vol. I, p. 79, Biblioteca Na-

]ional\, Serviciul Colec]ii Speciale, Sec]ia Manuscrise,
MS. 11 230.
Alex. Lapedatu, „Austria [i lovitura de stat dela 2/14 mai

1864“ în Analele Academiei române; Memoriile sec]iunii
Istorice, Seria III, Tomul XXVIII, Mem. 5, Ed. Monitorul
Oficial [i Imprimeriile statului, Bucure[ti, 1946, p. 61.
Alex. Lapedatu, „Ion Câmpineanu“ în Figuri revolu]ionare

române, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1937.
Alex. Lapedatu, „În jurul asasin\rii lui Barbu Catargiu“,

Academia Român\. Memoriile Sec]iunii istorice, Seria III,
Tomul XIV, Mem.7.
Alex. Lapedatu, „Preludiile c\derii lui Cuza-Vod\“ în

Analele Academiei Române. Memoriile Sec]iunii Istorice,
Seria III, Tomul XXV, Mem. 25, Ed. Monitorul Oficial [i
Imprimeriile Statului, Bucure[ti, 1943.
Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea

r\zboi mondial, vol. II, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\,
Bucure[ti, 1988.
Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza

Vînturilor, Bucure[ti, 1994.
Arthur Gould Lee, Coroana contra secera [i ciocanul.

Povestea regelui Mihai al României, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1998.
Arthur Gould Lee, Elena, Regina-mam\ a României,

Leonida Loghin, Mari Conferin]e Interna]ionale (1939-1945),

STOENESCU
Stefan Logigan, Rumäniens Eisene Garde. Ein Legionär

erinnert sich, Ed. Universitas, München, 1996.
Vasile Lovinescu, Al patrulea hagialîc. Exegez\ nocturn\ a

Crailor de Curtea-Veche, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti,
1981.
E. Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, vol. I-III,

Ed. Ancora, Bucure[ti, 1924.
Corneliu Mihail Lungu, Ioana Alexandra Negreanu,

România în jocul Marilor Puteri (1939-1940), Ed. Curtea
Veche, Bucure[ti, 2000.
Ioan Lupa[, Istoria unirii românilor, Ed. Funda]ei Culturale

Regale „Principele Carol“, Bucure[ti, 1937.
Niccolo Machiavelli, Arta r\zboiului, Ed. Antet, Bucure[ti,

1999.
V.N. Madgearu, Agrarianism, capitalism, imperialism.

Contribu]iuni la studiul evolu]iei sociale române[ti, Ed. Insti-
tutului de Arte Grafice „Bucovina“, Bucure[ti, 1936.
Titu Maiorescu, Istoria politic\ a României sub domnia lui

Carol I, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1994.
Curzio Malaparte, Tehnica loviturii de stat, Ed. Nemira,

Bucure[ti, 1996.
Ion Mamina, Consilii de Coroan\, Ed. Enciclopedic\,

Bucure[ti, 1997.
Ion Mamina, Monarhia constitu]ional\ în România. Enci-

clopedie politic\ (1866-1938), Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti,
2000.
ISTORIA
Prof. senator Badea Mangâru, România sub Vod\ Cuza,

regii Carol I [i Ferdinand I, Ed. Cartea Româneasc\,
Bucure[ti. 1932.
Grigore V. Maniu, „Procesul Memorandului, coresponden]\

special\ a ziarului Dreptul din 25 aprilie – 12 mai 1894“ în
Veac vechi, veac nou, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1985.
Mihail Manoilescu, Rostul [i destinul burgheziei române[ti,

Ed. Cugetarea, Bucure[ti, 1942.
Alexandru Marcu, Conspiratori [i conspira]ii în epoca

rena[terii politice a României (1848-1877), Ed. Cartea
Al. Marghiloman, „Doctrina conservatoare“ în Doctrinele

partidelor politice, Ed. Cultura Na]ional\, Bucure[ti, 1923.
Alexandru Marghiloman, Note politice (1897-1924),

Maria, Regina României, Povestea vie]ii mele, vol. I-III,

Paul Marion, Leur combat, Ed. Arthème Fayard, Paris, 1940.
Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului

Comunist, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1998.
Virgil M\gureanu, Studii de sociologie politic\, Ed. Albatros,

Bucure[ti, 1997.
Roy Medvedev, Despre Stalin [i stalinism, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1991.
Simion Mehedin]i, C\tre noua genera]ie. Biserica – [coala –

Armata – Tineretul, Ed. Socec, Bucure[ti, 1923.
STOENESCU
Memoriile principelui Nicolae {u]u, Ed. Funda]iei Culturale

Române, Bucure[ti, 1997.
Memoriile regelui Carol I al României, de un martor ocular,

Ed. Scripta, Bucure[ti, 1993.
Paul Mihail, Jurnal (1940-1944), Ed. Paideia, Bucure[ti, 1999.
Dr. {erban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu, altceva decît

Horia Sima, Vol. I-II, Biblioteca „Învierea“ nr. 7, Bucure[ti,
1996.
Roger Mucchielli, La Subversion, Ed. Bordas, Paris, 1971.
Nicolae Murgu, Paul {tef\nescu, Mugur Is\rescu, Afaceri

[i c\deri financiare în lumea capitalului, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 1979.
Mircea Mu[at, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul

român unitar, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,
1983.
Mircea Mu[at, Ion Ardeleanu, România dup\ Marea Unire,

vol. 2, Partea I (1918-1933), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\,
Bucure[ti, 1986.
Claudio Mutti, Mircea Eliade, Legiunea [i noua Inchizi]ie,

Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001.
Stelian Neagoe, Cazul Barbu Catargiu, o crim\ politic\

perfect\, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1992.
Stelian Neagoe, Istoria politic\ a României (1944-1947),

Ed. Noua Alternativ\, Bucure[ti, 1996.
Gen. mr. ing. Gheorghe Negrescu, Din amintirile unui vechi

aviator, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1977.
ISTORIA
Horia Nestorescu-B\lce[ti, Ordinul Masonic Român,

Ed. {ansa Srl, Bucure[ti, 1993.
Raymund Netzhammer, Bischof in Rumanien vol. I-II,

Verlag Sudostdeutsches Kulturwerk, München, 1995.
Prin]ul Nicolae de Hohenzollern, În umbra Coroanei

României, Ed. Moldova, Ia[i, 1991.
Ion Nistor, Din coresponden]a familiei Ion C. Br\tianu

(1859-1883), Imprimeriile „Independen]a“, Bucure[ti, 1933.
Ion I. Nistor, „Rela]iile principilor Caragheorghe [i Milo[

Obrenovic cu ]ara Româneasc\“, în Analele Academiei
Române, Memoriile Sec]iunii Istorice. Seria III, Tomul
XXVII, Mem. 12, Monitorul Oficial, Bucure[ti, 1945.
Alexandru Odobescu, Istoria archeologiei, Ed. {tiin]ific\,

Bucure[ti, 1961.
Z. Ornea, S\m\n\torismul, Ed. Funda]iei Culturale Române,

Bucure[ti, 1998.
Z. Ornea, Via]a lui C. Stere, vol.1-2, Ed. Cartea Româneasc\,

Bucure[ti, 1989.
Acad. Andrei O]etea, Tudor Vladimirescu [i revolu]ia din

1821, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1971.
Bruce Page, David Leitch, Phillip Knightley, Philby, the Spy

Who Betrayed a Generation, Sphere Books Limited,
London, 1982.
Preot {tefan Palaghi]\, Garda de Fier spre reînvierea

României, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1993.
Alexandru Paleologu, Treptele lumii, Ed. Cartea

STOENESCU
Petre Pandrea, Garda de Fier, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001.
Petre Pandrea, Helvetizarea României, Ed. Vremea,

Bucure[ti, 2001.
George Panu, Amintiri de la „Junimea“ din Ia[i, Ed. Minerva,

Bucure[ti, 1998.
Ovidiu Papadima, Literatura popular\ român\, Editura pentru

Literatur\, Bucure[ti, 1968.
Constantin Papanace, Evoc\ri, Ed. Buna Vestire, 1997.
{tefan Pascu, Avram Iancu, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1972.
Paul al României, Carol al II-lea, Rege al României,

Ed. Holding Reporter, Bucure[ti, 1991.
Preot prof. dr. Mircea P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe

Române, Ed. Episcopiei Dun\rii de Jos, Gala]i, 1996.
Paul P\lt\nea, Via]a lui Costache Negri, Ed. Junimea,

Ia[i,1985.
Lucre]iu P\tr\[canu, Sub trei dictaturi, Ed. Forum, Bucure[ti,

1945.
Vasile Pârvan, Idei [i forme istorice, Ed. Cartea Româneasc\,

Bucure[ti, 1920.
Mihai Pelin, Iluziile lui Iuliu Maniu, Ed. Viitorul Românesc,

Bucure[ti, 2000.
Gabriel Perreux, Amorurile principelui Carol de Hohenzollern,

Ed. Omnes, Bucure[ti, 1991.
Toma Petrescu, Conspira]ia lojilor, Ed. Sfarm\-Piatr\,

Bucure[ti, 1941.
ISTORIA
Const.-Titel Petrescu, Socialismul în România (1835-6 sep-

tembrie 1940), Biblioteca Socialist\, Bucure[ti, f.a.
I. Petrovici, „În jurul unui aforism al lui Titu Maiorescu“,

Analele Academiei Române. Memoriile Sec]iunii Literare.
Seria III, Tomul XVI, Mem. 3, Ed. Monitorul Oficial
Bucure[ti, 1947.
Richard Pipes, Scurt\ istorie a revolu]iei ruse, Ed. Humanitas,

Bucure[ti,1998.
Gh. Platon, „Ecoul interna]ional al unirii Principatelor

Române“ în Cuza Vod\ in memoriam, Institutul de Istorie [i
Arheologie, Ia[i, 1973.
Gh. Platon, Istoria modern\ a României, Ed. Didactic\ [i

Pedagogic\, Bucure[ti, 1985.
Gh. Platon, V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei,

Cum s-a înf\ptuit România modern\, Ed. Universit\]ii
„Al.I. Cuza“, Ia[i, 1993.
Gh. Platon, „Societatea româneasc\ între medieval [i

modern“ în Cum s-a înf\ptuit România modern\,
Ed. Universit\]ii „Al.I. Cuza“, Ia[i, 1993.
~.P.S. Antonie Pl\m\deal\, Contribu]ii istorice privind pe-

rioada 1918-1939. Elie Miron Cristea, documente, însemn\ri
[i corsponden]e, cap. „Însemn\ri personale“, Sibiu, 1987.
Mihail Polihroniade [i Alexandru-Christian Tell, Domnia lui

Carol I, vol. I (1866-1877), Ed. Vremea, 1937.
Grigore Traian Pop, Mi[carea legionar\, idealul izb\virii [i

realitatea dezastrului, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999.
STOENESCU
Pompiliu Pop-Mure[an, Adev\rul despre Iuliu Maniu,

Bucure[ti, 1946.
Mihail Popescu, Documente inedite privitoare la Istoria

Transilvaniei între 1848-1859 din actele Arhivei de Stat a
Ministerului de Interne [i Justi]ie dela Viena, Ed. Cartea
Dr. {t. Popescu-Filutza, Tragedia ]\r\nismului, Ed. Voin]a

Prahovei, Ploie[ti, 1935.
Ion Popescu-Sireteanu, Limb\ [i cultur\ popular\,

Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983.
Aurel C. Popovici, Na]ionalism sau democra]ie, Ed. Minerva,

Bucure[ti, 1910.
Dumitru Popovici, „Educa]ia na]ional\“ în Investigarea

na]iunilor. Aspecte teoretice [i metodologice, Ed. Licorna,
Bucure[ti, 1998.
Tiberiul Puiu, Ucraina [i ucrainenii, Ed. Mustang, Bucure[ti,

1999.
Rolf Pusch, Gerhard Stelzer, Diploma]i germani la Bucure[ti,

Ed. All, Bucure[ti, 2001.
Paul D. Quinlan, Regele playboy. Carol al II-lea de România,

Mircea T. Radu, 1821. Tudor Vladimirescu [i revolu]ia din

}ara Româneasc\, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1978.
C. R\dulescu-Motru, M\rturisiri, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1990.
C. R\dulescu-Motru, Psihologia poporului român, Ed. Albatros,

Bucure[ti, 1999.
ISTORIA
Lucre]ia R\dulescu-Prav\tz, Activitatea lui Mihail

Kog\lniceanu pîn\ la 1866, vol. I-II, Ia[i, 1913.
{erban R\dulescu-Zoner, coordonator, Gheorghe Cliveti,

Gheorghe Oni[oru, Dumitru {andru, Apostol Stan, Istoria
Partidului Na]ional Liberal, Ed. All, Bucure[ti, 2000.
Constant R\utu, Eugeniu Carada. Omul [i opera, Ed. Ramuri,

Craiova, 1940.
Mihnea Romalo, România în al doilea r\zboi mondial

(1941-1945), Ed. Vestala, Bucure[ti, 2001.
Mihail Gr. Roma[canu, Eugeniu Carada (1836-1910 Ed. Cartea

D. Rosenzweig, „Al doilea imperiu în Fran]a“ în Manual de

istorie universal\ modern\, Universitatea Bucure[ti, 1972,
vol. II, partea I.
C.A. Rosetti, Jurnalul meu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974.
Radu Rosetti, Pentru ce s-au r\sculat ]\ranii, Ed. Eminescu,

Bucure[ti, 1987.
Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Ed. Adev\rul, Bucure[ti,

1993.
Gen. Radu Rosetti, „Garda Na]ional\. Scurt istoric. Rostul ei

în r\zboiul din 1877-1878“, `n Analele Academiei
Române.Memoriile Sec]iunii Istorice, Seria III, Tomul XXV,
Mem. 10, Monitorul Oficial, Bucure[ti, 1943.
Gen. Radu R. Rosetti, M\rturisiri (1914 -1919), Ed. Modelism,

Bucure[ti, 1997.
STOENESCU
D. Russo, Studii istorice greco-române, vol. I-II, Editura

pentru Literatur\ [i Art\ a Funda]iei Carol II, Bucure[ti,
1939.
V. Russu, „Monstruoasa coali]ie [i detronarea lui Al.I. Cuza“

în Cuza Vod\ in memoriam, Ed. Junimea, Ia[i, 1973.
Ion Rusu-Abrudeanu, Miron Cristea, Bucure[ti, 1929.
Ion Rusu-Abrudeanu, România [i r\zboiul mondial, Ed. Socec,

Bucure[ti, 1921.
Al. Gh. Savu, Sistemul partidelor politice din România

(1919-1940), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1976.
Dr. Gheorghe Sbârn\, Parlamentul [i politica extern\ a

României (1919 – 1940), Ed. Sylvi, Bucure[ti, 2000.
Ioan Scurtu, Din via]a politic\ a României (1926-1947).

Studiu critic privind istoria Partidului Na]ional-}\r\nesc,
Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983.
Ioan Scurtu, Ion I.C. Br\tianu. Activitatea politic\,

Ed. Muzeion, Bucure[ti, 1992.
Ioan Scurtu, Iuliu Maniu. Activitatea politic\, Ed. Enciclo-

pedic\, Bucure[ti, 1995.
Ioan Scurtu, Ion Bulei, Democra]ia la Români (1866-1938),

Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul

XX (1918-1948), Ed. Paideia, Bucure[ti, 1999.
Mihail Sebastian, Jurnal, 1935-1944, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1996.
ISTORIA
Romulus Sei[anu, Principiul na]ionalit\]ilor, Ed. Universul,

Bucure[ti, 1935.
Duiliu Sfin]escu, Din luptele tineretului român, 1919-1939

(culegere de texte), Ed. Buna Vestire, Bucure[ti, 1993.
Dan Simonescu, Literatura româneasc\ de ceremonial,

Funda]ia Regele Carol I, Bucure[ti, 1939.
Victor Sl\vescu, „Coresponden]a lui Ion Ghica cu Dimitrie

Sturdza (1860-1880)“, `n Analele Academiei Române,
Memoriile Sec]iunii Istorice, Seria III, Tomul XXV, Mem. 28,
Ed. Monitorul Oficial, Bucure[ti, 1943.
Victor Sl\vescu, „Scrisori inedite ale lui Barbu Catargiu.

Ianuarie-octombrie 1861“, extras din revista Arhiva româ-
neasc\, tom.VII, Bucure[ti, 1941.
George Sofronie, Tratatul de la Lateran (11 februarie 1929) [i

statutul interna]ional al Papalit\]ii, Tipografia [i Litografia
Româneasc\, Oradea, 1930.
Emilia Sonea, Gavril\ Sonea, Via]a economic\ [i politic\ a

României (1933-1938), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\,
Bucure[ti, 1978.
I.V. Stalin, Opere, vol. II (1907-1913), Ed. P.M.R., Bucure[ti,

1949.
Apostol Stan, Ion C. Br\tianu [i liberalismul român,

Ed. Globus, Bucure[ti, 1993.
Apostol Stan, Grup\ri [i curente politice în România între

Unire [i Independen]\ (1859-1877), Ed. {tiiin]ific\ [i
Enciclopedic\, Bucure[ti, 1979.
STOENESCU
Apostol Stan, Ion Mihalache. Destinul unei vie]i, Ed. Saeculum

I.O., Bucure[ti, 1999.
Valeriu Stan, „Enigma unui atentat: moartea lui Barbu Catargiu“

în Magazin istoric nr. 2 (35) februarie 1970.
Dumitru St\niloae, Reflec]ii despre spiritualitatea poporului

român, Ed. Elion, Bucure[ti, 2001.
Nicolae Stoicescu, Dionisie Eclesiarhul. Hronograf 1764-1815,

Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1987.
Otto Strasser, Hitler et moi, Ed. Bernard Grasset, Paris, 1940.
Eugen Str\u]iu, C\m\[i verzi, stindarde ro[ii. Pagini din

trecutul rela]iilor româno-evreie[ti, Ed. Continent, Sibiu,
1996.
Flor Strejnicu, Cre[tinismul Mi[c\rii legionare, Ed. Imago,

Sibiu, 2001.
Dimitrie A. Sturdza, Cuvînt\ri în memoria lui Ion C. Br\tianu,

vol I, Bucure[ti, f.a.
Dimitrie A. Sturdza, Domnia regelui Carol I. Fapte –

Cuvînt\ri – Documente, Tom I, Ed. Academiei Române,
Bucure[ti, 1906.
Mihai Dim. Sturdza, „Junimea societate secret\“ în revista

Ethos nr. 1, Paris, 1973.
Mihai Dimitri Sturdza, „La Russie et la desunion des

Principautes Roumaines. 1864-1866“, École Pratique des
Hautes Études-Sorbonne, Cahiers du Monde Russe et
Sovietique, Volume XII, 3e Cahier, Ed. Mouton et Co,
Paris, 1971.
ISTORIA
Tad Szulc, The Secret Alliance. The Extraordinary Story of

the Rescue of the Jews since World War II, Ed. MacMillan,
London, 1992.
Pamfil {eicaru, Istoria Partidelor Na]ional, }\r\nist [i

Na]ional-}\r\nist, Ed. Victor Frunz\, Bucure[ti, 2000.
Preot prof. dr. Niculae {erb\nescu, prof. dr. Nicolae

Stoicescu, Mircea cel Mare (1386-1418), Ed. Institutului
Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucure[ti, 1987.
Paul {tef\nescu, Asasinatele politice în istoria României,

Ed. Vestala, Bucure[ti, 2000.
Genevieve Tabouis, Dou\zeci de ani de tensiune diplomatic\,

Prof. Gh. Ta[c\, „Domnia Regelui Carol I. Organizarea

economic\“ în 5 conferin]e ]inute la Universitatea Liber\ în
anul 1940, Imprimeriile „Independen]a“, Bucure[ti, 1941.
Gr. T\u[an [i prof. Gh. Laz\r, Ion C. Br\tianu, Imprimeriile

„Independen]a“, 1937.
R\zvan Theodorescu, Despre prima modernitate a româ-

nilor. (Discurs de recep]ie), Ed. Academiei Române,
Bucure[ti, 2001.
Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Ed. Academiei

Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete

române[ti. Memorii (1916-1944), Ed. Roza Vînturilor [i
Ed. R.A.I., Bucure[ti, 1994.
STOENESCU
Cristian Troncot\, „Între 20-25 ianuarie va izbucni o

revolu]ie în }ara Româneasc\“ în Magazin istoric nr. 1/1994.
Gheorghe }i]eica, „Structura materiei. Teoriile vechi“,

Revista Natura, Anul XXI, 15 ianuarie 1932.
Cristian Troncot\, Mihail Moruzov [i Serviciul Secret de

Informa]ii al Armatei Române, Ed. Evenimentul Românesc,
Bucure[ti, 1997.
Cristian Troncot\, Istoria Serviciilor Secrete române[ti. De la

Cuza la Ceau[escu, Ed. „Ion Cristoiu“, Bucure[ti, 1999.
Pavel }ugui, Istoria [i limba român\ în vremea lui

Gheorghiu-Dej. Memoriile unui fost [ef de Sec]ie a CC al
PMR, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999.
Petre }urlea, Partidul Na]ional Liberal-T\t\rescu, Ed. Libra,

Bucure[ti, 2001.
I.G. Valentineanu, Adev\rul asupra uciderii lui Barbu Catargiu,

Tipo-litografia Eduard Wiegard et. Co, Bucure[ti, 1896.
I.G.Valentineanu, Din memoriile mele (o pagin\ de istorie

modern\). Alegerea, detronarea [i înmormîntarea lui Cuza-
Vod\ – 1859, 1866, 1873, Tipografia Modern\ Gr. Luis,
Bucuresci, 1898.
Liviu V\lena[, Mare[alul Antonescu [i frontul secret.

Convorbiri cu Gheorghe Barbul, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001.
Edmond Vermeil, Doctrinaires de la révolution allemande

(1918-1938), Ed. Fernand Sorlot, Paris, 1938.
Emil Vîrtosu, M\rturii noi din via]a lui Tudor Vladimirescu,

ISTORIA
Gelu Voican Voiculescu, „T\sl\uanu, contemporanul nostru“,

studiu introductiv la Octavian C. T\sl\uanu, Obsesia
european\, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1996.
Gioacchino Volpe, Istoria mi[c\rii fasciste, Ed. Novissima,

Roma, 1940.
Mircea Vulc\nescu, Nae Ionescu, a[a cum l-am cunoscut,

Ed. Humanitas, Bucure[ti 1992.
Romulus Vulc\nescu, Mitologie român\, Ed. Academiei

Eugen Weber, „România“, în Dreapta european\. Profil istoric,

Teodor Wexler, Mihaela Popov, Anchete [i procese uitate

(1945-1960), vol. I-II, Ed. Funda]iei W. Filderman,
Bucure[ti, 2001.
Richard Wurmbrand, Marx [i satan, Ed. Stephanus,

Bucure[ti, 1994.
Constantin Xeni, Take Ionescu, Ed. Profil, Bucure[ti, 1999.
A.D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România,

Ed. Albert Baer, Bucure[ti, 1910.
A.D. Xenopol, Nicolae Kretzulescu. Via]a [i faptele lui

(1812-1900), Ed. Socec, Bucure[ti, 1915.
Dan Zamfirescu, Regele [i Mare[alul, Ed. Roza Vînturilor,

Bucure[ti, 1994.
G. Zane, „Probleme de economie financiar\ în timpul

domniei lui Alexandru Ioan Cuza“ în Cuza Vod\ - in
memoriam, Ed. Junimea, Ia[i, 1976.
STOENESCU
Corneliu Zelea Codreanu, „P\[ind în via]\“ în Din luptele

tineretului român (1919-1939), Ed. Funda]iei Buna Vestire,
Bucure[ti, 1993.
Corneliu Zelea-Codreanu, Pentru legionari, Ed. Scara,

Bucure[ti, 1999.
{tefan Zeletin, Burghezia român\, Ed. Nemira, Bucure[ti,

1997.
Lucr\ri de sintez\ [i cu autor colectiv
Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (1940-

1944), vol. I, Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991,
Antonescu. Mare[alul României [i r\zboaiele de reîntregire,

Ed. Nagard, Cannaregio Vene]ia, 1988.
C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu. Amintiri.

Documente. Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti, 1992.
Cine a fost Armand C\linescu; m\rturii, Ed. Presa Na]ional\,

Bucure[ti, 1992.
Colec]ia general Tell, Arhiva Muzeului Militar Bucure[ti,

Div. III 52, dosar „A“.
Constitu]ia din 1923 în dezbaterea contemporanilor,

Din coresponden]a familiei Ion C. Br\tianu (1887-1888),

vol. III, Ed. Independen]a, Bucure[ti, 1934.
Din scrierile [i cuvînt\rile lui Ion C. Br\tianu. Lupta pentru

rede[teptarea na]ional\, Ed. Imprimeriile „Independen]a“,
Bucure[ti, 1921.
ISTORIA
Documente privind domnia lui Alexandru Ioan Cuza

(1859-1861), Ed. Academiei Române, 1989.
Domnia regelui Carol I. 5 conferin]e ]inute la Universitatea

Liber\ în anul 1940, Ed. „Imprimeriile Independen]a“,
Bucure[ti, 1941.
Dosar Horia Sima (1940-1946), Ed. Evenimentul Românesc,

Bucure[ti, 2000.
Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, Ed. Rom-Edition,

Tîrgu-Mure[, 1991. (Sub acest titlu a fost publicat primul
volum din Pe marginea pr\pastiei, cu note [i comentarii de
Serafim Duicu.)
Istoria Parlamentului [i a vie]ii parlamentare din România

pîn\ la 1918, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1983.
Iuliu Maniu în fa]a istoriei, Ed. Gândirea Româneasc\,

Bucure[ti, 1993.
Marea r\scoal\ a ]\ranilor din 1907, Ed. Academiei Române,

Bucure[ti, 1987.
Pe marginea pr\pastiei, 21-23 ianuarie 1941, Ed. Scripta,

Bucure[ti, 1992.
Problema evreiasc\, Stenogramele Consiliului de Mini[tri,

Ed. Hasefer, Bucure[ti.
R\scoala ]\ranilor din 1907, Editura de Stat, vol. I-III,

Bucure[ti, 1948.
Rela]iile româno-sovietice. Documente vol. I (1917-1934),

Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1999.
România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. I-II,

Ed. Militar\, Bucure[ti, 1989.
STOENESCU
Românii la 1859 – Unirea Principatelor Române în con[tiin]a

european\, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1984.
Stenogramele [edin]elor Consiliului de Mini[tri. Guvernarea

Ion Antonescu, vol. I, Arhivele Na]ionale ale României,
Bucure[ti, 1997, p. 1 (edi]ie întocmit\ de Marcel-Dumitru
Ciuc\, Aurelian Teodorescu [i Bogdan Florin Popovici).
Veac vechi, veac nou. M\rturii, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1985.
Viea]a [i opera lui Vintil\ I.C. Br\tianu, Imprimeriile

„Independen]a“, Bucure[ti, 1936, (A[ez\mîntul Cultural Ion
C. Br\tianu, XXXII).
23 august 1944 în arhivele comuniste, Ed. Majadahonda,

Bucure[ti, 2000.

Alex Mihai Stoenescu Istoria Loviturilor de Stat Vol 3 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și

Alex Mihai Stoenescu Istoria Loviturilor de Stat Vol 3 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alex Mihai Stoenescu Istoria Loviturilor de Stat Vol 3 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Iubitorului de cultur\, SORIN V~NTU

ALEX MIHAI STOENESCU

rao international publishing company

ALEX MIHAI STOENESCU

© Editura RAO International Publishing Company, 2002

Tipar digital executat de

Nevoia de a ar\ta, cu probe aduse din istoria plin\ de ade-

Pe de alt\ parte, o serie de am\nunte ignorate sau subevaluate

Iat\, a[adar, de ce studiul asupra cauzei marilor [ocuri

cale, mult mai apropiat\ de sufletul poporului român [i pentru

Analiza perioadei interbelice porne[te cu un studiu ima-

patriot român, dar adept al scenariului francmasonic inter-

Marilor Puteri la vîrful clasei politice române[ti, precum [i la

1 Cunosc istorici de ]inut\ care nu mai au dubii asupra apartenen]ei Elenei

tocmai de felul incomplet sau politizat în care a fost

Imaginea regimului democratic

Analiza evolu]iei statului român între lovitura de stat din

precedent. To]i sperau într-o domnie benefic\ [i solid\,

încît eroii [i faptele lor excep]ionale s\ nu se mai piard\

1859-1864 – primii ani ai statului român modern; România

1944-1947 – regim de ocupa]ie militar\ sovietic\, cu restrîn-

Cele trei dictaturi din perioada 1938-1989 au ocupat 50 de

4 ani [i înainte de ea o dictatur\ regal\ de aproape 3 ani.

loviturile pe care mi le rezerva destinul. Sensibilitatea noastr\

în lipsa unei tradi]ii democratice autohtone, actualele genera]ii

4 Constantin Argetoianu, Memorii, vol. VIII, inedit, Ed. Machiavelli,

l-au f\cut pe individ s\ în]eleag\ faptul c\ la conducerea ]\rii

Anul 1938 este ales pentru c\ ar fi reprezentat momentul de

Marea literatur\ sud-american\ î[i are sursele din aceast\

de infanterie. Pretutindeni, jandarmii [i armata, comanda]i de

5 Grigore Gafencu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991,

cîteva scene: „O amintire îmi st\ruie în minte despre acest

adversarii, [eful poli]iei locale îl trage deoparte [i îl anun]\ cu

O parte din sumele pl\tite pentru exploatarea de c\tre str\ini

monetar\ aflate în suferin]\, Basarabia abandonat\ eco-

istorie care glorific\ perioada interbelic\ r\mîn complet

instigat\ [i organizat\ din exterior, am avut o agresiune

Tabloul realist al nivelului

Segmentat\ pe diferite intervale cronologice, imaginea

10 Ioan Scurtu, op. cit., p. 30.

comercian]i, bancheri, mari proprietari agricoli, ingineri

de perspectiv\ a împiedicat cre[terea ra]ional\ a resurselor

14 Eugen Weber, „România“ în Dreapta european\. Profil istoric, Ed. Minerva,

Bucure[ti, 1995, p. 395.

(1933-1938), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1978, p. 83.

capitalismului s\lbatic, în care economia unui stat este exploa-

]\rii. Aceste partide, în special cel liberal, înfiin]au, la ad\-

18 Radu Lecca, op. cit., p. 87.

economi[ti români ai acestei perioade au fost Virgil Madgearu

21 V.N. Madgearu, Agrarianism, capitalism, imperialism, Ed. Inst. Arte

stat din 1930, România a încetat s\ mai urmeze un plan de

22 Grigore Gafencu, Însemn\ri politice. 1929-1939, Ed. Humanitas,

responsabil\ [i patriotic\. Teoretic, Manoilescu a constatat

23 Mihail Manoilescu, Rostul [i destinul burgheziei române[ti, Ed. Cugetarea,

protejare a economiei lor na]ionale, România a deschis por-

25 Ioan Scurtu, op. cit., pp. 2-72.

Gheorghiu-Dej, dar nu prin trecerea propriet\]ii private

statului, sub form\ de masive avansuri, pl\]i anticipative de