stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh.

Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

Cuprins:

1. Prezentarea generală

2. Evolutia istorică, autor/autori, peisagiști

3. Stil, analiză morfologică, elementele stilistice, concept, structură compozițională

4. Structura și caracteristicile vegetalului

5. Elemente minerale (circulații, mobilier urban, amenajări tehnice,etc)

6. Opere de artă

7. Construcții si elemente de arhitectură

8. Apa în compoziția grădinii

9. Alte elemente caracteristice, concluzie

stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

Grădinile Palatului Schönbrunn - Viena, Austria

1. Prezentarea generală

Palatul Schonbrunn a fost rezidența a habsburgilor începand cu secolul al XVIII-lea până în

anul 1918. Palatul a fost construit după planurile arhitecților Johann Bernhard Fischer von
Erlach și Nicolaus Pacassi. Împreună cu grădina, inițial adăpost pentru prima grădină zoologică
din lume (1792), Schoenbrunn este un complex reprezentativ pentru arhitectura barocă din
toate vremurile. Atât palatul cât și grădinile care îl înconjoară se remarcă și prin faptul ca au
păstrat ''urmele'' modificarilor făcute de-a lungul timpului, mărturii despre interesele și
gusturile monarhilor habsburgi aflați la domnie.
Palatul Schonbrunn este unul din cele mai importante monumente din Austria, protejat
prin lege și intrat in patrimoniul UNESCO ănca de la sfarșitul anului 1996 - motivul fiind simplu:
în afara de valoarea arhitecturală și istorică, întregul ansamblu, care include palatul, parcul cu
fântanile, statuile și clădirile dependente (cum ar fi grădina zoologică sau orangeria), sunt cele
mai vechi de acest gen și își pastrează înca funcțiile originale.
Palatul și împrejurimile sale formează un tot unitar. Designul baroc al grădinilor împreună cu
zonele adiționale amenajate în perioadă în care a trăit Maria Tereza, au rezistat până azi, mai
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

mult sau mai puțin în forma lor înițială și încă determină și astăzi aspectul general al grădinilor
de la Schonbrunn.

2. Evoluția istorică, autor/autori, peisagiști

Grădinile si palatul au o istorie lungă care începe din

Evul Mediu oarecum. La începutul secolului al XIV-lea
domeniul se numea inițial “Katterburg”, aparținea de o
mănăstire și adapostea ferme, podgorii și o moara de apă.
În 1569 domeniul a intrat în posesia împăratului Maximilian
al II-lea care a amenajat grădini imense în care creștea,
pentru propria plăcere, curcani și păuni (o caracteristică
standard în grădinie princiare ale vremii). Grădinile au fost
distruse apoi de forțele maghiare, în 1605, dar refăcute
parțial de împaratul Mathias și folosite de acesta și de urmașii lui pentru vânătoare. Legenda
spune că țn timpul unei vânători, împăratul ar fi descoperit „Schoner Brunnen” (in traducere, ar
veni Izvorul Frumos), de la care se trage numele actual al întregului domeniu.
În urma morții lui Ferdinand al II-lea, succesorul lui Matthias începand cu anul 1673
domeniul a devenit reședința împărătesei Eleonorei de Gonzaga, vaduva; pentru aceasta a fost
construit un frumos palat caruia i s-a zis
Schonbrunn, nume pe care îl găsim scris în
documente începând cu 1642. Pasionată de artă
Eleonora de Gonzaga a cerut ca în jurul palatului
să se amenajeze grădini imense, care să facă loc
festivităților și ceremoniilor care se țineau la
curte. În perioada care a urmat grădinile au fost
extinse, în secolul al XVII-lea gazduind
spectacolele în aer liber prin care împaratul
Leopold I își etala talentul artistic de compozitor și
actor. Acest stil de viață a luat sfârșit în 1683,
când forțele otomane au asediat Vinena și au
devastat palatul și parcul.
După toate aceste evenimente, Leopold I s-a hotărât sa dea domeniul fiului și
succesorului său, Joseph, pentru ca acesta să își construiască acolo un palat demn de un viitor
împarat. Cu ajutorul catorva membri ai nobilimii, arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach,
care studiase la Roma, a fost invitat sa faca planurile viitoarei curtii imperiale. Cum planurile
initiale au fost aproape utopice, von Erlach a inceput mai intai cu construirea unei cabane de
vanatoare, in 1696, dar care nu a fost terminata complet in timpul vietii lui Joseph din cauza
dificultăților materiale rezultate de secesiune spaniolă.
Planurile pentru amenajarea grădinilor au fost realizate de catre Jean Trehet, un elev al
lui Andre Le Notre (faimos designer de grădini) și datează din 1695. De-a lungul axei centrale
Trehet a amenajat parcelele centrale, scoase în evidență de o zonă în forma de stea și flancate
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

de diferiți arbori și arbusti. Inițial, grădinile baroce erau parcurse de alei largi, amenajate in asa
fel incat sa formeze un labirint (labirintul era un element aproape obligatoriu în grădinile de
acest tip, din acea perioadă).
În 1728, domeniul Schonbrunn a intrat în posesia împaratului Charles al VI-lea, dar acesta
nu îl vizita decat rareori, pentru a vâna fazani. În cele din urmă, Schonbrunn a revenit fiicei sale,
Maria Tereza, care a indrăgit nespus de mult cabana de vânătoare și grădinile care o
înconjurau. Astfel a început o epoca de aur pentru domeniul Schonbrunn, palatul de aici
devenind curte imperială si centrul vieții politice din acea vreme. Extinsă și reconstruită după
planurile arhitectului Nikolaus Pacassi, între 1743 și 1763, fosta cabană de vânătoare a fost
transformată într-un magnific palat rezidențial, decorat cu interioare costisitoare, în stil rococo.

În timp ce Maria Tereza se ocupa de

palat, consortul ei, împaratul Franz I de
Lorraine s-a dedicat amenajarii gradinilor.
Parcul a fost extins și îmbogatit cu înca o zona
cu alei dispuse in forma de stea, precum si cu
două alei principale largi, dispuse in diagonala
și a caror intersecție era indreptată înspre
palatul împerial. Imesele grădini în stil baroc
trebuiau să fie un simbol al puterii împeriale și
erau vazute ca o continuare în exterior a
decorațiunilor somptuoase din interiorul
palatului. Partea din spate a palatului dadea
inspre o zona imensă amenajată cu straturi
simetrice de flori și gazon; acestea erau marginite de tufe de buxus si pietris colorat, aranjat în
diferite modele brodate, stil cunoscut ca ''parterre de broiderie''. Zona de straturi de flori era
flancată în dreapta și stânga de boscheți ornamentali care, prin modul în care erau tunși,
formau pereți verzi cu câteva pasaje de trecere.
În 1753, împaratul Franz Stephan, care era pasionat de științele naturii a inaugurată
Grădina Botanică Olandeză în partea de vest a parcului; cu un an înainte, tot el inaugurase
menajeria de la Schonbrunn.
În timp ce palatul si gradinile au fost aproape terminate in anul 1770, dealul
Schonbrunn, aflat în spatele zonei principale cu straturi de flori, ramasese neamenajat.
Arhitectul curții de la acea vreme, Johann Ferdinand
Hetzendorf von Hohenberg, a realizat planuri elaborate
pentru amenajarea acetuia însa Maria Tereza, ramasa
vaduva in 1765, a ales ca acesta să fie decorat mai
simplu: amplasarea fântanii Neptun la poalele dealului
și construirea în vârful acestuia a clădirii Glorinette.
Dealul avea sa fie urcat pe alei simple, asezate în zig-
zag, nu cum fusese conceput inițial.
În aceasi perioadă, zona cu straturi de flori a fost
parțial reamenajată: de-a lungul bordurilor verzi au fost
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

așezate statui reprezentând personaje mitologice (statuile au fost realizate în 1777 în atelierul
sculptorului Johann Wilhelm Beyer). Tot în această perioadă pe domeniu au fost ridicate și
amenajate numeroase clădiri și elemente de interes, precum complexul de ruine romane,
fântana cu obelisc și fântana izvorului frumos; toate aceste proiecte au fost terminate in 1780,
anul în care a murit Maria Teresa. Cu un an înainte toate grădinile, mai puțin grădina privată, au
fost deschise publicului.
Între anii 1880 si 1882 a fost construita casa palmierilor, o sera de dimensiuni
monumentale. Ultimul proiect dus la bun sfarsit in gradina a fost casa ceasului solar, ridicata in
1904, casa care adăpostește o colecție imensă de plante exotice.

3. Stil, analiză morfologică, elementele stilistice, concept, structură compozițională

În perioada barocă, la curțile

regale sau nobiliare, luxul era folosit în
arhitectură în exces, decorațiunile
interioare de regulă erau în comuniune cu
cele exterioare, pentru că aici se
organizau diverse festivități fastuase după
tipul epocii.Grădina despre care se
vorbește în această lucrare se desfășura
pe spații vaste, dând măreție și gandoare
acestora.

Principiile de bază ale acestui stil de

grădină au inclus crearea unui aranjament
perfect prin separarea geometrică prin
axe principale şi secundare a format
canale, iazuri şi alei în unghi drept. Totuşi, cea mai frumoasă trăsătură a grădinii baroce este cea
tiparul arab. Tiparele de straturi cu forme decorative au fost create utilizând mici garduri vii de
buxus. Pentru spaţiile dintre acestea s-a utilizat pietriş alb, pentru a crea un contrast încântător,
pe un fundal de iarbă. Farmecul special a fost creat prin tuşe de culoare sub forma florilor de
vară, conferind straturilor o senzaţie generală de însufleţire. Toate acestea evidențiază planurile
superioare si vertical ale grădinii.
Reședința împărătească este așezată într-o poziție dominantă, reprezentând capul de
compoziție. Unitatea acesteia este dată de dispunerea geometrică a elementelor care compun
ansamblul, față de axa dominantă, așezată central, de unde reiese perspectiva centrală, cele
secundare fiind așezate perpendicular ți subordonându-se acesteia. Ansamblul compozitional
de fata este realizat pe terase ample, poate cu mici denivelări, pe care sunt amenajate
compoziții vegetale geometrice, având elemente construite ca: scări, ziduri de sprijin,
balustrade, acestea constituind planurile inferioare arhitecturii acestui tip de grădină.
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

4. Structura și caracteristicile vegetalului

În preajma Schonbrunn sunt amenajate compoziții vegetale de talie mică, formate din
broderii de Buxus, arbuști tunși geometric și plante floricole ca de pildă crinii regali, bujorii şi
fuchsia, pur şi simplu iradiază eleganţă barocă. Aceste plante sunt potrivite pentru boluri de
piatră sau în vase de teracotă. Vasele de piatră sunt puse în valoare extrem de bine dacă sunt
aşezate la capetele aleilor. Într-o combinație echilibrată cu elementele construite și sculpturale
ce se găsesc: fântâni decorative, bazine cu apă de mari dimensiuni și statui sau grupuri statuare.

Prin aliamentele din arbuști tunși se face trecerea la zona de parc propriu-zisă, unde se
găsesc de obicei plante arboricole de talie mare, tunse care mărginesc în general canale imense
de apă. Aici, în zona parcului spațiile sunt delimitate de ziduri de vegetație tunsă, numită și artă
topiară, unde se adăpostesc fântâni cu jeturi de apă, colonade, treaje, rocârii, sau bazine cu
ansambluri sculpturale.

Tot aici grădina oferă o suprafață la parter cu peisaje florale, dar de asemenea și o vastă
rețea de căi dubioase căptușite cu copaci de castan, ulmi, tei, frasini și arțari.
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

5. Elemente minerale (circulații, mobilier urban, amenajări tehnice,etc)

Palatul împreună cu grădinile sunt cea mai bună ilustrare a conceptului baroc de
palat princiar din toate timpurile, conform căruia arhitectura și natura trebuie să coexiste, să se
întrepatrundă într-o adevarată simbioză. Pentru a avea o imagine edificatoare trebuie spus că
dimensiunile aproximative sunt de 1,2 km pe axa est-vest și 1 km pe direcția nord-sud. Palatul
de trei repere principale: Gloriette în centru, Gradina Zoo la vest si Fântâna Obeliscului la est.
Conform principiilor arhitecturii baroce, s-a facut apel pe larg la simetrie, creându-se doua
spatii deschise de tip stea, doua intersectii. Practic în aceste zone converg simetric aleile din
partea estică și respectiv vestică a parcului, ca niște raze ce pornesc de la un disc solar. În
centrul fiecarei dintre aceste doua zone de convergență se gasește câte un bazin, iar simetria se
extinde pâna la identitatea temei abordate în ambele locuri. Descoperim astfel aici ceea ce
poarta numele de Bazinul Naiadelor.
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

Există o axă principală care contrapune

palatul cu spendida clădire a Gloriettei, situată pe
dealul ce-i poartă numele. Aceasta este coloana
vertebrală a domeniului Schonbrunn și multe dintre
dezvoltările și amenajările exterioare s-au realizat
pentru a pune în valoare aceasta axă sau folosind
linii simetrice, diagonale ori ortogonale cu direcția
acesteia. Se poate observa axa centrala, geometria
aleilor principale, dar si dispunerea numeroaselor
puncte de atractie.

Grădina centrală a parcului asigură privelistea

principală vizitatorilor in partea din spate a palatului,
cuprinde zona cu straturi de flori amplasate strict
simetric. Straturile sunt formale si delimitate cu pietris
colorat aranjat in modele foarte delicate iar
aranjamentul florar din interiorul acestora se aseamănă
cu o așa-zisă broderie. De ambele parți ale grădinii au
fost plantate garduri vii din arbuști tăiați care formează
pasaje cu deschideri mici si locuri ascunse.

Grădina privată. Cunoscuta si ca gradina printului

Rudolf, aceasta se afla in apropierea fatadei de est a
palatului si si-a primit numele in anul 1870, dupa ce
apartamentele din acea parte au fost mobilate si
amenajate pentru Printul Rudolf. Cele patru sectiuni
ale gradinii sunt subliniate de straturi formale si au in
centru un exemplar maiestuos de tisa.
Dat fiind faptului că este o zonă încastrată, vara sunt
plantați o seri de arbori citrici. Această parte a
parcului este amenajată cu jardiniere imense joase din beton sub formă de potcoavă cu același
tip de aranjament floral de “broderie”, mărginite de 5 pavilioane pictate mural care fac trecerea
dintr-o parte, în cealaltă a parcului.

Reconstruit după modelul istoric din garduri vii de

tisa “Labirintul” este o platform de vizionare care
invită spectatorii să descopere secrete. Acesta se află
în partea dreaptă a Grădinii central și are scopul de a
anima spectatorii, este proiectat ca fiind mai degrabă
un loc de joacă.
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

6. Opere de artă

Farmecul special al acestei grădini baroce este dat de operele de artă regăsite, opere
precum: cele 32 de statui mitologice, sculpturile fântânii lui Neptun, sculpturile fântânii
Obeliscului, sculptura fântânii Îngerului, sculpturile fântânii Naiadelor, a Paradelor Curții și
câteva monumente dedicate familiei regale, lui Franz Stephan, Philipp Franz Siebold sau Joseph
al-II-lea.

Pentru a restructura Grădina centrală, să aibe totodată

un parcurs spre dealul Schonbrunn, au fost realizate 32
de statui mitologice realizate din piatră. Acestea au fost
create De Johann Wilhelm Beyer în anul 1777, reprezintă
figuri din mitologia greacă sau romană și sunt dispuse de-
a lungul celor doua garduri vii laterale care separă
grădina centrală de restul Parcului.

Situată la poalele dealului aflat în spatele

palatului, fântana lui Neptun face parte din planul de
ansamblu al grădinilor, avizat de Maria Tereza in 1770.
Excavațiile pentru bazin au inceput în 1776, iar
fântana a fost terminată patru ani mai tarziu, chiar
inainte de moartea împaratesei. Cel mai probabil,
fântana a fost realizată dupa planurile lui Johann
Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, iar statuile
propriu-zise, realizate din marmura de Sterzing, au
fost sculptate tot de Wilhelm Beyer.
Peretele din fundal, ridicat dupa forma circulară
a dealului și infrumusețat cu o balustradă cu vaze de piatră, este spatele bazinului. În centrul
zidului se află o plintă semi-ovală din care se ridică grupul statuar ce ii reprezintă pe zeul
marilor, Neptun. În stanga lui se afla o nimfă, iar În dreapta zeița Thetis, care ii cere să calmeze
apele pentru fiul său Ahile, plecat să cucerească Troia. Tema zeului marilor este des întalnită
secolele XVI-XVIII.

Fântâna Obeliscului, care închide aproape apoteotic

diagonala principală și aleile care converg în acest punct din
partea estică a parcului Fântâna Obeliscului a fost proiectată de
arhitectul Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg și
construită, conform imscripției aurite de la baza obeliscului la
1777. Sculpturile au fost realizate de Benedikt Henrici, parțial
după schițele lui Wilhelm Beyer. Imaginea sugerata este a unui
pârâias izvorând dintr-o grotă, într-o idilica zonă populată de
zeități asociate apei. Există trei alimentări cu apă ale bazinului
fântânii, cea principală - centrală, din gura unei măști și două
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

secundare, laterale din vasele zeităților. Un zid arcuit, decorat cu o balustradă cu vaze
impozante protejează ansamblul de eventualele scurgeri și șuvoaie pluviale ce ar putea aparea
pe panta dealului din spatele fântânii.

Evident, elementul simbolic principal al ansamblului este obeliscul. Obeliscul de la

Schonbrunn, trimițând spre simbolistica egipteană, nu este unul original. S-au gravat mai multe
hieroglife și se clama atunci ca acestea povestesc istoria dinastiei de Habsburg, însa era o mica
minciuna, pentru că Champollion a descifrat scrierea hieroglifica abia la 1822. Simbolistica
edificiului însa ramâne și ea a fost atent concepută. Se poate observa în imagini că obeliscul
este sprijinit pe spatele a patru țestoase aurite, simbol al stabilității monarhiei și al unei
guvernări ferme. Simbol cosmic egiptean, un obelisc este asociat cu soarele, reprezentat aici de
globul auriu plasat în vârf. De fapt aceasta este și esenta, structură de tip obelisc simbolizează
drumul razelor către pământ. Deasupra sferei solare se află un vultur, de asemenea aurit. El
este simbolul monarhului, mediatorul între cer și pamânt, elementul de legătură între voința
divină și supușii pamânteni. Fântâna Obeliscului exprimă năzuința Habsburgilor spre dominație
absolută și eternă.

7. Construcții si elemente de arhitectură

În ansamblul Schonbrunn, arhitectura

nu este data doar de Palatul care coordonează
cele din jur, ci și de construcțiile mai mici și
elementele de arhitectură, care se remarcă în
întregul plan urbanistic al zonei de față.
Gloriette, Tuinele Romane, Casa Palmierilor,
Orangeria, Casa Deșertului sunt câteva din cele
care se regăsesc aici.

Gloriette a fost construită în 1775, fiind

ultima clădire înălțată în grădină, după
planurile arhitectului imperial austriac Johann
Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg. Ea a
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

avut scopul de a fi un punct de observație asupra grădinii. Structura reprezinta un arc triumfal,
flancat de arcade. Partea centrala, placata in ultimul an de viata al Mariei Tereza, are deasupra
un vultur imperial asezat pe un glob si inconjurat de trofee. Acoperisul plat cu balustrada care il
impodobeste a inceput sa fie folosit ca platforma pentru vizitatori inca de la inceputul secolului
al XIX-elea. Vulturul si celelalte decoratiuni sculptate au fost realizate de Benedikt Henrich.
Glorieta a servit mai târziu ca sală de mese și sală de festivități, precum și o sală de mic dejun
pentru împăratul Franz Joseph. Sala de mese a fost utilizată până la sfârșitul monarhiei, acolo
funcționând astăzi o cafenea, iar pe acoperiș aflându-se o platformă de observație a Vienei.
Ornamentele decorative sculpturale ale glorietei au fost realizate de faimosul sculptor Johann
Baptist Hagenauer din Salzburg. Glorieta a fost grav avariată de bombardamentele din al doilea
război mondial, dar a restaurată deja în 1947 și apoi iarăși în 1995.

Numite inițial „ruinele din

Cartagina”, Ruinele Romane se află
la poalele împădurite ale dealului
Schonbrunn. Sunt realizate astfel
încât ruinele par reale. Adevărul este
însă altul - începand cu mijlocul
secolului al XVIII-lea în Anglia erau la
modă ruinele construite pentru
impresia artistică pe care o lăsau.
Amenajate după planurile lui Johann
Ferdinand von Hohenberg și terminate în anul 1778, complexul este perfect integrat în peisajul
care îl înconjoară.
Hohenberg a recreat la Schonbrunn ruinele unui templu din Roma Antică, templu dedicat
lui Vespasian și Titus; drept model a folosit gravurile realizate de Giovanni Battista Piranesi în
jurul anului 1756. În contrast cu clădirea Glorinette, toate elementele arhitecturale ale ruinelor,
inclusiv coloanele și reliefurile au fost făcute sub stricta supervizare a arhitectului curții.
Decoratiunile din piatră au fost executate de sculptorii Beyer, Henrici si Franz Zacherle.
Ansamblul ruinelor romane de la Schonbrunn este format dintr-o zona centrală în formă
rectangulara, încercuită de un arc semicircular, ai cărui pereți laterali dau impresia de edificiu
antic care pare că se daramă încet, încet. În mijloc se află arcul, împărțit în arhitrava și friză,
decorat cu basoreliefuri de inspirație romană. Pereții laterali sunt proiectați înainte în unghiuri
drepte și prezintă, pe langă același tip de decorațiuni în relief, și statui și
busturi clasice.
Construcția care se ridică în spatele arcadei centrale a fost menită inițial să
semene cu o cascadă. Ea duce înspre statuia lui Hercule în lupta cu
cerberul, un caine cu trei capete care pazeste intrarea in Hades; la
picioarele lor se afla Hidra, învinsă.
Dincolo de efectul romantic și pitoresc pe care îl oferă privirilor acest
ansamblu, efect dorit de catre arhitect, faptul că a fost inițial denumită
Ruinele din Cartagina, poate fi o aluzie la faptul că inițial constructia
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

trebuia să aducă aminte de victoria Romei asupra Cartaginei. Timp de secole, Habsburgii s-au
considerat și au fost vazuți ca reprezentați și chiar descendenți legitimi ai impăraților din
Imperiul Roman. Astfel, edificiul trebuia sa fie o expresie a revendicarilor lor.

Fosta grădină botanică olandeză este ocupată

astăzi de Casa Palmierilor. Este este o clădire impresionantă
construită din oţel şi sticlă. Aceasta a fost ridicată în perioada
1881 – 1882, de Franz Xavier Segenschmid folosind
tehnologia de atunci pentru a-i da aerul graţios pe care îl are
şi azi. Pavilinoul central are 28 m înălţime şi are două aripi
laterale, remarcându-se aspectul grațios.Proporțiile liniilor convexe și concave ale pavilioanelor
centrale și laterale sunt perfect echilibrate si dotarea structurii de fier, cu o lejeritate perceptibil
în ciuda dimensiunilor sale masive. În cadrul inserat al construcției de fier exterior, geamul se
agață de grinzile de fier curbate ca o piele.

Grădina de portocali sau Orangeria este una dintre

cele mai mari două orangerii din lume, cealaltă
fiind la Versailles, este a doua ca mărime din lume,
este realizată în stil baroc, şi a fost folosită atât ca
seră de portocali şi plante în ghivece, cât şi pentru
diverse festivităţi imperiale. Are 189 de metri
lungime și 10 metri lățime. Fațada sudică este
articulate printr-o serie alternate de golfuri mari ți mai mici rotunde, separate de pilaștri
decorate cu măsti. Interiorul acesteia deține o secvență ritmică cu bolți de adâncime mica și
este încălzită printr-un sistem de încălzire prin pardoseală astfel încât să se poată cultiva plante
tropicale.

8. Apa în compoziția grădinii

Spațiul verde constituie o componentă principală a ansamblului urbanistic al Parcului și

Grădinilor Palatului Schonbrunn, prin funcțiunile multiple pe care le îndeplinește, ca element de
recreere și odihnă a vizitatorilor și de completare a ansamblurilor arhitecturale regăsite aici. Pe
lângă rolil de agrement, contribuie la calitatea mediului, au rolul de a regla temeperaturile
ridicate ale aerului cu ajutorul apei, și de a reprezenta un filtru împotriva poluării aerului. Un rol
foarte important aici il are și apa. Oglinzile de apă, de forme diferite, asemănătoare cu cele
întâlnite în natură, dar și fântâni.
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

Arhitectul imperial austriac Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg a apelat în

organizarea compoziției grădinii la apă, se regăsesc numeroase fântâni precum Fântâna lui
Neptun, Fântâna Obeliscului, Fântâna Îngerului, și bazine precum bazinul Naiadelor și a
Paradelor Curții, toate acestea ca un factor essential pentru peisaj. Apa este elementul care
rupe monotonia materialelor dure ale peisajului, punct de atracție. Apa reprezintă simbolul
vieții, al sănătății și civilizației.

Rolul acesteia în estetica peisageră a acestui ansamblu este de mișcare - apa se mișcă
permanent, sunet – apa produce sunet în urma curgerii ei, a căderilor sub forma cascadelor sau
a rezistenței opuse de diferite obstacole aflate în calea ei prin ziduri roci; ecosistem – atrage
păsări și insecte în jurul ei; lumina – luciul apei se comportă ca o oglindă care reflectă razele
soarelui în forme și culori minunate, plantele, rocile, construcțiile și chiar cerul și norii lui se
reflectă în luciul apei în forme incredibile. Pe timp de noapte, apa oferă posibilitatea unor
corpuri de iluminat pentru decor și împreună cu acestea, ne dezvăluie scenarii cu umbre și
lumini unice.

9. Alte elemente caracteristice, concluzie

Grădinile Palatului Schonbrunn barocă are dimensiuni monumentale și au în construcția

ei utilizarea liniilor arcuite. Drumurile sunt construite în diagonală, mărindu-se astfel
dimensiunile, iar terasele sunt pe diverse forme și pe niveluri diferite. După cum vedem gradina
baroca este fragmentată în porțiuni care formează parți organice ale grădinii, în general grădina
arată o imagine de perspectivă. Se mai poate amenaja prin realizarea rondurilor cu broderii din
flori, iar apariția a apei este monumentaliată. Deci în concluzie Grădinile Palatului Schonbrunn
sunt deosebite din toate unghiurile de vedere.

Astăzi, Palatul Schonbrunn din Viena se află în patrimoniul cultural mondial al UNESCO,
datorită importanței sale istorice, împrejurimilor unice și decorațiunilor interioare splendide.
Schoenbrunn este una dintre cele mai populare atracții ale Vienei, primind în fiecare an
aproape 1,3 milioane de turiști.
stud. Arh. MIHAI ANDREEA IOANA Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”

Bibliografie:

1. “Arhitectura peisageră” - Preda M., Palade L., 1984, Ed. Ceres, București.
2. “Arhitectura peisageră” - Iliescu Ana Felicia, 2008, Ed. Ceres, București.
3. “Arta grădinii” - Constantinescu Viorica S., 1992, Ed. Meridiane, Bucuresti.
4. “The Nature of Landscape: A Personal Quest ” - The Nature of Landscape: A Personal
Quest, 2001
5. “The Gardens of Schonbrunn (A Walk through one of the most famous baroque garden
in Europe)” - Richard Kurdiovsky
6. https://commons.wikimedia.org
7. https://www.schoenbrunn.at/
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Sch%C3%B6nbrunn