Din nou la nunta

barbu

Bine ati venit Gheorghe Barbu Sunday, July 30

2017 @ 09=40 AM BST

Pe când Domnu-abia crease un pamânt si

ceruri noi,Pe când nu erau nici miri îmbracati,
stilati ca voi
Pe când Duhul Creator se plimba pe-ntinse
ape
Iar nuntasi nu existau sa se tina de agape,
Pe când omul nu era ravasit de neascultare,
Si nici sarpele viclean nu se târâia-ntre fiare
Pe când înca nu erau codrii cu poieni si flori
Sa le strângi, sa faci buchete pentru nunti si
sarbatori,
Creatorul Întelept fauri atunci un om,
Modelându-l din tarâna, strâns atom lânga
atom
Si i-a dat sa aiba chip dupa-Siesi semanare,
Habitându-l în Eden în deplina desfatare.
Însa Necuprinsul vesnic care este-n toate
sigur,
Si-a mai zis ca nu e bine ca Adam sa fie
singur.

Unui om asa perfect cu-nsusiri nenumarate,

Nu putea sa nu-i gaseasca si cealalta
jumatate.
Si atunci ca un chirurg far-ai face-anestezie,
Cu deplina maiestrie i-a facut pe viu sotie.
Si asa peste milenii Scumpul nostru Demiurg
Este Cel mai minunat si desavârsit Chirurg,
Care din Adam lua prin excizie o coasta,
Ca sa-i faca-acestui om o minune de nevasta.
Numai ea este luata din persoana conjugala,
Ca sa-si completeze sotul, jumatatea lui
egala.
Ei egali vor fi sa fie câta vreme se-ntâlnesc,
La altarul lui Isus înnoiti în strai ceresc.

Spuse-acestea, doar în treacat, iata-ne întorsi

la miri
Sa va daruim din suflet un buchet de
trandafiri,
Pusi în glastra vietii voastre sa va dea-n camin
miros
Cum polenul pe petale sa va fie din Cristos.
O petala colorata este scrisa-n Efeseni,
Care da parfum în suflet pentru voi si
comeseni
Unde zice ca e bine si de un real folos,
Ca barbatul pe sotie s-o iubeasca cum Cristos
Si-a iubit a Sa mireasa primind moartea cea
mai crunta
Si de-atunci pe-aripa vremii o gateste pentru
nunta.

Dar, Trandafirul nostru, tine strâns-unit petale

Ce ne da sa inspiram din parfumul vietii Sale,
Care cere ca sotia sa-si iubeasca sotu-n El,
Construind un bun camin precum casa din
Betel.
Sa respingeti soapta vremii care-ades
întrebatoare,
Vine si cu glasul blând, uneori, miorlaitoare,
Si tot cere si încearca cum ca Dumnezeu n-a
zis,
Incitând pe sot-sotie, sa nu creada ce e scris.
Iar acum pe frontul vietii va mai dam înc-o
petala
Ca sa tineti strâns Cuvântul fara a-l pune la-
ndoiala.

Ma gâdesc spre încheiere chiar de nu sunt

florareasa,
Sa mai scot si alte flori pentru mire si mireasa.
Vreau întâi, o crizantema, ce-o gasim în
Galateni
Care tine deopotriva la sateni si oraseni.
Ea e dragostea agape ce ucide-n noi mândria,
Iar apoi îi da prin Duhul sa-si dezvolte,
bucuria.
Când aceasta creste-n voi va dori din plin a
face,
Bunatatea si credinta care da din plin si pace.
Toate acestea strâns legate sub altarul vietii
sfinte,
Va va tine în iubire si-n cuptorul ei fierbinte.

Imploram pe Domnul slavei sa va tina tot

frumosi
Ca tot El va dea odrasle zdraveni, zvelti si
credinciosi!
Acestia, sa creasca-n casa ca laleua între crini
Si asa si voi si ei sa fiti tari si demni crestini.
Iar acum noi adunarea, comitetul si pastorul
Va dorim sa fiti uniti în Isus Mântuitorul.
El va tina tari pe cale pe altarul mântuirii
Pâna Domnu-Si ia mireasa sus pe plaiul
stralucirii.
Fiindca El pe-aripa vremii ne gateste pentru
nunta
De aceea sa fim gata urmarindu-I calea
sfânta.
Amin.