 Știați că există o strânsă corelare între vechile obiceiuri de nuntă la evrei și Venirea

Domnului? Va avea loc chiar și recepția nunții Mielului cu mireasa Lui, biserica în Rai,
după aceleași obiceiuri. Vă rog să citiți versetele și comentariile care urmează, ca să aveți
o idee mai clară despre aceste lucruri. Dacă deja sunteți familiarizați cu aceste obiceiuri,
poate totuși veți găsi câteva idei pe care nu le știți încă.

Alegerea miresei: În vechime, tatăl mirelui evreu alegea mireasa pentru fiul său. Fiul
urma să onoreze alegerea făcută de tatăl său şi începeau pregătirile pentru căsătorie.
Isus ne-a explicat foarte clar că nu noi L-am ales pe El, ci El ne-a ales pe noi.
Ioan 15:16 „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să
aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să
vă dea.”
 Acordul/Logodna/„Ketubah”: Pregătirile de nuntă se numeau „Ketubah”. După ce
termenii pentru „Ketubah” erau acceptaţi, beau toţi dintr-un pahar de vin, ca să
pecetluiască legământul. Începând de atunci, cuplul era considerat căsătorit, chiar dacă
căsătoria nu s-a consumat încă. Mireasa continua să locuiască cu familia ei până la nuntă.
Matei 26:27-28 „Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând:
„Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă
pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.”
 „Ketubah” are două părţi. Prima parte se încheie cu primul pahar de vin, ca şi confirmare
a acceptului iniţial al înţelegerii. A doua parte, are loc la nuntă şi este încheiată cu al
doilea pahar de vin. Să remarcăm că Isus ne spune să luăm parte la masa Lui, care
reprezintă Noul Legământ, tot cu un pahar de vin, spre pomenirea Lui. El este mirele care
a plecat să pregătească locul pentru mireasa Lui. Dar se va întoarce să-şi ia mireasa şi s-o
ducă cu Sine.
1 Corinteni 11:25-26 „Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul
cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din
el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea
Domnului, până va veni El.”
 Marcu 14:24-25 „Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou,
care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul
viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.””

Când luăm acest pahar (al Împărtăşirii), ne amintim de El, de preţul pe care l-a plătit cu
trupul şi sângele Său. În acelaşi timp ar trebui să ne oprim şi să ne bucurăm că Isus va bea
şi El din nou din acest pahar, dar de data aceasta cu mireasa Lui. Luăm Cina Domnului,
în onoarea Lui, aşa cum ne-a cerut să facem şi cu speranţa că într-o zi vom fi cu El,
împărtăşind paharul cu El, la nunta Mielului.
Legământul/Acordul miresei: Mireasa avea dreptul să refuze cererea în căsătorie. Dacă
nu era de acord cu ce i s-a prezentat, putea refuza să bea din paharul de vin oferit şi nunta
era anulată. Dar dacă a băut din acel pahar, Legământul era parafat. Singura ieşire după
acel moment, pentru oricare dintre părţi, era divorţul. Această logodnă era egală cu
căsătoria legală, dar fără relații intime.

Când Îl alegem pe Isus ca Domn şi Mântuitor personal, intrăm într-o relaţie de legământ.
Suntem logodiţi spiritual cu Domnul şi respingem orice alţi dumnezei sau idoli,
 rămânând credincioşi Lui. La fel ca și mireasa acelor timpuri, avem toate drepturile
legale prin logodnă, chiar dacă căsătoria nu e completă până la ceremonia finală.

Preţul miresei/„Mohar”-ul: Prin căsătorie, evreii considerau că familia miresei pierde

ceva de preţ, în timp ce familia mirelui câştigă. De aceea familia mirelui plătea un preţ
pentru mireasă sau „mohar”-ul, în funcţie de cât de bogat era tatăl mirelui. Alegerea celei
care urma să fie mireasa, precum şi preţul plătit pentru ea sau, în limba ebraică, reflectau
onoarea, integritatea şi poziţia socială a tatălui mirelui; Viitoarele lui generaţii depindeau
de deciziile pe care acesta le lua. Chiar dacă familia miresei nu era înstărită, dacă tatăl
mirelui era bogat, preţul plătit pentru mireasă trebuia să fie în concordanţă cu averea lui.
Considerând averea şi poziţia Tatălui nostru ceresc, care ar fi un preţ potrivit pentru
mireasa Lui Cristos, biserica?
 Corinteni 6:19-20 „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în
voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost
cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt
ale lui Dumnezeu.”
 Petru 1:18-19 „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost
răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu
sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”
 După ce mireasa a fost cumpărată cu un preț onorabil și se va păstra pe sine pentru mirele
ei. Noi, ca și mireasă a Lui Cristos, am fost cumpărați cu cel mai mare preț plătit vreodată
pentru o mireasă. Mirele nostru, Isus Cristos a dat tot ce a avut pentru noi, inclusiv viața,
trupul și sângele Lui.
Perioada Logodnei / Pregătirile pentru Viitor: Mirele începea pregătirile pentru locuinţa
viitoarei lui familii, de obicei construind pe terenul pe care-l deţinea familia lui. Era
important ca această nouă casă să aducă onoare rangului tatălui său, reprezentând viitorul
familiei acestuia. Nici mirele, nici mireasa nu puteau ști când tatăl urma să decidă că
locuinţa era „suficient de bună”, ceea ce coincidea cu momentul nunţii, aşa că ambii
trebuiau să fie pregătiţi oricând pentru acel moment.

Isus a plecat să pregătească un loc pentru mireasa Lui, biserica.

Ioan 14:2-3 „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să
vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua
cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”

„Mikva”: Când se apropia timpul nunţii, mireasa trebuia să treacă prin ritualul scufundării în apă,
numit „Mikva”. Acest ritual era simbolul încheierii a ceva vechi şi apropierea a ceva nou.
Persoana trebuia să fie foarte curată şi scufundată complet în apă. „Mikva” înseamnă de fapt
botez (scufundare).

Imaginile care urmează, reprezintă ruinele unei astfel de „Mikva”, în primul caz, iar în al doilea
este o „Mikva” din zilele noastre.
Chemarea la nuntă: Când tatăl decidea că totul era gata, îşi punea servitorii să pregătească tot ce
trebuia pentru nuntă. Suflau din şofare şi anunţau pe toată lumea că urma ca nunta să aibă loc.
Tradiţia era ca un trimis din partea mirelui să meargă înaintea alaiului acestuia, spre casa miresei
şi să strige: „Iată, vine mirele!” Atunci tatăl îi spunea Fiului: „Du-te şi adu-ţi mireasa!” Aceasta
se întâmpla de obicei seara, iar când mireasa auzea chemarea, ieşea alergând să-şi întâmpine
mirele şi porneau împreună spre locul unde urma să aibă loc ceremonia de nuntă.
Matei 24:36 „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici
Fiul, ci numai Tatăl.”

Marcu 13:32 „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici
Fiul, ci numai Tatăl.”

1 Tesaloniceni 4:16-17 „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu

trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei
vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în
văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

„Huppa”/Ceremonia/Celebrarea: Urma o ceremonie scurtă, după care mireasa şi mirele se

retrăgeau în locul pregătit de mire („Huppa”/camera de Nuntă), iar prietenul mirelui, domnişorul
de onoare, stătea la uşă. După ce căsătoria era consumată, mirele striga de bucurie, iar prietenul
lui dădea vestea bună invitaţilor la nuntă. Acesta era începutul sărbătorii care dura o săptămână,
timp în care mirii erau singuri în camera de nuntă.
Ioan 3:29-30 „Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură
foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca
El să crească, iar eu să mă micşorez.”

Ceremonia celui de-al Doilea pahar de Vin/„Simca”: Acest al doilea pahar de vin a fost servit de
mireasă după ce mirele a băut primul, după ce „Ketubah” a fost încheiat (primul pahar de vin a
fost băut când s-a acceptat „Ketubah”).
Matei 26:29 „Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când
îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

Cina Nunţii: După o săptămână de sărbătorire petrecută împreună, cuplul intra în mod oficial în
petrecerea de nuntă. Mirii erau sărbătoriți și se bucurau împreună cu rudele și prietenii. Și noi
creștinii, după Răpire, vom avea un eveniment minunat pe care-l vom aștepta cu nerăbdare,
împreună cu Domnul și Regele nostru. Noi biserica, simbolizăm mireasa Lui Isus și împreună cu
mirele Isus vom împărtăși paharul de vin, bucurându-ne de festivitățile cerești pe care Domnul
le-a planificat pentru Nunta Mielului.
Apocalipsa 19:7-9 „Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta
Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul
subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la
ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!””

Cele Zece Fecioare „Logodite”:

Matei 25:1-13 „Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat
candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte,
împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit
toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor
înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au
răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce
vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele:
cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi
celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis:
„Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni
Fiul omului.”

Ca şi fecioare logodite, ele ar fi trebuit să se pregătească pentru nuntă, să-şi coase haina de nuntă
şi s-o împodobească, să se purifice, să se instruiască pentru a fi soţii şi mame bune şi ce mai era
nevoie în aşteptarea zilei celei mari... dar ele au aţipit şi au adormit.

Ar fi trebuit să ţină o lampă aprinsă în fereastră, pe timpul nopţii şi să aibă rezerve de ulei, ca la
momentul potrivit lampa să fie aprinsă şi s-o poată lua ca să alerge în întâmpinarea mirelui.

Fără o sursă de lumină în întuneric, cum şi-ar fi putut găsi drumul spre mire? S-ar fi împiedicat şi
ar fi rătăcit calea, pentru că în întuneric nu aveau cum să găsească drumul corect.

Ele ar fi trebuit să-l întâlnească pe mire şi împreună să meargă spre camera de nuntă, săptămâna
de intimitate şi cina de nuntă.

Cinci din ele au reuşit, dar cinci nu... Toate au avut oportunitatea s-o facă.

Chiar dacă toate au adormit, cinci au avut o inimă dedicată pe deplin şi au perseverat până la
împlinirea scopului. Ele au rămas pe calea dreaptă, cu ulei în candele şi rezerve pregătite. Aşa
trebuie să fim şi noi ca şi biserică logodită care-şi așteaptă mirele, adică pe Isus Cristos. Doar
„cei pregătiţi/chibzuiţi” vor reuşi. Nu va mai fi o a doua şansă. Cei care ajung târziu se vor trezi
în faţa unei uşi încuiate. Trebuie să ardem cu pasiune pentru Domnul nostru şi să putem rămâne
pe cale în întuneric, care poate deveni tot mai dens. Trebuie să avem inimi dedicate ca să trăim
ca mireasa pregătită pentru Domnul.