Universitatea: „POLITEHNICĂ” BUCUREŞTI

Facultatea: INGINERIE MECANICĂ ŞI MECATRONICĂ

Master: INGINERIA CALITĂŢII ŞI MEDIULUI ÎN INDUSTRIILE DE PROCES
Departamentul: Echipamente pentru Procese Industriale

Teme de laborator la disciplina

Managementul riscurilor

Identificarea si evaluarea riscurilor actuale specific sanatatii si securitatii in munca in

domeniul asistentei medicale

Coordonator ştiinţific:

Ş.l. dr. ing. Georgiana ENĂCHESCU

Masteranzi:

Toader Gabriel-Eduard

I.C.M.I.P., Anul I, BUZĂU

2015-2016
 Introducere
Afecțiunile medicale, vătămările corporale și bolile care au legătură cu locul de muncă
provoacă mari suferințe și presupun costuri ridicate, atât pentru cei afectați, cât și pentru
societate, în ansamblu. Măsurile privind sănătatea și securitatea în muncă și promovarea sănătății
la locul de muncă au ca scop prevenirea acestei probleme. Pe lângă protecția integrității fizice a
lucrătorilor, ghidul de față intenționează însă să le arate directorilor din cadrul sistemului medical
cum pot avea un spital sau o unitate medicală care promovează sănătatea, în conformitate cu
definiția dată sănătății de către Organizația Mondială a Sănătății. OMS definește sănătatea ca
fiind bunăstarea completă din punct de vedere fizic, psihic și social, precum și abilitarea
persoanelor în vederea utilizării propriului potențial de sănătate și pentru a face față cu succes
cerințelor mediului în care se găsesc.
Prezentul ghid de prevenire și bune practici în spitale și, în general, în sectorul asistenței
medicale, se axează pe cele mai importante riscuri din acest sector, și anume:
– agenții biologici;
– afecțiunile musculo-scheletice;
– afecțiunile psihosociale și
– agenții chimici.
Alte riscuri potențiale au fost excluse din ghid, deoarece se încadrează deja în sfera de
aplicare a altor dispoziții legislative în vigoare ale Uniunii Europene.
Pentru fiecare dintre cele patru grupe, vor fi prezentate diferitele tipuri de risc pe care le
implică indeplinirea diferitelor sarcini la locul de muncă. In vederea facilitării unei bune
ințelegeri a importanței acestor riscuri, sunt descrise efectele asupra sănătății și securități
lucrătorilor.
Prin urmare, sănătatea și securitatea in muncă trebuie să fie privite ca obiectiv
organizațional important alături de calitate, satisfacția clienților, productivitate, creștere și
rentabilitate. Condițiile de muncă sigure și sănătoase pentru lucrători pot fi obținute cu o mai
mare eficiență dacă punerea in aplicare a măsurilor privind sănătatea și securitatea in muncă este
integrată intr-un sistem de management al calității. Evaluarea riscurilor este un proces evolutiv
care trebuie repetat frecvent, iar conducerea trebuie să documenteze rezultatele evaluării și să le
integreze in planurile strategice.
 Specificații normative ale Uniunii Europene
In conformitate cu articolul 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
„Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre in domeniile următoare:
a) imbunătățirea, in special, a mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea și securitatea
lucrătorilor;
b) condițiile de muncă;
c) securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor;
d) protecția lucrătorilor in caz de reziliere a contractului de muncă;
e) informarea și consultarea lucrătorilor [...].”
Directiva 89/391/CEE a Consiliului privind punerea in aplicare de măsuri pentru
promovarea imbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă a stabilit
reglementări minime care promovează imbunătățirea, in special, a mediului de lucru, pentrua
oferi un grad mai ridicat de protecție a sănătății și securității lucrătorilor (3). Cerințele specifice
ale directivei vor fi prezentate in detaliu in continuare in ghid. Directiva a fost transpusă in
legislațiile naționale, iar acestea pot include cerințe suplimentare.
Angajatorii sunt obligați să evalueze riscurile și să ia măsuri practice de protecție a
sănătății și securității lucrătorilor lor, să țină evidența accidentelor, să furnizeze informații și să
asigure instruirea, să consulte angajații și să coordoneze măsurile in colaborare cu antreprenorii.
Măsurile de prevenire și de protecție ar trebui să fie puse în aplicare în următoarea
ordine a priorităților (4):
• eliminarea pericolului/riscului;
• controlul pericolului/riscului la sursă, prin utilizarea de măsuri tehnice de control sau
organizatorice;
• minimizarea pericolului/riscului prin proiectarea unor sisteme de lucru sigure, care includ
măsuri de control administrative;
• in cazul in care pericolele/riscurile reziduale nu pot fi controlate prin măsuri colective,
asigurarea de către angajator, in mod gratuit, a echipamentelor individuale de protecție adecvate
(inclusiv costume) și punerea in aplicare a unor măsuri care să asigure utilizarea și intreținerea
acestor echipamente.
Sistemele de gestionare a sănătății și securității în muncă trebuie să cuprindă următoarele
componente:
• participarea constantă a lucrătorilor la stabilirea obiectivelor și a măsurilor privind sănătatea
și securitatea in muncă – angajații sunt adevărații experți in ceea ce privește locurile lor de
muncă;
• consultări in ceea ce privește confruntarea lucrătorilor cu riscurile pentru sănătate existente;
• idei de imbunătățire a alocării sarcinilor, a secvențelor procedurale și a condițiilor concrete de
muncă, in cadrul activităților și la locurile de muncă.
Obiectivele privind sănătatea și securitatea in muncă trebuie să fie măsurabile și
planificate; de asemenea, acestea trebuie să respecte principiile menționate mai sus. Organizația
trebuie să asigure resursele necesare pentru punerea in aplicare a acestor măsuri; este vorba, in
special, de numirea persoanelor in funcții de răspundere in domeniul sănătății și securității in
muncă (inclusiv eliberarea de alte sarcini).
Orice evaluare a măsurilor privind sănătatea și securitatea in muncă trebuie să țină
seama de următoarele informații:
a) feedbackul obținut de la lucrători și de la partenerii externi din domeniul sănătății și securității
in muncă;
b) rezultatele comunicării cu lucrătorii;
c) modul de abordare a schimbărilor care ar putea avea un impact asupra integrării sănătății și
securității in muncă in managementul calității;
d) rezultatele identificării și evaluării pericolelor;
e) evaluările rapoartelor privind accidentele, mențiunile introduse in registrul de evidență privind
acordarea primului ajutor, notificările privind suspiciunile și bolile profesionale.

Roluri și responsabilități

Sănătatea și securitatea in muncă reprezintă o sarcină a conducerii! In conformitate cu

articolul 6 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului, angajatorii sunt obligați să ia măsurile
necesare pentru protecția sănătății și securității lucrătorilor. Măsurile necesare privind sănătatea
și securitatea in muncă includ prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea informării și a
formării, precum și asigurarea organizării și a mijloacelor necesare.
Responsabilitatea generală pentru identificarea și evaluarea riscurilor la locul de muncă
revine angajatorilor. Aceștia trebuie să asigure desfășurarea in mod corect a acestor activități. In
cazul in care nu dispun de cunoștințele relevante, angajatorii trebuie să solicite consiliere din
partea experților, atat din interior, apeland la specialiștii in domeniul sănătății și securității in
muncă și la medicii specializați in medicina muncii, cat și din exterior, utilizand servicii externe.
In conformitate cu articolele 5-12 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului, angajatorii
sunt obligați:
• să asigure sănătatea și securitatea lucrătorilor in fiecare aspect al activității acestora;
• să dispună de o evaluare a riscurilor la adresa sănătății și securității in muncă, inclusiva celor
referitoare la grupurile de lucrători expuși unor riscuri speciale;
• să ia măsurile corespunzătoare astfel incat lucrătorii și/sau reprezentanții acestora să primească
toate informațiile necesare, in conformitate cu legile și/sau practicile naționale;
• să consulte lucrătorii și/sau pe reprezentanții acestora și să le permită să ia parte la discuții cu
privire la toate problemele referitoare la securitatea și sănătatea in muncă;
• să decidă care sunt măsurile de protecție ce urmează a fi luate și, dacă este necesar, care este
echipamentul de protecție care poate fi utilizat;
• să ia măsurile necesare pentru protecția sănătății și securității lucrătorilor;
• să pună in aplicare măsurile necesare, pe baza următoarelor principii de prevenire generale,
astfel cum sunt descrise mai jos, in caseta „Directiva-cadru 89/391/CEE,
• să se asigure că toți lucrătorii beneficiază de formare adecvată in domeniul sănătății și
securității, in special sub forma informărilor și a instrucțiunilor specifice pentru locul de muncă
sau meseria respectivă (in momentul recrutării, in cazul transferului, dacă se utilizează
echipamente de protecție noi sau orice tehnologie nouă);
• să ia măsuri corespunzătoare astfel incat angajatorii lucrătorilor din orice intreprindere externă,
care sunt angrenați in activități desfășurate in instituțiile lor, să primească informațiile adecvate
in conformitate cu legile și/sau practicile naționale și să fie instruiți efectiv, in mod
corespunzător, cu privire la riscurile pentru sănătate și securitate in timpul activităților
desfășurate in instituțiile lor;
• să documenteze, să monitorizeze și să reexamineze evaluarea riscurilor și măsurile luate.
Pentru alte obligații ale angajatorului, a se vedea Directiva 89/391/CEE a Consiliului.
Participarea lucrătorilor nu reprezintă doar un drept, ci este esențială pentru ca
gestionarea sănătății și securității in muncă de către angajatori să fie eficace și eficientă.
Lucrătorii cunosc nu numai problemele, ci și resursele pe care le au la dispoziție pentru a-și
putea indeplini sarcinile sau pentru a-și desfășura activitatea. De asemenea, participarea
lucrătorilor sporește gradul de acceptare și eficacitatea pe termen lung a măsurilor de prevenire
luate.
Directiva-cadru 89/391/CEE, articolul 6 alineatul (2)
„(2) Angajatorul aplică măsurile menționate la alineatul (1) primul paragraf pe baza
următoarelor
principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii in funcție de persoană, in special in ce privește proiectarea locurilor
de muncă,
alegerea echipamentului de lucru și a metodelor de producție și de lucru, in vederea, in
special, a
atenuării muncii monotone și a muncii normate și a reducerii efectelor acestora asupra
sănătății;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f ) inlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puțin periculoase;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare și coerente, care să includă
tehnologia, organizarea
muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor legați de mediul de
lucru;
h) acordarea priorității măsurilor de protecție colectivă față de cele de protecție
individuală;
i) acordarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor.”

În conformitate cu articolul 6 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului, lucrătorii au

următoarele drepturi și obligații:
• de a fi consultați in cadrul evaluării riscurilor și de a participa la discuții cu privire la toate
problemele legate de sănătatea și securitatea in muncă; aceasta inseamnă, de asemenea, că
evaluarea riscurilor trebuie să țină seama de grupele de riscuri deosebit de sensibile. Lucrătorii
trebuie să fie protejați impotriva pericolelor care ii afectează in mod specific. Această protecție
se referă, intre altele, la riscurile specificepentru sănătatea și securitatea bărbaților, femeilor,
tinerilor și persoanelor in varstă, lucrătoarelor insărcinate și a celor care au născut de curand sau
care alăptează, lucrătorilor de naționalitate diferită, care vorbesc alte limbi, precum și la
riscurile specifice pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor din afara instituțiilor sau
intreprinderilor;
• de a face propuneri;
• de a avea o participare echilibrată, in conformitate cu legislația și/sau practicile naționale;
• de a fi informați cu privire la riscurile pentru sănătatea și securitatea lor și la măsurile necesare
pentru eliminarea sau reducerea acestor riscuri;
• de a fi implicați in procesul decizional privind măsurile de prevenire și protecție care urmează
să fie instituite;
• de a primi informații și de a beneficia de instruire adecvată privind sănătatea și securitatea, in
special sub forma informărilor și instrucțiunilor specifice locului lor de muncă.

Lucrătorii sunt obligați:

• să protejeze, in măsura posibilului, sănătatea și securitatea lor și a altor personae care ar putea fi
afectate de actele sau omisiunile lucrătorilor la locul de muncă, in conformitate cu pregătirea lor
și cu instrucțiunile date de către angajator;
• in conformitate cu pregătirea lor și cu instrucțiunile date de către angajator:
- să utilizeze corect mașinile, aparatele, uneltele, substanțele periculoase, echipamentele de
transport și alte mijloace de producție;
- să utilizeze corect echipamentul individual de protecție pus la dispoziție și, după utilizare, să il
inapoieze la locul său;
- să evite deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de siguranță prevăzute,
de exemplu ale mașinilor, aparaturii, uneltelor, instalațiilor tehnice și clădirilor și să utilizeze
corect aceste dispozitive de siguranță;
- să informeze imediat angajatorul și/sau lucrătorii cu răspunderi specifice privind securitatea și
sănătatea lucrătorilor cu privire la orice situație de muncă pe care au motive intemeiate să o
considere un pericol grav și imediat pentru sănătate și securitate, precum și cu privire la orice
defecțiuni ale sistemelor de protecție;
-să coopereze, in conformitate cu practica națională, atat timp cat va fi necesar, pentru a permite
angajatorului să se asigure că mediul de lucru și condițiile de muncă sunt sigure și nu prezintă
niciun risc pentru sănătatea și securitatea in domeniul lor de activitate.

Ce elemente trebuie luate în considerare înainte de a începe evaluarea

riscurilor?

Inaintea identificării riscurilor și pericolelor potențiale la locul de muncă, angajatorii

trebuie să pregătească mai intai, cu atenție, intregul proces de evaluare a riscurilor. Această
pregătire include definirea funcțiilor care ar trebui implicate, a diferitelor roluri și responsabilități
și a diferitelor etape ale evaluării. Potrivit informațiilor furnizate de EU-OSHA, angajatorii pot
face aceasta printr-un plan de acțiune privind eliminarea sau controlul riscurilor.
Planul de acțiune trebuie să includă:
• mandatarea, organizarea și coordonarea evaluării;
• numirea persoanelor competente pentru a realiza evaluări; persoanele care realizează evaluarea
riscurilor pot fi angajatorii inșiși, angajații desemnați de către aceștia, evaluatori și furnizori de
servicii externi;
• consultarea reprezentanților lucrătorilor cu privire la numirea persoanelor care vor efectua
evaluările, in conformitate cu legile și practicile naționale;
• furnizarea informațiilor necesare, asigurarea formării, a resurselor și sprijinului pentru
evaluatorii care sunt angajații direcți ai angajatorului;
• implicarea membrilor conducerii și incurajarea participării forței de muncă;
• asigurarea documentării evaluării riscurilor;
• informarea și consultarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora cu privire la rezultatele
evaluării riscurilor și la măsurile care urmează să fie introduse;
• asigurarea faptului că măsurile de prevenire și protecție țin seama de rezultatele evaluării;
• monitorizarea și reexaminarea măsurilor de protecție și prevenire pentru a asigura menținerea
eficacității acestora.

Cu ce începe o evaluare a riscurilor?

In cazul in care dispuneți de o organigramă a unității dumneavoastră, incepeți cu o trecere

in revistă a tuturor sectoarelor de activitate prevăzute in aceasta. Notați sarcinile, precum
mutarea pacienților sau curățarea suprafețelor, care sunt indeplinite in fiecare zonă de lucru.
Sarcinile care sunt aceleași in diferite zone de lucru pot fi descrise o singură dată pentru toate
sectoarele, pentru a evita menționarea lor de mai multe ori. Sarcinile care sunt executate in
unitatea dumneavoastră reprezintă punctul de pornire pentru identificarea pericolelor sau a
riscurilor legate de executarea oricărei sarcini și pentru identificarea angajaților care pot fi expuși
la pericole sau riscuri.
Potrivit informațiilor furnizate de EU-OSHA, angajatorii pot lua măsurile adecvate
pentru evaluarea riscurilor, urmand cele cinci etape de mai jos.
Etapa 1 – Identificarea pericolelor și a persoanelor expuse
Etapa 2 – Evaluarea și stabilirea priorității riscurilor
Etapa 3 – Luarea deciziei privind măsura de prevenire – T-O-P
Etapa 4 – Luarea măsurilor
Etapa 5 – Documentarea, monitorizarea și reexaminarea

Etapa 1 – Identificarea pericolelor și a persoanelor expuse

Astfel cum s-a menționat anterior, baza evaluării riscurilor o constituie sarcinile executate
in diferitele zone de lucru. Documentele referitoare la substanțele periculoase, registrul de
sarcini, fișele de post, echipamentele de lucru și altele oferă o primă imagine despre potențialele
riscuri și pericole legate de sarcinile respective. In afara acestor documente, cele mai importante
informații pot fi furnizate de către lucrători. Intrebați-i pe lucrătorii dumneavoastră despre
sănătatea și securitatea lor la locul de muncă și faceți o vizită la fața locului, pentru o primă
evaluare a condițiilor lor de muncă. Intrebați-i ce imbunătățiri cred că pot fi aduse pentru
organizarea muncii in mod mai eficient, mai sigur și mai sănătos.
Se pot utiliza liste de control, instrumente de analiză sau alte mijloace și recomandări
oferite de diferite asociații, precum și asigurări de răspundere civilă, pentru a avea o imagine de
ansamblu a riscurilor și pericolelor potențiale. De exemplu, riscurile psihosociale la locul de
muncă pot fi studiate printr-o analiză a volumului de muncă psihică. Totuși, utilizarea unei liste
de control sau a analizei poate constitui doar o parte a analizei pericolelor și riscurilor la locul de
muncă. Aceste instrumente nu ar trebui utilizate in mod exclusiv, ci se recomandă să se
folosească, intotdeauna, și alte surse de informare.

Etapa 2 – Evaluarea și stabilirea priorității riscurilor

Nu toate riscurile și pericolele identificate vor avea aceeași importanță și nici nu pot
fi toate abordate in același timp. Se recomandă să se stabilească riscurile și pericolele prioritare și
să se cadă de acord asupra celor care ar trebui combătute cu prioritate. Imbunătățirea condițiilor
de muncă trebuie privită ca un proces continuu de imbunătățire care se desfășoară in unitatea
dumneavoastră și care incepe cu identificarea riscurilor și pericolelor urgente, continuand cu alte
aspecte conexe, pentru a stabili un mediu de lucru sigur, sănătos și productiv.
Cum se evaluează riscurile?
Analizați fiecare risc individual pe care l-ați identificat, legat de sarcinile executate, și stabiliți
dacă trebuie luate măsuri. De exemplu, puteți clasifica riscurile in trei categorii.
Sunt aceste riscuri:
a) neglijabile?
b) acceptabile pentru o perioadă scurtă de timp?
c) inacceptabile?
Răspunsul depinde de probabilitatea și gravitatea accidentelor sau a problemelor potențiale de
sănătate provocate de riscul respectiv. Dacă un risc este inacceptabil, va trebui să luați imediat
măsuri. Pe de altă parte, dacă un risc este acceptabil pentru o perioadă scurtă de timp, acesta
poate fi abordat la o dată ulterioară.

Etapa 3 – Luarea deciziei privind măsura de prevenire –T-O-P

După identificarea și clasificarea in funcție de priorități a riscurilor din unitatea
dumneavoastră, următorul pas este identificarea măsurilor adecvate pentru a elimina sau controla
riscurile. In conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva-cadru 89/391/ CEE, există o
ierarhie a măsurilor de prevenire (a se vedea in cele ce urmează). Dacă este posibil, un risc ar
trebui mai degrabă evitat decat redus, de exemplu o substanță chimică periculoasă trebuie să fie
inlocuită cu una mai puțin periculoasă. In plus, trebuie luată in considerare următoarea
ierarhizare a măsurilor de prevenire: in primul rand, trebuie să se țină seama de soluțiile tehnice,
apoi de cele organizatorice și, in final, de măsurile de ordin personal/individual.
Măsuri tehnice (T)
Măsuri organizatorice (O)
Măsuri de ordin personal/individual (P)

Etapa 4 – Luarea măsurilor

Se recomandă ca punerea in aplicare a măsurilor de prevenire și de protecție să se facă in
conformitate cu planul de stabilire a priorităților. Angajații trebuie să fie informați despre
rezultatele evaluării riscurilor și despre imbunătățirile planificate. Punerea in aplicare pe termen
lung a măsurilor in cadrul activității zilnice depinde, in mare măsură, de participarea lucrătorilor
și de acceptarea măsurilor de către aceștia. Specialiștii in domeniul sănătății și securității in
muncă și specialiștii in managementul calității ar trebui să efectueze o comparație intre
activitățile lor și să asigure coordonarea acestora, pentru a institui un sistem integrat de
management al calității, dar și al sănătății și securității la locul de muncă.

Etapa 5 – Documentarea, monitorizarea și reexaminarea

Evaluarea riscurilor trebuie să fie documentată. Această documentare ar trebui să includă
rezultatele analizei riscurilor, imbunătățirile puse in aplicare și rezultatele evaluării
imbunătățirilor. Ce riscuri pentru lucrători au fost identificate? Cat de mare este probabilitatea de
a fi expus la aceste riscuri? Este riscul neglijabil, acceptabil pentru o perioadă scurtă de timp sau
inacceptabil? Care sunt măsurile luate și care sunt cele planificate pentru viitor? Cine este
responsabil pentru punerea in aplicare a măsurilor? Care este termenul pană la care trebuie luate
măsurile și cum va fi evaluată eficacitatea acestora?
 Măsurile de prevenire luate trebuie să fie monitorizate și evaluate. Dacă măsurile nu
produc rezultatele așteptate, ar putea fi necesare modificări suplimentare. In plus, schimbările
efectuate in ceea ce privește organizarea muncii sau mediul de lucru pot influența, de asemenea,
nivelul de risc. In aceste cazuri, va fi necesară actualizarea evaluării riscurilor.
Personalul de conducere, de exemplu liderii de grup și șefii de departamente, sunt
responsabili cu monitorizarea și reexaminarea evaluării riscurilor, in consultare culucrătorii și cu
reprezentanții acestora. De asemenea, personalul de conducere este responsabil cu documentarea
procesului de reexaminare.
Evaluarea ar trebui să fie reexaminată la intervale regulate. Data stabilită pentru
reexaminarea măsurii luate și o reevaluare a riscurilor la locul de muncă ar trebui să fie inclusă in
documentația evaluării riscurilor. Evaluarea riscurilor trebuie să fie reexaminată de fiecare dată
cand apar schimbări semnificative, cum ar fi:
1. schimbări in ceea ce privește organizarea muncii sau ordinea executării operațiunilor;
2. utilizarea unei tehnologii noi;
3. utilizarea unui produs chimic nou, de exemplu agenți de curățare sau dezinfectanți;
4. creșterea numărului de zile de concediu medical;
5. creșterea numărului de accidente;
6. legi sau regulamente noi sau modificate.
Riscurile și pericolele profesionale trebuie să fie actualizate anual. Sănătatea și
securitatea in muncă reprezintă un proces de imbunătățire continuă in cadrul unei intreprinderi.
Ca parte a strategiei și a sistemului de management al calității, aceasta contribuie la succesul
intreprinderii. Discutarea măsurilor luate in cadrul unor ședințe de echipă frecvente contribuie la
integrarea acestora in activitatea zilnică. Lucrătorii cunosc cel mai bine motivul pentru care o
măsură funcționează sau nu funcționează și pot oferi un feedback imediat.
Raportarea rezultatelor măsurilor de prevenire adoptate către conducerea superioară
reprezintă ultima etapă a evaluării riscurilor, care este integrată in strategia spitalului sau a
unității medicale. Astfel cum s-a menționat anterior, rezultatele pot fi raportate in contextul
datelor referitoare la calitatea serviciilor de ingrijire medicală și la situația economică a spitalului
sau a unității medicale.

Includerea aspectelor de gen în evaluarea riscurilor

Etapa 1 – Identificarea pericolelor și a persoanelor expuse

• Adresarea de intrebări atat femeilor, cat și bărbaților, cu privire la problemele pe care le au la

locul de muncă
• Evitarea unor prezumții inițiale cu privire la aspecte care ar putea fi „banale”
• Incurajarea femeilor in sensul raportării aspectelor care, in opinia lor, le pot afecta sănătatea și
securitatea in muncă, precum și a problemelor care pot avea legătură cu activitatea la locul de
muncă
• Luarea in considerare a intregii forțe de muncă, inclusiv a personalului de curățenie, a
recepționerilor și lucrătorilor pe bază de fracțiune de normă

Etapa 2 – Evaluarea și stabilirea priorității riscurilor

• Implicarea lucrătoarelor in evaluarea riscurilor; luarea in considerare a organizării unor cercuri
de sănătate ai căror membri să provină din categorii profesionale, ierarhii, grupe de varstă
diferite etc.
• Furnizarea de informații suficiente privind aspectele legate de gen și diversitate
• Asigurarea faptului că instrumentele și mijloacele utilizate pentru evaluare include aspecte
relevante pentru lucrătorii de ambele sexe
• Informarea evaluatorilor externi cu privire la faptul că abordarea lor ar trebui să țină seama de
aspectele de gen
• Includerea hărțuirii, a factorilor de stres emoțional și a riscurilor pentru reproducere
• Analiza critică a greutăților fizice care trebuie să fie manipulate și a frecvenței manipulărilor

Etapa 3 – Luarea unei decizii privind măsurilede prevenire – T-O-P

• Selectarea echipamentului de protecție in funcție de nevoile individuale
• Implicarea lucrătoarelor in procesul decizional

Etapa 4 – Luarea măsurilor

• Implicarea lucrătoarelor in procesul de punere in aplicare a soluțiilor
• Asigurarea faptului că lucrătorii de ambele sexe beneficiază de informare și instruire în
domeniul sănătății și securității în muncă

Etapa 5 – Documentarea, monitorizarea și reexaminarea

• Asigurarea faptului că lucrătoarele participă la procesul de reexaminare
• Cunoașterea noilor informații cu privire la aspectele legate de gen ale sănătății în muncă

Riscuri bilogice

Personalul medical se confruntă cu un risc crescut de contractare a infecțiilor, numeroși

agenți patogeni, într-o oarecare măsură foarte diferiți, având un rol important în acest sens. De
regulă, riscul este fie neprevăzut, fie nu poate fi identificat imediat, ceea ce face ca evaluarea
riscurilor să fie extrem de dificilă.
Un nou mod de evaluare a riscurilor
Evaluarea riscurilor este esențială pentru prevenirea infecțiilor in randul personalului care
lucrează in zone de lucru de risc ridicat.
Orice evaluare a unui risc potențial trebuie să ia in considerare următoarele:
1. virulența naturală a agentului patogen;
2. capacitatea acestuia de a supraviețui in mediul inconjurător;
3. gravitatea bolii;
4. doza sau nivelul de expunere care poate provoca boala sau infecția;
5. modul de transmitere;
6. factorii epidemiologici.
Clasificarea prevăzută în Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului
privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul
de muncă.
 Patru grupe de risc, in funcție de nivelul riscului de infecție:
• Grupa 1
Agenții biologici din grupa 1 nu sunt susceptibili de a provoca o boală la om.
• Grupa 2
Agenții biologici din grupa 2 pot provoca o boală la om și pot constitui un pericol pentru
lucrători; aceștia nu sunt susceptibili de a se propaga in colectivitate și de obicei există o
profilaxie sau un tratament eficace.
• Grupa 3
Agenții biologici din grupa 3 pot provoca o boală gravă la om și pot constitui un pericol grav
pentru lucrători; aceștia pot prezenta un risc de propagare in colectivitate, dar există, in general, o
profilaxie sau un tratament eficace.
• Grupa 4
Agenții biologici din grupa 4 provoacă boli grave la om și constituie un pericol grav pentru
lucrători; aceștia pot prezenta un risc ridicat de propagare in colectivitate; nu există, in general, o
profilaxie sau un tratament eficace (16).
Pentru fiecare dintre cele patru grupe de risc există un pachet de măsuri de protecție care
permite o reacție generală la niveluri diferite de pericol. Cu toate acestea, un răspuns specific la o
situație curentă nu este ușor de dat in acest sistem, deoarece pericolele din sectorul asistenței
medicale se pot schimba cu rapiditate.
In sectorul asistenței medicale există trei moduri de transmitere importante:
1. infecții cu transmitere prin sange;
2. infecții cu transmitere pe cale aeriană;
3. infecții cu transmitere prin contact.
De asemenea, infecțiile care se transmit pe cale fecal-orală prezintă un risc, dar pot fi prevenite
in același mod cu infecțiile transmise prin contact. Procedurile privind analiza riscurilor și
evaluarea trebuie să fie elaborate separat pentru fiecare dintre modurile de transmitere stabilite,
respectiv măsurile de protecție trebuie să fie stipulate separat. In unele cazuri trebuie să se acorde
o atenție specială aspectelor sau intrebărilor specific care apar in legătură cu anumiți agenți
patogeni sau cu anumite activități din sectorul asistenței medicale.
Activitățile cu potențial risc de infecție:
• examinările clinice ale persoanelor;
• prelevarea de probe de sange, fluide corporale sau alte probe clinice, de exemplu frotiuri;
• procedurile chirurgicale;
• pansarea/tratarea rănilor;
• ingrijirea pacienților care nu se pot descurca singuri;
• oferirea de asistență persoanelor sau animalelor aflate in pericol, din cauza altorasau a lor;
• lucrul cu animalele.

Măsuri generale de precauție – Măsuri standard de igienă

Acestea sunt măsuri care trebuie luate la contactul cu toți pacienții, pentru a evita
transmiterea agenților patogeni la pacienți și la lucrătorii din sectorul asistenței medicale și
pentru a reduce riscul de infecții nozocomiale. Acestea includ, în principal, dezinfecția igienică a
mâinilor, dar și utilizarea corectă a mijloacelor de protecție, în funcție de circumstanțe:
• folosirea mănușilor (a se vedea mai jos);
• folosirea costumului de protecție (a se vedea mai jos);
• folosirea măștilor cu filtru (a se vedea mai jos);
• dezinfectarea și curățarea suprafețelor și a obiectelor vizibil contaminate și intreținerea
periodică a produselor medicale, ca o măsură de igienă standard importantă.

Riscuri de afectiuni musculo-schletice

Afecțiunile musculo-scheletice (AMS) reprezintă cea mai frecventă problemă de sănătate

în Europa, afectând milioane de lucrători. AMS constituie un motiv debîngrijorare nu numai din
cauza efectelor asupra sănătății lucrătorilor, ci și din cauza impactului economic asupra
întreprinderilor, precum și a costurilor sociale pe care le implică pentru țările europene. În unele
țări, 40 % din costurile aferente despăgubirilor acordate lucrătorilor pentru accidente de muncă și
boli profesionale sunt generate de AMS, reprezentând până la 1,6 % din produsul intern brut
(PIB) al țării (27). AMS reduc rentabilitatea întreprinderii și se adaugă la costurile sociale ale
statului.
Al patrulea Sondaj european privind condițiile de muncă (2005) constată că, în sectorul
asistenței medicale :
• femeile reprezintă majoritatea lucrătorilor (79 %);
• solicitările directe din partea altor persoane influențează ritmul de muncă (80 %);
• 61,8 % lucrează în ritm foarte intens;
• 48,7 % raportează că trebuie să lucreze în poziții obositoare sau dureroase;
• 43,4 % trebuie să ridice sau să transporte pacienții;
• 27,7 % trebuie să care sau să transporte mase grele;
• aproape 80 % raportează că stau în picioare sau merg în timp ce muncesc;
• 26,3 % acuză dureri de spate;
• 24,3 % acuză dureri musculare.

Riscul poate fi de orice natură, fie din cauza materialelor de lucru, a echipamentelor, a
metodelor sau a practicilor de lucru care pot provoca accidentări sau răniri. Practic, la fiecare loc
de muncă, lucrătorii pot fi în pericol de a căpăta afecțiuni musculo-scheletice. Riscurile din
sectorul asistenței medicale sunt legate de următoarele aspecte ale activităților.
Printre factorii tehnici se numără:
• proiectarea deficitară a clădirii, din punct de vedere ergonomic;
• mediul de lucru nefavorabil (de exemplu, căldură, frig, curent de la instalația de aer
condiționat);
• spațiu insuficient pentru efectuarea activităților, ceea ce conduce la posturi incomode
și la transportul obiectelor în condiții nesigure;
• proiectarea locului de muncă, neadaptată din punct de vedere ergonomic, în ceea ce
privește amenajarea locului de muncă, înălțimea și distanța față de obiectele necesare;
• pardoseală cu denivelări, instabilă sau alunecoasă care poate spori riscul deaccidentări.

Factorii legați de sarcina de muncă includ:

• manipularea manuală a maselor;
posturile sau mișcările incomode, precum aplecarea și/sau răsucirea trunchiului,
intinderea brațelor, flexarea incheieturilor, intinderea excesivă și efortul excesiv;
• activitățile/manipulările repetitive (puțin probabile in sectorul asistenței
medicale);
• poziția în picioare timp îndelungat, de exemplu, in blocul operator, la masa de
 operație sau in bucătărie, deseori combinată cu aplecarea trunchiului sau cu o
poziție incomodă;
• poziția șezând in timpul efectuării de activități

Riscuri psihosociale

Pentru a asigura servicii de îngrijire de bună calitate, personalul din domeniul

asistenței medicale trebuie să lucreze în condiții de sănătate și siguranță și să fie bine motivat să
își îndeplinească sarcinile în mod eficient. De asemenea, potrivit definiției sănătății stabilite de
către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), starea acestora ar trebui să fie bună din punct de
vedere fizic, psihic și social, iar aceștia să se simtă abilitați să își valorifice propriul potențial de
sănătate și să poată face față cu succes cerințelor (solicitante) de la locul de muncă.
Factorii de risc psihosocial pot apărea la toate categoriile profesionale din sectorul
serviciilor de asistență medicală, inclusiv la asistenți medicali, medici, personal de curățenie și
personalul care lucrează in serviciul de tehnică medicală. Printre riscurile psihosociale
binecunoscute se numără:
• presiunea timpului;
• structurile ierarhice rigide;
• lipsa recompenselor și bonificațiilor;
• aptitudini neadecvate de conducere a personalului;
• lipsa informațiilor relevante;
• lipsa sprijinului din partea personalului de conducere;
• solicitările legate de muncă (munca in schimburi, pe timpul nopții, program de lucru
neregulat);
• conflictele sociale, hărțuirea, intimidarea, violența și discriminarea;
• dificultățile in domeniul comunicării și interacțiunii, inclusiv lipsa de ințelegere a limbajului
trupului;
• organizarea nesatisfăcătoare a muncii (măsurile privind programul de lucru).

Factorii potențiali de stres pot fi reduși prin măsuri organizatorice

• Crearea anumitor grade de libertate pentru obiective individuale in desfășurarea activității
conduce la o scădere a pulsului și tensiunii arteriale și la reducerea depresiei și a problemelor
psihosomatice.
• Asigurarea unor posibilități de a obține sprijin social, in cazul prezenței intense a unor
potențiali factori de stres, va reduce numărul problemelor psihosomatice.
• Proiectarea activităților la locul de muncă, in sensul creării de activități cu o structură a
sarcinilor cat se poate de completă, va conduce la prevenirea și reducerea stresului.
• Creșterea autonomiei lucrătorilor in ceea ce privește timpul va imbunătăți echilibrul dintre viața
profesională și viața privată.
 Riscuri chimice

În cadrul evaluării riscurilor, angajatoriisunt obligați să evalueze riscurile create de

substanțele chimice (123) (124).O analiză a activităților din serviciile de sănătate a relevat faptul
că, în cadrul evaluării riscurilor, trebuie să se țină seama în special de activitățile care implică
lucrul cu următoarelesubstanțe:
1. agenți de curățare și dezinfectare;
2. medicamente anestezice;
3. medicamente citostatice/citotoxice;
4. substanțe care pot pune in pericol reproducerea, in special anumite substanțe farmaceutice.
Pe langă substanțele și grupa de substanțe menționate, există multe alte substanțe chimice
care pot avea un rol in cadrul serviciilor de sănătate (de exemplu, solvenții și alte substanțe
chimice de laborator, spirtul chirurgical, anticoagulantele), dar care nu sunt discutate in detaliu in
acest document. Ca parte a unei evaluări a riscurilor, nu trebuie să se omită nici faptul că, in
contextul serviciilor de sănătate, accesul la narcotice și droguri este mult mai ușor decat in alte
profesii.
Dacă pielea intră frecvent in contact cu umezeala, pot apărea iritații și vătămări ale pielii
și va facilita instalarea sensibilității (alergii). Dacă mainile sunt supuse zilnic unei expuneri la
umezeală timp de cateva ore, se poate anticipa ca starea lor să se inrăutățească.
Mănușile de protecție impermeabile, purtate fără intrerupere sau utilizate incorect, pot provoca,
de asemenea, iritații și afecțiuni ale pielii. Expunerea pielii la umezeală implică cel mai mare
pericol potențial, deoarece afectează pielea din cauza acțiunii substanțelor iritante sau
sensibilizante. Prin urmare, trebuie să se acorde o atenție deosebită stagiarilor și personalului
auxiliar, pentru a se asigura evitarea expunerii inutile la umezeală excesivă. Agenții de curățare
și dezinfectanții pot cauza iritații și sensibilitate (alergii) ale pielii in condițiile unui contact
frecvent sau in cazul utilizării incorecte.
Producerea de produse volatile și utilizarea pulverizatoarelor pot determina expuneri
ale căilor respiratorii, din cauza vaporilor și/sau a aerosolilor. De asemenea, in cadrul anumitor
activități/proceduri, se pot forma nanoparticule, cu un diametru sub 0,1 μm .Totuși, studiile au
arătat că atunci cand se utilizează dezinfectanți pe bază de alcool, așa cum se obișnuiește in
sectorul asistenței medicale, nu există riscul că vor fi depășite valorile-limită ale calității aerului
pentru constituenții alcoolici (de exemplu etanol, 2-propanol).
Utilizarea dezinfectanților și a solvenților pe bază de alcool (de exemplu, spirtul
medicinal, precum și substanțele chimice de laborator), dispunerea lor in vitrinele din spațiile
de vanzare (de exemplu, in farmacii), precum și stocarea sau depozitarea acestora pot spori in
mod semnificativ riscul de incendiu in zona de lucru sau in spațiile vizate. Acest aspect este, de
asemenea, valabil pentru ambalajele care implică generarea de aerosoli (tuburi cu pulverizator),
atunci cand se utilizează un gaz propulsor cu un grad scăzut sau ridicat de inflamabilitate (de
exemplu, propan sau butan).
Măsurile de protecție de ordin tehnic contribuie efectiv la prevenirea sau limitarea
panăla un nivel redus a contactului angajaților cu substanțe periculoase. Aceste măsuri include
utilizarea mașinilor automate inchise de curățare, dezinfectare sau sterilizare, a sistemelor
tehnice de ventilație și extragere locală a emisiilor, precum și a sistemelor de transfer fără emisii
in producția medicamentelor citostatice.
Măsurile de protecție de ordin personal includ, de exemplu, selectarea și utilizarea
mănușilor de protecție, a salopetelor, a ochelarilor de protecție și a măștilor de protecție
respiratorie. Utilizarea echipamentului individual de protecție este necesară atunci cand, după
luarea măsurilor tehnice sau organizatorice necesare, incă persist un pericol deosebit pentru
lucrători.

Bibliografie

1.Badura, B., Schroder, H. și Vetter, C. (ed.), Fehlzeiten-Report 2008 – Betriebliches

Gesundheitsmanagement: Kosten und Nutzen, Springer Medizin Verlag, Heidelberg,
2008, pp. 65-76 (ISBN 978-3-540-69212-6).
2.Comisia Europeană, The social situation in the European Union 2005-2006 (Situația socială
in Uniunea europeană, 2005-2006), Oficiul pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene,
Luxemburg, 2007.
3.Comisia Europeană, Statistical analysis of socioeconomic costs of accidents at work in the
European Union (Analiza statistică a costurilor socio-economice ale accidentelor de muncă in
Uniunea Europeană), Oficiul pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene, Luxemburg,
2004 (ISBN: 92-894-8168-4).
4.Comisia Europeană, Work and health in the EU – A statistical portrait (Munca și sănătatea in
UE – un portret statistic), Oficiul pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene,
Luxemburg, 2004 (ISBN: 92-894-7006-2).
5.Kramer, I., Sockell, I. și Boedeker, W., Die Evidenzbasis für betriebliche
Gesundheitsförderungund Prävention – Eine Synopse des wissenschaftlichen Kenntnisstandes, in
Badura, B. et al., 2008, pp. 65-76.
6.Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate in Muncă, Evaluarea riscurilor
(http://osha.europa.eu/ro/topics/riskassessment).Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate
in Muncă, Fișa informativă
7.: Integrarea problematicii apartenenței la gen in evaluarea riscurilor
(http://osha.europa.eu//fop/romania/ro/pdfs/publicatii_agentie/factsn43-ro.pdf).Agenția
Europeană pentru Sănătate și Securitate in Muncă, Fișa informativă 80: Evaluarea riscurilor –
Roluri și responsabilități (http://osha.europa.eu/ro/publications/ factsheets/80).
8.Berufsgenossenschaft fur Gesundheitsdienst und Wohlfahrtspflege (BGW), Germania, 8 iulie
2009 (www.bgw-online.de).
Berufsgenossenschaft fur Gesundheit und Wohlfahrtspflege, Germania.
9. Gefahrdungsbeurteilung in Kliniken, 2005 (http://www.bgw-online.de/internet/
generator/Inhalt/OnlineInhalt/Medientypen/bgw__check/TP-4GB__
Gefaehrdungsbeurteilung__in__Kliniken,property=pdfDownload.pdf ).
10.Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea in aplicare de
măsuri pentru promovarea imbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de
muncă (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31989L0391:R
O:NOT).