Tipuri şi categorii

de sisteme informatice (1)

1. Evoluția sistemelor informatice
2. Modalităţi de structurare a sistemelor
informatice
3. Sisteme informatice la nivel global
4. Managementul sistemelor informatice la nivel
global
5. Organizaţiile globale şi sistemele informatice
O viziune ierarhică a sistemelor
informatice
Gestiunea activității economice prin
utilizarea sistemelor informatice
 Anii ’50 – ’60: Prelucrarea electronică a datelor
 Anii ’60 - ’70: Managementul sistemelor informatice
 Anii ’70 - ’80: Sistemele pentru fundamentarea deciziei
 Anii ’80 - ’90: Sisteme orientate înspre utilizator
 Anii 2000-2010: Sisteme informatice strategice şi globale
 Anii 2010-2020: Sisteme informatice colaborative şi
neuroeconomice
Anii ’50 – ’60: Prelucrarea electronică
a datelor
 Rolul sistemelor informatice era de a procesa
tranzacţiile, de a întreţine (edita) înregistrările şi de a
oferi diverse rapoarte.
Anii ’60 - ’70: Managementul
sistemelor informatice
 Acest mod de organizare avea rolul de a oferi
managerilor (ca utilizatori ai sistemelor informatice)
diverse rapoarte predefinite de management care le
ofereau informaţiile necesare pentru luarea deciziilor.
Anii ’70 - ’80: Sistemele pentru
fundamentarea deciziei
 Aceste sisteme nou apărute aveau rolul de a oferi
managerilor utilizatori un suport ad-hoc pentru
fundamentarea deciziei. Acest suport era croit pentru
anumite probleme specifice şi era mijlocit de
compartimente specializate (alcătuite din informaticieni).
Anii ’80 - ’90: Sisteme orientate înspre
utilizator
 Sisteme de prelucrare pentru utilizator - utilizatorii finali
(fără a fi specialişti în informatică) pot utiliza resursele de
calcul pentru a-şi fundamenta deciziile fără a mai apela
la intermediari;
 Sisteme informatice pentru nivelul executiv – rolul
acestor sisteme informatice este de a da nivelului
decizional de vârf posibilitatea de a obţine informaţiile
necesare pe care le doresc, când doresc şi în forma pe
care o doresc;
 Sisteme expert – rolul acestor sisteme este de a servi
drept consultanţi (experţi) pentru utilizator în anumite
domenii, de obicei limitate.
Anii 2000-2010: Sisteme informatice
strategice şi globale
 Sistemele informatice strategice – rolul acestor sisteme
este de a oferi soluţii integrate pentru procesele de
business, de producţie şi de service, care ajută
organizaţia să câştige un avantaj competitiv;
 Sisteme informatice globale – care au rolul de a utiliza
reţelele (Intranet, Internet sau altele) globale în scopul
de a interconecta utilizatorul cu organizaţia, de a asigura
comunicaţia şi colaborarea între subsistemele
organizaţiei, pentru a asigura suportul desfăşurării
business-ului la un nivel de eficienţă maximă.
Anii 2010-2020: Sisteme informatice
colaborative şi neuroeconomice
 Sistemele informatice colaborative– rolul acestor sisteme
este de a permite interconectarea tuturor membrilor
organizației şi accesul acestora la toate resursele
existente fără să mai fie nevoie să fie prezenţi în
interiorul acesteia;
 Sisteme informatice neuronale – rolul acestor sisteme
este acela de ajuta în luarea deciziilor de business prin
utilizarea agenților raționali şi prin simularea modului în
care se iau decizii utilizând abilitatea de a analiza
problemele din mai multe unghiuri de vedere.
 Intrări Proces Ieşiri
SPT Date, Clasificare, sortare, Rapoarte detaliate Date
Tranzacţii actualizare prelucrate

SIM Date prelucrate, Generare de rapoarte, Decizii de rutină,

Modele date de management, răspunsuri la
modele simple, interogări
interogări

SFD Date prelucrate, Răspunsuri la interogări, Rapoarte speciale

Modele modelări, simulări

SIE Date prelucrate, Analize personalizate Proiecte, trenduri

Rapoarte Analize

SE Fapte, corelaţii Analize Soluţii la probleme care

reguli necesită
experienţă
Modalităţi de structurare a sistemelor
informatice
 Sistemele informatice din prezent pot fi construite în aşa
fel încât să poată fi utilizate atât în mod centralizat cât şi
descentralizat în activităţile operaţionale şi de luare a
deciziei.
Avantajele centralizării
 se pot conecta toate componentele unei organizaţii prin
reţele de comunicaţii ce oferă managementului
posibilitatea de a centraliza procesul de luare a deciziei
(deciziile ce erau luate la nivelul de jos);
 se poate promova centralizarea operaţiilor ceea ce duce
la reducea numărului de birouri, depozite şi alte spaţii de
muncă.
Avantajele descentralizării
 utilizare de reţele distribuite de calculatoare la mai multe
puncte de lucru ce oferă managerilor de vârf posibilitatea
de a delega deciziile către nivelele inferioare de
management;
 managementul poate descentraliza activitatea
operaţională prin creşterea numărului de grupuri care au
acces la informaţie şi comunicaţie.
Tendinţe în structurarea sistemelor
informatice
 Dezvoltarea tehnologiei informaţiei, a computerelor
puternice şi a softului specializat au dus la extinderea
sistemului informatic de la nivelul unui compartiment la
nivelul întregii organizaţii.
 Dezvoltarea PC-urilor a determinat o tendinţă de
descentralizare mai ales că au apărut reţelele de
calculatoare ce puteau fi accesate de orice utilizator
 În prezent se remarcă tendinţa de a transfera funcţiile
sistemelor informatice altor organizaţii din afară ca
integratori de sistem.
Sisteme informatice la nivel global
 În perioada contemporană se remarcă existenţa
necesității utilizării de către manageri a sistemelor
informatice şi a tehnologiei informaţiei.
 Tehnologia informaţiei oferă posibilitatea managerilor de
a gestiona mai bine interdependenţa organizaţională
într-un cadru global.
Organizaţiile şi tehnologia informaţiei
 Oamenii
 Activităţile
 Tehnologia
 Cultura
 Structura organizaţională
Oamenii
 Managerii sunt persoane individuale cu preferinţe
diverse în domeniul informaţiilor precum şi cu posibilităţi
mai mari sau mai mici de a le utiliza. În acest sens, un
sistem informatice va trebui să ofere acele informaţii
care se apropie cel mai mult de necesităţile şi dorinţele
acestora.
Activităţile
 Activitățile desfășurate într-o organizație devin în timp
din ce în ce mai complexe şi ineficiente. Tehnologia
informaţiei are un rol major în simplificarea activităţilor şi
creşterea eficienţei organizaţiei.
Tehnologia
 Sistemele informatice se află într-o continuă expansiune
şi devin din ce în ce mai sofisticate. Este nevoie ca în
desfăşurarea activităţilor, nu tehnologia informaţiei să
dicteze necesarul de informaţie ci utilizatorii. Se impune
ca managementul să se acomodeze cu cultura şi
structura fiecărei organizaţii.
Cultura
 Organizaţiile şi componentele lor dispun de o cultură
care este împărtăşită atât de manageri cât şi de ceilalţi
angajaţi. Toţi dispun de un set unic de valori
organizaţionale şi de stiluri care pot varia de la cele
informale până la cele prea formale. Sistemele
informatice precum şi produsele informaţionale trebuie
să fie adaptate la aceste cerinţe.
Structura organizaţională
 Organizaţiile îşi structurează managementul, angajaţii şi
activităţile, în grupuri (subunităţi) organizaţionale.
Funcţiile sistemelor informatice trebuie structurate în aşa
fel încât toate grupurile organizaţionale să beneficieze
de produsele informaționale necesare eficientizării
activităţii proprii.
Managementul sistemelor informatice
la nivel global
 Activitățile sistemelor informatice ale organizațiilor de
business trebuie să răspundă nevoilor şi cerințelor
existente la nivel global şi trebuie astfel dimensionate
încât să fie armonizate în relație cu mediul cultural,
politic şi geografic în care organizația își desfășoară
activitatea.
 Caracteristicile unor astfel de sisteme informatice se
referă la strategiile de afaceri, managementul datelor,
aplicaţiile folosite, dezvoltarea de sisteme şi platformele
tehnologice specifice mediului în care sunt utilizate.
Aspectele politico-economice
 Multe ţări au o legislaţie proprie care reglementează sau
chiar interzic transferul de date dincolo de graniţele
naţionale;
 Taxele, restricţiile sau chiar interzicerea exportului de
hardware şi software către anumite ţări;
 Legi locale care reglementează nivelul valorii adăugate
dacă produsul se vinde acolo;
 Acordurile comerciale bilaterale care specifică nivelul
profitului care trebuie cheltuit în ţara în care a fost
obţinut.
Aspectele culturale
 diferenţe de limbaj
 manifestări culturale
 obiceiuri
 atitudini sociale
 stiluri de muncă
 relaţii de afaceri etc.
Aspectele geo-economice
 distanţele mari;
 fusul orar;
 lipsa de facilităţi în domeniul telecomunicaţiilor (din unele
ţări);
 lipsa de specialişti locali;
 costul vieţii şi costul muncii;
Organizaţiile globale şi sistemele
informatice
 Aplicaţii la nivel global
 Platforme tehnologice globale
 Dezvoltarea de sisteme globale
Aplicaţiile la nivel global includ
 clienţii
 resursele existente
 produse concurente
 colaborarea intraorganizaţională şi interorganizațională
 operaţiile de lucru
Platforme tehnologice globale
(infrastructura tehnologică)
 alegerea echipamentelor hardware
 alegerea produselor software
 alegerea reţelelor de comunicaţii
Strategiile de dezvoltare a unor
sisteme globale trebuie să includă:
 transformarea aplicaţiilor utilizate la nivel local în aplicaţii
utilizate la nivel global;
 pregătirea unei echipe multinaţionale care să asigure
dezvoltarea de sisteme informatice în condiţiile de
utilizare locală la fel ca şi la nivelul sediului central;
 dezvoltări paralele de sistem – în care părţi ale
sistemului vor fi dezvoltate la nivel local iar altele la
nivelul sediului central.
Bibliografie

 Onete, C.B., Dina, R., 2015. Sisteme informatice.

Elemente fundamentale. Ediția a II-a revizuită și
adăugită. Bucureşti: Editura ASE