CAP.

2 DIMENSIUNILE
FENOMENULUI TURISTIC
2.1. Factori determinanti
2.2. Fluxurile turistice
2.1 Factori determinanti
CRITERII DE GRUPARE A
FACTORILOR
a) continutul sau natura
b) durata actiunii
c) importanta/rolul
d) directia de actiune
e) orientarea influentei
 a) Continutul sau natura
• Economici (veniturile populatiei, oferta
turistica, tarifele)
• Tehnici ( performantele mijloacelor de transport)
• Sociali (urbanizarea,timpul liber, moda)
• Demografici (evolutia populatiei, structura pe
varste, categorii socio-profesionale)
• Psihologici, educativi si de civilizatie (nivel de
instruire, temperament, caracter individual)
• Naturali (asezarea geografica, relieful, clima)
• Organizatorici si politici (formalitati la frontiera,
regimul vizelor, conflicte, etc)
 b) Durata actiunii
• Cu actiune permanenta sau de durata
(cresterea timpului liber, modificarea
veniturilor)
• Sezonieri ( cu actiune ciclica-succesiunea
anotimpurilor, structura anului scolar,
activitatea in agricultura)
• Conjuncturali (crizele economice si
politice, confruntari armate, catastrofe
naturale, conditii meteorologice)
 c) importanta
• Primari (oferta, veniturile, preturile, timpul
liber)

• Secundari (climatul international,

formalitati legate de viza, facilitati)
 d) Directia de actiune
• Exogeni (elemente generale, situate in
afara sferei turismului – evolutia
demografica, gradul de urbanizare,
cresterea veniturilor)
• Endogeni (modificarile din continutul
activitatii turistice – pregatirea
personalului, tarife)
 e) Orientarea influentei
• Factori ai cererii turistice (venituri,
urbanizare, timp liber)
• Factori ai ofertei turistice (calitatea
serviciilor, conditiile naturale, baza
materiala)
• Factori ai confruntarii cerere-oferta
(calitatea infrastructurii, sistemul legislativ)
 2.2. Fluxurile turistice
Un flux turistic este reprezentat de „un număr de
persoane care circulă între un bazin de cerere şi
unul de ofertă” formarea şi amploarea lui fiind
condiţionate de caracteristicile celor două bazine şi
de o sumă de factori, de natură diversă, care
modelează intensitatea şi structura circulaţiei
turistice internaţionale.
Bazinele de cerere = tările dezvoltate economic, ce
oferă locuitorilor posibilitatea efectuării unor
călătorii internaţionale; ele se numesc importatoare,
întrucât călătoriile rezidenţilor în afara graniţelor
presupun cheltuieli valutare.
Bazinele de ofertă = zonele cu atracţii turistice
deosebite, ţările respective beneficiind de încasări
valutare, având astfel statutul de exportator.
 Principalele cauze ale formarii
fluxurilor turistice
• oferta de vacanţe limitată a ţărilor emiţătoare;
• inaccesibilitatea unor produse turistice, fie din
cauza preţurilor ridicate, fie datorită unei
valorificări mai bune, la export, a produselor
respective;
• absenţa unor produse turistice (ex. condiţii cură
helio-marină, condiţii pentru practicarea
sporturilor de iarnă, etc;
• cererea pentru produse turistice specifice
(unicate, ex. Acropole, piramidele egiptene,
Colosseumul,…)
Literatura de specialitate şi statisticile OMT disting la nivel
global trei mari bazine care concentrează majoritatea
fluxurilor în turismul internaţional, astfel:
• Bazinul mediteranean deţine primul loc cu circa 80 de
milioane de intrări turistice internaţionale anuale datorită
excepţionalei concentrări şi diversităţi a ofertei şi a accesului
facil îndeosebi în zona nord-europeană. Pe lângă triunghiul
de bază Spania- Franţa- Italia, acest bazin conţine şi fluxurile
părţii sale orientale din Grecia spre Israel, insulele din zona
Baleare-Cipru ca şi coastele meridionale din Egipt şi Maroc.
• Bazinul Asia-Pacific, deşi afirmat mai târziu s-a remarcat
prin dinamism susţinut. Concentrează un flux anual de sosiri
de 40 milioane, cea ce semnifică jumătate din fluxul
bazinului mediteranean şi cu puţin peste fluxul sosirilor
cumulate pe ansamblul Europei de Est (38 milioane sosiri -
media anuală).
• Bazinul Caraibe cuprinde majoritatea fluxurilor turistice
internaţionale dinspre America de Nord înspre zona
Bahamas- Trinidad Tobago şi coastele Americii Centrale care
se cifrează la 12 milioane sosiri anuale.
 Tipologia fluxurilor turistice
In funcţie de conţinut:
• fluxuri de tip „sunlust”, ce sunt asociate
turismului de soare sau determinate de alte
condiţii (zăpadă, resurse termale) şi care se
formează sub incidenţa preţurilor şi distanţelor;
• fluxuri de tip „wanderlust”, ce sunt asociate
turismului de cunoaştere (cultură, participarea la
diverse manifestări ştiinţifice, etc), şi al căror
factor decisiv în manifestarea lor este oferta şi
diferenţierea ei în raport cu cea internă.
 Din punct de vedere al distribuţiei geografice şi al
distanţelor dintre zonele de emisie şi cele de recepţie

a. fluxuri turistice interregionale, dintre care mai

reprezentative sunt călătoriile europenilor către
America de Nord – dominate de turismul de
afaceri – şi spre Asia de Est şi Pacific,
reprezentate de turismul cultural, urmate de
călătoriile turistilor din America de Nord către
Europa şi Extremul Orient, ce au la bază
turimul de afaceri şi turismul de vacanţă;
b) fluxuri turistice intraregionale - Europa
deţine nu numai poziţia dominantă în
ansamblul circulaţiei turistice
internaţionale, dar în acelaşi timp este şi
regiunea cu cea mai puternică integrare
turistică, atât în planul cererii, cât şi al
ofertei, afirmaţie susţinută de faptul că,
85% din călătoriile în Europa provin din
ţările europene.
 Caracteristici ale fluxurilor turistice
• tendinţa de diversificare continuă a cererii turistice ca
o consecinţă a motivaţiei turiştilor, modificărilor
intervenite în categoriile de vârstă şi a transformării
turismului într-un fenomen de masă;
• înregistrarea unor diferenţe apreciabile în circulaţia
turistică de la o regiune la alta;
• tendinţa creşterii cheltuielilor pentru serviciile
turistice în totalul bugetelor de familie, pe măsură ce
cresc veniturile populaţiei, PIB-ul pe locuitor şi nivelul de
dezvoltare economică a ţărilor;
• creşterea distanţei pentru care se efectuează o
călătorie, ca urmare a dezvoltării transporturilor aeriene
şi a celorlalte mijloace tehnice de deplasare;
 Metode de cuantificare a fluxurilor
turistice
• Preferinta relativa pentru o anumita
destinatie
• Modelul gravitational