ARTA $1 OMUL 22

Epoca Regelui Soare

Domnia de şaptezeci şi doi de
ani a lui Ludovic al XIV-lea -
epoca Regelui Soare - a fost
marcată de grandoarea
supremă şi de încrederea în
sine care au apărut în întreaga
cultură franceză, de la
literatură şi pictură până la
arhitectură şi meşteşuguri.

udovic al XIV-lea a devenit rege al Franţei

L în 1643, la vârsta de patru ani . Din 1661 -

anul morţii prim-ministrului său de încre-
dere, Cardinalul Mazarin - până în anul morţii
sale . 1715, Regele Soare a domnit ca monarh
absolut al celei mai populate tări din Europa . În
decursul domniei sale, Franţa a devenit o (ară
unită şi prosperă . Stabiitatea politică şi prospe-
ritatea economică au creat condiţii pentru
inflorirea artelor şi a meşteşugurilor .
m

A Palatul Versailles (dreapta-jos). Jules

Hardouin Mansart a fost cel care a extins
partea frontală a grădinii până la o lungime
de 402 de metri . Tot el a proiectat şi celebra
Sală a Oglinzilor (dreapta-sus) .
I 11
0 În anul 1682, Ludovic al XIV-lea a declarat r 1.1-
111 11,
Versailles reşedin~ă a regelui . Palatul, la început 11 r t 1
doar o cabană de vânătoare, s-a înăltat apoi ca un 1 ,0
simbol al puterii şi opulenlrei lui Ludovic al XIV-lea.
11 1

Ludovic considera arta ca o expresie a supre-
matiei intemationale a Frantei . Artele şi meşteşu-
gurile erau organizate de stat, cu scopul declarat
de a mări gloria tării şi a simbolului ei în viaţă, a
Regelui însuşi, în ochii lumii . Prim-ministrul lui
Ludovic, Jean-Baptiste Colbert (1619-1683) a fost
numit responsabil cu producţia artistică, însă
politica era trasată chiar de regele Ludovic .
Proiectarea clădirilor mărete
in ciuda faptului că amestecul statului in dome-
niul artelor a degenerat adesea în monotonie sau
chiar obtuzitate, arta franceză oficială din a doua
jumătate a secolului al XVII-lea poate fi caracte-
rizată printr-o supremă grandoare şi încredere în
sine. În anii ce au precedat domnia lui Ludovic
al XIV-lea, s-au construit foarte puţine clădiri .
Regele Soare a schimbat acest lucru într-un mod
esenţial . El a poruncit să se constmiască noi clă-
diri splendide, în stil clasic, pentru a exprima
gloria noii epoci . Una dintre cele mai reuşite
arhitecturi din Paris a fost creata în timpul lui
Ludovic al XIV-lea . Arhitectul lui, Jules Hardouin
Mansart (1646-1708), a construit gr ţioasa Place
Vendome, cu colonade, acolo unde astăzi este
plasat hotelul Ritz ; Pont Royale a fost construit
pentru traversarea Senei spre noul Tuileries . În
1676, Ludovic a inaugurat Les Invalides, un spital
pentru veterani care putea găzdui până la 7000
de soldaţi vârstnici sau răniţi .
Până şi arhitectura militară a excelat, datorită,
mai ales, inginerului militar Sebastien de Vauban
(1633-1707) . El a revolutionat proiectarea
fortăreţelor care apărau graniţele Frantei .
Primul proiect de constructie, de mare
amploare al regelui a fost extinderea Luvrului,

65
22 EPOCA REGELUI SOARE

0 Această comodă O Taina Miruirii, a

din pin masiv, lui Nicholas Poussin
incrustată cu alamă, a fost pictat în stilul
abanos, fildeş şi lui târziu, mai degra-
baga este bă auster . În conse-
caracteristică stilului cintă, el a fost consi-
de mobilă care derat a fi prea diferit
decora palatele lui fată de gusturile
Ludovic al XIV-lea şi contemporane care
alte palate din preferau splendoa-
secolul al 17-lea . rea mai exuberantă,
barocă .

vechiul palat fortificat din Paris, care astăzi adă-
posteşte cea mai importantă colecxie de artă a
Frantei . Pentm a proiecta noua aripă estică a
Luvrului a fost chemat marele arhitect baroc ita-
lian Bemini (1598-1680), însă schilele lui au fost
respinse în favoarea celor executate de un arhi-
tect francez necunoscut, Charles Perrault .
Caracterul francez al clasicismului epocii lui
Ludovic al XIV-lea nu trebuia pus la îndoială .
Cel mai mare monument construit în timpul
domniei lui Ludovic al XIV-lea îl reprezintă
magnificul palat de la Versailles, simbol al puterii
Regelui Soare . Niciunde altundeva nu sunt mai
bine reprezentate rafinamentul politicii si artei
franceze decât în aceste clădiri mărele, grădinile
întinse si ceremonialul opulent de la Versailles .
Regele vesel
Palatul a fost construit în jurul unei mici cabane
de vânătoare, construită de tatăl lui Ludovic
(regele Ludovic al XIII-lea) pentru el însuşi, la
Versailles . În tinerete, Ludovic, împreună cu
prietenii săi adolescenli, petreceau adesea în
jurul cabanei, departe de adultii de la curte . În
1663, o altă petrecere avea să-l inspire în
construirea noului palat . Ambiţiosul ministru de
finante, Nicholas Fouquet (1615-1680), la invitat
pe rege si încă 6000 de oaspeli la o petrecere
somptuoasă la noua lui casă de la ţară, în
localitatea Vaux-le-Vicomte, la sud-est de Paris .
Fouquet pregătise o petrecere opulentă, cu
balet, piese de teatru şi o barcă în formă de
balenă, din care, în timp ce se deplasa încet de-
a lungul unui canal artificial construit în grădină,
se lansau focuri de artificii . Atât castelul cât şi
amploarea spectacolului demonstrau că Fouquet
devenise foarte bogat si, în decurs de o lună,
Ludovic 1-a arestat acuzându-1 de delapidare .
Urmând la doar câteva luni după moartea cardi-
nalului Mazarin, dizgraţia în care a căzut
Fouquet a marcat sfârşitul guvemării miniştrilor
plini de putere . Ludovic s-a hotărât să prade
Tapiseria Vizita lui
Ludovic al XIV-lea la
Atelierele Gobelins, îi
prezintă pe apropiatii
regelui arătăndu-i
acestuia diferite
carpete şi obiecte
pretioase, pentru a
obtine incuviintarea
lui. Lucrarea este
realizată din lănă,
întretesută cu fire din
aur şi argint
Vaux, luând statui, arbori de portocali, tapiserii şi
argintăria la Versailles dar, mai presus de orice,
i-a angajat pe cei trei arhitecţi principali ai Vaux-
le-Vicomte : LeVau, LeBrun şi LeNotre .
Lucrarea originală a lui Louis LeVau (1612-
1670) de la Versailles poate fi astăzi admirată
doar prin intermediul imaginilor contemporane,
deoarece lucrarea a fost distrusă, în cea mai
mare parte, de Jules Hardouin Mansart, care, în
1670, după moartea lui LeVau, a devenit
arhitectul regelui . Contributia cea mai însemnată
a lui Mansart la decorarea interioară a palatului
o reprezintă celebra Galerie des Glaces (Galeria
Oglinzilor), construită între 1678-1684 . Oglinzile
- pe vremea accea obiecte de lux, rare şi foarte
scumpe - erau separate prin intermediul unor
pilaştrii din marmură verde . Pe comişele bogat
decorate sunt plasate diverse trofee aurite .
Andre LeNotre (1613-1705) a fost desemnat
director al grădinilor regale . El a fost cel mai
mare arhitect de grădini al secolului şi principiile
lui reflectă, în mod evident, spiritul epocii sale,
celebrând ratiunea şi ordinea în lupta cu haosul
naturii. Cea mai cunoscută creaţie a lui este, pro-
babil, aranjamentul arhitectural de pe Champs
Elysees, celebrul bulevard din Paris, caracterizat,
ca şi grădinile din Versailles, prin formalism
exagerat, linii drepte şi motive geometrice .
LeNotre nu agrea si evita utilizarea florilor
intens colorate însă a acceptat transferarea a mii
de arbori maturi la Versailles, din întreaga Frann .
Apa a jucat un rol foarte important şi chiar
înviorător în grădinile de la Versailles, la fel ca şi
în Vaux - de la înălţimile sale, Versailles se lăuda
cu aproximativ 1400 de fântâni arteziene care
functionau cu ajutorul unui sistem complex de
pompe .
În anumite puncte ale grădinii erau
amplasate diferite sculpturi . Ele erau copleşitor
de clasice, atât ca stil cât şi ca temă, cu zei şi
zeite romane ce reflectau admiratia lui Ludovic
al MV-lea pentru Roma antică pe care o
considera un model de disciplină a puterii .
Eleganta
Construit ca un simbol al puterii, al unitătii
franceze şi al autorităţii centralizate a regelui,
palatul de la Versailles a devenit o expozitie
permanentă pentru artele şi meşteşugurile
franceze, unde diplomatii si alţi vizitatori străini
puteau admira - si chiar comanda - unele dintre
cele mai frumoase şi mai la morn crealii din
Franţa .
Una dintre politicile lui Ludovic se referea la
îmbunătăxirea balantei de piăti a Franlei. În
momentul încoronării lui, Franla era aproape

66
 ARTA $1 OMUL 22

SfântulIon al lui Rafael este expus fală în fat cu

Regele David, al lui Domenichino, deasupra
patului regal .

Stilul oficial
Academia de Pictură, înfiinţată în anul 1648, a
ajuns în anul 1661 sub directa conducere a lui
Colberţ . El i-a mărit şi mai mult faima şi a făcut-
o mult mai exclusivistă . Artistii erau învăţa(i să
creeze în 'stilul oficial' - o versiune modificată a
harocului italian . Dacă în lucrărilc lor artiştii
unnau acest stil, ei erau apoi selectaţi pentru a
lucra în slujba statului .
Charles LeBrun era un decorator de interior
de mare geniu dar şi un pictor de clasă .
Desemnat, în anul 1662, ca pictor de casă al
regelui, el a devenit, practic, dictatonil artei
oficiale din timpul domniei regelui Ludovic al
XIV-lea, marcând stilul care reflecta pompa,
formalismul si opulenla care existau la curtea
Regelui Soare . LeBrun a proiectat cea mai mare
parte a statuilor de la Versailles ca şi mobila,
tapiseria, argintăria şi covoarele . Poussin şi
Lorrain s-au inspire din teme modeme, dar la fel
ca în cazul grădinilor lipsite de culoare ale lui
LeNotre, culoarea era mai puţin importantă
decât linia .

0 Ludovic al XIV-lea şi familia Iui, de Jean Nocret

Multi pictori contemporani au imortalizat familia
regală, reprezentând-o ca zei şi zeite clasice . Aici,
regele ia întruchiparea Iui Apollo, zeul Iuminii .

Autoportret de Nicholas Poussin . Artistul

>i-a petrecut cea mai mare parte a vietii în Italia
unde a dobândit un stil distant, reflexiv . Într-o
călătorie pe care a efectuat-o in Franta, la Paris,
el a criticat sincer artistii de curte francezi .

falimentară - chiar şi bijuteriile coroanei fuseseră

amanetate - si aproape toate hunurile de lux
erau importate, mai ales din Italia . Regele era
foarte hotărât să elibereze Franţa de această
dependenţ i faţ1 de lările străine. Pentru a realiza
aceasta, Ludovic şi Colbert au adus in Frankt pe
cei mai buni meşteşugari - sticlari din Italia,
aurari din Anglia, fierari din Germania - şi le-au
creat condiţii să lucreze în atelierele din Franka,
unde îi învăXau meserie pe ucenicii francezi.
În anul 1667, au fost duhlate taxele pe impor-
turi şi Colbert a creat Atelierele Coroanei din
Gobelins . Aceste ateliere erau înfiintate, ca unita-
te privată, încă din anul 1662, însă Colhert a
declarat că ţelul artei este de a-1 servi pe rege .

Meşteşugurile
Sub conducerea directonilui artistic, Charles
LeBrun (1619-1690), atelierele Gobelins au
devenit căminul multor meşteşugari, de la ţesă-
tori de tapiserii şi tâmplari până la hijutieri si fie-
rari . Mobilele realizate la Gobelins erau foarte or-
namentate şi grele (deşi rar mai grele decât
mobila din argint masiv din camera de lucru
a regelui - curând topită pentru a plăti
războaiele duse de rege) . Curbele decorative,
coloanele şi motivele antice erau foarte des
utilizate în desene, în vreme ce omamentele cu
1 alamă, baga şi sidef erau la mare prel .
Ludovic al XIV-lea a fost şi un mare patron al
picturii şi a lărgit mult colecţia deja începută de
către regele Francisc I (1494-1547), care a
cumpărat celebnil tahlou Mona Lisa şi multe alte
capodopere realizate de Leonardo da Vinci, care
se află astăzi expuse la Luvru . Multe alte tablouri
geniale sunt expuse la Versailles . De exemplu,

6?
22 EPOCA REGELUI SOARE
0 0 scenă din Avarul lui Moliere . Avari~ia
personajului principal aduce nenorocire lui şi
familiei sale. Moliere a utilizat adesea
comedia pentru a demasca ipocrizia umană .
LeBrun era un urmaş al lui Nicholas Poussin .
El şi Claude Lorrain au fost cei mai celebri pictori
ai epocii însă ambii au preferat să trăiască în
Italia, în ciuda insisten(elor cu care au fost
asaltaţi de însuşi Regele Soare pentru a se stabili
în Franta .
Compararea stilului de pictură al secolului al
XVII-lea francez cu cel olandez poate fi intere-
santă . Tema principală care se regăsea în arta
prosperă, republicană, olandeză, era domestică,
uşor de recunoscut, fiind foarte lumească - sce-
ne domestice de zi cu zi, ce arătau interioarele
obişnuit ale apartamentelor clasei de mijloc sau
68
0 Alceste, de Racine,
a avut prima reprezen-
tatie la Versailles, in
anul 1676 . Ludovic al
XIV-lea si membrii
suitei lui au fost mari
patroni ai artelor .
0 Fedra, eroina trage-
diei cu acelaşi nume, a
lui Racine, victimă a
cruzimii pasiunii . Fedra
distruge bărbatul pe
care-1 iubeste după care
se otrăveste.
chiar unele scene mai deocheate. Spre deosebire
de acestea, arta franceză prezenta ritualurile şi
ceremoniile de la curtea regală sau chiar temple-
le clasice, care erau mai pe placul francezilor .
La Versailles trăiau mii de curteni pe care
Ludovic încerca să-i şi distreze . Jocurile de noroc
erau foarte populare, cu mize mari şi escroche-
riile erau numeroase . Ca parte a spectacolelor
care aveau loc seara, se jucau numeroase piese
de teatru dar existau şi jocuri de artificii, feerii
sau chiar spectacole de balet . Regele însuşi era
un foarte bun dansator si participa adesea la
spectacolele de balet care aveau loc la Versailles .
Dramaturgia
În decursul unui spectacol care se desfăşura la
Luvru, Ludovic 1-a întâlnit pentru prima data pe
Moliere (1622-1673) - pe atunci director-actor .
Regele s-a împrietenit curând cu dramaturgul
care a scris o serie de mari comedii ce au rămas
şi astăzi la fel de actuale ca şi în secolul al XVII-
lea . Ludovic al XIV-lea a devenit chiar naşul de
botez al primului fiu al celebrului Moliere .
La fel ca cei mai mari scriitori ai epocii sale,
Moliere era un fin psiholog şi în lucrările lui a
demascat preţiozitatea dar şi ipocrizia din
societatea contemporană lui . În piese precum
Mizantropul, din 1666, sau Avarul, reprezentată
în 1668, dramaturgul s-a folosit de comedic cu
scopul foarte serios de a diseca motivele care se
ascund în spatele comportamentului uman .
Jean Racine (1639-1699) şi Pierre Comeille
(1604-1684) erau printre cei mai mari tragedieni
ai epocii . În piese cum ar fi Cidul (1636) sau
Polyeucte (1643), Comeille a explore relatia
dintre datorie şi pasiune, într-un limbaj deliberat
precis şi analitic .
Racine, al cărui trecut ca jansenist 1-a
determinat să creadă cu ardoare în omnipotenta
Păcatului, a creat personaje foarte nesigure în
mai vezi Arta şi onu l 19 - ARTA BAROCĂ
ceea ce priveşte Binele şi Răul, în comparatie cu
cele ale lui Comeille ; ele sunt victime ale unor
pasiuni distrugătoare însă luptele lor interioare .
sunt abordate printr-un limbaj ce disecă ca un
bisturiu . Un exemplu în acest sens poate fi
reprezentarea pe care artistul a dat-o dragostei şi
geloziei, în Fedra (1677), sau a dragostei şi
datoriei, în Berenice (1670) . Trăsătura eomună
caraeteristică ambilor scriitori o reprezintă stricta
supunere fată de ideea clasică de unitate .
Muzică pentru viată
Ludovic al XIV-lea iubea muzica. Se trezea şi se
îmbrăca acompaniat de sunetul muzicii
interpretate în grădinile palatului Versailles . La
capela din Versailles au fost interpretate
motetele lui Lully, violoniştii acompaniau cina
regelui şi, în noptile de vară, Ludovic împreună
cu prietenii lui se îmbarcau în gondole şi navi-
gau pe canalele din grădinile de la Versailles, în
vreme ce o orchestră de muzicieni îi urmau, pe
o platformă plutitoare . Şi în compozitiile muzica-
le, ca şi în pictură, culoarea era mai putin adm-
irată, fiind mai mult apreciată linia . Aceasta a
reprezentat una din trăsăturile principale ale mu-
zicii compuse de unul dintre muzicienii favoriti
ai regelui, Jean-Baptiste Lully (1638-1687) care a
devenit şi Maestru al Muzicii Regelui . .
0 dată cu apropierea de sfârşitul secolului,
faima Versailles-ului a început să pălească . Un
război de lungă durată seca încet vistieria ţării
dar si morala . Un nou spirit religios a început să
afecteze curtea regală . Un stil atât de opulent nu
putea supravietui in faţa declinului politic al
Frantei, a celui economic sau a morţii Regelui
Soare, care a survenit în anul 1715 . Curtenii
eleganti au început să părăsească palatul de la
Versailles si să se reîntoarcă la Paris . Fastul care
a caracterizat marea epocă a Regelui Soare luase
sfârşit.
Arta şi omul 56 - REVOLUTIA FRANCEZĂ