Sunteți pe pagina 1din 2

Istoria gândirii sociale şi politice - seminar

Obiective
Ne propunem, pe de o parte, să discutăm câteva din teoriile clasice în istoria gândirii
politice şi, pe de altă parte, să aflăm în ce măsură ele mai pot constitui repere, instrumente
conceptuale sau surse de cunoaştere în ştiinţa politică astăzi.

Desfăşurarea seminarului
Fiecare seminar va avea două momente, conform obiectivelor:

1.discutarea textelor propuse în vederea identificării modelului teoretic propus de


autor
 Care e teza centrală propusă de autor?
 Care sunt conceptele-cheie („cărămizile” care compun construcţia teoretică),
ce concepte secundare sunt utilizate, care sunt sensurile lor şi prin ce diferă de
sensurile date de alţi autori?
 Care sunt argumentele aduse, cum sunt articulate între ele aceste concepte?
 Care sunt limitele istorice şi structurale ale teoriei? Ce poate explica şi ce nu
poate sau nu îşi propune să explice? Cum pot fi criticate definiţiile,
argumentele sau tezele avansate de autor?
Studenţii care s-au oferit voluntari în seminarul anterior vor prezenta pe scurt textul
(urmărind reperele din întrebările de mai sus), după care vom discuta în continuare până
ajungem la o înţelegere suficientă a teoriei.

2.evaluarea capacităţii modelului teoretic obţinut de a reprezenta instrument de


înţelegere, explicare a fenomenului social-politic astăzi
 Ce anume din teoria autorului discutat este specific epocii/contextului istoric
respectiv şi care poate fi elementul generic/universal de înţelegere sau
descriere?
 Ce fenomene/fapte/evenimente social-politice pot deveni domenii de aplicare
ale modelului respectiv?
 Ce fel de înţelegere suplimentară obţinem dacă interpretăm domeniul/faptele
selectate prin modelul teoretic respectiv?
 Care sunt limitele modelului în explicarea domeniului de analiză ales?
Având instrumentele teoretice, vom selecta un domeniu de analiză (eveniment istoric,
stare de fapt, subiect de actualitate etc.), vom acumula informaţiile factuale necesare şi vom
examina în ce măsură acesta poate fi explicat, organizat sau evaluat prin instrumentele
obţinute.

Evaluare
Prezenţa la seminar (minim 4 prezenţe) este o precondiţie a promovării cursului, nu o
parte a notei. Prezenţele se realizează la teme diferite, nu două prezenţe la penultima tema –
la grupe diferite – şi două la ultima )
Activitatea de seminar are o pondere de 40% din nota finală şi este evaluată printr-un
proiect scris. Proiectul va urma logica seminarului, examinând, pe de o parte, cunoaşterea
precisă a teoriilor studiate (tezele, conceptele, argumentele şi logica internă a acestora) şi, pe
de altă parte, capacitatea de utilizare a modelelor teoretice în explicarea sau evaluarea unor
fapte.

1
Activitatea de seminar este evaluată la sfârşitul fiecărei întâlniri prin puncte
(„buline”) de participare (prezentări, intervenţii, calitatea observaţiilor şi a argumentelor,
pertinenţa obiecţiilor1 etc.); nu are o pondere directă în nota finală, însă toţi studenţii care
obţin minim 36p. (echivalentul notei 9) la test sunt eligibili pentru bonus (nota 10 fără
examen scris, direct din seminar). Primele trei persoane din fiecare grupă cu cele mai multe
puncte de participare acumulate obţin acest bonus.

Tematică
(aveţi indicate capitolele/fragmentele de citit şi, în paranteză, ediţia recomandată în
limba română2)

Seminarul 1: Discuţii introductive, organizare

Seminarul 2: Regimurile politice. Platon


Platon, Republica, 544c-588a (Teora, 1998 sau Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986)

Seminarul 3: Machiavelli
Niccollo Machiavelli, Principele, cap. XV-XXII (Humanitas, Bucureşti, 2006)

Seminarul 4: Contractualismul (I). Thomas Hobbes


Thomas Hobbes, Leviathan, cap. 13, 14, 17, 18 (în Socaciu, M.E. (coord.) Filosofia
politică a lui Thomas Hobbes, Polirom, 2001)

Seminarul 5: Contractualismul (II). John Locke


John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, cap. 5, 7, 8, 9, 18 (Nemira, 2001)

Seminarul 6: Contractualismul (III). Jean-Jacques Rousseau


Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, partea I cap 5-8, partea II, cap. 1-4
(Nemira, 2008)

Seminarul 7: Democraţia. Tocqueville si Federaliștii


Alexis de Tocqueville, Despre democraţie în America, Vol. I, Partea a II-a, cap. VI-
VIII, (Humanitas, Bucureşti, 1995), In editia engleza: cap.14 “What The Real Advantages
Are Which American Society Derives From The Government Of The Democracy”, cap.15
“Unlimited Power Of The Majority In The United States, And Its Consequences”, cap.16
“Causes Mitigating Tyranny In The United States”
Federalist no. 6, Federalist no. 10 (Disponibile la
http://avalon.law.yale.edu/subject_menus/fed.asp)

1
Nu se punctează ceea ce într-un limbaj neştiinţific numim „abureală”, „dat cu părerea despre lume şi viaţă”,
„vorbesc ca să mă aud vorbind”, „bullshitting” etc.
2
A se citi „ediţia călduros recomandată în română”. Trebuie să înţelegem cât mai bine textul pentru a-l folosi
ulterior, deci cel mai bine este să folosiţi acele ediţii traduse menţionate în paranteze (nedisponibile în format
electronic, dar existente în librării, bibliotecă, BCU etc.). Variantele în engleză pot avea un lexic arhaic şi mai
dificil, iar ediţiile în româneşte altele decât cele recomandate pot fi foarte slabe şi mai mult ne încurcă.