Versiune pre finală

PROIECT
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII
AL REPUBLICII MOLDOVA

CURRICULUM

CHIMIE
clasele a X-a – a XII-a

Aria curriculară:
Matematica și științe

Chişinău, 2019
 CUPRINS

Preliminarii ..............................................................................................................................2
I. Repere conceptuale .................................................................................................................. 3
II. Competențe specifice disciplinei ........................................................................................... 5
III. Administrarea disciplinei ......................................................................................................5
Repartizarea unităților de conținut pe clase şi pe unități de timp .................................. 6
IV. Unități de învățare
Clasa a X-a, profil real ............................................................................................................. 7
Clasa a XI-a, profil real ........................................................................................................... 14
Clasa a XII-a, profil real ......................................................................................................... 25
Clasa a X-a, profil umanist, arte, sport ................................................................................... 34
Clasa a XI-a, profil umanist, arte, sport .................................................................................. 39
Clasa a XII-a, profil umanist, arte, sport .................................................................................. 43
V. Repere metodologice de predare-învățare-evaluare ............................................................ 48
Referințe bibliografice

1
 PRELIMINARII

Curriculumul la Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a, alături de manualul școlar, ghidul
metodologic, softuri educaționale, etc. face parte din ansamblul de produse/ documente curriculare
și reprezintă o componentă esențială a Curriculumului Național.
Elaborat în conformitate cu prevederile Codului Educației al Republicii Moldova (2014),
Cadrului de referință al Curriculumului Național (2017), Curriculumului de bază, sistem de
competențe pentru învățământul general (2018), dar și cu Recomandările Parlamentului European și
a Consiliului Uniunii Europene, privind competențele-cheie din perspectiva învățării pe parcursul
întregii vieți (Bruxelles, 2018), Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a
reprezintă un document reglator, care are în vedere prezentarea interconexă a demersurilor
conceptuale, teleologice, conținutale și metodologice, accentul fiind pus pe sistemul de competențe
ca un nou cadru de referință al finalităților educaționale.
Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a fundamentează și ghidează
activitatea cadrului didactic, facilitează abordarea creativă a demersurilor de proiectare didactică de
lungă durată și de scurtă durată, dar și de realizare propriu-zisă a procesului de predare-învățare-
evaluare. Disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a, prezentată/valorificată în plan pedagogic
în curriculumul dat, are un rol important în formarea/dezvoltarea personalității elevilor, în formarea
unor competențe necesare pentru învățare pe tot parcursul vieții, dar și de integrare într-o societate
bazată pe cunoaștere.
În procesul de proiectare a Curriculumului la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-
a s-a ținut cont de:
 abordările postmoderne și tendințele dezvoltării curriculare pe plan național și cel
internațional;
 necesitățile de adaptare a curriculumului disciplinar la așteptările societății, nevoile elevilor,
dar și la tradițiile școlii naționale;
 valențele disciplinei în formarea competențelor transversal, interdisciplinare și celor
specific;
 necesitățile asigurării continuității și interconexiunii dintre cicluri ale învățământului
general: educație timpurie, învățământul primar, învățământul gimnazial și învățământul
liceal.
Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a - a XII-a cuprinde următoarele
componente structurale: Preliminarii, Administrarea disciplinei, Repere conceptuale, Competențe
specifice disciplinei, Unități de competențe, Unități de conținuturi, Activități și produse de învățare,
Repere metodologice de predare-învățare-evaluare, Lista bibliografică.
Curriculumul la disciplină include și finalități prezentate după fiecare clasă și care reprezintă
competențele specifice disciplinei, manifestate gradual la etapa dată de învățare, care au și funcția
de stabilirea a obiectivelor de evaluare finală. Totodată, Curriculumul la disciplina Chimie pentru
clasele a X-a – a XII-a orientează cadrul didactic spre organizarea procesului de predare-învățare-
evaluare în baza unităților de învățare (unități de competențe – unități de conținuturi – activități de
învățare).
Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a are următoarele funcții:
 de conceptualizare a demersului curricular specific disciplinei Chimie pentru clasele a X-a –
a XII-a;
 de reglementare și asigurare a coerenței dintre disciplina data și alte discipline din aria
curriculară, dintre predare-învățare-evaluare, dintre produsele curriculare specifice
discipinei Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a, dintre competențele structurale ale
curriculumului disciplinar, dintre standarde și finalitățile curriculare;
 de proiectare a demersului educational/ contextual (la nivel de clasă concretă);
 de evaluare a rezultatelor învățării etc.
Curriculumul la disciplina Chimie pentru clasele a X-a – a XII-a se adresează cadrelor didactice,
elevilor, părinților, autorilor de manuale, evaluatorilor, metodicienilor, altor persoane interesate.

2
 I. Repere conceptuale

Curriculum-ul dat sincronizează abordarea psihocentrică și sociocentrică, prioritizarea

finalităților educaționale; integralizarea predării-învățării-evaluării etc. Cunoaşterea conceptelor,
principiilor, legilor, metodelor de obţinere, proprietăţilor şi utilizării unor substanţe, înţelegerea
impactului chimiei asupra calităţii vieţii, reprezintă componente de bază ale competenţei pentru
ştiinţe. Această competenţă transversală se manifestă prin abilitatea de a manipula cu substanţele
chimice într-un mod inofensiv, de a folosi informaţiile ştiinţifice pentru rezolvarea problemelor și a
deduce concluzii, manifestând curiozitate și interes pentru carieră. Pentru reprezentarea substanțelor
și proceselor chimice se utilizează limbajul chimic, ce constă din simboluri, formule, scheme,
ecuații, terminologie, noțiuni, teorii, legi, modele.
Curriculum-ul se axează pe formarea competențelor transversale, transdisciplinare, specifice.
Sistemul de competențe în cadrul Curriculumul disciplinar la Chimie este format din:
Competențe-cheie/transversale, care sunt o categorie curriculară importantă cu un grad înalt
de abstractizare și generalizare, ce marchează așteptările societății privind parcursul școlar și
performanțele generale care pot fi atinse de elevi la încheierea școlarizării. Ele reflectă atât
tendințele din politicile educaționale naționale, precizate în Codul Educației (2014), cât și tendințele
politicilor internaționale, stipulate în Recomandările Comisiei Europene (2018).
Competențele-cheie/transversale se referă la diferite sfere ale vieții sociale și poartă un caracter
pluri-/ inter-/ transdisciplinar.
Competențele specifice disciplinei derivă din competențele-cheie/transversale. Competențele
specifice fiecărei discipline școlare se prezintă în curriculumul disciplinar respectiv și se
preconizează a fi atinse până la finele clasei a IX-a. Raportate la Chimie, acestea sunt vizate în
cadrul celor cinci competențe specifice ale disciplinei, a unităților de competențe, a unităților de
conținut, a activităților de învățare și a produselor școlare recomandate.
Competențele specifice disciplinei, fiind proiectate pentru tot parcursul claselor liceale, reperează
proiectarea de lungă durată la disciplină. Proiectarea didactică anuală a disciplinei se realizează
conform datelor din Administrarea disciplinei și ținând cont de Repartizarea orientativă a orelor pe
unități de conținut.
Sistemele de unități de competențe proiectate pentru o unitate de învățare sunt prevăzute
integral pentru evaluarea de tip cumulativ la finele respectivei unități de învățare și selectiv – pentru
evaluarea formativă pe parcurs. Aceste sisteme reperează proiectarea didactică a unităților de
învățare și proiectarea didactică de scurtă durată.
Sistemele de unități de competențe sintetizate la finele fiecărei clase sunt prevăzute pentru
evaluarea sumativă.
Unitățile de competențe sunt constituente ale competențelor și facilitează formarea
competențelor specifice, reprezentând etape în achiziționarea/construirea acestora.
Unitățile de competențe sunt structurate și dezvoltate la fiecare disciplină pentru fiecare dintre
clasele a X-a  a XII-a pe parcursul unei unități de învățare/unui an școlar, fiind prezentate în
curriculumul disciplinar respectiv.
Unitățile de conținut constituie mijloace informaționale prin care se urmărește realizarea
sistemelor de unități de competențe proiectate pentru unitatea de învățare dată. Respectiv, se
vizează realizarea competențelor specifice disciplinei, dar și a celor transversale/ transdisciplinare.
Unitățile de conținut includ temele și liste de termeni specifici disciplinei: cuvinte/sintagme care
trebuie să intre în vocabularul activ al elevului la finalizarea respectivei unități de învățare.
Activitățile de învățare și produsele școlare recomandate prezintă o listă deschisă de
contexte semnificative de manifestare a unităților de competențe proiectate pentru
formare/dezvoltare și evaluare în cadrul unității respective de învățare. Cadrul didactic are libertatea
și responsabilitatea să valorifice această listă în mod personalizat la nivelul proiectării și realizării
lecțiilor, dar și să o completeze în funcție de specificul clasei concrete de elevi, de resursele
disponibile etc.

3
 Competenţa şcolară este un sistem integrat de cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori,
dobândite, formate şi dezvoltate prin învăţare, a căror mobilizare permite identificarea şi rezolvarea
diferitor probleme în diverse contexte şi situaţii [2]. Învățând conform acestui curriculum, elevii vor
reuși să perceapă integritatea chimică a lumii, să identifice caracteristicile substanțelor și proceselor
chimice din mediu și organism, să utilizeze substanţele prin evaluarea critică a produselor utilizate
în diferite domenii ale activității umane, valorificând cunoștințele, abilitățile specifice chimiei.
Participarea elevilor în proiecte transdisciplinare, STIM sau STEAM, le va oferi o experiență de
învățare durabilă și le va dezvolta creativitatea și gândirea critică, inițiativa și perseverența,
abilitatea de colaborare. Manifestarea atitudinii pozitive față de valorile științifice, realizările
chimiștilor consacrați, constituie o caracteristică axiologică a procesului educațional la disciplina
Chimie.
Curriculum-ul este axat pe unități de conținut ca mijloace de atingere a finalităților respective.
Unitățile de competențe sunt elemente ale competențelor specifice, iar unitățile de conținut
constituie mijloace informaționale, ce contribuie la formarea unităților de competențe proiectate, a
competențelor specifice disciplinei și a celor transversale/transdisciplinare. Activitățile de învățare
și produsele școlare recomandate sunt o listă deschisă de contexte de învățare, care oferă
posibilitatea de a observa manifestarea unităților de competențe proiectate.
Conținuturile curriculare în clasa a X-a vor crea un suport pentru perceperea chimică de către
elevi a lumii înconjurătoare: mediul – substanțe anorganice – transformări ale substanței – legități
ale acestor transformări – beneficii personale/sociale – problematica utilizării/producerii - utilizarea
corectă pentru sănătatea personală/socială - protecția personală/a mediului.
În clasa a XI-a elevii vor dezvolta un sistem de cunoștințe integrate despre substanțele organice
și proprietățile lor, conform axei cognitive: natura ca sursă de materii prime chimice – hidrocarburi
și derivații lor – proprietăți/obținere/utilizare – legături genetice - problematica utilizării/producerii
– compușii organici în viața și activitatea cotidiană - utilizarea corectă pentru sănătatea
personală/socială - protecția personală/a mediului.
În clasa a XII-a elevii vor integra „tabloul chimic” al lumii înconjurătoare: compușii organici
cu importanță vitală - compușii organici cu importanță industrială - reacțiile chimice în producere -
analiza chimică - diversitatea și unitatea chimică a lumii înconjurătoare – chimia în viața societății.
Cadrul didactic va selecta conținuturi relevante și activități de învățare, astfel încât acestea să
contribuie în mod eficient la formarea competențelor specifice Chimiei. Abordarea interdisciplinară
a conținuturilor, noutatea, aplicabilitatea și flexibilitatea lor sunt esențiale pentru procesul de
învățare și motivarea elevilor.
Curriculumul dat vizează un proces complex de formare la elevi a competențelor, prin
alfabetizarea științifică, rezolvarea problemelor, investigarea experimentală și caracterizarea
substanțelor și proceselor chimice, studierea acţiunii unor produse şi procese chimice asupra
mediului. Efectuarea lucrărilor de laborator şi practice va forma abilitățile elevilor de utilizare
inofensivă a substanțelor și produselor chimice în diverse situații cotidiene, prevenind factorii de
risc. Investigarea experimentală a substanțelor, proceselor chimice va contribui la planificarea
experimentelor, efectuarea observărilor, interpretarea, evaluarea datelor. Realizarea experimentelor
virtuale, participarea elevilor în proiecte naționale, internaționale va stimula utilizarea corectă,
critică și responsabilă a tehnologiilor digitale, comunicarea și colaborarea în medii digitale, crearea
de conținuturi digitale.

4
II. Competenţe specifice Chimiei

1. Caracterizarea substanțelor și proceselor chimice, manifestând curiozitate și creativitate.

2. Utilizarea limbajului chimic și a tehnologiilor digitale în diverse situații de comunicare,
manifestând corectitudine și deschidere.
3. Rezolvarea problemelor prin aplicarea metodelor specifici chimiei, demonstrând
perseverență și responsabilitate în luarea deciziilor.
4. Investigarea experimentală a substanțelor și proceselor chimice, respectând normele de
securitate personală şi socială.
5. Utilizarea inofensivă a substanțelor în activitatea cotidiană, cu responsabilitate față de
sănătatea personală și grijă față de mediu.

III. Administrarea disciplinei

Statutul Aria curriculară Profil Clasa Nr. de ore pe Nr. de ore

disciplinei săptămână pe an
Obligatorie Matematică şi Real X 3 102
Ştiinţe
XI 2 68
XII 3 99
Obligatorie Matematică şi Umanist, arte, X 1 34
Ştiinţe sport
XI 1 34
XII 1 33

5
Repartizarea unităților de conținut pe clase şi pe unități de timp

Clasa Unități de conținut și nr. de ore recomandate

Profilul real
X 1. Chimia - știința despre substanțe 11
2. Compoziția și structura atomului 10
3. Compoziția și structura substanței 10
4. Reacțiile chimice – transformări ale substanțelor 14
5. Interacțiunile substanțelor în soluții 18
6. Nemetalele și compușii lor 18
7. Metalele și compușii lor 12
8. Chimia în viața societății 5
Ore la discreția profesorului 4
XI 1. Bazele teoretice ale chimiei organice 6
2. Hidrocarburile - parte componentă a resurselor naturale 31
3. Derivații oxigenați ai hidrocarburilor 25
4. Compușii organici în viața și activitatea cotidiană. 4
Ore la discreția profesorului 2
XII 1. Compușii organici cu importanță vitală și industrială 29
2. Reacțiile chimice în producere 20
3. Noțiuni generale de analiză chimică 30
4. Diversitatea şi unitatea chimică a lumii substanţelor 12
5. Chimia în viaţa societăţii 6
Ore la discreția profesorului 5
Profilul umanist, arte și sport
X 1. Chimia - știința despre substanțe 5
2. Compoziția și structura substanței 6
3. Soluții. Interacțiunile substanțelor în soluții 7
4. Nemetalele în lumea înconjurătoare 7
5. Metalele în viața noastră 5
6. Substanțele anorganice în viața societății 2
Ore la discreția cadrului didactic 2
XI 1. Hidrocarburile saturate - parte componentă a resurselor naturale 8
2. Hidrocarburi nesaturate cu importanță industrială 8
3. Benzenul. Legătura genetică dintre hidrocarburi 5
4. Compușii hidroxilici și efectul lor asupra vieții 8
5. Compușii organici în activitatea cotidiană 3
Ore la discreția cadrului didactic 2
XII 1. Derivații oxigenați ai hidrocarburilor 10
2. Grăsimile: importanta vitală și industrială 5
3. Hidrații de carbon ca produși ai fotosintezei 6
4. Aminoacizii, proteinele – baza vieții 5
5. Compușii organici în viața societății 6
Ore lа discreția cadrului didactic 2

6
 IV. UNITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
PROFIL REAL, CLASA a X-a, CHIMIA GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ
Unități de competenţe Unități de conţinut Activităţi de învăţare-evaluare și produse școlare
(recomandate)
1. Chimia - știința despre substanțe
1.1 Exprimarea opiniei proprii privind Chimia - factor esențial al raportului om - Instructaj: Respectarea Tehnicii securităţii în laboratorul
influenţa chimiei asupra vieţii omului activitate umană - mediu. Domeniile şcolar de chimie.
şi a mediului; importanţa studierii profesionale legate de chimie. Exerciţii
chimiei. Regulile generale ale tehnicii securității în • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
1.2 Explicarea și operarea cu procesele de utilizare a substanțelor. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice atom/element
noţiunile și legile fundamentale ale Sistemul noțiunilor chimice utilizate pentru a chimic, substanță, reacție chimică.
chimiei în situaţii de comunicare orală caracteriza: a) atomul/elementul chimic (masă • Alcătuirea și compararea formulelor chimice, denumirilor
şi scrisă. atomică relativă, valenţă, electronegativitate, substanțelor, ecuațiilor reacțiilor chimice de diferite tipuri pe
1.3 Caracterizarea comparativă a gradul de oxidare); b) substanța (moleculă, baza parametrilor indicați, corelând cu exemple de
reacțiilor chimice de diferite tipuri. formulă chimică, masă molară; c) reacția utilizare/realizare practică în bucătărie, medicină etc.
1.4 Elaborarea și aplicarea chimică (ecuația chimică, reacţii de combinare, Rezolvarea problemelor
algoritmilor de rezolvare a de descompunere, de substituţie, de schimb; • Aplicarea pe exemple de substanțe/procese cu utilizări
problemelor: a) pe baza corelațiilor exotermă, endotermă; reversibile şi cotidiene a legilor fundamentale ale chimiei pentru:
dintre masa substanței, volumul, ireversibile, catalitică și necatalitică). calcule în baza corelației între , m, V, N, NA; calcule pe baza
cantitatea de substanță, numărul de Clasificarea și nomenclatura substanțelor ecuațiilor chimice (, m, V substanței).
particule; b) pe baza ecuațiilor anorganice. Activități experimentale (E – experiență de laborator):
chimice. Sistemul mărimilor fizice utilizate pentru E: Cercetarea mostrelor de substanțe anorganice utilizate în
1.5 Investigarea teoretico- caracterizarea substanței: a) pe baza formulei activitatea cotidiană (metale, nemetale, baze, săruri, oxizi,
experimentală a unor contexte chimice (corelarea între , m, V, Nparticule); acizi etc).
problematice reale/modelate legate de b) pe baza ecuației chimice (, m, V). E: Investigarea reacțiilor de diferite tipuri: stingerea sodei
tipurile de reacții chimice; de aplicare Sistemul de legi fundamentale ale chimiei – alimentare cu acid acetic, descompunerea prafului de copt,
a calculelor pe baza formulelor și suport pentru caracterizarea/argumentarea deshidratarea zahărului, descompunerea apei oxigenate etc.
ecuațiilor chimice, a regulilor transformărilor substanței: Activități creative:
generale ale tehnicii securității în a) Legea constanței compoziției; • Elaborarea şi prezentarea schemelor de corelare a noţiunilor
procesele de utilizare a substanțelor. b) Legea conservării masei substanţelor; de bază ale chimiei; de aplicare a nomenclaturii substanțelor
1.6 Elaborarea şi prezentarea c) Legea lui Avogadro. anorganice; de argumentare a importanței studierii chimiei.
lucrărilor/schemelor creative privind: Elemente noi de limbaj specific chimiei: • Prezentarea CV-ului unei substanțe uzuale utilizând un număr
corelarea noţiunilor de bază ale numărul de particule, numărul lui Avogadro; maximal posibil de noțiuni chimice.
chimiei. sistem de noțiuni; sistem de mărimi fizice.

7

2.1 Explicarea și operarea în situații
de comunicare orală şi scrisă cu
noțiunile ce se referă la compoziția/
structura atomului, la periodicitate,
seriile genetice ale metalelor și
nemetalelor.
2.2 Elaborarea și aplicarea
algoritmilor de caracterizare a
elementului chimic și a compușilor lui
conform poziției în sistemul periodic.
2.3 Modelarea pentru elementele
chimice: a compoziției izotopilor; a
configurațiilor electronice ale
atomilor și ionilor; a seriilor genetice
a metalelor și a nemetalelor.
2.4 Aplicarea Legii periodicității
pentru argumentarea corelațiilor
dintre tipul elementului, caracterul
oxidului și hidroxidului acestui
element și structura învelișului
electronic al acestui element.
3.1 Explicarea și operarea cu
noţiunile ce se referă la compoziția și
structura substanței în situaţii de
comunicare orală şi scrisă.
3.2 Modelarea formulelor electronice
şi de structură ale substanțelor cu
diferite tipuri de legătură chimică
2. Compoziția și structura atomului
Atomul – parte constituentă a materiei.
Compoziţia și structura atomului (electroni,
protoni, neutroni). Izotopii.
Structura învelișurilor electronice
(scheme electronice, nivele energetice,
subnivele, orbitali, elemente s, p, d).
Configuraţiile electronice ale atomilor
elementelor perioadelor I-IV. Valenţele şi
gradele de oxidare posibile, configurațiile
electronice ale ionilor (subgrupele principale).
Legea periodicităţii. Cauza periodicităţii.
Importanţa Legii periodicităţii.
Proprietăţile elementelor chimice (din
subgrupele principale) în corelare cu poziția lor
în sistemul periodic (electronegativitatea,
proprietăţi metalice/nemetalice, de oxidant/
reducător).
Schimbarea periodică a proprietăţilor acido-
bazice ale oxizilor și hidroxizilor elementelor
chimice din subgrupele principale.
Seriile genetice ale metalelor și nemetalelor.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
izotop, nivel energetic, subnivel, orbital/nor
electronic, elemente s, p, d, configurație
electronică a atomului/ionului.
3. Compoziția și structura substanței
Legătura chimică. Tipurile de legături
chimice. Formule moleculare, electronice, de
structură.
Legătura covalentă nepolară şi polară.
Legătura simplă, dublă, triplă;  şi . Legătura
covalentă formată prin mecanism donor-
acceptor (pe exemplul ionului de amoniu).
8
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
compoziția și structura atomului.
• Elaborarea algoritmului de caracterizare a elementului
chimic după poziția în sistemul periodic.
• Caracterizarea comparativă a elementelor chimice din
perioadele I – IV conform algoritmului elaborat.
• Modelarea și compararea configurațiilor electronice ale
atomilor/ionilor elementelor din perioadele I – IV (din
subgrupele principale).
• Deducerea proprietăţilor substanţei simple și a compușilor
după poziţia elementului în SP.
• Compararea structurii şi proprietăţilor atomilor şi ionilor;
proprietăţilor elementelor şi compuşilor în baza SP.
Activități creative:
• Elaborarea/completarea/realizarea seriilor genetice pornind
de la o informație-cheie sau pe baza unui parametru indicat.
• Planificarea activităților de elaborare/prezentare a unui
proiect; a criteriilor de evaluare a proiectelor/lucrărilor
creative.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Reflectarea fenomenului periodicității în natură, societate, în
viața cotidiană.
• Elemente chimice cu importanță vitală.
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
compoziția și structura substanței.
• Compararea diferitor tipuri de legătură chimică după:
principiul de formare, tipul atomilor, tipul reţelei cristaline,
proprietăţile fizice ale substanţelor.
3.3 Compararea: a) tipurilor de Proprietățile fizice ale substanțelor cu legături • Modelarea schemelor de formare: a legăturii covalente prin
legături chimice după compoziția covalente. Rețele cristaline moleculare, atomice. formule electronice/de structură (H2, Hal2, O2, N2, Cn; HHal,
substanței, influenței tipului de Substanțele cu legătură covalentă din mediu. H2O, H2S, NH3, CH4, CO2, SiO2); a legăturii ionice prin
legătură /tipului de rețea cristalină Legătura ionică. Proprietățile fizice ale formule electronice (metalele din grupa I,II/nemetalele
asupra proprietăților substanței; b) substanțelor cu legături ionice. Rețele cristaline VI,VII).
proprietăţilor fizice ale substanţelor ionice. Compușii cu legătură ionică utilizați în Activități experimentale:
cu diferite tipuri de reţele cristaline. activitatea cotidiană. Prezența elementelor E: Cercetarea şi compararea proprietăților fizice ale
3.4 Prezentarea argumentată a chimice în formă de ioni în organism și mediu. substanţelor cu diferite tipuri de legătură chimică.
substanțelor uzuale corelând Legătura metalică. Proprietățile fizice ale E: Identificarea tipului de legătură chimică/rețea cristalină în
proprietățile fizice/utilizarea cu metalelor. Rețelele cristaline metalice. substanțele utilizate în activitatea cotidiană (după proprietățile
compoziția și structura substanțelor. Metalele și tehnologiile moderne. fizice).
3.5 Investigarea experimentală a Legătura de hidrogen și influența ei asupra Activități creative: • Deducerea/exemplificarea/argumentarea
proprietăţilor fizice ale substanţelor proprietăților substanțelor (pe exemplul corelației: compoziția substanței utilizate în activitatea
cu diferite tipuri de legături chimice fluorurii de hidrogen, apei, amoniacului). cotidiană - tipul legăturii chimice - tipul rețelei cristaline -
utilizate în activitatea cotidiană. Elemente noi de limbaj specific chimiei: proprietățile fizice argumentate - aplicarea.
legătura simplă, dublă, triplă;  şi , mecanism Elaborarea și prezentarea proiectelor:
donor-acceptor; rețea cristalină moleculară, • Carbonul - între diamant și funigine.
atomică, ionică, metalică. • Magia structurilor perfecte.
4. Reacțiile chimice – transformări ale substanțelor
4.1 Explicarea și operarea cu Transformarea substanțelor – esența chimică Exerciţii:
noţiunile ce se referă la reacțiile a proceselor ce au loc în mediu și în organism. • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
chimice, la procesele de oxido- Reacțiile de combinare, de descompunere, de lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
reducere; la bilanțul electronic; substituție și schimb prin prisma proceselor de reacțiile chimice, la procesele de oxido-reducere, la coroziune.
procesul de coroziune a metalelor și la oxido-reducere. • Modelarea ecuațiilor reacțiilor de diferite tipuri pe baza
metodele de combatere a coroziunii. Reacțiile de oxido-reducere ale metalelor cu parametrilor indicați.
4.2 Modelarea ecuațiilor reacțiilor acizii și sărurile. Șirul activității metalelor. • Compararea diferitor tipuri de reacții chimice.
chimice de diferite tipuri și Specificul interacțiunii metalelor cu acidul • Egalarea ecuațiilor Red-Ox prin metoda bilanţului electronic,
identificarea caracteristicilor ce sulfuric concentrat și cu acidul azotic. cu indicarea proceselor, oxidanților și reducătorilor.
determină tipul lor. Bilanţului electronic – metodă de egalare a • Aplicarea seriei activității metalelor pentru argumentarea
4.3 Elaborarea și aplicarea reacțiilor de oxido-reducere (pe baza schemelor posibilității reacțiilor dintre metale şi soluţiile apoase de acizi
algoritmului de egalare a ecuațiilor de reacții cu produșii indicați). şi săruri.
reacțiilor de oxido-reducere prin Coroziunea metalelor – proces de oxido- • Prezentarea reacțiilor chimice cu importanță vitală,
metoda bilanțului electronic. reducere. Metodele de combatere a coroziunii. industrială.
4.4 Identificarea unor reacții chimice Importanţa practică a reacțiilor de oxido- Rezolvarea problemelor pe baza ecuațiilor reacțiilor Red-Ox;

9
observate/utilizate în activitatea
cotidiană și explicarea esenței chimice
a acestora.
4.5 Extrapolarea și aplicarea
algoritmilor de rezolvare a
problemelor de calcul la situații ce
vizează transformări consecutive ale
substanțelor.
4.6 Investigarea experimentală a
reacțiilor de diferite tipuri; a influenței
mediului de reacție asupra procesului
de coroziune a metalelor (fierul).
4.7 Formularea concluziilor personale
referitoare la beneficiile/efectele
negative ale reacțiilor chimice.
5.1 Explicarea și operarea în situaţii
de comunicare orală şi scrisă: cu
noțiunile ce caracterizează procesele
de dizolvare și disociere; cu
principiile de bază ale teoriei
disociației electrolitice; cu noţiunile
referitoare la interacțiunile în soluții.
5.2 Modelarea și argumentarea:
ecuațiilor de disociere a electroliților;
ecuațiilor reacțiilor de interacțiune
dintre electroliți în formă moleculară,
ionică (completă, redusă).
5.3 Aplicarea Teoriei disociației
electrolitice pentru: a) caracterizarea
și argumentarea proprietăților chimice
ale acizilor, bazelor și sărurilor;
b) deducerea metodelor de obţinere şi
transformare a compuşilor anorganici.
reducere pentru diferite domenii ale activității pe baza ecuațiilor reacțiilor cu transformări consecutive (cu
umane. analiza și interpretarea rezultatelor).
Sistemul de noțiuni/legități ale reacțiilor Activități experimentale:
chimice - suport pentru caracterizarea, E: Investigarea experimentală a reacțiilor chimice de diferite
argumentarea calitativă și cantitativă a tipuri.
proceselor cu importanță vitală și industrială. E: Cercetarea influenței diferitor factori asupra procesului de
coroziune a fierului.
Elemente noi de limbaj specific chimiei: Activități creative:
reacția de oxido-reducere, bilanțul electronic, • Prezentarea aspectului chimic al diferitor procese din mediu
coroziunea, protecția chimică. prin ecuaţii chimice.
• Realizarea celui mai simplu utilaj pentru electroliza apei.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Reacțiile chimice la baza activității umane.
• Cameleonii chimici.
5. Interacțiunile substanțelor în soluții
Dizolvarea – proces indispensabil al Exerciţii:
transformărilor din mediu. • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
Solubilitatea substanțelor în apă (în baza lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
Tabelului solubilităţii). Soluțiile. reacțiile de schimb ionic.
• Compararea proceselor de dizolvare și disociere; a proceselor
Sistemul mărimilor fizice ce caracterizează de disociere a electroliților tari și slabi; a disocierii a acizilor,
soluțiile: partea de masă a substanţei dizolvate, bazelor și sărurilor.
masă/volumul /densitatea soluției, concentrația • Modelarea și argumentarea ecuațiilor chimice de interacțiune
molară. dintre electroliți în formă moleculară, ionică (completă, redusă).
• Caracterizarea proprietăţilor chimice generale ale acizilor,
Teoria disociaţiei electrolitice. Electroliți și bazelor, sărurilor prin ecuaţiile moleculare, ionice (complete,
neelectroliți. Electroliți tari și slabi. Grad de reduse).
disociere. • Realizarea transformărilor chimice (pe baza reacţiilor de
schimb ionic).
Disocierea acizilor (ecuația sumară), bazelor,
sărurilor. Rezolvarea problemelor pe baza corelaţiilor dintre mărimile
fizice ce caracterizează soluțiile; pe baza ecuațiilor chimice cu
Interacţiunile în soluţiile de electroliţi. participarea substanțelor în formă de soluții; pe baza ecuațiilor
Condiţiile decurgerii reacţiilor de schimb ionic. reacțiilor cu exces a unei substanțe reactante.
10
5.4 Extrapolarea și aplicarea
algoritmilor: de preparare a soluțiilor;
de rezolvare a problemelor ce vizează
soluțiile, interacțiunile în soluții,
interacțiunile în soluții cu exces a unei
substanțe reactante.
5.5 Investigarea experimentală:
a) a proprietăților chimice ale acizilor,
bazelor, sărurilor; b) a mediului
soluțiilor utilizate în activitatea
cotidiană și formularea concluziilor
privind utilizarea lor inofensivă.
5.6 Identificarea unor reacții de
schimb ionic observate/utilizate în
activitatea cotidiană și explicarea
esenței chimice a acestora.
5.7 Prognozarea unor domenii
profesionale/contexte problematice
reale/modelate, legate de necesitatea
de a prepara și utiliza soluțiile.
6.1 Explicarea și operarea în situaţii
de comunicare orală şi scrisă cu
noţiunile referitoare la: răspândirea
nemetalelor în natură, rolul biologic al
nemetalelor/compușilor lor; metodele
de obținere și domeniilor de utilizare
a nemetalelor/compușilor nemetalelor.
6.2 Caracterizarea și compararea
structurii, proprietăților, metodelor de
obținere, utilizării, legăturilor genetice
a nemetalelor și compușilor lor.
6.3 Rezolvarea problemelor cu
caracter formativ pe baza
Proprietăţile chimice ale acizilor, bazelor,
sărurilor în lumina disociației electrolitice.
Importanța soluțiilor pentru activitatea
cotidiană și pentru mediu. Noțiunea de pH.
Indicatorii acido-bazici. Scala pH.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
concentraţia molară, grad de disociere, excesul
unui reactant, pH, scala pH, mediul soluției,
indicatorii acido-bazici.
6. Nemetalele și compușii lor
Nemetalele – constituenți principali ai
organismului și mediului. Forma de răspândire
a nemetalelor în natură și în organism.
Caracteristica generală după locul în sistemul
periodic. Structura substanțelor simple, tipul
rețelelor cristaline, proprietăţile fizice.
Proprietățile chimice generale: reacțiile cu
metalele și nemetalele (pe exemplul clorului,
oxigenului, hidrogenului, sulfului, azotului,
fosforul, carbonului).
Proprietățile chimice specifice ale
nemetalelor ce au importanță practică/
industrială: a clorului - interacţiunea cu apa,
11
Activități experimentale:
E: Investigarea caracterului acido-bazic al unor substanţe
utilizate în viaţa cotidiană; diferențierea efectului acizilor,
bazelor asupra indicatorilor.
E: Cercetarea experimentală a proprietăţilor chimice generale
ale acizilor, bazelor, sărurilor.
Lucrarea practică nr.1: Prepararea soluţiilor cu o anumită parte
de masă necesare pentru laboratorul de chimie.
Lucrarea practică nr. 2: Probleme experimentale la tema
„Disociaţia electrolitică".
Activități creative:
• Prezentarea informaţiilor despre influenţa soluțiilor, reacțiilor
de schimb ionic, pH-ului asupra mediului/organismului
(lanţuri logice, scheme, etc.)
• Prezentarea argumentată a domeniilor profesionale legate de
necesitatea/competența de a utiliza/prepara soluții.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Soluţiile/pH-ul în activitatea cotidiană.
• Apele minerale – un depozit variat de ioni.
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
nemetale și compușii lor.
• Elaborarea/aplicarea algoritmilor de caracterizare și
comparare a nemetalelor și a compușilor lor hidrogenaţi după
rolul biologic, utilizare, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice.
• Caracterizarea obţinerii şi proprietăţilor chimice generale ale
acizilor prin ecuaţii moleculare, ionice (complete şi reduse).
• Argumentarea legăturilor genetice dintre nemetale și
compușii lor pe baza proprietăţilor chimice/metodelor de
obţinere.
• Aplicarea metodei bilanțului electronic pentru modelarea
proprietăților/metodelor de obținere/
utilizării nemetalelor/compușilor lor.
6.4 Investigarea experimentală: a
metodelor de obţinere, a proprietăţilor
fizice şi chimice ale oxigenului,
hidrogenului, oxidului de carbon (IV),
conform instrucţiunilor; a
proprietăţilor generale ale acizilor; a
reacțiilor de identificare a anionilor.
6.5 Argumentarea legăturii cauză-
efect: în seria genetică a nemetalelor;
în corelaţia: oxizi acizi, acizi – agenţi
poluanţi – ploi acide – protecţia
mediului – impact general / personal.
6.6 Investigarea unor contexte
problematice reale sau modelate,
legate de proprietățile și metodele de
obținere a nemetalelor/compușilor
nemetalelor.
6.7 Formularea concluziilor personale
referitoare la beneficiile/efectele
negative ale utilizării nemetalelor și
compușilor lor.
7.1 Explicarea și operarea în situaţii
de comunicare orală şi scrisă cu
noţiunile referitoare la: răspândirea
metalelor în natură, rolul biologic al
metalelor/compușilor lor; obținerea/
domeniile de utilizare a metalelor/
compușilor lor; utilizarea aliajelor.
7.2 Caracterizarea și compararea
alcaliile, halogenurile metalelor; a oxigenului –
reacţiile de ardere a substanțelor simple și
compuse; a hidrogenului şi carbonului –
reducerea metalelor din oxizi.
Obținerea oxigenului și hidrogenului în
industrie și în laborator.
Compuşii hidrogenaţi ai nemetalelor (clor,
sulf, azot, carbon): nomenclatura, structura,
proprietăţile fizice şi chimice (interacţiunea cu
oxigenul, apa, acizii, bazele); obţinerea.
Oxizii nemetalelor: clasificarea,
nomenclatura, proprietăţile fizice şi chimice,
obţinerea.
Acizii: nomenclatura, proprietăţile chimice
generale (specifice pentru acidul sulfuric
concentrat și acidul azotic în reacția cu
metalele); obţinerea.
Legătura genetică a nemetalelor şi a
compuşilor lor.
Nemetalele și compușii lor - utilizarea și
influența asupra calității vieții și mediului.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
oxid inerț/nesalin, proprietăți specifice ale
nemetalelor; proprietăți specifice ale acidului
sulfuric și acidului azotic.
7. Metalele și compușii lor
Metalele – constituenții principali ai
tehnologiilor moderne. Forma de răspândire a
metalelor în natură și în organism.
Metodele generale de obținere. Domeniile
principale de utilizare.
Caracteristica generală a metalelor după
locul în sistemul periodic. Specificul legăturii/
rețelei cristaline metalice și proprietățile fizice
12
proprietăţilor chimice specifice ale acidului sulfuric concentrat
şi ale acidului azotic concentrat şi diluat.
Rezolvarea problemelor pe baza ecuațiilor reacțiilor, ce reflectă
proprietățile chimice/obținerea nemetalelor, compușilor lor; cu
transformări consecutive pe baza legăturilor genetice ale
nemetalelor (cu analiza și interpretarea rezultatelor).
Activități experimentale: E: Cercetarea mostrelor de nemetale,
compuși ai nemetalelor, minerale.
E: Identificarea ionilor: SO42-, PO43-, CO32-/ HCO3-, Cl-, NH4+.
Lucrarea practică nr. 3: Obţinerea şi proprietăţile nemetalelor
(a oxigenului şi a hidrogenului).
Lucrarea practică nr. 4: Obţinerea şi proprietăţile oxidului de
carbon (IV).
Lucrarea practică nr. 5: Rezolvarea problemelor experimentale
la tema „Nemetalele”.
Activități creative:
• Modelarea situațiilor-problemă aplicative cu încadrarea
conţinutului chimic ce vizează nemetalele/compușii lor la o
situaţie practică concretă.
• Studiul de caz: transformările reciproce ale carbonaţilor şi
hidrocarbonaţilor în natură şi în viaţa cotidiană.
• Elaborarea şi argumentarea schemei: oxizi acizi - agenți de
poluare - protecția mediului.
Elaborarea și prezentarea proiectului:
• De la nisip la energie solară.
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice ce se referă la
metale/compușii lor.
• Elaborarea algoritmilor de caracterizare și comparare a
metalelor şi a compuşilor lor după rolul biologic, utilizare,
obţinere, proprietăţi fizice şi chimice.
• Caracterizarea obţinerii şi proprietăţilor chimice generale ale
structurii, proprietăților, metodelor de
obținere, utilizării, legăturilor genetice
a metalelor și compușilor lor.
7.3 Extrapolarea și aplicarea
algoritmilor de rezolvare a
problemelor de stabilire a compoziției
amestecului (cu reacționarea unui
component sau a ambilor, dar diferit).
7.4 Investigarea experimentală a
proprietăţilor generale ale bazelor și
sărurilor; a reacțiilor de identificare a
cationilor.
7.5 Argumentarea legăturii cauză-
efect dintre utilizarea metalelor și
aliajelor, proprietățile fizice, tipul
legăturii chimice și a rețelei cristaline.
7.6 Investigarea unor contexte
problematice reale/modelate, legate
de proprietățile și metodele de
obținere a metalelor/compușilor lor.
7.7 Formularea concluziilor personale
referitoare la beneficiile/efectele
negative ale utilizării metalelor și
compușilor lor.
8.1Formularea concluziilor personale
privind integrarea substanțelor
anorganice în activitatea umană.
8.2 Rezolvarea problemelor
contextuale privind utilizarea
substanțelor anorganice în activitatea
cotidiană (cu analiza și interpretarea
rezultatelor) .
8.3 Elaborarea și prezentarea
ale metalelor.
Aliajele (fonta, oţelul, duraluminiul).
Proprietăţile chimice generale ale metalelor
(interacţiunea cu nemetalele, apa, acizii,
sărurile).
Oxizii şi hidroxizii metalelor: proprietăţile,
metodele generale de obţinere.
Amfoteritatea aluminiului şi a compuşilor
lui.
Sărurile: proprietăţile chimice generale.
Metode generale de obținere. Utilizarea.
Legătura genetică a metalelor şi a compuşilor
lor.
Metalele și compușii lor – utilizarea și
influența asupra calității vieții și mediului.
Rolul biologic.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
rolul biologic al metalelor/compușilor, aliajele,
amfoteritatea, interacțiuni cu amestec de
substanțe.
8. Chimia în viața societății
Substanțele și reacțiile chimice:
- utilizate în activitatea cotidiană;
- cu importanță vitală și industrială;
- ce vizează/asigură protecția mediului.
Influența substanţelor anorganice, proceselor
chimice și a tehnologiilor moderne asupra
sănătății omului și calității vieții.
13
bazelor, sărurilor prin ecuaţii moleculare, ionice (complete şi
reduse).
• Argumentarea legăturilor genetice dintre metale și compușii
lor pe baza proprietăţilor chimice/metodelor de obţinere.
• Exemplificarea corelaţiei: compoziţie – proprietăţi – utilizare
a metalelor/compuşilor lor.
Rezolvarea problemelor de determinare a compoziției unui
amestec/aliaj pe baza unei reacții chimice (cu analiza și
interpretarea rezultatelor).
Activități experimentale:
E: Cercetarea mostrelor de metale, aliaje, minerale.
E: Investigarea experimentală a proprietăţilor chimice generale
ale oxizilor bazici, bazelor, sărurilor, a proprietăților amfotere
a hidroxidului de aluminiu şi explicarea lor prin ecuaţiile
moleculare, ionice (complete şi reduse).
E: Identificarea cationilor: Ba2+, Ca2+, Al3+, Fe2+, Fe3+, Cu2+.
Lucrarea practică nr. 6: Rezolvarea problemelor experimentale
la tema „Metalele”.
Activități creative: • Modelarea situațiilor-problemă aplicative
cu încadrarea conţinutului chimic ce vizează
metalele/compușii lor la o situaţie practică concretă.
• Elaborarea CV-ului unei substanţe anorganice.
Elaborarea și prezentarea proiectului:
• Metalele care au schimbat/influențat istoria omenirii.
Exerciţii:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice ce se referă la clasele de compuși anorganici.
• Alcătuirea/completarea/realizarea transformărilor chimice pe
baza legăturilor genetice dintre clasele de compuşi.
Rezolvarea problemelor combinate pe baza proprietăților/
obținerii/utilizării compușilor anorganici.
Activități experimentale: E: Investigații pentru evidențierea
caracteristicilor, proprietăților relevante ale substanţelor
proiectelor ce vizează problematica Elemente noi de limbaj specific chimiei: anorganice.
relaţiilor om/substanță/proces/mediu. limita de detecție, limita maximal admisibilă, Activități creative:
8.4 Prognozarea unor domenii protecția chimică a mediului, tehnologii • Prezentarea argumentată a domeniilor profesionale legate de
profesionale/contexte problematice chimice moderne, materiale alternative/ necesitatea/competența de a utiliza compuși anorganici.
legate de utilizarea substanțelor reciclabile, comportament ecocivic. Elaborarea și prezentarea proiectului: • Recorduri chimice.
anorganice. • Carbonatul de calciu: de la perlă până la guma de mestecat.
Produse școlare recomandate pentru toate unitățile de învățare:
Exerciții: enunț argumentat notat sau formulat; întrebare cauzală formulată; lanț logic elaborat; algoritm elaborat; exercițiu rezolvat; fișă de lucru
completată; schemă de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată conform parametrilor etc.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată pe baza algoritmilor elaborați; problemă rezolvată prin transpunerea algoritmilor în situații noi de învățare.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator (E) realizată, experiență de laborator digitală realizată.
Activitate creativă: schemă de reper realizată; situație modelată conform parametrilor indicați; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.
La sfârșitul clasei a X-a, elevul / eleva poate:
• explica și opera cu noțiunile chimice referitoare la atom/element chimic/substanță anorganică/reacție chimică/soluție/ legile fundamentale ale chimiei;
• compara tipurile de legături chimice după diferiți parametri; proprietățile fizice ale substanțelor cu diferite tipuri de rețele cristaline; structura,
proprietățile, metodele de obținere, utilizarea, legăturile genetice ale nemetalelor/metalelor și ale compușilor lor;
• elabora și aplica algoritmi: de rezolvare a problemelor în baza formulei chimice, în baza ecuațiilor chimice, în baza compoziției soluției;
de egalare a ecuațiilor reacțiilor de oxido-reducere prin metoda bilanțului electronic; de caracterizare a nemetalelor/metalelor și a compușilor lor;
• modela compoziția izotopilor; configurațiile electronice ale atomilor și ionilor; seriile genetice ale metalelor și ale nemetalelor; formulele electronice
și de structură ale substanțelor cu diferite tipuri de legătură chimică; ecuații ale reacțiilor de diferite tipuri;
• argumenta legătura cauză-efect: dintre utilizarea metalelor și nemetalelor; tipul legăturiilor chimice, tipul rețelei cristaline și proprietățile fizice ale
substanțelor; în corelația metale/compuși - substanțe vitale/nocive - importanță vitală/impact negativ - protecția mediului și sănătății;
• investiga experimental respectând tehnica securității: proprietățile fizice ale substanțelor cu diferite tipuri de legătură chimică; obținerea, proprietățile
chimice ale nemetalelor/metalelor și a compușilor lor, reacțiile de identificare a cationilor și anionilor; mediul soluțiilor utilizate în activitatea cotidiană;
• elaborara și prezenta proiecte ce vizează problematica relaţiilor om - substanță - proces - mediu;
• prognoza domenii profesionale/contexte problematice reale/modelat legate de necesitatea de a utiliza substanțe anorganice;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate in caracterizarea substanțelor si proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere in utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate in luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personala și sociala;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.

14

Unități de competenţe
1.1 Exprimarea opiniei proprii privind
influența compușilor organici asupra
calității vieții; necesitatea studierii
compușilor organici.
1.2 Explicarea și operarea cu noțiunile
fundamentale ale chimiei organice în
situații de comunicare orală şi scrisă.
1.3 Aplicarea principiilor teoriei
structurii chimice:
a) la explicarea fenomenului izomeriei și
a cauzelor diversității compușilor
organici;
b) la modelarea formulelor de structură
desfășurate și semidesfășurate a
compușilor organici cu diferite tipuri de
catene.
1.4 Elaborarea și aplicarea algoritmilor
de rezolvare a problemelor de
determinare a formulelor compușilor
organici după diferiți parametri.
1.5 Investigarea experimentală a
mostrelor de diferite substanțe organice
conform instrucțiunilor, respectând
tehnica securității.
PROFIL REAL, CLASA a XI-a, CHIMIA ORGANICĂ
2 ore pe săptămână, repartizarea orelor recomandată
Unități de conţinut
1. Bazele teoretice ale chimiei organice
Compușii organici – constituenți principali
ai organismului și mediului. Utilizarea
substanțelor organice în diferite domenii a
activității umane.
Carbonul – element principal al
compușilor organici. Structura atomului de
carbon, particularitatea de a forma catene,
legături multiple. Tipuri de catene carbonice.
Diversitatea compușilor organici:
hidrocarburi, derivați ai hidrocarburilor.
Compoziția chimică a substanțelor
organice. Densitatea vaporilor substanțelor
organice, densitatea relativă. Metode de
determinare a formulelor moleculare pe baza
densității relative, părților de masă ale
elementelor, produșilor de ardere.
Teoria structurii chimice a compușilor
organici. Noțiuni despre formule de
structură desfășurate și semidesfășurate,
izomerie și izomeri.
Extensie.*Hibridizarea orbitalilor atomici
(sp3, sp2, sp), forma orbitalilor hibrizi,
aranjarea lor spaţială; unghiurile de
valenţă, forma zigzag a catenelor carbonice.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
izomer, izomerie, formulă de structură
desfășurată și semidesfășurată, densitate
relativă a gazelor, formulă brută, catene
carbonice, hidrocarburi saturate/nesaturate.
15
Activităţi de învăţare și produse școlare recomandate
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
• Identificarea și compararea compuşilor organici și
anorganici după diferite criterii.
• Alcătuirea formulelor de structură desfăşurate şi
semidesfăşurate ale compușilor organici cu diferite tipuri de
catene și legături.
Rezolvarea problemelor:
- calcularea masei moleculare relative/masei molare după
densitatea relativă a gazului şi invers;
- determinarea formulei moleculare a compusului organic
după densitatea relativă şi părţile de masă ale elementelor;
după produşii de ardere.
Activități experimentale (E – experiență de laborator):
E: Cercetarea mostrelor de substanțe organice utilizate în
activitatea cotidiană; a procesului de ardere a diferitor
compuşi organici (etanol, parafină, celuloză); identificarea
caracteristicilor comune și diferite.
E: Determinarea compoziției calitative a substanțelor organice
(C, H) după produsele arderii (celuloză/zahăr).
E: Modelarea catenelor carbonice de diferite tipuri.
Activități creative:
•Elaborarea unei scheme sumative de corelare a noțiunilor noi.
 2. Hidrocarburile - parte componentă a resurselor naturale
2.1. Hidrocarburile saturate
2.1.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Hidrocarburile saturate – constituenți Exerciții:
ce se referă la hidrocarburile saturate în principali ai resurselor energetice naturale: • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
situaţii de comunicare orală şi scrisă. gazul natural, petrolul. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
2.1.2 Elaborarea algoritmilor de Alcanii (n (C) ≤ 10): formula generală, seria • Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
caracterizare a compușilor organici/ omoloagă, proprietăți fizice. Structura denumirilor hidrocarburilor saturate conform parametrilor
a unei clase de compuși organici; de alcanilor (pe exemplul metanului/etanului): indicați (FM, omologie, izomerie, etc).
aplicare a nomenclaturii sistematice; de compoziţia și denumirea radicalilor. • Caracterizarea proprietăţilor chimice ale hidrocarburilor
argumentare a relațiilor de omologie, Izomeria de catenă și nomenclatura saturate prin ecuaţii chimice, completarea schemelor lacunare.
izomerie. sistematică a alcanilor. • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
2.1.3 Caracterizarea hidrocarburilor Proprietăţile chimice ale alcanilor: chimice.
saturate conform algoritmilor elaborați. arderea, reacția de substituție (halogenare), • Corelarea domeniilor de utilizare a alcanilor, cicloalcanilor
2.1.4 Modelarea pentru hidrocarburile dehidrogenare, *oxidarea parţială (cu cu proprietăţile lor fizice/chimice.
saturate: a formulelor de structură, a formare de acizi carboxilici); cracarea, • Elaborarea schemelor de reper privind caracterizarea unui
denumirilor sistematice conform izomerizarea. Piroliza metanului. Obținerea compus organic/a clasei de compuși/a hidrocarburilor saturate.
parametrilor indicați; a ecuațiilor chimice din monohalogenoderivați, extragerea din Rezolvarea problemelor:
ce caracterizează proprietățile chimice surse naturale. Noțiuni despre benzină, - pe baza unei ecuații chimice/transformărilor consecutive ce
(prin formule moleculare și de structură); motorină, gaz lampant. vizează proprietățile, utilizarea hidrocarburilor saturate;
a situațiilor practice ce vizează utilizarea *Halogenoderivaţii alcanilor. Clasificarea. - deducerea formulelor moleculare după diferiți parametri;
hidrocarburilor/ derivaților lor. Izomeria, nomenclatura sistematică. - de argumentare a problemelor ecologice/de securitate legate
2.1.5 Rezolvarea problemelor cu caracter Proprietăţile fizice şi chimice: reacţia cu de utilizarea alcanilor în calitate de combustibil.
formativ pe baza proprietăților/ metalele active, apa, alcaliile (soluţii apoase Activități experimentale:
obținerii/utilizării hidrocarburilor şi alcoolice). Obţinerea. Utilizarea. E: Determinarea compoziției calitative a propanului/parafinei
saturate și a derivaților lor (pe baza unei *Cicloalcanii: formula generală, structura, după produsele arderii.
ecuații sau cu transformări consecutive). izomeria, nomenclatură. Lucrarea practică nr.1: Identificarea carbonului, hidrogenului
2.1.6 Investigarea teoretico- Ciclohexanul, metilciclohexanul ca şi halogenilor în compuşii organici.
experimentală a unor contexte reprezentanți ai cicloalcanilor: formula de Activități creative:
problematice, legate de compoziția, structură, denumirea sistematică, proprietăți • Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
proprietățile, metodele de obținere și fizice, proprietăți chimice: dehidrogenarea, ce au tangență cu hidrocarburile saturate.
utilizarea hidrocarburilor saturate. arderea. Obținerea prin ciclizarea alcanilor. • Elaborarea unui set de reguli de securitate în cazul utilizării
2.1.7 Aprecierea critică a raportului între Hidrocarburile saturate și produșii lor – aparatajului pe bază de gaze naturale şi produse petroliere.
beneficiile/efectele negative ale utilizării utilizarea și influența asupra calității vieții și Elaborarea și prezentarea proiectelor:
hidrocarburilor saturate/produșilor lor. mediului. • Alcanii – ca sursă de energie: avantaje şi dezavantaje.

16
 Elemente noi de limbaj specific chimiei:
alcan, cicloalcan, formulă generală, serie
omoloagă, diferenţă de omologie, omolog,
grupa alchil/radical, izomerie de catenă,
nomenclatură sistematică, reacţie de
substituţie, dehidrogenare, halogenoderivat.
2.2. Hidrocarburile nesaturate
2.2.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Hidrocarburile nesaturate – materii prime Exerciții:
ce se referă la hidrocarburile nesaturate pentru obținerea produselor de larg consum. • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
în situaţii de comunicare orală şi scrisă. Alchenele, alcadienele, alchinele lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
2.2.2 Caracterizarea hidrocarburilor (n(C) ≤ 6): formulă generală, serie omoloagă, • Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
nesaturate conform algoritmilor structură, tipul legăturilor chimice, tipurile de denumirilor hidrocarburilor nesaturate conform parametrilor
elaborați. izomerie: de catenă, de poziţie. Nomenclatura indicați (FM, omologie, izomerie,etc).
2.2.3 Modelarea pentru hidrocarburile sistematică, (nomenclatura trivială pentru • Caracterizarea proprietăţilor chimice/obținerii
nesaturate: a) a formulelor de structură, etilenă, propilenă, izopren, acetilenă). hidrocarburilor nesaturate prin ecuaţii chimice, prin
a denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor Proprietăţile chimice ale hidrocarburilor completarea schemelor lacunare.
chimice ce caracterizează proprietățile nesaturate: • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
chimice, obținerea, legăturile genetice - alchene; alchine (etină, propină): chimice pe baza legăturilor genetice.
(prin formule moleculare și de structură); reacții de adiție (hidrogenare, halogenare, • Corelarea domeniilor de utilizare a hidrocarburilor
c) a situațiilor practice ce vizează hidrohalogenare, hidratare), oxidare totală, nesaturate cu proprietăţile lor fizice/chimice.
utilizarea hidrocarburilor nesaturate/ polimerizare/trimerizare a etinei; • Elaborarea schemelor de reper privind caracterizarea
derivaților lor. - alcadiene (butadiena și izoprenul) – hidrocarburilor nesaturate.
2.2.4 Argumentarea legăturii cauză-efect hidrogenarea, polimerizarea. Regula lui Rezolvarea problemelor:
dintre compoziția - structura – izomeria - Markovnikov. - pe baza ecuațiilor chimice ce vizează proprietățile, utilizarea
nomenclatura - proprietățile – obținerea – Masele plastice, polietilena, polipropilena, hidrocarburilor nesaturate;
utilizarea hidrocarburilor nesaturate. clorura de polivinil, cauciucurile sintetice – - de deducere a formulelor moleculare după ecuația chimică și
2.2.5 Rezolvarea problemelor: de produși ai reacției de polimerizare cu formula generală a hidrocarburii.
determinare a formulei moleculare după utilizare practică. Vulcanizarea cauciucului. Activități experimentale:
ecuația chimică și formula generală a Reacţiile de identificare a hidrocarburilor E: Compararea mostrelor de produse din polietilenă,
compusului organic; pe baza nesaturate: cu apa de brom; cu soluția de polipropilenă, clorură de polivinil, cauciucuri și elaborarea
proprietăților, metodelor de obținere, permanganat de potasiu (fără ecuație). recomandărilor privind utilizarea lor.
utilizării hidrocarburilor nesaturate și a Obţinerea hidrocarburilor nesaturate: E: Identificarea caracterului nesaturat al compușilor organici
derivaților lor. a alchenelor din alcani, alcooli, în produse utilizate în activitatea cotidiană (guma de mestecat,
2.2.6 Investigarea teoretico- monohalogenoderivați; a alcadienelor din uleiul de măsline etc).

17
experimentală a unor contexte
problematice, legate de proprietățile,
metodele de obținere, de identificare a
hidrocarburilor nesaturate/derivaților lor.
2.2.7 Aprecierea critică a raportului între
beneficiile și efectele negative ale
utilizării hidrocarburilor nesaturate și a
produșilor lor.
2.3. Hidrocarburile aromatice. Legăturile genetice dintre clasele de hidrocarburi
2.3.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Hidrocarburile aromatice (arenele) -
ce se referă la arene în situaţii de
comunicare orală şi scrisă.
2.3.2 Caracterizarea comparativă a
arenelor, hidrocarburilor saturate și
nesaturate conform algoritmilor
elaborați.
2.3.3 Modelarea pentru arene:
a) a formulelor de structură, a
denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor
chimice ce caracterizează proprietățile
chimice, legăturile genetice (prin formule Influența reciprocă în moleculă. Proprietăţile • Elaborarea schemelor de reper privind caracterizarea
alcani și alchene; a alchinelor din alcani, la
piroliza metanului, la tratarea cu apă a
carburii de calciu. Regula lui Zaițev.
Hidrocarburile nesaturate și produșii lor -
utilizarea și influența asupra calității vieții și
mediului.
* Specificul legăturilor duble, triple.
Izomeria de funcțiune (alchene-cicloalcani,
alchine-alcadiene), izomeria geometrică.
Reacțiile de oxidare a alchenelor cu soluții de
permanganat de potasiu. Substituţia
hidrogenului acetilenic.
Obținerea alchenelor, alchinelor din
dihalogenoderivați
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
alchenă, alcadienă, alchină, izomerie de
poziție, reacție de adiție, hidrogenare,
halogenare, hidratare, hidrohalogenare,
polimerizare, trimerizare; polimer, monomer,
vulcanizare.
componenți ai gazelor de eșapament și
materii prime chimice valoroase.
Benzenul și toluena – reprezentanți ai
arenelor: compoziţia, formulă generală,
specificul inelului benzenic. Nomenclatura
sistematică. Proprietățile fizice.
Proprietăţile chimice ale benzenului:
reacții de substituție (nitrare, halogenare); de chimice pe baza legăturilor genetice.
adiţie (hidrogenare, clorurare); ardere.
Toluenul ca omolog al benzenului.
18
Activități creative:
• Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
ce au tangență cu hidrocarburile nesaturate.
• Modelarea situaţiilor cotidiene ce ar necesita identificarea
prezenței compușilor nesaturați.
• Analiza ambalajelor din plastic (compoziţie, marcaj,
proprietăţile fizice, corespunderea cerințelor privind produsul
ambalat).
• Investigarea: Cum de scos o gumă de mestecat de pe haină?
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Gumele de mestecat – produși cu caracter nesaturat.
• Ambalajele polimerice - între comoditate și dezastru.
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
• Caracterizarea proprietăţilor chimice, metodelor de obținerie
a arenelor prin ecuaţii chimice, prin completarea schemelor
lacunare.
• Compararea arenelor, hidrocarburilor saturate, nesaturate.
• Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
• Corelarea domeniilor de utilizare a hidrocarburilor aromatice
cu proprietăţile lor fizice/chimice.
moleculare și de structură);
c) a situațiilor practice ce vizează
utilizarea arenelor și a derivaților lor.
2.3.4 Argumentarea legăturii cauză-efect
dintre compoziția - structura - izomeria -
nomenclatura - proprietățile - obținerea -
utilizarea hidrocarburilor.
2.3.5 Rezolvarea problemelor cu caracter
formativ pe baza proprietăților/
metodelor de obținere/utilizării
hidrocarburilor și a derivaților lor.
2.3.6 Investigarea teoretico-xperimentală
a unor contexte problematice, legate de
proprietățile și metodele de obținere a
hidrocarburilor/ derivaților lor.
2.3.7 Aprecierea critică a raportului între
beneficiile şi efectele negative ale
utilizării hidrocarburilor/produșilor lor.
3.1.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Compuşii hidroxilici – compuși organici cu
ce se referă la compuşii hidroxilici în
situaţii de comunicare orală şi scrisă.
3.1.2 Caracterizarea compușilor
hidroxilici conform algoritmilor
elaborați.
3.1.3 Modelarea pentru compuşii
hidroxilici: a) a formulelor de structură, a Nomenclatura sistematică. Nomenclatura
denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor
chimice ce caracterizează proprietățile
chimice, obținerea, legăturile genetice
chimice: reacţia de nitrare, halogenare în
nucleu, oxidare la radical; arderea.
Obținerea: extragerea din surse naturale,
din cicloalcani, din etină (benzen).
Stirenul și polistirenul – derivați ai
benzenului cu importanță practică:
compoziție, utilizare.
Legăturile genetice dintre hidrocarburile
saturate, nesaturate, aromatice şi
halogenoderivați.
Hidrocarburile aromatice și produșii lor –
utilizarea și influența asupra calității vieții și
mediului.
*Nucleul benzenic. Structura toluenului,
etilbenzenului şi izomerilor lui, izomeria de
poziţie în nucleul benzenic, nomenclatura.
Influenţa reciprocă în molecula de toluen.
Regulile de orientare în inelul benzenic.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
arenă, inel benzenic, reacție de nitrare.
3. Derivaţii oxigenați ai hidrocarburilor
3.1. Compușii hidroxilici
acțiune fiziologică. Clasificarea. Răspândirea
în natură.
Alcoolii monohidroxilici saturaţi
(n(C) ≤ 6): formula generală, grupa
funcțională, seria omoloagă, structura,
izomeria de catenă, de poziţie.
trivială (n(C) ≤ 3). Proprietățile fizice.
Proprietăţile chimice: reacţia cu metalele
alcaline, acizii halogenați, deshidratarea
19
arenelor; a legăturilor genetice între clasele de hidrocarburi.
Rezolvarea problemelor:
- pe baza proprietăților/obținerii/ utilizării hidrocarburilor;
- de determinare a formulelor moleculare a hidrocarburilor (cu
analiza și interpretarea rezultatelor).
Activități experimentale:
E: Compararea mostrelor de produse din polistiren și
elaborarea recomandărilor privind utilizarea lor.
Activități creative:
• Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
ce au tangență cu arenele.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Problemele ecologice/de securitate personală legate de
utilizarea arenelor.
• De la gazul natural la markere.
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
• Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
denumirilor alcoolilor în corelare cu parametrii indicați (FM,
omologie, izomerie, utilizare,etc).
• Caracterizarea proprietăţilor chimice/obținerii ale
compușilor hidroxilici prin ecuaţii chimice, prin completarea
schemelor lacunare.
• Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
chimice pe baza legăturilor genetice.
(prin formule moleculare și de structură);
c) a situațiilor practice ce vizează
utilizarea compuşiilor hidroxilici/
derivaților lor.
3.1.4 Argumentarea legăturii cauză-efect
dintre compoziția - structura - izomeria -
nomenclatura - proprietățile - obținerea -
utilizarea compușilor hidroxilici.
3.1.5 Rezolvarea problemelor cu caracter
formativ pe baza proprietăților/obținerii/
utilizării/determinării formulei
moleculare a compușilor hidroxilici (cu
analiza și interpretarea rezultatelor).
3.1.6 Investigarea teoretico-xperimentală
a unor contexte problematice, legate de
proprietățile, obținerea, identificarea
compuşiilor hidroxilici.
3.1.7 Aprecierea critică a raportului între
beneficiile şi efectele negative ale
utilizării compuşiilor hidroxilici.
intramoleculară, arderea, reacţia de
identificare cu oxid de cupru (II). Oxidarea
etanolului până la acid acetic.
Etilenglicolul și glicerolul – alcooli
polihidroxilici. Nomenclatura sistematică și
trivială. Proprietăţi fizice, chimice: reacţia
cu metalele alcaline, cu acidul azotic,
identificarea cu hidroxid de cupru (II) (fără
ecuaţia reacţiei).
Fenolul. Compoziţia, structura. Proprietăţi
chimice: reacția cu metalele alcaline, cu
alcaliile, nitrarea, bromurarea; identificarea
cu clorură de fier (III) (fără ecuaţia reacţiei).
Masele plastice pe bază de fenol.
Obţinerea compuşilor hidroxilici din
halogenoderivați; din alchene (monoalcooli);
prin fermentarea glucozei (etanol).
Legăturile genetice dintre hidrocarburi
saturate, nesaturate, aromatice şi alcooli.
Compulii hidroxilici și produșii lor –
utilizarea și influența asupra calității vieții și
mediului.
*Alcoolii monohidroxilici: izomeria de
funcțiune cu eterii, deshidratarea
intermoleculară. Alchilaminele:
nomenclatura sistematică, izomeria,
structura, proprietăţile fizice, chimice,
obţinerea. Anilina: compoziţia, structura
electronică, influenţa reciprocă în moleculă,
obținerea, proprietățile, utilizarea.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
alcool monohidroxilic, polihidroxilic, fenol,
grupă funcțională, reacție de deshidratare.
20
• Corelarea domeniilor de utilizare a compușilor hidroxilici cu
proprietățile lor fizice/chimice.
• Elaborarea schemelor de reper privind caracterizarea unei
clase de compuși organici.
Rezolvarea problemelor: pe baza proprietăților/obținerii/
utilizării compușilor hidroxilici (pe baza unei
ecuații/transformărilor consecutive); pe amestec cu
reacționarea unui component; de determinare a formulelor
moleculare după diferiți parametri.
Activități experimentale:
E: Oxidarea etanolului cu oxid de cupru (II).
E: Acțiunea etanolului asupra proteinelor (lapte, ficat de pui,
albuș de ou).
E: Identificarea polialcoolilor cu hidroxid de cupru (II).
E: Identificarea derivaților fenolului în comprimate de
aspirină/citramon, mostre de mase plastice etc, cu soluții de
clorură de fier (III).
Lucrarea practică nr. 2: Identificarea compușilor hidroxilici în
produse utilizate în activitatea cotidiană.
Activități creative:
• Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
ce au tangență cu compușii hidroxilici.
• Dezbateri: Alcoolii: pro și contra.
• Modelarea situaţiilor ce ar necesita identificarea compușilor
hidroxilici.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Alcoolii și premiul Nobel.
• Combustibilul ecologic.
 3.2. Compușii carbonilici
3.2.1 Explicarea și operarea cu noţiunile Compuşii carbonilici – componenți ai Exerciții:
ce se referă la compuşii carbonilici în aromelor naturale. Răspândirea în natură. • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
situaţii de comunicare orală şi scrisă. Clasificare în aldehide şi cetone. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
3.2.2 Caracterizarea compușilor Proprietăţile fizice. • Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
carbonilici conform algoritmilor. Aldehidele (n(C) ≤ 6): formula generală, denumirilor compușilor carbonilici în corelare cu parametrii
3.2.3 Modelarea pentru compușii grupa funcțională, seria omoloagă, izomeria indicați (FM, omologie, izomerie,etc).
carbonilici: a) a formulelor de structură, de catenă. Nomenclatura sistematică, trivială • Caracterizarea proprietăţilor chimice/obținerii compușilor
a denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor (aldehida formică, acetică). carbonilici prin ecuaţii chimice, prin completarea schemelor
chimice ce caracterizează proprietățile Proprietăţile chimice: adiţia hidrogenului lacunare.
chimice, obținerea, legăturile genetice; (reducerea); arderea; reacţii de identificare • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
c) a situațiilor practice ce vizează cu hidroxid de cupru (II), cu soluţie chimice pe baza legăturilor genetice.
utilizarea compușilor carbonilici. amoniacală de oxid de argint. • Corelarea domeniilor de utilizare a compușilor carbonilici cu
3.2.4 Argumentarea legăturii cauză-efect Acetona – reprezentant al cetonelor. proprietăţile lor fizice/chimice.
dintre compoziția - structura - izomeria - Proprietăţile fizice şi chimice: adiţia Rezolvarea problemelor: pe baza proprietăților/obținerii/
nomenclatura - proprietățile - obținerea - hidrogenului (reducerea), arderea. utilizării compușilor carbonilici; de determinare a formulei
utilizarea compușilor carbonilici. Obţinerea compușilor carbonilici: moleculare după diferiți parametri.
3.2.5 Rezolvarea problemelor cu caracter din alcooli, alchine (etanal, acetonă). Activități experimentale:
formativ pe baza proprietăților/obținerii/ Legăturile genetice dintre hidrocarburi, E: Identificarea aldehidelor.
utilizării/determinării formulei moleculare alcooli şi compuşii carbonilici. E: Investigarea acţiunii aldehidei formice asupra proteinelor.
a compuşilor carbonilici (cu analiza și Compușii carbonilici – utilizarea și E: Examinarea mostrelor de materiale din răşini pe bază de
interpretarea rezultatelor). influența asupra calității vieții și mediului. fenol și elaborarea recomandărilor privind utilizarea lor.
3.2.6 Investigarea teoretico-experimentală Activități creative
a unor contexte problematice, legate de *Cetonele ( n(C) ≤ 6): izomeria de catenă, • Identificarea obiectelor/materialelor din activitatea cotidiană
proprietățile, obținerea, identificarea de funcțiune, nomenclatura sistematică. ce au tangență cu compușii carbonilici.
compușilor carbonilici. Obținerea, proprietățile, utilizarea. Elaborarea și prezentarea proiectelor:
3.2.7 Aprecierea critică a raportului între • Istoria unei oglinzi.
beneficiile şi efectele negative ale • Parfumurile: din antichitate până azi.
utilizării compușilor carbonilici. Elemente noi de limbaj specific chimiei:
compus carbonilic, grupă carbonilă/grupa
aldehidă, aldehidă, cetonă.

21

3.3.1 Explicarea și operarea cu noţiunile
ce se referă la acizii carboxilici/esterii în
situaţii de comunicare orală şi scrisă.
3.3.2 Caracterizarea comparativă a
aciziilor carboxilici și esterilor conform
algoritmilor elaborați.
3.3.3 Modelarea pentru acizii carboxilici/
esteri: a) a formulelor de structură, a
denumirilor sistematice; b) a ecuațiilor
chimice ce caracterizează proprietățile
chimice, obținerea, legăturile genetice
(prin formule moleculare și de structură);
c) a situațiilor practice ce vizează
utilizarea acizilor carboxilici/esterilor.
3.3.4 Argumentarea legăturii cauză-efect
dintre compoziția - structura – izomeria -
nomenclatura - proprietățile – obținerea –
utilizarea acizilor carboxilici/esterilor.
3.3.5 Rezolvarea problemelor cu caracter
formativ pe baza proprietăților/obținerii/
utilizării/determinării formulei
moleculare a acizilor
carboxilici/esterilor.
3.3.6 Investigarea teoretico-experimentală
a unor contexte problematice, legate de
proprietățile, obținerea, identificarea
acizilor carboxilici/ esterilor.
3.3.7 Aprecierea critică a raportului între
beneficiile şi efectele negative ale
utilizării acizilor carboxilici și esterilor.
3.3. Acizii carboxilici şi esterii
Acizii carboxilici – conservanți naturali.
Răspândirea în natură. Proprietăţile fizice,
legătura de hidrogen.
Acizii monocarboxilici saturaţi (n(C) ≤ 6):
formula generală, grupa funcţională, seria
omoloagă, izomeria de catenă.
Nomenclatura sistematică, trivială (acid
formic, acetic).
Proprietăţile chimice generale ale acizilor
carboxilici. Reacția de esterificare. Reacții
specifice: oxidarea acidului formic cu soluție
amoniacală de oxid de argint, halogenarea
acidului acetic.
Esterii – derivații funcționali a acizilor
carboxilici (n(C) ≤ 6). Nomenclatura
sistematică, izomeria. Proprietățile chimice
(hidroliza).
Obținerea a acizilor carboxilici: din săruri,
alcooli, aldehide; a esterilor prin esterificare.
Legăturile genetice dintre hidrocarburi,
alcooli, aldehide, acizi carboxilici şi esteri.
Acizii carboxilici, esterii - utilizarea și
influența asupra calității vieții și mediului.
* Izomeria de funcțiune (acizi carboxilici –
esteri). Reprezentanți cu importanță
practică ai acizilor carboxilici nesaturati,
aromatici, policarboxilici,
hidroxicarboxilici: proprietăți, obținere,
utilizare.
Elemente noi de limbaj specific disciplinei:
compus carboxilic, grupă carboxilă/ esterică,
acid carboxilic, ester, esterificare, hidroliză.
22
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
• Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a
denumirilor acizilor carboxilici/esterilor în corelare cu
parametrii indicați (FM, omologie, izomerie,etc).
• Caracterizarea comparativă a proprietăţilor chimice/obținerii
ale acizilor carboxilici/esterilor prin ecuaţii chimice, prin
completarea schemelor lacunare.
• Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
chimice pe baza legăturilor genetice.
• Compararea acizilor carboxilici/esterilor cu alcoolii și
aldehidele.
• Corelarea domeniilor de utilizare a compușilor carboxilici și
esteri cu proprietăţile lor fizice/chimice.
Rezolvarea problemelor: pe baza proprietăților/obținerii/
utilizării acizilor carboxilici și esterilor; determinarea FM ale
acizilor carboxilici și ale esterilor (cu analiza și interpretarea
rezultatelor).
Activități experimentale:
E: Detartrarea/înlăturarea calcarului/petelor de rugină cu acid
acetic/sare de lămâie.
E: Analiza marcajelor de pe produse alimentare, cosmetice;
identificarea esterilor utilizați și formularea concluziilor.
Lucrarea practică nr. 3. Studierea proprietăţilor chimice ale
acidului acetic.
Activități creative: • Identificarea obiectelor/materialelor din
activitatea cotidiană ce au tangență cu acizii carboxilici/esterii.
Elaborarea și prezentarea proiectului:
• Aromamarketingul - tehnologia vânzărilor contemporane.
 4. Compușii organici în viața și activitatea cotidiană
4.1 Selectarea din diferite surse a Hidrocarburile și derivații lor prin Activități creative:
informaţiilor relevante pentru elucidarea prisma utilizării cotidiene. • Prezentarea schemelor sumative de caracterizare a claselor
situațiilor contextuale propuse. de compuși organici și a legăturilor genetice.
4.2 Aprecierea critică a informațiilor Hidrocarburile și derivații lor în • Prezentarea unor produse de larg consum cu
oferite de diferite surse privind lucrurile/obiectele cotidiene. nominalizarea/caracterizarea a minim trei compuși organici ce
proprietățile, utilizarea, influența intră în compoziția lor sau au fost utilizați la producere.
hidrocarburilor și derivaților lor asupra Diversitatea problemelor cotidiene ce pot Elaborarea și prezentarea proiectelor:
organismului și mediului. fi soluționate utilizând hidrocarburile și • Evaluarea critică a produselor de larg consum/alimentare
4.3 Sistematizarea elementelor derivații lor. pentru asigurarea unui mod sănătos de viaţă.
informaționale în formă de scheme/tabele • Domenii profesionale legate de necesitatea/competența de a
conceptuale. Importanța studierii compușilor organici. utiliza compuși organici.
4.4 Elaborarea și prezentarea proiectelor
ce vizează beneficiile/efectele negative
ale utilizării hidrocarburilor și derivaților
lor în activitatea cotidiană.
4.5 Exprimarea opiniei proprii privind
integrarea hidrocarburilor și derivaților
lor în activitatea umană și necesitatea
studierii lor.

Produse școlare recomandate pentru toate unitățile de învățare:

Exerciții: enunț argumentat notat sau formulat; întrebare cauzală formulată; lanț logic elaborat; algoritm elaborat; exercițiu rezolvat; fișă de lucru
completată; schemă de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată conform parametrilor etc.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată pe baza algoritmilor elaborați; problemă rezolvată prin transpunerea algoritmilor în situații noi de învățare.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator/digitală realizată.
Activitate creativă: schemă de reper realizată; situație modelată conform parametrilor indicați; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.

23
La sfârșitul clasei a XI-a, elevul / eleva poate:
• explica și opera cu noţiunile fundamentale ale chimiei organice ce se referă la hidrocarburi și derivații lor funcționali în situaţii de comunicare orală şi
scrisă;
• aplica principiile teoriei structurii chimice: la explicarea fenomenului izomeriei și a cauzelor diversității compușilor organici; la modelarea
formulelor de structură desfășurate și semidesfășurate a compușilor organici cu diferite tipuri de catene;
• caracteriza hidrocarburile și derivații lor funcționali conform algoritmilor elaborați;
• analiza și sistematiza elementele informaționale în formă de scheme/tabele conceptuale;
• modela pentru hidrocarburile și derivații lor funcționali: formule de structură, denumiri sistematice/triviale conform parametrilor indicați; ecuații
chimice ce le caracterizează proprietățile chimice, obținerea, legăturile genetice (prin formule moleculare și de structură); situații practice ce vizează
utilizarea hidrocarburilor/derivaților lor;
• elabora algoritmi: de rezolvare a problemelor de determinare a formulelor a substanțelor organice; de caracterizare a compușilor organici/a unei clase
de compuși organici; de aplicare a nomenclaturii sistematice; de argumentare a relațiilor de omologie, izomerie;
• rezolva probleme cu caracter formativ cu analiza și interpretarea rezultatelor: de determinare a formulei moleculare după diferiți parametri; pe
baza proprietăților, obținerii, utilizării hidrocarburilor și a derivaților lor;
• argumenta legătura cauză-efect dintre compoziția - structura - izomeria - nomenclatura - proprietățile - obținerea - utilizarea hidrocarburilor și a
derivaților lor funcționali;
• investiga: experimental respectând tehnica securității, mostre de diferite substanțe organice conform instrucțiunilor; teoretic-experimental unele
contexte problematice reale/modelate legate de compoziția, proprietățile, metodele de obținere și utilizarea a hidrocarburilor și a derivaților lor
funcționali. hidrocarburilor saturate, hidrocarburilor nesaturate, arenelor, compuşilor hidroxilici, compuşilor carbonilici, acizilor carboxilici/esterilor
și a derivaților lor;
• aprecia critic: raportul între beneficiile/efectele negative ale utilizării hidrocarburilor și a derivaților lor funcționali; informațiile oferite de diferite
surse privind proprietățile, utilizarea, influența hidrocarburilor și derivaților lor asupra organismului și mediului;
• elabora și prezenta proiecte ce vizează beneficiile/ efectele negative ale utilizării hidrocarburilor și derivaților lor în activitatea cotidiană;
• exprima opinia proprie privind influenţa compușilor organici asupra calității vieţii; integrarea hidrocarburilor și derivaților lor în activitatea umană
și necesitatea studierii lor;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate in caracterizarea substanțelor si proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere in utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate in luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personala și sociala;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.

24
 PROFIL REAL, CLASA А XII-A, CHIMIA ORGANICĂ, ANALITICĂ ŞI GENERALĂ

Unități de competență Unități de conținut Activități de învățare și produse școlare recomandate

1. Compuși organici cu importanță vitală şi industrială
1.1. Compuși organici cu importanță vitală
1.1.1 Explicarea și operarea cu Grăsimile, hidrații de carbon, proteinele – Exerciții:
noțiunile referitoare la compușii componenți esențiali ai organismelor vii. Rolul • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
organici cu importanță vitală în biologic. lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
situații de comunicare orală şi Grăsimile: compoziție, clasificare, obținere, • Alcătuirea formulelor de structură semidesfăşurate, a denumirilor
scrisă. proprietăți fizice, chimice (hidroliza). Noțiunea de aminoacizilor în corelare cu parametrii indicați (FM, omologie,
1.1.2 Caracterizarea grăsimi nesaturate, hidrogenarea lor (fără ecuație). izomerie).
comparativă a compușilor Săpunurile. Capacitatea de spălare în apă dură. • Compararea substanţelor cu importanță vitală conform
organici cu importanță vitală. Noțiuni de detergenți sintetici. algoritmului: compoziție - răspândire în natură/organism -
1.1.3 Modelarea pentru Hidrații de carbon – produși ai fotosintezei. proprietăți uzuale - importanța vitală/industrială/valoare energetică
compușii organici cu importanță Clasificare, răspândire în natură. Glucoza, - transformări în organism/natură/industrie.
vitală: fructoza, zaharoza, amidonul, celuloza: • Elaborarea/completarea/realizarea schemelor de transformări
a) a ecuațiilor chimice ce compoziție, formula de structură (liniară pentru reciproce ale hidraților de carbon; a compușilor organici cu
caracterizează proprietățile; monozaharide), proprietăţi fizice, obținere. importanță vitală în organism și natură.
b) a transformărilor în organism Proprietăţi chimice: glucoza - reacția de oxidare Rezolvarea problemelor pe baza proprietăților/obținerii/utilizării
și natură (schematic). totală, reducere, fermentare alcoolică, identificare compușilor organici cu importanță vitală (cu analiza și
1.1.4 Rezolvarea problemelor cu cu soluție amoniacală de oxid de argint şi cu interpretarea rezultatelor); de determinare a compoziției
caracter formativ pe baza hidroxid de cupru (II); aminoacizilor după ecuația chimică și formula generală.
proprietăților/metodelor de zaharoza, amidonul, celuloza - hidroliza. Activități experimentale (E – experiență de laborator):
obținere/utilizării/identificării Identificarea amidonului cu iod; arderea, E: Investigarea comparativă a proprietăților
compușilor organici cu deshidratarea și esterificarea celulozei cu acid săpunului/detergenților sintetici.
importanță vitală. azotic/acid acetic (fără ecuații). E: Identificarea caracterului nesaturat al uleiului vegetal.
1.1.5 Investigarea teoretico- Aminoacizii (n(C) ≤ 6): seria omoloagă, E: Investigarea procesului de hidroliză a zaharozei.
experimentală a unor contexte nomenclatura sistematică, trivială (glicină, E: Identificarea glucozei, amidonului, proteinelor.
problematice reale/modelate, alanină), izomerie de catenă, de poziție; structura Lucrarea practică nr. 1: Identificarea proteinelor. Investigarea
legate de proprietățile, grupei amine; proprietăți fizice. Proprietățile acțiunii factorilor de denaturare a proteinelor.
obținerea, identificarea și chimice (n(C)≤ 3): amfoteritatea, policondensarea Lucrarea practică nr. 2: Identificarea prezenței grăsimilor, hidraților
utilizarea compușilor organici (formarea di-, tripeptidelor). Obținerea acidului de carbon și a proteinelor în diferite produse alimentare.
cu importanță vitală. aminoacetic din acid cloroacetic. Activități creative:

25
1.1.6 Formularea concluziilor
personale referitoare la
importanța unui sistem de
alimentație complex şi
echilibrat.
1.2.1 Explicarea și operarea cu
noţiunile referitoare la compușii polimerizare. Polietilena, polipropilena, clorură de
organici macromoleculari în
situaţii de comunicare orală şi
scrisă.
1.2.2 Caracterizarea
comparativă a polimerilor,
cauciucurilor, fibrelor.
1.2.3 Modelarea pentru compușii Fibrele – produși ai reacției de policondensare.
organici macromoleculari:
a) a ecuațiilor chimice/ schemelor sintetice (capron), artificiale (viscoză).
Proteinele – produși ai reacției de policondensare
a α-aminoacizilor. Produsele bogate în proteine.
Diversitatea și polifuncționalitatea proteinelor.
Compoziția și structura. Proprietățile fizice,
chimice: hidroliza, reacțiile de culoare cu hidroxid
de cupru (II), cu acid azotic. Denaturarea. Factorii
de denaturare.
Compușii organici cu importanță vitală – surse
energetice și materii prime industriale.
* Compuşii organici cu importanţă vitală ca
materie primă în industrie. Noțiune de maltoză și
celobioză ca reprezentanți ai dizaharidelor.
Reacții de esterificare a glucozei, celulozei.
Noţiuni de vitamine. Noţiuni de fermenţi;
importanţa biologică şi industrială (producere de
lactate, panificare, vinificare).
Elemente noi de limbaj specific chimiei: gliceridă,
acid stearic, acid palmitic, acid oleic, săpunuri,
detergenți sintetici, dextrine, policondensare,
grupă amină, grupă peptidică, polipeptidă/
poliamidă, denaturare, reacție biuretică, reacție
xantoproteică.
1.2 Compuşii macromoleculari sintetici
Polimerii sintetici – produși ai reacției de
polivinil, polistirenul, teflonii. Proprietăți fizice.
Obținere. Utilizare. Noțiuni de mase plastice.
Cauciucurile: natural, butadienic, izoprenic,
vulcanizat. Compoziție, proprietăți fizice,
obținere, utilizare.
Fibrele naturale (bumbac, in, lână, mătase),
26
• Modelarea situațiilor ce ar necesita identificarea glucozei,
amidonului, proteinelor.
• Elaborarea unui lanț logic argumentat „Dacă mă refuz de grăsimi/
hidrați de carbon/proteine, atunci…”.
• Studiul de caz. Compararea valorii energetice a compușilor cu
importanță vitală prin diferite metode (calcule după ecuațiile
termochimice sau utilizând datele din sursele informaționale).
• Dezbateri. Valoarea grăsimilor în alimentația noastră; obezitatea,
anorexia.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Fast-food-ul – o necesitate sau un capriciu.
• Sfaturi chimice utile pentru prepararea produselor alimentare.
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
•Elaborarea schemelor de clasificare a compușilor
macromoleculari după proveniență (naturali, artificiali, sintetici);
obținere; structura.
• Modelarea ecuațiilor reacțiilor de obținere a compușilor
macromoleculari.
• Corelarea proprietăților fizice ale polimerilor cu structura,
compoziția și utilizarea lor.
• Compararea fibrelor naturale (bumbac, in, lână, mătase), sintetice
de obținere; b) a situațiilor Compoziție, proprietăți (mecanice, igienice, (capron), artificiale (viscoză) după compoziţie, proprietăţi
practice ce vizează utilizarea lor. estetice), obținere, utilizare. (mecanice, igienice, estetice).
1.2.4 Rezolvarea problemelor cu Activități experimentale:
caracter formativ pe baza Compușii organici macromoleculari – utilizarea E: Examinarea mostrelor de polimeri; cauciucuri; fibre, mase
proprietăților, utilizării, și influența lor asupra calității vieții și mediului. plastice și elaborarea recomandărilor privind utilizarea lor.
reciclării compușilor organici E: Identificarea fibrelor naturale și sintetice (specificul arderii).
macromoleculari. * Mecanismul reacțiilor de polimerizare. E: Identificarea materialelor pe bază de compuși macromoleculari:
1.2.5 Investigarea teoretico- Structura polimerilor (liniară, ramificată, (organoleptic, după marcaj).
experimentală a unor contexte spaţială). Clasificarea: materiale termoplastice, E: Cercetarea caracterului nesaturat al cauciucului din gumele de
problematice reale/modelate, termoreactive. Proprietățile maselor plastice în mestecat.
legate de proprietățile, utilizarea, funcție de condițiile de obținere (PELD, PEHD). Lucrarea practică nr.3: Produșii pe bază de compuși
reciclarea compușilor organici macromoleculari, utilizați în activitatea cotidiană.
macromoleculari. Elemente noi de limbaj specific chimiei: Activități creative:
1.2.6 Argumentarea avantajelor compus macromolecular, fragment structural, grad • Studiul de caz. 1) Marcajul, descifrarea lui (denumirea
şi dezavantajelor utilizării de polimerizare, fibre sintetice, fibre artificiale. polimerului, tipul), recomandări de utilizare şi îngrijire.
compușilor macromoleculari. 2) Masele plastice - tipul lor, accesibilitatea, reciclarea, poluarea cu
produsele pe baza lor.
• Dezbateri. Fibrele sintetice, artificiale, naturale – pro şi contra.
Elaborarea și prezentarea proiectului: Planeta în ambalaj de
plastic.
1.3 Compușii organici – substanțe indispensabile activității cotidiene
1.3.1 Argumentarea: relațiilor Diversitatea compușilor organici. Exerciții:
cauză-efect dintre structură, Compușii organici – constituenți principali ai • Alcătuirea formulelor de structură/a denumirilor a compușilor
proprietăţi, obținere, identificare, resurselor naturale, ai mediului, organismului. organici; a izomerilor/omologilor pe baza anumitor parametri.
utilizare a compușilor organici; Clasificarea, izomeria, nomenclatura substanţelor • Modelarea ecuațiilor chimice/completarea schemelor lacunare
legăturilor genetice dintre clasele organice. conform parametrilor indicați: interacțiunea cu anumiți reactivi; un
de compuși organici; importanței anumit tip de reacție, metodă de obținere, identificare, utilizare etc.
compușilor organici. Metode şi procedee matematice • Elaborarea lanțurilor logice, pornind de la o informație-cheie:
1.3.2 Rezolvarea problemelor aplicate pentru determinarea compoziției clasa de compuși, formulă generală/moleculară/structură, denumire
contextuale prin utilizarea substanțelor organici. sistematică, o proprietate relevantă, un domeniu de utilizare
raționamentelor specifice concret.
chimiei. Tipurile de reacții în chimia organică. • Elaborarea/realizarea schemelor de transformări pe baza
1.3.3 Investigarea teoretico- Aplicarea în practică a reacțiilor de identificare a legăturilor genetice dintre clasele de compuși organici.
experimentală a unor contexte compușilor organici. Rezolvarea problemelor de determinare a formulei moleculare

27
problematice reale/modelate, Legăturile genetice dintre clasele de compuși conform parametrilor propuși (prin diferite metode); cu caracter
legate de proprietățile, utilizarea, organici. formativ (cu analiza și interpretarea concluziilor).
identificarea compușilor organici. Activități experimentale:
1.3.4 Elaborarea și prezentarea Importanţa compușilor organici E: Depistarea compușilor organici în mostrele de substanțe
lucrărilor creative ce vizează și impactul lor asupra calității vieții. propuse pe baza reacțiilor de identificare.
problematica relațiilor: activitate Compuși organici în medicină, agricultură, E: Identificarea compușilor organici în produse cosmetice/de
cotidiană - substanță organică - construcții, în viaţa cotidiană. igienă, medicamente, produse alimentare etc.
proces - mediu. Activități creative: Elaborarea rapoartelor de creație/investigație,
1.3.5 Aprecierea critică a situațiilor-problemă, ce elucidează importanța compușilor organici.
raportului între beneficiile şi Elaborarea și prezentarea proiectului:
efectele negative ale utilizării • Prezentarea unei substanțe organice „în contradictoriu” (compus
compușilor organici. necesar/agent de poluare, efect benefic/efect toxic etc.)
2. Reacțiile chimice în producere
2.1 Explicarea și operarea cu Reacțiile chimice – componente esențiale ale Exerciții:
noțiunile referitoare la reacțiile produceri chimice. Clasificarea reacțiilor după: • Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
chimice și legitățile decurgerii compoziția şi numărul reactanților/produșilor; lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
lor în situații de comunicare schimbarea gradului de oxidare; efectul termic; • Elaborarea schemelor privind clasificarea reacțiilor chimice după
orală şi scrisă. reversibilitate; starea de agregare şi numărul fazelor diferite criterii.
2.2 Caracterizarea comparativă sistemului (omogene, eterogene); prezența • Exemplificarea şi compararea reacțiilor chimice de diferite tipuri
a reacțiilor chimice de diferite catalizatorului. pe baza ecuațiilor reacțiilor (din chimia organică şi anorganică).
tipuri; a proceselor tehnologice Reacțiile chimice – surse și consumatori de • Completarea schemelor de reacții lacunare conform parametrilor
de producere chimică, de energie. Efectul termic al reacțiilor chimice. indicați (substanțe inițiale/finale, un anumit tip de reacție etc).
utilizare a produșilor finali. Ecuații și calcule termochimice. Aplicații practice • Alcătuirea expresiei matematice a legii acțiunii maselor (ecuației
2.3 Modelarea: ale calculelor termochimice . cinetice) şi a constantei de echilibru după ecuația reacției.
a) ecuațiilor reacțiilor chimice de Viteza reacțiilor chimice. Factorii ce influențează • Explicarea deplasării echilibrului chimic în sistemele cu
diferite tipuri; viteza de reacție. Legea acțiunii maselor. Ecuația importanță vitală şi industrială.
b) expresiilor matematice a legii cinetică. • Argumentarea influenței diferitor factori asupra vitezei reacției şi
acţiunii maselor (ecuaţiilor Procese reversibile şi ireversibile. Echilibrul a deplasării echilibrului chimic în sisteme reactante concrete.
cinetice) şi a constantelor chimic. Factorii ce influențează echilibrul chimic. Rezolvarea problemelor: pe baza reacțiilor termochimice; cu
echilibrului chimic pe baza Principiul Le Châtelier. aplicarea noţiunilor de parte de masă a substanței
ecuaţiilor chimice. Producerea chimică. Noțiuni generale: materia pure/impurităților (cu analiza și interpretarea rezultatelor).
2.4 Argumentarea legăturii primă, reacțiile chimice, condițiile optime de • Stabilirea corelației dintre direcția de deplasare a echilibrului
cauză-efect dintre acțiunea realizare a reacțiilor. Noțiunea de randament al chimic și variația diferitori factori.
diferitor factori asupra vitezei reacției chimice. • Stabilirea condițiilor optime de realizare a unor reacții chimice cu

28
reacției chimice şi a deplasării
echilibrului chimic.
2.5 Extrapolarea și aplicarea
algoritmilor de rezolvare a
problemelor la situații ce
vizează calculele termochimice;
partea de masă a substanței
pure/ impurităților.
2.6 Aprecierea critică a
raportului între beneficiile şi
efectele negative ale
utilizării/realizării reacțiilor
chimice.
Caracteristica materiei prime. Partea de masă a importanță industrială (obținerea SO3; NH3; HNO3; etanolului
substanței pure, partea de masă a impurităților. etc.).
Procesele de oxido-reducere în producere: Activități experimentale:
obținerea metalelor, amoniacului, acidului azotic. •Demonstrarea proceselor exoterme/endoterme;
Bilanțul electronic. catalitice/necatalitice.
Producerea varului nestins, sticlei, fontei și •Demonstrarea influenței diferitor factori asupra vitezei reacției
oțelului (materia primă, reacțiile chimice esențiale, chimice.
utilizarea produselor). Activități creative:
Reacțiile chimice și monitorizarea mediului. • Determinarea metodelor de diminuare a efectelor negative ale
Noțiuni de control ecologico-analitic calitativ şi proceselor chimice asupra mediului.
cantitativ. Elaborarea și prezentarea proiectelor:
*Influenţa unor factori asupra vitezei de reacţie în • Valorificarea deșeurilor - o caracteristică esențială a producerilor
sisteme omogene şi eterogene; asupra deplasării contemporane.
echilibrului chimic în baza principiului lui Le • Producerea chimică în Republica Moldova.
Châtelier. Legea acţiunii maselor, regula lui V’ant
Hoff, randamentul reacției și aplicarea lor.
Procesele tehnologice de obţinere a: acidului
sulfuric; amoniacului; acidului azotic; fontei şi
oţelului; îngrăşămintelor minerale; cimentului şi
sticlei; etanolului; prelucrarea petrolului
(principiul distilării fracţionate). Reacții redox în
industrie, natură, organismul uman. Metoda de
semireacții în egalarea reacțiilor redox. Elemente
galvanice. Electrod de hidrogen. Șirul potențialelor
standarde de electrod. Acumulatoarele ca sursă de
energie electrică.
Elemente noi de limbaj specific chimiei:
ecuația termochimică, ecuația cinetică, sistem
omogen eterogen, echilibrul chimic, constanta
echilibrului chimic, randamentul reacției,
puritatea/partea de masă a impurităților.
29

3.1 Explicarea și operarea cu
noţiunile generale referitoare la
analiza chimică în situaţii de
comunicare orală şi scrisă.
3.2 Elaborarea și aplicarea
algoritmilor: de calculare a
concentrațiilor molare a ionilor
după ecuațiile de disociere;
a valorii pH/pOH-ului în baza
diferitor parametri;
de analiză/separare/identificare
aunui amestec de cationi/anioni.
3.3 Modelarea ecuațiilor
chimice: de disociere a
electroliților tari și slabi;
a interacțiunilor în soluții de
electroliți;
a reacțiilor de identificare a
cationilor/anionilor cu indicarea
semnalului analitic.
3.4 Rezolvarea problemelor:
de preparare a soluțiilor cu o
anumită concentrație molară/
parte de masă;
pe baza produsului ionic al apei;
de determinare a pH/pOH-ului
în soluții de acizi/ baze tari;
în volumetrie pe baza noțiunii
de concentrație molară.
3.5 Investigarea teoretico-
experimentală a unor contexte
problematice, legate de
necesitatea preparării soluțiilor;
3. Noțiuni generale de analiză chimică
Soluțiile – mediu de realizare a analizei chimice.
Metode cantitative de exprimare a compoziției
soluțiilor. Prepararea soluțiilor. Soluţii standard.
Disociația electrolitică în soluții. Electroliți tari
și slabi. Concentrația molară a ionilor.
Disocierea apei. Produsul ionic al apei. Indicele
de hidrogen și mediul soluțiilor. Indicatori acido-
bazici.
Valoarea pH-ului în soluții de acizi și baze tari.
Noțiuni de analiză cantitativă. Volumetria.
Titrarea acido-bazică. Importanţa analizei
volumetrice.
Noțiuni de analiză calitativă. Reacție analitică,
reactiv analitic, reactiv specific, semnal analitic.
Reacțiile de schimb ionic în analiza calitativă.
Interacțiuni în soluții de electroliți. Ecuații ionice.
Clasificarea acido - bazică a cationilor. Reacții
de identificare a cationilor:
Ag+, Pb2+, Ca2+, Ba2+, Fe3+, NH4+.
Identificarea anionilor. Reacții de identificare a
anionilor Cl-, SO42-, CO32-.
Analiza chimică în producere şi în activitatea
cotidiană.
*Sisteme disperse. Noţiuni despre soluţii coloidale.
Efectul Tyndall. Concentrația molară a
echivalentului, titrul și aplicarea lor. Echilibrul
chimic în procesul de disociere a electroliţilor
slabi. Constanta de disociere a acizilor şi bazelor
slabe. Echilibre în sisteme eterogene. Solubilitatea.
Produsul solubilităţii și condiţiile de formare și de
dezolvare a precipitatelor. Clasificarea acido-
bazică a cationilor și anionilor pe grupe anlitice.
Scheme de separare.
30
Exerciții:
• Formularea enunțurilor argumentate, întrebărilor cauzale,
lanțurilor logice, utilizând noțiunile chimice.
• Determinarea concentrației molare a ionilor H+/OH- pe baza:
produsului ionic al apei; ecuației de disociere a acizilor și bazelor
tari.
• Modelarea ecuațiilor moleculare şi ionice pentru interacțiunile
dintre electroliți; a reacțiilor de identificare a cationilor/anionilor
cu indicarea semnalului analitic.
• Elaborarea schemelor de identificare a amestecurilor de cationi
sau anioni.
Rezolvarea problemelor (cu analiza și interpretarea rezultatelor):
- prepararea soluțiilor cu o anumită concentrație molară: din
substanță şi apă; din soluții mai concentrate/diluate, prin
amestecarea soluțiilor;
- pe baza corelațiilor: dintre concentrația molară, volumul/
densitatea/masa soluției, masa substanței dizolvate, masa/volumul
apei; mediul soluției - pH - concentrația H+/OH- - concentrația
molară a acidului/bazei - masa acidului/bazei - volumul soluției de
acid/bază.
- determinarea volumului/concentrației molare a unei soluții
participante în procesul de titrare acido-bazică.
Activități experimentale:
E: Prepararea unei soluții de acid clorhidric cu concentrația molară
de 0,1 mol/l din soluții de acid clorhidric (10-12%).
E: Cercetarea cu indicatori a mediului diferitor soluții.
E: Realizarea reacțiilor de identificare a cationilor și anionilor și
specificarea semnalului analitic.
Lucrarea practică nr. 4: Titrarea acido-bazică (NaOH + HCl).
Lucrarea practică nr. 5: Aplicarea titrării acido-bazice la
determinarea acidității/calităţii laptelui.
Lucrarea practică nr. 6: Aplicarea titrării acido-bazice la cercetarea
mostrelor de aspirină.
realizării unei analize chimice. Elemente noi de limbaj specific chimiei:
reacția analitică, reactiv analitic, reactiv specific,
semnal analitic, soluție standard, concentrația
molară a ionilor, produsul ionic al apei, indicele
de hidrogen/pH, indicatori acido-bazici, titrarea,
volumetria.
Lucrarea practică nr. 7: Identificarea cationilor și anionilor (în
probe separate, în amestec de cationi, în amestec de anioni).
Lucrarea practică nr. 8: Analiza calitativă a compoziției soluțiilor
(ce conțin o sare cunoscută/necunoscută; un amestec de săruri).

4. Diversitatea şi unitatea chimică a lumii substanţelor

4.1 Caracterizarea comparativă Unitatea substanţelor anorganice şi organice. Exerciții:
a substanțelor organice și Compoziția şi structura; tipurile de legăturii • Compararea substanţelor organice și anorganice după diferite
anorganice; a domeniilor lor de chimice; clasificarea și nomenclatura. Fenomenele criterii: compoziţie, clasificare, tipul legăturilor chimice/rețelelor
utilizare; a fenomenelor de de izomerie şi alotropie. cristaline, proprietăţi, utilizare.
izomerie și alotropie; a tipurilor Tipuri de reacții în chimia organică și • Exemplificarea: tipurilor de reacții în chimia anorganică şi
de reacții în chimia organică și anorganică. Reflectarea transformărilor chimice organică; fenomenelor de izomerie şi de alotropie; legăturilor
anorganică. în activitatea cotidiană și în mediu. reciproce între substanțe; utilizării substanţelor în diferite domenii
4.2 Elaborarea şi prezentarea Legătura genetică în chimia anorganică si ale activității umane.
schemelor sumative privind organică. Legătura reciprocă dintre substanțele • Elaborarea/realizarea transformărilor chimice în baza legăturilor
clasificarea, nomenclatura, anorganice şi organice. genetice/reciproce a substanţelor anorganice şi organice.
legăturile genetice, transformările Raporturi cantitative în chimia anorganică si • Corelarea transformărilor chimice ale substanțelor concrete cu
chimice reciproce a substanțeor organică. transformările ce au loc în activitatea cotidiană și în mediu.
organice și anorganice. Substanțele organice și anorganice în raport cu • Argumentarea dependenței proprietăților substanțelor de structura
4.3 Rezolvarea problemelor efectul lor asupra organismului și mediului. chimică pe exemple de substanțe anorganice şi organice.
contextuale privind proprietățile, Rezolvarea problemelor cu caracter formativ pe baza proprietăților/
obținerea, utilizarea, efectul obținerii/ utilizării/determinării formulelor moleculare.
substanțelor organice, Activități experimentale:
anorganice asupra organismului E: Cercetarea mostrelor de produse utilizate în activitatea
și mediului. cotidiană, specificarea substanțelor organice și anorganice utilizate
4.4 Formularea concluziilor la producerea lor, argumentarea necesității utilizării lor.
personale referitoare la Elaborarea și prezentarea proiectelor:
importanța substanţelor organice • Substanțele ce îmi asigură confortul în casă.
şi anorganice pentru toate • Tapetele lavabile, tencuiala decorativă sau totuși varul?
domeniile activității umane.

31

5.1 Selectarea din diferite surse
a informaţiilor relevante pentru
elucidarea situațiilor contextuale
propuse.
5.2 Analizarea și sistematizarea
elementelor informaționale în
formă de scheme/tabele
conceptuale.
5.3 Aprecierea critică a
informațiilor oferite de diferite
surse privind proprietățile,
utilizarea, influența substanțelor
asupra organismului și mediului.
5.4 Elaborarea și prezentarea
proiectelor ce vizează integrarea
chimiei în activitatea cotidiană.
5.5 Exprimarea opiniei proprii
privind integrarea substanțelor
în activitatea umană.
5. Chimia în viaţa societăţii
Chimia şi produsele alimentare. Păstrarea,
conservarea, ambalarea. Aditivi alimentari.
Marcajul produselor alimentare. Protecţia
consumatorului.
Chimia şi produsele farmaceutice. Regulile de
păstrare şi administrare a medicamentelor de
diferite tipuri. Trusa de medicamente.
Chimia şi produsele de igienă şi de curăţare.
Tipul de produse. Componenții activi. Regulile de
păstrare şi utilizare inofensivă.
Siguranța chimică. Limita maximal admisibilă.
Limita de detecție. Poluarea chimică. Problemele
de utilizare sigură a substanțelor și a reacțiilor
chimice în viața contemporană.
Chimia şi calitatea vieții.
Exerciţii:
• Prezentarea structurată a informației privind cerințele față de un
produs alimentar comercializat; produs de igienă/de curățare;
conținutul obligatoriu al unei truse de medicamente.
• Descifrarea marcajelor de pe produse utilizate frecvent în
activitatea cotidiană.
• Prezentarea unor produse de larg consum cu nominalizarea/
caracterizarea/argumentarea substanțelor organice și anorganice ce
intră în compoziția lor.
• Argumentarea regulilor de păstrare şi administrare a produselor
alimentare, medicamentelor şi a produselor chimice pentru
siguranța personală și socială.
• Prezentarea argumentată a domeniilor profesionale legate de
aplicarea raționamentelor/calculelor/competențelor specifice
chimiei.
Activități creative: • Elaborarea problemelor aplicative cu
încadrarea conținutului chimic la situații practice din activitatea
cotidiană.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Eu în lumea chimiei.
• Învăț chimia ca să pot deține dreptul la o alegere conștientă.

Produse școlare recomandate:

Exerciții: enunț argumentat notat sau formulat; întrebare cauzală formulată; lanț logic elaborat; algoritm elaborat; exercițiu rezolvat; fișă de lucru
completată; schemă de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată conform parametrilor etc.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată pe baza algoritmilor elaborați; problemă rezolvată prin transpunerea algoritmilor în situații noi de învățare.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator/digitală realizată.
Activitate creativă: schemă de reper realizată; situație modelată conform parametrilor indicați; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.

32
La sfârșitul clasei a XII-a, elevul/eleva poate:
• explica și opera cu noţiunile referitoare la compușii organici cu importanță vitală, compușii organici macromoleculari, reacțiile chimice și legităţile
decurgerii lor, analiza chimică în situaţii de comunicare orală şi scrisă;
• caracteriza comparativ: compușii organici cu importanță vitală, polimerii, cauciucurile, fibrele, reacțiile chimice de diferite tipuri, procesele
tehnologice de producere chimică, substanțele organice și anorganice; fenomenele de izomerie și alotropie;
• modela: pentru compușii organici cu importanță vitală: ecuațiile chimice ce caracterizează proprietățile; transformările lor în organism și natură;
pentru compușii organici macromoleculari: ecuațiile chimice/schemele de obținere; situațiile practice ce vizează utilizarea lor; expresiile matematice a
legii acţiunii maselor şi a constantelor de echilibru chimic; ecuațiile chimice: de disociere a electroliților tari și slabi; a interacțiunilor în soluții de
electroliți; a reacțiilor de identificare a cationilor/ anionilor cu indicarea semnalului analitic;
• analiza și sistematiza elementele informaționale în formă de scheme/tabele conceptuale;
• elabora și aplica algoritmi: de calculare a concentrațiilor molare a ionilor; de analiză/separare/identificare a unui amestec de cationi/anioni; de
rezolvare a problemelor la situații ce vizează calculele termochimice; partea de masă a substanței pure/impurităţilor;
• rezolva probleme: cu caracter formativ pe baza proprietăților/metodelor de obținere / utilizării / identificării compușilor organici cu importanță vitală;
cu caracter formativ pe baza proprietăților, utilizării, reciclării compușilor organici macromoleculari; contextuale privind proprietățile, obținerea,
utilizarea și efectul substanțelor organice și anorganice asupra organismului și mediului prin utilizarea raţionamentelor specifice chimiei; de preparare a
soluţiilor cu o anumită concentrație molară/parte de masă; pe baza produsului ionic al apei cu indicarea/identificarea mediului soluției; de determinare a
pH/pOH-ului în soluții de acizi/baze tari; în volumetrie pe baza noţiunii de concentraţie molară;
• argumenta legătura cauză-efect dintre structură, proprietăţi, obţinere, identificare, utilizare a compuşilor organici; legăturile genetice dintre clasele de
compuşi organici;
• investiga teoretic-experimental contexte problematice reale / modelate legate de: proprietățile, obținerea, identificarea, utilizarea, reciclarea
compușilor organici cu importanță vitală, compușilor organici macromoleculari; necesitatea preparării soluțiilor și realizării unei analize chimice;
• aprecia critic: raportul între beneficiile şi efectele negative ale utilizării compușilor organici; utilizării/realizării reacțiilor chimice; importanţa
substanţelor organice şi anorganice pentru toate domeniile activităţii umane; informațiile oferite de diferite surse privind proprietățile, utilizarea,
influența substanțelor asupra organismului;
• elabora şi prezenta proiecte ce vizează integrarea chimiei în activitatea cotidiană;
• argumenta domeniile profesionale legate de aplicarea raționamentelor/calculelor/competențelor specifice chimiei;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate in caracterizarea substanțelor si proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere in utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate in luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personala și sociala;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.

33
 PROFILUL UMANIST, CLASA A X-A, CHIMIA GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ (1 oră pe săptămână)
Unități de competențe Unități de conținut Activități de învățare-evaluare și produse școlare (recomandate)
1. Chimia - știința despre substanțe
1.1 Exprimarea opiniei proprii Chimia - factor esențial al raportului om - Instructaj: Respectarea Tehnicii securității în laboratorul școlar de
privind influența chimiei asupra activitate umană-mediu. chimie.
vieții omului și a mediului; Sistemul noțiunilor chimice și legile Exerciții:
importanța studierii chimiei. fundamentale utilizate pentru a • Definirea și identificarea noțiunilor fundamentale ale chimiei prin
1.2 Explicarea și operarea în caracteriza: a) atomul/elementul chimic alcătuirea/analiza expresiilor de tip adevărat-fals.
situații de comunicare orală și (masă atomică relativă, valența sau gradul • Alcătuirea formulelor chimice în baza valenței sau gradului de oxidare,
scrisă cu noțiunile ce se referă de oxidare); sarcinile ionilor și invers; clasificarea și denumirea substanțelor
la: atom/element chimic; b) substanța (moleculă și formulă chimică anorganice.
substanță; reacția chimică. în baza legii constanței compoziției, masă • Determinarea tipului reacțiilor chimice după diferite criterii și
1.3 Distingerea tipului reacției moleculară relativă, masă molară, modelarea ecuațiilor reacțiilor chimice.
chimice după ecuația reacției și clasificare și nomenclatură a substanțelor); Rezolvarea problemelor: calcularea masei, volumului, cantității de
corelarea lor cu procesele ce au c) reacția chimică (ecuația chimică ca substanță în baza: a) formulei chimice; b) ecuației chimice.
loc în natură, viața cotidiană; reflecția legii conservării masei Activități experimentale (E – experiență de laborator):
investigarea lor experimentală. substanțelor; reacții de combinare, de E: Realizarea reacțiilor chimice de diferite tipuri.
1.4 Rezolvarea problemelor de descompunere, de substituție, de schimb; Activități creative:
calcul în baza formulei chimice exotermă, endotermă; reversibile și • Prezentarea (buletin de identitate, CV) a unei substanțe uzuale conform
și ecuației chimice cu aplicarea ireversibile; catalitică și necatalitică). algoritmului: denumire trivială/sistematică – formulă chimică – domeniul de
legilor fundamentale ale Noțiunile fizice utilizate pentru calcule utilizare – proprietatea ce determină utilizarea ei – influența asupra
chimiei. în baza formulei chimice și ecuației sănătății/mediului – concluzii.
1.5 Prezentarea produselor chimice (cantitatea de substanță, masa • Planificarea activităților de elaborare/prezentare a proiectului și a
creative elaborate referitor la molară, volum molar, masa, volumul). criteriilor de evaluare.
substanțe/reacții chimice din Elemente noi de limbaj specific chimiei: Elaborarea și prezentarea proiectelor:
jurul nostru, rolul chimiei în legea constanței compoziției; reacție • Importanța efectului termic pentru producere, energetică, procesele
societate. exotermă, endotermă, reversibilă, vitale.
ireversibilă, catalitică, necatalitică. • Rolul chimiei în raportul om-activitate umană-mediu.
2. Compoziția și structura substanței
2.1 Explicarea și operarea în Atomul. Structura atomului. Nucleu, Exerciții:
situații de comunicare orală și proton, neutron, electron, nivel energetic. • Exemplificarea utilizării adecvate a noțiunilor legate de structura
scrisă cu noțiunile ce se referă Structura învelișurilor electronice atomului și structura substanței prin alcătuirea expresiilor de tip adevărat
la: structura atomului; structura pentru atomii elementelor perioadelor I-IV, – fals și de tip lacunar.
substanței. valențele posibile pentru elementele • Modelarea structurii atomilor elementelor din perioadele I – IV și

34
2.2 Aplicarea algoritmilor de
caracterizare a elementelor
chimice din perioadele I-IV,
subgrupele principale, a
compușilor lor reieșind din
poziția în sistemul periodic.
2.3 Estimarea schimbării
periodice a proprietăților
elementelor subgrupelor
principale și a compușilor lor.
2.4 Relaționarea compoziției
substanței cu tipul legăturii
chimice și proprietățile fizice.
2.5 Prezentarea produselor
creative referitor la elementul
chimic, fenomenul
periodicității și substanțele cu
diferite tipuri de legături
chimice.
3.1 Definirea și operarea cu
noțiunile ce caracterizează
compoziția soluțiilor; mediul
soluțiilor/pH disociația
electrolitică.
3.2 Rezolvarea problemelor
aplicativ-formative cu
utilizarea noțiunii de parte de
masă a substanței dizolvate în
soluție.
3.3 Modelarea ecuațiilor
moleculare și ionice utilizând
condițiile decurgerii reacțiilor
subgrupelor principale, caracterizarea elementelor chimice din subgrupele principale după
electronegativitatea, oxidant, reducător. algoritm: 1) poziția în sistemul periodic, 2) structura atomului, 3)
Caracteristica elementelor chimice din valențele sau gradele de oxidare posibile, 4) caracterul elementului
subgrupele principale ale perioadelor I-IV (metalic/nemetalic), 5) substanța simplă (formula, denumirea, caracterul)
în funcție de poziția lor în sistemul 6) oxidul și hidroxidul superior (formula, denumirea, caracterul),
periodic (SP). 7) compusul hidrogenat pentru nemetale (formula, denumirea).
Legea periodicității. Schimbarea • Aranjarea elementelor /substanțelor în ordinea creșterii/descreșterii
periodică a proprietăților metalice și proprietăților periodice.
nemetalice ale elementelor din perioadele I • Alcătuirea formulelor moleculare substanțelor cu un anumit tip de
– III; a compoziției și proprietăților legătură chimică în baza unui șir de elemente propus și corelarea lor cu
oxizilor și hidroxizilor superiori. proprietățile fizice.
Legătură chimică. Tipuri de legătură Activități experimentale:
chimică: covalentă (nepolară și polară), E: Investigarea unor proprietăți fizice (starea de agregare, culoarea,
ionică, metalică, de hidrogen. Proprietățile mirosul, solubilitatea în apă ș.a.) ale substanțelor utilizate în bucătărie,
substanțelor cu diferite tipuri de legătură agricultură, medicină ș.a., cu diferite tipuri de legături chimice.
chimică. Activități creative de elaborare și prezentare a proiectelor:
• Reflectarea fenomenului periodicității în natură, societate, în viața
Elemente noi de limbaj specific chimiei: cotidiană.
nivel energetic, legătură de hidrogen. • Analiza substanțelor din jurul nostru (clorura de sodiu, apă, grafit, fier
ș.a.): tipul legăturii chimice-proprietățile fizice-aplicare.
3. Soluții. Interacțiunile substanțelor în soluții
Importanta soluțiilor în activitatea Exerciții:
umană. Soluție, substanță dizolvată, • Alcătuirea/argumentarea expresiilor de tipul adevărat/fals, utilizând
solvent, solubilitatea substanțelor în apă (în noțiunile: soluție, substanță dizolvată, solvent, solubilitate, partea de
baza tabelului solubilității). Partea de masă masă a substanței dizolvate; electrolit, neelectrolit, acid, bază, sare.
a substanței dizolvate în soluție. • Alcătuirea ecuațiilor de disociere ale electroliților tari.
Disociația electrolitică. Electroliți tari și • Modelarea proprietăților chimice generale ale acizilor, bazelor,
slabi. Disocierea electroliților tari: acizilor, sărurilor prin ecuațiile moleculare și ionice.
bazelor alcaline, sărurilor neutre. Rezolvarea problemelor:
Apa – electrolit slab. Valorile (scala) pH • Calcule în baza corelațiilor între partea de masă a substanței dizolvate,
și indicatorii pentru caracterizarea masă substanței, masa soluției.
mediului neutru, acid, bazic în soluțiile cu • Calcule în baza ecuațiilor chimice cu participarea substanțelor în
importanță practică. soluție.
Proprietățile chimice ale acizilor, Activități experimentale:
35
de schimb ionic în soluții. bazelor, sărurilor în lumina disociației E: Determinarea mediului și a valorilor pH-ului diferitor soluții apoase
3.4 Investigarea experimentală: electrolitice (ecuații moleculare, ionice cu indicatorul universal.
a) a proprietăților chimice a complete și ionice reduse). E: Cercetarea experimentală a proprietăților chimice generale ale
electroliților; b) a mediului acizilor, bazelor, sărurilor
soluțiilor utilizate în activitatea Lucrarea practică nr.1: Rezolvarea problemelor experimentale la tema
cotidiană. „Disociația electrolitică".
3.5 Formularea opiniilor și Activități creative: • Elaborarea eseului: Importanța mediului soluțiilor
judecăților originale referitor laElemente noi de limbaj specific chimiei: în viața cotidiană.
importanta soluțiilor pentru pH, scala pH, mediul soluției, indicatorii Elaborarea și prezentarea proiectelor:
medicină, agricultură, procesele acido-bazici. • Rolul soluțiilor în medicină, agricultură ș.a.
vitale etc. • Compoziția apelor minerale și clasificarea lor (în baza informației de
pe etichetă) în corelație cu influența lor asupra sănătății oamenilor.
4. Nemetalele în lumea înconjurătoare
4.1 Caracterizarea și Nemetalele cu importanță vitală Exerciții:
compararea elementelor (hidrogen, carbon, azot, oxigen, fosfor, • Descrierea elementelor chimice și a substanțelor simple nemetale
chimice, a substanțelor simple sulf, clor) - caracteristica generală. utilizând algoritmul: a) poziția în SP; b) structura atomului;
nemetale, ai compușilor lor cu Substanțele simple nemetale: structura, c) răspândirea în natură și rolul biologic; d) obținerea, e) proprietățile
importanță practică conform proprietățile fizice și chimice (interacțiuni fizice; f) proprietățile chimice; g) utilizarea.
algoritmului. cu metalele, oxigenul, hidrogenul), • Deducerea lanțului logic dintre obținere-proprietăți-utilizare a
4.2 Modelarea ecuațiilor utilizarea. nemetalelor și a compușilor lor.
reacțiilor chimice în baza Obținerea nemetalelor: a oxigenului (din • Realizarea transformărilor chimice ale nemetalelor și a compușilor lor
legăturilor genetice ale aer, apă, peroxid de hidrogen); a în baza legăturilor genetice prin scrierea ecuațiilor reacțiilor chimice.
nemetalelor. hidrogenului (din metan, apă, acizi). Rezolvarea problemelor: calcule în baza ecuațiilor reacțiilor chimice cu
4.3 Rezolvarea problemelor de Compușii hidrogenați ai nemetalelor caracter formativ-aplicativ a masei, cantității de substanță, volumului,
calcul cu conținut aplicativ axat (clorura de hidrogen, amoniacul):utilizarea, părții de masă a substanței în soluție.
pe proprietățile, obținerea proprietățile fizice, obținerea. Proprietățile Activități experimentale:
nemetalelor și a compușilor lor. chimice ale amoniacului (interacțiunea cu E: Obținerea și proprietățile oxidului de carbon (IV).
4.4 Investigarea experimentală apa și acizi) și ale acidului clorhidric. Lucrarea practică nr. 2: Obținerea și proprietățile nemetalelor (oxigenul
obținerii și proprietăților Oxizii nemetalelor (de sulf (IV și VI), de și hidrogenul).
oxigenului, hidrogenului, fosfor (V), de carbon (IV)) și acizii Activități creative:
oxidului de carbon (IV) (sulfuric, azotic, fosforic): nomenclatura, • Elaborarea CV-ului unui nemetal.
conform instrucțiunilor. proprietățile fizice, chimice generale, Elaborarea și prezentarea proiectelor:
4.5 Prezentarea produselor utilizarea. Obținerea acidului sulfuric și • Problemele de mediu în raport cu aplicarea nemetalelor și a compușilor
creative referitor la aplicarea fosforic. lor în activitatea personală.

36
nemetalelor și a compușilor lor
în activitatea personală.
5.1 Caracterizarea elementelor
chimice, a substanțelor simple
metale, ai compușilor lor cu
importanță practică conform
algoritmului.
5.2 Rezolvarea problemelor de
calcul cu conținut aplicativ axat
pe utilizarea metalelor și a
compușilor lor.
5.3 Investigarea experimentală
și modelarea ecuațiilor
reacțiilor chimice în baza
legăturilor genetice ale
metalelor.
5.4 Elucidarea rolului dual al
utilizării aliajelor, metalelor și a
compușilor lor: ca elemente
vitale/nocive; materiale
industriale/surse de poluare etc.
6.1 Modelarea ecuațiilor
reacțiilor chimice în baza
legăturilor genetice dintre
clasele de compuși anorganici.
6.2 Formularea opiniilor,
judecăților originale, soluțiilor
personale referitoare la
utilizarea inofensivă a
substanțelor chimice.
Seria genetică a nemetalelor. • Aspectul industrial, ecologic al interacțiunii oxizilor acizi cu apa.
5. Metalele în viața noastră
Metalele cu importanță vitală și Exerciții:
industrială - caracteristica generală după • Descrierea elementelor chimice și a substanțelor simple metale
poziția în sistemul periodic. conform algoritmului: a) poziția în SP; b) structura atomului;
Substanțele simple metale: proprietățile c) răspândirea în natură și rolul biologic; d) obținerea, e) proprietățile
fizice și chimice generale (interacțiunea cu fizice; f) proprietățile chimice; g) utilizarea.
nemetale, apa, acizii, sărurile). Seria • Modelarea ecuațiilor reacțiilor chimice ce caracterizează proprietățile
activității metalelor. Utilizarea metalelor. chimice și obținerea oxizilor bazici, bazelor, sărurilor în baza legăturilor
Aliajele (fonta, oțelul). genetice ale metalelor.
Oxizii și hidroxizii metalelor: • Exemplificarea transpunerii proprietăților, proceselor chimice ce
compoziția, proprietățile fizice și chimice vizează metalele/compușii metalelor în situații contextuale activității
generale, domeniile de utilizare. umane prin ecuații ale reacțiilor chimice.
Sărurile de sodiu, potasiu, calciu cu Rezolvarea problemelor:
importanță vitală și industrială: compoziția • Calcularea în baza ecuațiilor reacțiilor chimice a masei, cantității de
și utilizarea. substanță, volumului, părții de masă a substanței în soluție.
Seria genetică a metalelor. Activități experimentale:
E: Cercetarea unor proprietăți fizice ale mostrelor de metale și aliaje.
E: Cercetarea proprietăților chimice ale metalelor (interacțiunea cu
nemetale (oxigen), cu acizi și soluții de săruri).
Activități creative de elaborarea și prezentarea proiectului:
• Problemele de mediu în raport cu aplicarea aliajelor, metalelor și a
compușilor lor în activitatea cotidiană.
6. Substanțele anorganice în viața societății
Rolul chimiei în societate și în viață. Exerciții:
Corelația dintre obținerea-proprietățile- • Realizarea legăturilor genetice dintre clasele de compuși anorganici
utilizarea-impactul asupra mediului și a prin scrierea ecuațiilor reacțiilor chimice.
sănătății al substanțelor anorganice și al Activități creative:
compușilor lor. • Dezbateri: Utilizarea inofensivă a substanțelor chimice.
Elemente noi de limbaj specific chimiei: • Studiu de caz: Substanțele chimice și impactul lor asupra vieții
limita maximal admisibilă, protecția cotidiene.
chimică a mediului, tehnologii chimice
moderne, materiale alternative/reciclabile.
37
 Produse școlare recomandate pentru toate unitățile de învățare:
Exerciții: exercițiu rezolvat; fișă de lucru completată; schemă de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator (E) realizată, experiență de laborator digitală realizată.
Activități creative: CV-ul elementului/substanței completat; eseu elaborat/prezenta; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.

La sfârșitul clasei a X-a, elevul / eleva poate:

• explica și opera cu noțiunile chimice referitoare la atom/element chimic/substanță anorganică/reacție chimică/soluție/ legile fundamentale ale chimiei;
• compara tipurile de legături chimice după diferiți parametri; proprietățile fizice ale substanțelor cu diferite tipuri de rețele cristaline; structura,
proprietățile, metodele de obținere, utilizarea, legăturile genetice ale nemetalelor/metalelor și ale compușilor lor;
• elabora și aplica algoritmi: de rezolvare a problemelor în baza formulei chimice, în baza ecuațiilor chimice, în baza compoziției soluției;
de egalare a ecuațiilor reacțiilor de oxido-reducere prin metoda bilanțului electronic; de caracterizare a nemetalelor/metalelor și a compușilor lor;
• modela compoziția izotopilor; configurațiile electronice ale atomilor și ionilor; seriile genetice ale metalelor și ale nemetalelor; formulele electronice
și de structură ale substanțelor cu diferite tipuri de legătură chimică; ecuații ale reacțiilor de diferite tipuri;
• argumenta legătura cauză-efect: dintre utilizarea metalelor și nemetalelor; tipul legăturilor chimice, tipul rețelei cristaline și proprietățile fizice ale
substanțelor; în corelația metale/compuși - substanțe vitale/nocive - importanță vitală/impact negativ - protecția mediului și sănătății;
• investiga experimental, respectând tehnica securității: proprietățile fizice ale substanțelor cu diferite tipuri de legătură chimică; obținerea, proprietățile
chimice ale nemetalelor/metalelor și a compușilor lor, reacțiile de identificare a cationilor și anionilor; mediul soluțiilor utilizate în activitatea cotidiană;
• elabora și prezenta proiecte ce vizează problematica relațiilor om - substanță - proces - mediu;
• prognoza domenii profesionale/contexte problematice reale/modele legate de necesitatea de a utiliza substanțe anorganice;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate în caracterizarea substanțelor și proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere în utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilo r digitale;
 perseverență și responsabilitate în luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personală și socială;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fată de mediu.

38
 PROFILUL UMANIST, CLASA А XI-A, CHIMIA ORGANICĂ
Unități de competențe Unități de conținut Activități de învățare-evaluare și produse școlare
(recomandate)
1. Hidrocarburile saturate - parte componentă a resurselor naturale
1.1 Explicarea și operarea în Chimia organică ca parte componentă a științei Instructaj: Respectarea Tehnicii securității în laboratorul școlar de
situații de comunicare orală și “Chimia”. Substanțele organice: proveniența, chimie.
scrisă cu noțiunile referitoare la specificul compoziției, importanta. Exerciții:
chimia organică, alcani și Compușii organici. Carbonul (structura • Exemplificarea utilizării noțiunilor legate de alcani și importanța
sursele naturale de alcani; atomului, tetravalența). Catene carbonice. studierii lor prin expresii de tip adevărat – fals și de tip lacunar.
principiile nomenclaturii Formule de structură. Izomerie. Izomeri. • Caracterizarea carbonului conform algoritmului: locul în SP,
sistematice. Hidrocarburi saturate – componenți ai gazului valența, posibilitatea de a forma catene carbonice, natura
1.2 Corelarea formulei natural, petrolul - amestec de hidrocarburi. legăturilor C - C, C - H.
alcanilor (generale, moleculare, Benzina, motorina, păcura ca produse ale • Alcătuirea formulelor de structură desfășurate și semidesfăşurate
de structură) cu denumirile prelucrării petrolului, utilizarea lor. pentru hidrocarburi saturate (metan – butan) și a izomerului
conform nomenclaturii Alcanii: definiție, compoziție, formulă generală, butanului.
sistematice (și invers) și cu seria omoloagă, omologi, denumirea (n≤6). • Exersarea corelației: compoziția alcanului, omologi, tipul
modelele bilă ax. Grupele alchil: metil, etil. izomeriei, izomerii posibili, formulele lor de structură, denumirile
1.3 Caracterizarea Principiile nomenclaturii sistematice. Izomeria conform nomenclaturii sistematice (și invers).
proprietăților fizice și chimice alcanilor (izomeria de catenă). • Modelarea proprietăților chimice ale alcanilor prin ecuații
ale alcanilor în corelație cu Proprietățile fizice și chimice ale alcanilor chimice în corelație cu utilizarea lor.
utilizarea lor. (n≤4): reacția de substituție cu clorul, de Activități experimentale (E – experiență de laborator):
1.4 Rezolvarea problemelor de eliminare a hidrogenului, ardere/oxidare totală. E: Arderea compușilor organici (alcool etilic, parafină, celuloză).
calcul (masa, cantitatea de Obținerea alcanilor (extragerea) din gaz natural, E: Construirea modelelor bilă ax pentru compușii organici.
substanță, volumul) în baza petrol. Utilizarea alcanilor (combustibil, materie Rezolvarea problemelor:
ecuațiilor chimice cu primă chimică). Ocrotirea mediului de poluanții • Calcule în baza transformărilor chimice ale alcanilor.
participarea alcanilor. formați în urma prelucrării și folosirii gazului Activități creative:
1.5 Prezentarea produselor natural, petrolului. • Elaborarea schemelor de prezentare a utilizării alcanilor și
creative elaborate referitor la Elemente noi de limbaj specific chimiei: produșilor pe baza lor.
problemele ecologice izomer, catenă carbonică, formulă de structură • Dezbateri: Avantajele și dezavantajele utilizării alcanilor in
provocate de utilizarea gazului desfășurată, semidesfășurată; formulă generală, calitate de combustibil; criza energetică.
natural și petrolului propunând hidrocarburi saturate, nesaturate, alcan, omolog, Elaborarea și prezentarea proiectelor:
soluții pentru protecția serie omoloagă, diferență de omologie, • Substanțele organice în natură și în organismul omului.
mediului. nomenclatură sistematică, reacție de eliminare, •Ocrotirea mediului de poluanții formați în urma prelucrării și
oxidare totală. folosirii gazului natural, petrolului.

39
 2. Hidrocarburi nesaturate cu importanță industrială
2.1 Explicarea și operarea în Hidrocarburi nesaturate – materie primă pentru Exerciții:
situații de comunicare orală și obținerea maselor plastice: clasificarea, definiție, •Exemplificarea utilizării adecvate a noțiunilor referitoare la
scrisă cu noțiunile ce se referă formula generală, seria omoloagă (n(C) ≤5). hidrocarburi nesaturate prin alcătuirea expresiilor de tip adevărat-
la hidrocarburile nesaturate. Izomeria de catenă și de poziție. Nomenclatura fals și de tip lacunar.
2.2 Corelarea formulei sistematică. • Exersarea corelației: formula generală a alchenelor, alcadienelor
hidrocarburilor nesaturate Etena și propena - proprietățile fizice și și alchinelor – formulele moleculare ale omologilor (n(C) ≤5) –
(generale, moleculare, de chimice: adiția hidrogenului, halogenilor formulele de structură ale izomerilor posibili (tipul izomeriei) –
structură) cu denumirile (identificarea), arderea, polimerizarea. Adiția denumirile conform nomenclaturii sistematice (și invers).
conform nomenclaturii hidrohalogenurilor și apei la etenă. • Modelarea proprietăților chimice, obținerii hidrocarburilor
sistematice (și invers). Utilizarea și obținerea etenei și propenei din nesaturate, realizarea transformărilor chimice în baza legăturilor
2.3 Caracterizarea alchenelor, alcani și alcooli. genetice prin ecuații chimice în corelație cu utilizarea lor.
alcadienelor, alchinelor după Butadiena: proprietățile fizice și chimice Rezolvarea problemelor:
compoziție, structură, izomerie (polimerizarea); obținerea din butan, utilizarea. • Calcule în baza transformărilor chimice ale hidrocarburilor
proprietăți, utilizare, metode de Cauciucul natural. Obținerea (extragerea), nesaturate (masa, cantitatea de substanță, volumul).
obținere. proprietățile fizice, utilizarea. Cauciucul sintetic – Activități experimentale:
2.4 Rezolvarea problemelor de polimer obținut din butadienă. Proprietăți fizice și E: Identificarea caracterului nesaturat al compușilor organici în
calcul în baza ecuațiilor utilizarea. Vulcanizarea cauciucului. produse utilizate în activitatea cotidiană (guma de mestecat, uleiul
chimice cu participarea Acetilena: a) proprietățile fizice și chimice: adiția de măsline etc).
hidrocarburilor nesaturate. hidrogenului, halogenilor, clorurii de hidrogen, E: Cercetarea și compararea unor proprietăți fizice ale mostrelor
2.5 Compararea cauciucurilor apei, arderea, trimerizarea; de produse din cauciucuri (vulcanizat și nevulcanizat) cu mostre
cu polietilena și polipropilena b) utilizarea și obținerea prin piroliza metanului și de produse din polimeri.
după proprietățile fizice. din carbură de calciu. Activități creative:
2.6 Evaluarea critică a Elemente noi de limbaj specific disciplinei: • Dezbateri: Influența polimerilor asupra mediului / calității vieții.
influenței duale a accesibilitățiialchenă, alcadienă, alchină, acetilenă, izomerie de Elaborarea și prezentarea proiectului:
și a stabilității polietilenei, poziție, reacție de adiție, identificare,polimer, • Influența duală a accesibilității și a stabilității polimerilor
polipropilenei, a cauciucurilor monomer, polimerizare, polietilenă, polipropilenă, obținuți din alchene (polietilenă, polipropilenă) și din alcadiene
asupra mediului/calității vieții. trimerizare; cauciuc, vulcanizare. (cauciucuri) asupra mediului / calității vieții.
3. Benzenul. Legătura genetică dintre hidrocarburi
3.1 Descrierea benzenului Benzenul ca reprezentant al hidrocarburilor Exerciții:
conform algoritmului: aromatice (arene): răspândirea în natură (petrol), • Caracterizarea benzenului conform algoritmului.
compoziția, structura, obținerea, compoziția, structura moleculei după Kekule, • Realizarea legăturii genetice dintre alcani, alchene, alchine,
proprietățile, utilizarea. proprietățile fizice și chimice (reacțiile de benzen prin scheme și transformări chimice.
3.2 Modelarea legăturii substituție cu clorul; ardere); obținerea din • Alcătuirea diagramei de comparare a benzenului cu alcanii și

40
genetice dintre alcani, alchene,
alchine și benzen prin scheme
și ecuații de reacții.
3.3 Rezolvarea exercițiilor și
problemelor pe baza legăturii
genetice dintre hidrocarburi.
3.4 Prezentarea produselor
creative elaborate referitor la
utilizarea hidrocarburilor.
4.1 Explicarea și operarea în
situații de comunicare orală și
scrisă cu noțiunile ce se referă
la compușii hidroxilici.
4.2 Corelarea formulei
compusului hidroxilic
(generală, moleculară, de
structură) și denumirii lui
conform nomenclaturii
sistematice (și invers).
4.3 Caracterizarea alcoolului
metilic și etilic conform
algoritmului: compoziție,
proprietăți, obținerea, acțiunea
fiziologică, utilizarea.
4.4 Rezolvarea exercițiilor și
problemelor de calcul pe baza
legăturii genetice dintre
hidrocarburi, alcooli și fenol.
4.5 Investigarea experimentală
a reacțiilor de identificare a
compușilor hidroxilici.
4.6 Prezentarea produselor
creative elaborate referitor la
acetilenă; utilizare. alchenele.
Legătura genetică dintre alcani, alchene, alchine • Elaborarea/completarea schemelor de reper privind
și benzen. caracterizarea benzenului; a legăturilor genetice între clasele de
Hidrocarburile – surse de obținere a hidrocarburi.
compușilor cu importanță vitală și industrială. Rezolvarea problemelor:
• Calcule în baza transformărilor chimice ale benzenului.
Elemente noi de limbaj specific disciplinei: Activități creative de elaborare și prezentare a proiectului:
benzen, arene, structura moleculei după Kekule • Hidrocarburile - combustibil și materie primă la obținerea
inel benzenic. maselor plastice, solvenților, coloranților, medicamentelor.
4. Compușii hidroxilici și efectul lor asupra vieții
Alcoolii monohidoxilici saturați - compuși Exerciții:
organici cu acțiune fiziologica: definiție, grupa • Exemplificarea utilizării adecvate a noțiunilor referitoare la
funcțională, formula generală, serie omoloagă alcooli prin alcătuirea expresiilor de tip adevărat-fals și de tip
(n≤4), izomeria de catenă și de poziție, lacunar.
nomenclatura sistematică. • Alcătuirea formulelor de structură semidesfășurate ale izomerilor
Metanolul și etanolul - proprietățile fizice și de catenă, de poziție, a omologilor pentru alcoolii (n≤4),
chimice: reacția cu metalele active, de oxidare cu denumirea lor (și invers).
oxid de cupru (II) (identificare), arderea, de • Modelarea proprietăților chimice, a metodelor de obținere a
eliminare a apei (intramoleculară) din etanol. compușilor hidroxilici prin ecuații chimice în corelație cu utilizarea
Obținerea etanolului din etenă, la fermentarea lor.
glucozei. Utilizarea etanolului și a metanolului. Rezolvarea problemelor:
Nocivitatea lor. •Calcule în baza transformărilor chimice ale compușilor hidroxilici.
Alcoolii polihidroxilici - etilenglicolul, Activități experimentale:
glicerolul: compoziție, formule de structură, E: Oxidarea etanolului cu oxid de cupru (II).
proprietățile fizice, utilizarea, identificarea cu E: Acțiunea etanolului asupra proteinelor (lapte, albuș de ou ș. a.).
hidroxid de cupru (fără ecuația reacției). E: Investigarea unor proprietăți fizice ale glicerinei și identificarea
Fenolul: structura, proprietățile fizice și chimice polialcoolilor cu hidroxid de cupru (II).
(reacții ale grupei OH cu metalele alcaline și cu E: Identificarea derivaților fenolului în comprimate de aspirină/
alcaliile), identificarea cu clorura de fier (III) (fără citramon ș.a. cu soluții de clorură de fier (III).
ecuație), obținerea din clorobenzen, utilizarea. Lucrarea practică nr.1: Identificarea compușilor hidroxilici în
Legătura genetică dintre hidrocarburi și produse utilizate în activitatea cotidiană.
compuși hidroxilici. Activități creative:
Elemente noi de limbaj specific disciplinei: • Dezbateri: Alcoolul etilic - avantajele și dezavantajele utilizării.
alcool monohidroxilic, polihidroxilic, metanol, • Studiul de caz: Estimarea influenței compușilor hidroxilici și a
41
influența a alcoolului etilic și a etanol, etilenglicol, glicerol, fenol, grupă produșilor pe baza lor asupra calității vieții.
produșilor obținuți în baza lui funcțională, reacție de identificare. Elaborarea și prezentarea proiectului:
asupra calității vieții. • Alcoolul etilic - substanța chimică controversată.
5. Compușii organici în activitatea cotidiană
5.1 Deducerea legăturilor Hidrocarburile și derivații lor - legătura dintre Exerciții: • Alcătuirea lanțurilor logice: structura-proprietățile-
genetice, a lanțurilor logice utilizare, compoziție, structură, proprietățile fizice importanța-obținerea-influența asupra omului și mediului.
referitor la hidrocarburi și și chimice, obținerea, influența lor asupra omului • Realizarea legăturilor genetice dintre clasele de compuși organici
derivații lor. și mediului. prin scrierea ecuațiilor reacțiilor chimice.
5.2 Aprecierea importanței Importanța hidrocarburilor și a compușilor Activități creative:
studierii hidrocarburilor și a hidroxilici pentru industria alimentară, chimică, • Dezbateri: Utilizarea inofensivă a substanțelor organice.
compușilor hidroxilici pentru farmaceutică, cosmetică, în medicină, tehnică, etc. • Studiu de caz: Substanțele organice și impactul lor asupra vieții.
utilizarea lor inofensivă.
Produse școlare recomandate pentru toate unitățile de învățare:
Exerciții: exercițiu rezolvat; fișă de lucru completată; schemă de utilizare și de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică
modelată; diagrama Venn a substanțelor organice completată.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator/digitală realizată.
Activități creative: eseu elaborat/prezentat; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.
La sfârșitul clasei a XI-a, elevul / eleva poate:
• explica și aplica sistemul de noțiuni ce caracterizează substanțele organice: formula generală, moleculară, de structură, omolog, serie omoloagă, grupe
alchil, izomer, izomerie de catenă, de poziție, grupă funcțională, nomenclatura trivială și sistematică;
• clasifică compușii organici în hidrocarburi și derivații lor funcționali hidroxilici;
• caracteriza compușii organici conform algoritmului: compoziție, structură, omologie, izomerie, proprietăți, utilizare, metode de obținere;
• modela compoziția substanțelor organice prin formule moleculare și de structură; legăturile genetice dintre alcani și derivații lor oxigenați prin
scheme și ecuații de reacții; modele bilă ax pentru compușii organici;
• rezolva probleme de calcul cu caracter formativ pe baza proprietăților/metodelor de obținere/utilizării compușilor organici; pe baza schemei legăturii
genetice dintre hidrocarburi și derivații lor oxigenați;
• investiga experimental respectând tehnica securității: arderea diferitor alcani; proprietățile fizice ale maselor plastice și cauciucurilor; efectul acțiunii
alcoolului etilic asupra albuminei; reacțiile de identificare ale compușilor hidroxilici;
• elabora și prezenta produse creative referitor la hidrocarburi și derivații lor hidroxilici în raportul activitatea umana/mediul;
• evalua critic influența alcoolului etilic asupra sănătății; influența duală a accesibilității și a stabilității polietilenei, polipropilenei și a cauciucurilor
asupra mediului / calității vieții;

42
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate în caracterizarea substanțelor și proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere în utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate în luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personală și socială;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija fata de mediu.

PROFILUL UMANIST, CLASA А XII-A, CHIMIA ORGANICĂ

Unități de competențe Unități de conținut Activități de învățare-evaluare și produse școlare (recomandate)

1.1 Caracterizarea
comparativă a hidrocarburilor
și a derivaților lor conform
algoritmului.
1.2 Modelarea legăturii
genetice dintre hidrocarburi și
compuși organici oxigenați
prin scheme, transformări și
ecuații de reacții.
1.3 Rezolvarea problemelor cu
conținut aplicativ în baza
proprietăților, obținerii,
acțiunii fiziologice/ ecologice
a compușilor organici vizați.
1.4 Investigarea experimentală
a proprietăților aldehidelor și a
acidului acetic.
1.5 Transpunerea
proprietăților, proceselor
chimice ce vizează derivații
oxigenați ai hidrocarburilor în
situații contextuale activității
1. Derivații oxigenați ai hidrocarburilor
Hidrocarburi și alcooli: compoziție, structură,
izomerie, nomenclatură, influența asupra omului
și mediului, legăturile genetice.
Aldehidele, acizii carboxilici: compoziție,
structură, grupă funcțională, formulă generală,
omologi (n(C)≤4), nomenclatură, izomeria de
catenă.
Metanalul și etanalul - proprietățile fizice și
chimice: adiția hidrogenului, arderea, oxidarea
parțială cu hidroxilul de cupru (II), cu soluție
amoniacală de oxid de argint (identificarea),
utilizarea. Obținerea etanalului: din acetilenă,
prin oxidarea etanolului cu oxid de cupru (II).
Acidul formic și acetic - proprietățile fizice și
chimice: interacțiunea cu metalele, oxizii
metalelor, bazele, sărurile acizilor mai slabi,
utilizarea. Obținerea acidului acetic prin oxidarea
etanolului și a etanalului.
Esterii acizilor formic, acetic și a alcoolilor
metilic, etilic: structura, nomenclatura, obținerea,
răspândirea în natură, proprietățile fizice,
hidroliza, utilizarea.
Instructaj: Respectarea Tehnicii securității în laboratorul școlar de
chimie.
Exerciții:
• Descrierea și compararea hidrocarburilor și derivaților lor conform
algoritmului: compoziția, structura, grupa funcțională (pentru
derivații oxigenați), formula generală, seria omologă, nomenclatura,
izomeria, proprietățile fizice.
• Modelarea proprietăților chimice ale hidrocarburilor și derivaților
lor prin scrierea ecuațiilor reacțiilor în corelare cu utilizarea și
metodele de obținere.
• Realizarea transformărilor chimice în baza legăturilor genetice
dintre hidrocarburi și a derivații lor oxigenați.
Rezolvarea problemelor:
• Calcule în baza proprietăților, obținerii, acțiunii fiziologice/
ecologice a compușilor organici vizați.
Activități experimentale (E – experiență de laborator):
E: Oxidarea aldehidelor – reacțiile de identificare.
E: Detartrarea/înlăturarea calcarului/petelor de rugină cu acid acetic.
• Lucrarea practică nr. 1: Proprietățile chimice ale acidului acetic.
Activități creative:
• Dezbateri: Caracterul atractiv al produselor alimentare, cosmetice
în corelație cu conținutul lor chimic.

43
umane. Legătura genetică dintre hidrocarburi, alcooli, • Studiul de caz: Stabilirea tipului de aromatizator (natural, identic
1.6 Aprecierea influenței aldehide, acizi, esteri. natural, sintetic) și felului de conservant după marcajul de pe
utilizării aldehidei formice, Elemente noi de limbaj specific disciplinei: produsele alimentare și cosmetice.
acidului acetic, esterilor asupraaldehide, grupă carbonilă, carboxilă/esterică; Elaborarea și prezentarea proiectului:
atractivității și calității aldehidă formică, acetică; oxidare parțială, acizi • Influența utilizării aldehidei formice, acidului acetic și esterilor
produselor pentru o alegere carboxilici, acid formic, acetic; ester, esterificare, asupra atractivității și calității produselor pentru o alegere conștientă
conștientă a lor. hidroliză. a lor.
2. Grăsimile: importanța vitală și industrială
2.1 Caracterizarea grăsimilor Grăsimile: răspândirea în natură, compoziția, Exerciții:
conform algoritmului. proprietățile fizice, clasificarea, utilizarea. • Descrierea grăsimilor conform algoritmului: răspândirea în natură,
2.2 Rezolvarea problemelor de Funcțiile biologice ale grăsimilor (energetică și compoziția, proprietățile fizice, clasificarea, utilizarea.
calcul cu conținut aplicativ de protecție), procesele de hidroliza și oxidare • Argumentarea importanței industriale și vitale a grăsimilor în
referitor la grăsimi. completă a grăsimilor (schematic, produșii corelare cu proprietățile lor.
2.3 Investigarea experimentală obținuți, condiții de reacție). Rezolvarea problemelor: calcularea valorii energetice a diferitor
a proprietăților grăsimilor, Noțiunea de săpunuri, detergenți sintetici, produse alimentare ce conțin grăsimi.
săpunului și a detergenților avantajele și dezavantajele utilizării lor. Protecția Activități experimentale:
sintetici. mediului contra poluării cu detergenți. E: Cercetarea unor proprietăți fizice ale grăsimilor, caracterului
2.4 Prezentarea produselor nesaturat al uleiurilor vegetale.
creative elaborate referitor la E: Studierea proprietăților săpunului și a detergenților sintetici.
avantajele și dezavantajele Elemente noi de limbaj specific disciplinei: Activități creative:
utilizării grăsimilor în grăsimi, funcțiile biologice ale grăsimilor, • Dezbateri: Avantajele și dezavantajele utilizării detergenților
alimentație; detergenților valoarea energetică, săpunuri, detergenți sintetici. sintetici în raport cu săpunurile, impactul lor asupra mediului.
sintetici și săpunurilor în Elaborarea și prezentarea proiectului: Excluderea grăsimilor din
activitatea cotidiană. alimentație/utilizărea lor excesivă și sănătatea personală.
3. Hidrații de carbon ca produși ai fotosintezei
3.1 Caracterizarea hidraților Hidrați de carbon ca produși ai fotosintezei: Exerciții:
de carbon conform glucoza, fructoza, zaharoza, amidonul, celuloza. • Descrierea hidraților de carbon conform algoritmului: clasificarea,
algoritmului; proceselor de Glucoza și fructoza: formula moleculară, de compoziția, răspândirea în natură, rolul biologic, proprietățile fizice,
extragere a zahărului din sfecla structură (liniară pentru glucoză), proprietățile proprietățile chimice, utilizarea și rolul lor biologic.
de zahăr și a amidonului din fizice. Proprietățile chimice ale glucozei: • Corelarea transformărilor reciproce ale hidraților de carbon cu
cartofi. oxidarea totală, fermentarea alcoolică, reacțiile de transformarea lor în organism și prelucrarea lor în industrie.
3.2 Rezolvarea problemelor de identificare ca aldehidă și ca polialcool (fără Rezolvarea problemelor:
calcul cu conținut aplicativ ecuații de reacții); • Calcularea valorii energetice a diferitor produse alimentare ce
referitor la hidrații de carbon. domeniile de utilizare și rolul în organism. conțin hidrați de carbon.

44
3.3 Investigarea experimentală
a prezenței glucozei și
amidonului în diferite produse
alimentare.
3.4 Evaluarea critică a valorii
produșilor obținuți la
prelucrarea chimică a
hidraților de carbon în raport
cu acțiunea lor asupra
organismului și mediului.
4.1 Caracterizarea
aminoacizilor și proteinelor
conform algoritmului.
4.2 Rezolvarea problemelor cu
conținut aplicativ referitor la
proteine.
4.3 Investigarea experimentală
a proprietăților proteinelor; a
prezenței grăsimilor, hidraților
de carbon, a proteinelor în
diferite produse alimentare.
4.4 Aprecierea importanței
grăsimilor, hidraților de carbon
și proteinelor, principiilor unei
alimentații sănătoase.
Zaharoza: răspândirea în natură, proprietățile
fizice și chimice (hidroliza), utilizarea în
industria alimentară. Extragerea zahărului din
sfecla de zahăr.
Amidonul și celuloza: compoziția, formula
moleculară, proprietățile fizice, răspândirea în
natură, extragerea, rolul biologic. Proprietățile
chimice: ale amidonului: hidroliza și identificarea
cu iod (fără ecuație de reacție), utilizarea.
Proprietățile chimice ale celulozei: hidroliza,
arderea, deshidratarea-carbonizarea (fără ecuație
de reacție), utilizarea.
Elemente noi de limbaj specific disciplinei:
hidrați de carbon, monozaharidă, dizaharidă
polizaharidă,, glucoza, fructoza, zaharoza,
amidonul, celuloza, fermentarea alcoolică.
4. Aminoacizii, proteinele – baza vieții
Aminoacizii (glicină, alanină): compoziția,
grupele funcționale. α – Aminoacizii ca parte
componentă a proteinelor. Importantă vitală a α –
aminoacizilor.
Proteinele – polimeri naturali, compoziția și
funcțiile lor în organism. Structura primară și
secundară a proteinei.
Proprietățile proteinelor: transformarea în
organism (hidroliza), denaturarea (sub acțiunea
temperaturii, acizilor, bazelor, alcoolului,
sărurilor), identificarea cu hidroxid de cupru (II).
Elemente noi de limbaj specific disciplinei:
aminoacizi, α –aminoacizi, grupa funcțională
amino, proteine, structura primară și secundară,
denaturare.
45
• Calcule în baza transformărilor chimice ale hidraților de carbon.
Activități experimentale:
E: Reacțiile de identificare a glucozei și amidonului.
Activități creative:
• Elaborarea schemelor de extragere a zahărului și a amidonului.
• Dezbateri: valoarea hidraților de carbon în alimentația noastră.
Elaborarea și prezentarea proiectelor:
• Creșterea mondială a consumului de hârtie în raport cu starea
mediului.
• Estimarea valorii produșilor obținuți la prelucrarea chimică a
hidraților de carbon în raport cu acțiunea lor asupra organismului și
mediului.
Exerciții:
• Caracterizarea aminoacizilor și proteinelor conform algoritmului:
compoziția, clasificarea, răspândirea în natură, proprietățile fizice.
Rezolvarea problemelor:
• Calcularea valorii energetice a diferitor produse alimentare ce
conțin proteine.
Activități experimentale:
Lucrarea practică nr. 2: Identificarea proteinelor. Investigarea
factorilor de denaturare a proteinelor.
Lucrarea practică nr. 3: Identificarea prezenței grăsimilor, hidraților
de carbon și a proteinelor în diferite produse alimentare.
Activități creative de elaborarea și prezentarea proiectului:
• Alcătuirea a mai multe variante de meniuri în baza calculării valorii
energetice a produselor alimentare cu utilizarea piramidei
alimentației sănătoase.

5.1 Explicarea și operarea în
situații de comunicare orală și
scrisă cu noțiunile ce se referă
la compușii macromoleculari.
5.2 Clasificarea compușilor
macromoleculari cu importanța
vitală și industrială.
5.3 Compararea fibrelor
naturale cu cele sintetice și
artificiale după proprietăți
(mecanice, higroscopice,
igienice, estetice).
5.4 Investigarea experimentală
a produselor pe bază de
polimeri din diferite aspecte; a
prezenței compușilor organici
în diferite mostre de substanțe.
5.5 Aprecierea importanței
studierii proprietăților
compușilor organici pentru
utilizarea lor inofensivă.
5. Compușii organici în viața societății
Compuși macromoleculari cu importanța Exerciții:
vitală și industrială: naturali (amidon, celuloza, • Utilizarea noțiunilor: monomer, polimer, polimer natural, artificial,
cauciuc, proteine, fibre); artificiali (viscoza); sintetic, reacție de polimerizare prin alcătuirea expresiilor de tip
sintetici (polietilenă, cauciuc, fibre). adevărat/fals.
Reacții de polimerizare (pe exemplul etilenei, • Scrierea ecuațiilor reacțiilor de polimerizare a etilenei, propilenei și
propilenei și butadienei), monomer, polimer, butadienei și corelarea lor cu domeniile de utilizare.
fragment structural, grad de polimerizare, masă • Deducerea lanțurilor logice: structura - proprietățile - obținerea -
moleculară medie. importanța.
Mase plastice, cauciucuri, fibre: utilizarea și Activități experimentale:
impactul lor asupra mediului. E: Studierea materialelor din compuși macromoleculari (cu
Rolul substanțelor organice în viața cotidiană: utilizarea informației de pe ambalaje).
relația dintre utilizarea, structura și proprietăți. E: Depistarea compușilor organici în mostrele de substanțe propuse
pe baza reacțiilor de identificare.
Activități creative:
Elemente noi de limbaj specific disciplinei: • Dezbatere: avantajele și dezavantajele utilizării compușilor
compuși macromoleculari, fragment structural, macromoleculari din aspect ecologic, economic și de sănătate.
grad de polimerizare, masă moleculară medie, • Alcătuirea CV-ul unei substanțe organice.
mase plastice, fibre. Elaborarea și prezentarea proiectului:
• Fibrele naturale, sintetice și artificiale: proprietăți (mecanice,
higroscopice, igienice, estetice), influența lor asupra sănătății
personale.

Produse școlare recomandate pentru toate unitățile de învățare:

Exerciții: exercițiu rezolvat; fișă de lucru completată; schemă de utilizare și de transformări chimice elaborată/completată/realizată; ecuație chimică
modelată.
Rezolvarea problemelor: problemă rezolvată.
Activitate experimentală: experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor; raport de activitate experimentală elaborat; experiență de
laborator/digitală realizată.
Activități creative: CV-ul unei substanțe organice; studiu de caz realizat; proiect realizat și prezentat.
Produs de evaluare sumativ: test rezolvat.

46
La sfârșitul clasei a XII-a, elevul / eleva poate:
• caracteriza și compara derivații hidrocarburilor conform algoritmului: compoziția, structura, grupa funcțională, formula generală, seria omologă,
nomenclatura, omologie, izomerie, proprietăți, utilizare, metode de obținere;
• clasifica compușii organici în hidrocarburi; derivați oxigenați, compuși organici cu importantă vitală și industrială;
• aprecia influența utilizării aldehidei formice, acidului acetic, esterilor asupra atractivității și calității produselor pentru o alegere conștientă a lor;
• modela compoziția substanțelor organice prin formule moleculare și de structură; legăturile genetice dintre alcani și derivații lor oxigenați prin
scheme și ecuații de reacții;
• rezolva probleme de calcul cu caracter formativ (masa, cantitatea de substanță, volumul) pe baza proprietăților/metodelor de obținere/utilizării/
schemei legăturii genetice dintre compușii organici;
• investiga experimental respectând tehnica securității: proprietățile, identificarea compușilor organici cu importanță vitală și industrială;
• elabora și prezenta produse creative referitor la compușii organici cu importantă vitală și industrială, impactul lor asupra sănătății și mediului;
• evalua critic importanța grăsimilor, a hidraților de carbon și a proteinelor în raport cu acțiunea lor asupra organismului/mediului; a produselor pe bază
de polimeri din aspect ecologic, economic și de sănătate;
manifestând atitudini si valori specifice predominante:
 curiozitate și creativitate în caracterizarea substanțelor și proceselor chimice;
 corectitudine și deschidere în utilizarea limbajului chimic și а tehnologiilor digitale;
 perseverență și responsabilitate în luarea deciziilor la rezolvarea problemelor;
 respect pentru normele de securitate personală și socială;
 responsabilitate față de sănătatea personală și grija față de mediu.

47
 V. REPERE METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

Modalități de creare a mediilor de învățare favorabile pentru elevi.

Chimia este o știință experimentală, care oferă elevilor oportunități de explorare a

substanțelor și proceselor chimice din lumea înconjurătoare şi înţelegerea utilizării lor sigure în
funcţie de compoziţie, structură, proprietăţi şi obţinere. Factorii esențiali ai creării unui mediu
favorabil de învățare și evaluare pentru elevi în procesul educațional la Chimie sunt:
individualizarea, diferențierea, investigarea, comunicarea, motivarea, problematizarea, libertatea,
utilizarea tehnologiilor digitale, autoevaluarea, creativitatea, cooperarea.
Formarea competenţelor la chimie este determinată de experimentul chimic, exprimat prin
experienţe de laborator, lucrări practice și experimentul demonstrativ. Dotarea laboratoarelor de
chimie conform Standardelor și crearea condițiilor favorabile pentru activitatea experimentală
reprezintă o sarcină esențială a școlii în scopul formării la elevi a competenței pentru științe.
Mijloacele moderne la chimie oferă posibilităţi variate de creare a situaţiilor de învăţare eficientă,
deaceea este necesară completarea laboratoarelor școlare de chimie conform Standardelor de dotare
minimă a cabinetelor la disciplinele școlare în instituţiile de învăţământ secundar general.
Procesul de învățare se va realiza preponderent prin implicarea elevilor în activități
experimentale de investigare a substanțelor și reacțiilor chimice, realizarea experimentelor reale și
digitale, rezolvarea problemelor prin aplicarea algoritmilor specifici chimiei, participarea în proiecte
transdisciplinare, observarea și explicarea proprietăților substanțelor și fenomenelor chimice
întâlnite în viața cotidiană. Integrarea sistematică a experimentului chimic în lecţiile de chimie
creează condiţiile necesare pentru formarea la elevi a competenţei de investigare teoretică şi
experimentală. Sarcinile de investigare a substanțelor și reacțiilor chimice trebuie să conțină un
context semnificativ şi să fie legate de experiența și necesitățile reale ale elevilor. Învățarea prin
întrebări de analiză (De ce…?) și sinteză (Cum…?) ajută elevilor să-şi creeze propriile concepţii cu
privire la noua materie. Individualizarea și diferențierea activității de învăţare la chimie asigură
egalizarea şanselor de reuşită şi permite dezvoltarea potenţialului creativ individual în ritm propriu.
În procesul educaţional la chimie elevii îşi vor forma competenţe de învăţare, prin activităţi de
elaborare a obiectivelor personale de învăţare, planificarea învăţării în mod individual sau în grup,
realizarea lucrărilor de laborator, experimentale şi creative.
Modalitățile de creare a cadrului motivațional pentru elevi.
Investigarea experimentală a proprietăților substanţelor în laboratorul școlar de chimie
provoacă curiozitatea, uimirea şi bucuria elevilor. Rolul cadrului didactic este de a găsi acea
modalitate optimă de stimulare a elevilor pentru efort de activitate independentă, prin diferite
metode, tehnici folosite la diferite etape ale lecției. Evocarea experienţelor elevilor va include
întrebări sau activităţi care îi implică, formularea independentă a obiectivelor de învăţare
corespunzător temei, propunerea ideilor pentru realizarea sarcinilor de instruire și proiectelor,
autoevaluarea produselor elaborate pe baza criteriilor stabilite în comun. Realizarea experimentelor
chimice dezvoltă interesul elevilor pentru științe și le oferă experiență importantă pentru proiectarea
carierei profesionale în domeniul științelor și pentru utilizarea inofensivă a substanțelor și a
proceselor chimice în viața cotidiană. Includerea jocurilor didactice în procesul educațional la
chimie aprofundează și sistematizează cunoștințele, sunt atractive, crează o bună dispoziție și un
climat de încredere și siguranță, stimulează cooperarea. Este importantă reflecţia elevilor pe
marginea celor învăţate, a modului de învățare, de realizare a obiectivelor, de elaborare a produselor
și de evaluare a rezultatelor obţinute.
Cadrul didactic va propune elevilor proiecte transdisciplinare, de exemplu STIM sau
STIAM (științe, tehnologie, inginerie, artă și matematică), ghidându-i în realizarea sarcinilor de
învățare, încurajându-i să se ajute reciproc, să ofere feedback și să reflecteze asupra celor explorate.
Alegerea liberă a conținutului și problemelor pentru realizarea proiectelor va stimula activitatea
individuală şi de grup. De exemplu, elevii vor investiga produsele chimice, utilizate zilnic,
analizând etichetele acestora și căutând informații despre proprietățile substanțelor componente. Un

48
factor determinant pentru rezolvarea problemelor este motivaţia exprimată prin atitudinea
interogativă, interes pentru cunoaştere, dorinţa de a descoperi şi a inventa, năzuinţa de a realiza ceva
deosebit, insistenţa de a depăşi dificultăţile, curiozitatea pentru această acţiune, satisfacţia de a
cerceta. Prin instituirea în clasă a unei atmosfere de colaborare, elevii se afirmă prin produse noi,
manifestă iniţiativă, devin activi și manifestă interes pentru învățarea chimiei.
Formele organizaționale și formele de învățare, modul de selectare și aplicare a acestora.
Diversificarea formelor de învăţare poate fi realizată prin: predarea cu participarea elevilor;
acordarea asistenţei metodice elevilor în procesul de investigare, sistematizarea şi utilizarea
informaţiei; stimularea perseverenţei, curiozităţii, creativităţii; îmbinarea raţională a activităţii
independente cu activităţi în echipă; includerea jocurilor didactice; învăţarea noţiunilor prin
rezolvarea unor probleme şi realizarea unor activităţi practice; realizarea lucrărilor de laborator,
lucrărilor practice, a experimentului demonstrativ; utilizarea tehnologiilor digitale în predarea-
învățarea şi evaluarea materiei; evaluarea formativă a rezultatelor elevilor.
Învăţarea autonomă, axată pe principiile educaţiei continue a personalităţii, a devenit astăzi
factorul esenţial de succes profesional şi social. Învăţarea autonomă desemnează un proces de
achiziţionare a experienţei cognitive noi, în mod independent. Condiţiile învăţării autonome sunt:
dezvoltarea competenţelor de autoevaluare, creativităţii şi autoorganizării; sporirea potenţialului
creativ prin folosirea metodelor euristice, de descoperire şi cercetare; elaborarea proiectelor şi
portofoliilor; dezvoltarea capacităţii de evaluare şi autoevaluare. Cadrele didactice vor susţine
învăţarea autonomă a elevilor cu cerinţe specifice: participare la concursuri şi olimpiade de chimie,
etc.
Modalitățile de identificare și aplicare a celor mai efective strategii și metode didactice.
Strategiile didactice sunt modalităţi de îmbinare eficientă a metodelor, mijloacelor de
învățământ, modului de organizare a conţinutului, formelor de activitate (frontală, în grup,
individuală), formelor de evaluare (inițială, sumativă, formativă sau combinată). Proiectarea
diferitor tipuri de strategii didactice va fi determinată de abordarea constructivistă în educație,
forme de organizare a instruirii, viziunea didactică a profesorului, etc. Ideiea-cheie a metodologiei
propuse în curriculumul dat constă în promovarea învățării centrate pe elev/elevă – activitatea de
construire individuală a cunoașterii. Reperele de proiectare a strategiilor didactice sunt: specificul
activităţii la chimie, obiective operaţionale derivate din competenţe specifice, materialele şi
mijloacele didactice disponibile, stilul şi competenţele cadrului didactic. Un proiect didactic modern
trebuie să fie axat pe corelaţia dintre: unități de competență (ce va putea face elevul?) – obiective
operaţionale (ce / cât / cum va face?) – motivaţie (de ce va face?) – conţinutul sarcinilor didactice
(ce va face?) – metode (cum va face?) – mijloace (cu ce va face?) – evaluare (ce, cât şi cum va
realiza?). Este important ca tehnologiile didactice aplicate să fie adecvate situațiilor concrete de
învățare şi să conducă la realizarea obiectivelor planificate în scopul formării competențelor
elevilor.
Curriculumul la chimie, centrat pe competenţe, orientează cadrele didactice spre aplicarea
problematizării ca strategie didactică dominantă în procesul de predare - învăţare – evaluare.
Strategia problematizării integrează metodele modelării, algoritmizării, schematizării, observării,
descrierii, experimentului chimic, investigării, proiectului, demonstrării, etc. Cadrele didactice au
libertatea de a completa strategiile didactice recomandate cu metode, procedee şi tehnici noi
necesare pentru formarea competenţelor elevilor, a promova alternative metodologice de predare-
învăţare-evaluare, cu accent pe învăţarea prin cercetare, rezolvare de probleme și elaborare de
proiecte.
Caracteristicile de bază ale învățării bazate pe proiect sunt: focalizarea pe dezvoltarea
competențelor; selectarea unei probleme provocatoare sau întrebări deschise pentru cercetare;
cercetarea și documentarea problemei/întrebării; autenticitatea; decizia asupra realizării proiectului
aparține grupului de elevi; realizarea unui produs care este prezentat și se oferă feedback; revizuirea
produsului după feedbackul primit de la colegi și profesor/părinți; reflectarea asupra experienței de
învățare. Pași în elaborarea proiectului: a) identificarea problemelor comunității ce necesită
rezolvare; b) selectarea problemei-cheie; c) culegerea de informații/date despre problema selectată;

49
d) elaborarea unei schițe de proiect; e) dezvoltarea unui plan de acțiune; f) completarea portofoliului
echipei/clasei cu materiale acumulate la etapele anterioare; g) prezentarea proiectului; h) reflecții
asupra experienței. Elevii vor urma instrucțiunile oferite despre fiecare pas/ etapă a proiectului, dar
conținutul, metodele de lucru și deciziile le vor aparține în exclusivitate. Instrumentul de bază al
cadrului didactic este întrebarea, nu răspunsul.
Rezolvarea problemelor reprezintă cele mai productive procese de învăţare, deoarece
activează elevii, stimulează reactualizarea unor experienţe anterioare, impulsionează inventivitatea,
îi pregătesc pentru rezolvarea problemelor vieţii. Orice problemă şi exerciţiu trebuie să posede un
grad de dificultate care să nu depăşească obiectivele urmărite şi nivelul de dezvoltare al elevilor;
conţinutul ei să fie legat de practică, de viaţă, să motiveze intrinsec; să poarte un caracter divergent,
adică să posede alternative de rezolvare şi mai multe soluţii posibile; formularea ei să fie
atrăgătoare, să trezească emoţii pozitive şi dorinţa de a rezolva. La rezolvarea problemelor de
chimie se va pune accentul pe analiza, deducerea algoritmilor, evaluarea metodelor de rezolvare,
formularea concluziilor. Se vor utiliza metode de cunoaştere ştiinţifică (problematizarea, modelarea,
algoritmizarea, schematizarea, observarea, experimentul chimic, abstractizarea, analiza, sinteza,
generalizarea) şi diverse resurse didactice, inclusiv calculatorul electronic şi resursele digitale
necesare pentru selectarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor chimice noi. Elevii trebuie să fie
îndrumaţi să rezolve problemele propuse prin diverse metode.
Conţinuturile şi activităţile de învăţare-evaluare recomandate de curriculum vor asigura
suportul pentru formarea competenţelor specifice proiectate, stimulând elevii să caracterizeze
substanțele și procesele chimice, să rezolve probleme, să investigheze experimental comportarea
substanţelor şi să le utilizeze inofensiv în diverse situații de viaţă. Cadrele didactice vor efectua
instructajul elevilor cu referire la respectarea regulilor de securitate a muncii, vor acorda atenţie
realizării cu precizie a instrucţiunilor de lucru, a operaţiilor experimentale şi efectuării măsurărilor.
Curriculumul dat pune accentul pe învățarea prin activitate experimentală, centrată pe
investigarea proprietăţilor şi identificării unor substanţe, urmată de elaborarea rapoartelor de
activitate experimentală, care vor include: obiectivele, modul de lucru, observările efectuate,
interpretarea rezultatelor, formularea concluziilor. Formarea competenţelor de comunicare în
procesul educaţional la chimie solicită utilizarea corectă şi variată a limbajului specific chimiei
(simboluri, formule, ecuaţii chimice, noţiuni şi terminologie chimică). Pentru aceasta este necesară
formarea deprinderilor de utilizare a Tabelului Periodic, a Tabelului solubilităţii şi a altor materiale
didactice informative. Elaborarea proiectelor pe baza activităţii experimentale, compunerea
întrebărilor şi problemelor noi, cu caracter divergent, rezolvarea sistematică a problemelor în
procesul educaţional la chimie favorizează formarea competenţei de a acţiona autonom, dezvoltă
responsabilitatea, abilitatea de a elabora planuri pentru viaţă şi proiecte personale; abilitatea de a
acţiona în contexte mai largi.
Utilizarea tehnologiilor digitale în procesul educaţional la chimie prezintă următoarele
avantaje: permite diversificarea strategiilor didactice; facilitează accesul elevilor la informaţii
ample, logic organizate, structurate variat, prezentate în modalităţi diferite de vizualizare;
stimulează interesul faţă de nou, motivează învăţarea prin imagini ale obiectelor legate de viaţa
cotidiană, prin experienţe chimice video, reprezentate în secvenţele emisiunilor TV, etc.
Laboratoarele virtuale oferă posibilitatea simulării fenomenelor chimice prin utilizarea unor imagini
animate şi dinamice, facilitând învăţarea conţinuturilor curriculare la chimie și permit realizarea
evaluării formative, aprecierea obiectivă a rezultatelor şi progreselor obţinute de elevi, oferă
posibilitatea chestionării pentru identificarea lacunelor în procesul de învăţare, exclud copierea,
evidenţiază evoluţia fiecărui elev; facilitează integrarea cunoştinţelor prin realizarea proiectelor
individuale şi în grup.
Sugestii de evaluare a rezultatelor școlare.
Evaluarea rezultatelor școlare la chimie reprezintă o activitate educativă complexă de
colectare sistematică a informațiilor despre calitatea și dinamica rezultatelor școlare, de prelucrare
și interpretare contextuală a acestora, în vederea adoptării unei decizii semnificative conform
finalităților educaționale și scopului acțiunilor de evaluare. Evaluarea rezultatelor şcolare

50
evidenţiază valoarea, nivelul, performanţele şi eficienţa eforturilor depuse de toţi factorii
educaţionali. Evaluarea inițială este realizată la început de an școlar, semestru și vizează
identificarea condițiilor în care elevii pot să se integreze optimal în activitatea de învățare ce
urmează, având funcția de diagnosticare și prognosticare. Evaluarea formativă este realizată pe
întreg parcursul didactic și vizează stabilirea valorii relației de predare-învățare și a decalajului
dintre progresia învățării școlare și cerințele curriculare, având funcție informativă. Evaluarea
sumativă la chimie în liceu se realizează la finele unei unități de învățare sub formă de test sumativ,
având funcția de constatare a nivelului atins.
Cadrele didactice vor pune accentul pe evaluarea formativă, care se realizează după
parcurgerea unei secvenţe de instruire, prin diverse modalităţi și permite adoptarea măsurilor de
recuperare sau ameliorare, ajută la monitorizarea progresului şcolar. Formele de evaluare aplicate în
procesul educațional la chimie în liceu sunt: evaluarea orală, evaluarea scrisă, lucrări practice și de
laborator, observarea sistematică a elevilor prin diverse metode: investigația, proiectul,
autoevaluarea, etc. Numărul de evaluări sumative obligatorii pe perioada unui semestru este egal cu
cel puțin numărul unităților de învățare, dar nu mai mic decât doi.
Formele de evaluare vor fi alese în dependenţă de obiectivele planificate şi de specificul
materialului studiat. Este importantă aplicarea sarcinilor de integrare a cunoştinţelor din diferite
compartimente ale cursului de chimie, precum şi formarea sistematică a deprinderilor elevilor de a
opera cu instrumentele moderne de evaluare: fişe de caracterizare a substanțelor și proceselor
chimice, fișe de investigare a proceselor chimice, proiecte, grile pentru înregistrarea progresului
elevilor, lucrări de creaţie, teste (cu sarcini complexe, cu răspuns deschis, itemi nestructuraţi şi
structuraţi, care vizează anumite competenţe-sinteză) etc. Observarea curentă a activităţii/
comportamentului/produselor elevilor trebuie să aibă obiective clare; să se efectueze sistemic, pe o
perioada mai îndelungată (semestru); să înregistreze rezultatele operativ, într-o fişă specială sau
într-un caiet. Chestionarul poate fi folosit atunci când cadrul didactic doreşte să obţină informaţii
despre opţiunile elevilor şi atitudinea lor faţă de disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în
programă şi manual, despre nivelul lor de motivaţie. Pe baza răspunsurilor elevilor, se fac aprecieri
privind gradul de însuşire a unor cunoştinţe şi precizări, completări, dezvoltări etc., care să conducă
la o mai bună cunoaştere a unei anumite părţi din materia parcursă. Proiectul poate fi individual sau
de grup şi se încheie prin prezentarea unui raport asupra rezultatelor obţinute sau a produsului
realizat. Realizarea proiectului în grup presupune parcurgerea următorilor paşi: enunţarea sarcinii de
lucru, repartizarea responsabilităţilor în cadrul grupului, colectarea datelor, a materialelor, realizarea
produsului, prezentarea. Criterii de evaluare pentru produsul final: validitate, elaborare şi
structurare, noutate, originalitate, calitate.
În procesul educațional la chimie în liceu elevii vor elabora următoarele produse: enunț
argumentat notat sau formulat; întrebare cauzală formulată; lanț logic elaborat; algoritm elaborat;
exercițiu rezolvat; fișă de lucru completată; schemă de transformări chimice
elaborată/completată/realizată; ecuație chimică modelată conform parametrilor etc.; problemă
rezolvată pe baza algoritmilor elaborați; problemă rezolvată prin transpunerea algoritmilor în
situații noi de învățare; test rezolvat; experiment/lucrare practică realizată conform instrucțiunilor;
raport de activitate experimentală elaborat; experiență de laborator/digitală realizată; schemă de
reper realizată; situație modelată conform parametrilor indicați; studiu de caz realizat; proiect
realizat și prezentat.
Succesul şcolar reflectă gradul de eficienţă pedagogică al activităţii. Evaluarea bazată pe
criteriul de succes este o condiţie a calităţii procesului educaţional, care depinde de calitatea
pregătirii profesionale, calitatea metodelor şi mijloacelor de predare - învăţare, a modului de
organizare a lecţiilor şi a relaţiilor profesor - elev, de existenţa laboratorului de chimie, de prezenţa
materialelor didactice, etc. Rolul cadrelor didactice este definitoriu în corelarea obiectivelor
evaluării cu posibilitatea de reflectare asupra rezultatelor învăţării, pentru formarea unei imagini cât
mai corecte a elevilor despre competenţele proprii şi orientarea lor spre succes.

51
Orientări de realizare a conexiunii inverse și a principiului transdisciplinarității.
Transdisciplinaritatea se referă la ceea ce se află în același timp și între discipline, și
înăuntrul diverselor discipline și dincolo de orice disciplină. Sarcinile ei principale sunt: a învăța să
cunoști, a face față greutăților, a trăi în pace cu ceilalți,a exista în armonie cu mediul înconjurător, a
rezolva probleme complexe din care constă viața. În procesul de predare-învăţare a chimiei se
recomandă stabilirea conexiunilor relevante cu alte discipline, de exemplu; biologia (rolul biologic
al unor elemente chimice/substanțe, circuitul substanțelor în natură, elemente nutritive , procesul de
respirație, fotosinteza); fizica (curent electric, forme de energie, etc.); geografia (răspândirea
substanțelor în natură, compoziția diferitor minerale, valorificare resurselor naturale, atmosferă,
geosferă) informatica (prezentări power point, software educative, producerea materialelor cu
proprietăți de semiconductor, baterii.), matematica (expresii matematice de calcul, algoritmi.),
literatura (asocieri, rezumate, poezii, etc.), istoria (date din istoria descoperirii elementelor chimice,
substanţelor chimice, legilor fundamentale ale chimiei, viaţa şi activitatea savanţilor în chimie,
influența dezvoltării chimiei asupra dezvoltării omenirii), economie (produse chimice, apariția
materialelor și tehnologiilor noi), dezvoltarea personală (elementele chimice și valorile personale
asociate, alimentație sănătoasă, hipo/hipervitaminoza, dauna alcoolului, fumatului, metode de
acordare a primului ajutor în caz de intoxicare cu diferite substanțe, metode de stingere a
incendiilor)
Sugestii cu privire la lucrul individual, lucrul pentru acasă.
În procesul studierii chimiei temele pentru acasă au misiunea de a consolida materialul
didactic studiat la lecție, contribuind la formarea competențelor-cheie ale elevului și la realizarea
obiectivelor urmărite, asigurând utilizarea creatoare a capacităţilor dobândite pe parcursul lecţiei.
La disciplina chimie temele pentru acasă se vor axa pe următoarele componente: partea teoretică
(subiectul care s-a învățat la lecție); partea practică (rezolvare de exerciții aplicative, de modelare a
activităţii cotidiene, probleme, situații-problemă, elaborare de algoritmi, programe, lucrări practice,
proiecte); partea recapitulativă (poate conține subiect teoretic și subiect aplicativ/practic, nu este
obligatorie la fiecare lecție). Timpul alocat temelor pentru acasă va fi folosit pentru asimilarea
materiei teoretice de studiu, formarea competențelor de a aplica cunoștințele obținute la rezolvarea
exercițiilor, problemelor/situațiilor problemă, în diverse activități interactive. Tipologia temelor
pentru acasă propuse la chimie se va axa pe domeniile cognitive: cunoaștere și înțelegere, aplicare,
rezolvare de probleme/integrare. Temele pentru acasă vor fi constituite din sarcini de: înțelegerea
temei/ cunoștințelor (formularea/ argumentarea enunțurilor cu caracter științific, itemi cu alegere
multiplă, itemi cu alegere duală, itemi de tip pereche (de asociere), itemi cu răspuns scurt (de
completare a spațiilor rezervate); aplicare a cunoștințelor dobândite (exerciții și probleme standard,
în rezolvarea cărora se aplică metode, algoritmi, proprietăți învățate); analiza-sinteza cunoștințelor
dobândite (probleme, situații-problemă, exerciții și probleme integratoare, inclusiv, situații
cotidiene); aplicarea cunoștințelor dobândite în situații de modelare a activității cotidiene,
transdisciplinare (activități de creativitate, extindere (individuale sau de grup), de lungă durată,
pentru realizarea unor lucrări dezvoltate/ sistematizate/ generalizate, proiecte, observări și lucrări
practice/ de investigație etc. Temele pentru acasă la chimie vor fi realizate în formă: orală (tema
care a fost predată la oră, unele sarcini de cunoaștere și înțelegere), scrisă (exerciții de cunoaștere și
înțelegere, aplicare, rezolvare de probleme, situații-problemă, exerciții din cotidian, elaborare de
algoritmi) și. practică (modelare, produse digitale, proiecte, lucrări practice, portofoliul elevului,
studiul de caz, experimentul) Rolul efectuării temelor pentru acasă constă în consolidarea
rezultatelor învățării, dezvoltarea abilităților de lucru independent și obținerea unor efecte durabile
ale învățării, consolidarea imaginii de sine a elevului, precum și pregătirea pentru evaluările finale
etc.

52
 Referinţe bibliografice
1. Bucun, N.; Guţu, Vl.; Ghicov, A. [et al.] Evaluarea curriculumului școlar. Ghid
metodologic. Chișinău: IȘE, 2017.
2. Cadrul de referință al curriculumului național, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației,
Culturii și Cercetării nr. 432 din 29 mai 2017.
3. Codul Educației al Republicii Moldova, modificat LP 138 din 17.06.16, MO184-
192/01.07.16 art.401, intrat în vigoare 01.07.16.
4. Competențe – cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2018).
5. Evaluarea curriculumului naţional în învăţământul general. Studiu. Chișinău: MECC, IȘE,
2018.
6. Managementul temelor pentru acasă, în învățământul primar, gimnazial și liceal .
Instrucțiune. Anexă la Ordinul MECC nr.1249 din 22.08.2018.
https://mecc.gov.md/sites/default/files/instructiune_teme_pentru_acasa.pdf
7. Regulamentul privind evaluarea și notarea rezultatelor școlare, promovarea și absolvirea în
învățământul primar și secundar. Aprobat prin Ordinul ME Nr. 638 din 30 iunie 2016. din
http://edu.gov.md/sites/default/files/regulament_evaluare_promovare_transfer_2016.pdf.
8. Standarde de dotare minimă a cabinetelor la disciplinele școlare în instituţiile de învăţământ
secundar general, aprobate prin Ordinul nr.193 din 26.02.2019.
9. Standarde de eficiență a învățării, Ministerul Educației al Republicii Moldova, 2012.
10. Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 ,,Educația 2020”, publicat:
21.11.2014 în Monitorul Oficial Nr. 345-351; art. Nr. 1014.
11. Strategia Moldova Digitală 2020, publicată: 08.11.2013 în Monitorul Oficial Nr. 252-257,
art. Nr. 963.

53