Protecţia juridică a mediului natural

Unitate de învăţare Nr. 3

PROTECŢIA JURIDICĂ A MEDIULUI NATURAL

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3………………………………………………….. 2

3.1 Protecţia juridica a solului......................................................................................... 2
3.2 Raportul juridic de protecţie a solului..................................................................... 3
3.3 Răspunderea juridică................................................................................................. 5
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3……………………………………....... 5
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............................ 8
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3………………………………………………..... 9

Dreptul mediului
 Protecţia juridică a mediului natural

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:

 să înţeleagă noţiunea de mediu natural;

 să cunoască notiunea de sol;
 să înteleagă necesitatea protecţiei solului.

3.1 Protectia juridică a solului

Terenurile, indiferent de destinaţie sau de titlul juridic pe baza căruia sunt

deţinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte constituie
fondul funciar al Romaniei. Fondul funciar al ţării cuprinde: terenuri cu
destinaţie forestiera, terenuri aflate permanent sub ape, terenuri din
intravilan, terenuri cu destinatii speciale, terenuri agricole, etc.

Terenurile agricole sunt cele mai importante mijloace de producţie in

agricultura ceea ce impune protejarea lor prin toate mijloacele, inclusiv prin
cele juridice.

Definiţia Solul reprezintă stratul superior şi afanat al scoarței pământești în care se

solului dezvoltă viaţa vegetala şi care constituie cel mai important element
component al terenurilor agricole. Solul este suprafaţa pămantului folosit în
producţia agricolă pentru realizarea producţiei vegetale şi animale fiind
foarte important pentru viaţa pe Pământ. Solul este limitat ca întindere, odată
distrus el nu se va mai putea reface, pentru ca nu se pot reproduce condiţiile
şi istoria formarii lui.

Epuizarea conţinutului de substante nutritive ale solului poate fi compensată

prin fertilizări, iar lipsa sau excesul de apa prin lucrari hidroameliorative.
Dezafectarea în mari proporţii a terenurilor agricole în alte scopuri de
folosinţa şi procesele de eroziune a solului reduc posibilităţile de formare a
acestuia pentru dezvoltarea producţiei agricole vegetale si animale.

Solul ca orice factor de mediu este supus permanent poluarii şi degradării;

poluarea poate fi de natura agricolă, industrială, etc.

Solul suporta numeroase consecinţe negative datorită eroziunii sale prin

poluare în urma contactului cu aerul și apa poluata, precum şi a activităţii
umane necorespunzatoare, dar și ca urmare a dezafectarii terenurilor
agricole şi silvice pentru marirea perimetrelor asezărilor umane prin
dezvoltarea industriei a constructiilor, deschiderea de noi mine, depozitarea
deseurilor etc.

Poluarea solului este deci, rezultatul oricarei acţiuni care produce dereglarea
funcţionării normale a solului care se manifestă prin degradarea fizică,

Dreptul mediului
 Protecţia juridică a mediului natural

Poluarea chimică şi biologica a solului ce afectează negativ fertilitatea sa, respectiv

solului capacitatea sa de producţie.

În legislaţia ţării noastre, solul este protejat sub multe aspecte, indiferent de
destinaţia economică concretă a terenului şi de titlul juridic cu care diferite
persoane îl deţin.

Cele mai importante reglementări juridice în materie le găsim în OUG nr.

195 din 2005 privind protecţia mediului modificată şi completată şi Legea
fondului funciar nr. 18/1991. Astfel toţi deţinătorii de terenuri sunt obligaţi
să ia măsuri de organizare şi amenajare a teritoriului, prevenire şi combatere
a proceselor de poluare şi degradare, etc.

În contextul general al protecţiei mediului, protecţia solului ocupă un loc

aparte, ea fiind specifică în primul rând domeniului agriculturii – prin
aceasta asigurându-se hrana necesară populaţiei umane şi animale şi materie
primă pentru multe ramuri industriale.

Pentru protecţia şi ameliorarea terenurilor agricole s-a instituit un program

naţional de supraveghere, evaluare, prognozare şi avertizare cu privire la
starea calităţii solului, ce are la bază un sistem informaţional cu asigurarea
de bănci de date la nivel naţional şi judeţean.

Prin aceste măsuri şi cu executarea unor lucrări de îmbunătăţiri funciare se

urmăreşte protejarea cantitativă a terenurilor agricole şi protecţia cantitativă
a solului.
Protecţia
terenurilor Prin protecţia cantitativă a terenurilor agricole, se urmăreşte folosirea
agricole completă a acestora şi păstrarea destinaţiei lor economice şi evitarea
micşorării fondului funciar respectiv.
Protecţia
calitativă şi Prin protecţia calitativă a solului se urmăreşte păstrarea potenţialului
cantitativă a productiv al solului, prevenirea şi înlăturarea degradării calităţii fizico-
terenurilor chimice şi biologice şi îmbunătăţirea calităţii acestuia.
agricole
Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
Ce reprezintă solul?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 2.

3.2 Raportul juridic de protecţie a solului

Raportul juridic de protecţie a mediului cuprinde şi raportul juridic de

protecţie a solului, care are pe lângă principiile dreptului mediului şi
principii proprii ce exprimă ideea că este deosebit de importantă şi
asigurarea populaţiei cu produse alimentare şi promovarea unei agriculturi
3

Dreptul mediului
 Protecţia juridică a mediului natural

durabile cu reducerea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, aplicarea

tehnologiilor ecologice inofensive, restabilirea şi menţinerea echilibrului
ecologic.

Raportul Raportul juridic de protecţie a solului este relaţia socială reglementată de

juridic de normele dreptului mediului formată între organele de stat competente şi
protecţie a deţinătorii de terenuri agricole în legătură cu prevenirea poluării solului şi
solului refacerea şi îmbunătăţirii calităţii acestuia. Participanţii la aceste raporturi
juridice sunt predeterminate şi au calitatea de organe de stat de specialitate
şi deţinători de terenuri.

Protecţia Protecţia solului se realizează în cadrul unei politici în domeniul gospodăririi

solului solului bazate pe anumite principii stabilite pentru protecţia mediului prin
care se urmăreşte promovarea unei agriculturi şi silviculturi durabile, cu
reducerea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor şi menţinerea
echilibrului ecologic.

Atribuţiile organelor de stat de specialitate privind protecţia solului sunt

stabilite de lege. Astfel organul administraţiei publice de specialitate care
aplică politica guvernului în domeniul agriculturii este Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care în îndeplinirea rolului său
privind protecţia solului are mai multe atribuţii: asigură aplicarea
programului Guvernului şi implimentarea politicilor guvernamentale,
elaborează strategii şi politici specifice în domeniile sale de activitate,
fundamentează programe privind protecţia solului, supraveghează utilizarea
fondului funciar de către toţi deţinătorii de terenuri, avizează documentaţiile
privind scoaterea din producţie a terenurilor agricole şi silvice, coordonează
executarea lucrărilor de geodezie, topografie, cartografie, etc.

Potrivit reglementarilor cuprinse în OUG nr. 195 din 2005 privind protecţia
mediului modificată şi completată, autoritatea centrală pentru protecţia
mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileşte: sistemul de
monitorizare a calităţii solului în scopul cunoaşterii stării actuale şi a
tendinţelor de evoluţie a acesteia, reglementările privind protecţia calităţii
solului, reglementări privind refacerea cadrului natural în zonele în care
solul a fost afectat de fenomene naturale sau de activităţi cu impact negativ
asupra mediului.

Autoritatea centrală pentru agricultură şi silvicultură este obligată să

elaboreze reglementări privind standardele de calitate a solurilor în scopul
menţinerii şi ameliorării acestora să ţină evidenţa terenurilor devenite
improprii pentru producţia agricolă, să exercite controlul tehnic de
specialitate pentru lucrările de îmbunătăţiri funciare să ofere asistenţă
tehnică la cererea cultivatorilor de terenuri privind cele mai adecvate tehnici
şi tehnologii de gospodarire şi ameliorare a solurilor.

În cadrul raportului juridic de mediu pe baza reglementărilor legale

imperative, deţinătorilor de terenuri agricole şi silvice le revin mai multe
obligaţii: să asigure cultivarea şi protecţia solului în scopul asigurării
4

Dreptul mediului
 Protecţia juridică a mediului natural

protecţiei calităţii solurilor, să prevină deteriorarea calităţii solurilor, să

asigure la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a
obiectivelor de orice fel, să nu ardă miriştile, stuful, să pună la dispoziţie
terenurile din perimetrul de ameliorare în vederea aplicării măsurilor şi
lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare, etc.

Un aspect distinct al protecţiei terenurilor agricole este cuprins în art. 104

din Legea fondului funciar – în legatură cu organizarea şi amenajarea
teritoriului agricol, prin care se urmăreşte crearea condiţiilor pentru o mai
bună folosire a terenurilor în scopul producţiei agricole.

Protecţia şi ameliorarea solului se realizează şi prin lucrări de prevenire şi

combatere a proceselor de degradare şi poluare a solului provocate de
fenomene naturale sau cauzate prin activităţi economico-sociale. Statul
sprijină realizarea lucrărilor de protecţie şi ameliorare a solului suportând
parţial sau total cheltuielile, în limita alocaţiei bugetare aprobate pe baza
notelor de fundamentare elaborate de unităţile de cercetare şi proiectare
însuşite de organele agricole de specialitate.

Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce reprezintă raportul juridic de protecţie a solului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 4.

3.3 Răspunderea juridică

Răspunderea juridică pentru încălcarea normelor privitoare la protecţia

solului.

Potrivit reglementărilor cuprinse în OUG nr. 195 din 2005 privind protecţia
mediului modificată şi completată încălcarea prevederilor acestei legi atrage
răspunderea civilă, contravenţională sau penală.

Persoanele care răspund pentru poluarea solului pot fi participanţii la

raporturile juridice respective care încalcă normele dreptului mediului.
Normele legale privind protecţia terenurilor agricole pot fi încălcate de trei
categorii de persoane: autorităţile publice sau funcţionarii publici, deţinătorii
de terenuri agricole sau silvice, alte persoane fizice sau juridice care
poluează solul, în general încalcă normele legale respective.

Contravenţia este cea mai frecvent întălnită abatere de la normele dreptului

Contravenţia mediului privitoare la protecţia solului. Faptele contravenţionale sunt
calificate ca atare de legiuitor, ele putând fi relativ uşor identificate, fiind
enumerate în diferite acte normative (Legea fondului funciar şi Legea
protecţiei mediului).

Dreptul mediului
 Protecţia juridică a mediului natural

Astfel constituie contravenţii la normele privind evidenţa, protecţia,

folosirea şi ameliorarea terenurilor agricole sau silvice urmatorele fapte:
- efectuarea de schimburi de terenuri sau a schimbării categoriei de folosinţă
a terenurilor de la superioară la inferioară precum şi folosirea definitivă sau
temporară a terenurilor agricole şi silvice în alte scopuri decât pentru
producţia agricolă şi silvică;
- nedeclararea la organele judeţene de cadastru funciar de către posesori în
termen de 30 de zile de la aprobare a schimburilor de terenuri şi a schimbării
categoriei de folosinţă a acestora.

Neluarea măsurilor de către posesorii de terenuri şi de către persoanele

autorizate pentru păstrarea în bune condiţii a bornelor geodezice,
topografice, precum şi degradarea şi distrugerea lor din culpă.

Nedecopertarea de către beneficiarii de investiţii a stratului fertil de sol,

înainte de executarea lucrărilor de amplasare a unor obiective şi
nedepozitarea acestui strat pe suprafeţele stabilite de organele agricole.

Amplasarea obiectivelor de orice fel cu excepţia celor admise de lege pe

terenurile situate în extravilan fără avizele şi aprobările prevăzute de lege.

Ocuparea şi folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar

din producţia agricolă.

Degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale şi deseuri

de pietriş, moloz, nisip, resturi menajere, gunoaie, etc.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către

specialiştii împuterniciţi în aces scop de Ministerul mediului şi gospodăririi
apelor şi autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului,
împuterniciţii prefectului şi specialiştii împuterniciţi de directorul general al
direcţiei generale din cadrul autorităţii publice centrale pentru agricultură şi
de inspectorul şef al inspectoratului silvic judeţean, de către primar, ofiţerii
şi subofiţerii de poliţie, etc.

Răspunderea Răspunderea penală

penală Majoritatea încalcărilor legislatiei privitoare la protecţia solului este
calificată ca fiind contravenţie. Unele fapte, cele care au, în principiu o
periculozitatea socială mai mare sunt considerate de legiuitor infracţiuni şi
sunt pedepsite ca atare.

Constituie infracţiuni şi se pedepsesc potrivit Codului penal şi Codului de

procedură penală următoarele fapte:
- degradarea terenurilor agricole şi silvice, a împrejmuirilor acestora,
distrugerea şi degradarea culturilor agricole, a lucrarilor de îmbunătăţiri
funciare a bornelor şi a semnelor topografice sau geodezice.

Dreptul mediului
 Protecţia juridică a mediului natural

Ocuparea în totalitate sau în parte a terenurilor de orice fel, înfiinţarea sau

mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare, fără aprobarea primită
în condiţiile legii, sau refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fără drept.

Arderea miristilor, stufului, tufarisurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile

protejate şi de pe terenurile supuse refacerilor ecologice.

Provocarea de poluare prin evacuarea cu stiinţa pe sol a unor deseuri sau

substante periculoase.

Nerespectarea interdicţiilor în legatură cu utilizarea pe terenuri agricole de

Răspunderea pesticide sau îngrasaminte chimice.
civilă
Răspunderea civilă
Orice de câte ori printr-o contravenţie sau infracţiune săvărşite prin
încălcarea reglementarilor legale referitoare la protecţia solului se cauzează
un prejudiciu patrimonial în afara sancţiunilor contravenţionale sau
pedepselor penale, autorul faptei va mai fi obligat şi la repararea
prejudiciului astfel cauzat.

În privinta contravenţiilor săvărşite în acest domeniu legea stabileşte ca prin

actul de constatare se dispune şi cu privire la suportarea pagubelor de către
cei vinovaţi şi după caz restabilirea situaţiei anterioare, intervenind aici un
principiu de bază în dreptul mediului “poluatorul plăteşte”.

Test de autoevaluare 3.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Contravenţii la regimul juridic al protecţiei solului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 5.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

3 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Dreptul mediului
 Protecţia juridică a mediului natural

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Protecţia juridical a solului?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 3.1
3.1. Solul reprezintă stratul superior şi afanat al scoarţei pămănteşti în care
se dezvoltă viaţa vegetala şi care constituie cel mai important element
component al terenurilor agricole. Solul este suprafaţa pămantului folosit în
producţia agricolă pentru realizarea producţiei vegetale şi animale fiind
foarte important pentru viaţa pe Pămant. Solul este limitat ca întindere, odata
distrus el nu se va mai putea reface, pentru ca nu se pot reproduce condiţiile
şi istoria formării lui.

Răspuns 3.2
Raportul juridic de protecţie a solului este relaţia socială reglementată de
normele dreptului mediului formată între organele de stat competente şi
detinătorii de terenuri agricole în legatură cu prevenirea poluarii solului şi
refacerea şi îmbunătăţirii calităţii acestuia. Participanţii la aceste raporturi
juridice sunt predeterminate şi au calitatea de organe de stat de specialitate
şi deţinatori de terenuri.
3.3. Constituie contravenţii la normele privind evidenţa, protecţia, folosirea
şi ameliorarea terenurilor agricole sau silvice urmatorele fapte:
- efectuarea de schimburi de terenuri sau a schimbarii categoriei de folosinţa
a terenurilor de la superioară la inferioară precum şi folosirea definitiva sau
temporară a terenurilor agricole şi silvice în alte scopuri decat pentru
producţia agricolă şi silvică.
- nedeclararea la organele judetene de cadastru funciar de către posesori în
termen de 30 de zile de la aprobare a schimburilor de terenuri si a schimbarii
categoriei de folosinta a acestora.
Neluarea măsurilor de către posesorii de terenuri şi de către persoanele
autorizate pentru păstrarea în bune condiţii a bornelor geodezice,
topografice, precum şi degradarea şi distrugerea lor din culpa.
Nedecopertarea de către beneficiarii de investiţii a stratului fertil de sol,
înainte de executarea lucrărilor de amplasare a unor obiective şi
nedepozitarea acestui strat pe suprafeţele stabilite de organele agricole.
Amplasarea obiectivelor de orice fel cu excepţia celor admise de lege pe
terenurile situate în extravilan fără avizele şi aprobările prevşzute de lege.
Ocuparea şi folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar
din producţia agricolă.
Degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale şi deseuri
de pietris, moloz, nisip, resturi menajere, gunoaie etc.

Dreptul mediului
 Protecţia juridică a mediului natural

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

1. Florica Brașoveanu, Dreptul mediului, Editura Sitech, Craiova, 2016.

2. Mircea Dutu, Tratat de dreptul mediului, Editura. Lumina Lex, Bucureşti,
2008.
3. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura. Lumina Lex,
Bucureşti, 2009.

Dreptul mediului