O rămâi, rămâi cu bine…

de Mihai Eminescu
                        O, rămâi, rămâi cu bine

                        Deşi-n sufletu-mi te port,

                        N-avuşi sânge tu în vine

                        Şi născut ai fost tu mort.

                        Da, amor fără de nume

                        Ce în veci am tăinuit,

                        Umbră-ai fost în astă lume

                        Şi o umbră ai pierit.

                        Ce m-apuci de gât, iubită,

                        De ce plângi şi de ce tremuri?

                        În cenuşa părăsită

                        Nu aprinzi tu alte vremuri.

                        În zădar mă ţii în braţe,

                        În zădar îmi plângi pe piept,

                        Pentru a-ţi spune neadevărul

                        Al meu suflet e prea drept.

                        Am iubit în tine visul

                        Tinereţii mele scump,

                        Dar se duse tinereţea-mi

                        Şi din suflet eu te rump.

                        Astăzi trece tinereţea-mi,

                        Ea în ochii mei se stinge,

                        Eu te văd o umbră albă

                        Un cap alb fără de sânge.

                        Cu a vieţii mele flăcări

                        Au trecut ş-a ta viaţă

                        Şi asupra ta se lasă

                        Neînduraţii-mi ochi de gheaţă.