Pentagrama: Simbol şi semnificaţie

 Pentagrama sau steaua cu colţuri/ vârfuri este unul din cele mai puternice şi mai perene
simboluri din istoria umană, cu semnificaţii profunde în aproape toate civilizaţiile antice, de
la mayaşi, până în culturile din China, India, Grecia şi Egipt.

Cele mai vechi pentagrame, încrustate în piatră, provin din Era Neolitică. Deşi se crede că
că au un substrat religios, spiritual, semnificaţia lor rămâne un mister!

Pentagrama a reapărut în Mesopotamia în jurul anilor 3.000 î. Hr., întruchipând cerul şi cele
patru direcţii (înainte, înapoi, dreapta şi stânga), dar şi cele cinci planete vizibile (Jupiter,
Mercur, Marte, Saturn şi Venus, cea din urmă corespunzând vârfului superior al
pentagramei). Probabil şi datorită acestei poziţii, planeta aceasta a devenit şi un simbol al
zeiţei cu acelaşi nume, al principiului feminin, al femininului sacru. Pentagrama ca însemn
al principiului feminin era oglindită în micii trandafiri cu cinci petale, care apar în numeroase
ornamente din catedralele gotice.

Cuvântul Pentemychos (cu semnificaţia "5 colţuri") a fost titlul cosmogoniei grecului
Pheredyces din Syrios. Cele cinci colţuri desemnau seminţele aşezate de Chronus în
Pământ în vederea apariţiei Cosmosului.

Potrivit matematicianului şi filosofului Pitagora, cifra cinci era numărul omului din cauza
celor 5 diviziuni ale trupului uman. În viziunea lui Pitagora, cele cinci vârfuri ale pentagramei
reprezentau cele 5 elemente care compuneau omul: focul, apa, aerul, pământul şi psyche
(energie, fluid, respiraţie, minte, eter, spirit). Pitagoraeenii considerau că pentagrama era
sacră pentru Hygeia, zeiţa vindecării, al cărei nume (HGIEIA) constituia pentru greci o
anagramă a elementelor apă, pământ, spirit, foc şi aer.

În neoplatonism, pentagrama era utilizată ca un simbol sau ca un semn de recunoaştere

între pitagoreeni, care numeau această figură geometrică "HUGEIA" (sănătate).

Nu întâmplător, atunci când se parcurge cercul în care este înscrisă pentagrama, cele cinci
elemente sunt amplasate în ordinea densităţii lor: spirit, foc, aer, apă, pământ.

Oricum, pentagrama cu unul din vârfuri aflat în poziţia superioară simbolizează dominaţia
spiritului ori a minţii asupra materiei subjugate legilor cosmice (reprezentate de cerc).

Într-o altă interpretare, cercul pentagramei descrie calea, călătoria spirituală a omului în
decursul evoluţiei sale. Scânteia de viaţă coborâtă de la Dumnezeu, sursa divină a vieţii
pornind de la cea mai simplă formă a sa (pământul) se înalţă la fluiditate (apă - aer), apoi se
coboară iarăşi la focul purificării pentru a se înălţa din nou ca scânteie divină, regăsindu-şi
sursa spirituală.

Semnificaţia cifrei 5 

Interpretarea simbolului pentagramei este strâns legată de cifra 5/ numărul de colţuri a

acesteia. Cinci este văzută ca o cifra mistică şi magică, şi totuşi esenţial umană. Avem câte
5 degete la fiecare mână şi picior, suntem înzestraţi cu 5 simţuri. Acest număr este colerat
şi cu omul în general (2+3), 2 oglindind instabilitatea sa cauzată de dualitate în ciuda
divinităţii sale simbolizate de 3.

Wu Xing reprezintă cele 5 faze ori elemente din tradiţia chinezească, regăsite în medicină,
acupunctură, Feng Shui, şi Taoism. Ele sunt asemănătoare celor 5 elemente greceşti, cu
deosebirea că la chinezi se pune un mai mare accent pe transformarea lor ciclică decât pe
aspectul lor material. Cele 5 faze/elemente sunt: focul, pământul, metalul, apa şi lemnul. Tot
în China 5 era un număr masculin norocos.
Existau 5 virtuţi ale cavalerilor medievali: generozitatea, curtoazia, castitatea, cavaleria şi
pietatea.

Conform Cabalei, 5 este cifra omului perfect eliberat de latura sa animalică.

Totodată, cifra 5 era preţuită ca una mediatoare între Dumnezeu şi univers.

Pentru mayaşi, acest număr era un simbol al perfecţiunii.

La etrusci şi la romani era un număr nupţial întrucât era cel dintâi rezultat prin adunarea
primului număr feminin şi al primului număr masculin.