Periodontita cronică granulomatoasă. Diagnostic și tratament .

Rezumat
Popovici Veronica,
studentă anul V, Periodontita apicală cronică reprezinta o boală comună de
Facultatea origine microbiană. Este cauza principală a pierderii dinților
Stomatologie, .
USMF „Nicolae Studierea patologiei, diagnosticul cît şi tratamentul adecvat
Testemiţanu“ al procesului periapical cronic sunt elemente primordiale în
succesul tratamentului endodontic. În studiul clinic realizat
Porosencova Tatiana au fost incluşi 77 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 și
D.ș.m. Asis.univ. 67 de ani, inclusiv femei (43%) şi bărbaţi (57%) cu
Catedra de periodontite granulomatoase cronice.
Propedeutică Cuvinte cheie: periodontită, granulomatoasă,
Stomatologică epidimiologie, diagnostic, tratament .
”Pavel Godoroja”
USMF „Nicolae
Testemiţanu“

Uncuța Diana
D.h.ș.m.
Catedra de
Propedeutică
Stomatologică
”Pavel Godoroja”
USMF „Nicolae
Testemiţanu“

Abstract

Granulom dentar este o afecțiune

heterogenă caracterizată prin infecții
bacteriene și fungice recurente. La
nivel genetic sunt prezente unele
defecte ca rezultat al incapacității
fagocitelor (neutrofile, monocite și
macrofage) de a distruge anumiți
microbi.Drept consecință are loc
înlocuirea țesutului osos din jurul
rădăcinii cu un țesut de granulație,
fiind ca o metodă de protecție pe care
organismul o lansează în fața bacteriei.
Prevenirea și tratamentul vizează
controlul biofilmului bacterian și a
altor factori de risc, monitorizarea
progresivității patologiei .

1
 Introducere

Boala periodontală este o afecțiune inflamatorie cronică a

parodonțiului, fiind principala cauză a pierderii dinților și este
considerată una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății
orale [1].
În aspect epidemiologic şi clinic, se întâlnește frecvent, afectînd o
parte a populaţiei încă din copilărie.
Către vârsta de 12 ani periodontitele, în general alcătuiesc 35–
39% din totalitatea de complicaţii al cariei dentare, iar către vârsta
de 18 ani — 45%. [2].Ulterior (între 35–44 ani) pierderea dinţilor
din cauza periodontitelor apicale constituie 42%. Valorile indicelui
în cauză ating 78% către vârsta de 65 ani. [3].

Etiologia granulomului dentar , cel mai frecvent,este o

complicație a pulpitei și este cauzată de răspândirea procesului
infecțios periapical[4].
A doua cauză a granulomului dentar poate fi inflamația
țesuturilor din jur – parodontita marginală. Fractura dintelui și a
altor leziuni sunt o sursă de infecție și pot duce, de asemenea, la
dezvoltarea granulomului dentar[5]. Cauza infecției poate să fie
nerespectarea regulilor de asepsie și antiseptice la îndepărtarea
pulpei dentare sau la tratarea canalelor radiculare , debridare
mecanicã insuficientã, nedetectarea unor canale radiculare
infectate, restaurãri coronare provizorii inadecvate, restaurãri
coronare definitive cu percolare marginalã prezentã[6].
Factorii care provoacă dezvoltarea aspectului clinic acut al
granulomului dentar includ hipotermie, răceli, situații stresante,
schimbări climatice puternice, stres fizic și presiune[7].
Starea poate fi cronică sau subacută și poate fi asimptomatică.
La începutul bolii nu există schimbări radiografice, iar boala este
denumită periodontită apică acută[8].Pe măsură ce procesul de
boală progresează, celulele inflamatorii activează resorbția oaselor
înconjurătoare provocând o radiotransparență în jurul apexului
dintelui, care poate fi mare și bine definit sau prost definit[9].
Unele granuloame pot fi asociate cu resorbția semnificativă a
rădăcinilor. Leziunile cronice sunt adesea asimptomatice.
Granulomele periapicale pot apărea ulterior unui abces periapical,
care prezintă situații de progresie discontinuă cu exacerbări acute
periodice[10]. Printre simptome se numără dureri constante,
plictisitoare. Testarea vitalității dintelui relevă un răspuns negativ
sau un răspuns pozitiv întârziat. Poate fi durere la mușcături sau
percuție, dar mobilitate limitată[11].

2
 Scopul final al terapiei endodontice ar trebui să fie readucerea
dinților implicați într-un focar de infecție, realizîndu-se prin
proceduri conservatoare[12]. În managementul nechirurgical al
leziunilor periapicale pot fi utilizate diverse metode: tratamentul
conservator al canalului rădăcinilor, tehnica de decompresie, ,
tehnica de irigare prin aspirație, metoda folosind hidroxid de calciu,
sterilizarea și repararea leziunilor și procedura Apexum[13].
Diverse studii au raportat o rată de succes de până la 85% după
tratamentul endodontic al dinților cu leziuni periapicale. [14].

Scopul principal al acestui segment al cercetării noastre este studierea adresabilității pacienților
cu granulom periradicular, diagnosticul şi stabilirea algoritmului terapeutic conservator al
periodontitelor cronice granulomatoase.

Materiale şi metode de lucru

Metode de abordare a cercetării şi tipul de studiu utilizat
Prezentul studiu se bazează pe o abordare de tip descriptiv, care doreste să identifice şi să
cuantifice aspectele demografice, medicale şi stomatologice observate pe un lot de persoane din
Mun. Ungheni , Republica Moldova desfăşurat în perioada 1 ianuarie – 31 iunie 2019.
Cercetarea actuală a fost constituită din două părţi :
 1 Examinarea efectuată de către medici stomatologi;
 2 Colectarea datelor din fișele pacienților.

Rezultate obținute

Cercetările clinice s-au efectuat in ÎM Centrul Stomatologic Raional Ungheni.

În studiul clinic au fost incluşi 77 de pacienţi cu vârste între 13 şi 67 de ani. Dintre ei (43%)
femei şi (57%) bărbaţi cu periodontite apicale granulomatoase cornice (Figura 1).

39% Bărbați

61%

3
 Fig. 1. Distribuţia pacienţilor după sexe.
• Analizînd datele obținute în decursul studiului ,in luna martie 25% ,aprilie 29% , mai 13 %
[fig.2 ] din pacienți au fost diagnosticați cu periodontite cronice granulomatoase.Respectiv am
putea concluziona că activitatea evoluţiei periodontitelor cronice şi frecvenţa agravării este
majorată în sezonul de primăvară a anului. Această perioadă este marcată prin avitaminoză,
afecţiuni de origine suprarăcire. Acutizarea diferitor afecţiuni cronice asociate are drept rezultat
diminuarea reactivităţii generale şi locale a organismului

40
20
0

Fig.2. Distribuția cazurilor de acutizare a periodontitelor cronice in funcție de perioada

anului .

Tratamentul terapeutic este acceptat mai ușor de către unii pacienţi, dar implică multiple ședinţe
de terapie( Fig .3 ) și rezultatul în timp.De obicei , pentru o rata înalta de succes avem nevoie de
mai multe vizite( 4 vizite – 53% de cazuri au fost trate),în dependență de cazul clinic, metoda
de tratament aleasă.

4 vizite-53 %
Nr de pacienti -
2 vizite-35% %
1 vizita- 15 %
0 102030405060
Fig .3. Repartiția cazurilor tratate în funcție de nr de vizite

În diagnosticul periodontitei granulomatoase cronice s-a folosit examenul radiologic unica metodă
investigaţională folosită, atît în diagnosticul cît şi în aprecierea tratamentului afecţiunilor parodontale.
În urma cercetării și analizei radiografiilor retroalveolare, am avut posibilitatea să determinăm calitatea
obturațiilor radiculare post- tratament .Fig 4., obținînd 30% din cazuri rezultatul adecvat.

4
 50
30% 24% 46%
adec supr subo
40 vat aobt ptur
urar
are
e
30

20

10

0
Fig.4 . Calitatea obturaţiilor radiculare al dinţilor cu periodontite cronice granulomatoase.

Caz clinic:

Pacient, sex masculin , în vârstă de 28 ani, domiciliat în mun. Ungheni, a solicitat asistenţă
medicală stomatologică pe data de 02.01.2019.
Acesta a raportat durere și tumefiere ușoară în raport cu dinții regiunii posterioare superioare
stîngi la maxilă.
Examinarea intraorală a relevat faptul că la nivelul dinților 24.25.26 era prezenta o
construcție protetică. În vestibulul cavității bucale , în regiunea rădăcinii premolarul superior
sting s-a observat o ușoară tumefacție, hiperemie . Dintele nu era mobil.
La examenul radiologic (Figura5), s-a observat o radiotransparență în regiunea periapicală a
dintelui 24, care a fost supus anterior unui tratament endodontic.
Diagnosticul stabilit a fost de periodontita apicală cronică granulomatoasă la nivelul d.
24 și a fost programat un re-tratament endodontic.
Pacientul a fost informat despre prognosticul pe termen lung și a fost luată o decizie pentru
tratamentul conservator nonchirurgical. La aceeași ședință, a fost inițiat tratamentul canalului
radicular,initial perforînd coroana metalo-ceramică pentru realizarea accesului. În timpul
instrumentării, pentru realizarea dezobturării canalul a fost folosită sol. EDTA 17%, ulterior a
fost irigat copios cu soluție de NaOCl 2,5% folosind un ac endodontic cu calibru 27 după fiecare
instrument urmat de soluție de clorhexidină.. Canalul a fost uscat prin intermediul conurilor de
hârtie sterile și umplut inițial cu pastă de hidroxid de calciu, care a fost schimbat la fiecare 2
săptămâni timp de 3 luni și cavitatea de acces a fost sigilată.
Dintele au fost asimptomatic si ulterior obturat cu conuri de gutta-percha si sigilator AH 26
folosind tehnica de condensare laterala la rece. Dintele 24 a rămas asimptomatic la 6 luni, iar
examenul radiologic a relevat o vindecare semnificativa, cu dimensiunea leziunii
radiotransparente redusă si începerea formării osului trabecular

5
 Fig. 5. Tratament pe baza de Hidroxid de Ca

Concluzii
1.Deși periodontita apicală granulomatoasă este cea mai răspândită afecțiune infecțioasă, dar este
tratabilă și poate fi prevenită.
2.Reducerea incidenței și prevalenței bolii periodontale poate duce la scăderea bolilor și complicațiilor
sale sistemice asociate.
3. Periodontita granulomatoasă cronică se caracterizează prin evoluţia sa lentă, asimptomatică; rareori- pacienţii
acuză senzaţii nociceptive. Radiografia se impune în diagnosticarea patologiei vizate.
4. Monitorizarea vindecării leziunilor periapicale este esențială prin examinări periodice.

Bibliografie:
1. Vertucci FJ. Root canal morphology and its relationship to endodontic procedures. Endod Topics:10: 3–29.
2005.
2. Skudutyte-Rysstad R, Eriksen HM. Endodontic status amongst 35-year-old Oslo citizens and changes over a
30-year period. Int Endod J. Aug;39(8):637-42. 2006.
3. Е. В. Боровский., Stomatologia terapeutică, Chişinău, 2003, p. 200-232
4. Card Steven J., Asgeir Sigurdsson, Dag Ørstavik, Martin Trope. The Effectiveness of Increased Apical
Enlargement in Reducing Intracanal Bacteria, Journal of Endodontics, 11,779-783, 2002.
5. Nair PNR.Pathogenesis of apical periodontitis and the causes of endodontic failures. Review. Crit Rev Oral
Biol Med.;15(6):348-81. 2004
6. Nair PNR. On the causes of persistent apical periodontitis: a review. Int Endod J. 39(4):249-81. 2006
7. van den Berg JM, van Koppen E, Ahlin A, et al. Chronic granulomatous disease: the European
experience. PLoS One 2009; 4:e5234.
8. Ricucci D, Mannocci F, Ford TR. A study of periapical lesions correlating the presence of a radiopaque
lamina with histological findings. Oral Surgery, Oral Med, Oral Path, Oral Radiol and Endo. 2006, 101, 389-
394.
9. Castelucci Arnaldo. Endodontics. Volume 1. New english edition. IL Tridente. Edizioni Odontoiatriche.
10. Graunaite I, Lodiene G, Maciulskiene V. Pathogenesis of apical Periodontitis: a literature review. J. Oral
Maxillofacial Res,2(4), 2011
11. Torabinejad M., Walton e. R., Endodontics principles and practi- ce, 4th edition, Saundes-
elsevier 2009, p.38-107.
12. Lin LM, Rosenberg PA. Repair and regeneration in endodontics. Int Endod J. Oct;44(10):889-906. 2011
13. Nair PNR. Pathobiology of apical Periodontitis in Essential Endodontology Prevention and Treatment of
Apical Periodontitis, Second edition, Edn. Blakwell-Munksgaard, Singapore, 2008
14. Sjogren U, Hagglund B, Sundqvist G, Wing K. Factors affecting the long-term results of
6
 endodontic treatment. J Endod. 1990;16:31–7. [PubMed] [Google Scholar]