Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

“Nicolae Testemițanu”
FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

Reacții alergice de tip imediat.

Etiopatogenia,tabloul clinic,diagnosticul
pozitiv și diferențial al stomatitei aftoase
cronice recidivante.
 Socul anafilactic
Mecanismele cele mai importante sunt:
 creșterea permeabilității vaselor patului

microcirculator
 Scăderea tonusului vaselor

 Colapsul

 Reducerea volumului circulant al sângelui

Factorii etiologici :
vaccinurile, serul administrat in scop profilactic sau
terapeutic, preparate medicamentoase.
Introducerea parenterala a medicamentelor (i/v).
 Manifestarile clinice:

Dacă reacția se dezvolta rapid dupa pătrunderea alergenului (timp de 5-10 min) atunci
se dezvolta un tablou al socului de forma gravă:
 Colaps, lipotimie, convulsii, exista pericol de exit letal

O forma mai puțin gravă a socului poate debuta cu senza ții febrile, anxietate,
hiperemie, stare obnubilată. Ulterior se observa un habitus livid si crispat, transpirație
rece, micțiunea si defecație involuntară.
 Printre alte manifestări sunt posibile senzații de sunete in urechi, dureri

retrosternale, spasm al mușchilor însoțit de tuse, dispnee, eventual gre țuri si

vomitari de pe urma spasmului musculaturii tubului gastro-intestinal.
 Edemul poate provoca asfixie, disfagie, uneori se declara erupții cutanate si edem de

tipul Quincke. Ieșirea din șocul anafilactic este însoțită de frisoane, febra, slăbiciuni.

Diagnosticul diferențial:
 Insuficienta cardiaca acută

 Infarctul miocardic

 Epilepsie (in cazul sindromului convulsiv)

 Tratamentul
Scopuri:
Reducerea absorbtiei alergenului sau izolarea lui
Normalizarea tensiunii arteriale
Combaterea spasmelor si asfixiei

ntreruperea (reducerea) pătrunderii alergenului poate fi făcută prin:

aplicarea garoului mai sus de locul injecției,
introducerea in focar a unei soluții de 0.1% adrenalina cca 0,3-0,5 ml
Răcirea cu gheata

Bolnavul va fi culcat, asigurându-se aer proaspăt.

Se va avea grija de a preveni înghițirea limbii si aspirația maselor vomitive.
Apoi se administrează fracționat soluție de 0,1% adrenalina câte 0,5 ml in diferite sectoare ale corpului sau soluție
de 1% mezaton (dacă nu apare ameliorare in starea bolnavului)
Preparatele antihistaminice pot deminua tensiunea arterială, din care cauza se introduce abia dupa imbunătățirea
hemodinamicii. Se folosesc soluții de 1% dimedrol, de 2,5% pipolfen sau alte preparate antihistaminice. Subcutanat
se introduce 30-60 ml prednizolon (sau 125 mg de hidrocortizon).
Pentru spasmul bronșic, in afara de aceasta, se fac injecții intravenoase cu o soluție de 2,4% eufilina câte 10 ml cu 10
ml de soluție de 40% glucoza.
n caz de convulsii si supraexcitarea a bolnavului se folosesc seduxenul, droperinolul (1-2 ml). Droperidolul se
ntroduce intravenos, preparatul are proprietăți antisoc si efect neuroleptic. Dupa indicații se folosește
oxigenoterapie si respirației artificiala.
n șocul declanșat de penicilina este necesar introducerea intramusculare unimomentana a 1000000U de
penicilinaza in 2 ml de clorura de sodiu.  
Pentru acordarea primului ajutor trebuie sa fie trusa de instrumente cu seringi sterile, soluție de adrenalina, cofeina,
mezaton, preparate hidrosolubile de corticosteroizi.
 Edemul angionevrotic
Quinke
Edemul angionevrotic Quinke este o reacție de tip imediat însoțită
de urticarie.
Ambele boli au patogenie comuna:
 Eliberarea histaminice si altor substanțe biologice active duce la

dilatarea vaselor
 Mărirea permeabilităților vaselor

 Formarea bulelor

 
Etiologia – se declanșează ca răspuns la acțiunea
 alergenului alimentări, criogene.

 Din medicamente mai frecvent provoacă edem amidoperina,

acidul acetilsalicilic, bromidele, preparatele antihistaminice, etc

 Preparate cosmetice, aromatice, mijloacele de dezinfectare.
 Manifestări clinice
Manifestările clinice:
 Afecțiunea debutează spontan. Bolnavul acuza senza ții neplăcute, umflarea buzei,

limbii si altor parti ale fetei, corpului. Apariția edemului poate fi precedata de prurit.
 Sediul de predilecție al edemului Quincke sunt buzele, pleoapele, obrajii, fruntea, limba.

 Se observa un exces de volum in buze, limba, care la palpatie sunt incolore. Uneori din

cauza edemului limba abia încape in gura. Totodata se pot edematia palatul moale si
amigdalele.  
 Edemul se declara in câteva minute, mai rar – ore, si poate dispărea spontan, dar poate

persista câteva zile, cauzând bolnavilor doar un anumit disconfort.

 
Un mare pericol este edemul laringian care se înregistrează in 25% din toate cazurile
edemului Quincke.
 Edemul laringian survine rapid. Bolnavul este agitat, simte dispnee, apare afonie,

cianoză, in lipsa de ajutor bolnavul moare.

 In cazuri mai ușoare accesul durează pana la 30 min, dispneea dispare, persista doar

glasul răgușit.
 
 Diagnosticul diferențial

 Sindromul Melkerson-Rosenthal

 Limfostaza

 Edemul colateral in periostite

 Tratament

In tratament este necesar de a întrerupe contactul cu alergenul.

 In edemul buzelor, pleoapelor si de alte localizări (exceptând

edemul laringian) se administrează peroral preparate

antihistaminice – dimedrol, pipolfen, tavegil de 2-3 ori pe zi.
De asemenea se administrează ascorutina, care mic șorează
permeabilitatea vaselor. Tratamentul local nu este necesar.

 In caz de edem al laringelui toate intervențiile vor fi extrema

urgentă si vor corespunde dupa conținut celor descrise in
tratamentul socului anafilactic.
 In afara de aceasta, in cazuri grave, când asfixia avansează, se
recurge la traheostomie.
Stomatita aftoasă cronică recidivantă -este o afecţiune alergică cu caracter cronic ce se manifestă
prin apariţia aftelor unice care recidivează periodic şi se menţin o perioadă îndelungată de timp.
Factori predispozanţi:
 adenovirusuri
 stafilococi
 alergie
 modificări imunologice
 boli generale
 predispunere genetică
 dereglări neurotrofice

Etiologie
Sensibilitatea sporită fata de unele produse alimentare
Alergie mono si polivalenta fata de proteu, stafilococ, streptococ si colibacil.
Proces autoimun
 
Patogenia
Are loc reacția imună interferenta, care acționează dupa următorul principiu.
Pe mucoasa bucală și în intestin există floră bacteriană și anticorpi, ce se elaborează la
prezența ei, care pot să atace din greșeală celulele mucoasei din cauza identită ții structurii
antigene ce cu cea a unor bacterii.
Dereglările echilibrului dintre organism si flora microbiană in dezvoltarea stomatitei.
 Tabloul clinic
Acuze:
 Dureri în timpul deglutiţiei, prezenţa a 1-2 eroziuni, ulceraţii
cu localizare labială, linguală, jugală, care recidivează
(primăvara - vara-toamna).
 Remisiunile pot dura de la 1-2 luni până la câţiva ani.
 Uneori recidivele nu depind de sezon, ci de contactul cu unele
substanţe alergene, traume locale, ciclul menstrual.
Afta recidivanta
Aici se relevă o inflamație necrotică profundă a mucoasei. Procesul
debutează cu modificări în tunica propria și submucoasă, după
dilatarea vaselor și o infiltrare perivasculară neînsemnată apare edem
în stratul spinos al epiteliului, formarea de microcavitati.
Modificările au alterative se termină cu necroza epiteliului și erodarea
mucoasei. Defectul epiteliului se umple cu fibrina, care adera la
țesuturi subiacente.
Obiectiv: paliditate,edem şi afte .
Aftele pot fi unice, rotunde sau ovale, cu dimensiunile de 2,0-10,0 mm,
înconjurate de un lizereu de culoare roşie-intensă, acoperite cu depuneri
fibrinoase de culoare albă-gri, dureroase la atingere.
In cazul adâncirii şi măririi în volum, aftele se acoperă cu depuneri
necrotice şi devin mult mai dureroase, fiind situate pe un infiltrat
pronunţat.
În tabloul clinic al stomatitei aftoase cronice recidivante se evidenţiază
trei forme: uşoară, medie şi gravă.
Gravitatea procesului depinde de dimensiunea lui: cu cât suprafaţa
afectată este mai mare, cu atât forma este mai gravă, durerile şi
simptomele mai pronunţate.
Durata existenţei aftelor este de 7-10 zile, după care se epitelizează,
lăsând o pată de culoare roşie.
 Histologic:
se constată un proces fibrino-necrotic, o dilatare a vaselor,
perivasculită, infiltraţie, edem, defecte tisulare.
O formă aparte prezintă forma gravă a stomatitei aftoase
cronice recidivante, descrisă ca forma cicatrizantă sau afta
Sutton. În aceste cazuri, pe suprafaţa mucoasei bucale se
formează un infiltrat dureros, pe fundalul căruia se formează
afta care treptat se măreşte în dimensiuni, se adânceşte,
formând un ulcer mare crateriform, cu marginile infiltrate,
hiperemiate fără tendinţă de epitelizare, foarte dureros.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
Eroziuni traumatice
eroziuni herpetice – aftă are conturi policiclce, dureri mai slabe,
reacție inflamatorie circulară mai exista, veziculele sunt grupate.
papule sifilitici – Senzații puțin dureroase, infiltrat la bază,
aureola inflamatorii acum poartă fenomene de staza la periferie,
în eliminările eroziuni se decelează Treponema palidum.
 Tratament
 
 In caz de remediu de desensibilizare nespecifica se folosește histoglobina
cu care est un complex al histaminei cu gamaglobuline.
 Histoglobulina stimulează activitatea histaminopectica a serului sangvin.
Preparatul se va introduce subcutan cate 2 ml odata la 3 zile, cursul fiind
de 10 injecții.
 Cursurile următoare (2-3 la nr) se recomanda la intervale de o luna.
 
 Alt preparat eficient cu acțiune desensibiluzatoare nespecifica si
detoxicanta este tipsulfatul de sodiu. Remediul se administrează
intravenos (cate 10 ml soluție de 30% fiecare zi) sau peroral sub firma de
soluție apoasa de 10% cate 1-2 lingurițe de masa unimomentan.
 
 Pentru a stimula reactivitatea nespecifica, paralel cu alte preparate, se
recomanda administrarea progrisanului, pirogenalului, lizozimelor.