FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICA IN AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA

-FILIALA CALARASI-

LUCRARE PRACTICA
Piata muncii in Romania

COORDONATOR STUDENT
PROF. UNIV. DR. DANIELA CRETU SIMION
CRISTINA
GRUPA I
ANUL I

2018-2019

1
 CUPRINS

1. Piata muncii…………………………………………………………………………………..pag 3-5

2. Cererea si oferta de munca…………………………………………………………….pag 5-7
3. Cum s-a schimbat piaţa muncii în România?.....................................pag 7-8
4. Situaţia statistică a şomajului înregistrat la 30 septembrie 2012……..pag 8-9
5. Bibliografie……………………………………………………………………………………..pag 10

2
 Piata muncii

Creşterea economică implică şi asigurarea resurselor de muncă. Aceasta comportă aspecte

cantitative (numărul celor ocupaţi şi volumul muncii de care poate beneficia societatea) şi
aspecte calitative (structura, nivelul şi calitatea instruirii) şi se află în strânsă legătură cu
mărimea populaţiei şi a acelei părţi a acesteia care este capabilă şi poate să muncească.
Mărimea populaţiei apte de muncă este rezultatul evoluţiei demografice şi al regimului juridic al
muncii din fiecare ţară, iar asigurarea resurselor de muncă pentru întreprinderi şi instituţii se
realizează prin intermediul pieţei muncii.

PIAŢA MUNCII: CONŢINUT, FUNCŢII, TRĂSĂTURI, MECANISM DE FUNCŢIONARE

Piaţa muncii poate fi definită ca spaţiul economic în care se întâlnesc, se confruntă şi se
negociază în mod liber cererea de muncă (deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători) şi
oferta (reprezentată prin posesorii factorului muncă).
În materie de terminologie, ştiinţa economică actuală utilizează atât formularea de piaţă a
muncii cât şi pe cea de piaţă a forţei de muncă. Există argumente care susţin fiecare dintre
aceste formulări:
a) relaţiile economico-sociale în cadrul cărora se desfăşoară munca salariată, ca fac necesară
utilizarea formulării de “piaţa forţei de muncă”.
Prezentăm în acest sensargumentele aduse de unii specialişti:
- obiectul tranzacţiilor pe această piaţă îl constituie, în condiţiile contemporane, forţa de
muncă, adică însuşirile fizice, intelectuale, competenţa, experienţa etc. şi nu munca – ce este
doar utilizarea forţei de muncă;
- beneficiarul foloseşte în interesul său, în calitate de cumpărător, forţa de muncă, iar
întreprinderile angajează forţa de muncă şi nu munca;
- obiectul sistemului de protecţie socială, determinat pe baza relaţiilor economice din cadrul
pieţei contemporane vizează în mod direct forţa de muncă şi nu munca;
- opţiunea pentru piaţa forţei de muncă implică şi recunoaşterea caracterului de marfă al forţei
de muncă, inclusiv pentru ţările europene.

3
 b) formele concrete de manifestare a relaţiilor economico-sociale implicate de munca salariată,
impun utilizarea formulării de piaţă a muncii, cu următoarele argumente:
- piaţa forţei de muncă are o sferă mai limitată, desemnând, după toate aparenţele, numai
oferta de forţă de muncă;
- piaţa muncii include impactul dintre cerere şi ofertă, ca elemente principale ale ei, precum şi
reglementarea raporturilor de muncă sub toate aspectele lor: durata muncii, concediile de
odihnă plătite, recrutarea, condiţiile de angajare şi licenţiere, condiţiile demuncă, dreptul la
grevă, drepturile de salarizare, etc.;
- acţiunea de vânzare cumpărare nu se realizează numai la angajare-licenţiere, ci se afirmă în
fiecare zi în procesul muncii;
- piaţa muncii reflectă un amplu proces de umanizare care s-a produs, în primul rând, în sfera
muncii.
Piaţa muncii poate fi privită într-o dublă ipostază:
-de piaţă derivată - sub aspectul dimensiunii şi structurii ocupaţionale, profesionale,teritoriale
a cererii de muncă şi, prin intermediul acesteia, asupra sistemului de învăţământ, formare
profesională iniţială şi continuă, pe întreaga durată a vieţii active a individului;
-de piaţă principal din punctul de vedere al formării ofertei de muncă, sub aspect cantitativ şi
structural-calitativ al potenţialului de muncă, al intrărilor-ieşirilor de pe piaţa muncii, a structurii
demografice şi ocupaţional-profesionale şi de calificare.
Piaţa muncii are particularităţi naturale sau dobândite datorită cărora se diferenţiază net de
celelalte pieţe, imprimându-i practic atributul de piaţă principală, fundamentală: este piaţa
celui mai important factor de producţie, cu importante caracteristici demo-socio-psihosociale şi
educaţional-formative; piaţă negociată, contractuală şi, ca atare, piaţa cea mai imperfectă, mai
puţin concurenţială, în care mecanisme ale pieţei libere conlucrează cu reguli, convenţii, norme
juridice, principii etice etc.; o piaţă cu tendinţe de rigidizare.
Mecanismul de funcţionare a pieţei muncii reprezintă un ansamblu de legături între partenerii
individuali autonomi, ca viitori salariaţi, şi patronatele autonome care solicită şi utilizează
munca salariată, precum şi legăturile şi negocierile dintre reprezentanţii acestor două părţi,
adică organizaţiile de sindicat şi organizaţiile patronatelor, care se derulează după reguli
predeterminate.

Asupra funcţionării pieţei muncii îşi exercită influenţa deopotrivă factori economici, cât şi
factori de natură social-instituţională. Factorii economici îşi pun amprenta în special asupra
cererii de muncă. Fiind un factor de producţie, cererea de muncă apare ca o cerere derivată.
Aceasta înseamnă că volumul şi structura de calificare a cererii de muncă sunt determinate
4
decererea finală de bunuri şi servicii, nivelul costurilor salariale, dar şi de starea sistemului
tehnologic exprimată prin nivelul productivităţii muncii şi al consumurilor intermediare.

Oferta de muncă este modelată simultan de factori economici (nivelul salariului, ca preţ al
muncii), dar şi de factori sociali sau instituţionali. În funcţie de prioritatea acordată uneia sau
alteia dintre grupele de factori, în literatura economică există o diversitate de păreri asupra
naturii şi modului de funcţionare a pieţei muncii.
În procesul de dezvoltare şi funcţionare a economiei naţionale, piaţa muncii îndeplineşte
importante funcţii, de ordin economic, social-politic şi educativ:
a) alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, profesii, teritoriu în
concordanţă cu volumul şi structura cererii de muncă;
b) unirea şi combinarea factorului muncă cu mijloacele de producţie;
c) influenţarea formării şi repartizării veniturilor;
d) funcţia socială, contribuind la formarea şi orientarea climatului de muncă şi la realizarea unei
protecţii sociale adecvate;
e) funcţia cultural - educativă, întrucât furnizează informaţii pentru procesul de orientare
profesională, recalificarea şi reintegrarea forţei de muncă.

CEREREA DE MUNCĂ ŞI OFERTA DE MUNCĂ

Cererea de muncă reprezintă nevoia reală de muncă salariată care se formează la un moment
dat într-o economie. Cererea de muncă depinde de ritmul de creştere economică, de nivelul şi
dinamica productivităţii muncii, de structura producţiei şi activităţilor economico-sociale, de
formele de ocupare şi regimul ocupării etc. Aceasta se exprimă prin numărul de locuri de muncă
şi nu include activităţile realizate de femeile casnice, militarii în termen, studenţii şi alţi
nesalariaţi.
Este necesar să se realizeze distincţia dintre nevoia de muncă (adică necesarul virtual al
volumului total de muncă) şi cererea de muncă (adică necesarul real al volumului total de
muncă, condiţionat de efectivitatea locurilor de muncă).
Cererea de muncă provine din partea firmelor care angajează, pe bază de contract, lucrători
specializaţi în diferite domenii de activitate, la un anumit preţ al muncii, numit salariu. Cererea
de pe piaţa muncii se constituie ca o sumă a cererilor individuale. Cererea de muncă este o
cerere derivată, ea fiind determinată de cererea de bunuri rezultate din utilizarea muncii.

5
La un anumit nivel al salariului, cererea de muncă poate înregistra o creştere sau o reducere, în
funcţie de o serie de factori, care se numesc condiţiile cererii de muncă .

Principalii factori care determină creşterea sau reducerea cererii de muncă sunt:
a) preţul bunurilor rezultate din utilizarea factorului muncă; între modificarea preţurilor de pe
piaţa diferitelor bunuri şi modificarea cererii de muncă există o relaţie pozitivă;
b) gradul de substituire a muncii cu un alt factor de producţie influenţează negative cererea de
muncă;
c)modificarea preţului unui alt factor de producţie care poate substitui munca determină o
modificare în aceeaşi direcţie a cererii de muncă;
d)nivelul calitativ al muncii– modificarea calităţii muncii determină o modificare în acelaşi sens
a cererii de muncă;
e)aşteptările întreprinzătorilor− considerând că toţi ceilalţi factori rămân constanţi, evoluţia
cererii de muncă depinde direct de previziunile întreprinzătorilor în legătură cu mersul
afacerilor.

Oferta de muncă reprezintă munca pe care o pot depune membrii societăţii în condiţii
salariale. Ea este asigurată de resursele de muncă existente pe piaţă.
Resursele de muncă ale unei ţări reprezintă totalitatea populaţiei în vârstă de muncă şi aptă de
muncă. Limitele vârstei de muncă sunt determinate de la o ţară la alta prin legislaţie. Resursele
de muncă se compun din:
- populaţia ocupată, inclusiv cea cuprinsă în gospodăria casnică;
- persoanele în vârstă de muncă, dar care sunt în şcoli, în armată etc.
Resursele de muncă ale unei ţări depind de o serie de factori demografici cum ar fi: natalitatea,
mortalitatea, durata medie a vieţii, condiţii de trai etc.
Populaţia în vârstă de muncă cuprinde totalitatea persoanelor aflate în limitele legale de vârstă,
indiferent dacă participă sau nu la vreo activitate.
Populaţia aptă de muncă cuprinde toate persoanele având vârsta legală de muncă şi care pot să
participe la muncă. Nu cuprinde persoanele invalide.

6
Oferta de muncă se exprimă prin numărul celor apţi de muncă, din care se scad femeile casnice,
studenţii, militarii în termen, cei care desfăşoară activităţi nesalariale şi cei care nu doresc să se
angajeze în nici o activitate.

Cum s-a schimbat piaţa muncii în România?

Criza financiară globală s-a făcut resimţită în România începând cu luna martie 2008, când
numărul locurilor de muncă a început să scadă treptat. În septembrie 2008, perioada în care a
început să se vorbească despre impactul crizei în România numărul recrutărilor a scăzut brusc,
aspect care s-a menţinut şi în 2009.
Începând cu anul 2010 companiile au început să-şi redefinească nevoile. Majoritatea locurilor
de muncă nou create au fost în domeniul financiar şi IT. Definitoriu pentru această perioadă au
fost înlocuirile pentru poziţiile-cheie.
Aproximativ 80% din poziţiile de middle şi top management pe care le-am avut au fost înlocuiri
făcute în urma evaluărilor, companiile având nevoie de middle şi top management performant,
axat pe rezultate.
O altă caracteristică a anului 2010 a fost reprezentată de crearea şi implementarea sistemelor
de evaluare. Din studiile noastre, în 2008 peste 80% din companii nu aveau sisteme coerente de
evaluare. În primăvara anului 2011 legislaţia a impulsionat şi ea acest domeniu prin
introducerea obligativităţii indicatorilor de performanţă.
Cu toate că s-a vorbit mult pe această temă aş vrea să punctez faptul că introducerea
indicatorilor de performanţă (KPI) este o măsură de clarificare a ceea ce are de făcut un angajat
şi aliniază companiile româneşti la standardele companiilor multinaţionale. Alături de fişele de
post, indicatorii de performanţă sunt un reper pentru activitatea unui angajat, fiind atât în
beneficiul angajatorului, cât şi al angajatului.
Către sfârşitul anului 2010 asistam la o dezgheţare mai accentuată a locurilor de muncă, lunile
noiembrie şi decembrie aducând poziţiile deschise în aproape toate domeniile. Singurul
domeniu în care nu au fost mişcări semnificative este sistemul financiar bancar, dar aici, în afară
de impactul puternic al crizei sunt două explicaţii: inerţia mare a sistemului, precum şi numărul
mare de angajaţi existenţi în bănci înainte de debutul crizei.
În prima jumătate a anului 2011 numărul de noi locuri de muncă creşte cu aproximativ 30% din
datele noastre. Acum se recrutează semnificativ în toate domeniile, chiar şi în cele grav afectate

7
de criză, cum ar fi real testate (nivelul salariilor în realestate crescând comparativ cu prima
jumătate a anului trecutcu aproximativ 20-30%) şi sistemul financiar bancar.
Comparativ cu anul 2010 când companiile şi-au centrat activitatea pe retenţia de clienţi şi nu pe
aducerea de noi clienţi în 2011 nevoia de dezvoltare a companiilor este vizibilă şi prin numărul
mare de poziţii deschise în vânzări (new business) şi marketing.În prima jumătate a anului 2011
aproximativ 35% din poziţiile pe care le-am avut deschise au fost pe vânzări şi marketing, poziţii
care în 2009 şi 2010 au fost aproape îngheţate.
În domeniul IT anul 2011 a adus o consolidare a trendului ascendent din 2010. Cel mai activ
domeniu pe timp de criză, IT-ul a continuat să crească şi în 2011, în special pe anumite
segmente (dezvoltare software, project management, suport).
O situaţie aparte o reprezintă piaţa de programatori Java, unde cererea mai mare decât oferta
a dus la o saturaţie, programatorii cu experienţă devenind chiar reticenţi în a răspunde pozitiv
ofertelor din piaţă. Şi pe restul specializărilor cererea este relativ constantă, un element în plus
faţă de domeniile non-IT fiind ofertele de joburi din străinătate. Domeniul financiar este şi el
activ, însă nu s-au simţit creşteri semnificative faţă de 2010. Tendinţa este aceeaşi – de a atrage
manageri sau specialişti cu experienţă. Un alt domeniu care a crescut faţă de anii anterior este
cel al serviciilor medicale private. În această perioadă s-au deschis mai multe clinici şi spitale
private, în paralel cu unele achiziţii. Astfel, pe lângă personalul medical specializat, a crescut şi
cererea pe partea de vânzări şi customer service.
Faţă de anii anteriori, 2011 aduce câteva orientări noi:
• Accentul este pus pe calitatea proceselor de recrutare, candidaţii fiind mult mai atent evaluaţi
şi selectaţi;
• Prelungirea procesului de recrutare de la o durata medie de 45 de zile la peste 60 de zile,
durata care evidenţiază faptul că nu se mai recrutează doar pentru că trebuie să mărim
numărul de angajaţi, dar ne dorim angajaţi performanţi care să aducă rezultate;
• Orientarea discuţiilor de la COMPETENTE şi COMPORTAMENTE către OBIECTIVE şi
PERFORMANŢĂ;
• Nevoia de expertiză şi experienţă de management.

Ca şi rezumat în 2011 se menţine trendul ascendent din 2010, existând locuri de muncă în toate
domeniile. Spre deosebire de anii precedenţi este însă o piaţă a calităţii, o piaţă în care accentul
este pus pe performanţă şi atingerea obiectivelor.

Situaţia statistică a şomajului înregistrat la 30 septembrie 2012

8
La sfârşitul lunii septembrie 2012, rata şomajului înregistrat la nivel naţional a fost de 5,01%,
mai mare cu 0,11 pp decât cea din luna august a anului 2012 şi cu 0,12 pp faţă de cea din luna
septembrie a anului 2011. Menţionăm ca rata şomajului înregistrat în luna septembrie 2012 a
fost calculată folosind populaţia activă civilă la data de 01.01.2012. Populaţia activă civilă ne
este comunicată de către INS, în fiecare an, de regulă după luna septembrie.
Populaţia activă civilă, la nivel naţional, a scăzut la 1 ianuarie 2012, faţă de 1 ianuarie 2011 cu
171,8 mii persoane, de la 8.998,3 mii persoane la 8.826,5 mii persoane. Prin urmare, rata
şomajului înregistrata fost recalculată ţinând seama de noua populaţie activă civilă de la
începutul anului curent.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.scribd.com/doc/142510058/PIAŢA-MUNCII
2. http://www.referatele.com/referate/economie/online13/REFERAT---Piata-muncii-in-
Romania-referatele-com.php
3. https://conspecte.com/Macroeconomie/piata-muncii.html

10