Valorile Europene

1. Uniunea este fondată pe respectul pentru demnitatea umană, libertate, democraţie, egalitate,
stat de drept şi respectarea drepturilor omului, inclusiv a minorităţilor. Valorile sunt comune
Statelor Membre într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranţa,
justiţia, solidaritatea şi egalitatea între femei şi bărbaţi (din Constituţia Europeană).

2. Ce este “Demnitate umană”?

Din definiţia cuvintelor, putem deduce următoarele adevăruri, cu privire la “demnitatea

umană”:  

- Demnitatea umană cuprinde caracterul, atitudinea şi comportamentul omului ca fiind

destoinice, bune, sensibile la suferinţele celorlalţi.
- Demnitatea, mai vizează şi o funcţie înaltă de stat, ceea ce ne arată că orice individ, cu o
funcţie înaltă în stat, are obligaţia să se poarte cu demnitate, destoincie şi vredncie cu privire
la poziţia sa şi faţă de oameni.

3. Libertatea este, deopotrivă, o valoare personală şi una colectivă. Toţi oamenii doresc să fie
liberi, în ceea ce priveşte gândirea şi manifestările propriei personalităţi. O societate care
luptă pentru democraţie, luptă pentru libertate (însă, fără ca termenii democraţie şi libertate să
fie sinonimi).

     Dorinţa oamenilor de a fi liberi nu este o caracteristică a societăţii contemporane ci este un

drept, pe care omul îl posedă prin natura sa.

4. Democrația este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază
ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.

De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului(egalitatea în fața legii,

dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.

În ziua de astăzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democrație liberală,
dar există multe alte varietăți iar metodele de a guverna pot diferi.

5. Egalitate, concept filozofico-sociologic care desemnează cerinţele realizării aceleiaşi situaţii

sociale pentru toţi membrii societății. 

Noţiunea de egalitate nu are acelaşi conţinut în diferite epoci sau pentru diferite clase. Astfel,
concepţia burgheză despre egalitate, apărată de ideologii revoluțiilor burgheze din sec. XVII-
XVIII, reducea egalitatea la drepturile cetăţenilor de a fi egali în faţa legii, adică la egalitatea
juridică. În condiţiile împărţirii societăţii în clase antagoniste, acest model de egalitate, deşi
reprezintă un progres faţă de raporturile sociale întemeiate pe rînduielile feudale, are în mod
necesar un caracter formal şi limitat.

Avînd ca bază obiectivă relaţiile de producţie socialiste, egalitatea politică nu mai are în
socialism un caracter formal, ci unul real; toţi oamenii, fără nici o deosebire, au posibilităţi,
drepturi şi obligaţii egale de a participa activ la rezolvarea tuturor problemelor vieţii sociale,
economice si politice.
6. Combaterea discriminării

Discriminarea În majoritatea țărilor democratice există legi împotriva discriminării iar

egalitatea de tratament este în general garantată de Constituție. Cu toate acestea
fenomenele de discriminare există chiar și în absența unor legi pro-discriminare, și împotriva
eforturilor legislative de combatere a fenomenului.

Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe bază vârstă, de
avere, de convingeri politice, de naționalitate, de rasă, de sex, de religie, de convingeri
sexuale etc.

Legile discriminatorii, cum ar fi demarcarea (redline) există în multe țări. În unele locuri au
fost tentative controversate de utilizare a cotelor rasiale pentru a remedia efectele negative ale
discriminării.

7. Toleranță

Adevărata toleranță, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o simplă "suportare" în
sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare și este strâns legată de libertatea
persoanei. Prin toleranță se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte
moduri de gândire și puncte de vedere, alte stiluri și moduri de viață. Astfel, garantarea
necesității spiritului de toleranță depășește cu mult domeniul îngust al politicii.

8. Egalitatea
între femei și bărbați reprezintă un drept fundamental, o valoare comună a Uniunii Europene
și o condiție necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de creștere, ocupare a forței de muncă
și coeziune socială la nivelul UE. Cu toate că încă exista o serie de inegalități, în ultimele
decenii, UE a facut progrese semnificative pentru ca femeile și bărbații să beneficieze de
șanse egale. Acest lucru se datorează, în primul rând, legislației privind tratamentul egal,
măsurilor destinate să integreze principiul egalității de șanse în toate politicile comunitare și
măsurilor specifice privind promovarea femeilor.
Egalitatea de șanse între femei și bărbați este conturată la nivelul accesului la locurile de
muncă, plata egală, protecția maternității, concediul pentru creșterea copilului, securitatea
socială și regimurile profesionale de securitate socială, sarcina probei în cazuri de
discriminare și activitățile independente.
Valori Nationale
În conformitate cu Decretul Preşedintelui R.M. nr. 1365- IV din 6 noiembrie 2007 privind declararea
anului 2009 drept An al sărbătoririi a 650 de ani 

Constituţia – legea supremă a statului

La textul introductiv al Constituţiei Republicii Moldova publicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 1, din 18.08.1994, deputaţii Parlamentului au scris:
Este de datoria fiecărui cetăţean al ţării să cunoască Constituţia şi bine ar fi ca studierea textului integral al
acestei legi supreme să devină o parte componentă importantă a programului şcolar, tot aşa cum este de
datoria fiecărui creştin să studieze şi să cunoască în profunzime textul Sfintelor Scripturi ale Vechiului şi
Noului Testament – Constituţia lui Dumnezeu pentru toţi oamenii, care sunt creaţia mâinilor Lui.

Valorile naţionale stipulate în jurământul preşedintelui

La Articolul 79, punctul 2 al Constituţiei, este stipulat integral textul jurământului pe care trebuie să-l
depună preşedintele în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale şi care este următorul:
Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile
ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa,
unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei.
Să vedem ce spune Constituţia ţării cu privire la fiecare din aceste valori ale naţiunii noastre.

Democraţia
Democraţia nu a existat la fondarea Statului Moldovenesc şi nici după aceasta. Forma de guvernare cea
mai răspândită pe parcursul istoriei a fost monarhia. Când am avut împăraţi înţelepţi, am avut parte de
binecuvântare, dar aceşti împăraţi au fost foarte puţini la număr. Au fost anumite încercări scurte de
democraţie, dar odată cu ocuparea ţării noastre de către Uniunea Sovietică, aici a fost un sistem totalitar şi
democraţia a fost doar în cuvinte. Oamenii mergeau la alegeri, dar acestea erau formale, pentru că fiecare
din ei ştia că nu va influenţa nicicum mersul lucrurilor şi nu se va schimba nimic. Odată cu declararea
independenţei ţării noastre a început o dezvoltare a democraţiei. Cu părere de rău, rezultatele democraţiei
după 17 ani de independenţă nu sunt prea îmbucurătoare şi aceasta pentru că democraţia noastră îşi trage
rădăcinile din totalitarismul sovietic. Aliniatul 3 al articolului 1 al Constituţiei spune:

Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme şi sunt garantate.
Dreptatea şi Libertatea
Sunt două mari şi importante valori ale naţiunii noastre care ne sunt garantate prin legea supremă a statului.
Tocmai de aceea există Constituţia şi celelalte legi ale statului, ca să fie asigurată dreptatea. Articolul 55 al
Constituţiei spune:
Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bunăcredinţă, fără să încalce
drepturile şi libertăţile altora.

Independenţa
După ce am fost atât de mulţi ani sub stăpânirea turcească, rusească, sovietică, acum am ajuns să avem
independenţă statală, care ne este garantată prin Constituţie. Dar, cu părere de rău, greu învăţăm să ne
bucurăm de independenţa noastră. În istoria ţărilor care au abolit robia, de multe ori se întâmplau cazuri
când robii, după ce erau eliberaţi, se întorceau din nou la stăpânii lor, pentru că nu putea să fie liberi.
Libertatea era pentru ei o mai mare povară.