Legenda Martisorului

A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele

intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare
pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care
este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit
si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a
rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau. 
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau
sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe
dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa
coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea
oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea
lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si
iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa
gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat
Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana
cand dragonul a fost infrant. 
Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele,
reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera
ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au
inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai
apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din
ranile sale cadea pe zapada.
In timp ce zapada se topea, flori albe, numite
ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din
pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al
tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit
fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil. 
De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi
ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii
martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita
martisor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea
ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului
tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si
ghiocelul, prima floare care apare primavara. 
Semnificati literara a martisorului este: micul
martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la
piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si
noul an sa inceapa.