24 Februarie- Dragobete/ Ziua îndrăgostiților

Dragobete este zeul

tinereţii, al veseliei
și al iubirii.
Dragobete este un
protector al tinerilor
și al iubirii.

Se spune că Dragobete era un tânăr focos și chipeș, care mergea prin sate și învăța
mândrele și flăcăii tainele dragostei. Umblă vorba că acest tânăr ar fi fost chiar băiatul
babei Dochia, cea cu nouă cojoace. În vechile legende se spune aşa: cea de-a 24 zi a
lui Făurar era începutul anului agricol și, în ziua aceasta anume, Dragobete oficia
nunta tuturor animalelor. Iar fetele și băieții îndrăgostiți se întâlneau şi ei tot pe 24
februarie pentru ca povestea lor de dragoste să țină tot anul, precum a
necuvântătoarelor.

Dragobetele românilor are, desigur, corespondent şi în alte culturi – tineri cu ochi

scânteietori, deveniți protectori ai iubirii, sunt și în alte mitologii. La greci, tânărul
purta numele de Eros, iar la romani, Cupidon.

Potrivit tradiţiei, în dimineața zilei de Dragobete, fetele îşi spălau fața cu zăpada care
încă nu se topise, se îmbrăcau în straiele cele mai frumoase și mergeau la biserică.
Acolo se întâlneau cu băieții și plecau împreună la pădure, ca s-adune primele flori de
primăvară. La întoarcere se aplica tactica zburătoritului: fiecare flăcău își alegea o fată
care îi era dragă și o alerga, iar dacă și fetei îi plăcea băiatul, se lăsa prinsă – apoi se
sărutau în văzut tuturor. De unde și zicala „Dragobetele sărută fetele!”, pecetluind
astfel relația pe un an sau mai mult. De multe ori, tradiția se lăsa cu un final fericit,
căci tinerii ajungeau să se căsătorească.

Bătrânii spuneau că de Dragobete nu e bine să plângi, căci urma să fii supărat tot anul,
iar fericirea o puteai găsi abia de Dragobetele următor. Iar pentru noroc, se spune că,
sub nicio formă, băieții nu trebuie să supere fetele sau să le necăjească.
Tradițiile merg mai departe, până în curțile gospodarilor: cu toate că în această zi erau
interzise muncile câmpului, pentru spor și belșug stăpâna casei trebuie să deretice
curtea. Atât doar – fără cusut, spălat sau alte treburi casnice. Și, tot pe 24 februarie, se
spune că și păsările își găsesc perechea, iar cele călătoare sosesc înapoi și încep să își
construiască un cuib. Și tot păsările curții sunt tratate cu mâncare mai bună decât în
zilele obişnuite, fiind interzisă sacrificarea lor. Se mai spune că, pentru noroc în casă,
primele flori de primăvară culese trebuiesc așezate la icoană.

1 martie- Mărțițor

Martisorul este considerat simbolul primaverii, acest mic talisman fiind oferit femeilor in
prima zi de primavara, pe 1 martie. Vestitorul primaverii se poarta in piept toata luna
martie si, dupa ce se da jos, se obisuieste sa fie agatat intr-un pom inflorit.

Mărțișorul este un
obiect mic, legat cu
ață (alb + roșu), care
simbolizează
primăvara. El este
oferit doamnelor și
domnișoarelor. Se
poartă prins în piept
la începutul lunii

Nu se cunosc cu exactitate originile martisorului, insa specialistii sunt de parere ca

originile sale ar putea fi daco-tracice intrucat si vecinii nostri bulgari și alte popoare
(macedoneni, albanezi) obișnuiesc să ofere mărțișoare.
Pe de alta parte, martisorul poate avea origini romane intruct, pe vremea Imperiului
Roman, Anul Nou era celebrat pe 1 martie, in prima zi a primaverii. Romanii il celebrau
pe Marte, zeul razboiului, de Anul Nou, iar de la numele lui Marte poate veni si
“martisor”. In aceasta situatie, snurul alb-rosu poate insemna victoria si vitalitatea.
Pe teritoriul Romaniei s-au gasit talismane, care sunt considerate martisoare, vechi de
mai bine de 8.000 de ani. Aceste martisoare erau facute din pietre de rau vopsite in alb
si rosu, insirate pe un snur.
Legenda mărțișorului
Cea mai raspandita legenda a martisorului spune ca Soarele a coborat, intr-o zi, la hora
dintr-un sat, intruchipandu-se intr-o fecioara frumoasa. Un zmeu a rapit tanara fecioara
si a inchis-o intr-o temnita. In acel moment, pasarile au incetat sa mai cante, iar intreaga
natura a stat in loc. Un tanar curajos s-a hotarat intr-o zi sa infrunte zmeul pentru a
elibera Soarele astfel incat lucrurile sa revina la normal.
Dupa lupte ce au durat zile la rand, voinicul a castigat lupta cu zmeul si a eliberat
Soarele, readucand primavara. Din pacate insa, ranile pe care zmeul i le-a facut in
timpul confruntarii l-au doborat, sangele curgandu-i siroaie pe zapada alba. Sangele
voinicului de pe zapada alba si reusita tanarului curajos sunt si astazi celebrate prin
purtarea firului alb-rosu in piept la venirea primaverii.
Tradiții de mărțișor
Martisorul este daruit femeilor dar ,in unele zone din Bucovina, si barbatilor, pe 1 martie,
in prima zi a primaverii, in semn de primire a primaverii. In popor, se crede ca martisorul
purtat in piept aduce belsug si protejeaza de rele.
Parintii au obiceiul de a lega celor mici la mana un snur alb-rosu pentru a ii proteja de
deochi si alte pericole. In unele parti ale tarii, de snur este agatata o moneda in semn
de belsug si noroc. Moneda atarnata de snurul alb-rosu face trimitere la Soare, cel care
readuce primavara.
Odata cu trecerea anilor, martisorul simplu, realizat din snur si banut, a fost inlocuit cu
interpretari mai moderne, care simbolizeaza primavara, belsugul si norocul.
Martisorul cosar este unul dintre martisoarele populare, despre care se spune ca aduce
noroc. Si martisoarele potcoava ori trifoi cu patru foi sunt considerate aducatoare de
noroc, fiind foarte populare.
La sfarsitul lunii martie, martisorul trebuie dat jos din piept si prins intr-un pom inflorit ori
intr-o tufa de trandafiri. Se spune ca, daca iti pui o dorinta atunci cand legi martisorul in
pom, aceasta se va indeplini. In unele zone din Transilvania, martisoarele se prind la
usile casei, la ferestre, la usile grajdurilor ori de coarnele animalelor din gospodarie,
pentru a tine departe spiritele rele si pentru a atrage belsugul.

https://www.youtube.com/watch?v=Q8HhBHSDews