Metode de administrare a medicamentelor

             Substanțele medicamentoase se introduc de obicei în organism prin cavitatea

bucală (per os), prin rect, sub piele – subcutanat, intravenos, intramuscular, intratraheal.
Primele două căi se numesc enterale, celelalte parenterale. În afară de căile arătate, în
cazuri rare, medicamentele pot fi administrate epidural, intraperitoneal, intraarterial,
intracardiac. Alegerea corectă a căii de administrare se realizează în funcție de forma
farmaceutică și avantajele sau dezavantajele administrării medicamentelor: gradul de
biotransformare la nivelul primului pasaj intestinal ți hepatic, absorbția, gravitatea bolii
(acută sau cronică), starea pacientului (conștiența, inconștiența sau voma)

            Alegerea corectă a căii de administrare se realizează în funcție de forma

farmaceutică și avantajele sau dezavantajele administrării medicamentelor: gradul de
biotransformare la nivelul primului pasaj intestinal și hepatic, absorbția, gravitatea bolii
(acută sau cronică), starea pacientului (conștiența, inconștiența sau voma).

Administrarea medicamentelor pe cale orală

            Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor ,acestea

putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale  și a intestinului subțire sau gros.
Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede,
pătrunzând în circulație prin traversarea peretelui intestinal. Viteza și intensitatea
pasajului principiului activ depind de mai mulți factori. În primul rând, dacă unul sau
mai multe medicamente sunt administrate în același timp și dacă în momentul
administrării persoana are stomacul plin sau gol. Medicamentul administrat oral și pe
stomac plin se absoarbe mult mai greu decât pe un stomac gol. Unele medicamente cum
sunt antiacidele, care neutralizează aciditatea gastrică, sunt administrate oral pentru a
obține un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele administrate
sublingual trec rapid în sânge, traversând mucoasa bucală bogată în vase sangvine.
Scopul folosirii acestei căi este obținerea efectelor locale sau generale ale
medicamentelor:

 efecte locale:
o favorizează cicatrizarea ulcerațiilor digestive;
o protejează mucoasa gastrointestinală;
o înlocuiește fermenții digestivi, secreția gastrică, în cazul lipsei acestora
o dezinfectează tubul digestiv;
o efecte generale:
 medicamentele administratepe cale orală se resorb la nivelul mucoasei
digestive, pătrund în sânge și apoi acționează aupra unor organe, sisteme, aparate
(antibiotice, vasodilatatoare, cardiotonice, sedative).

 Medicamentele care se administrează pe cale orală:

  lichidele:

o siropuri, uleiuri, emulsii;
o solide:
 tabletele, drageurile se așează pe limba pacientului și se înghit ca atare.
Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se așează sub
limbă;
 pulberile divizate în casete amilacee, sau capsule cerate, se inmoaie
înainte caseta în apă  și se așează pe limbă pentru a fi inghițită;
 pulberile nedivizate – se dozează cu lingurița sau cu vârful de cuțit ;
 granulele se măsoară  cu lingurița ;
 unele pulberi se dizolvă în apă, ceai și apoi se administrează sub formă
de soluții (ex. purgativele saline).

 Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

             Calea respiratorie se utilizează pentru administrarea (prin inhalație)

anestezicelor generale volatile și unor gaze ca oxigenul și bioxidul de carbon. Pe cale
respiratorie se pot administra unele substanțe sub formă de aerosoli (penicilină, etc.) sau
injecții intratraheale.

            Calea respiratorie se pretează la administrarea medicamentelor având în vedere

suprafața de peste 100 metri pătrați a alveolelor pulmonare și vascularizația lor bogată.

            Pe cale respiratorie se administrează :

 gaze sau substanțe gaze ificate

 lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori
 sau prin injecție intratraheală

            Scopul administrării medicamentelor pe această cale este: dezinfecția,

decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; îmbogațirea aerului inspirat în oxigen,
pentru combaterea hipoxiei; fluidificarea sputei, expectorația.

            Eficiența unui tratament medicamentos depinde, în egală măsură, de

biodisponibilitatea preparatului prescris și de aderența pacientului la regulile de
administrare a acestuia. Utilizarea căii respiratorii permite administrarea unor substanțe
active cu acțiune preponderent locală precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau
anticolinergice, antiinflamatoare sau combinații fixe ale celor amintite.

Exista mai multe tipuri de dispozitive pentru administrarea medicamentelor prin

inhalare precum spray-urile, inhalerele cu pulberi uscate, nebulizatoarele.
Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) conțin dispersii fine ale
substanțelor terapeutic active condiționate în flacoane speciale, presurizate, care permit
 eliberarea unei cantități determinate (doză) la acționarea declanșatorului.
Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranzitează căile arborelui
bronșic și se fixează la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.
Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronșic este important
un inspir profund în timpul declanșării dispozitivului, apoi oprirea respirației pentru 10-
15 secunde, permițând astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei. Este
necesară, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care să mărească
timpul de tranzit și de retenție al substanței active inhalate. Tehnica în sine nu este
complicată, dar impune sincronizarea precisă a momentului inspirului cu declanșarea
dispozitivului.
Atașarea unui spacer crește efectivitatea tratamentului și nu necesită o coordonare
specială în timpul administrării. Spacer-ul este practic o cameră de retenție a substanței
active din care să poata fi aspirată lent, în timp, pe gură sau pe nas (spacer-ul este
prevăzut cu o piesă bucală și cu o mască). Pentru a exclude posibilitatea de apariție a
unor efecte secundare locale, precum candidozele orale în cazul administrării
corticosteroizilor, după administrare, gura se clătește bine cu apă.

            Dacă pentru preparatele orale (soluții, comprimate ș.a.m.d.) modul de

administrare este relativ simplu și binecunoscut, există și cazuri în care pacientul
trebuie să primească o informare prealabilă și, uneori, chiar o demonstrație practică
pentru a deprinde administrarea corectă a produsului prescris.
Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau
cronice ale bolilor respiratorii (astm bronșic, bronșite cronice) sunt un exemplu sugestiv
în acest sens.

 Administrarea medicamentelor pe cale rectală

            Calea rectală reprezintă una din căile digestive de administrare a

medicamentelor.

            Medicamentele sunt administrate pe această cale:

 pacienților cu tulburări de deglutiție

 pacienților operați pe tubul digestiv superior sau cu intoleranță  digestivă (vărsături,
grețuri, hemoragii)
 pacienților la care se dorește evitarea circulației portale, trecerea medicamentelor
prin ficat.

            Scopul administrării medicamentelor pe cale rectală este obținerea unor efecte
locale sau generale a medicamentelor:

 efecte locale : golirea rectului

o calmarea durerilor
o atenuarea peristaltismului intestinal
o atenuarea proceselor inflamatoare locale
o efecte generale:
 prin absorbția medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot acționa
asupra unor organe sau sisteme  (inima – ex. supozitoare cu digitală, sistem nervos – ex.
clismă cu cloral hidrat,etc).
             Medicamentele se administrează pe cale rectală sub formă de: supozitoare și
clisme medicamentoase.

Administrarea medicamentelor pe cale parenterală

            Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât
tubul digestiv. În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor
aflate în stare lichidă, cu ajutorul unor ace care traversează ţesuturile, deci prin injecţii.
Dintre avantajele utilizării acestei căi cităm:

 absorbţia uşoară, cea ce determină o instalare rapidă a efectului

 ocolirea tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor
digestive
 introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconştient

            Aceasta păstrează în sfera ei numai calea injectabilă de administrare a

medicamentelor. Injecția constă în introducerea substanțelor medicamentoase lichide în
organism , prin intermediul unor ace care traversează țesuturile, acul fiind adaptat la
seringă.

            Avantajele căii parenterale sunt : dozarea precisă a medicamentelor; obținerea

unui efect rapid; posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconștient, cu
hemoragie digestivă, vărsături.