ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL (AVC)

            Este o boala gravă, în care se produce o întrerupere bruscă a irigării cu sânge a unei
părţi a creierului. În lipsa sângelui proaspăt şi, prin urmare, a oxigenului, celulele din creier
vor suferi, gradul de suferinţă depinzând de mărimea şi de localizarea zonei de creier care a
fost afectată. Dacă în cazul altor organe o asemenea suferinţă este în mare parte reversibilă,
în cazul creierului, privaţiunea de oxigen de doar câteva minute duce la afectări definitive
ale acestuia, mergând chiar până la deces. Spre exemplu, în urma unui accident vascular
cerebral, pot apărea paralizia unei părţi a corpului sau a ambelor părţi, dificultăţi în mers
sau în efectuarea activităţilor cotidiene, cum ar fi alimentaţia, pierderea capacităţii de a
vorbi sau de a înţelege ceea ce se vorbeşte.
Întreruperea bruscă a circulaţiei sanguine se poate datora fie unei obstrucţii în interiorul
vasului sanguin sau printr-o compresie din exteriorul acestuia. Astfel se produc cele două
tipuri de accidente vasculare cerebrale: de tip ischemic şi de tip hemoragic.

       Accidentul vascular ischemic este cel mai frecvent (80% din cazuri) şi se produce
datorită îngustării vasului de sânge ca urmare a formării cheagurilor. Astfel este
împiedicată alimentarea cu oxigen şi substanţe nutritive al creerului. Există însă şi situaţii
în care un cheag vine de la distanţă şi se opreşte într-o arteră cerebrală (sunt aşa-numitele
accidente vasculare embolice). O formă particulară de accident vascular ischemic este aşa-
numitul atac ischemic tranzitoriu, care uneori (în 10% din cazuri) anunţă un accident
vascular în viitorul imediat. Simptomele lui dispar relativ repede (în câteva minute sau ore)
prin dizolvarea cheagului mic, format la locul depozitului aterosclerotic arterial. El poate fi
însă provocat şi de o îngustare permanentă a diametrului arterial, situaţie care contribuie la
recidiva atacului.

Cauzele AVC ischemic sunt:

 ateroscleroza: îngusteaza lumenul vasului şi favorizează formarea cheagurilor;

 nivelul crescut de colesterol în sânge;
 hipertensiunea arteriala și/sau diabetul;
 afecţiuni la nivelul valvelor inimii: valva cardiacă înlocuita (artificială sau biologică),
apariţia de vegetaţii la nivelul valvelor, inflamaţia lor (endocardite), insuficienţa mitrală,
stenoza mitrală (aparută mai ales din cauza infecţiei cu streptococ beta-hemolitic);
 staza sanguină-întâlnită în dilatări ale cavităţilor inimii, tulburări de ritm cardiac
(fibrilaţia atrială)
 cardiomiopatie ischemică, infarct miocardic.

            Accidentul vascular cerebral hemoragic este cel mai grav, dar mai puţin frecvent
(20% din cazuri). El se produce prin ruptura unui vas de sânge din creier, rezultând o
privare de sânge într-o anumită zonă, cât şi o hemoragie locală. Sângerarea poate fi mică
 sau se poate forma un cheag mai mare care comprimă ţesuturile din jur. Uneori sângele
poate pătrunde în sistemul ventricular, din care decurge o situaţie deosebit de gravă.

Uneori, o asemenea hemoragie poate apărea în plină stare de sănătate prin ruperea unui
aşa-numit anevrism arterial cerebral. Anevrismul este o dilataţie arterială – de obicei
necunoscută, care poate fi şi congenitală – al cărui perete, având o rezistenţă mai scăzută, la
un efort sau o creştere a tensiunii arteriale, se poate rupe brusc, producând, de cele mai
multe ori, o hemoragie extrem de gravă.
Cauzele AVC hemoragic sunt:

 hipertensiunea arterială-valorile tensionale crescute;

 anevrismul cerebral;
 tulburări de coagulare-hipocoagulabilitate: hemofilia;
 tratamentul cu anticoagulante nesupravegheat corespunzător;
 sângerare în tumori cerebrale;
 inflamaţii ale vaselor de sânge;
 traumatisme craniene;
 iradiere în tratamentul unor cancere ale capului.

Prevenirea accidentului vascular cerebral

Probabilitatea unui accident vascular cerebral creşte odată cu vârsta, îndeosebi după 65 de
ani. Incidenţa este mai crescută la bărbaţi, la cei care au mai avut în familie asemenea boli
şi la cei cu atacuri ischemice tranzitorii în antecedente. Patru din cinci bolnavi cu accident
vascular cerebral au avut asemenea atacuri înainte. De asemenea, riscul este mai mare la
femeile care iau contraceptive și care, în acelaşi timp, fumează sau au migrene frecvente.
Există o serie de semne care trebuie să ne atragă atenţia asupra unui iminent accident
vascular cerebral. Acestea sunt:

 oboseală sau amorţire simţite la mână, la picior sau la muşchii feţei, de obicei doar pe
o singură parte;
 dificultate de a vorbi sau de a înţelege cuvintele, pierderea salivei prin colţul gurii;
 tulburări de vedere sau pete în câmpul vizual;
 mici pierderi de echilibru sau de precizie în efectuarea unor mişcări;
 senzaţia de ameţeală sau leşin care se repetă;
 dureri de cap apărute brusc, inexplicabil;
 modificări ale personalităţii, ale comportamentului: iritabilitate, nerăbdare, suspiciune.

Dacă asemenea simptome apar la o vârstă încă tânără, de 30-40 de ani, se impune
prezentarea de îndată la un medic specialist. Există însă o serie de factori care sunt
implicaţi în producerea accidentelor vasculare cerebrale şi care pot fi influenţaţi printr-un
stil de viaţă adecvat. Aceşti factori sunt:

 hipertensiunea arterială suprasolicită peretele arterelor, situaţie care, în timp, duce la

slăbirea rezistenţei acestora;
 fumatul, prin substanţele chimice ale fumului de ţigară, afectează proprietăţile
sângelui, făcându-l mai predispus la formarea de cheaguri;
 nivelul crescut de colesterol în sânge duce la acumularea colesterolului în pereţii
arteriali, accelerând progresia aterosclerozei.
 Tratamente naturiste în accidentul vascular

Accidentul vascular cerebral, este o afecţiune acută, care se poate trata doar la spital şi
unde este transportat de urgenţă de obicei bolnavul. Aici vom discuta numai despre cazul în
care această afecţiune este  cronică sau a doua variantă, după accidentul cerebral bolnavul
este trimis acasă pentru continuarea tratamentului.
Anumite tratamente medicamentoase ar putea să fie perturbate de către tratamentele
naturiste. De aceea trebuie neapărat să discutaţi cu medicul curant despre dorinţa dv de a-l
ajuta în tratamente cu produse (infuzii, decocturi, tincturi) naturiste şi din cele care le
cunoaşteţi trebuie să-i spuneţi ce anume aţi ales să faceţi.

Se vor face clisme pentru curăţarea colonului, câteva zile la rând. Acestea se vor face din
decocturi sau infuzii de diferite plante:

 nalbă: decoct din 2 linguriţe de rădăcină la 250 ml apă. Se clocoteşte timp de 10

minute;
 muşeţel: decoct din 1 linguriţă de flori la 250ml apă. Se clocoteşte timp de  5 minute;
 sunătoare: infuzie din 2 linguriţe de flori sau plantă  la 250 ml apă. Se infuzează 10
minute;
 tătăneasă: decoct din 2 linguriţe de rădăcină la 250 ml apă. Se clocoteşte  5 minute.

Tot pentru curăţirea organismului şi în special al aparatului digestiv este indicat să se

consume cărbune de pomi fructiferi măcinat fin. Acesta se va lua câte o linguriţă după
fiecare din cele 3 mese principale (este indicat să se ia 6 mese sau chiar mai multe dar
reduse cantitativ). Se consumă minimum 7 zile.

Fitoterapie

             Rețeta 1: Macerat din rădăcina de spânz. Se ia o rădăcină de spânz de mărimea

palmei, se spală şi se toacă mărunt. Apoi, se pune într-un vas de sticlă, deasupra
adaugându-se 2 litri de apă călduţă (în nici un caz clocotită). Se lasă la temperatura camerei
să se macereze până când face floare deasupra, dupa care se filtrează.Cu lichidul obţinut se
face o compresă: un tifon împăturit în patru sau o pânza de bumbac curată se înmoaie în
lichid şi apoi se pune nestoarsă pe cap, care se acoperă cu un fes, aşa încât să nu se evapore
preparatul prea repede. Se ţine compresa o oră, două după care se lasă părul să se zvânte.
Tratamentul se face o singură dată pe zi, vreme de mai multe zile (4-6).
                Rețeta 2
: Decoct din 2 linguriţe de coajă mărunţită de pe ramuri de alun la 250 ml apă.
Se fierb 10 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi. Are efect deosebit în
curăţirea arterelor.
                Rețeta 3
: Macerat de ardei iute mărunţit. La o parte de ardei mărunţit se vor adăuga 5
părţi alcool sanitar. Se lasă apoi 8 zile agitând des, după care se strecoară. Se umezeşte un
tampon de vată cu macerat şi se aplică local pentru refacerea circulaţiei sângelui.
Rețeta 4
: Tinctură de arnică. Se foloseşte tinctura care se găseşte de vânzare la magazinele
naturiste. Se va administra cu precauţie, respectându-se doza indicată de producător
deoarece devine toxică în cantitate mai mare. Asigură curăţirea arterelor.
Rețeta 5
: Infuzie din 1-2 linguriţe de brusture. Planta mărunţită se va infuza în 250 ml apă
clocotită, timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2-3 căni pe zi. Ajută
organismul să elimine toxinele.
 Rețeta 6
: Decoct din 1 linguriţă de frunze sau coajă de pe ramuri tinere de castan sălbatic la
250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară şi se consumă cu linguriţa pe
parcursul întregii zile. Are  efect puternic în curăţirea vaselor de sânge. Există şi comerţ
preparate cu castan care se folosesc conform indicaţiilor date de producător.
Rețeta 7
: Decoct din fructe de cătină, câte 1 linguriţă de fructe mărunţite puse la 250 ml apă şi
fierte timp de 5 minute, apoi strecurate. Se consuma 2-3 căni pe parcursul zilei. Se mai
poate consuma şi uleiul de cătină. Cătina este socotită o excelentă polivitamină.
Rețeta 8
: Infuzie din 1-2 linguriţe de troscot mărunţit la 250 ml apă clocotită. Se infuzează 15
minute apoi se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Conţine acid acetilsalicilic şi este un
antiinflamator mai eficient ca aspirină, pentru că nu produce efecte nedorite. Se poate
consuma perioade lungi de timp.
Rețeta 9
: Cura cu must de struguri câte 500 ml de suc pe zi, perioade cât mai lungi de timp.

Argiloterapie

            Are un rol foarte mare în detoxifierea organismului, necesară ca organismul bolnav
să răspundă mult mai bine atât tratamentelor medicamentoase cât şi celor naturiste. În acest
sens  se vor consuma pe o perioadă de 4-6 zile apă de argilă. Se continuă încă 3-4 zile
consumând lapte de argilă.

Stimularea circulaţiei periferice

            Se va insista pentru ca circulaţia periferică să se refacă aducând prin aceasta un

ajutor foarte important la refacerea bolnavului după accident:

 băi de picioare, calde, simple sau cu seminţe de muştar. Pentru aceasta se va pune o
linguriţă de seminţe de muştar la 1 litru de apă caldă. Se stă cu picioarele timp de 30
minute, după care se clătesc. Se vor face două băi pe zi.
 tinctură din hrean în amestec cu oţet sau spirt. Se va rade o rădăcină de hrean care se
va adăuga la 250 ml alcool sanitar sau oţet. Cu acest amestec se vor tampona tălpile şi
pulpele picioarelor de 2 ori pe zi.

Dacă la picioare vom face totul pentru a le ţine calde, nu acelaşi lucru vom face cu partea
superioară a corpului şi cu capul, la care vom aplica comprese reci, chiar cu gheaţă, de mai
multe ori pe zi. Aceste tratamente se vor face în aşa fel ca să nu creeze disconfort
bolnavului, ci se vor aplica în funcţie de suportabilitatea bolnavului.

 duşuri reci, de 2-3 ori pe zi, care vor ajuta la refacerea circulaţiei.
 gimnastica medicală de recuperare este obligatorie.

În fazele de la începutul bolii se va respecta cu stricteţe dieta alimentară impusă de către

medicul currant, fiind foarte importantă. În cazul în care este vorba despre un bolnav care
este imobilizat la pat, se vor evita apariţia escarelor prin masarea şi aplicarea de unguente
pe spate, zona şezutului, gambe, călcâie, de mai multe ori pe zi. Se va aplica o
supraveghere permanentă a bolnavului şi se vor face mişcări pasive ale membrelor.

Dieta
             Este un foarte bun adjuvant în recuperarea după accidentul vascular. Se
administrează cu acordul medicului curant:

 reducerea considerabilă (de preferat eliminarea) aportului de sare în mâncare;

 5 zile pe săptâmână, cură cu sucuri de fructe şi zarzavaturi, timp de 1-2 luni.

Se consumă zilnic 1,5-2 litri. Se administrează alternativ: o zi suc de fructe, o zi suc de

zarzavat, câte 250ml la fiecare 2-3 ore. Între orele de administrare a sucurilor, se poate
consuma apă sau ceai.

În prima săptămână de administrare a sucurilor, acestea vor fi consumate în amestec cu apă

în proporţii crescătoare începând cu 20-30ml/100ml apă, în prima zi, până la 100ml
suc/100ml apă, în cea de a şaptea zi.

În afecţiunile cu retenţie de lichide (ciroza hepatică, insuficienţă cardiacă, renală,

hipertensiune arterială, etc.), se recomandă multă prudenţă în administrarea sucurilor şi a
ceaiurilor, pentru a evita supraîncărcarea organismului cu lichide. În aceste cazuri,
tratamentul se face sub supraveghere medicală.

 o clismă dimineaţa cu 1,5 – 2 litri din plantele sus menţionate, pe aceiaşi perioadă cu
cea  a curei de sucuri.

Cantitatea de sucuri necesară pentru o zi:

 fructe: câte 250 ml suc de fructe de sezon (mere, pere, portocale, struguri, pepene etc),
al fiecare 2,5 ore. Este de preferat sucul proaspăt de strugur

zarzavaturi:

 morcov – 250…500ml suc

 ţelină – 200ml suc
 varză albă crudă nu murată -150…250ml suc
 castravete – 90ml suc
 păstârnac rădăcină – 60…150ml suc
 pătrunjel rădăcină – 60…150ml suc
 gulie – 30ml suc
 lăptucă salată – 50…100ml suc
 sfeclă roşie – 50ml suc
 cartofi – 30ml suc

Observaţii: sucul de sfeclă nu se amestecă cu celelalte. Se consumă imediat (nu se

păstrează la frigider) singur sau amestecat cu suc de morcovi. La fel şi sucul de cartofi.