Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Memorator Si Indrumar de Matematica, Algebra - A.G. Schneider PDF
Memorator Si Indrumar de Matematica, Algebra - A.G. Schneider PDF
MEMORATOR ȘI ÎNDRUMAR
DE MATEMATICĂ
ALGEBRĂ
PENTRU LICEU
EDITURA HYPERION
Această lucrare a fost elaborată în conformitate cu
programele școlare actuale aprobate de Ministerul Educației
și Cercetării.
4
5) ' − 4" = ' " − 3' 4 + 3'4 − 4 " ;
6) ' + 4 + 5 = ' + 4 + 5 + 2'4 + 2'5 + 245;
7) ' − 4 + 5 = ' + 4 + 5 − 2'4 + 2'5 − 245;
8) ' " + 4 " = ' + 4' − '4 + 4 ;
9) ' " − 4 " = ' − 4' + '4 + 4 ;
10) ' − 4 = ' − 4' 6! + ' 6 4 + ⋯ + '4 6 + 4 6! ,
≥ 2, ∈ ;
11) ' + 4 = ' + 4' 6! − ' 6 4 + ⋯ − '4 6 + 4 6! ,
≥ 2, ∈ , impar.
b) Alte formule algebrice utile
1) ' + 4 = ' + 4 − 2'4;
2) ' " + 4 " = ' + 4" − 3'4' + 4;
3) ' & + 4 & = ' + 4 − 2' 4 = 8' + 4 − 2'49 −
−2' 4 ;
4) ' + 4 = ' + 4' & − ' " 4 + ' 4 − '4 " + 4 & ;
5) ' $ + 4 $ = ' + 4 " − 3' 4 ' + 4 ;
6) ' + 4 + 5 = ' + 4 + 5 − 2'4 − 2'5 − 245;
7. ' + 4 + 5 − '4 − '5 − 45 =
1
= 8' − 4 + 4 − 5 + 5 − ' 9;
2
8) ' " + 4 " + 5 " − 3'45 = ' + 4 + 5' + 4 + 5 − '4 −
!
−'5 − 45 = ' + 4 + 58' − 4 + 4 − 5 + 5 − ' 9.
9) ' + 4 + 5" − ' " − 4 " − 5 " = 3' + 44 + 55 + '.
c) Proprietățile puterilor cu exponent întreg
1) ' ∙ ' = ' : ;
2) ' : ' = ' 6 , ' ≠ 0;
3) ' = ' ;
4) '4 = ' ∙ 4 ;
< <?
5) ; > = , 4 ≠ 0.
= =?
5
Aplicații
1. Să se arate că dacă ', 4 ∈ , astfel încât ' + 4 = 1, atunci:
a) ' + 4 = 1 − 2'4 b) ' " + 4 " = 1 − 3'4.
Soluție: Se aplică formulele 1) și 2) de la 1.1.3 b).
2. Să se arate că dacă ', 4, 5 ∈ , astfel încât ' + 4 + 5 = 0,
atunci: ' " + 4 " + 5 " = 3'45.
Soluție: Se aplică formula 8) de la 1.1.3 b).
3. Să se descompună în factori:
' 4 − 5 + 4 5 − ' + 5 ' − 4.
Soluție: ' 4 − 5 + 4 5 − ' + 5 ' − 4 = ' 4 − ' 5 +
+4 5 − 4 ' + 5 ' − 5 4 = '4' − 4 − 5' − 4 +
+5 ' − 4 = ' − 4'4 − '5 − 45 + 5 = ' − 44 −
−5 ' − 5.
1.1.4 Ordonarea numerelor reale
Introducem pe relațiile < respectiv ≤ astfel:
a) ) < + dacă + − ) > 0;
b) ) ≤ + dacă + − ) ≥ 0.
a) Proprietatea de trihotomie. Oricare ar fi ), + ∈ este
adevărată una și numai una din relațiile ) < +, ) = +, ) > +.
b) Proprietățile relației ≤ :
1) ) ≤ ), ∀) ∈ (reflexivitate);
2) ) ≤ +, + ≤ ) ⇒ ) = + (antisimetrie);
3) ) ≤ +, + ≤ , ⇒ ) ≤ , (tranzitivitate).
Relația ≤, este reflexivă, antisimetrică și tranzitivă și deci este
o relație de ordine pe mulțimea R.
Relația < este tranzitivă, dar nu este reflexivă și antisimetrică
și deci nu este relație de ordine pe mulțimea R.
c) Relația ≤ este o relație de ordine totală pe R, deoarece
∀), + ∈ avem ) ≤ + sau + ≤ ).
6
d) Proprietăți de legătură ale relației ≤ cu operațiile de
adunare și înmulțire:
1) ) ≤ +, , ∈ R ⇒ ) + , ≤ + + ,;
2) ) ≤ +, , ≤ L ⇒ ) + , ≤ + + L;
3) ) ≤ +, , > 0 ⇒ ), ≤ +,;
4) ) ≤ +, , < 0 ⇒ ), ≥ +,;
5) ) ≤ +, , ≤ L, ) > 0, + > 0, , > 0, L > 0, implică ⇒ ), ≤ +L.
Aplicații
1. Să se compare numerele: ' = 2MM și 4 = 9"" .
Soluție: ' = 2MM = 2!! M = 2048M ; 4 = 9"" = 3$$ >
> 3$" = 2187M . Atunci ' = 2048M < 2187M = 4. Deci ' < 4.
2. Fiind dat ' ∈ , să se compare numerele: 2' și ' + 1.
Soluție: 2' ≤ ' + 1 ⇔ ' ≤ 1 și 2' > ' + 1 ⇔ ' > 1.
Deci, dacă ' ≤ 1, ordinea este 2', ' + 1, iar dacă ' > 1, ordinea
este ' + 1, 2'.
1.1.5 Modulul unui număr real
), dacă ) ≥ 0U
Definiție. Valoarea absolută sau modulul unui număr real )
se definește astfel: |)| = R
−), dacă ) < 0
.
|)| ≥ 0, ∀) ∈ ;
Proprietăți:
|)| = 0 ⇔ ) = 0;
1)
5) V V = |3|, ∀), + ∈ , y ≠ 0;
4)
1 |1|
3
6) X|)| − |+|X ≤ |) + +| ≤ |)| + |+|, ∀), + ∈ ;
0, dacă ' = 0 U
7) |)| = ' ⇔ ) = R
±', dacă ' > 0
;
7
8) |)| < ', ' > 0 ⇔ − ' < ) < ';
9) |)| > ', ' > 0 ⇔ ) < −' sau ) > '.
Aplicații
a) |) + 2| = 6 b) X) − |) + 1|X = 1.
1. Rezolvați în R ecuațiile:
8
a) Dacă ':! ∈ 0, 1, 2, 3, 4 , atunci ) = ', '! ' ⋯ ' .
b) Dacă ':! ∈ 5, 6, 7, 8, 9 , atunci ) = ', '! ' ⋯ ' + 106 .
Aplicații
1) Scrieți pentru ' = √3 și 4 = −√3 :
a) aproximațiile zecimale de ordinul 2;
b) trunchierile de ordinul 3;
deschis la dreapta în b.
Operațiile cu intervale se definesc la fel ca operațiile cu
a) ) ∈ | ) ≤ 3 b) ) ∈ | 1 < ) < 5 .
1. Scrieți sub formă de intervale următoarele mulțimi:
) ∈ | f), 3 < 5 .
2. Să se determine mulțimea:
10
Soluție. f), 3 < 5 ⇔ |) − 3| < 5 ⇔ − 5 < ) − 3 < 5 ⇔
⇔ − 2 < ) < 8. Atunci: ) ∈ | f), 3 < 5 = −2, 8.
1.1.9 Inegalități
11
⇔ ' + 4 ≥ 2'4 ⇔ ' − 4 ≥ 0.
< =
7) Dacă ', 4 ∈ : , atunci avem: + ≥ 2.
= <
< =
+ ≥ 2 ⇔ ' + 4 ≥ 2'4 ⇔ ' − 4 ≥ 0.
= <
Soluție.
!
Soluție. Se folosește identitatea 8) de la 1.1.3 b) :
' " + 4 " + 5 " − 3'45 = ' + 4 + 58' − 4 + 4 − 5 +
5 − ' 9⇒ ' " + 4 " + 5 " − 3'45 ≥ 0 ⇒ ' " + 4 " + 5 " ≥ 3'45.
Se înlocuiește ' " cu ', 4 " cu 4 și 5 " cu 5 și se obține inegalitatea
dorită.
10. Dacă ', 4, ), + ∈ , atunci avem:
' + 4 ) + + ≥ ') + 4+ .
≥ 0.
11. Dacă ', 4, ), + ∈ , atunci avem:
√' + 4 + _) + + ≥ _' + ) + 4 + + .
(Inegalitatea lui Minkovski)
12
Aplicații
1. Să se arate că oricare ar fi ', 4, 5 ∈ ∗: avem:
<= =l l< <:=:l
≤
<:= =:l l:<
+ + .
!
adevărate următoarele inegalități:
a) '4 ≤ b) 2' " + 4 " ≥ ' + 4 .
&
!
Soluție. a) 1 = ' + 4 ≥ 2√'4 ⇒ '4 ≤
&
b) 2' " + 4 " ≥ ' + 4 ⇔ 2' + 4" − 6'4' + 4 ≥
.
!
≥ ' + 4 − 2'4 ⇔ 2 − 6'4 ≥ 1 − 2'4 ⇔ '4 ≤
&
.
4. Să se arate că dacă ', 4, 5 ∈ , ' + 4 + 5 = 0, atunci sunt
13
1.2 Elemente de logică matematică
1.2.1 Propoziție, predicat, cuantificatori
14
atunci când cel puțin una din propozițiile m și n este adevărată și
falsă când propozițiile m și n sunt false.
16
b) Operații cu mulțimi
1. Intersecția a două mulțimi și reprezintă mulțimea
elementelor care aparțin atât lui cât și lui . Se notează ∩ și
este definită de predicatul ) ∈ ∧ ) ∈ .
Exemplu. Dacă = 1, 2, 3 și = 1,2, 3, 4, 5 , atunci
∩ = 1, 2, 3 .
2. Reuniunea a două mulțimi și reprezintă mulțimea
elementelor care aparțin cel puțin uneia dintre mulțimile sau .
Se notează ∪ și este definită de predicatul ) ∈ ∨ ) ∈ .
Exemplu. Dacă = 1, 3 și = 1,2, 3, 4, 5, 6 , atunci
∪ = 1, 2, 3, 4, 5, 6 .
3. Diferența a două mulțimi și reprezintă mulțimea
elementelor care aparțin mulțimii și nu aparțin mulțimii . Se
notează − și este definită de predicatul ) ∈ ∧ )∉.
Exemplu. Dacă = 1, 3, 5, 9, 10 și = 1,2, 3, 4, 5 , atunci
− = 9, 10 .
4. Fiind dată mulțimea și submulțimea ⊂ , numim
complementara mulțimii în raport cu E mulțimea elementelor
care aparțin mulțimii și nu aparțin mulțimii A. Se notează se
notează
= − și este definită de predicatul ) ∈ ∧ )∉.
Exemplu. Dacă E= 1, 3, 5, 7, 9, 11 și = 1, 3, 5 , atunci
= 7, 9, 11 .
5. Fiind date mulțimile și , numim produs cartezian al
mulțimilor și și notăm cu × mulțimea tuturor perechilor
ordonate ', 4 unde ' ∈ și 4 ∈ .
Exemplu. Dacă = 0, 1 și = 2, 3 , atunci:
× = 0, 2, 0, 3, 1, 2, 1, 3 .
c) Proprietăți ale mulțimilor
1) ∩ = ∩ - comutativitatea intersecției
2) ∪ = ∪ - comutativitatea reuniunii
3) ∩ ∩
= ∩ ∩
) - asociativitatea intersecției
17
4) ∪ ∪
= ∪ ∪
) - asociativitatea reuniunii
5) ∪ ∩
= ∪ ∩ ∪
) – distributivitatea
6) ∩ ∪
= ∩ ∪ ∩
) - distributivitatea
reuniunii față de intersecție
7)
∪ =
∩
intersecției față de reuniune
a) ∪ = b) − −
= − ∪
1. Demonstrați egalitățile:
Soluție. a) ) ∈ ∪ ⇔ ) ∈ și ) ∈ ⇔ ) ∈ .
b) ) ∈ − −
⇔ ) ∈ − și ) ∉
⇔ ) ∈ și
) ∉ și ) ∉
⇔ ) ∈ și ) ∉ ∪
⇔ ) ∈ − ∪
.
2. Determinați ) ∈ , astfel încât să aibă loc egalitatea:
), 2, 3, 7 = 1, 2, ) + 2, 7 .
Soluție. Trebuie ca ) = 1 și ) + 2 = 3, adică ) = 1.
18
pentru Q)! , ) , ⋯ , ) , iar Q)! , ) , ⋯ , ) este o condiție
necesară pentru })! , ) , ⋯ , ) .
Exemplu. Dacă ) = +, atunci ) = + , unde ), + ∈ .
}), +: , , ) = +" este ipoteza teoremei, iar ), +: , , ) = + "
2 + 4 = 2 ∙ 3, 2 + 4 + 6 = 3 ∙ 4, 2 + 4 + 6 + 8 = 4 ∙ 5 formulăm
propoziția generală: ,,2 + 4 + 6 + ⋯ + 2 = + 1”, care se
poate demonstra că este adevărată.
19
Dacă propoziția generală are o infinitate de cazuri particulare,
atunci demonstrația se face prin metoda inducției matematice,
care are la bază următorul principiu, numit principiul inducției
4 − 1
1. Să se demonstreze prin inducție matematică egalitatea:
1 + 3 + 5 + ⋯ + 2 − 1 = , ∈ ∗.
3
4 − 1
Soluție. Notăm:
}: 1 + 3 + 5 + ⋯ + 2 − 1 = .
3
14 ∙ 1 − 1
a }1: 1 = sau }1: 1 = 1 adevărat.
3
b) Vom demonstra că } ⇒ } + 1.
+ 14 + 8 + 3
} + 1: 1 + 3 + ⋯ + 2 + 1 = .
3
Adunăm la ambii membri ai lui } expresia 2 + 1 :
4 − 1
1 + 3 + ⋯ + 2 + 1 = + 2 + 1 .
3
Ne rămâne să demonstrăm că:
20
4 − 1 + 14 + 8 + 3
+ 2 + 1 = ,
3 3
Verificare se face prin calcul direct.
2 ≥ − 1, ≥ 2.
2. Să se verifice prin inducție matematică inegalitatea:
21
a) Dacă = 1, 2, 3, 4 , atunci ̿ = 4.
Exemple.
total c d = 33.
!%%
"
2. Într-o sală sunt 5 băieți și 6 fete. Fiecare băiat dansează cu
22
2. Funcții definite pe mulțimea numerelor
naturale(șir)
2.1 Șiruri
Definiție. Fiind dată o mulțime oarecare , numim șir de
elemente din mulțimea o funcție : ∗ → .
Dacă ⊂ , atunci șirul se numește șir de numere reale.
Notăm = ', iar șirul de numere reale cu ' ! .
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este strict crescător
dacă ' < ':!, ∀ ∈ ∗ .
Exemplu. Fie ' ! , ' = 3 + 7. Atunci:
':! = 3 + 1 + 7 = 3 + 10 > 3 + 7 = ' .
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este strict descres-
cător dacă ' > ':!, ∀ ∈ ∗.
Exemplu. Fie ' ! , ' = − + 1. Atunci:
':! = − + 1 + 1 = − < − + 1 = ' .
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este monoton cres-
cător dacă ' ≤ ':!, ∀ ∈ ∗.
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este monoton des-
crescător dacă ' ≥ ':!, ∀ ∈ ∗.
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este mărginit dacă
există un număr pozitiv , astfel încât |' | ≤ , ∀ ∈ ∗ .
Exemplu. Fie ' ! , ' = . Atunci ' = :! < 1.
:!
2.2 Progresii aritmetice
2.2.1 Noțiunea de progresie aritmetică
Definiție. Un șir ' ! de numere reale se numește
progresie aritmetică, dacă există un număr real o, numit rație,
24
2.2.3 Suma primilor termeni ai unei progresii aritmetice
Teoremă. Fie ' ! o progresie aritmetică și = '! +
+' + ⋯ + ' suma primilor n termeni ai săi. Atunci este
'! + '
adevărată formula:
= , ≥ 1.
2
Exemple. a) Fiind dată progresia aritmetică ' ! , ' =
= 3 − 1, avem '! = 2, '!% = 29, iar suma primilor 10 termeni
2 + 2910
ai săi este egală cu:
!% = = 155.
2
b) Se consideră șirul 1, 3, 5, 7, ⋯. Acesta este progresie aritmetică
cu primul termen '! =1 și rația o = 2. Atunci termenul 1000 este
'!%%% = 1 + 999 ∙ 2 = 1999. Suma primilor 1000 de termeni ai
1 + 1 999 ∙ 1 000
șirului este egală cu:
!%%% = = 1 000 000.
2
Aplicații
1. Să se determine progresia aritmetică ' ! știind că
'! + '" = 8 și & = 22.
Soluție. '! + '" = 8 ⇒ '! + '! + 2o = 8 ⇒ '! + o = 4.
'! + '& 4
& = 22 ⇒ = 22 ⇒ 2'! + 3o = 11.
2
Rezolvând sistemul format din cele două ecuații obținem: '! = 1
și o = 3.
1 + 3 + 5 + ⋯ + ) = 100.
2. Să se rezolve ecuația:
= 100. Atunci:
25
8'! + ' 9 82'! + − 1o9
= = = 100 ⇒ = 100.
2 2
3. Fie ' ! o progresie aritmetică și suma primilor k
termeni ai săi. Să se demonstreze că dacă = și = ,
≠ , atunci = m ∀m ∈ ∗ .
8'! + ' 9
Soluție.
= ⇒ = ⇒ 2'! + − 1o = 2.
2
8'! + ' 9
= ⇒ = ⇒ 2'! + − 1o = 2.
2
Aplicații
1. Dacă numerele ' − 45, 4 − '5, 5 − '4 sunt în progresie
aritmetică, atunci și numerele ', 4, 5 sunt în progresie aritmetică
26
sau ' + 4 + 5 = 0.
Soluție. Deoarece numerele ' − 45, 4 − '5, 5 − '4 sunt în
' − 45 + 5 − '4
progresie aritmetică, atunci are loc relația:
4 − '5 = ⇒ ' − 45 + 5 − '4 − 24 +
2
+2'5 = 0 ⇒ ' + 5 − 4 − 4' + 4 + 5 = 0 ⇒
1 1 1
aritmetică, atunci și numerele:
, ,
√4 + √5 √5 + √' √' + √4
1 √5 − √4 √5 − √4
= = = . Analog obținem:
√4 + √5 5−4 o
1 √5 − √' 1 √4 − √'
= = ,
= = .
√5 + √' 2o √' + √4 o
Evident 2 = +
.
4
Folosind formula din definiție rezultă relația:
= n, ∀, ≥ 2.
46!
27
termen al său '! și rația n.
O progresie geometrică este bine determinată de primul
4 = 4! n6! ∀, ≥ 2.
este dat de formula:
Aplicații
1. Să se determine progresia geometrică 4 ! știind că
4 = 6 și 4& = 54.
Soluție. 4 = 4! n = 6 și 4& = 4! n" = 54. Împărțind a doua
ecuație la prima obținem n = 9 ⇒ q=±3 și apoi 4! = ±2.
2. Fie 4 ! o progresie geometrică. Dacă 4 = și
4 = , ≠ să se calculeze 4, m ∈ ∗ .
Soluție. Avem: 4 = 4! n6! = și 4 = 4! n6! = .
6 6
! 6!
Împărțind membru cu membru cele două relații obținem:
28
2.3.3 Suma primilor termeni ai unei progresii geometrice
Teoremă. Fie 4 ! o progresie geometrică cu rația n ≠ 1
și = 4! + 4 + ⋯ + 4 suma primilor n termeni ai săi. Atunci
1 − n
este adevărată formula:
= 4! , ≥ 1.
1−n
Exemplu. a) Fiind dată progresia geometrică 1, 2, 4, 8, ⋯
avem 4! = 1, n = 2, iar suma primilor 9 termeni ai săi este:
1 − 2M
M = 1 ∙ = 511.
1−2
Aplicații
1. Să se determine progresia geometrică 4 ! știind că
= 4 și " = 13.
1 − n 1 − n"
Soluție. Avem:
4! = 4 și 4! = 13 ⇒ 4! 1 + n = 4 și
1−n 1−n
4! 1 + n + n = 13.
Rezolvând sistemul format obținem: 4! = 1 și q= 3.
de formula = 3 + 1.
Soluție. Pentru ≥ 2, avem ' = − 6! = 3 + 1 −
−3 − 1 − 1 = 3. '! = ! = 4. Evident șirul nu este progresie
geometrică.
2.3.4 Alte proprietăți ale progresiilor geometrice
30
3. Funcții, lecturi grafice
3.1 Noțiunea de funcție
1) Definiția funcției
Definiție. Fiind date două mulțimi nevide A și B, prin funcție
Notăm : → , ) = +.
Mulțimea A se numește domeniul de definiție al funcției.
Mulțimea B se numește codomeniul sau mulțimea în care
funcția ia valori.
f este legea de corespondență între cele două mulțimi.
x se numește argumentul funcției.
31
Exemplu. Pentru funcția ∶ −1, 0, 1 → , ) = ) + 5 ,
avem: −1 = 4, 0 = 5, 1 = 6 și Im = 4, 5, 6 .
4) Restricția și prelungirea unei funcții
Definiție. Fiind date funcțiile : → și ∶
→ , astfel
încât ⊂
și ) = )∀) ∈ , spunem că funcția f este
restricția funcției g la A , iar funcția g este prelungirea funcției f
) = ) + 1.
5) Graficul unei funcții
Definiție. Fiind dată funcția : → , numim graficul
funcției f , mulțimea ), +|) ∈ , + = ) pe care o notăm .
Exemplu. Pentru funcția : −2, 0, 1 → , ) = ) + 3,
graficul său este: = −2, 1, 0, 3, 1, 4 .
3.2 Funcții numerice
Definiție. Funcția : → , se numește funcție numerică,
dacă ⊂ și ⊂ .
Exemplu. Funcția ∶ 0, 1 → 0, +∞ este numerică.
Fiind dată funcția numerică : → reprezentăm geometric
graficul funcției f reprezentând în planul ¡¢ toate punctele
), + ∈ .
Definiție. Fiind dată funcția numerică ∶ → , spunem că:
a) f este crescătoare pe , dacă pentru orice )! , ) ∈ , )! < ) ⇒
⇒)! ≤ ) .
b) f este strict crescătoare pe , dacă pentru orice )! , ) ∈ ,
)! < ) ⇒ )! < ) .
c) f este descrescătoare pe , dacă pentru orice )! , ) ∈ , )! <
< ) ⇒ )! ≥ ) .
d) f este strict descrescătoare pe , dacă pentru orice )! , ) ∈ ,
32
)! < ) ⇒ )! > ) .
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) + 2 este strict cres-
cătoare deoarece: )! , ) ∈ , )! < ) ⇒ )! − ) < 0 și atunci
)! − ) = )! + 2 − ) + 2 = )! − ) < 0.
Observație. a) Fiind dată funcția numerică ∶ → , spunem
că funcția f este monotonă dacă și numai dacă f este crescătoare
33
Definiție. Fiind dată funcția numerică ∶ → , unde este
−) = −)∀) ∈ .
mulțime simetrică, spunem că ea este funcție impară dacă
1:!
Aplicații
1. Se consideră funcția : − 1 → , ) =
16!
.
a) Să se rezolve ecuația: oo) = 2.
b) Să se rezolve ecuația: ooo) = 2.
c) Să se rezolve ecuația: oooo) = 2.
Soluție.
34
x +1
+1
x +1 x −1 2x
( f f )( x ) = f ( f ( x )) = f = = =x .
x −1 x +1
−1
2
x −1
x +1
a) ( f f f )( x ) = ( f f )( f ( x )) = f ( x ) = .
x −1
x +1
Ecuaţia devine: = 2 ⇒ x + 1 = 2x − 2 ⇒ x = 3 .
x −1
b) ( f f f f )( x ) = ( f f )( f f ( x )) = ( f f )( x ) = x .
Ecuaţia devine: x = 2 .
x +1
c) ( f f f f f )( x ) = ( f f f f )( f ( x )) = f ( x ) =
x −1
x +1
Ecuaţia devine: = 2 ⇒ x + 1 = 2x − 2 ⇒ x = 3 .
35
4. Funcția de gradul I
4.1 Ecuația de gradul I
Definiție. Ecuația liniară ') + 4 = 0, unde ', 4 ∈ ,
' ≠ 0 se numește ecuație de gradul întâi.
=
Soluția ecuației de gradul întâi este ) = −
<
.
.
"
Exemplu. Ecuația 2) − 3 = 0 are soluția ) =
Aplicații
3 + 2) 4) − 2 5 + 2)
2. Să se rezolve ecuația:
+ = + 1.
1 + 2) 7 + 16) + 4) 7 + 2)
Soluție. a) Se aduce la acelaşi numitor şi se ţine seama de
2
egalitatea 7 + 16 x + 4 x = (1 + 2 x )(7 + 2 x ) şi se obţine ecuaţia:
2 2
(3 + 2 x )(7 + 2 x ) + 4 x − 2 = (5 + 2 x )(1 + 2 x ) + 7 + 16 x + 4 x ⇒
7
⇒ 8x − 7 = 0 ⇒ x = .
8
4.2 Funcția afină
a) Definiția funcției afine
Funcția ∶ → , ) = ') + 4 = 0, unde ', 4 ∈ , se
numește funcție afină.
36
Funcția : → , ) = ') + 4 = 0, unde ', 4 ∈ , ' ≠ 0
capătă una din formele: ') + 4 ≥ 0 sau ') + 4 > 0 sau ') + 4 ≤
Inecuația care în urma unor transformări elementare succesive
37
≤ 0 sau ') + 4 < 0, unde ', 4 ∈ se numește inecuație liniară
1:" 1:
inecuație de gradul întâi cu o necunoscută.
< ⇔ 32) + 3 < 25) + 2⇔
"
Exemplu.
⇔ 6) + 9 < 10) + 4 ⇔ − 4) + 5 < 0.
Rezolvarea inecuației de forma ') + 4 ≥ 0 unde
', 4 ∈ .
e)
=
Prezentăm mai jos două metode de rezolvare
1) Dacă ' > 0, ') + 4 ≥ 0 ⇔ ') ≥ −4 ⇔ ) ≥ −
<
;
=
Dacă ' < 0, ') + 4 ≥ 0 ⇔ ') ≥ −4 ⇔ ) ≤ − ;
<
Dacă ' = 0, ') + 4 ≥ 0 ⇔ 4 ≥ 0;
Dacă 4 ≥ 0, atunci orice ) ∈ este soluție.
Dacă 4 < 0, atunci nu există soluție a inecuației.
3
Exemplu. – 2) + 3 ≥ 0 ⇔ −2) ≥ −3 ⇔ 2) ≤ 3 ⇔ ) ≤ .
2
2) Se studiază semnul funcției : → , ) = ') + 4 și se
tabelul:
) − ∞ 2 +∞
) − 2 − 0 +
Soluția este ) ∈ 82, +∞.U
Pentru celelalte 3 cazuri: ') + 4 > 0 sau ') + 4 ≤ 0 sau
') + 4 < 0 se procedează analog.
f) Poziția relativă a două drepte. Sisteme de ecuații de
') + 4+ = 5 U
gradul I
Sistemul R , ', 4, 5, , , m ∈ , se rezolvă
) + + = m
38
folosind metoda reducerii sau metoda substituției, învățate în
ciclul gimnazial.
2) + + = 4 U ) + 2+ = 3 U
sistemele de ecuații:
a) R b) R
3) − 2+ = −1 2) + 4+ = 7
.
39
5. Funcția de gradul al doilea
5.1 Ecuația de gradul al doilea
a) Forma ecuației de gradul al doilea
= l
relațiile lui Viete, sau relațiile între rădăcini și coeficienți sunt:
)! + ) = − și )! ) = .
< <
Formule importante:
)! + ) = )! + ) − 2)! ) ;
)! " + ) " = )! + ) " − 3)! ) )! + ) ;
1)
40
Exemple. Fără a rezolva ecuația ) − ) + 2 = 0, să se
Soluție. Avem: )! + ) = 1 și )! ) = 2.
a) )! + ) = )! + ) − 2)! ) = 1 − 4 = −3.
b) )! " + ) " = )! + ) " − 3)! ) )! + ) = 1 − 6 = −5.
c) )! & + ) & = )! + ) − 2)! ) = −3 − 2 ∙ 4 = 1.
c) Formarea ecuației de gradul al doilea când se cunosc
rădăcinile
Dacă se cunosc rădăcinile )! , ) ale ecuației, notăm )! + ) =
= , )! ) = } și atunci ecuația de gradul al doilea care are ca
rădăcini pe )! și ) este: ) − ) + } = 0.
și 2 este: ) − 3) + 2 = 0.
d) Descompunerea trinomului de gradul al doilea în
factori de gradul întâi
Fiind dat trinomul de gradul al doilea ') + 4) + 5,
', 4, 5 ∈ , ' ≠ 0, având rădăcinile )! , ) , atunci avem:
') + 4) + 5 = ') − )! ) − ) .
Exemplu. Fiind dat trinomul ) − 5) + 4, ecuația asociată
acestuia este ) − 5) + 4 = 0 cu rădăcinile 1 și 4, și atunci:
) − 5) + 4 = 1) − 1) − 4.
e) Semnele rădăcinilor ecuației de gradul al doilea
și )! + ) = , )! ) = }, atunci avem:
a) dacă } > 0, > 0, atunci ambele rădăcini sunt pozitive.
b) dacă } > 0, < 0, atunci ambele rădăcini sunt negative.
41
c) dacă } < 0, > 0, atunci o rădăcină este pozitivă și una este
42
−4 U −4
§−∞, U ¨ și strict descrescătoare pe intervalul © , U+∞U.
2' 2'
Exemplu. Funcția ) = ) − 2) + 7 este strict descres-
cătoare pe intervalul −∞, U19U și crescătoare pe intervalul 1, +∞.
c) Forma canonică a funcției de gradul al doilea
4 4 − 4'5
Forma canonică a trinomului de gradul al doilea este:
43
1) cu vârful în jos dacă ' > 0
y
O x
O x
+∞
=
) − ∞ −
<
) semnul lui ' 0 semnul lui a
44
∆= −11 < 0 și atunci funcția păstrează semnul lui ' = 1, adică
) − ∞ 1 2 +∞
) + 0 − 0 +
Aplicații
al cărui grafic trece prin punctele 1, −2, 3, 0, −1, 12.
' + 4 + 5 = −2
Soluție. Se pun condiţiile: f (1) = −2, f (3) = 0, f ( −1) = 12 .
45
Soluție. Coordonatele vârfului sunt:
2
a +1 − a + 2 a − 13
xv = , yv = .
46
6. Mulțimi de numere
6.1 Numere reale
6.1.1 Puteri cu exponent întreg
Definiție. Dacă ' ∈ , și ∈ , atunci definim ' % = 1 și
!
' = '
°±∙ ±²±
' ∙ ⋯±³
∙ ' . Dacă în plus ' ≠ 0, atunci ' 6 =
<¹
.
´µ ¶·¸
<?
la operații fără sens, avem:
1) ' ' = ' : = ' 6
<¹
2)
3) ' 6! = ' 6 4) ' = '
< <?
5) '4 = ' 4 6) ; > =
= =?
.
Exemple. a) 2! 2 = 2!: = 2" = 8.
b) 2" & = 2"∙& = 2! .
6.1.2 Radicali
Definiție. Fiind dat numărul real și pozitiv a și numărul
47
Dacă ' > 0 și , , m ∈ , atunci √' = √' .
3) Amplificarea radicalului:
¹ ¹º
= _|'| _|4|.
¹ ¹
»= =
¹
¹ < √<
a) Dacă n este par și ' ≥ 0, 4 ≥ 0 atunci ¹
√=
.
.
√'
=
_4
»= =
¹ <
c) Dacă n este impar și ' < 0, 4 < 0 atunci
¹
_|<|
= ¹
_|=|
.
8) Câtul a doi radicali:
= » .
¹
√< ¹ <
Dacă ', 4 ∈ , 4 ≠ 0 atunci ¹
√= =
48
a) Dacă n este par și ' ≥ 0, atunci ' √4 = √' 4.
10) Introducerea unui factor sub radical:
¹ ¹
b) √8 ∙ 5 = √2" ∙ 5 = 2 √5.
j j j
c) g√'h = √' .
1 √' √'
Exemple.
a = = , ' ≠ 0;
√' √' ∙ √' '
1 √' √'
j j
b j = j = ;
√' √' ∙ √'
j '
49
1 √' − √4 √' − √4
c = = , ' ≠ 4;
√' + √4 g√' + √4hg√' − √4h '−4
1 √' + √4 √' + √4
d = = , ' ≠ 4;
√' − √4 g√' − √4hg√' + √4h '−4
1 √' + √'4 + √4
j j j
e j = j =
√' − √4 g √' − √4hg√' + √'4 + √4 h
j j j j j
√' + √'4 + √4
j j j
= , ' ≠ 4.
'−4
Formulele radicalilor compuși
Dacă ' > 0, 4 > 0, ' ≥ 4, și 5 = _' − 4, atunci avem:
'+5 '−5
a »' + √4 = ½ +» ;
2 2
'+5 '−5
b »' − √4 = ½ −» .
2 2
3+1 3−1
¾¿ÀÁÂÃÄ. »3 − √8 = ½ −½ = √2 − 1.
2 2
Aplicații
50
2. Să se verifice egalitatea:
»5 + √24 + »5 − √24 = √12.
1
și '6 = . Pentru ' = 0, avem: 0 = 0.
√' ,
¹
' É = ' É ;
2)
'4 = ' ∙ 4 ;
3)
' '
4)
Ê ; > = , unde 4 ≠ 0.
4 4
' É = ' É ;
2)
'4 = ' ∙ 4 ;
3)
' '
4)
Ê ; > = , unde 4 ≠ 0.
4 4
Exemple. a) 2√ ∙ 26√ = 2√6√ = 2% = 1.
& &
b) g2√3h = 2& ∙ g√3h = 16 ∙ 9 = 144.
51
Compararea puterilor cu exponent real
Dacă ' > 1 și ), + ∈ , atunci ' 1 < ' 3 ⇔ ) < +.
Dacă 0 < ' < 1 și ), + ∈ , atunci ' 1 < ' 3 ⇔ ) > +.
Exemplu. 1 < √2 < √3 ⇒ 3! < 3√ < 3√" .
6.2 Logaritmi
Definiție. Logaritmul unui număr real pozitiv A este expo-
nentul x la care trebuie să ridicăm un număr real pozitiv și diferit
Proprietăți.
Dacă > 0, > 0, ' > 0, ' ≠ 1, 4 ∈ , atunci:
1) log < = log < + log < .
Ë log < = log < − log < .
1
Ë′ log < = − log < .
Í log < = = 4 log < .
Í′ log < ' = = 4.
log <
Î log < √ = .
¹
Exemple. a) log 5 ∙ 6 = log 5 + log 6.
b) log 20 = log 4 ∙ 5 = log 4 + log 5 = 2 + log 5.
c) log 4" = 3 log 4 = 3 ∙ 2 = 6.
Formula de schimbare de bază a unui logaritm
Dacă > 0, ' > 0, ' ≠ 1, 4 > 0, 4 ≠ 1 atunci:
52
log =
log < =
.
log = '
Exemplu. a) Având logaritmul log & 20 îl schimbăm în baza
log 20 log 4 + log 5 2 + log 5
astfel: log & 20 = = = .
log 4 2 2
Compararea logaritmilor care au aceeași bază
Dacă 0 < ' < 1, atunci 0 < ) < + ⇔ log < ) > log < +.
Dacă ' > 1, atunci 0 < ) < + ⇔ log < ) < log < +.
Exemple. a) 0 < 0,5 < 1 și atunci log %, 5 > log %, 8.
b) 3 > 1 și atunci log " 8 < log " 10.
Aplicații
1. Să se aducă la forma cea mai simplă expresia:
1 2 3 4 5 6 7
lg + lg + lg + lg + lg + lg + lg .
2 3 4 5 6 7 8
1 2 3 4 5 6 7
Soluție. lg + lg + lg + lg + lg + lg + lg =
2 3 4 5 6 7 8
1 2 3 4 5 6 7 1
= lg ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = lg = lg 1 − lg 8 = − lg 8 .
2 3 4 5 6 7 8 8
2. Să se aducă la forma cea mai simplă expresia:
log 1 2 + log 1 4 + log 1 8 + log 1 16 + log 1 32.
2 4 8 16 32
Soluție. log 1 2 + log 1 4 + log 1 8 + log 1 16 + log 1 32 =
2 4 8 16 32
53
−1 −1 −1 −1
1 1 1 1
= log 1 + log 1 + log 1 + log 1 +
2 2 4 4 8 8 16 16
−1
1
+ log 1 = −1 − 1 − 1 − 1 − 1 = −5 .
32 32
3. Să se demonstreze inegalitatea:
1 1 1
+ + <2.
log 2 8 log 4 8 log 6 8
Soluție. Se trec logaritmii în baza 8 şi se obţine:
2
log 8 2 + log 8 4 + log 8 6 < 2 ⇔ log 8 48 < 2 ⇔ 48 < 8
54
1 1 1 1
= 1+ ( log a b + logb a ) = 1 + log a b + > 1+ ⋅2 = 2
2 2 log b a 2
, = ) + +Ô | ), + ∈ , Ô = −1 .
Definiție. Mulțimea numerelor complexe este:
2 − Ô este 2 + Ô.
Egalitatea a două numere complexe
Două numere complexe ,! = )! + +! Ô și , = ) + + Ô sunt
egale dacă și numai dacă )! = ) și +! = + .
Exemplu. Numerele complexe ) + 1 + +Ô și 2) + 2+ − 1Ô
sunt egale dacă ) + 1 = 2) și + = 2+ − 1, adică ) = 1, + = 1.
Puterile numărului i
Puterile numărului i sunt: Ô = Ô, Ô = −1, Ô " = −Ô, Ô & = 1,
Ô = Ô, Ô $ = −1, Ô = −Ô, Ô # = 1, ⋯. Pentru ∈ × ∗ avem:
55
1, = 4
Ô, = 4 + 1U
Ô = Ø .
−1, = 4 + 2
−Ô, = 4 + 3
Exemple. Ô MM = −Ô, Ô!%%% = 1, Ô %%! = Ô, Ô %!% = −1.
Operații cu numere complexe
,! ∙ , = )! + +! Ô ∙ ) + + Ô =
definim:
,! )! + +! Ô )! + +! Ô) − + Ô
definim:
= = =
, ) + + Ô ) + + Ô) − + Ô
)! ) + +! + ) +! − )! +
= + Ô.
) + + ) + +
56
1 + Ô 1 + Ô2 + Ô 2 − 1 + 1 + 2Ô
¾¿ÀÁÂÃÄ. = = =
2 − Ô 2 − Ô2 + Ô 4+1
1 + 3Ô 1 3
= = + Ô.
5 5 5
Proprietăți ale numerelor complexe
1) ÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! + , = ,Ú! + ,Ú .
2) ÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! − , = ,Ú! − ,Ú .
3) ÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! ∙ , = ,Ú! ∙ ,Ú .
ÙÙÙÙÙÙ
4) = ,̅ .
,
ÙÙÙÙÙÙ
,! ,Ú!
Ê § « = .
, ,Ú
6) ,̿ = ,.
7) , ∈ ⇔ ,̅ = ,.
8) , ∈ Û ⇔ ,̅ = −,.
Exemple. a) Fiind date ,! = 1 + Ô și , = 2 − Ô, atunci
ÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! + , = ,Ú! + ,Ú = 1 − Ô + 2 + Ô = 3.
b) Fiind date ,! = 2 + Ô și , = 1 − Ô, atunci
,! ∙ , = ,Ú! ∙ ,Ú = 2 − Ô ∙ 1 + Ô = 3 + Ô.
ÙÙÙÙÙÙÙÙ
Modulul unui număr complex
Modulul numărului complex , = ) + +Ô este numărul pozitiv
|,| = _) + + .
Exemplu. Pentru , = 3 + 4Ô, |,| = √3 + 4 = 5.
Proprietăți ale modulului unui număr complex
1) |,| = 0 ⇔ , = 0.
2) |,! ∙ , | = |,! | ∙ |, |.
3) |, | = |,| .
,! |,! |
Î Ü Ü = .
, |, |
57
5) |,| = |,̅|.
6) |,! + , | ≤ |,! | + |, |.
1
Ý z ∙ zÙ = |z| − caz particular − |,| = 1⇔ ,̅ = .
,
Aplicații
1. Să se arate că dacă ,! , , ∈ Û − astfel încât |,! | = |, | =
= 1, atunci:
,! + ,
Im = 0, dacă ,! , ≠ −1.
1 + ,! ,
1 1
ÅÆÃÄțÇÀ. |,! | = |, | = 1 ⇒ ,Ú! = și ,Ú = .
,! ,
Știm că Im , = 0 ⇔ ,̅ = ,.
ÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! + , ,! + ,
Vom demonstra că = .
1 + ,! , 1 + ,! ,
1 1
ÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! + , ,ÙÙÙÙÙÙÙÙÙ +
! + , ,Ú! + ,Ú ,Ú! + ,Ú ,! ,
= = = = =
1 + ,! , ÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙ ,! , 1 + ,Ú! ,Ú 1 + 1 ∙ 1
1 + ,! , 1 + ÙÙÙÙÙÙ
,! ,
,! + ,
= .
1 + ,! ,
58
Interpretarea geometrică a modulului unui număr
complex
Fiind dat numărul complex , = ) + +Ô, modulul lui z
ÙÙÙÙÙ | = √3 + 4 = 5.
punctul 3, 4, iar |,| = |¡
Interpretarea geometrică a conjugatului unui număr
complex
Fiind dat numărul complex , = ) + +Ô, conjugatul lui z este
,̅ = ) − +Ô. Imaginea geometrică a lui ,̅ este simetricul imaginii
geometrice a lui z față de axa ¡).
Exemplu. Fiind dat , = 2 − Ô, atunci ,̅ = 2 + Ô. Imaginea
geometrică a lui ,̅ este punctul 2, 1 care este simetricul față de
axa Ox a punctului 2, −1.
Interpretarea geometrică a sumei a două numere complexe
Fiind date numerele complexe ,! = )! + +! Ô și , = ) + + Ô,
care au imaginile geometrice ! )! , +! și ) , + , atunci
imaginea geometrică a sumei ,! + , este al patrulea vârf
)! + ) , +! + + al paralelogramului ¡! , unde O este
59
imaginea geometrică a diferenței ,! − , este imaginea
geometrică a sumei ,! + −, , adică al patrulea vârf
)! − ) , +! − + al paralelogramului ¡! ′ , unde O este
originea axelor de coordonate și ′ g−), − + h este imaginea
geometrică a lui −, = −) − + Ô.
Interpretarea geometrică a produsului dintre un număr
real și un număr complex
Fiind date numerele ' ∈ și , = ) + +Ô ∈ Û, care are
imaginea geometrică ), +, atunci imaginea geometrică a
numărului ', este punctul ′ '), '+, care este coliniar cu
punctele O și M și în plus ¡ ′ = |'|¡.
Aplicații
,Þ + ,ß ,à + ,á
Soluție. Segmentele AC și BD au același mijloc O. Atunci
= ⇔ ,Þ + ,ß = ,à + ,á .
2 2
2. Fie numerele complexe ,! = ' + 4Ô şi , = 5 + fÔ,
,! + ,
având ca imagini geometrice punctele A şi respectiv B. Să se arate
că aâixul mijlocului al segmentului 89 este .
2
Soluție. Se proiectează punctele , , pe axele de coordo-
<:l =:å
nate. Proiecțiile lui M pe axe au coordonatele : și .
60
Exemplu. Ecuația 1 + Ô, = Ô are soluția:
numitorului și se aduce la forma cea mai simplă.
Ô Ô1 − Ô 1 + Ô 1 1
,= = = = + Ô.
Ô+1 1 − Ô 2 2 2
Ecuația de gradul al doilea cu coeficienți reali rezolvată
în C
−4 ± √∆ −4 ± + Ô
unde m și n urmează să se determine.
61
7. Funcții și ecuații
7.1 Funcții
7.1.1 Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate. Funcții
inversabile
63
)−1
deoarece pentru funcția ∶ → , ) = avem:
2
)−1 )−1
ê) = ) = § «=2∙ + 1 = ) și
2 2
2) + 1 − 1
ê) = g)h = 2) + 1 = = ).
2
Consecință. O funcție ∶ → este inversabilă dacă și
numai dacă este bijectivă. Inversa funcției f se notează cu 6! .
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) + 2 este bijectivă
deoarece este injectivă și surjectivă.
prima bisectoare.
7.1.2 Funcția putere cu exponent natural
Definiție. Funcția ∶ → , ) = ) , unde ∈ , ≠ 0
se numește funcție putere de gradul n.
Dacă n este par graficul funcției este prezentat în fig. 1, iar
dacă n este impar graficul funcției este prezentat în fig. 2.
y y
O x O x
fig. 1 fig. 2
Observație. Reprezentarea grafică a unei astfel de funcții se
face prin puncte.
7.1.3 Funcția radical
80, U∞U → , ) = ¹√), par U
Definiție. Funcția : ë
→ , ) = ¹√), impar
se
64
numește funcție radical de ordinul n.
Dacă n este par graficul funcției este prezentat în fig. 1, iar
dacă n este impar graficul funcției este prezentat în fig. 2.
y y
O x O x
fig. 1 fig. 2
Observație. Reprezentarea grafică a unei astfel de funcții se
face prin puncte.
Dacă 0 < ' < 1 graficul funcției este prezentat în fig. 1, iar
Graficul funcției exponențiale
O x O x
fig. 1 fig. 2
65
Observație. Reprezentarea grafică a unei astfel de funcții se
face prin puncte.
7.1.5 Funcția logaritmică
Definiție. Dacă ' > 0 și ' ≠ 1, funcția : 0, ∞ → ,
) = log < ) se numește funcție logaritmică.
Observație. Funcția logaritmică este bijectivă și deci inver-
sabilă, inversa ei fiind funcția exponențială cu aceeași bază ca
funcția logaritmică.
pe 0, ∞.
2) Dacă ' > 1 funcția logaritmică este strict crescătoare pe
0, ∞.
Dacă 0 < ' < 1 graficul funcției este prezentat în fig. 1, iar
Graficul funcției logaritmice
O x O x
fig. 1 fig. 2
Observație. Reprezentarea grafică a unei astfel de funcții se
face prin puncte.
7.2 Ecuații
7.2.1 Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații iraționale
Ecuații iraționale
Orice ecuație în care necunoscuta se găsește sub unul sau mai
66
mulți radicali se numește ecuație irațională.
√) + 2 − √2 − ) = 2.
Exemplu. Să se rezolve în R ecuația:
√) + 2 = √2 − ) + 2.
în partea dreaptă pentru a pozitiva ambii membri și obținem:
) + 2 = 2 − ) + 4 + 4√2 − ) ⇔ 2) − 4 = 4√2 − ) ⇔
Ridicăm la pătrat ambii membri ai ecuației și obținem:
67
ca funcțiile de sub radicalii de ordin par să fie ≥ 0.
Înainte de rezolvarea unei inecuații iraționale se pun condițiile
68
Pentru rezolvarea unui sistem de ecuații iraționale nu există o
metodă generală. Prin diverse metode, sistemul de ecuații trebuie
transformat succesiv într-un sistem în care măcar o ecuație nu mai
conține radicali și care poate fi rezolvat folosind cunoștințele
acumulate.
Printre metodele folosite amintim:
a) ridicarea succesivă la putere;
b) folosirea formulelor pentru radicalii compuși;
c) amplificarea unor fracții cu conjugata numitorului;
d) efectuarea unor substituții.
) + + = 25
Exemplu. Să se rezolve sistemul: ë .U
√) + _+ = 7
Soluție. Notăm √) = ì și _+ = p și obținem sistemul:
R + p = 25,U care prin rezolvare ne dă soluțiile: ì = 3, p = 4 și
ì
ì + p = 7
ì = 4, p = 3. Atunci ) = 9, + = 16 sau ) = 16, + = 9.
7.2.2 Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații exponențiale
Ecuații exponențiale
Orice ecuație în care necunoscuta sau o expresie care conține
necunoscuta se găsește la exponent se numește ecuație exponen-
țială.
a) dacă 0 < ' < 1, atunci ' 1 < ' í1 ⇔ ) > ).
proprietatea funcției exponențiale:
b) dacă ' > 1, atunci ' 1 < ' í1 ⇔ ) < ).
Exemplu. Pentru a rezolva inecuația 2 1 + 4 1 < 2 se face
substituția 2 1 = +, se obține inecuația + + + − 2 < 0, care are
soluția + ∈ −2, 1⇔ − 2 < + < 1 ⇔ − 2 < 2 1 < 1.
2 1 > −2 ⇒ ) ∈ și 2 1 < 1 ⇒ 2 1 < 2% ⇒ ) < 0. Soluția
inecuației este: ) ∈ ∩ −∞, 0 = −∞, 0.
Sisteme de ecuații exponențiale
Orice sistem de ecuații în care necunoscuta sau o expresie care
conține necunoscuta se găsește la exponent se numește sistem de
ecuații exponențiale.
Pentru rezolvarea unui sistem de ecuații exponențiale nu există
o metodă generală. Prin diverse metode, sistemul de ecuații
trebuie transformat succesiv într-un sistem care poate fi rezolvat
folosind cunoștințele acumulate.
Printre metodele folosite amintim:
70
a) împărțirea membru cu membru a celor două ecuații;
b) înmulțirea membru cu membru a celor două ecuații;
c) logaritmarea uneia sau ambelor ecuații;
3 1 ∙ 4 3 = 36U
d) efectuarea unor substituții.
Pentru a rezolva sistemul 1 3
4 ∙ 3 = 48
Exemplu. se
⇒ ) = ).
Exemplu. log 1 ) − 2) + 4 = 2.
Se pun mai întâi condițiile: ) − 2) + 4 > 0 și ) > 0, ) ≠ 1.
Rezultă ) ∈ 0, 1 ∪ 1, +∞. Ecuația devine ) − 2) + 4 = ) ,
Cu soluția ) = 2, care este corectă deoarece 2 ∈ 0, 1 ∪ 1, +∞.
2) ' > 0, ' ≠ 1, log < ) = log < ) ⇒ ) = ).
Exemplu. log ) + ) + 1 = log ) + 2) + 2.
71
Se pun mai întâi condițiile: ) + ) + 1 > 0, ) + 2) + 2 > 0,
care după rezolvare ne dau ) ∈ .
log ) + ) + 1 = log ) + 2) + 2 ⇒ ) + ) + 1 = ) +
+2) + 2 ⇒ ) = −1, soluție corectă.
3) log 1 ) = log í1 ). Se folosește formula:
1
log í1 ) = și se obține ecuația:
log 1 )
1
log 1 ) = ⇒ log 1 ) = ± 1⇒ ) =
log 1 )
= ) . ±!
72
În cadrul rezolvării unei inecuații logaritmice se folosește
a) dacă 0 < ' < 1, atunci log < ) < log < )⇔) > ).
proprietatea funcției logaritmice:
b) dacă ' > 1, atunci log < ) < log < )⇔) < ).
Exemplu. log ) − 1 > 3. Se pune condiția ) − 1 > 0 ⇒
⇒ ) > 1 ⇒ ) ∈ 1, ∞.
log ) − 1 > 3⇒ log ) − 1 > log 9 ⇒ ) − 1 > 9 ⇒) > 10
Soluția va fi ) ∈ 1, ∞ ∩ 10, ∞ = 10, ∞.
Sisteme de ecuații logaritmice
Orice sistem de ecuații în care necunoscuta sau o expresie care
conține necunoscuta se găsește ca bază sau argument al unui
logaritm se numește sistem de ecuații logaritmice.
Pentru rezolvarea unui sistem de ecuații logaritmice nu există
o metodă generală. Prin diverse metode, sistemul de ecuații
trebuie transformat succesiv într-un sistem care poate fi rezolvat
) + + = 5 U
folosind cunoștințele acumulate.
Exemplu. R . Se pun condițiile ) > 0,
log ) + log + = 2
+ > 0. A doua ecuație se scrie: log )+ = 2 ⇒ )+ = 4.
) + + = 5U
Rezolvând sistemul
R
)+ = 4
obținem ) = 1, + = 4 sau ) = 4, + = 1.
73
8. Metode de numărare
8.1 Mulțimi finite ordonate
Definiție. Mulțimea A se numește mulțime finită dacă = ∅,
= ̅.
Exemplu. Mulțimea = ', 4, 5 are cardinalul 3.
∶ → , atunci ̅ = Ù .
2) Dacă mulțimile A și B sunt finite și ∩ = ∅, atunci mul-
∪ = ̅ + Ù .
țimea ∪ este finită și ÙÙÙÙÙÙÙ
3) Dacă mulțimea A este finită și ⊂ este o submulțime a sa,
− = ̅ − Ù.
atunci − este mulțime finită și ÙÙÙÙÙÙÙÙ
Definiție. O mulțime finită A, împreună cu o ordine de
dispunere a elementelor sale bine determinată se numește mulțime
74
8.2 Permutări
Definiție. Fiind dată mulțimea A finită, orice mulțime ordona-
tă care se poate forma cu elementele mulțimii A se numește per-
mutare a mulțimii A.
mulțimii A îl notăm cu } = ! = 1 ∙ 2 ∙ 3 ∙ ⋯ ∙ .
Dacă mulțimea A are n elemente, atunci numărul permutărilor
Convenim ca }% = 0! = 1.
Relații de recurență. } = ∙ }6! ; } = − 1 ∙ }6 .
cu !.
Exemple. a) 5! = 1 ∙ 2 ∙ 3 ∙ 4 ∙ 5 = 120.
! 1 ∙ 2 ∙ ⋯ ∙ − 1 ∙
b = = .
− 1! 1 ∙ 2 ∙ ⋯ ∙ − 1
8.3 Aranjamente
∶ → sunt în număr de .
5! 5! 5 ∙ 4 ∙ 3!
¾¿ÀÁÂÃÀ. a =
= = = 20.
5 − 2! 3! 3!
b) Numere de 5 cifre distincte care să înceapă cu cifra 1 sunt &M .
8.4 Combinări
Definiție. Fiind dată mulțimea A având n elemente, atunci
75
submulțimile cu m elemente, ≤ ale mulțimii A se numesc
! − 1 − 2 ⋯ − + 1
egal cu = =
− ! ! 1∙ 2∙3∙⋯∙ }
Observație.
% = 1,
= 1.
Formula combinărilor complementare.
=
6 .
Relații de recurență.
a
=
− 6!
6!
b
=
6!
c)
=
+
6! .
6! 6!
5∙4∙3
¾¿ÀÁÂÃÀ. a
" = = 10.
1∙2∙3
− 1 − 2
" 1∙2∙3 −2
b = = .
− 1 3
1∙2
8.5 Binomul lui Newton
' + 4 =
% ' +
! ' 6! 4 + ⋯ +
' 6 4 + ⋯ +
4 .
Formula binomului lui Newton
76
Exemple. a) ) + 1& = ) & +
&! ) " +
& ) +
&! ) + 1 =
= ) & + 4) " + 6) + 4) + 1.
#
b) Termenul la patrulea al dezvoltării g√2 + √3h este:
#6" "
¤& = ¤":! =
#" g√2h √3 = 56 ∙ 4√2 ∙ 3√3 = 672√6.
Aplicații
n
1. Să se calculeze suma următoare: ∑ k !⋅ k ;
k =1
n n n
k =1 k =1 k =1
[
Soluție. ∑ k ! k = ∑ k !( k + 1 − 1) = ∑ k !( k + 1) − k ! = ]
n
[ ] [ ]
= ∑ ( k + 1) !− k ! = (2!− 1) + ... + ( n + 1) !− n ! = ( n + 1) !− 1 .
k =1
2. Să se rezolve ecuaţia 1 = 42.
2 2
Ax = 42 ⇒ x ( x − 1) = 42 ⇒ x − x − 42 = 0 ⇒
Soluție.
⇒ x = −6 sau x = 7 . Corespunde x = 7 .
3. Să se determine x , y , n ∈ N dacă în dezvoltarea:
n
(
x+ y )
avem: T2 = 240, T3 = 720, T4 = 1080 .
Soluție.
1 n −1 2 n−2 2 3 n −3 3
Cn x y = 240; Cn x y = 720; Cn x y = 1080
1
Împărţim membru cu membru prima relaţie la a doua şi a doua
3
la a treia şi scoatem din fiecare relaţie obţinută raportul: ;
x n − 1 x 2n − 4 x n − 1 2n − 4
= , = ⇒ = = ⇒
y 6 y 9 y 6 9
⇒ n = 5; x = 2, y = 3 .
77
9. Elemente de probabilități
9.1 Evenimente. Operații cu evenimente
Evenimente
Definiție. Numim eveniment orice situație determinată de
unul sau mai multe posibile rezultate ale unei experiențe.
Evenimentele se reprezintă în matematică ca mulțimi ce conțin
probele care le realizează.
Evenimentele care pot fi realizate de o singură probă se
numesc evenimente elementare, iar evenimentele care pot fi
realizate de cel puțin două probe se numesc evenimente compuse.
Exemplu. Considerăm experiența aruncării unui zar.
Evenimentul apariției feței cu numărul 3 este un eveniment
elementar. Evenimentul apariției unei fețe cu număr par este
evenimentul apariției unei fețe cu unul din numerele: 2 sau 4 sau 6
și este un eveniment compus.
Definiție. Evenimentul care nu se realizează la nici o probă a
experienței se numește eveniment imposibil.
Definiție. Evenimentul care se realizează la fiecare efectuare a
unei experiențe se numește eveniment sigur.
Exemplu. Considerăm experiența aruncării unui singur zar.
Evenimentul obținerii unui număr mai mic decât 12 este
evenimentul sigur, deoarece orice număr apare pe zar este mai
mic decât 12. Evenimentul obținerii numărului 12 este
evenimentul imposibil, deoarece 12 nu poate apare pe nici o față
78
este = 3, 6 . Evenimentul B al obținerii pe o față a unui număr
a) Evenimentul A al obținerii pe o față a unui număr multiplu de 3
79
Exemplu. Considerăm o urnă care conține 3 bile albe și 5 bile
, iar probabilitatea
"
negre. Numărul cazurilor egal posibile este 8. Probabilitatea ca ex-
#
.
trăgând o bilă din urnă aceasta să fie albă este
#
ca bila să fie neagră este
5 5 11
ca 5 să apară cel puțin o dată.
} ∩
(știind că s-a realizat B) este:
}à = .
}
Din formula de mai sus rezultă } ∩ = } ∙ }à .
80
Exemplu. O urnă conține 4 bile albe și 3 bile negre. Se extrag
pe rând din urnă 2 bile și se pun pe masă. Determinăm
probabilitatea să avem pe masă o bilă albă și una neagră în această
!
Exemplu. Doi vânători trag simultan asupra unui lup. Proba-
"
bilitatea ca primul vânător să atingă lupul este și probabilitatea
!
&
ca al doilea vânător să atingă lupul este . Notând cu A și B eve-
nimentele ca primul vânător și respectiv al doilea vânător să
! ! !
atingă lupul, constatăm că acestea sunt independente și atunci:
} ∩ = } ∙ } = ∙ = .
" & !
9.6 Schema lui Poisson
nând 'ï bile albe și 4ï bile negre. Se extrage din fiecare urnă câte o
Se consideră n urne conținând bile albe și negre, urna i conți-
81
2 3 3 4 4 5
m! = , n! = , m = , n! = , m! = , n! = . Polinomul este:
5 5 7 7 9 9
2 3 3 4 4 5
§ ) + « § ) + « § ) + «.
5 5 7 7 9 9
Probabilitatea obținerii unei bile albe și două roșii este egală cu
2 4 5 3 3 5 3 4 4
coeficientul lui x al acestui polinom. Acest coeficient este egal cu:
∙ ∙ + ∙ ∙ + ∙ ∙ .
5 7 9 5 7 9 5 7 9
= m și n! = n = ⋯ = n = n = 1 − m. Atunci probabilitatea de
a obține k bile albe și − bile negre este egală cu coeficientul
lui ) din dezvoltarea binomului m) + n , adică
m n6 .
obține stema este
1 1 Ê
Polinomul este:
)! ) )" ⋯ )
influența unor factori aleatori ia o mulțime finită de valori.
)! ) ⋯ )
Operații cu variabile aleatoare
Fiind date ' ∈ și ;m m ⋯ m >, atunci definim
!
1)
)! ) ⋯ )
Valoarea medie a unei variabile aleatoare
¢ = ¢.
3)
4)
83
)! ) ⋯ )
Dispersia unei variabile aleatoare
84
10. Elemente de calcul matriceal și sisteme de
ecuații liniare
10.1 Permutări
1 2 ⋯
Numărul tuturor permutărilor de gradul n este egal cu n!
Notăm permutarea de gradul n: ó = § «.
ó1 ó2 ⋯ ó
÷ f'5ă = Ô
Se numește transpoziție funcția bijectivă:
85
Inversiune
Fiind dată permutarea ó ∈ , perechea Ô, ÷, Ô < ÷, unde
Ô, ÷ ∈ 1, 2, ⋯ , se numește inversiune a permutării ó, dacă
óÔ > ó÷.
Notăm ó numărul inversiunilor permutării ó.
Numărul øó = −1ù se numește semnul permutării ó.
Dacă øó = 1, permutarea ó se numește pară.
Dacă øó = −1, permutarea ó se numește impară.
Dacă ó, ô ∈ , atunci øóô = øóøô.
10.2 Matrice
'!! '!
coeficienți în C.
Exemple. a) Pentru = = 2 avem: = ;' >.
! '
'!!
b) Pentru = 3, = 1 obținem matricea coloană = ð'! ñ.
'"!
c) Pentru = 1, = 2 obținem matricea linie = '!! '! .
Definiție. Două matrice , ∈ , Û sunt egale dacă are
loc egalitatea 'ïò = 4ïò , ∀Ô ∈ 1, 2, ⋯ , și ∀÷ ∈ 1, 2, ⋯ , .
1 ) ) 1
Exemplu. Matricele = ; > și = ; > sunt
)+1 3 2 3
egale dacă: 1 = ), ) = 1, ) + 1 = 2, 3 = 3 ⇔ ) = 1.
86
Operații cu matrice
b) Asociativitatea – + +
= + +
∀ , ,
∈
∈ , Û.
c) Elementul neutru – este matricea nulă ¡ deoarece:
+ ¡ = ¡ + , ∀ ∈ , Û.
d) Element invers − ∀ ∈ , Û, ∃′ = − astfel încât
+ ′ = ′ + = ¡ . Matricea ′ se numește opusa matricei A.
matricelor A și B, matricea C ale cărei elemente sunt date de
87
1 2 0 1
Exemplu. = ; >, = ; >, atunci: ∙ =
3 4 2 3
1 2 0 1 1∙0+2∙2 1∙1+2∙3 4 7
=; >; >=; >=; >.
3 4 2 3 3∙0+4∙2 3∙1+4∙3 8 15
a) Asociativitatea − ∙ ∙
= ∙ ∙
∀ , ,
∈
Proprietăți ale înmulțirii matricelor
∈ , Û.
b) Elementul neutru în Û – este matricea unitate þ
1 0 0
0 1 0
deoarece: ∙ þ = þ ∙ , ∀ ∈ Û, unde þ = .
⋯⋯⋯⋯
0 0 1
egalitatea: ∙ +
= ∙ + ∙
.
Transpusa unei matrice
Definiție. Fiind dată matricea = g'ïò h ∈ , Û, numim
transpusa matricei A, matricea notată = 4 ∈ , Û,
unde 4 = ', ∀ ∈ 1, 2, ⋯ , și ∀ ∈ 1, 2, ⋯ , .
1 2 3
Exemplu. Fiind dată = ; >, atunci transpusa
4 5 6
1 4
matricei A este matricea = ð2 5ñ.
3 6
Proprietăți ale operației de transpunere
88
10.3 Determinanți
1 2 1 2
a) Pentru = 2, = ó! , ó , unde ó! = ;
Particularizare
> , ó = ; >.
1 2 2 1
Evident ó! este permutare pară și ó este permutare impară.
'!! '!
Atunci det = V' V = '!! ∙ ' − '! ∙ '! .
! '
1 2 3
b) Pentru = 3, " = aó! , ó , ó", ó& , ó , ó$, b, ó! = ; >,
1 2 3
1 2 3 1 2 3 1 2 3
ó = ; > , ó" = ; > , ó& = ; > , ó =
2 3 1 3 1 2 3 2 1
1 2 3 1 2 3
> , ó$ = ; >.
2 1 3 1 3 2
Avem øó! = øó = øó" = 1, øó& = øó = øó$ = −1.
=;
det = '! ' '" = '!! ∙ ' ∙ '"" + '! ∙ '" ∙ '"! +
'"! '" '""
+'!" ∙ '! ∙ '" − '!" ∙ ' ∙ '"! − '! ∙ '! ∙ '"" − '!! ∙ '"∙ '"
1 2
Exemple. a) V V = 1 ∙ 4 − 2 ∙ 3 = 4 − 6 = −2.
3 4
1 2 3
b) 4 5 6 = 1 ∙ 5 ∙ 9 + 2 ∙ 6 ∙ 7 + 3 ∙ 4 ∙ 8 − 3 ∙ 5 ∙ 7 −
7 8 9
−2 ∙ 4 ∙ 9 − 1 ∙ 6 ∙ 8 = 45 + 84 + 96 − 105 − 72 − 48 = 0.
89
1) det = det ;
Proprietăți ale determinanților
al elementului 'ïò .
90
determinantului f după linia 1. Asemănător se obțin dezvoltările
determinantului f după linia 2 și după coloanele 1 și 2.
b) Pentru = 3, folosind formula determinantului de ordinul 3
obținem f" = '!! f!! + '! f! + '!" f!" , care reprezintă
dezvoltarea determinantului f" după linia 1. Asemănător se obțin
dezvoltările determinantului f" după liniile 2 și 3, și după
f& = 'ï! fï! + 'ï fï + 'ï" fï" + 'ï& fï& , Ô = 1, 2, 3, 4 care repre-
zintă dezvoltarea determinantului f& după linia i și
f& = '!ò f!ò + 'ò fò + '"ò f"ò + '&ò f&ò , ÷ = 1, 2, 3, 4 care
reprezintă dezvoltarea determinantului f& după coloana j .
1 2 3
Exemplu. Calculăm determinantul ∆= 2 1 1 folosind
3 2 2
2 3 1 3
f! = −1:! V V = 2, f = −1: V
dezvoltarea după linia 2. Calculăm:
V = −7,
2 2 3 2
1 2
f" = −1:" V V = 4. Atunci:
3 2
∆= '! f! + ' f + '" f" = 2 ∙ 2 + 1−7 + 1 ∙ 4 = 1.
91
Fiind dată matricea ∈ Û, astfel încât det ≠ 0,
Formula inversei unei matrice
1
atunci: 6! = ∗ , unde ∗ este matricea adjunctă a
det
matricei A.
1 2 3 1 2 3
Exemplu. Fie = ð2 1 2ñ. Atunci = ð2 1 1ñ , și
3 1 2 3 2 2
1 1
complemenții algebrici sunt: f!! = −1!:! V V = 0,
2 2
2 1 2 1
f! = −1!: V V = −1, f!" = −1!:" V V = 1,
3 2 3 2
2 3 1 3
f! = −1:! V V = 2, f = −1: V V = −7,
2 2 3 2
1 2 2 3
f" = −1:" V V = 4, f"! = −1":! V V = −1
3 2 1 1
1 3 1 2
f" = −1": V V = 5, f"" = −1":" V V = −3.
2 1 2 1
1 0 −1 1
det = 1 și atunci: 6! = ∗ = ð 2 −7 4 ñ.
det
−1 5 −3
92
minorii de ordinul o + 1, dacă există să fie egali cu 0.
există un minor de ordinul r al matricei A, diferit de 0, iar toți
93
4! '! '!" '!! 4! '!"
f! = 4 ' '" , f = '! 4 '" ,
4" '" '"" '"! 4" '""
'!! '! 4!
f" = '! ' 4 .
'"! '" 4"
f! f f"
Soluțiile sistemului sunt: )! = , ) = , )" = .
f f f
Definiție. Se consideră sistemul de ecuații liniare = , și
rang = o. Orice minor de ordinul r al matricei A, diferit de 0
se numește minor principal.
Necunoscutele sistemului care corespund minorului principal
se numesc necunoscute principale, celelalte se numesc
necunoscute secundare.
Ecuațiile sistemului care corespund minorului principal se
numesc ecuații principale, celelalte se numesc ecuații
compatibil dacă are cel puțin o soluție. Dacă sistemul are o soluție
se numește compatibil determinat, iar dacă are mai multe soluții
94
= este compatibil dacă și numai dacă rang = rang̅.
Teorema Kronecker-Capelli. Un sistem de ecuații liniare
)−++,=2
Exemplu. Considerăm sistemul: ® 2) + + + , = 7 .U
3) − + + 2, = 7
1 −1 1 1 −1 1 2
= ð2 1 1ñ și ̅ = ð2 1 1 7ñ.
3 −1 2 3 −1 2 7
det = −1 ⇒ rang = 3 ⇒ rangA Ú = 3.
Teorema lui Rouche. Un sistem de ecuații liniare =
este compatibil dacă și numai dacă toți minorii caracteristici sunt
egali cu 0.
Algoritm de rezolvare a unui sistem de m ecuații liniare cu
n necunoscute
') + + + , = 4
de 0, atunci sistemul este incompatibil.
95
o = = = 3 și deci sistemul este compatibil determinat și se
1 1
∆= V V = 1 ≠ 0 ca determinant principal și atunci o = 2.
1 2
Avem o < = 3 și calculăm minorul caracteristic(există numai
1 1 4
unul) și anume: ∆ · = 1 1 3 = 1 ≠ 0 și atunci sistemul este
1 2 4
incompatibil.
Sisteme omogene de m ecuații liniare cu n necunoscute
1. Orice sistem liniar de m ecuații cu n necunoscute este
compatibil, având ca soluție soluția banală sau soluția 0
96
11. Structuri algebrice
11.1 Legi de compoziție
Definiție. Fiind dată o mulțime nevidă
, numim lege de
compoziție pe mulțimea M, o funcție õ:
×
→
.
Legea de compoziție se notează cu diverse simboluri: +,∙ ,∗ ,
°, ⊥, ⋯ și atunci se folosește una din notații õ), + = ) + +,
õ), + = ) ∙ +, õ), + = ) ∗ +, ⋯.
Exemple. a) Operația de adunare „+” pe mulțimile ,
, , Û.
b) Operația de înmulțire „∙” pe mulțimile , ,
, , Û.
Û.
c) Operațiile de adunare și înmulțire pe mulțimea matricelor
97
a) ), + ∈ −1,0⇒ ) + 1 > 0, + + 1 > 0, ) < 0, + < 0.
Soluție. Se arate că ( ∀ ) x , y ∈ M rezultă x ∗ y ∈ M .
4 − 2 − 5 ≠ 4 − 2 − 5.
b) Scăderea matricelor pe mulțimea Û nu este asociativă
1 2 0 1 −1 0
deoarece: ; >−; > − ; >≠
3 4 2 3 1 2
1 2 0 1 −1 0
≠; > − ; >−; >.
3 4 2 3 1 2
5 − 3 ≠ 3 − 5.
b) Scăderea matricelor pe mulțimea Û nu este comutativă
2 3 1 2 1 2 2 3
deoarece: ; >−; >≠; >−; >.
4 5 3 4 3 4 4 5
c) Compunerea funcțiilor pe mulțimea
= :
→
nu
este comutativă deoarece fiind date funcțiile , : → , ) =
= ) + 1, ) = ) , o) = ) + 1 și o) = ) + 1 .
99
= ) ∀) ∈ .
Exemple de legi care admit element neutru
a) Numărul 0 este element neutru în raport cu adunarea
numerelor întregi, raționale, reale.
b) Numărul 1 este element neutru în raport cu înmulțirea
0 0
numerelor întregi, raționale, reale.
c) Matricea ; > este element neutru în raport cu adunarea
0 0
matricelor din .
d) Aplicația identică 1Þ a mulțimii A este element neutru în raport
cu compunerea funcțiilor din
.
∗:
×
→
care admite element neutru. Un element ) ∈
se
Fie M o mulțime nevidă și o lege de compoziție notată
notată multiplicativ ∙ ∶
×
→
care este asociativă și care
Teoremă. Fie M o mulțime nevidă și o lege de compoziție
a) Dacă ö ∈
admite element neutru, atunci ö 6! = ö.
admite element neutru.
b) Dacă ) ∈
este inversabil, atunci și ) 6! este inversabil și are
loc relația: ) 6! 6! = ).
100
c) Dacă ), + ∈
sunt inversabile, atunci și )+ este inversabil și
are loc relația: )+6! = + 6! ) 6! .
Exemple de elemente simetrizabile în raport cu o lege de
deoarece −)∉ .
b) Orice ) ∈ ∗ nu este simetrizabil în raport cu înmulțirea
!
1
deoarece ∉ .
Aplicații
1. Fie legea de compoziţie definită pe R prin:
x ∗ y = axy − b ⋅ ( x + y ) + c ; a , b , c ∈ R
Să se determine relaţia ce există între a, b, c astfel încât legea
de compoziţie să fie asociativă.
Soluție. x ∗ ( y ∗ z ) = ( x ∗ y ) ∗ z (∀ ) x , y , z ∈ R ⇔
2 2
⇔ a xyz − ab ⋅ ( xy + xz + yz ) + ( ac − b ) ⋅ x + b ( y + z ) −
2
− bc + c = a xyz − ab ⋅ ( xy + xz + yz ) + ( ac − b ) ⋅ z +
2 2
+ b ( x + y ) − bc + c ⇔ ( ac − b − b ) ⋅ ( x − z ) = 0
2 2
(∀) x , z ∈ R ⇔ ac - b - b = 0 ⇔ b + b = ac
101
11.2 Grupuri
1. Semigrupuri. Monoizi
Definiție. Fiind dată o mulțime nevidă Å pe care s-a definit o
lege de compoziție ∗: Å × Å → Å, atunci perechea Å,∗ se numește
semigrup dacă legea ∗ este asociativă.
Dacă legea ∗ este în plus și comutativă, atunci semigrupul se
Definiție. Semigrupul
,∗ se numește monoid dacă legea
numește comutativ.
b)
, +, adică mulțimea matricelor de n linii și n coloane
cu coeficienți în R determină împreună cu adunarea un grup
comutativ.
Reguli de calcul într-un grup. Fie , ∙ un grup, ', 4, 5 ∈
și , ∈ . Atunci avem:
102
' ∙ ' = ' : ;
' = ' ;
a)
= 1, +∞; ) ∗ + = _) + − ) − + + 2;
de grup faţă de legea de compoziţie specificată.
Soluție. ) ∗ + ∗ , = ) ∗ + ∗ , =
= _) + , + ) + +) , + + , + ) ++ + , ;
) ∗ ö = )⇒ _) ö − ) − ö + 2 = ) ⇒ ö = 2⇒ ö = √2;
)
) ∗ ) , = ö ⇒ _) ) , − ) −) , + 2 = √2⇒ ) , = .
√) + 1
.
x+ y
G = ( −1,1); x ∗ y =
1:3::13
1 + xy
Soluție. ) ∗ + ∗ , = ) ∗ + ∗ , =
!:13:3:1
)+ö
) ∗ ö = )⇒ = ) ⇒ ö = 0;
1 + )ö ,
) + )
) ∗ ) , = ö ⇒ = 0 ⇒ ) , = −).
1 + )) ,
3. Să se demonstreze că mulţimea G împreună cu înmulțirea
matricelor determină o structură algebrică de grup faţă de legea de
compoziţie specificată.
103
1 x
G= 0 x ∈ Z .
1
1 ) 1 ö 1 ) 1 )+ö 1 )
Soluție. Înmulțirea matricelor este asociativă.
; >; >=; > ⇒ ; >=; > ⇒ ö = 0.
0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
1 0
Elementul neutru este matricea ; >.
0 1
1 ) 1 ) ,
1 0
; >; >=; > ⇒ ) , = −).
0 1 0 1 0 1
1 ) 1 −)
Atunci matricea
2 2 2
Soluție. a = ( ab ) ⇒ a = ab ⋅ ab ⇒ a = bab (1)
2 2 2
b = ( ab ) ⇒ b = ab ⋅ ab ⇒ b = aba (2)
(1) şi (2) ⇒ab = bab⋅aba = b⋅aba⋅ba = b⋅b⋅ba = b3a ⇒
⇒ a2b = ab3a ⇒ b2⋅b = ab3a ⇒ b3 = ab3a.
6. Fie (G, ⋅) un grup şi a, b ∈ G care verifică relaţiile
4 4 2
a = b = e şi ab = ba . Să se arate că:
2 3 2
a) a = e b) b a = ba ( ) .
Soluție. a) ab = ab⋅b = ba ⋅b = ba⋅ab ba⋅ba2 = b⋅ab⋅a2 =
2 2
104
=b⋅ba2⋅a2 = b2⋅a4 = b2 ⇒ ab2 = b2 ⇒ a = e.
b) b2a3 = b⋅ba2⋅a = b⋅ab⋅a = ba⋅ba = (ba) 2.
3. Subgrup al unui grup
Definiție. Fie ,∗ un grup. O submulțime nevidă ⊂ se
numește subgrup al lui G, dacă sunt verificate următoarele
a) ∀), + ∈ ⇒ ) ∗ + ∈ .
condiții:
b) ∀) ∈ ⇒ ) 6! ∈ .
Propoziție. Fie ,∗ un grup și ⊂ o submulțime nevidă.
Atunci este subgrup al lui G dacă și numai dacă oricare ar fi
), + ∈ avem ) 6! + ∈ .
Teoremă. Fie ,∗ un grup, ö elementul neutru al lui și
a) ö ∈ .
un subgrup al lui G. Atunci avem:
{ }
1. a) Să se arate că mulţimea Z k = kx x ∈ Z formează un
b) " ∩ = ! .
subgrup al grupului (Z, +).
105
b) ) ∈ " ∩ ⇒ ) = 3 = 5 ⇒ se divide prin 5 ⇒ k = 5n şi
atunci x = 3k = 15n ∈ Z15 ⇒ Z 3 ∩ Z 5 ⊆ Z 15
x ∈ Z 3 ∩ Z 5 ⇒ Z15 ⊆ Z 3 ∩ Z 5 .
2. Să se arate că H = A ∈ M 2 (Z)
A= { }
0
a
0
a
a) ö! = ö ;
grupuri, atunci avem:
106
Aplicații
1. Să se arate că:
1 k
a) înmulţirea matricelor determină pe 0 k ∈ Z o
1
structură de grup;
b) grupul definit la punctul a) este izomorf cu grupul aditiv al
numerelor întregi.
Soluție. a) Se verifică cu ușurință axiomele grupului.
1 k
b) Se defineşte f 0
1
=k.
2. Să se arate că:
a) x ∗ y = x + y − 2 determină pe Z o structură de grup abelian;
b) x y = x + y − 1 determină pe Z o structură de grup abelian;
c) între grupurile de la a) şi b) există un izomorfism de forma
f : Z → Z, f ( x) = x + a, a ∈ R .
Soluție. a) și b) Se verifică cu ușurință axiomele grupului.
c) Elementul neutru al grupului de la a) este 2 şi al grupului de la
b) este –1. Atunci f (2) = –1 ⇒ 2 + a = –1 ⇒ a = –3 şi atunci
f (x) = x – 3.
11.3 Inele
1) Definiția inelului
compoziție una notată aditiv ,,+" și alta notată multiplicativ ,,∙ "
Definiție. O mulțime nevidă A luată împreună cu două legi de
107
Dacă în plus legea de compoziție notată multiplicativ este
b)
, +,∙, ≥ 2, adică mulțimea matricelor de n linii și n
coloane cu coeficienți în R determină împreună cu adunarea
unitate þ .
Definiție. Fie
, +,∙ un inel. O submulțime nevidă S a lui A
a) ∀), + ∈ Å ⇒ ) − + ∈ Å;
se numește subinel al lui A dacă au loc următoarele:
b) ∀), + ∈ Å ⇒ )+ ∈ Å;
c) 1 ∈ Å.
Exemple. a) Fiind dat un inel
, +,∙, evident A este un
3 ≠ 0 și 2 ∙ 3 = 0 .
Definiție. Spunem că inelul
, +,∙ este fără divizori ai lui 0
dacă ∀), + ∈
, ) ≠ 0, + ≠ 0 ⇒ )+ ≠ 0.
Exemplu. Inelul , +, ∙ nu are divizori ai lui 0 deoarece
) ≠ 0, + ≠ 0 ⇒ )+ ≠ 0.
Definiție. Un inel comutativ cu cel puțin două elemente și
fără divizori ai lui 0 se numește domeniu de integritate.
108
2) Reguli de calcul într-un inel
1) Într-un inel
, +,∙ cu cel puțin două elemente avem: 1 ≠ 0.
2) Pentru orice ) ∈
, avem: ) ∙ 0 = 0 ∙ ) = 0.
3) Pentru orice ), + ∈
, avem:
−)−+ = )+ și
−)+ = )−+ = −)+.
4) Pentru orice ), +, , ∈
avem:
)+ − , = )+ − ), și + − ,) = +) − ,).
5) Într-un inel
, +,∙ fără divizori ai lui 0, dacă ) ≠ 0, atunci:
)+ = ), ⇒ + = , și +) = ,) ⇒ + = ,.
3. Morfisme și izomorfisme de inele
Definiție. Fiind date inelele
, +,∙ și g
′ ,∗, oh , se numește
morfism de inele funcția ∶
→
′ , care îndeplinește
109
a) ' − 4 = ' − 4' + 4;
b) ' + 4 = ' + 2'4 + 4 ;
c) ' + 4 + 5 = ' + 4 + 5 + 2'4 + 2'5 + 245.
Soluție. a) ' − 4' + 4 = '' + '4 − 4' − 44 = ' +
+'4 − '4 − 4 = ' − 4 .
d) ' + 4 = ' + 4' + 4 = ' + '4 + 4' + 4 =
= ' + '4 + '4 + 4 = ' + 2'4 + 4 .
h) ' + 4 + 5 = ' + 4 + 5' + 4 + 5 = ' + '4 + '5 +
+4' + 4 + 45 + 5' + 54 + 5 = ' + '4 + '5 + '4 + 4 +
45 + '5 + 45 + 5 = ' + 4 + 5 + 2'4 + 2'5 + 245.
{ }
2. a) Să se arate că pe A = x + y ⋅ 7 x , y ∈ Z adunarea şi
înmulţirea determină o structură de inel.
x y
b) Să se arate că pe M = 7 y x, y ∈ Z adunarea şi
x
înmulţirea matricelor determină o structură de inel.
c) Să se arate că inelele de la a) şi b) sunt izomorfe.
Soluție. a) și b) Se verifică cu ușurință axiomele inelului.
c) Se stabileşte izomorfismul:
x y
(
f : A → M, f x + y ⋅ 7 = ) 7y x
.
11.4 Corpuri
1) Definiția corpului
Un inel , +,∙ se numește corp dacă:
a) 1 ≠ 0;
b) ∀) ∈ , ) ≠ 0 este simetrizabil.
Dacă în plus legea de compoziție notată multiplicativ este
comutativă, atunci corpul se numește comutativ.
110
Exemple.
, +,∙, , +,∙, Û, +,∙ sunt corpuri comutative.
Remarcă. Corpurile nu au divizori ai lui 0.
3. Morfisme și izomorfisme de corpuri
Definiție. Fiind date corpurile , +,∙ și g ′ ,∗, oh , se numește
morfism de corpuri funcția ∶ → ′ , care îndeplinește
a) '4 = 4' = 1
demonstreze relațiile:
b) ' = 4.
Soluție. Evident ' ≠ 0, ' ≠ 1, ' ≠ 4, 4 ≠ 0, 4 ≠ 1.
a) Presupunem că '4 = 0 ⇒ ' = 0 sau 4 = 0, fals.
Presupunem '4 = ' ⇒ 4 = 1, fals.
Presupunem '4 = 4 ⇒ ' = 1, fals.
Rezultă atunci că '4 = 1.
b) Presupunem că ' = 0 ⇒ ' = 0, fals.
Presupunem că ' = 1 ⇒ ' 4 = 4 ⇒ ''4 = 4 ⇒ ' = 4 , fals.
Presupunem că ' = ' ⇒ ' = 1, fals.
Rezultă atunci că ' = 4.
111
2. a) Să se arate că pe
= a) + +√7 | ), + ∈ b adunarea și
) +
înmulțirea determină o structură de inel.
b) Să se arate că pe
= ;7+ ) > | ), + ∈ adunarea și înmul-
țirea determină o structură de inel.
c) Să se arate că inelele de la a) și b) sunt izomorfe.
Soluție. a), b) Se verifică cu ușurință.
) +
c) Se stabilește izomorfismul:
:
→
, g) + +√7h = ;7+ ) >.
+ , atunci 2 = 1 + 2 + 2 = 7.
3. Funcția polinomială
Fiind dat polinomul de gradul n:
112
∈ 89, = '% + '! + ' + ⋯ + ' , ' ≠ 0
și ) ∈ , atunci funcția ̅ ∶ → , ̅) = ) se numește
funcția polinomială atașată polinomului f.
4. Operații cu polinoame.
Teoremă. Fie , +,∙ un corp comutativ, ) ∈ și polinoa-
mele , ∈ 89. Atunci avem:
+ ) = ) + ), ) = )).
Exemplu. Pentru , ∈ , = 1 + , = 1 −
și ) = 2 avem: + 2 = 2 + 2 = 3 + −1 = 2 și
2 = 22 = 3 ∙ −1 = −3.
Teorema de împărțire cu rest. Fie , +,∙ un corp
comutativ, și polinoamele , ∈ 89, ≠ 0. Atunci există
polinoamele n, o ∈ 89, unic determinate, astfel încât:
= n + o, cu grad(r)<grad(g).
Observație. Polinomul f se numește deîmpărțit, g se numește
113
divizor comun al polinoamelor f și g dacă îndeplinește următoarele
a) f | și f | ;
proprietăți:
114
Teoremă. Se consideră polinomul ∈
89, ≠ 0. Dacă nu-
mărul ' + √4, ', 4 ∈
, 4 > 0 și √4∉
este rădăcină a polinomu-
lui f, atunci și ' − √4 este rădăcină a polinomului f.
Exemplu. Ecuația ) − 2) − 1 = 0 are rădăcinile:
)! = 1 + √2 și ) = 1 − √2.
Teoremă. Se consideră polinomul ∈ 89, ≠ 0. Dacă nu-
mărul ' + 4Ô ∈ Û − și este rădăcină a polinomului f, atunci și
' − 4Ô este rădăcină a polinomului f.
Exemplu. Ecuația ) − 2) + 2 = 0 are rădăcinile:
)! = 1 + Ô și ) = 1 − Ô.
7. Polinoame ireductibile
Definiție. Fie , +,∙ un corp comutativ. Un polinom
∈ 89 având grad ≥ 1 se numește reductibil peste K dacă
există două polinoame , ℎ ∈ 89 având grad < grad
și gradℎ < grad astfel încât = ℎ.
Observație. Un polinom ∈ 89 având grad ≥ 1 și care
115
7. Relațiile lui Viete pentru un polinom de gradul 3
Fie polinomul = f + 5 + 4 + ' " , ', 4, 5, f ∈ , ' ≠ 0
unde poate fi unul din corpurile
, , Û. Dacă )! , ) , )" sunt
4
rădăcinile polinomului f , atunci avem:
)! + ) + )" = −
'
5
)! ) + )! )" + ) )" = .U
'
f
)! ) )" = − '
Exemplu. Pentru ecuația ) " − 2) + 3) − 6 = 0, relațiile
)! + ) + )" = 2
lui Viete sunt:
116
1
)! + ) + )" + )& =
2
)! ) + )! )" + )! )& + ) )" + ) )& + )" )& = 2 .U
) ) ) + ) ) ) + ) ) ) + ) ) ) = 3
! " ! & ! " & " &
)! ) )" )& = −8
Aplicații
1. Un polinom împărţit cu x − 1, x + 1, x + 4 dă resturile 15, 7,
-80. Să se afle restul împărţirii polinomului prin
( x − 1)( x + 1)( x + 4) .
2
Soluție. P(x ) = ( x − 1)( x + 1)( x + 4) ⋅ C(x ) + ax + bx + c
P(1) = a + b + c = 15; P( − 1) = a − b + c = 7 ;
P( − 4) = 16 a − 4b + c = −80 . Se rezolvă sistemul.
2. Să se determine ' ∈ şi să se rezolve ecuaţia
x + 2 x + ax − 6 = 0 ştiind că între rădăcinile )! , ) , )" ale
acestora există relaţia )! = ) + )" .
3 2
)! + ) + )" = −2
Soluție. a) Avem relațiile lui Viete:
117
⇒ )! + ) + )" = )! + ) + )" − 2)! ) + ) )" + )! )" =
= 1 − 2 = −1 = )! + ) + )" .
4. Să se arate că polinomul }) = ) :! − + 1) + se
divide cu ) = ) − 1 .
Soluție. Evident }1 = 1 − + 1 + = 0, de unde
rezultă că }) se divide cu ) − 1.
}) = ) :! − ) − ) + = )) − 1 − ) − 1 =
= )) − 1) 6! + ) 6 + ⋯ + ) + 1 − ) − 1 =
= ) − 1) + ) 6! + ⋯ + ) − = ) − 1R),
unde R) = ) + ) 6! + ⋯ + ) − . Avem evident R1 = 0
și deci R) se divide cu ) − 1. Rezultă atunci că }) se divide
cu ) − 1 .
5. Să se determine ', 4 ∈ și să se rezolve ecuația:
) & − ' + 2) " − 2) + 4) + 1 = 0,
știind că admite ca rădăcină pe ) = 2 − √3.
Soluție. Dacă ecuația admite ca rădăcină pe )! = 2 − √3,
atunci admite ca rădăcină și pe ) = 2 + √3. Avem atunci:
)! + ) = 4 și )! ) = g2 − √3hg2 + √3h = 4 − 3 = 1.
Polinomul de gradul al doilea care are rădăcinile )! și ) este
) − 4) + 1. Se împarte polinomul
) & − ' + 2) " − 2) + 4) + 1 la polinomul ) − 4) + 1 și se
obține câtul
) = ) + 2 − ') + 5 − 4' și restul
R) = 4 − 15' + 18) + 4' − 4. Punem condiția ca R) = 0
pentru orice ) ∈ și rezultă 4 − 15' + 18 = 0 și 4' − 4 = 0.
Rezolvând obținem: ' = 1, 4 = −3.
118
BIBLIOGRAFIE
119
120
CUPRINS
121
2.3 Progresii geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.3.1 Noțiunea de progresie geometrică . . . . . 27
2.3.2 Formula termenului general al progresiei
geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.3.3 Suma primilor n termeni ai unei progresii
geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.3.4 Alte proprietăți ale progresiilor
geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3 Funcții, lecturi grafice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.1 Noțiunea de funcție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.2 Funcții numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
3.3 Compunerea funcțiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4 Funcția de gradul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.1 Ecuația de gradul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.2 Funcția afină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
5 Funcția de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
5.1 Ecuația de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . 40
5.2 Funcția de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . 42
6 Mulțimi de numere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6.1 Numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6.1.1 Puteri cu exponent întreg . . . . . . . . . . . 47
6.1.2 Radicali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6.1.3 Puteri cu exponent rațional . . . . . . . . . . 51
6.1.4 Puteri cu exponent real . . . . . . . . . . . . . 51
6.2 Logaritmi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
6.3 Mulțimea numerelor complexe . . . . . . . . . . . 55
6.3.1 Numere complexe sub formă algebrică . 55
6.3.2 Reprezentarea geometrică a numerelor
complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
6.3.3 Rezolvarea de ecuații în C . . . . . . . . . . 60
7 Funcții și ecuații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.1 Funcții și ecuații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.1.1 Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate.
122
Funcții inverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.1.2 Funcția putere cu exponent natural . . . . 64
7.1.3 Funcția radical . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
7.1.4 Funcția exponențială . . . . . . . . . . . . . . 65
7.1.5 Funcția logaritmică . . . . . . . . . . . . . . . 66
7.2 Ecuații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
7.2.1 Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații
iraționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
7.2.2 Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații
exponențiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
7.2.3 Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații
logaritmice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
8 Metode de numărare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
8.1 Mulțimi finit ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
8.2 Permutări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
8.3 Aranjamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
8.4 Combinări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
8.5 Binomul lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
9 Elemente de probabilități . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
9.1 Evenimente. Operații cu evenimente . . . . 78
9.2 Probabilitatea unui eveniment . . . . . . . . . 79
9.3 Proprietăți ale probabilităților . . . . . . . . . . 80
9.4 Probabilități condiționate . . . . . . . . . . . . . 80
9.5 Evenimente independente . . . . . . . . . . . . . 81
9.6 Schema lui Poisson . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
9.7 Schema lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
9.8 Variabile aleatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
10 Elemente de calcul matriceal și sisteme de ecuații
liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
10.1 Permutări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
10.2 Matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
10.3 Determinanți . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
10.4 Matrice inversabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
123
10.5 Rangul unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
10.6 Sisteme de ecuații liniare . . . . . . . . . . . . . . 93
11 Structuri algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
11.1 Legi de compoziție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
11.2 Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
11.3 Inele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
11.4 Corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
Tiparul executat la
EDITURA HYPERION
CRAIOVA
Str. Florilor Nr. 15
124