FORMULE BAC M2

FORMULE DE CALCUL PRESCURTAT

2 2 2
(𝑎 + 𝑏) = 𝑎 + 2𝑎𝑏 + 𝑏
2 2 2
(𝑎 − 𝑏) = 𝑎 − 2𝑎𝑏 + 𝑏
2 2 2 2
(𝑎 + 𝑏 + 𝑐) = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + 2𝑎𝑏 + 2𝑎𝑐 + 2𝑏𝑐

SUMĂ REMARCABILĂ

𝑛(𝑛+1)
1+2+3+....+n= 2
;

MODULUL UNUI NR. REAL

Fie x ∈𝑅, atunci |𝑥| = {𝑥, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥≥0 − 𝑥, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥 < 0 .

Proprietati: |𝑥|≥0, |𝑥| = 0 ⇔𝑥 = 0;
2
|𝑥| = |− 𝑥|; 𝑥 = |𝑥|; |𝑥|≤𝑐 ș𝑖 𝑐 > 0⇔ − 𝑐≤𝑥≤𝑐;
|𝑥|≥𝑐 ⇔𝑥∈(− ∞, 𝑐]∪[𝑐, + ∞).

Partea întreagă și partea fracționară

Fie x ∈𝑅 , x=[𝑥] + {𝑥}, unde [𝑥]- se numește partea întreagă și este cel mai
mare număr întreg mai mic sau egal cu x , {𝑥} - se numește partea
fracționară egal cu x-[𝑥].

PROGRESII ARITMETICE

Def: Se numește progresie aritmetică un șir de numere reale în care fiecare termen se
obține din termenul anterior adunând o constantă numită rație (r).

Proprietate :trei numere a,b,c sunt în progresie aritmetică adică .

an=a1+(n-1)r – formula termenului general
(𝑎1+𝑎𝑛)∙𝑛
𝑆𝑛 = 2
-suma primilor n termeni.

PROGRESII GEOMETRICE

1
Def: Se numește progresie geometrică un sir de numere reale în care fiecare termen se
obține din termenul anterior înmulțind cu o constantă numită rație (q).
Proprietate :trei numere a,b,c sunt în progresie geometrică cu termeni
pozitivi dacă b e medie geometrică între a și c adică .
𝑛−1
𝑏𝑛 = 𝑏1 • 𝑞 - formula termenului general
𝑛
𝑞 −1
𝑆𝑛 = 𝑏1 𝑞−1
, 𝑞≠1 - suma primilor n termeni.

FUNCȚII

Punctul A(a,b) se află pe graficul funcției f dacă f(a)=b.

Punctele de intersecție dintre graficele a două funcții f și g

se rezolvă sistemul
Soluțiile (x,y) reprezinta coordonatele punctelor de intersectie.
Inversa functiei f:
Dacă atunci
Intersecția cu Ox a graficului funcției f se rezolvă ecuația f(x)=0.
Dacă x e o soluție a ecuației f(x)=0 atunci punctul A(x,0) e un punct de
intersecție dintre axa Ox și graficul funcției f.
Intersecția cu Oy a graficului funcției f se calculează f(0) dacă 0 e în
domeniu de definiție.Punctul B(0,f(0)) reprezintă intersecția dintre axa Oy
și graficul funcției f.
In cazul în care 0 nu se află în domeniul de definiție al funcției,graficul
funcției nu taie axa Oy.

LOGARITMI

𝑏
𝑥 = 𝑏⇔𝑥 = 𝑎 , 𝑎 > 0, 𝑎≠1, 𝑏 > 0
Proprietăți 𝑥 + 𝑦 = (𝑥𝑦 )
𝑥
𝑥 − 𝑦 = 𝑦
𝑛 1
𝑥 = 𝑛𝑥 , 𝑥 = 𝑛
𝑥
𝑥 1
𝑥 = 𝑎
, 𝑏 = 𝑎
𝑥
𝑎 = 𝑥, 𝑎 = 1, 1 = 0,

2
 𝑎 > 0, 𝑎≠1, 𝑏 > 0, 𝑏≠1

PUTERI.PROPRIETĂȚI

, , , ,
0 1
𝑎 = 1, 𝑎 = 𝑎, ∀𝑎 > 0, 𝑎≠1.

FORMULE COMBINATORIALE

1.Permutări de n se notează Pn

Pn=n! si reprezintă numarul de mulțimi ordonate ce se pot forma cu n elemente . n!=1

2 3 ............. n.
Atenție! 0!=1, 1!=1.

2.Aranjamente de n luate câte k se noteaza .

reprezintă nr de submulțimi ordonate de câte k elemente ce se pot forma

dintr-o mulțime cu n elemente.

3.Combinări de n luate câte k se notează .

reprezintă nr de submulțimi neordonate de câte k elemente ce se pot

forma dintr-o mulțime cu n elemente.

Numărul tuturor sumulțimilor unei mulțimi cu n elemente este 2n

Numărul submulțimilor cu câte k elemente ale unei mulțimi cu n elemente este .

PROBABILITĂȚI

Probabilitatea= , P<1.

3
 NUMERE COMPLEXE

2
{
Mulțimea numerelor complexe ⸿= 𝑧 = 𝑎 + 𝑏𝑖/𝑎, 𝑏∈𝑅, 𝑖 =− 1 }
𝑧 = 𝑎 + 𝑏𝑖 , 𝑎, 𝑏∈𝑅 este forma algebrică a numărului complex, 𝑎 = 𝑅𝑒(𝑧)
se numește partea reală a numărului complex z , iar 𝑏 = 𝐼𝑚(𝑧) se numește
coeficientul părții imaginare a numărului complex z.

1.Egalitatea a două numere complexe 𝑧1 = 𝑧2⇔𝑅𝑒 𝑧1 = 𝑅𝑒 𝑧2 și ( ) ( )

( )
𝐼𝑚 𝑧1 = 𝐼𝑚 𝑧2 .( )
2. Conjugatul unui număr complex 𝑧= 𝑎 − 𝑏𝑖 , 𝑎, 𝑏∈𝑅
2 2
3. Modulul unui număr complex |𝑧| = 𝑎 +𝑏

ECUAȚII

1. Ecuații iraționale
𝑛
Rezolvarea unei ecuații de tipul 𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥), 𝑥∈𝐷, presupune:
- stabilirea condițiilor de existență
- eliminarea radicalului prin ridicarea la pătrat, respectiv la puterea n, a ambilor
termeni ai ecuației
- verificarea soluțiilor.

2. Ecuații exponențiale
𝑓(𝑥)
Dacă 𝑎 = 𝑏, 𝑎 > 0, 𝑎≠1 , 𝑏 > 1, atunci 𝑓(𝑥) = 𝑏 .
𝑓(𝑥) 𝑔(𝑥)
Dacă 𝑎 =𝑎 , 𝑎 > 0, 𝑎≠1, atunci 𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥).

3. Ecuații logaritmice
𝑏
1.𝑓(𝑥) = 𝑏⇔𝑓(𝑥) = 𝑎 , CE: 𝑎 > 0, 𝑎≠1, 𝑓(𝑥) > 0
2.𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥)⇔𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥) ,
CE: 𝑎 > 0, 𝑎≠1, 𝑓(𝑥) > 0, 𝑔(𝑥) > 0.

FUNCȚIA DE GRADUL DOI

2
𝑓: 𝑅→𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎≠0, 𝑎, 𝑏, 𝑐∈𝑅

4
1.Vârful parabolei este

2. Puncte de extrem

-dacă f(x)= este valoare minimă iar x= punct de minim.

-dacă a < 0 f(x)= este valoare maximă iar x= punct de maxim.

Graficul funcției de gradul doi e tangent la axa Ox dacă are .

Graficul funcției de gradul doi e situat deasupra axei Ox dacă are

Relațiile lui Viette

Pentru ecuația de gradul doi cu rădăcini au loc relațiile:

Observatie
Ecuația cu rădăcini este unde iar .

VECTORI ÎN PLAN

Modulul vectorului este

Conditia ca doi vectori sa fie coliniari , :

Condiția ca doi vectori să fie perpendiculari ,

𝑎∙𝑐 + 𝑏∙𝑑 = 0
Dacă și atunci .
Dacă vectorul de pozitie al lui A este se mai
noteaza .

5
OPERAȚII CU VECTORI
→ → →
Adunarea vectorilor:-regula triunghiului 𝐴𝐵 + 𝐵𝐶 = 𝐴𝐶
→ → →
-regula paralelogramului 𝐴𝐵 + 𝐴𝐷 = 𝐴𝐶.

TRIGONOMETRIE

Ox- axa cosinusului

Oy- axa sinusului
-1 ≤ sin 𝑠𝑖𝑛 𝑥≤1
-1≤ cos 𝑐𝑜𝑠 𝑥≤1
formula fundamentală a trigonometriei.

x 0

sinx 0 1 0 -1 0

cosx 1 0 -1 0 1

tgx 0 1 - 0 - 0

ctgx - 1 0 - 0 -

6
 funcţie impară.
cos funcţie pară.
funcţie impară
funcţie impară.

GEOMETRIE
1 .Distanța ( lungimea ) dintre două puncte .

𝑥−𝑥𝐴 𝑦−𝑦𝐴
2.Ecuația dreptei AB : sau 𝑥𝐵−𝑥𝐴
= 𝑦𝐵−𝑦𝐴
cu forma generală
𝑎𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑐 = 0.

3.Panta dreptei AB

-dacă știu două puncte panta este

7
 𝑎
-dacă ecuația e sub forma ax+by+c=0 panta este 𝑚 =− 𝑏
.

4.Condiția ca două drepte să fie

-papalele 𝑚𝑑 = 𝑚𝑑
1 2

- perpendiculare 𝑚𝑑 • 𝑚𝑑 =− 1
1 2

5.Ecuația unei drepte când știu un punct A și panta m este

6. Mijlocul segmentului AB este de coordonate .

7.Condiția ca trei puncte A,B,C să fie coliniare .

8.Punctul de intersecție dintre două drepte se determină rezolvând sistemul

făcut de ecuațiile lor.

9.Aria triunghiului ABC este unde .

10.Aria triunghiului ABC= = =

2 2 2 2 2 2
𝑏 +𝑐 −𝑎 𝑎 +𝑐 −𝑏
11.Teorema cosinusului cos 𝑐𝑜𝑠 𝐴 = 2𝑏𝑐
, cos 𝑐𝑜𝑠 𝐵 = 2𝑎𝑐
,
2 2 2
𝑏 +𝑎 −𝑐
cos 𝑐𝑜𝑠 𝐶 = 2𝑏𝑎
.

12.Teorema sinusurilor unde R raza cercului

circumscris triunghiului .

INVERSA UNEI MATRICE

🟋O matrice patratică e inversabilă dacă și numai dacă are

determinantul diferit de 0

8
🟋 Inversei unei matrice : A-1= A
Inversa unei matrice A se notează A-1 și are proprietatea
AA-1=A-1A=In
Pentru calculul inversei se procedează astfel
-calculez determinantul matricei care trebuie să dea nenul
-calculez transpusa matricei A notată At matrice care se obține din
matricea A schimbând liniile cu colanele ( adică linia1 devine col 1,
linia2 devine coloana 2, etc)
-calculez matricea adjunctă notată A formată din comlemenții algebrici
ai matricei A calculați în matricea transpusă.

- aflu inversa A-1= A .

SISTEME

🟋Natura unui sistem

Un sistem poate fi:
● sistem incompatibil (adică nu are soluții)
● sistem compatibil (adică are soluții)
● compatibil determinat (adică are soluție unică)
● compatibil nedeterminat (adică are o infinitate de soluții).
🟋Condiția ca un sistem să fie compatibil determinat
Un sistem e compatibil determinat dacă are determinantul diferit de 0.
🟋Metoda lui Cramer-pentru rezolvarea unui sistem compatibil
determinat
Dacă A este matricea coeficienților și detA0 sistemul e compatibil

determinat și pot aplică regula lui Cramer adică x= , y= z=

,e.t.c … =det obținut din matricea A înlocuind coloana

coeficienților lui x cu coloana termenilor liberi ;analog , e.t.c.

ALGEBRĂ a XII-a

9
I. LEGI DE COMPOZIȚIE

PARTE STABILĂ
Definiție:Fie A o mulțime și ,,o” o lege pe mulțimea A. BA spunem că B e parte
stabilă a lui A în raport cu legea,,o” dacă atunci .
PROPRIETĂȚI:
ASCIATIVITATE : Fie A o mulțime și ,,o” o lege pe A .Spunem că legea e
asociativă dacă (x o y) o z = x o (y o z) .

COMUTATIVITATE :Fie A o mulțime și ,,o” o lege pe A .Spunem că legea e

comutativă dacă x o y = y o x .

ELEMENT NEUTRU : Fie A o mulțime și ,,o” o lege pe A .Spunem că legea are

element neutru dacă există astfel încât x o e = e o x = x .
Teoremă: Elementul neutru dacă exista e unic .

ELEMENTE SIMETRIZABILE : Fie A o mulțime și ,,o” o lege pe A care are

element neutru . Spunem că e simetrizabil dacă astfel încât
x o x’ = x’ o x = e în acest caz x’ se numește simetricul lui x .
Teoremă: Dacă x e simetrizabil simetricul lui x’ e unic .

II. POLINOAME
Fie K unul dintre corpurile ℚ , ℝ , ⸿ sau 𝑍𝑝, p prim. Dacă 𝑓∈𝐾[𝑋] atunci:
1) Forma algebrică a polinomului f
𝑛 𝑛−1
𝑓 = 𝑎𝑛𝑋 + 𝑎𝑛−1𝑋 + … + 𝑎1𝑋 + 𝑎0 , unde 𝑎𝑛, 𝑎𝑛−1, 𝑎𝑛−2, …. 𝑎1∈𝐾 se numesc
coeficienții polinomului f și 𝑎0 termenul liber.
2) Gradul unui polinom
Dacă 𝑓 = 0 spunem că 𝑓 are gradul − ∞ , iar dacă
𝑛 𝑛−1
𝑓 = 𝑎𝑛𝑋 + 𝑎𝑛−1𝑋 + … + 𝑎1𝑋 + 𝑎0 , 𝑎𝑛≠0 spunem că 𝑓 are gradul n
, notat gradf=n.
Proprietăți: 𝑔𝑟𝑎𝑑(𝑓 + 𝑔) ≤ (𝑔𝑟𝑎𝑑𝑓, 𝑔𝑟𝑎𝑑𝑔) , ∀𝑓, 𝑔∈𝐾[𝑋]
𝑔𝑟𝑎𝑑(𝑓∙𝑔) = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑓 + 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑔, ∀𝑓, 𝑔∈𝐾[𝑋] .
3) Teorema împărțirii cu rest Fie 𝑓, 𝑔∈𝐾[𝑋], 𝑔≠0 și K un corp comutativ.
Atunci există și sunt unic determinate polinoamele 𝑞, 𝑟 ∈𝐾[𝑋] astfel încât
𝑓 = 𝑔∙𝑞 + 𝑟 cu 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑟 < 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑔.
Observație Spunem că g divide pe f dacă există ℎ∈𝐾[𝑋] astfel încât
𝑓 = 𝑔∙ℎ.
4) Teorema lui 𝐵𝑒𝑧𝑜𝑢𝑡́ Dacă 𝑓∈𝐾[𝑋] și 𝑎∈𝐾 , atunci 𝑎 este rădăcină a lui
𝑓⇔𝑋 − 𝑎/ 𝑓.
Restul împărțirii lui 𝑓 la 𝑋 − 𝑎 este 𝑓(𝑎).

10
 ( )(
5) Descompunerea în ⸿[𝑋] 𝑓 = 𝑎𝑛 𝑋 − 𝑥1 𝑋 − 𝑥2 ... 𝑋 − 𝑥𝑛 . ) ( )
6) Relațiile lui Vi𝑒𝑡𝑒̀:

2
∎ 𝑓 = 𝑎𝑋 + 𝑏𝑋 + 𝑐, 𝑎≠0 , cu 𝑥1, 𝑥2 rădăcini , au loc relațiile:
𝑏
𝑥1 + 𝑥2 =− 𝑎
𝑐
𝑥1∙ 𝑥2 = 𝑎
3 2
∎ 𝑓 = 𝑎𝑋 + 𝑏𝑋 + 𝑐𝑋 + 𝑑, 𝑎≠0 , cu 𝑥1, 𝑥2, 𝑥3 rădăcini , au loc relațiile:
𝑏
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 =− 𝑎
𝑐
𝑥1∙ 𝑥2 + 𝑥1 • 𝑥3 + 𝑥2 • 𝑥3 = 𝑎
𝑑
𝑥1∙ 𝑥2 • 𝑥3 =− 𝑎

FORMULE SUBIECTUL III

I.SUBIECTUL III 1
1. f e continua în a dacă f(a)

2. Definiția derivatei funcției într-un punct

3. Ecuația tangentei la grafic în punctul de abscisă a este
4. Panta tangentei la grafic în punctul a este
5.Rolul derivatei I
► Monotonie fie unde D interval f derivabila pe D
1) dacă atunci f e monoton descrescatoare pe D
2) dacă atunci f e monoton crescatoare pe D

'
► Punctele de extrem ale unei functii se determină rezolvând ecuația 𝑓 (𝑥) = 0.
Dacă 𝑥𝑜 este punct de minim atunci 𝑓(𝑥)≥𝑓(𝑥𝑜)
𝑥𝑜 este punct de maxim atunci 𝑓(𝑥)≤𝑓(𝑥𝑜).
(se folosesc în rezolvarea inecuațiilor).

6. Rolul derivatei a II-a

► Convexitate,concavitate fie de două ori derivabilă pe [a,b]
1)daca atunci f e convexaă pe [a,b]
2)daca atunci f e concavă pe [a,b].

11
 ''
► Punctele de inflexiune ale funcției le determinăm rezolvând ecuația 𝑓 (𝑥) = 0.

7. ASIMPTOTE
Asimptote verticale :

Dacă spunem că dreapta x=a asimptotă verticală la stanga

Dacă spunem că dreapta x=a asimptotă verticală la dreapta

Asimptote orinzontale

Dacă , spunem că dreapta y=a e asimptotă orizontală spre

analog la
Asimptote oblice y=mx+n , unde

𝑓(𝑥) *
m= 𝑥
∈ 𝑅 , și 𝑛 = (𝑓(𝑥) − 𝑚𝑥)∈𝑅 se numește asimptotă oblică spre ±∞.

Reguli de derivare:

Tabel cu derivatele funcţii uzuale Tabel cu derivatele funcții compuse

12
Derivata funcţiei inverse:

II SUBIECTUL III 2
1. F primitiva a lui f dacă
2. Dacă f e continuă atunci f admite primitive

3. Dacă atunci

13
4.Tabel cu integrale nedefinite

Formula de integrare prin părţi pentru integrale nedefinite este:

Formula de integrare prin părţi pentru integrale definite este:

Aria subgraficului unei funcţii Dacă este o funcţie continuă pozitivă

atunci avem:
Volumul unui corp de rotaţie Dacă este o funcţie continuă atunci avem:

14
15