Sub crucea Ta, Iisuse,

Sub crucea Ta, Iisuse,

am stat de m-am rugat
și lacrima de fiere,
duios mi-ai mângâiat.

Te-ai coborât Iisuse

din cerul luminos,
s-aduci alinarea
omului de jos.

Împovărat de zile
smerit și nemâncat,
Iisuse, viața toată,
la Tine m-ai chemat.

Mai cheamă-mă și-acuma

oricât de greu va fi,
să-mi dai oricând speranța
doritei veșnicii.

Amară este crucea,

cununa de spini grea,
doar Tu, iubit Iisuse,
doar Tu mă poți ierta.

La crucea Ta, stăpâne,

o viață aș tot merge,
să rătăcesc prin vreme,
din neguri m-ai culege.

Iar relele toate,

de m-or întâlni,
la Tine, Preacurate
Iisuse voi veni.
E ceasul nemilos,
lumina-i tot mai grea,
dar Tu, preablând Iisuse,
mă poți îndrepta.

Azi vin cu doruri grele

Te văd, ești răstignit,
dar Tu, preabun Iisuse,
Tu nu m-ai părăsit.

Că-mi spinteci Tu, durerea,

și-o iei în crucea Ta,
Iisuse Împărate -
doar Tu mă poți salva.

În focuri de m-ai arde

oricât m-ai înnegri,
Prealuminat Iisuse,
tovarăș îmi vei fi.

Îmbracă-mă-n lumină,
să simt iubirea Ta,
și pune-mă sub cruce
acum și pururea.