Sunteți pe pagina 1din 33

Preot Iosif Trifa

Ia-ţi crucea
ta!
Ediţia a III - a

1
Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001

 Copyright
Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu
Str. Ch. Darwin, 11

2
tel. 069/216677

3
Cuvânt înainte
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos
ne-a lăsat cuvintele: „Tot cela ce vrea să vină după
Mine trebuie să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa
în fiecare zi şi să vie după Mine“ (Luca 9, 23).
Cărticica de faţă cuprinde câteva învăţături
despre cum trebuie să ne purtăm această cruce.
Aceste învăţături sunt date în formă de convorbire
între Domnul Iisus Hristos şi omul purtător de cruce.
În felul acesta, ele pătrund mai bine la inimă.
Cărticica de faţă aduce o mare mângâiere şi
întărire sufletească tuturor celor care sunt pe
drumul cel greu al crucii şi celor care voiesc să
apuce pe acest drum de mântuire.
Domnul să binecuvânteze cu folos de mântuire
sufletească pe toţi cei ce o vor citi şi răspândi.

Sibiu, la Rusaliile anului 1935

Preot Iosif Trifa

4
Ia-ţi crucea ta!
Fiul Meu, vrei să apuci calea mântuirii?
Trebuie să intri mai întâi prin „poarta cea strâmtă“ şi
apoi trebuie să apuci „drumul cel îngust“, drumul
cel greu, drumul cel plin de cruci, de necazuri de
încercări şi lupte!
Fiul Meu! Pe drumul cel îngust ce duce la cer,
trebuie neapărat să-ţi duci şi tu crucea ta. Acesta
este drumul despre care am zis Eu: „Cel ce vrea să
vie după Mine să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să
vie după Mine“ (Luca 9, 23). Eu am deschis drumul
acesta. Şi Eu îi chem pe drumul acesta pe toţi cei ce
vor să călătorească spre cer. Nimeni nu poate ajunge
în cer decât păşind, după Mine, pe drumul acesta, pe
drumul crucii.
Fiul Meu! Uită-te bine spre cer. Şi vei vedea că
toţi câţi au ajuns acolo, crucea ca jug au purtat în
lumea aceasta. Toţi câţi se bucură azi şi stau în jurul
Meu pe scaunul Meu de domnie (Apoc. 3, 21) au
purtat în această lume câte o cruce grea. Fiecare cu
crucea lui. Fiecare cu suferinţa şi biruinţa lui.
Fiul meu, întreagă viaţa Mea, începând de la
naştere şi până la moartea de pe cruce, a fost o cruce
grea şi o suferinţă nesfârşită. Şi tu, dragul Meu,

5
umbli după tihnă şi odihnă? Crezi tu oare că vei
putea scăpa de ceea ce n-a scăpat nici un suflet care
s-a mântuit?
O, dragul Meu, nu este mântuire fără cruce şi
suferinţă...

Fiul Meu! Eu însumi am purtat în această lume o


cruce grea. Şi după Mine a păşit şiragul cel nesfârşit al

6
sfinţilor şi al tuturor celor care, în viaţă, crucea şi-au
purtat şi, prin suferinţă şi luptă, au ajuns să stea cu
Mine în cer. Iar tu, fiul Meu, crezi că poţi dobândi
cerul fără cruce? Crezi că poţi ajunge în cer pe o altă
cale mai uşoară? O, nu te mai ocupa, iubitul meu, cu
acest gând... Calea spre cer e numai una singură: calea
cea strâmtă, calea crucii. Apucă şi tu, fiul Meu, apucă
îndată calea aceasta, gândindu-te neîncetet la cuvintele
Mele: „Cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de
sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să vie după
Mine“.

Rugăciune
Da, Iisuse Doamne, aşa am fost eu. Un copil
nepriceput, care m-am temut totdeauna de cruce şi
am fugit de ea. Şi totdeauna am căutat pe unde ar fi
calea cea mai scurtă şi mai liniştită care ar duce la
cer. Acum văd, Iisuse Doamne, greşeala mea şi
nebunia mea. Acum văd că nu este o altă cale ce
duce la cer decât calea crucii. Şi iată-mă, Iisuse
Doamne, stau acum gata să-mi iau şi eu crucea şi
să plec cu ea după Tine...

7
Nu-ţi alege crucea!
Fiul Meu! Te-ai convins că trebuie să porţi şi tu
o cruce? Te-ai hotărât să-ţi porţi crucea? Dar ce te-ai
apucat să faci? Voieşti să-ţi alegi crucea? Vrei să-ţi
alegi o cruce mai uşoară? Vrei să-ţi alegi crucea cea
mai uşoară? O, lasă-te de acest gând, iubitul meu!
Căci crucea pe care trebuie să ţi-o porţi, nu ţi-o alegi
tu, ci ţi-o aleg Eu. Tu trebuie să porţi crucea pe care
ţi-o aleg Eu, pe care ţi-o dau Eu.
Fiul Meu, fiecare om are o cruce de purtat; o
cruce de încercări şi necazuri. La fiecare om i-am dat
o cruce de purtat. I-am dat-o ca un ajutor pentru mân-
tuirea sufletului său. I-am dat-o ca un ajutor, să afle
omul crucea şi jertfa Golgotei Mele.
Şi ţie, iubitul Meu, ţi-am dat o astfel de cruce.
Şi tu ai o cruce de purtat. Şi poate că eşti
nemulţumit de crucea ta. Ţi se pare prea grea. Te
plângi că nimeni nu sufere ca tine. Ai vrea să alegi o
cruce mai uşoară. Ai vrea să-ţi schimbi crucea.
Dar, o, iubitul Meu, nu te mai ocupa cu această
ispită. Tu n-ai dreptul să-ţi alegi crucea. Crucea ţi-
o aleg Eu. Şi chiar dacă ai avea dreptul să-ţi alegi şi
să-ţi schimbi crucea – asta ar fi o nenorocire pentru
tine. Vrând să-ţi alegi o cruce mai uşoară, ai da

8
peste una mai grea. Având să alegi din mulţimea
crucilor (boală, sărăcie, neînţelegere în casă etc.,
etc.), te-ai pomeni că însăşi alegerea crucii este o
cruce grea. Şi s-ar putea întâmpla să-ţi alegi apoi o
cruce cu totul nepotrivită pentru tine.
Poate îţi e cunoscută păţania acelui om sărac
care toată noaptea se visase colindând un magazin

cu haine noi. Dar nici o haină nu I se potrivea. Abia

9
pe urmă a dat peste o haină mai simplă, făcută parcă
anume pentru el. Şi, uitându-se bine la ea, a văzut
că... era haina lui.
Aşa e şi cu crucea ta. Ea e măsurată şi cioplită
după puterile tale. Ea ţi se potriveşte ca şi o haină.
Să o porţi dar, mulţumit. Să o porţi cu răbdare şi
mântuire, căci Eu am pus-o pe umerii tăi.

Rugăciune
Aşa este, Doamne. Eu nepriceputul credeam că
pot alege o cruce care îmi place mie. Că pot alege
o cruce mai uşoară. Că pot alege crucea cea mai
uşoară. Dar pe urmă m-am trezit cu o cruce grea,
pe care n-o alesesem eu. Şi murmuram împotriva
ei. Şi umblam să scap de ea. Acum înţeleg, Iisuse
Doamne. Crucea aceasta era crucea pe care mi-ai
ales-o Tu. Era crucea pe care mi-ai hotărât-o Tu.
Eu mă aplec acum cu smerenie sub greutatea ei.
Mă aplec smerit sub crucea pe care mi-ai ales-o
Tu. Şi o voi purta cu răbdare şi resemnare oricât
de grea ar fi. Sub greutatea ei, mă voi gândi
neîncetet la crucea Ta. Greutatea ei mă va ajuta să
aflu Crucea şi Jertfa Golgotei Tale.

10
Nu-ţi târî crucea, ci,
sus cu ea, pe umeri
Fiul Meu! Toţi oamenii au câte o cruce. Nu este
casă în care să nu afli câte un fel de „cruce“. Du-te
în casa bogatului şi vei afla acolo „cruci“ cu mult
mai mari şi mai grele decât în bordeiul săracului.
Numai că cei mai mulţi poartă aceste „cruci“ fără
nici un folos de mântuire sufletească. Pentru cei mai
mulţi, crucea încercărilor şi necazurilor este un fel
de „nenorocire“, un fel de „soartă crudă“, un fel de
„făcătură“, un fel de „blestem“. Cei mai mulţi îşi
târăsc crucea ca pe un blestem, ca pe o soartă crudă
de care nu pot scăpa. Iar neputând scăpa de ea, o
târăsc după ei. O poartă de silă şi, dacă ar putea, ar
zvârli-o cât colo. O astfel de „cruce“ n-are nimic cu
mântuirea sufletului. Cei ce o poartă o poartă în
zadar.
„Crucea“ aceasta este şi un fel de ruşine.
Purtătorii ei se ruşinează de ea. Umblă să-şi acopere
faţa, să nu-i vadă lumea. Să nu afle lumea „nenoro-
cirea“ şi „pacostea“ ce-a dat peste ei. Să nu afle
lumea de „crucea“ din casa lor.

11
Deci, iubitul Meu, nu-ţi târî crucea ca pe un
necaz de care nu poţi scăpa. Ci, sus cu ea, pe umeri!
Numai o cruce purtată pe umeri poate fi o cruce
mântuitoare.
Şi nu te ruşina de crucea ta! Ci, dimpotrivă, te
laudă cu ea şi te bucură de ea. Şi spune tuturor pe
tot locul că tocmai crucea din casa ta şi din viaţa ta
te-a ajutat să afli Crucea şi Jertfa Golgotei Mele.

12
Rugăciune
Da! Aşa este, Doamne. Tu ne trimiţi crucea,
dar noi ne îngrozim de ea. Tu ne îmbii crucea, dar
noi fugim de ea. Şi dacă nu putem scăpa de ea, o
purtăm ca pe un blestem, ca pe o nenorocire. O!
Atâţia şi atâţia oameni umblă cu crucea pe la
vrăjitori, pe la cărturărese. Pe acolo îşi închipuie
că-i pot afla „rosturile“ şi pot scăpa de ea.
O, Doamne Iisuse, şi eu vedeam în crucea
vieţii mele o „făcătură“, o „soartă vitregă“, un
„blestem“. Şi numai după ce am aflat Crucea şi
Jertfa Ta – aflat-am că blestemul era o
binecuvântare şi suferinţa un înger. Numai după ce
am aflat crucea Ta, am înţeles crucea mea şi am
început să o iubesc ca pe un înger din cer, trimis să
ajute la mântuirea mea. Ca pe un înger care m-a
dus la Golgota. Până la sfârşit, voi purta cu drag,
Iisuse Doamne, pe umerii mei crucea suferinţei. Şi
voi vesti pe tot locul darul şi ajutorul ce ni-l dă
purtarea acestei cruci. Şi voi striga oricărui suflet
să-şi ia cu drag crucea pe umeri şi să o poarte ca
pe un nepreţuit dar şi ajutor de mântuire
sufletească.

13
Nu după tine cu
crucea, ci după
Mine
Fiul Meu! Te-ai convins că trebuie să porţi o
cruce?... Şi că trebuie să o porţi pe umeri?... Şi ţi-ai
luat crucea pe umeri? Apoi, dragul Meu, ia seama,
aici urmează un alt cuvânt pentru purtarea crucii.
După ce ţi-ai luat crucea pe umeri, nu pleca cu ea
după capul tău. Nu pleca cu ea pe drumul tău, pe
drumul ales de tine. Ci aşteaptă-Mă, fiule, pe Mine,
să vin Eu să-ţi deschid drumul.
Fiul Meu! Calea crucii tale o deschide crucea
Mea, o deschide harul Meu, cuvântul Meu. Iar tu,
iubitul Meu, trebuie să pleci cu crucea ta după
Mine, pe urmele Mele. Trebuie să te ţii mereu pe
acest drum. Să nu ieşi din el. Să nu mergi după
capul tău, ci după cuvântul Meu. Să nu mergi cu
crucea după tine, ci după Mine. Să nu mergi pe
drumul tău, ci pe drumul Meu. Şi atunci vei trece cu
izbândă prin toate furtunile şi frământările vieţii. Eu
voi fi cu tine ca să nu cazi şi, când vei cădea, te voi
ridica.

14
Într-o clipă de înfocare şi însufleţire, tu, iubitul
Meu, poţi lua o cruce grea pe umeri; poţi lua o cruce
chiar prea grea pentru tine şi poţi pleca cu ea arzând
de dorul mântuirii. Dar, iubitul Meu, ia seama,
această grabă poate să-ţi fie şi de poticnire. Dacă nu
ştii aştepta harul Meu şi nu mergi aplecat pe urmele
Mele, nu vei ajunge departe. Vei slăbi şi vei cădea.

Deci, iubitul Meu, după ce ţi-ai luat crucea pe

15
umeri, apleacă-te cu ea smerit în faţa Mea, şi pleacă
cu ea după Mine, pleacă cu ea pe drumul pe care ţi-l
deschide şi ţi-l arată crucea şi Jertfe Mea.

Rugăciune
Aşa este, Doamne Iisuse. Cu crucea noastră,
noi trebuie să mergem umiliţi după crucea Ta. Cu
crucea noastră, noi trebuie să mergem după Tine,
păşind pe urmele Tale.
O, cât de mult am greşit eu şi aici, Iisuse
Doamne. Din crucea Ta, pe care mi-ai pus-o pe
umeri, eu am făcut cu totul o cruce a mea, pe care
am plecat pe drumul meu. Am plecat cu ea după
capul meu, după judecata mea, după judecata
lumii. Şi crucea asta nu mi-a adus nici un folos. Am
purtat-o în zadar, pentru că n-am mers cu ea după
cuvântul Tău, după Evanghelia Ta, după crucea
Ta. Văzându-mi greşeala, mă aplec, Iisuse
Doamne, cu crucea sub cuvântul Evangheliei Tale.
Şi voi merge cu ea pe urmele Cuvântului Tău, pe
urmele Crucii Tale. Şi oricâte drumuri mi-ar arăta
lumea, eu voi merge numai pe drumul acesta.
Pentru că scris este că noi trebuie să ascultăm mai
mult de Dumnezeu decât de oameni (Fapte 4, 19).
Iisuse Doamne, păzeşte-ne de orice cruce care
nu ne duce la Crucea Ta.

16
Aşa... aşa, fiul Meu
Aşa... aşa, fiul Meu. După Mine cu crucea ta.
După Crucea Mea, cu crucea ta. Cu ochii ţintă la
Mine, la Crucea Mea. Cu ochii ţintă la drumul Meu,
la harul Meu şi la ajutorul Meu. Priveşte-Mă
neîncetat pe Mine căci, Eu sunt Calea, Adevărul şi
viaţa ta. Eu sunt calea ta şi mântuirea ta. Dacă nu aş
merge Eu înaintea ta, tu îndată ai cădea.
Fiul Meu! Gândeşte-te neîncetat la toate câte am
făcut Eu ca să-ţi deschid acest drum de mântuire.
Gândeşte-te la suferinţele Mele, la răbdarea Mea, la
smerenia Mea, la iubirea Mea, la moartea Mea.
Fiul Meu, priveşte-Mă neîncetat, căci privin-
du-Mă neîncetat, vei afla cât de mult te-am iubit şi
vei începe şi tu să Mă iubeşti. Privindu-Mă
neîncetat, vei începe să vezi ce pildă de viaţă ţi-am
lăsat Eu şi vei începe şi tu să urmezi această pildă.
Dragostea Mea va fi dragostea ta. Răbdarea Mea
va fi şi răbdarea ta. Smerenia Mea va fi şi smerenia
ta. Suferinţele Mele vor fi şi ale tale. Moartea Mea
de pe cruce va fi şi moartea ta faţă de lume.
Învierea Mea va fi şi învierea ta. Şi biruinţa Mea
va fi şi biruinţa Ta.

17
Şi astfel, iubitul Meu, vei începe şi tu să păşeşti
după Mine, pe urmele crucii Mele, alături de
milioanele şi milioanele de suflete care au păşit pe
calea aceasta şi au ajuns aici în cer.
Fiul Meu, păşeşte pe drumul pe care l-am
stropit Eu cu Sângele Meu şi vei ajunge şi tu pe
urmă în bucuria şi în odihna Mea cea dulce.

18
Rugăciune
Da, Iisuse Doamne, vin şi eu pe acest drum.
Plecasem cu crucea în altă parte şi îndată m-am
rătăcit. Mă întorc la Tine cu lacrimi de căinţă şi voi
merge până la sfârşit, răbdător şi ascultător pe
urma Ta. Toată grija mea va fi să merg după Tine.
Să merg la Golgota şi, de la Golgota, împreună cu
Tine, în viaţa şi odihna cea veşnică. Da, Iisuse
Doamne, cu crucea mea voi păşi mereu pe acest
drum însemnat cu Jertfa şi sângele Tău. Voi merge
orbeşte pe el, ca un nebun care nu vrea să mai ştie
de nimic decât despre Tine, Doamne, care mergi în
fruntea noastră şi ne chemi după Tine.
Da, Iisuse Doamne, cu crucea mea voi păşi
numai pe drumul cel stropit cu Sângele Tău. Şi mă
voi uita neîncetat ţintă la Tine, numai la Tine,
Căpetenia desăvârşirii mele.
După Tine, după Tine, Doamne, neîncetet
după Tine, până vom trece pe urmă în odihna şi
pacea Ta cea dulce.

19
Nu umbla să-ţi tai din
cruce
Ce te-ai apucat să faci, fiul Meu?... Ţi se pare
prea grea crucea şi te-ai apucat să tai ceva din ea?
Zadarnică încercare, iubitul Meu. Căci crucea ta
ţi-am dat-o Eu şi numai Eu singur pot să ţi-o uşurez
sau să ţi-o îngreunez. Numai Eu singur pot să ţi-o
fac mai uşoară sau mai grea.
Eu ţi-am cioplit crucea după puterile tale şi nu
o poţi face nici mai grea, nici mai uşoară. Iar dacă
totuşi vei încerca să-ţi uşurezi crucea, să tai o bucată
din ea, simţi-vei îndată că, în loc să se uşureze, ea ţi
s-a făcut mai grea.
Fiul Meu! Nu te mai ocupa cu ispita de a-ţi
uşura crucea. Şi nici a ţi-o face mai grea din ce
este. Ci poartă-ţi cu umilinţă crucea pe care Eu
ţi-am hotărât-o şi Eu am pus-o pe umerii tăi. Căci
a-ţi mări sau a-ţi micşora crucea, numai Mie Îmi
este dat.
Fiul Meu! Ţi se pare prea grea crucea?
Ridică-ţi ochii în sus şi priveşte la Mine.
Eu singur ţi-o pot uşura. Şi Eu singur îţi pot da
putere pentru purtarea ei. Umblând de capul tău să-ţi

20
uşurezi crucea, te vei pomeni că mai grea ai făcut-o.
Umblând să fugi de ea, te vei pomeni că ea aleargă
mai tare după tine.
Fiul Meu! Ca să-ţi uşurezi crucea, nu căuta
ajutorul şi mângâierea lumii. Căci omul nu-ţi poate
uşura crucea. Adă-ţi aminte de mângâietorii lui Iov,
care, în loc să-i aducă mângâiere, îi sporeau durerile.

Nu căuta, iubitul Meu, a-ţi uşura crucea nici


încrezându-te prea mult în „prietenii“ tăi. Căci vei

21
ajunge să guşti cuvintele Mele, că nu e bine să te
prea încrezi în om (Ps. 117, 8).
Şi în loc să-ţi uşureze crucea, te vei pomeni că
„prietenii“ ţi-au făcut-o mai grea. Ridică-ţi ochii
mereu în sus, spre Mine. Eu singur te pot ajuta, Eu
singur te pot mângâia şi întări.

Rugăciune
Da, Doamne. Fiul Tău cel nepriceput se aplea-
că în faţa Ta cu lacrimi de căinţă. Mărturisesc şi
recunosc nebunia mea, că am încercat de atâtea
ori să tai din crucea pe care înţelepciunea şi
dragostea Ta mi-a dat-o. În nebunia mea,
crezusem că voi afla alinarea durerilor mele în
afară de Tine. Dar amarnică mi-a fost această
încercare. De câte ori am umblat să-mi tai din
cruce, ea mai grea mi s-a făcut.
Acum mă întorc ruşinat şi plin de căinţă la
picioarele Crucii Tale. Îţi încredinţez Ţie, numai
Ţie, suspinele şi lacrimile mele, căci Tu singur mă
poţi mângâia şi ajuta. Ai milă de mine, Doamne, şi
mă mângâie.

22
Poartă-ţi crucea în
fiecare zi!
Ce te-ai apucat să faci, fiul Meu? Ţi se pare
crucea prea grea şi ai pus-o jos?
Ţi se pare calea prea lungă şi vrei să faci un
popas? Vrei să scapi de purtarea crucii măcar pe o
bucată de timp?
Dar, o, iubitul Meu, zadarnică îţi este şi
încercarea aceasta. Adu-ţi aminte că Eu am spus în
Evanghelie lămurit că „oricine vrea să vină după
Mine trebuie să-şi ia crucea în fiecare zi (Luca 9,
23). Purtarea crucii este un lucru de fiecare zi, de
fiecare clipă. Deodată cu răsăritul soarelui, în
fiecare zi, în fiecare dimineaţă, Eu îţi pregătesc,
iubitul Meu, crucea pe care trebuie s-o porţi în acea
zi.
Tu, iubitul Meu, nu ai dreptul să-ţi dai crucea
jos de pe umeri. Eu ţi-am pus-o pe umeri şi numai
Eu am dreptul să ţi-o iau jos, atunci când înţelepciu-
nea Mea află de bine. Nu merge după Mine acela
care din când în când vrea să-şi pună crucea la o
parte; vrea să poposească cu ea şi vrea să mai
meargă şi fără ea. Nu merge după Mine acela care

23
crede că-şi poate uita de cruce şi de greutatea ei,
folosind fel de fel de amăgiri lumeşti.
Fiul Meu, uită-te în lume şi-i vei vedea pe unii
oameni care caută să-şi uite de cruce, mergând pe la
cârciumi şi desfătări lumeşti. Pe unii ca aceştia îi auzi
spunând că vreau „să-şi uite de necaz“. Pe la uşile
cârciumilor, ale cinematografelor, ale petrecerilor şi
desfătărilor, stau grămezi de cruci. Sunt crucile celor
care se duc cu ele acolo „să-şi uite de necaz“.

24
Rugăciune
O, Doamne Iisuse, cât de scump este cuvântul
Tău, că trebuie să ne purtăm crucea în fiecare zi!
Şi cât de mare este nebunia celor care umblă
să scape de cruce, îmbătându-se cu desfătările şi
beţiile lumii! O, iartă-mă, Doamne Iisuse, că şi eu
am fost multă vreme în nebunia aceasta. Poposeam
cu crucea pe la desfătările lumeşti. Şi umblam
mereu să scap de cruce; să-i simt cât mai puţin
greutatea. Să fac cât mai multe popasuri. Şi să
călătoresc cât mai mult fără greutatea ei. Acum îmi
văd, Iisuse Doamne, nebunia mea, Şi mă întorc
smerit sub crucea care ai pus-o pe umerii mei. Şi
iubesc această cruce.
În fiecare dimineaţă, îmi îmbrăţişez crucea, o
sărut şi o aşez cu răbdare pe umerii mei. Şi ca o
pecete o pun pe inima mea (Cânt. Cânt. 8, 6).
Iar când mă simt slab, eu Te chem pe Tine.
Mă uit ţintă la Tine şi Tu îndată mă izbăveşti, mă
mângâi şi mă ajuţi să plec înainte, tot înainte, pe
urmele Tale.

25
Şi priveşte mereu în
sus!
Fiul Meu, ţi se pare crucea prea grea? O,
priveşte mereu în sus către cer. Nu te uita la lume, ci
te uită la cer. Privind mereu în sus, vei afla că
drumul crucii are o singură direcţie: în sus, către
cer.
Drumul crucii n-are coborâş, ci numai suiş.
Crucea n-are nici măcar drum de şes, ci numai drum
de suit. Cu crucea trebuie să urci mereu. Cu crucea
ta trebuie să vii la Golgota Mea. Iar Eu am fost
răstignit sus pe deal, pentru ca toţi cei ce vin la
Mine să urce, să suie.
Fiul Meu, nu te îngrozi de urcuşul crucii.
Uită-te bine în sus, la cer, şi vei vedea că pe calea
asta îngustă şi grea au suit toţi acei care petrec acum
în slava Mea.
Fiul Meu, uită-te în sus, la cer; Uită-te la raza şi
lumina care se pogoară de acolo. Pentru cine am
pregătit Eu oare slava şi bucuria din cer?
Pentru tine, iubitul Meu, şi pentru toţi care în
această viaţă crucea ca jug au purtat. Aceştia sunt
cei care au semănat cu lacrimi, iar pe urmă cu

26
bucurie vor secera (Ps. 125, 5).
Multe au suferit, multe au răbdat, dar mare le-a
fost pe urmă răsplata.

Fiul Meu, oricât de lungă ţi s-ar părea viaţa, în


marea veşnicie ea este numai o clipă. Iar cu această
clipă – oricât de grea ar fi fost ea – cei înţelepţi şi-au
asigurat aici, în cer, fericirea cea veşnică.
Deci, fiul Meu, oricât de grea ţi s-ar părea

27
crucea, curaj! Încă puţin, numai puţin, şi vei scăpa
şi tu în marea veşnicelor bucurii. Încă puţin, numai
puţin, şi vei vedea şi tu deschizându-ţi-se cerul şi
braţele Mele. Pentru o clipă trecătoare de suferinţă,
vei dobândi o veşnicie netrecătoare de fericire.

Rugăciune
Da, Doamne, mie mi s-a părut crucea aşa de
grea tocmai pentru că, apăsat de greutatea ei, eu
priveam tot în jos spre pământ. Dar de acum voi
privi numai în sus, mereu în sus, spre cerul unde
mă aşteaptă sfârşitul călătoriei.
O, dragule cer! O, frumosule cer, cât de
scumpă este lumina care vine din lumina ta! Şi cât
de dulce este dulceaţa care vine din dulceaţa ta! O,
lasă-ţi razele tale să cadă mereu peste mine şi peste
lacrimile mele. Oricât de mult aş suferi, tu, dragule
cer, spune-mi mereu că toată suferinţa mea este un
picur faţă de fericirea de acolo! O, dragule cer, fă
să aud tot mereu muzica ta cea dulce, chemarea ta
cea dulce. Fură-mă mereu cu vraja ta, ca să trăiesc
mai mult pentru tine decât pentru pământ. Să
trăiesc ca un străin şi călător pe pământ (Evrei 11,
14), până în clipa când voi scăpa la tine, patria
mea cea scumpă de mâine.

28
Crucea îţi va fi
puntea de trecere la
Mine
Fiul Meu! Multe ţi-am spus despre cruce. Mul-
te vei fi auzit şi tu despre cruce. Şi multe vei fi citit.
Dar taina crucii o vei înţelege deplin numai în clipa
când vei trece de pe pământ la cer.
Ajuns la hotarul veşniciei, vei vedea între Mine
şi tine, între moarte şi viaţă o prăpastie de foc; o
prăpastie îngustă, dar destul pentru a te înghiţi în
focul ei... destulă, pentru a nu putea sări peste ea.
Şi atunci, în clipa aceea de spaimă, vedea-vei
cum deodată crucea Mea se pleacă şi-ţi face punte
de trecere la Mine. Crucea Mea va fi puntea ta peste
prăpastia morţii; va fi scăparea ta, va fi trecerea ta la
Mine, în bucuriile cerului Meu. Şi atunci, simţi-vei
că crucea ta s-a topit. Din ea a mai rămas numai un
semn, o dovadă că ţi-ai purtat-o cu răbdare şi cu
folos de mântuire.
Fiul Meu! Uită-te bine la cruce. Ea seamănă
întrucâtva şi cu o cheie. Crucea Mea este cheia care
a descuiat cerul şi care descuie cerul şi raiul oricărui
suflet care caută şi doreşte mântuirea. Eu am
coborât această cheie pe pământ şi am lăsat-o ca pe

29
un dar de mântuire tuturor celor care caută
mântuirea. Deci, fiul Meu, prin cruce, la mântuire!

Rugăciune
Da, Iisuse Doamne, robul tău se apleacă smerit
la picioarele Crucii Tale. Şi înţelege că totul e

30
Crucea şi Jertfa Ta cea sfântă. Ea este Alfa şi
Omega, începutul şi sfârşitul mântuirii mele.
În lumina Crucii Tale, Doamne, înţeleg acum şi
crucea mea. Acum numai înţeleg de ce cel dintâi
om care a gustat din Jertfa Crucii Tale era un
tâlhar care stătea şi el pe o cruce, alături de Tine.
O, Doamne, ţine-mă şi pe mine răstignit pe
crucea mea, lângă Tine, ca pe un tâlhar ce nu poate
fi altcum mântuit. Lasă-mă apăsat până la sfârşit
de crucea încercărilor şi suferinţelor, pentru ca să
pot auzi şi eu, pe urmă, făgăduinţa Ta cea dulce:
„Astăzi vei fi cu Mine în rai“.
Iisuse Doamne, poate nu este departe ziua
plecării mele la Tine. În ceasul acela,
învredniceşte-mă şi pe mine, Doamne, de bucuria
de a vedea cum crucea Ta mi se va face punte de
trecere la Tine, în braţele Tale, în odihna, pacea şi
bucuria Ta cea dulce şi veşnică. Amin.

31
Cuprins
Cuvânt înainte ....................................................... 3
Ia-ţi crucea ta! ........................................................ 4
Nu-ţi alege crucea! ................................................ 7
Nu-ţi târî crucea, ci sus cu ea, pe umeri ............... 10
Nu după tine cu crucea, ci după Mine ................. 13
Aşa... aşa, fiul Meu .............................................. 16
Nu umbla să-ţi tai din cruce ................................. 19
Poartă-ţi crucea în fiecare zi! ............................... 22
Şi priveşte mereu în sus! ..................................... 25
Crucea îţi va fi puntea de trece la Mine ............... 28

32
Tehnoredactare computerizată,
machetare şi aranjament grafic:
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu

Tiparul executat la Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

33