Combinaţia trimetoprim-sulfametoxazol poate creşte riscul de hiperpotasemie

la vârstnici

Un studiu publicat de o echipă de cercetători canadieni în Journal of the American Society of Nephrology
a pus în discuţie riscul de dezvoltare a hiperpotasemiei care duce la spitalizare, risc datorat utilizării
combinaţiei trimetoprim-sulfametoxazol în asociere cu beta-blocante. Cercetătorii de la universitatea
Western Ontario din Canada au realizat un studiu caz-control, care a urmărit pe o perioadă lungă de
timp (1994-2008) o cohortă de 299.749 pacienţi cu o vârstă minimă de 66 de ani, care utilizau beta-
blocante. Pe perioada desfăşurării studiului, un număr de 189 de pacienţi au fost spitalizaţi datorită
hiperpotasemiei dezvoltate pe parcursul a 14 zile de la începerea tratamentului cu trimetoprim-
sulfametoxazol. Riscul de hiperpotasemie care a dus la spitalizare, asociat utilizării combinaţiei
trimetoprim-sulfametoxazol a reieşit de 5 ori mai mare în comparaţie cu cel determinat de utilizarea
amoxicilinei (OR 5.1; Interval de încredere 2.8-9.4). Ciprofloxacina, norfloxacina sau nitrofurantoina sunt
alternative ale tratamentului cu trimetoprim-sulfametoxazol, fiind lipsite de riscul de hiperpotasemie în
asociere cu beta-blocantele. Cu toate acestea, repetarea analizei primare utilizând o cohortă de pacienţi
care nu urmau tratament cu beta-blocante nu a evidenţiat diferenţe majore în ceea ce priveşte riscul de
hiperpotasemie. Astfel, autorii studiului au concluzionat că deşi utilizarea combinaţiei trimetoprim-
sulfametoxazol creşte riscul de hiperpotasemie la vârstnici, într-o manieră doză-dependentă, asocierea
cu beta blocante nu aduce un risc adiţional.

Notă: Combinaţia de două sulfamide trimetoprim-sulfametoxazol (denumiri comerciale Biseptrim,

Sumetrolim, Tagremin) acţionează sinergic, având o acţiune bactericidă şi un spectru antimicrobian mai
larg. Efectul bactericid are loc prin blocarea celor două etape de formare a folatului activ: încorporarea
acidului para-aminobenzoic în acidul dihidrofolic şi transformarea acidului dihidrofolic în acid
tetrahidrofolic activ.

Articol publicat în J Am Soc Nephrol 1 iulie 2010. – Rezumatul articolului poate fi accesat online.