Tema 1 : Conţinutul finanţelor întreprinderii

1. Esenţa şi rolul finanţelor întreprinderii

2. Obiectivele finanţelor întreprinderii
3. Funcţiile finanţelor întreprinderii
4. Principii și particularități de organizare a activităţii financiare

1. Esenţa şi rolul finanţelor întreprinderii

Din punct de vedere etimologic cuvîntul “finanţe” îşi are originea din limba latină şi însemna
“plata în bani”.
În secolele XIV-XV în Franţa circulau aşa expresii ca “financ” - o sumă de bani sau venit al
statului, “finaces” – patrimoniul statului. În secolul XVI, în limba germană se folosea expresia “finaz”
– plata în bani.
Deci noţiunea „finanţe” reprezintă sume de bani sau conturi băneşti ce se administrează de
către stat, persoane juridice sau persoane fizice ca şi formă sub care se realizează procesele de adunare şi
distribuire a resurselor băneşti în cadrul activităţilor economico-sociale (impozitele, subvenţiile,
alocaţiile).
FINIS – (în latina veche) – plata rentei, plata birului, plata contribuţiei
FINATIO, FINANCIA – (în latina medievală) - plăţi, sfîrşitul termenului de plată, sumă de bani
FINANCIA – (în latina din sec.XIII) –plată în bani
FINANCIA – (în Franţa, sec.XVI) –
totalitatea patrimoniului de stat
FINANZ – (în Germania, în sec. al XVIII-lea) – partimoniul public, inclusiv bugetul statului

Sistemul financiar al unui stat se împarte în 3 domenii importante:

1. finanţele statului la baza cărora sunt bugetele statului şi locale, fondurile extrabugetare şi
speciale. Scopul principal al finanţelor statului este formarea resurselor financiare
centralizate şi repartizarea acestora pentru finanţarea anumitor necesităţi ale societăţii.
2. finanţele întreprinderii, care sunt bazate pe finanţele persoanelor juridice, au drept scop
formarea volumului necesar de resurse financiare pentru a le întrebuinţa în procesul
activităţii.
3. finanţele gospodăriilor casnice care au drept bază finanţele persoanelor fizice ce au ca scop
formarea veniturilor din bugetul familiei şi întrebuinţarea lor.

Finanţe reprezintă:
• totalitatea mijloacelor băneşti de care dispune statul, o întreprindere etc
• fluxuri economice care au misiunea de a măsura bogăţiile produse în economie şi de a le
transfera spre diferiţi participanţi la obţinerea lor
• expresie bănească a relaţiilor economice în procesul repartiţiei produsului social şi a venitului
naţional
• fonduri băneşti , pîrghii şi instrumente de intervenţie în economie, metode şi tehnici de
gestionare, act juridic
Conceptul contemporan al finanţelor

(1) Relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti cu sau fără contraprestaţie şi
cu sau fără titlu nerambursabil

(2) Relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp

determinată pentru o anumită dobîndă (creditul)

(3) Relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti obligatoriu sau facultativ în
schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu
(asigurările sociale de stat)

Finanţele sunt văzute de pe poziţia a trei domenii interdependente:

Pieţele monetare şi de capital

sau finanţele la nivel macroeconomic
Investiţiile
deciziile individuale sau ale instituţiilor financiare

Finanţele manageriale sau corporative care implică managementul firmelor

Întreprinderea combinaţie de factori materiali (economici),

umani şi financiari, care activează şi evoluează într-un mediu complex, format din patru universuri:

 Universul financiar
 Universul economic
 Universul statal
 Universul social

Procesele de transformare care au loc în legătură cu producerea şi vânzarea bunurilor şi serviciilor

reflectă multitudinea de fluxuri care se desfăşoară continuu la întreprindere.
 Fluxuri financiare: (FR)achiziţionarea capitalului financiar necesar finanţării mijloacelor
materiale, încasarea contravalorii produselor livrate, efectuarea plăţilor către acţionari, salariaţi, stat
şi alte persoane terţe, etc.

Fluxuri reale: (FF) aprovizionarea cu materii prime şi vânzarea produselor, achiziţionarea

mijloacelor fixe, etc.

Circuit economic = FR+FF

Fluxurile reprezintă "ansamblul miscărilor care au un impact fie imediat, fie ulterior, asupra
lichidităţilor (mijloacelor băneşti):

 Fluxuri de finantare - privesc operatiunile dintre entitate şi proprietarii de capitaluri. Ele

antrenează modificări în volumul şi structura capitalurilor proprii şi a capitalurilor
împrumutate ale întreprinderii. Prin intermediul acestora sunt procurate resursele financiare
necesare desfăşurarii activităţii.
 Fluxurile de investitii- care sunt generate de achiziţionarea sau vânzarea unor active
imobilizate.
 Fluxurile de exploatare (operaţionale)- ocazionate de desfăsurarea activitatii curente a
întreprinderii. Ele exprima sub aspect monetar, efectul tranzactiilor legate de activitatea
curentă (operaţională) a firmei.

Finanţele întreprinderii

 cuprind ansamblul de relaţii economice care îmbracă formă bănească, ce apar în legătură cu
formarea şi repartizarea fondurilor băneşti necesare procesului de producţie, în scopul
obţinerii profitului maxim, satisfacerii unor nevoi sociale ale salariaţilor şi formării
fondurilor financiare la dispoziţia statului.
 veriga principală, primară a sistemului financiar, deoarece majoritatea fondurilor băneşti care
se formează la diferite niveluri (bugetul de stat, bugete locale) provin din veniturile create la
întreprinderi.

2. Obiectivele finanţelor întreprinderii

(la nivel macroeconomic)

Finanţele întreprinderii, ca parte integrantă, de bază a finanţelor publice, au ca obiectiv constituirea,

repartizarea şi gestionarea resurselor financiare necesare îndeplinirii obiectivelor sale economice,
financiare şi sociale, concretizate în:

 producerea de bunuri şi servicii în vederea satisfacerii cerinţelor consumatorilor şi furnizarea

lor la timpul oportun şi în cantităţi optime;
 asigurarea echilibrului financiar;
 obţinerea profitului necesar dezvoltării activităţii şi remunerării acţionarilor;
  ocuparea forţei de muncă;
 completarea veniturilor bugetului public prin plata impozitelor şi taxelor conform legislaţiei
fiscale.

Obiectivele finanţelor întreprinderii

(la nivel de întreprindere)

 Constituirea şi lărgirea capitalului statutar ;

 Crearea/atragerea mijloacelor financiare necesare derulării ritmice şi eficiente a activităţii;
 constituirea unei structuri financiare optime;
 Asigurarea circuitului fondurilor constituite ;
 Mobilizarea creanţelor şi efectuarea plăţilor;
 Plasarea eficientă a mijloacelor băneşti excedentare;
Formarea şi repartizarea profitului, remunerarea acţionarilor şi finanţarea creşterii economice.

Obiective
generale
Menţinerea pe piaţă

Creşterea economică

Rentabilitatea
Obiective
financiare

Echilibru Rentabilitate Creştere Flexibilitate

financiar financiară economică decizională

Analiza
obiectivelor

Rentabilitatea Rata de Rata de

Nivelul creştere a îndatorare
economică
încasărilor activelor
Coeficientul Capacitatea
Nivelul Rata de de
de îndatorare
fondului de creştere a autofinanţare
rulment cifrei de
afaceri Valoarea
Coeficientul activelor
de îndatorare disponibile
Structura
obligaţiilor
3. Funcţiile finanţelor întreprinderii

1. Funcția de asigurare presupune asigurarea întreprinderii, în cantitate optimă şi la timpul oportun,

cu resursele financiare necesare, prin apelarea la o gamă largă de surse.

2. Funcţia de repartiţie constă în alocarea resurselor acumulate şi constituirea unui sistem de

fonduri necesare îndeplinirii programelor economice, financiare şi sociale ale întreprinderii

3. Funcţia de control urmăreşte:

• modul de constituire şi de repartizare a fondurilor băneşti,

• asigurarea integrităţii şi utilizării eficiente a capitalului,

• asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt prin supravegherea permanentă a intrărilor şi

ieşirilor de numerar,

• modul de executare a bugetelor întreprinderii,

• executarea legislaţiei în vigoare cu scopul prevenirii stării de insolvabilitate şi ineficienţă a

întreprinderii, de ruinare a patrimoniului.

Tipuri de control financiar

• Control preventiv, se exercită asupra documentelor care angajează plăţi din resursele financiare
ale întreprinderii, având ca obiectiv încadrarea în prevederile bugetare ale întreprinderii. El se
execută înaintea efectuării propriu-zise a operaţiunilor economico-financiare, astfel încât nici o
cheltuială să nu se efectueze până nu se aprobă şi nu este vizată de conducătorul
compartimentului financiar. Scopul controlului financiar preventiv este de a împiedica efectuarea
de operaţiuni, cheltuieli ilegale, preîntâmpinarea imobilizării fondurilor.

• Control curent ( de gestiune) - se efectuează în timpul realizării obiectivelor fixate în

programele economice şi financiare cu scopul de a furniza informaţie operativă asupra
dereglărilor care apar în legătură cu nerespectarea termenelor de încasări şi plăţi, utilizarea
fondurilor în alte scopuri decât cele iniţial prevăzute etc., în vederea luării deciziilor de înlăturare
a deficienţelor constatate.

• Control posterior are ca obiectiv analiza rezultatelor obţinute, analiza îndeplinirii obiectivelor
propuse, formularea concluziilor necesare luării deciziilor privind activitatea de viitor a
întreprinderii.

Formele controlului financiar: control financiar intern și extern

 4. Principii și particularități de organizare a activităţii financiare

Organizarea finanţelor întreprinderii are loc în baza anumitor principii şi anume:

(1) Principiul autonomiei economice presupune că întreprinderea desinestătător, indiferent de

forma sa organizatorică, determină activitatea economică, direcţiile de utilizare a mijloacelor
băneşti cu scopul obţinerii de profit. În economia de piaţă s-au extins considerabil drepturile
întreprinderii în sfera comerţului, investiţiilor atât pe termen scurt cât şi de lungă durată.
Piaţa stimulează întreprinderea de a găsi noi surse de finanţare, de a crea produse noi, care să
corespundă cerinţelor consumatorilor. Totodată nu putem vorbi despre o autonomie deplină,
deoarece statul şi în prezent reglementează anumite laturi ale activităţii întreprinderii.
(2) Principiul autofinanţării presupune recuperarea deplină a cheltuielilor de producţie şi
realizare, investiţii în lărgirea producţiei din contul mijloacelor băneşti proprii, iar în caz de
necesitate şi apelarea la creditele bancare. Realizarea acestui principiu reprezintă una din
condiţiile de bază ale activităţii întreprinderii, care asigură competitivitatea întreprinderii. În
ţările dezvoltate la întreprinderile ce se caracterizează printr-un grad înalt de autofinanţare
ponderea capitalului propriu constituie 70% şi mai mult din total resurse utilizate pentru
finanţarea activităţii.
(3) Principiul răspunderii materiale presupune existenţa unui anumit sistem de responsabilităţi
pentru gestiune şi rezultatele activităţii economice. Metodele financiare de realizare a acestui
principiu sunt diferite pentru diferite întreprinderi. În corespundere cu legislaţia Republicii
Moldova, întreprinderile ce încalcă obligaţiunile contractuale (termenele, calitatea
producţiei), disciplina în decontări, nerambursarea la timp a creditelor, încălcarea legislaţiei
fiscale achită amenzi, penalităţi. În cazul activităţii neeficiente întreprinderea se supune
procedurii de lichidare. În ceea ce priveşte salariaţii pentru încălcarea anumitor norme de
lucru sunt aplicate la fel sancţiuni, sau chiar concedierea.
(4) Principiul cointeresării în rezultatele financiare este condiţionat de scopul de bază al
activităţii întreprinderii şi anume obţinerea de profit. Acest principiu se referă atât la
salariaţi, întreprinderi cât şi la stat. În ceea ce priveşte salariaţii cointeresarea are loc prin
achitarea salariilor corespunzătoare, acordarea diferitor premii, ajutoarelor materiale etc.
Pentru întreprindere acest principiu poate fi realizat cu ajutorul unei politici fiscale optime
din partea statului.
(5) Principiul formării rezervelor financiare se referă la necesitatea formării rezervelor
financiare, ce asigură activitatea întreprinderii, supusă anumitor riscuri ce ţin de fluctuaţiile
conjuncturii pieţii.

 Eficienţă şi raţionalitate

 - Demarcarea netă a activităţilor de previziune financiară de cele de execuţie presupune

diviziunea muncii între compartimente şi posturi, astfel încât o singură persoană să nu deţină
controlul asupra unei tranzacţii.

1. Compartimentul de previziune financiară, care se ocupă de întocmirea bugetului de venituri şi

cheltuieli şi a celorlalte planuri de finanţare pe termen lung, mediu şi scurt; asigură fondurile
necesare desfăşurării ritmice a programului de fabricaţie şi finanţării investiţiilor; contractează
creditele; fundamentează deciziile financiare; asigură mobilizarea de fonduri; urmăreşte modul de
executare a prevederilor bugetare, în scopul stabilirii cauzelor abaterilor realizărilor faţă de
previziuni; furnizează informaţii pentru conducere în vederea luării măsurilor de corectare necesare
etc.;

2. Compartimentul decontări execută următoarele lucrări: întocmirea şi ordonanţarea

documentelor de încasări şi plăţi în numerar şi prin virament; controlul înregistrării operaţiilor
băneşti în extrasele de cont de la bancă şi în registrul de casă întocmit de casier; urmărirea încasării
tuturor facturilor pentru produsele livrate şi asigurarea tuturor plăţilor privind obligaţiile
întreprinderii; evidenţa avansurilor spre decontare, a debitorilor şi a instrumentelor de plată bancare;
supravegherea permanentă a circulaţiei documentelor de decontare cu banca, analiza cuantumului
facturilor încasate şi stabilirea măsurilor pentru sporirea dinamicii încasărilor; verificarea disciplinei
de casă etc.;

3. Compartimentul salarizare are ca atribuţii: plata corectă şi la timp a salariilor şi a altor drepturi
băneşti; stabileşte reţinerile celor care au imputaţii, rate lunare, pensii alimentare etc; stabileşte
volumul obligaţiilor fiscale ale salariaţilor etc.; 

4. Compartimentul casierie realizează operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar potrivit normelor

de casă, întocmeşte registrul de casă, ridică numerarul de la bancă, ia măsuri privind securitatea
banilor şi a altor valori aflate în casierie, asigură alimentarea conturilor (cardurilor) salariaţilor cu
salariile nete cuvenite etc.;

5. Compartimentul preţuri şi tarife: întocmeşte documentaţia pentru stabilirea preţurilor şi

tarifelor din competenţa agentului economic; pune în aplicare preţurile şi tarifele negociate;
urmăreşte şi analizează evoluţia preţurilor, tarifelor şi a costurilor cuprinse în produsele şi serviciile
proprii; elaborează antecalculaţia costurilor de producţie în raport cu propunerile de retehnologizare
şi aplicare a tehnologiilor de vârf; propune şi asigură îndeplinirea măsurilor de reducere a costurilor
şi creştere a rentabilităţii produselor proprii etc.;

6. Compartimentul analize economico-financiare realizează următoarele operaţii: examinează

periodic echilibrul financiar al întreprinderii pe baza bilanţului, stabilind măsuri pentru eliminarea
stării de insolvabilitate; urmăreşte şi analizează periodic eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi
circulante, evoluţia rezultatelor întreprinderii şi a structurii cheltuielilor materiale, randamentul
capitalului, precum şi alţi indicatori financiari, luând măsurile corespunzătoare atunci când se
constată deficienţe; analizează cauzele care au condus la folosirea creditelor cu dobânzi
penalizatoare şi propune măsuri pentru înlăturarea lor etc.;

7. Compartimentul control financiar intern (CFI) şi control financiar preventiv (CFP)

organizează şi exercită controlul financiar şi controlul gestionar de fond privind modul de
gospodărire a resurselor materiale şi băneşti; sistează cheltuielile neeconomicoase, inoportune şi
ilegale; combate abuzurile; urmăreşte aplicarea sancţiunilor disciplinare, contravenţionale sau
penale, precum şi stabilirea sancţiunilor răspunderii materiale sau civile, după caz, împotriva celor
vinovaţi şi face propuneri de îmbunătăţire a activităţii economico-financiare a întreprinderii
respective. Activitatea de control urmăreşte şi verifică întreaga activitate desfă- şurată de
întreprindere din momentul aprovizionării şi până în momentul realizării produselor şi serviciilor.

Factorii care influenţează organizarea activităţii financiare la întreprindere

1. Forma de proprietate,
2. Particularităţile procesului de producţie,
3. Condiţiile pieţei, care se manifestă pe trei coordonate:

 piaţa de capital, care influenţează capacitatea de împrumut a întreprinderii prin nivelul ratei
dobânzii, prin condiţiile şi termenul de acordare;

 piaţa consumatorilor. Cererea influenţează nivelul vânzărilor întreprinderii, iar oferta abundentă
de bunuri şi servicii influenţează nivelul veniturilor şi, în continuare, profitul, capacitatea de
autofinanţare a activităţii economice.

 piaţa furnizorilor. Calitatea mărfurilor, materiei prime reprezintă un factor esenţial al

competitivităţii bunurilor produse de întreprindere, cu efecte directe asupra rezultatului final şi,
respectiv, a capacităţii de acumulare a resurselor proprii.
4. Fiscalitatea; etc.